Sunteți pe pagina 1din 4

Predarea prin interdisciplinaritate în industria alimentară

Prof. ing. Tănase Elena


Colegiul Tehnic ”Lazăr Edeleanu” Municipiul Ploiești
Județul Prahova
Prof. ing. Coarfă Elena
Colegiul Tehnic ”Lazăr Edeleanu” Municipiul Ploiești
Județul Prahova

Argument
Scopul educaţiei este de a-l pregăti pe individ pentru nevoile societaţii si în raport
nemijlocit cu ele. Se vorbeşte tot mai mult despre existenţa unui raport de interdependenţă
între educatie si societate. Pe de o parte,educaţia este considerată a fi un proces de socializare
a individului, iar pe de altă parte,ea se lasă condusă de finalităti si norme sociale.
Transformările profunde ce se petrec in societatea contemporană impun şcolii, noi
exigente de pregătire a tinerei generaţii. Astfel şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu,
rapidelor schimbări economice si sociale, prin proiecte curriculare novatoare, care
influientează hotărator conceptia privind rolul sistemului de învătămănt.
De-a lungul timpului reformele in invatamant au neglijat in mod sistematic pe elevii
defavorizati din punct de vedere educational, practica dovedind ca acestia sunt lasati in
general la voia intamplarii, instruiera cognitiva fiind rezervata elevilor buni.
In centrul reformei curriculare actuale sta demersul didactic reconsiderat, centrat pe
elev si pe nevoile sale. Strategiile de instruire alese de cadrul didactic in activitatea la clasa, se
concentreaza pe a-i invata pe elevi cum sa invete, cum sa prelucreze informatiile si cum sa
gandeasca independent si eficient. In acest scop, dascalul trebuie sa cunoasca si sa inteleaga
modul cum invata atat elevii buni cat si cei slabi pentru a le oferi acestora posibilitati variate
de imbunatatire a invatarii. Apreciez ca are rolul unui strateg, ca este cel care ia deciziile
asupra a “ce”, “cum”si “ cand” se preda si se invata. Luarea deciziilor asupra continutului si a
strategiilor de instruire cele mai potrivite constituie “inima” predarii. Putem vorbi, astfel,
despre rolul dascalului ca MODEL si ca MEDIATOR, nu numai acela de MANAGER al
situatiilor de invatare.
Predarea-învățarea prin interdisciplinaritate
Abordarea interdisciplinară porneşte de la ideea că nici o disciplină de învăţământ nu
constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între discipline. Conţinutul unui
învăţământ interdisciplinar poate fi promovat la nivelul planului de învăţământ, la nivelul
programelor şcolare, la nivelul manualelor şcolare şi prin conţinutul lecţiilor.
”Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o
problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere” (C. Cucoș,1996)
”Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare” aceasta
necesită o interacțiune între competențe și conținuturi a două sau mai multe discipline de
învățământ și implică stabilirea și folosirea unor conexiuni între limbaje și operații.
La nivelul activităților de predare – învățare se pot căuta teme comune pentru diferite
obiecte de studiu care pot determina realizarea unor obiective de nivel înalt cum ar fi:
rezolvarea de probleme, însușirea unor metode de învățare eficientă etc.
Legătura dintre discipline se poate realiza la nivelul conținuturilor, obiectivelor, dar se
creează și un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber, să lucreze eficient
individual sau în echipă.
Dintre avantajele interdisciplinarității se pot aminti:
• clarifică mai bine și cu mai multă ușurință o anumită temă;
• elevul dobândește informații despre procese, fenomene care vor fi aprofundate pe
parcursul anilor școlari viitori;
• permite aplicarea cunoștințelor teoretice în domenii diferite.
Conexiunile interdisciplinare care se stabilesc in procesul educativ-formativ au o functie
cognitiva si una educativa. Relatiile care apar intre elevii clasei sunt caracterizate de:
• preocuparea unuia pentru celalalt: colaborarea;
• realizarea unor asocieri intelectuale interesante;
• dezvoltarea deprinderilor de comunicare si dialog;
• formarea spiritului de echipa;
• modelarea personalitatii creatoare a copilului;
Interdisciplinaritatea trebuie inteleasa si aplicata in combinatie cu alte concepte
corelative:
• monodisciplinaritatea (fiecare disciplina reprezinta un compartiment);
• multidisciplinaritatea (juxtapunerea anumitor cunostinte din anumite domenii pentru a
evidentia aspectele comune, fapt ce poate provoca supraincarcarea)
• pluridisciplinaritatea (o tema este abordata din mai multe perspective, de mai multe
discipline, cu metodologii diferite);
• transdisciplinaritatea (abordarea unei teme din perspectiva mai multor arii curriculare);
Un exemplu de opţional transdisciplinar poate fi „Apa în industria alimentară“, derulat
la o clasă de liceu cu profesori de specialităţi diferite: matematică, fizică, chimie, biologie,
protecția mediului şi industrie alimentară. Fiecare profesor pregăteşte partea sa de contribuţie,
conţinuturi de predare specifice, astfel:
 Matematica va prezenta temele privind unităţi de măsură, transformări etc.;
 Chimia prezintă temele privind structura moleculară a apei, proprietăţi, reacţii
specifice etc.;
 Fizica prezintă temele privind stări de agregare, densitate etc.;
 Biologia prezintă complexa temă privind relaţia apă-organism, apă-mediu;
 Protecția mediului vine cu tema privind poluarea;
 Industria alimentară prezintă teme ca apa-materie prima sau auxiliara, apa-factor
important al igienei în industria alimentară etc.
Opţionalul odată implementat îmbogăţeşte cunoştinţele elevilor despre apă ca sursă vitală
pentru omenire, în acelaşi timp îi conştientizează despre folosirea ei în industria alimentară ca
materie primă, parametru sau factor important al operațiilor de igienizare.
Concluzii
Cultura generală a elevului din secolul XXI presupune cunoştinţe temeinice şi diverse,
foarte asemănătoare cu ceea ce însemnă „spirit enciclopedic“ în Renaştere. Numai că
pregătirea tinerilor era atunci pe falii tehnice înguste fără perspectiva unei viziuni unitare. Se
lucra cu o gândire rigidă, algoritmizată.
Astăzi, abordările didactice inter- şi transdisciplinare îi aduc pe elevi mult mai aproape
de realitate, dezvoltându-le o gândire flexibilă şi creatoare, în măsură să ofere soluţii şi să-i
îndrume. Mai mult ca oricând, adolescentul trebuie să-şi asume roluri şi responsabilităţi, să ia
decizii pentru cei din jur, să răspundă rapid şi bine la diversele provocări ale vieţii; succesul şi
performanţa apar doar dacă deţine cunoştinţe integrate, dacă priveşte realitatea ca o imagine
unitară şi dacă gândeşte flexibil şi creator, astfel spre o carieră şcolară şi profesională la
standarde europene.
Activarea informatiilor anterioare este ingreunata daca noile cunostinte sunt neclare,
dezorganizate ori lipsite de sens (ne intoarcem la nevoia imperioasa ca organizatorul unei
activitati interdisciplinare sa fie foarte bine pregatit profesional si sa cunoasca nivelul elevilor
cu care lucreaza).
Este confirmat de practica faptul ca succesul intr-o activitate de invatare nu depinde doar
de existenta unor cunostinte anterioare ci si de capacitatea de acces la aceste cunostinte. De
multe ori cunostintele elevilor sunt inerte, ei le detin dar nu pot avea acces la ele deoarece nu
le-au legat intre ele prin diverse exercitii aplicative. Abordarea interdisciplinara permite
realizarea obiectivelor atat cognitive cat si afective, ori de ordin actional, iar in atentia
cadrului didactic, manager al situatiilor de invatare trebuie sa stea si urmatorul aspect: atunci
cand elevii dobandesc o anumita deprindere sau pricepere, ei trebuie ajutati sa inteleaga si sa
stie cum o pot transfera in diferite alte domenii, pentru ca o deprindere cu cat este mai
specifica, cu atat e mai dificil de transferat. Concluzii:
1. nevoia abordarii interdisciplinare a procesului instructive- educativ;
2. rolul pregatirii de specialitate a cadrului didactic;
3. aspecte ale abordarii interdisciplinare in raport cu alte strategii;
4. efecte posibile in planul dezvoltarii armonioase a elevului.
Cand exista preocupare din partea cadrului didactic pentru abordarea interdisciplinara,
procesul educational dobandeste un caracter formativ, sunt eliminate “barierele” artificiale
dintre domeniile cunoasterii, se realizeaza fara dificultate transferul de cunostinte, creste
gradul de implicare a elevilor si eficienta activitatii instructiv-educative este mai sigura.
Bibliografie

1. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1996


2. Ionescu, Miron; Radu, Ioan, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
3. Pălășan, Toader; Crocan, Daniel Ovidiu; Huțanu, Elena, Interdisciplinaritate și integrare – o
nouă abordare a științelor în învățământul preuniversitar – Revista Formarea continuă a CNFP
din învățământul preuniversitar, București, 2003
4. Joiţa, E.. (2007). Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învăţare cognitiv-
constructivistă. Bucureşti: E.D.P..
5. Potolea, D., Neacşu, I., Iucu, R.B., Pânişoară, I.O. (coord.). Pregătirea psihopedagogică.
Manual pentru definitivat şi gradul didactic II. Iaşi: Editura Polirom.
6. Oprea, C.L.. (2006). Strategii didactice interactive. Bucureşti: E.D.P..
7. Schaub, H., Zenke, K.G.. (2001). Dicţionar de pedagogie. Iaşi: Editura Polirom.
8. Cerghit, I., (1980), Metode de învăţământ , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
9. Chiş, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj Napoca.
*** https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/interdisciplinaritatea-2
***http://www.tribunainvatamantului.ro/abordarea-continuturilor-invatarii-prin-prisma-
interdisciplinaritatii-si-transdisciplinaritatii/