Iertare din nou vreau să-ţi cer

Într-un stil cu mult mai subţire,

Cu ochii şi mîna spre cer

Şi cu intonări de psaltire.

O, tu, frumoas o, de care-mi atîrnă

Viaţa-şi care-mi alungi

Din cale pe palida cîrnă,

Numai c-o rază din genele-ţi lungi,

Iartă-mă că plouă şi-i ceaţă,

Că oame nii-s răi, că pînea nu-i bună,

Că nu se găseşte nimica în piaţă,

Că, noa ptea, nu-i lună.

Iartă-mă, scum po, că te ador şi

Acum şi pururi, cu suflet curat,

Iartă-mă că apraope în fiece zi

Quod tenta bam dicere versus erat.

Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt

Ce ţi-l rostesc şi e de prisos ca

Să-ţi declar că vreau să-ţi şi cînt

Aria celebră din Tosca.

Iartă-mă de toate. Zîmbeşte şi spune

Ca să se facă brusc primăvară.

Şi ca să vezi o minune:

Cum mă sui pe- un curcubeu ca pe-o scară.