UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA ECONOMIE ,MARKETING SI TURISM

Oligopolul si razboiul preturilor

Conducator: L.Teleuca,Doctor in stiinte economice

Realizat :Plamadeala Dumitrita

Chisinau,2014
Oligopolul- o piata pe care se gasesc doar cateva firme ofertante, care propun produse apropiate,
substitute: piata mingilor de tenis, piata titeiului (cateva tari din orientul Mijlociu detin majoritatea
rezervelor mondiale etc.).

Piata oligopolista implica prezenta intr-o ramura a unui numar relativ mare de intreprinderi (cel
putin trei) care livreaza intreaga cantitate de marfuri. Cumparatorii sunt numerosi. Talia intreprinderilor
nu este egala, dar fiecare intreprindere produce cantitati insemnate de bunuri. Acestea pot fi omogene
sau neomogene. Prin excelenta, sunt oligopoliste pietele produselor cu valoare de intrebuintare mare si
care necesita

tehnologii de valoare mare. Astfel sunt oligopoliste pietele productiei siderurgice, ale automobilelor, ale
masinilor si echipamentelor destinate energeticii, etc. Intalnim piete oligopoliste si in alte sfere precum
industria alimentara, in care eficacitatea se asigura si la praguri relativ mici ale productiei. In asemenea
situatii, alaturi de marii producatori, functioneaza si intreprinderi mici si mijlocii. Si in pietele
oligopoliste ca si in pietele duopoliste, problema nevralgica este impartirea pietei intre producatori,
incercarea firmelor de a-si apropia o parte cat mai insemnata din clientela, in vederea cresterii cifrei de
afaceri si a profitului. Ca urmare in piata oligopolista se regaseste reactia fiecarei firme la decizia
celorlalte, interdependenta stransa a actiunilor diverselor intreprinderi. Unitatile oligopoliste au
posibilitatea de a stabili si volumul productiei si preturile de vanzare, ultimele reflectand atat costul de
fabricatie, cat si calitatea produselor. Diferentierea calitativa a produselor, insotita de preturi inegale,
duce la distribuirea intre firme a clientelei totale si o divide in grupuri mai mari sau mai mici, care
prefera si cer un

anume bun creat de o anumita intreprindere. Piata oligopolista de bunuri diferentiate calitativ are
posibilitati de extindere mai bune o data cu cresterea generala a veniturilor, care diversifica preferintele
consumatorilor, gusturile lor, etc. Aceasta crestere generala a veniturilor tinde sa reorienteze clientela,
sa o regrupeze spre bunurile superioare calitativ, sa aduca un plus pe piata intreprinderilor mai
dinamice in dauna celorlalte. Acest fenomen de inaintare ori retragere a cererii, pentru produsele
diverselor firme, dovedeste ca diferentierea produselor nu elimina concurenta si selectia intreprinderilor
viabile, ci

doar o limiteaza.

Importanta taliei oligopolului

Producatorii pot incerca sa organizeze un cartel si sa produca oferta monopolului pentru a realiza
profitul cumulat maxim. In acest caz, ei trebuie sa se puna de acord in privinta repartitiei productiei intre
membrii cartelului. Cu cat numarul membrilor este mai mare, cu atat negocierea va fi mai dificila.

Daca producatorii nu formeaza un cartel, ei isi vor decide independent productia. Fiecare membru
poate oricand spori propria productie cu 1 litru. Acest lucru va avea doua efecte contradictorii:

· un efect de cantitate - pretul fiind superior costului marginal, fiecare litru suplimentar va
spori profitul firmei date;

· un efect de pret - cand productia creste, pretul scade, ceea ce reduce profitul tuturor
unitatilor vandute.

Daca efectul de cantitate este superior celui de pret, firmele isi sporesc productia, dar in caz
contrar nu. Fiecare membru al oligopolului isi va mari productia pana cand cele doua efecte se vor
compensa reciproc, productia celorlalti producatori fiind data.
 Cum este afectata o asemenea analiza marginala de numarul membrilor oligopolului? Cu cat acest
numar este mai mare, cu atat partea de profit primita de fiecare dintre ei va fi mai mica si cu atat e mai
mic impactul deciziilor unui membru asupra pretului pietei.

Cand talia oligopolului creste, efectul de pret scade. Daca oligopolul devine gigantic, efectul de
pret dispare complet. In acest caz extrem, cand exista doar efect de cantitate, fiecare membru al
oligopolului isi va mari productia pana cand pretul va ramane inca superior costului marginal.

In realitate, un oligopol foarte mare nu este altceva decat un grup de firme concurentiale. Aceste
intreprinderi fiind acceptatoare de pret, efectul de pret este absent in rationamentele lor, deci cand ele
decid propria productie au in vedere doar efectul de cantitate.

In concluzie, cand un oligopol creste, piata tinde sa devina concurentiala. Pretul tinde spre costul
marginal si cantitatea produsa tinde spre optimul social.

Teoria oligopolului furnizeaza deci o ratiune suplimentara, alaturi de teoria avantajului

comparativ, in teoria liber schimbului.

Dupa gradul de omogenitate al produselor oferite de producatori pe piata de oligopol, se disting

urmatoarele forme:

1. oligopolul pur - produsele destinate pietei sunt omogene intrinsec. Exemplu este piata
cimentului, a varului, a energiei termice, a energiei electrice, etc.;

2. oligopolul eterogen - produsele oferite sunt de acelasi gen, dar diferentiat de intrinsec sub
aspect functional. Exemplu este piata autovehiculelor, tehnica electronica de calcul, servicii
juridice, etc..

O caracteristica de baza a pietei de oligopol este interdependenta firmelor din ramura, datorita
faptului ca sunt putini ofertanti, ceea ce face ca o firma oligopolista sa fie obligata sa prinda reactiile
celorlalti si sa tina seama de ele in activitatile ulterioare.

In functie de relatiile dintre firmele care actioneaza pe o piata de oligopol, sunt mai multe modele
de comportament care se situeaza intre doua situatii extreme:

1. compartimentul necooperant - in care firmele participante duc o lupta acerba sub forma
razboiului preturilor, care se soldeaza cu disparitia unor concurenti, slabirea economico-
financiara a invingatorului, si uneori patrunderea in ramura a unor NU INTELEG. De regula, firme
straine care profita de slabirea combatantilor, si poate, chiar sa-i elimine. Un asemenea
comportament se intalneste mai rar.

2. comportamentul cooperant - in care formele participante realizeaza intelegeri confidentiale

asupra unor aspecte de interes comun.

Exista trei situatii specifice pe piata de oligopol cooperant:

1. trustul (cartelul, oligopolul ordonat) - reprezinta o intelegere expresa confidentiala de cele mai
multe ori intre firme care au si isi pastreaza independenta de productie si financiara. Ele se inteleg
asupra preturilor, volumului productiei, asupra pietelor pe care actioneaza fiecare. Pentru a
maximiza profitul, cartelul se comporta ca un monopol ce determina acel nivel al preturilor si
nivelul productiei care sa conduca la profit maxim.
 Trustul este structura de piata bazata pe faptul ca un grup financiar puternic, holding-ul,
detine pachetul actiunilor de control la mai multe firme oligopol independente din punct de
vedere al productiei.

Holding-ul hotaraste nivelul preturilor, modul de cumparare al pietelor, precum si asupra

altor obiective strategice;

2. oligopolul mixt - este structura de piata caracteristica prin existenta unei firme lider ce se
detaseaza de celelalte prin putere economica, eficienta, cota de piata. Firma lider isi elaboreaza
propria strategie privind cantitatea, pretul, calitatea, etc., comportandu-se ca un monopol, si
facand abstractie de celelate firme de pe piata. Celelalte firme de pe piata de oligopol, isi
adapteaza strategia, preturile, cantitatea, etc. in functie de stategia liderului.

3. intelegeri temporare si partiale intre firmele participate pe piata de oligopol privesc:

· efectuarea unor activitati de cercetare stiintifica;

· fuziuni privind constituirea unor filiale comune intre noi domenii sau in cele vechi la nivel
partial;

· exercitarea firmelor existente si atenuarea concurentei straine.

In conditiile pietei de oligopol cooperant, concurenta se manifesta nu prin pret, ci prin alte forme:
publicitate, acordarea unor avantaje cumparatorilor, etc.

Razboi al preturilor

Concurenta prin pret; situatie in care o firma cauta sa castige o cota de piata cat mai mare prin
practicarea unor preturi inferioare celor ale concurentei, care reactioneaza asemanator, creandu-se un
adevarat cerc vicios. Atunci cand o firma doreste sa evite razboiul cu concurenta la nivelul pretului, ea va
cauta sa se infrunte pe alte planuri, cum ar fi: produsul, publicitatea, promovarea vanzarilor (cadouri,
prime) s.a. Situarea magazinelor in apropierea locului de consum si deschiderea de reprezentante si
filiale ale producatorului, pentru a servi mai bine piata, pot constitui, de asemenea, o baza pentru
competitia in afara pretului; formele cele mai importante ale acestei competitii raman insa mijloacele
promotionale. Exemple de competitie in afara pretului: - diferentierea produsului - prin aceasta actiune
se evita comparatia de pret cu produsele competitive apartinand concurentei; producatorul poate face
dificile comparatiile privind pretul accentuand asupra unor inovatii minore (variante multiple de produs,
ambalaje diferite s.a.), care perturba perceperea pretului exact de consumatori; - servicii conexe - credit,
expeditie gratuita, acceptarea restituirii produselor cumparate, instalare gratuita, garantie, piese de
schimb etc. - publicitatea - este un mijloc important de influentare a cumparatorilor (prin persuasiune).
Este o modalitate de actiune mai greu de imitat pe termen scurt (reactia concurentei poate fi si ea
intarziata).