Sunteți pe pagina 1din 19

COMPOZIȚIA BETONULUI - GENERALITĂȚI

Scurt istoric

Betonul este un material compozit obținut din amestecuri artificiale,


omogenizate, care după întărire are un aspect de conglomerate cu
rezistențe mecanice și fizico-chimice. Betonul este unul din materialele cele
mai des utilizate în domeniul construcțiilor.
La piramidele de la Shaanxi, China, construite cu mii de ani in urmă, s-a
descoperit un amestec de var și cenușă vulcanică. În Egiptul Antic se folosea
un ciment preparat din var și ghips. În Imperiul Roman se folosea un material
similar cu betonul, un amestec de var nestins, cenușă vulcanică și un agregat
preparat din piatra ponce. Tot romanii au descoperit, daca se adaugă păr de
cal se reduce riscul ca la întărire compoziția să devină prea casantă și să se
crape.
Secretul compoziției betonului a fost uitat timp de aproape 13 secole,
până în 1756, când un inginer britanic, John Smeaton, a amestecat pentru
prima oară cimentul cu var, folosind ca agregat praf de cărămidă și piatră.
Pe lângă drumuri, apeducte şi temple romane, care s-au păstrat de-a
lungul istoriei, au mai existat şi alte construcții care i-au uimit pe geologi. Unele
dintre acestea sunt porturile romane de pe țărmul Mediteranei, care mulțumită
materialului din care au fost create, s-au păstrat într-o stare foarte bună de mai
bine de 2000 de ani.
Primul patent referitor la betonul armat îi aparține lui A. Berard și datează
din 1874. Berard a încercat să mărească rezistența materialului adăugând în
compoziție resturi inegale de otel. În 1918 se introduceau în beton fibre mai
lungi de oțel, lemn sau alte materiale, mărindu-i în acest fel rezistența la
întindere. Conceptul utilizării actuale a armăturilor datează din 1945, fiind
prezent în lucrările inginerului român Gogu Constantinescu, în Anglia și SUA.
Betonul este cunoscut din antichitate (Egiptul antic) și are avantaje majore
(realizarea oricărei forme geometrice, rezistențe mari la compresiune și la
agresivități chimice, la un preț de cost relativ scăzut), dar și dezavantaje
(greutate proprie mare, rezistență mică la întindere, întărire relativ lentă).
În principal componenții unui beton sunt:
 agregatele (naturale, artificiale);
 liantul (anorganic, organic);
1
 aditivi (substanțe introduse în masa amestecului care produc modificări
dorite ale proprietăților betonului proaspăt sau întărit, precum: îmbunătățirea
lucrabilității, accelerarea sau întârzierea prizei sau/şi întăririi, micșorarea
temperaturii de îngheț etc.);
 adaosuri (substanțe sau materiale introduse în masa betonului proaspăt
care îmbunătățesc anumite proprietăți ale betonului întărit, cum ar fi duritatea
suprafeței, rezistența la uzură, rezistența la penetrarea radiațiilor etc. sau ale
betonului proaspăt, coeziunea, păstrarea omogenității, etc. - adaosuri minerale
(pulverulente), fibre naturale si artificiale);
 apa (atunci când se impune).
Natura diversificată a componenților, combinarea și dozarea lor, conduc la
o gamă foarte mare de tipuri de betoane, cu diferite caracteristici.
În beton, sistemul ciment-apă constituie partea activă amestecului.
În 1845, Joseph-Louis Lambot, inventatorul „oficial" al betonului armat, a
utilizat fibre metalice și mortar la construirea de jardiniere pentru portocali. În
1867, Joseph Monier a construit un sistem de bazine mobile, din beton armat,
utilizat în horticultură, un concept pe care l-a perfecționat de-a lungul timpului.
Tehnica de armare a betonului a fost studiată câțiva ani mai târziu. În
1892, François Hennebique a depus brevetul care l-a transformat în
inventatorul oficial al betonului armat. La Târgul Mondial din 1900 el a fost
numit "cel mai important contractor de lucrări publice din beton armat".
Adevărata aventură în inovația betonului a început odată cu acest secol.
Guvernul francez a autorizat în octombrie 1906 utilizarea betonului armat
ca material de construcție.
După 2000 de ani, oamenii de știință au descifrat secretul unuia dintre
cele mai rezistente materiale de construcții creat vreodată: betonul folosit de
romani în construcțiile arhitecturale. Potrivit specialiștilor, această descoperire
va avea implicații majore în creațiile arhitecturale din viitor.
Cel mai des întâlnit amestec de ciment modern, cunoscut sub numele de
ciment Portland, folosit de mai bine de 200 de ani, nu este nici pe departe la
fel de rezistent ca betonul roman. Mediul marin, în mod special, afectează
cimentul Portland. În apă de mare, are o durată de viață mai mică de 50 de
ani. După aceea începe să se erodeze.
Acum, după ce au analizat o mostră de beton din golful Pozzuoili, Italia,
care datează din anul 37, î.e.n., oamenii de știință cred că au descoperit rețeta
betonul roman.
2
Pe lângă faptul că este foarte durabil, se pare că betonul roman este şi
mai prietenos cu mediul decât materialele actuale. Problema este că
producerea cimentului Portland este responsabilă pentru 7% din nivelul de
dioxid de carbon pe care îl eliberează industria.
Secretul betonului roman stă în amestecul unic de minerale şi în tehnica
de producere. Romanii produceau beton prim amestecarea varului şi a rocii
vulcanice. Pentru structurile subacvatice se amesteca var cu cenușă vulcanică
pentru a forma mortar. Apoi, acest mortar se amesteca cu tuf vulcanic şi se
punea în forme de lemn. Instantaneu, apa de mare activa o reacție chimică
fierbinte. Când moleculele de apă intrau în structura varului, acesta reacționa
cu cenușa în așa fel încât întreg materialul se cimenta.
Tocmai această reacție chimică, ce reușește să unească atât de bine
varul de cenușa vulcanică, îi dă betonului roman duritatea pentru care a
devenit renumit.
Industria materialelor de construcții va fi revoluționată dacă se adoptă
utilizarea acestor materiale şi a tehnicii romane de introducere a cimentului,
reducând totodată emisiile de CO2. Totuși, întrebarea care rămâne este dacă
vom reuși să aplicăm principiile străvechi utilizate de romani pentru
producerea betonului modern.

Clasificări ale betoanelor

 după destinație:
-betoane convenționale-pentru construcții civile, industriale și agricole;
-betoane rutiere-pentru drumuri, aeroporturi;
-betoane hidrotehnice-pentru baraje, ecluze, porturi, canale;
-betoane cu destinație specială.
 după rezistența la compresiune:
-betoane de clase inferioare (nearmate) - C4/5;
-betoane de clasa normală (armate) - C8/10, C12/15, C16/20, C20/25,
C25/30, C30/37;
-betoane de înalta rezistenta (BIR) - cel puțin C50/60.
 după densitatea aparentă a betonului întărit la 28 de zile în stare
uscată:
3
-betoane foarte grele, mai mari decât 2500 kg/mc;
-betoane grele, 2201…2500 kg/mc;
-betoane semi-grele, 2001…2200 kg/mc;
-betoane ușoare, 1001…2000 kg/mc;
-betoane foarte ușoare, sub 1000 kg/mc;
 după armare:
-betoane nearmate;
-betoane armate.
 după precomprimare:
-betoane neprecomprimate;
-betoane precomprimate.

Proprietățile principale ale betonului proaspăt

 lucrabilitatea - exprimă aptitudinea betonului de a umple cofrajele


sau tiparele și de a îngloba armăturile bine și ușor sub efectul unui mijloc
de compactare cu o cheltuială minimă de energie și forță de muncă,
precum și aptitudinea de a conserva omogenitatea amestecului în timpul
transportului, manipulării și punerii sale în lucrare.
Lucrabilitatea este apreciată convențional și aproximativ prin metode de
determinare a consistenței betonului proaspăt.
Lucrabilitatea influențează direct caracteristicile mecanice ale betonului
întărit, omogenitatea, comportarea la gelivitate, aderență la armătura, etc.
Lucrabilitatea depinde atât de factori interni (componenții betonului), dar și de
factori externi (dimensiunea elementelor, distanțe între armături, frecări cu
pereții cofrajelor, tehnologii de transport și punere în lucrare, etc.).
 consistența - se poate defini prin mobilitatea betonului proaspăt sub
acțiunea masei proprii sau unor forțe exterioare care acționează asupra
lui.
Se poate determina prin următoarele metode (de regulă în funcție de
diametrul maxim al agregatelor):
o tasarea conului;
o remodelarea VE-BE;
o determinarea gradului de compactare Waltz;
o răspândirea;
o determinarea conținutului de aer.
4
Con tasare
1-formă; 2-mâner de prindere; 3-plăcuţe de imobilizare; 4-placă netedă
(neabsorbantă); 5-prelungitor.

Clasa Tasarea
conului T
(mm)
T2 3010
T3 7020
T3/T4 10020
T4 12020
T4/T5 15030
T5 18030

Răspândirea betonului

5
Aparat VE-BE

Aparat Vicat pentru cimenturi

Gradul de compactare Walz reprezintă raportul dintre înălțimea inițială a


betonului si înălțimea betonului vibrant până ce a atins densitatea aparenta
maxima. Aceasta determinare se face la betoanele preparate cu agregate
având granula maximă de 40 mm, de consistență foarte vâscoasă, vâscoasă,
slab plastică, plastică. Determinarea se efectuează utilizând un vas prismatic
6
cu baza de 20 x 20 cm si înălțimea de 40 cm, care se umple cu beton fără a se
compacta. Se așează, apoi, vasul pe o masă vibrantă sau de șoc și se
compactează până când înălțimea h a betonului în vas rămâne constantă.
Gradul de compactare G=40/h.

Determinarea conținutului de aer. Metode prin presiune


Metoda cu manometru, constă în egalizarea unui volum de aer cunoscut
la o presiune cunoscută într-o incintă ermetică, cu volumul de aer necunoscut
dintr-o probă de beton.

Proprietățile betonului întărit

 densitatea aparentă – reprezentând masa unității de volum a


betonului, inclusiv golurile;
 compactitatea - reprezintă raportul dintre densitatea aparentă (ρa) și
densitatea betonului întărit (ρi) sau între volumul fazei solide (Vs) și
volumul total aparent (Va);

7
C=ρa/ρi=Vs/Va

 porozitatea totală - reprezintă volumul de goluri din unitatea de


volum.

- betoane obișnuite – normale p=5-7%;


- betoane semiporoase p=7-20%;
- betoane poroase p=20-50%;
- betoane celulare p>70%.

 permeabilitatea la apă - apreciată după ușurința de pătrundere a apei


în masa betonului ( profunzime pe 10-20 cm) și se exprimă prin gradul de
impermeabilitate la presiuni de 4,8 sau 12 bari – influențează direct
durabilitatea betonului.

8
 clasa betonului este definită pe baza rezistenței caracteristice fck
cilindru/fck cub și reprezintă rezistența minimă la compresiune a betonului
exprimată în N/mm2 și determinată pe cilindrii cu diametrul de 150 mm și
înălțimea de 300 mm sau pe cuburi cu latura de 150 mm la vârsta de 28
zile și obținuta pe 95% din epruvete. S-a introdus ca un factor de respectare
a calității.

 clasa betonului reprezintă rezistența medie la compresiune,


obținută pe epruvete cubice sau cilindrice, după 28 de zile.

9
Tipare

 rezistența la ingheț-dezgheț se definește prin numărul de cicluri de


ingheț-dezgheț succesive pe care epruvetele le pot suporta după o
durată de 28 zile de la confecționare, în urma căruia se produce o
micșorare a rezistenței la compresiune cu max. 25% (G50, G100, G150);.
 rezistențe mecanice (întindere, compresiune, forfecare);

10
Laborator încercări betoane

11
Construcții celebre din beton

Amplasata pe o insula artificială, la 280 metri distanță de plaja Jumeirah


din Dubai, Emiratele Arabe Unite, clădirea Burj Al Arab este unul dintre cele
mai înalte și luxoase hoteluri din lume.
În arabă, Burj Al Arab semnifică Turnul arabilor.
Clădirea are 60 de etaje și 321 metri înălțime, și a fost proiectată de
arhitectul britanic Tom Wright.
Construcția Burj Al Arab a demarat în anul 1994, fiind necesari nu mai
puțin de trei ani pentru realizarea fundației, în timp ce clădirea propriu zisă a
fost înălțată în mai puțin de trei ani.
230 de piloni din beton, înfipți în nisip la 40 de metri adâncime fixează
fundația formată din roci masive și beton. Construcția conține peste 70.000
metri cubi de beton și 9000 tone de oțel-beton.

12
Chiar dacă are dimensiuni impresionante, hotelul beneficiază doar de 202
apartamente. Cel mai mic ocupa însă o suprafața de 169 metri pătrați, în timp
ce cel mai generos are 780 metri pătrați.
Iar prețurile sunt pe măsura: de la 1.000 de dolari pentru o noapte, pana
la 28.000 de dolari pentru o noapte în apartamentul regal.

Clădirea Operei din Sydney este fără doar și poate una din cele mai
cunoscute construcții din lume.
Situată în vârful Capului Bennelong ce închide portul din Sydney,
Australia, clădirea este considerată una dintre minunile lumii moderne.
Proiectată de arhitectul danez Jorn Utzon și considerată în anii '50 de
către mulți arhitecți și ingineri ca fiind nerealizabilă, construcția a demarat
totuși în 1959 și a fost terminată în 1973.
Iată însă și ce înseamnă Opera din Sydney în date și cifre:
- 1959 - anul începerii lucrărilor;
- 20 octombrie 1973 - data inaugurării de către regina Elizabeth a II-a a
Marii Britanii;
- 7 milioane $ - costul estimat inițial pentru proiect;
- 102 milioane $ - costul final al construcției;
- 185 metri - lungimea clădirii;
13
- 120 metri - lățimea clădirii;
- 1.000 - numărul total al încăperilor;
- 645 km - lungimea totala a cablurilor electrice folosite;
- 1 milion - numărul plăcilor care plachează acoperișul;
- 6.225 m2 - suprafața totala a sticlei folosite la pereții clădirii.

Turnurile Petronas, din Kuala Lumpur, Malaysia, construite în anii 1995-


1998 pentru birouri, sunt o reușită inginerească colosală dar, pentru a le putea
construi, arhitectul César Pelli și echipa sa au trebuit să depășească prioritățile
aflate în conflict, lipsa materiilor prime standard și instabilitatea solului.
Turnurile au fiecare câte 88 de etaje, din care 78 de etaje deservite de
lifturi, și au o înălțime maximă de 452 m, la vârful antenei montate pe acoperiș,
ultimul etaj aflându-se la înălțimea de 375 m.
Turnurile Petronas sau Turnurile gemene din Kuala Lumpur, Malaiezia,
sunt cele mai înalte clădiri din lume din anul 1998 pana in 2004, dacă se
calculează înălțimea de la nivelul intrării principale până la ultimul nivel.
14
Acestea sunt legate de un pod la etajul 41, creând o poartă teatrală de
efect a orașului. Sunt făcute din beton armat cu înaltă performanță, un material
familiar constructorilor asiatici și de două ori mai eficient decât metalul.

Burj Khalifa este cea mai înaltă clădire din lume, măsurând 828 m
înălțime. Construcția clădirii a început la 21 septembrie 2004, fiind finalizată în
octombrie 2009, costurile proiectului ridicându-se la 1,5 miliarde de dolari.
Inaugurarea oficială a avut loc pe 4 ianuarie 2010.
Turnul este alcătuit din 3 elemente, dispuse în jurul unui miez central, iar
amprenta la sol are forma literei Y (trei lobi), forma ideală atât pentru hoteluri
cât și pentru construcții rezidențiale deoarece aceste aripi ale clădirii permit o
maximă priveliște exterioară și maximum de lumină naturală în interior.
15
Designul interior a fost realizat de aceeași companie de arhitectură, în
colaborare cu designerul Nada Andric. Materialele folosite în interior sunt:
sticla, oțel inoxidabil, pietre șlefuite, argint, lemn, pardoseli din travertin, stuc
venețian pentru pereți și covoare lucrate manual. Pentru întreaga construcție
au fost folosiți 330.000 de metri cubi de beton, 39.000 de tone de oțel și
26.000 de panouri de sticlă. În fiecare zi, clădirea Burj Khalifa are nevoie de
946.000 litri de apă iar pentru a spăla cele 24.348 de ferestre au fost
amplasate, în dreptul etajelor 40, 73 și 109, mașini speciale pe niște platforme
orizontale.

Arabia Saudită construiește cea mai înaltă clădire din lume, care va
ajunge la un kilometru în nori. Kingdom Tower (Turnul Regatului) în Yeda.
Consultanți ai firmei Advanced Construction Technology Services au
anunțat recent că probează materiale pentru a construi un zgârie nori de un
kilometru de înălțime (Burj Khalifa, prin comparație, măsoară 828 de metri).
Kingdom Tower, are un cost estimat de 1 230 milioane de dolari, va avea 200
de etaje şi va fi orientat înspre Marea Roşie. Pentru a-l construi va fi nevoie de
aproximativ 529 000 metri cubi de beton şi 72 500 de tone de oţel.
16
A construi o structură de această înălțime, în mod particular pe coastă,
unde apa sărată ar putea să-i producă daune, nu este chiar aşa de uşor.
Fundațiile care vor avea 60 de metri de adâncime, trebuie să poată suporta
apa sărată a oceanului. În consecință, Advanced Construction Technology
Services, va proba rezistența a mai multor tipuri de betoane.
Construcția lui Kingdom Tower a început pe 27 aprilie şi este prevăzută să
fie finalizată în 2018. Va avea nu mai puțin de 200 de etaje la care se va
ajunge prin cele 59 de ascensoare, care vor avea o viteză de 10 m/s. În
interior totul va fi la superlativ. Va adăposti un hotel de lux al rețelei Four
Seasons, birouri, 160 de etaje de apartamente şi observatorul, cel mai înalt al
planetei. Kingdom Tower va fi piesa centrală şi prima fază din Kingdom City, o
nouă urbanizaţie de peste 5,3 milioane de metri pătraţi.

17
Cel mai lung pod din lume, situat deasupra mării, a fost inaugurat joi, 30
iunie, în China. Constructia a durat patru ani și a costat 2,3 miliarde de dolari.
Podul Jiaozhou Bay are 41,6 km lungime și face legătura între portul Qingdao,
din estul Chinei și insula Huangdao. Podul este susținut de peste 5.000 de
piloni și injumătațește timpul de deplasare între cele două locatii, care până
acum era de 40 de minute. Precedentul cel mai lung pod peste mare din lume
era tot unul din China, Hangzhou Bay care are o lungime de 36 km, care leagă
orașele chineze Jiaxing și Ningbo din provincia Zhejiang și scurtează distanța
dintre cele două regiuni cu 120 km.

18
Podul Magdebrug, Germania

Podul de apă Magdebrug face legătura între partea de est și vest a


Germaniei și trece peste raul Elba. Pentru definitivarea podului lung de 1 km a
fost necesară o sumă imensă: 500 milioane euro.

19