Ross Ps Handbook 2013

PĂRINȚI ROSS Manual de
management
pentru părinți
ROSS
2013
An Aviagen Brand
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Prefaţă
Despre acest manual

Scopul acestui manual este acela de a ajuta clienţii Aviagen să obţină performanţe optime din
exploatarea efectivului de păsări pe care îl deţin. Acest manual nu este conceput pentru a oferi
informaţii exacte cu privire la fiecare aspect al managementului efectivului de păsări, dar atrage
în schimb atenţia asupra unor caracteristici importante care, dacă sunt trecute cu vederea ori
tratate inadecvat, pot reduce performanţa lotului. Tehnicile de management incluse în acest
manual au ca obiectiv menţinerea unui lot sănătos şi prosper, precum şi obţinerea unui efectiv
de păsări performant.
Performanţă
Acest manual cuprinde cele mai bune practici de management pentru efectivul de păsări. Cea
mai răspândită strategie de management la nivel mondial este ca păsările să primească primul
stimul luminos la vârsta de 21 de săptămâni (147 de zile) şi să atingă pragul de 5% din producție
la vârsta de 25 de săptămâni, acest lucru oferind avantaje evidente în ceea ce priveşte
mărimea oului timpuriu, a numărului de pui şi a calităţii broilerilor. Cu toate acestea, avicultura
este o activitate globală, răspândită în toată lumea, astfel că diferenţele dintre strategiile de
management pot necesita adaptări la condiţiile locale.
Informaţiile prezentate reprezintă o combinaţie între datele obţinute din studii de cercetare
interne, cunoştinţe ştiinţifice publicate şi expertiza, experiențele practice ale echipelor de
Serviciu Tehnic şi Transfer Tehnic Aviagen. Cu toate acestea, îndrumările prezente în acest
Manual nu pot cuprinde în totalitate variaţiile de performanţă ce pot apărea din cauza unei
game variate de motive. Aşadar, Aviagen nu îşi asumă nicio responsabilitate pentru consecinţele
utilizării informaţiilor pentru managementul puilor.
Servicii tehnice
Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să contactaţi reprezentantul local de servicii tehnice
Aviagen sau Departamentul de servicii tehnice sau accesaţi adresa online www.aviagen.com.
Utilizarea acestui manual

Găsirea unui subiect
Există cotoare colorate pe laterala din dreapta a Manualului. Aceste cotoare oferă cititorilor
acces imediat la secţiunile şi subiectele care prezintă un interes particular pentru ei.
Cuprinsul redă titlul şi numărul paginii pentru fiecare capitol şi subcapitol. Un index al cuvintelor
cheie, ordonat alfabetic, este oferit la finalul Manualului.
Puncte cheie
În locurile corespunzătoare, au fost incluse puncte cheie pentru a sublinia aspecte foarte
importante în privinţa creşterii şi managementului păsărilor, aspecte care, dacă nu sunt
implementate corect, pot avea un impact negativ asupra performanţei. Aceste puncte cheie
sunt scrise cu roşu.
Obiective de performanţă
Anexele acestui Manual conţin obiective de performanţă care ar trebui să fie atinse prin practici
de bun management, controlul mediului şi cel sanitar.
Specificaţii nutriționale
Sunt disponibile şi specificaţiile nutriționale în anexele acestui Manual.
02 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Cuprins
Cuprins
5 Introducere
6 Orar cheie al Managementului
Secţiunea 1 - Creşterea, Zilele 0-105 (0 – 15 Săptămâni)
9 Cerinţe de management pentru masculi şi femele în timpul creşterii
10 Managementul puilor
23 Echipament şi clădiri
29 Lotizarea pentru controlul uniformităţii
30 Proceduri de lotizare
43 Managementul lotului după lotizare (după 28 de zile)
Secţiunea 2 - Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful
de producție)
47 De la 105 zile (15 săptămâni) până la stimularea luminoasă
47 Considerente de management
Managementul femelelor după stimularea luminoasă, până la atingerea a 5%
57
din producţie
58 Ouă pe așternut
Managementul femelelor de la producţia de 5%/ găină cazată până la vârful de
59
producţie
61 Tendinţe în timpul de consum al furajului
61 Controlul greutăţii ouălor şi al furajului
63 Managemetul masculilor după stimularea luminoasă, până în vârful de producţie
63 Cosiderente de furajare
65 Raportul de sexe
65 Suprapopulare
Secţiunea 3 - Managementul ouatului (De la vârf la depopulare)
67 Managementul femelelor după vârful de producţie, până la depopulare
67 Factori ai managementului după vârful de producţie
69 Proceduri
Indicaţii generale pentru reducerile de furaj după varful de ouat, bazate pe
69
caracteristicile obiectivului de performanţă
73 Monitorizarea reducerilor de furaj
75 Reducerile de furaj şi temperatura ambientală
76 Managementul masculilor după vârful de producţie, până la depopulare
76 Proceduri
Secţiunea 4 - Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie
77 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie
77 Metode de măsurare a masei corporale
79 Metode de cântărire a unui unui eşantion reprezentativ
79 Proceduri pentru măsurători manuale
82 Proceduri pentru măsurători electronice
82 Note pentru cântărirea de probă a masculilor
83 Notă pentru cântărirea de probă a femelelor
83 Valori de greutate necorespunzătoare
2013 03
ROSS MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Cuprins
Secţiunea 5 - Evaluarea condiţiei fizice a păsărilor

85 Evaluarea condiţiei fizice a păsărilor
85 Evaluarea condiției păsărilor
86 Evaluarea condiției masculilor
94 Evaluarea condiției femelelor
Secţiunea 6 - Îngrijirea colectării ouălelor la fermă
99 Îngrijirea colectării ouălelor
99 De ce colectarea ouălelor necesită atenţie?
100 Sistemul de protejare al ouălelor
102 Cea mai bună metodă de îngrijire a colectării ouălelor
Secţiunea 7 - Cerinţe de mediu
107 Hala
107 Locaţia şi arhitectura fermei
109 Arhitectura halei
111 Ventilaţia
111 Cu cortină/ventilaţie naturală
112 Sisteme de ventilaţie prin presiune negativă (hală cu mediu controlat)
113 Ventilaţia minimă
116 Ventilaţia de tranziţie
121 Iluminarea
121 Iluminarea pe durata demarajului
121 Programe de iluminare şi tipuri de hale
131 Unde luminoase (culoare deschisă) şi tipuri de corpuri de iluminat
Secţiunea 8 - Furajarea
133 Furajul
133 Hrănirea păsărilor de reproducţie
133 Asigurarea nutrienţilor
137 Programe de furajare şi specificaţii ale reţetei furajere
140 Fabricarea furajului
142 Apa
Secţiunea 9 - Sănătate şi biosecuritate
143 Sănătate şi biosecuritate
143 Legătura dintre management, manifestarea bolii şi bunăstarea păsărilor
143 Managementul igienei
149 Calitatea apei
151 Eliminarea păsărilor decedate
152 Managementul sănătăţii
155 Programe de monitorizare a sănătăţii
04 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Cuprins, Introducere
Anexe
157 Anexa 1 – Evidențe
159 Anexa 2 – Informaţii utile de management
161 Anexa 3 - Tabele de conversie
164 Anexa 4 – Exemple de calcule manuale pentru selecţie
168 Anexa 5 – Calcule pentru procentul de ventilaţie
171 Anexa 6 – Tabel cu puncte de rouă sau de condensare
172 Anexa 7 – Compoziţia de nutrienţi a unor ingrediente des întrebuinţate în furaj
173 Anexa 8 – Depistarea problemelor – deficienţa de vitamine
174 Anexa 9 – Surse adiţionale pentru informaţii legate de management
Index
175 Index
Introducere
Aviagen produce o gamă de genotipuri adecvate pentru diferte sectoare ale pieţei de pui de
carne. Toate produsele Aviagen sunt selectate pentru caracteristicile echilibrate ale părinţilor
de reprodicţie cât şi ale puilor de carne. Acest lucru le permite clienţilor noştri să selecteze
produsul care va satisface cel mai bine nevoile propriilor activităţi.
În ceea ce priveşte păsările de prăsilă, toate genotipurile Ross sunt selectate pentru a
produce numărul maxim de pui viguroşi, prin combinarea numărului mare de ouă cu o bună
eclozionabilitate şi fertilitate. Acest lucru este obţinut prin împerecherea liniilor de masculi care
prezintă creşteră rapidă, hrănire eficientă şi un randament crescut, cu linii de femele care sunt
selectate pentru aceleaşi caracteristici plus producerea unui număr mare de ouă.
Acest Manual sintetizează cele mai bune practici de management al lotului de păsări pentru
loturile Ross 308 şi Ross 708, luând în considerare selecţia continuă în vederea îmbunătăţirii
trăsăturilor puilor.
2013 05
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Orar cheie al Managementului
Orar cheie al Managementului

Obiectivele critice, organizate pe vârste, pentru păsările de reproducţie sunt sintetizate în tabelul de mai jos.
Vârsta (zile) Acțiune

Preîncălziţi hala. Temperatura şi umiditatea relativă (RH) trebuie
stabilizate cu cel puţin 24 de ore înainte de primirea puilor.
Asiguraţi o bună biosecuritate. Agenţii patogeni pot supravieţui în

Înainte de livrarea puilor mediul înconjurător chiar şi înainte de populare. Biosecuritatea de
dinaintea primirii puilor este la fel, dacă nu chiar mai importantă
decât biosecuritatea de după sosirea puilor.
Halele şi echipamentele trebuie curăţate şi dezinfectate, iar eficacitatea

operaţiunilor de biosecuritate verificate înainte de populare.
Atingeţi temperatura ambientală optimă. Acest lucru este vital

pentru stimularea atât a apetitului, cât şi a activităţii.
Stabiliţi o rată minimă a ventilaţiei. Acest lucru va garanta faptul

că puilor le este furnizat aer proaspăt, va ajuta la menţinerea
La sosirea puilor temperaturii şi a umidităţii relative (RH) şi va permite un flux de aer
care să prevină acumularea de gaze nocive.
Monitorizaţi comportamentul puilor pentru a vă asigura că

temperatura este satisfăcătoare.
Cântăriţi un eşantion reprezentativ.
Dezvoltarea apetitului în urma unor bune practici de demaraj.
Asiguraţi spaţii de hrănire şi adăpare adecvate, oferiţi hrană de

calitate şi menţineţi temperaturi optime.
0-7
Folosiţi-vă de estimarea gradului de umplere a guşii ca şi indicator
de dezvoltare a apetitului.
Monitorizaţi comportamentul păsărilor.
Atingerea greutăţile corporale din obiective.

Realizați eșantioane de greutate corporală. Se va realiza câte o
cântărire la vârsta de 7, respectiv 14 zile. Dimensiunea eșantionului
va fi de minim 2% din lot sau 50 de capete (care dintre ele este mai
mare). Acolo unde este posibil, asiguraţi lumină în mod constant
pentru întreaga zi (8 ore) până la vârsta de 10 zile. În halele cu
7-14 cortine laterale, ziua-lumină va depinde de data populării şi de
caracteristicile luminii naturale din acel moment.
Dacă greutăţile de la 14 zile (2 săptămâni) ale loturilor anterioare

au avut în mod constant valori sub obiectiv, ar putea fi asigurată
o durată mai lungă a zilei lumină până la vârsta de 21 de zile (3
săptămâni), pentru a ajuta la stimularea consumului de hrană şi a
îmbunătăţi sporul în greutate.
Începeţi să înregistraţi valori individuale ale greutăţii corporale între

14-21 vârstele de 14 şi 21 de zile (între 2 şi 3 săptămâni). Aceste informaţii
vă sunt necesare pentru calculul uniformităţii masei corporale (CV%)
Lotizaţi păsările la 28 de zile (4 săptămâni).

28 După lotizare revizuiţi profilul greutăţii corporale pentru a vă asigura că
păsările ajung la greutatea corporală recomandată până la 63 de zile (
9 săptămâni).
06 2013

Dacă este necesar, ajustaţi zilnic alocările de furaj pentru efectivele
de masculi şi femele pentru a obţine obiective stabilite pentru
greutatea corporală şi pentru a menţine uniformitatea.
28-63 Ţineţi sub observaţie si întregistraţi masa corporală săptămânal.
Principala grijă în această perioadă este obţinerea unei bune

uniformităţi a scheletului şi controlarea creşterii în fiecare populaţie
lotizată.
Reexaminaţi greutăţile populaţiilor lotizate în comparaţie cu

greutatea corporală recomandată. Combinaţi populaţiile care au
greutate şi nivel de cosum de hrană similare.
Dacă populaţiile nu se încadrează în profilul avut ca obiectiv,

trebuie trasat un nou grafic al obiectivului de masă corporală.
63
Pentru populaţiile care au depăşit obiectivul de greutate, trebuie
desenat un nou grafic, paralel cu cel iniţial.
Populaţiile care sunt sub obiectiv ar trebui aduse treptat pe curba

standard de greutate până la 105 zile (15 săptămâni).
Migrarea păsărilor între populaţii trebuie oprită.
Dacă este necesar, ajustaţi hrana zilnică alocată populaţiilor de

masculi şi femele pentru a obţine obiectivul sau orice obiectiv
recalculat al masei corporale şi menţineţi uniformitatea.
63-105
Ţineţi sub observaţie şi înregistraţi masa corporală săptămânal.
Principala grijă în această perioadă este aceea de a controla în

mod corect creşterea în cadrul fiecărei grupe a populaţiei.
Reexaminaţi masa corporală în comparaţie cu obiectivul. Revizuiţi

profilele după necesitate, în acelaşi mod în care s-a efectuat la
105 vârsta de 63 de zile (9 săptămâni).
Eliminaţi erorile de sexare pe măsură ce acestea sunt identificate.
Obţineţi creşteri de greutate săptămânale corecte prin asigurarea

cantitaţilor de hrană adecvate, în special după 105 zile (15
săptămâni).
105-161 Toate populaţiile ar trebui să atingă mase corporale similare

prin stimularea luminoasă. Variaţii semnificative în greutate între
populaţii la această vârstă vor duce la probleme de producţie.
Ţineţi sub observaţie şi înregistraţi masa corporală săptămânal.
126-147 Eliminaţi erorile de sexare rămase.
Calculaţi şi înregistraţi uniformitatea lotului (CV%) pentru a

determina programul de lumină.
Dacă lotul este uniform (CV este mai mic sau egal cu 10%), urmaţi
140 programul de lumină normal recomandat.
Dacă lotul este neuniform (CV este mai mare de 10%), stimularea
luminoasă ar trebui amânată cu 7 până la 14 zile (1 pâna la 2
săptămâni).
2013 07

Prima stimulare luminoasă (nu înainte de vârsta de 147 de zile).
147-161
Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală săptămânal.
Împerecherea – momentul exact va depinde de maturitatea relativă

atât a masculilor, cât şi a femelelor.
Masculii imaturi nu trebuie împerecheaţi niciodată cu femele

147-168 mature.
Dacă masculii sunt mai maturi decât femelele, aceştia trebuie

introduşi treptat.
168-175 Introduceţi furajul pentru producţie. Cel mai târziu, la 5% producţie

pe găină cazată
De la primul ou, cresteţi cantităţile de nutreţ in funcţie de rata

zilnică a producţiei de ouă, greuatea zilnică a ouălelor şi masa
161-196 corporală.
Gestionaţi masculii prin observarea condiţiei păsărilor.
210-depopulare Eliminaţi masculii pasivi pentru a menţine un raport de sexe

adecvat.
Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală.
Reducerea furajului trebuie începută la aproximativ 35 de zile (5

săptămâni) de la atingerea vârfului de producţie, care are loc în
general la vârsta de 252 de zile (36 de săptămâni).
245-depopulare
Consumul de furaj trebuie revizuit săptămânal şi orice reducere
a furajului trebuie bazată pe producţia de ouă, greutatea zilnică a
ouălor, masa ouălor şi masa corporală.
MANIPULAREA PĂSĂRILOR
Este important ca toate păsările să fie manipulate într-un mod calm şi corect
întotdeauna. Toate persoanele care manipulează păsările (pentru a le prinde,
cântări, verifica fizic, verifica gradul de umplere al guşii sau vaccina) trebuie să fie
experimentate şi pregătite adecvat, în aşa fel încât să poată manevra păsările cu
grija corespunzătoare scopului, vârstei şi sexului păsării.
08 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS:
Creşterea, Zilele 0-105 (0 – 15 Săptămâni)
Secţiunea 1 – Creşterea
Secţiunea 1
(Zilele 0 – 105/ 0 – 15 Săptămâni)
Cerinţe de management pentru masculi

şi femele în timpul creşterii
Obiectiv
Asigurarea cerințelor părinţilor, masculi şi femele, în fiecare etapă a creşterii acestora, pentru
a-i pregăti pentru maturitatea sexuală.
Principii
Aducerea parinților de broiler Ross la curba de creştere recomandată permite ca masculii
şi femelele să obţină o performanţă optimă în timpul vieții prin asigurarea unei creşteri şi
dezvoltări corespunzătoare.
Figura 1 redă creşterea şi dezvoltarea păsării de-a lungul timpului. În diferite momente, diferite
organe şi ţesuturi se vor dezvolta. În fiecare etapă a creşterii, şeful de fermă trebuie să ia în
considerare priorităţile de creştere ale păsării de la momentul respectiv. Supravegherea şi
cantitatea de furaj trebuie ajustate în funcţie de necesităţile păsării.
Figura 1: Creşterea şi dezvoltarea păsării.*
Maturitate sexuală
(vârsta primului
ou) 10 - zile
după stimularea
luminoasă.
Accelerare creșterii în greutate Continuare
și dezvoltare pentru atingerea creștere în
greutate.
maturității sexuale și pregătirea
împerecherii.
Greutate corporală
Creștere
rapidă
a testi-
culelor.
Dezvoltare rapidă a
sistemului imunitar,
cardiovascular și digestiv,
a scheletului și penajului.
Creștere rapidă
50% din creșterea a oviductului și
scheletului va fi atins la ovarelor.
vârsta de 28-35 de zile.
Perioadă de continuare a creșterii
și dezvoltării sistemului imunitar
și cardiovascular, a scheletului și
penajului.
90% din creșterea scheletului va fi

atins la vârsta de 80-95 de zile.
Stimulare luminoasă
0 14 28 42 56 70 84 98 112 126 140 154 168 182 196 210

Vârsta (zile)
*Principiile creşterii şi dezvoltării vor fi aceleaşi atât pentru masculi, cât şi pentru femele, însă rata de creştere absolută va fi diferită.
2013 09
Figura 2 detaliază consideraţiile de management importante pentru fiecare vârstă şi urmăreşte

fazele de creştere indicate în Figura 1.
Figura 2: Desfăşurarea managementului

OBIECTIV: OBIECTIV: OBIECTIV: OBIECTIV:
Obținerea unui Atingerea greutăților Urmarea profilului Atingerea maturității sexuale
demaraj bun corpolare țintă la 63 de greutate și pregătirea împerecherii.
al puilor prin de zile cu un CV% și menținerea Susținerea dezvoltării sexuale.
facilitarea accesului minim. Continuarea uniformității.
adecvat la furaj dezvoltării
și apă. scheletului,
Dezvoltarea musculaturii și
sistemului imunitar penajului. Creșteți cantitatea de furaj pentru a
și cardiovascular,
a scheletului stimula creșterea greutății corporale
, penajului și conform profilului standard.
apetitului
Furajați masculii pentru
atingerea greutății corporale și
susținerea fertilității.
Furajați femelele pentru a
stimula și crește producția de
Greutate corporală
ouă și a greutății oului.

Assess flock weigfht, uniformity & condition one wee Retrasați profilul de
greutate la 63 de zile, Transfer în halele de
dacă este necesar. producție între 126 și
161 de zile în funcție
Până la vârsta de 63
de zile trebuie oprită de tipul exploatării.
migrația păsărilor între
țarcuri după selecție. Transfer
Management al:
Temperaturii
Umidității
Ventilației
Distribuției furajului
Vaccinării
Gradului de umplere Evaluați greutatea, uniformitatea și condiția lotului, cu o
al gușii săptămâmă înainte de momentul stimulării luminoase,
pentru determinarea cantității de lumină și furaj administrate.
Selecția păsărilor
Management al:
Greutății corporale
Uniformității Împerechere
Dimensiunii
scheletului
0 14 28 42 56 70 84 98 112 126 140 154 168 182 196 210

Fotostimulace
Vârsta (zile)
Masculii şi femelele sunt crescuţi separat începând de la vârsta de o zi până la împerechere, care
are loc la 147-168 de zile (21-24 de săptămâni) de viaţă, însă principiile pentru managementul
masculilor şi femelelor în perioada de creştere sunt aceleaşi (cu excepţia diferenţelor de greutate
corporală şi al programelor de furajare). Masculii reprezintă 50% din valoarea de reproducţie şi
sunt, aşadar, la fel de importanţi precum femelele. Creşterea separată a celor 2 sexe asigură
faptul că uniformitatea şi creşterea pot fi controlate separat, obţinându-se astfel un mai mare
control asupra greutăţii corporale şi al gradului de dezvoltare a musculaturii.
Managementul puilor
Asigurarea unui start bun puilor este esenţială pentru sănătatea, bunăstarea, uniformitatea şi
echilibrul ulterior al efectivului de păsări. Managementul puilor trebuie să pună bazele lotului încă
de la ziua 1 de viaţă prin dezvoltarea comportamentului de hrănire şi adăpare şi prin asigurarea
unor condiţii de mediu şi de supraveghere, adecvate cerinţelor puilor.
Pregătirea puilor în staţia de incubaţie
Se vor desfăşura proceduri preventive în timpul procesării puilor în staţia de incubaţie numai în
situaţiile în care se preconizează impedimente pentru bunăstarea puilor.
În situaţiile în care bunăstarea păsării este probabil a fi compromisă, este posibil să fie nevoie de
proceduri precum vaccinarea. Atunci când acest lucru este necesar, este esenţială consultarea
unui medic veterinar şi să fie folosit doar echipamentul şi personalul adecvat. Trebuie verificat
periodic dacă este nevoie de alte proceduri de procesare, cum ar fi debecajul şi investigaţii
asupra mediului în care stau păsările, luându-se astfel măsuri de supraveghere pentru a evita
uzul inutil al unor astfel de proceduri. Procedurile derulate în timpul procesării puilor în staţie de
incubaţie trebuie îndeplinite la cele mai înalte standarde; variaţiile în ceea ce priveşte calitatea
manipulării puilor poate duce la probleme de uniformitate.
Reglementările şi recomandările cu privire la bunăstarea animalelor sunt revizuite şi înnoite în

mod regulat, cu variaţiuni locale. Reglementările regionale şi naţionale trebuie respectate.
10 2013
Pregătirile dinaintea sosirii puilor
Secţiunea 1
Data estimată a livrării, ora şi numărul puilor trebuie stabilite împreună cu furnizorul cu mult
timp înainte. Acest lucru va face ca amenajările pentru pui să fie conforme şi ca puii să poată
fi descărcaţi şi amplasaţi cât mai repede posibil.
Dacă lotul este importat, la livrare se va prezenta un personal adecvat pregătit pentru
supraveherea, medierea și aprobarea formalităților vamale.
Aranjamentele spaţiilor de cazare trebuie planificate în aşa fel încât puii proveniţi din efective
de bunici diferite să poată fi crescuţi separat. Puii proveniţi din loturi de bunici tineri vor atinge
greutatea corporală standard cu mai multă uşurinţă dacă vor fi ţinuţi separat până la momentul
selecţei, la vârsta de 28 de zile (4 săptămâni).
Puii trebuie transportaţi de la staţia de incubaţie la fermă într-un vehicul cu control termic
(Figura 3). În timpul transportului:
• Temperatura trebuie ajustată astfel încât temperatura cloacei puilor să se menţină între 39.4
şi 40.5˚C (103-105˚F). Atenţie la faptul că setările necesare controlului temperaturii pot diferi
de la vehicul la vehicul.
• Umditatea relativă (UR) trebuie să aibe valori între 50 şi 65%.
• Trebuie asigurat un minim de 0.71 metri cubi pe minut (25 de picioare cubi pe minut) de aer
proaspăt la fiecare 1000 de pui. Dacă vehiculul nu prezintă climatizare iar ventilaţia este singura
metodă de răcorire a puilor, atunci este posibil să fie necesară o rată de ventilaţie mai mare.
Figura 3: Vehicule cu climatizare pentru livrarea puilor
Aranjarea spaţiului de cazare la populare trebuie să prevadă procedurile de selecţie, lăsând

cel puţin un compartiment neocupat (Figura 4) astfel încât, la selecţie, populaţiile să poată fi
crescute separat, conform cu cerinţele fiecăreia.
Figura 4: Exemplu de aranjare a unei hale înainte de amplasarea a 8000 de pui, lăsând un
compartiment liber pentru selecţia de la 28 de zile.
Țarc 1 Țarc 2 Țarc 3 Țarc 4 Țarc 5
Zona de Zona de Zona de Zona de

Țarc lasat liber la demaraj demaraj demaraj demaraj
populare pentru
selecția de la 28
de zile.
Zona de Zona de Zona de Zona de
demaraj demaraj demaraj demaraj
2013 11
PUNCTE CHEIE
• Fiţi pregătiţi – informaţivă despre ce primiţi şi când.
• Plănuiţi populările astfel încât puii proveniţi din loturi de vârste diferite să poată fi crescuţi
separat.
• Mediul de păstrare şi transport al puilor trebuie supravegheat îndeaproape pentru a preveni
răcirea sau supraîncălzirea puilor.
• Planificaţi zonele pentru selecţie.
Pregătirile fermei pentru sosirea puilor
Biosecuritatea
Amplasamentele individuale trebuie să găzduiască păsări de aceeasi vârstă, administrate pe
principiul „totul plin – totul gol”. Programele de curăţare şi vaccinare se desfăşoară mai ușor şi
sunt mai eficiente în cazul amplasamentelor în care se regăseşte o singură vârstă, cu consecinţe
benefice asupra sănătăţii şi performanţei păsărilor.
Halele, zonele care le împrejmuiesc şi întreg echipamentul (inclusiv sistemele de hrănire şi

adăpare) trebuie curăţate cu atenţie şi dezinfectate înainte de sosirea aşternutului şi a puilor
(Figura 5). Trebuie stabilit un program de igienă recomandat şi o procedură de testare eficace
pentru a asigura îndeplinirea unor condiţii adecvate cu cel puţin 24 de ore înainte de sosirea
puilor (vezi capitolul referitor la Sănătate şi Biosecuritate pentru mai multe informaţii).
Figura 5: Modalităţi indicate pentru o bună curăţare a halei. Spălarea cu jet sub presiune şi o hală
după curăţenie, care necesită confirmarea unor rezultate acceptabile la testele bacteriologice
înainte de a fi introdus aşternutul.
Zona care împrejmuieşte hala trebuie curăţată de vegetaţie pentru a fi uşor curăţată (figura 6).
Figura 6: Halele cu risc scăzut în privinţa biosecurităţii prezentând zone betonate şi niciun fel de
vegetaţie în perimetrul care înconjoara hala.
12 2013
În hala propriu-zisă, sunt necesare podele din beton pentru a permite spălarea şi un control
eficace al aşternutului.
Secţiunea 1
Vehiculele, echipamentul şi persoanele trebuie dezinfectate înainte de a pătrunde în fermă
(figura 7).
Figura 7: Un vehicul în timpul dezinfectării, înainte de intrarea în fermă.
PUNCTE CHEIE
• Asiguraţi puilor hale curate, corespunzătoare din punct de vedere al biosecurităţii.
• Controlaţi răspândirea bolilor prin folosirea principiului totul plin – totul gol.
• Urmaţi un program recomandat de igienă şi stabiliiţi o procedură de testare pentru a-i
verifica eficacitatea.
Pregătirea halei şi aranjamentul

La populare, sunt vitale pentru pui atât o temperatură corectă a aerului, cât şi o temperatură
corectă a podelei. Astfel, este esenţială preîncalzirea halei înaintea popularii. Temperatura
(aerului şi a podelei) şi umiditatea relativă (UR) trebuie stabilizate cu cel puţin 24 de ore înainte
ca puii să fie amplasaţi. La acel moment, condiţiile de mediu necesare sunt următoarele:
• temperatură a aerului de 30˚C/ 86˚F (măsurată la înălţimea puilor în zona unde sunt
poziţionate nutreţul şi apa).
• temperatură a podelei de 28-30˚C (82-86˚F).
• umiditate relativă de 60-70%.
Înainte de sosirea puilor, trebuie împrăştiat uniform aşternutul, cu o adâncime de 8-10cm (3-4in).
Însă în zona unde urmează să se practice hrănirea la sol după demaraj, adâncime stratului de
aşternut nu ar trebui să depăşească 4 cm (1.5 in). Ea poate fi redusă şi acolo unde evacuarea
acestora este o problemă. În zonele unde este folosit un strat mai subţire, este esenţial să se
atingă temperatura ideală a podelei (28-30˚C / 82-86˚F) înainte de sosirea puilor. Aprovizionarea
excesivă (mai mult de 10cm/ 4in) poate crea o problemă în deplasarea aşternutului, ceea ce
poate duce la îngroparea puilor, mai ales dacă nu este răspândit uniform.
Alegerea materialului pentru aşternut este determinată, în ultimă instanţă, de cost şi

disponibilitate, însă un material bun ar trebui să aibe următoarele proprietăţi:
• Bună absorbţie a umidităţii.
• Biodegradabilitate.
• Confort pentru animale.
• Nivel scăzut de praf.
• Fără impurităţi.
• Disponibilitate continuă de la o sursă biosecurizată.
La amplasare şi pentru primele 24 de ore, puii nu trebuie să meargă mai mult de 1 m (3.3
picioare) pentru a avea acces la apă. Asiguraţi linii de adăpare cu nipluri pentru 12 pui pe
niplu sau adăpători clopot şi anume 8 adăpători pentru 1000 de pui. Doisprezece adăpători
suplimentare sau tăviţe trebuie să fie disponibile la fiecare 1000 de pui. Apa furnizată puilor
trebuie să aibe aproximativ 15 până la 20˚C (59 până la 68˚F). Nu daţi apă rece puilor.
2013 13
După curăţarea halei, înainte de sosirea puilor, trebuie verificate mostre din apa de băut la sursă,
la locul de depozitare şi la punctele de adăpare pentru eventuale contaminări cu bacterii (vezi
secţiunea despre Sănătate şi Biosecuritate pentru mai multe informaţii).
Orice tratare a apei care implică produse (de exemplu aditivi solubili în apă) care ar putea încuraja
înmulţirea bacteriilor din conducte trebuie urmată de un program eficace de salubrizare a apei.
Acest lucru nu ar rebui să afecteze randamentul păsărilor, chiar şi ulterior, când se află în perioada
de producţie (verificaţi secţiunea despre Sănătate şi Biosecuritate pentru mai multe informaţii).
Asiguraţi-vă că toţi puii au acces facil la furaj. La populare, hrana ar trebui să fie în formă de
brizură cernută (Figura 8) sau de mini granule (diametru de 2 mm (0.06 in) servite în tăviţe
suplimentare (1 la fiecare 80 de pui) şi pe hârtie pentru a forma o zonă de hrănire care să ocupe
90% din spaţiul alocat demarajului.
Figura 8: exemplu de brizură de bună calitate fizică
În timpul demarajului, intensitatea luminii trebuie să fie de 80-100 lux (8-10 lumeni) în zona unde
sunt poziţionate hrana şi apa pentru a încuraja apetitul. Restul halei trebuie luminat slab (10-20
lux sau 1-2 lumeni).
Demaraj în ţarcuri
În acest caz, sursa de căldură (eleveuze, radiante) este amplasată local, astfel încât puii să se
poată deplasa către zonele cu aer mai rece şi să îşi găsească astfel singuri zona de confort
termic. Ţarcurile sunt folosite pentru a controla deplasările timpurii ale puilor.
Planul tipic de amplasare pentru un sistem de încălzire locală destinat unui număr de 1000 de
pui de o zi, este reprezentat în Figurile 9 şi 10.
Figura 9: ExempluBrooder
de plan tipic de amplasare pentru
un sistem de încălzire locală (pentru 1000 de pui).
Sursa
de
Brooder
căldura
2m (6.6 ft) 1m (3.3 ft) 2m (6.6 ft)
5m (16.5 ft)
90% hârtie 8 adăpători clopot
12 tavi cu furaj 12 mini adăpători
2m (6.6 ft) 1m (3.3 ft) 2m (6.6 ft) Furajare automată
5m (16.5 ft)
14 2013
Puii sunt amplasaţi într-o zonă ce oferă o densitate iniţială de 40 de pui pe m² (4 pui pe picior²).
Secţiunea 1
Figura 10: Imagine reprezentând o aranjare corectă pentru creştere cu încălzire locală.
Sistemul de demaraj în întreaga hală

În acest caz (Figurile 11 şi 12), nu există variaţii de temperatură în cadrul halei. Temperatura
este constantă, iar posibilitatea puilor de a se deplasa către o zonă cu temperatură preferată
este limitată.
Principala sursă de căldură pentru sistemul de demaraj în întreaga hală poate fi directă sau
indirectă (prin utilizarea aerului cald), deşi pot fi asigurate şi eleveuze suplimentare.
Figura 11: Aşezare tipică pentru sistem de demaraj pentru întreaga hală aferent unui număr de 1000
de pui. În această situaţie, puii sunt amplasaţi într-un perimetru circular.
5m (16.5 ft)
100% hârtie 8 adăpători clopot
12 tăvi cu furaj 12 mini adăpători
Furajare automată
5m (16.5 ft)
Acest sistem poate fi folosit doar într-o zonă a halei. În acest caz, întreaga hală trebuie încălzită
înainte de amplasarea puilor. Acest lucru va încuraja puii să se deplaseze în zonele libere ale
halei atunci când li se va oferi acces în jurul vârstei de 7 zile.
2013 15
Figura 12: Imagine care redă un sistem tipic de demaraj pentru întreaga hală.
PUNCTE CHEIE
• Preîncălziţi hala şi stabilizaţi temperatura şi umiditatea cu cel puţin 24 de ore înainte de
sosirea puilor.
• Asiguraţi-vă că apa şi aşternutul sunt curate.
• Aranjaţi echipamentul astfel încât să le permiteţi puilor un acces facil la hrană şi apă.
• Poziţionaţi tăviţe cu furaj şi adăpătoare suplimentare în apropierea sistemelor principale de
hrănire şi adăpare.
Sosirea şi amplasarea puilor
La sosire, puii trebuie amplasaţi cât mai rapid în spaţiile de demaraj (Figura 13). Cu cât stau
mai mult în cutii de carton, cu atât este mai mare riscul de deshidratare, cu rezultate slabe de
bunăstare, demaraj, uniformitate şi creştere.
După amplasare, cutiile de carton goale în care au fost puii trebuie evacuate şi aruncate imediat.
Cutiile de plastic trebuie returnate pentru reciclare după ce a fost urmat un protocol adecvat de
dezinfecţie.
Figura 13: Cutiile de plastic (în stânga) şi cele de carton (în dreapta) cu pui sunt descărcate la
fermă din vehicule cu mediu controlat.
După amplasare, puii trebuie lăsaţi timp de 1-2 ore să se acomodeze în noul lor mediu. După
acest interval, verificaţi dacă toţi puii au acces facil la hrană şi apă şi că toate condiţiile de
mediu sunt îndeplinite. Acolo unde este cazul, se vor face ajustări asupra temperaturii şi
echipamentului.
16 2013
PUNCTE CHEIE:
• Descărcaţi şi amplasaţi rapid puii.
Secţiunea 1
• Nu lăsaţi cutiile goale în care au fost transportaţi puii în zonă.
• Verificaţi hrana, apa şi umiditatea după 1-2 ore şi faceţi ajustările necesare.
Managementul demarajului
Demarajul este reprezentat de primele 7-10 zile ale vieţii puilor. Rezultate de înaltă performanţă
şi bunăstare din perioada de producţie depind de menţinerea unor înalte standarde de
management în perioada de demaraj.
Este important ca hrana şi apa să fie completate frecvent. În timpul stadiilor incipiente de
creştere (primele 3 zile), maximul de hrană alocat zilnic trebuie oferit în cantităţi mici, servite des
(de exemplu, de 5-6 ori pe zi). Acest lucru va împiedica învechirea hranei şi va încuraja puii să
mănânce.
Sursele deschise de apă (adăpători suplimentare şi cele clopot) trebuie curăţate şi reîmprospătate
în mod regulat, deoarece bacteriile se pot înmulţi rapid în mediu acvatic deschis la temperaturile
de demaraj. Sursele de apă suplimentare furnizate la amplasare trebuie eliminate gradual, astfel
ca până la vârsta de 3-4 zile toţi puii să bea din sistemul de adăpare automat.
În primele 2 zile, puilor le trebuie asigurată lumină în hală pentru 23 de ore şi 1 oră de întuneric.
După aceste 2 zile, ziua-lumină trebuie redusă treptat astfel incât să atingă o constantă de 8 ore
la vârsta de 10 zile (vezi secţiunea despre Iluminare pentru mai multe detalii). În halele deschise,
ziua-lumină va depinde de data amplasării şi de lumina naturală existentă.
În stadiile incipiente ale creşterii, mişcările puilor sunt controlate printr-un ţarc. Zonele acoperite
de ţarcuri trebuie să se extindă treptat începând cu vârsta de 3 zile, până când ţarcurile vor fi
eliminate complet în jurul vârstei de 5-7 zile.
Temperatura şi umiditatea relativă trebuie montorizate şi înregistrate zilnic şi realizate ajustări

adecvate asupra mediului conform cu comportamentul puilor, pentru a vă asigura de existenţa
unor condiţii de mediu optime.
Numărul de tăviţe de hrănire, surse de adăpare şi capacitatea de încălzire a zonei de demaraj

trebuie să fie conforme cu densitatea lotului pentru a preveni efecte adverse asupra performanţei.
Controlarea mediului
Umiditatea
Umiditatea relativă (UR) în eclozionator, la sfârşitul procesului de incubaţie, va fi ridicată (aprox.
80%). Halele cu încălzire pe întreaga suprafață, în special dacă sunt utilizate picurători cu
niplu, pot avea nivelurile de umiditate relativă reduse sub 50%. Halele cu echipamente mai
convenţionale (radiante, care produc umezeală ca produs secundar al arderilor, şi adăpători tip
clopot, care au suprafeţe de apă deschise) au un nivel de umiditate relativă mult mai ridicat, de
obicei peste 50%, însă sub 80%. Pentru a limita şocul transferului puilor din staţia de incubaţie,
nivelurile de umiditate relativă din primele 3 zile trebuie să fie între 60 şi 70%. Puii expuşi la
nivele adecvate de umititate sunt mai puţin predispuşi la deshidratare şi în general, au un start
mai bun, mai uniform.
Umiditatea relativă din hala trebuie monitorizată zilnic cu un higrometru. Dacă aceasta scade
sub 50% în prima săptămână, mediul va fi uscat şi prăfos. Puii vor începe să se deshidrateze,
şi vor trebui luate măsuri pentru creşterea umidităţii relative. Acest lucru se poate realiza prin
utilizarea umidificatoarelor în hală (Figura 14) sau a unui pulverizator portabil cu care se vor
stropi pereţii cu un jet fin.
2013 17
Figura 14: Utilizarea unui umidificator pentru creşterea umidităţii relative în timpul creşterii.
Temperatura
Temperatura (şi umiditatea) optimă este esenţială pentru sănătate şi dezvoltarea apetitului.
Atât în cazul demarajului cu încălzire locală, cât şi în cazul demarajului în toată hala, obiectivul
este de a stimula apetitul şi activitatea cât mai devreme posibil. Pentru că păsările nu îşi pot
regla singure temperatura până la vârsta de 12-14 zile, asigurarea unei temperaturi corecte şi
ajustarea ei în mod adecvat ca răspuns la comportamentul păsărilor este critică.
Un ghid al temperaturilor adecvate la o umiditate relativă de 60-70% este furnizat în Tabelul

1. În cazul halelor unde demarajul se face în toată hala, trebuie acordată o atenţie sporită
supravegherii şi controlului temperaturii şi a umidităţii, deoarece posibilitatea puilor de a se
deplasa într-o zonă cu temperatură preferenţială este limitată.
În cazul demarajului cu eleveuze, sunt create zone de confort termic în cadrul halei. Figura 15
ilustrează diferenţele de temperatură care înconjoară zona de demaraj. Acestea sunt marcate
A (marginea eleveuzei) şi B (2m – 6.6 picioare de la marginea eleveuzei). Temperaturile optime
respective sunt indicate în Tabelul 1.
Figura 15: Încălzire locală – zonele de gradienţi de temperatură
Eleveuza
2m 2m
(6.6 ft) (6.6 ft) Cheie
KEY
A -– marginea
Brooder eleveuzei
edge
B -– 2m
2 mde
(6.6 ft) from brooder
la marginea edge
eleveuzei
B A A B
18 2013
Tabelul 1: Ghidul temperaturilor recomandate pentru UR de 60-70%.
Secţiunea 1
Sistemul de încălzire locală
Sistemul
de încălzire
Temp °C
pentru
întrega hală
Marginea elevezei 2m
Vârstă (zile) 30 (86.0) 32 (89.6) 29 (84.2)

3 28 (82.4) 30 (86.0) 27 (80.6)
6 27 (80.6) 28 (82.4) 25 (77.0)
9 26 (78.8) 27 (80.6) 25 (77.0)
12 25 (77.0) 26 (76.8) 25 (77.0)
15 24 (75.2) 25 (77.0) 24 (75.2)
18 23 (73.4) 24 (75.2) 24 (75.2)
21 22 (71.6) 23 (73.4) 23 (73.4)
24 21 (69.8) 22 (71.6) 22 (71.6)
27 20 (68.0) 20 (68.0) 20 (68.0)
Relaţia dintre temperatură şi umiditate relativă

Temperatura pe care o resimte animalul depinde de temperatura termometrului uscat şi de
umiditatea relativă. Păsările cedează căldură mediului înconjurător prin evaporarea umezelii din
tractul respirator şi prin căldura (nu vaporii) care trece prin piele. În mediile cu umiditate relativă
ridicată, se realizează o evaporare mai mică, mărind temperatura resimţită de animal. Umiditatea
relativă ridicată măreşte temperatura efectivă la o anumită temperatură a termometrului uscat,
în timp ce umiditatea relativă redusă scade temperatura efectivă.
Profilul de temperatură din Tabelul 1 presupune o umiditate relativă în intervalul 60 -70%, însă
dacă UR este diferită de aceste valori, este posibil ca şi temperatura optimă să fie modificată
corespunzător. Tabelul 2 indica tempeartura termometrului uscat necesară pentru a obține
profilul ideal de temperatură în situația în care UR deviază de la intervalul țintă de 60-70 %. Dacă
UR se află in afara acestui interval, temperatura la nivelul puiului poate fi ajustată să coincidă
cu cele din Tabelul 2.
Tabelul 2: Temperaturi ale termometrului uscat pentru obținerea unor temperaturil echivalente
la o UR variabilă. Temperaturile măsurate cu termometru uscat la UR idelă la o anumită vârstă
sunt marcate cu roşu.
Temperatura termometrului uscat la UR% (˚C)* (°F)
Vârsta
40 50 60 70 80
(zile)
1 36.0 (96.8) 33.2 (91.8) 30.8 (84.4) 29.2 (84.6) 27.0 (80.6)
3 33.7 (92.7) 31.2 (88.2) 28.9 (84.0) 27.3 (81.1) 26.0 (78.8)
6 32.5 (90.5) 29.9 (85.8) 27.7 (81.9) 26.0 (78.8) 24.0 (75.2)
9 31.3 (88.3) 28.6 (83.5) 26.7 (80.1) 25.0 (77.0) 23.0 (73.4)
12 30.2 (86.4) 27.8 (82.0) 25.7 (78.3) 24.0 (75.2) 23.0 (73.4)
15 29.0 (84.2) 26.8 (80.2) 24.8 (76.6) 23.0 (73.4) 22.0 (71.6)
18 27.7 (81.9) 25.5 (77.9) 23.6 (74.5) 21.9 (71.4) 21.0 (69.8)
21 26.9 (80.4) 24.7 (76.5) 22.7 (72.9) 21.3 (70.3) 20.0 (68.0)
24 25.7 (78.3) 23.5 (74.3) 21.7 (71.1 20.2 (68.4) 19.0 (66.2)
27 24.8 (76.6) 22.7 (72.9) 20.7 (69.3) 19.3 (66.7) 18.0 (64.4)
*Calculul temperaturii bazat pe formula Dr. Malcolm Mitchell (Sccottish Agricultural College).
2013 19
Dacă comportamentul indică faptul că puilor le este prea frig sau prea cald, temperatura halei
trebuie ajustată corespunzător.
Monitorizarea temperaturii şi a umidităţii

Temperatura şi umiditatea trebuie monitorizate de cel puţin 2 ori pe zi în primele 5 zile, după
care acest lucru se va face o dată pe zi. Măsurătorile trebuie făcute la nivelul puilor. Figura
16 ilustrează poziţionarea corectă a senzorilor de temperatură/ umiditate (deasupra capetelor
puilor).
Figura 16: Localizarea corectă a senzorilor de temperatură/ umiditate.
Termometrele convenţionale trebuie utilizate pentru confruntarea rezultatelor cu cele ale

sistemelor de control automat cu senzori electronici şi verificarea preciziei acestora din urmă.
Ventilaţia
Ventilaţia fără curenţi de aer este necesară în timpul creşterii pentru a:
• Menţine temperatura şi umiditatea relativă la un nivel corect
• Reîmprospăta aerul.
• Elimina excesul de umezeală, dioxidul de carbon şi gaze nocive produse de pui şi, eventual,
de sistemul de incălzire.
O calitate slabă a aerului cauzată de ventilaţie insuficientă în timpul creşterii poate duce la
daune asupra plămânilor puilor şi poate predispune păsările la boli respiratorii. Deoarece puii
sunt sensibili la curenţii de aer rece, viteza efectivă a aerului la nivelul podelei nu trebuie să
depăşească 0.15m/sec (30 de picioare/min). Orice ventilaţie produsă în timpul creşterii nu
trebuie să influenţeze temperatura păsărilor.
PUNCTE CHEIE
• Atingeţi un nivel de umiditate de 60-70% pe durata primelor 3 zile.
• Temperatura este un factor vital în timpul creşterii şi trebuie menţinută la valorile
recomandate.
• Ajustaţi setările temperaturii în cazul în care UR creşte peste 70% sau scade sub 60%.
• Monitorizaţi în mod regulat temperatura şi umiditatea. Verificaţi echipamentele automate cu
măsurători manuale la nivelul puilor.
• Stabiliţi o rată minimă de ventilaţie începând cu ziua 1, pentru a furniza aer proaspăt şi a
elimina gazele reziduale.
• Evitaţi curenţii de aer.
• Răspundeţi schimbărilor comportamentele ale puilor.
Monitorizarea comportamentului puilor
Temperatura şi umiditatea trebuie monitorizate zilnic, însă observarea atentă a comportamentului

puilor este de departe cel mai bun indicator al unei temperaturi de demaraj adecvate.
20 2013
Comportamentul puilor în cazul demarajului în ţarcuri

În cazul acesta, temperatura corectă este indicată de răspândirea uniformă a puilor pe întreaga
Secţiunea 1
suprafaţă a ţarcului, aşa cum este ilustrată în Figura 17. O distribuţie inegală a puilor este un
semn al unei temperatură nepotrivite sau al curenţilor de aer.
Figura 17: Distribuţia păsărilor sub eleveuze. Eleveuza este cercul albastru deschis din centrul
fiecărei diagrame.
Temperatura too
Temperature preahigh
ridicată Temperatură
Temperature corectă
correct
Chicks makeniciun
Puii nu scot no noise
sunet Chicks
Puii suntevenly spread
răspândiţi uniform
Chicks pant, head
Puii se clatină, and
capul wings sunt
şi aripile droop
lăsate Noise
Nivelullevel
sonorsignifies
denotă contentment
bunăstare
Chicks away from brooder
Puii se îndepărtează de eleveuză
Temperatură too
Temperature prealow
scăzută Curent
Draft
Chicks crowd to brooder
Puii se înghesuie către eleveuză This
Acestdistribution requires
tip de distribuire investigation
necesită investigaţii
Chicks
Puii suntnoisy, distress-calling
zgomotoşi, stres termic Influenced
Influenţaţi debycurenţi
draft, de aer, distribuţie inegală a
uneven light distribution,
luminii, zgomote externe
external noises
Demarajul în întreaga hală

În acest caz, monitorizarea comportamentului puilor se face cu mai puţină uşurinţă, deoarce nu
există surse de căldură evidente. De multe ori, zgomotele puilor pot fi singurele indicii ale unei stări
de disconfort. Dacă au posibilitatea, păsările se vor strânge în zonele unde temperatura este cea mai
apropiată de nevoile lor. Dacă condiţiile de mediu sunt potrivite, puii vor tinde să formeze grupuri
de câte 20-30, cu mişcări între grupuri iar procesele de hrănire şi adăpare vor fi unele continue. Alte
tipuri de distribuţie a puilor în cazul demarajului în întreaga hală sunt ilustrate în Figura 18.
Figura 18: Comportament tipic al puilor în cazul demarajului în întraga hală (fără a împrejmui puii)
la diferite temperaturi.
Too
PreaHigh
mare Corectă
Correct Prea
TooScăzută
Low
PUNCTE CHEIE
• Comportamentul puilor trebuie observat atent şi frecvent.
• Trebuie făcute ajustări asupra mediului halei ca răspuns la comportamentul puilor.
2013 21
Aprecierea demarajului puilor
Imediat după ce puilor le este administrată pentru prima oară hrană şi apă, aceştia sunt
înfometați, ceea ce înseamnă că ar trebui să mănânce şi să îşi umple guşile. Estimarea unei
guşi pline la momente cheie după populare este o metodă bună de determinare a dezvoltării
apetitului şi de verificare a faptului că toţ puii au descoperit hrana şi apa. Gradul de umplere
a guşii trebuie monitorizat pe durata primelor 48 de ore, însă primele 24 de ore sunt cele mai
importante. O verificare iniţială la 2 ore după populare indica dacă puii au găsit hrana şi apa.
Verificări ulterioare trebuie făcute la 8, 12, 24 şi 48 de ore după sosirea la fermă pentru a estima
dezvoltarea apetitului. Pentru a realiza acest lucru, trebuie selectate mostre de 30-40 de pui din
3-4 locuri diferite din hală (sau ţarcuri, acolo unde este utilizată încălzirea locală). Guşa fiecărui
pui trebuie pipăită gentil. La puii care au găsit hrana şi apa, guşa va fi plină, moale şi rotunjită
(Figura 19). Dacă guşa este plină, dar încă se poate simţi textura brizurii, înseamnă că pasărea
nu a consumat încă suficientă apă. Obiectivele pentru gradul de umplere a guşii sunt redate în
Tabelul 3.
Figura 19: Gradul de umplere a guşii după 24 de ore. Pasărea din stânga are o guşă
plină¸rotunjită, în timp ce pasărea din dreapta are guşa goală.
Tabelul 3: Obiective recomandate pentru gradul de umplere a guşei

Momentul verificării Obiectivul pentru gradul de
umplerii guşei după umplere a guşei
populare (% de pui cu gusi pline)
2 ore 75
8 ore >80
12 ore >85
24 ore >95
48 ore 100
PUNCTE CHEIE
• Monitorizaţi umplerea guşei în primele 48 de ore după populare.
• Obţineţi o bună umplere a guşii încă din primele ore după populare. Dacă nivelul de umplere
a guşei setat ca obiectiv nu este atins, înseamnă că este ceva care împiedică puii să se
hrănească şi adape şi trebuie luate măsuri pentru a rezolva acest lucru.
22 2013
Echipament şi clădiri
Secţiunea 1
Performața și bunăstarea optimă se poate obține numai dacă densitatea, spațiile de furajare și
adăpare sunt oferite în conformitate cu vârsta și dimensiunea păsărilor pe tot parcursul vieții
acestora.
Densitatea de populare
Densitatea lotului determină parţial productivitatea sa biologică. Creşterile în densitate trebuie

însoţite de ajustări adecvate ale mediului şi ale condiţiilor de management pentru a preveni
scăderea performanţelor din punct de vedere biologic.
Densităţile recomandate pentru lot în timpul creşterii sunt redate în Tabelul 4. Intervalul menţionat
reprezintă variaţiile, de la condiţiile de climat tropical (densităţi scăzute) la cel temperat (densităţi
mai mari) şi reprezintă un reper. Densitatea efectivă a lotului va depinde de:
• Obiectivul de greutate la transfer/ depopulare.
• Climat şi anotimp.
• Tipul, sistemul şi calitatea halei şi a echipamentului, în special a ventilaţiei.
• Legislaţia locală.
• Garanţia calităţii/ Cerinţe de certificare a calităţii.
Tabelul 4: Densităţi recomandate ale efectivului de păsări în timpul perioadei de creștere

(începând cu ziua 14).
Perioada de creştere 14-105 zile (2-15 săptămâni)
Masculi Femele
păsări/m2 păsări/m2
3-4 4-7
Înainte de vârsta de 14-21 de zile, zona de aşternut alocată trebuie să crească treptat până
când sunt atinse nivelurile menţionate în Tabelul 4.
Atunci când este determinată densitatea adecvată pentru efectivul de păsări, trebuie luat în
considerare spaţiul disponibil efectiv pentru păsări. De exemplu, halele în care se cresc păsările
de la o zi la depopulare pot include în perioada de creştere echipamente precum cuibare, care
ar reduce zona de aşternut disponibilă păsării.
PUNCTE CHEIE
• Asiguraţi-vă că fiecare pasăre are disponibilă o zonă de aşternut conformă cu condiţiile de
mediu. Dacă condiţiile de mediu/ ale halei nu sunt optime, trebuie redusă densitatea lotului.
• Respectaţi legislaţia locală.
• Dacă densitatea lotului este crescută, atunci trebuie sporite în conformitate şi ventilaţia,
echipamentele de hrănire şi adăpare.
• Atunci când calculaţi spaţiul de aşternut disponibil, asiguraţi-vă că se efectuează corecţiile
necesare pentru echipamentele care ocupă spaţiu pe aşternut.
Spaţiul de furajare
Uniformitatea şi productivitatea păsărilor va fi afectată în mod negativ dacă nu există spaţiu

suficient pentru distribuţia furajelor raportat la numărul de păsări din hală. Spaţiul recomandat
pentru furajare pentru masculi şi femele este indicat în Tabelul 5.
2013 23
Tabelul 5: Spaţiul recomandat pentru furajare.

Masculi
Spațiul pentru furajare
Vârsta (zile) Jgheab - cm Tronconic - cm
0-35 zile 5 5
36-70 zile 10 9
71-105 zile 15 11
Femele
Spațiu pentru furajare
Vârsta (zile) Jgheab - cm Tronconic - cm
0-35 zile 5 4
36-70 zile 10 8
71-105 zile 15 10
Jgheaburile şi tronconicii trebuie poziţionate la minim 1 m distanţă unul de altul, pentru a

permite acces uniform şi nerestricţionat al păsărilor (Figurile 20 şi 21).
Figura 20: Distribuţie uniformă a femelelor în jurul unui jgheab de furajare, cu asigurarea unui
spaţiu adecvat.
Figura 21: Distribuţie uniformă a masculilor în jurul unui tronconic, cu asigurarea unui spaţiu
de furajare adecvat.
24 2013
PUNCTE CHEIE
• Uniformitatea păsărilor va fi afectată în mod negativ dacă spaţiul şi/sau distribuţia păsărilor
Secţiunea 1
sunt limitate.
• Asiguraţi-vă că există spaţiu suficient pentru furajare în raport cu numărul păsărilor din hală.
• Distanţa între hrănitori trebuie să permită păsărilor accesul la hrană cu uşurinţă.
Managementul furajarii
Primul pas în managementul hranei constă în instalarea unui număr corect de tronconici/
jgheaburi de furajare, oferind spaţiu de furajare adecvat pentru ca păsările să se poată
hrăni simultan (Tabelul 5). Aceasta conferă uniformitate distribuţiei furajului şi previne
supraaglomerarea la hrănitori.
Atunci când sunt folosite jgheaburile de furajare , păsările trebuie obişnuite treptat cu sistemele
automate începând cu vârsta de 8 zile. Acest proces trebuie parcurs în 2-3 zile, perioadă în
care cantitatea de furaj din sistemul automat trebuie crescută treptat pentru ca păsările să se
obişnuiască cu sunetul produs de acesta şi să îl asocieze cu hrănirea. În această perioadă de
tranziţie, trebuie continuată hrănirea manuală.
Dacă sunt folosite mai multe circuite, atunci acestea trebuie operate în direcţii opuse. Toată hrana
trebuie să poată fi distribuită fiecărei populaţie, în cel mult 3 minute. Dacă distribuţia furajelor
reprezintă o problemă, timpul de distribuţie poate fi redus prin plasarea unui buncăr intermediar
la jumătatea circuitului.
Tronconicii asigură o distribuţie bună a furajului dacă sunt administrate corespunzător. Acest sistem
rămâne încărcat tot timpul pentru a permite funcţionarea corectă, iar tronconicii trebuie verificaţi în
mod regulat pentru a fi siguri că toți primesc furaj şi că liniile rămân încărcate (pline cu furaj).
Adâncimea stratului de furaj, timpul de distribuţie şi de consum trebuie monitorizate constant în mai
multe puncte ale halei. Acest lucru verifică dacă distribuţia furajului este corectă, că toate păsările au
acces la punctele de furajare simultan şi că întreg sistemul de furajare este încărcat corespunzător.
Înălţimea liniilor de furajare trebuie ajustată regulat în funcţie de vârsta şi creşterea păsărilor.
O înălţime corectă a acestora conform cu vârsta va minimiza vărsarea furajului, va optimiza
accesul păsărilor şi va preveni contaminarea furajului cu aşternut.
Furajarea pe aşternut – distribuirea de furaj granulat de înaltă calitate peste aşternut fie printr-un
sistem rotativ automat, fie manual (Figura 22) – este o metodă alternativă tot mai populară faţă
de jgheaburi şi tronconici. Aceasta oferă o distribuţie rapidă şi egală într-o zonă extinsă şi poate
îmbunătăţi uniformitatea lotului, starea aşternutului şi sănătatea picioarelor.
Figura 22: Furajare pe aşternut utilizând fie un sistem rotativ automat, fie distribuţia manuală.
Pentru metoda furajării pe aşternut, populaţia ţarcului nu trebuie să depăşească 1000-1500 de păsări
(în funcţie de forma ţarcului şi tipul sistemului rotativ). Calitatea şi caracteristicile fizice ale furajului
sunt deosebit de importante în acest tip de furajare, iar dimensiunea granulei folosite trebuie să aibe
un diametru de 2.5 mm şi o lungime de 3-4 mm. În cazul furajării pe aşternut, trebuie administrată
competent tranziţia la furajul granulat. Brizura trebuie administrată în tăvi, pe podea până la vârsta de
aproximativ 14 zile. Brizura şi granulele trebuie amestecate şi servite pe podea/ tăvi aflate pe podea
cel puţin 2 zile înainte ca păsărilor să li se ofere furaj granulat în proporţie de 100%, în jurul vârstei de
16 zile, când furajarea cu sistem rotativ automat începe.
2013 25
Indiferent de sistemul de furajare folosit, trebuie efectuate ajustări ale raţiei de hrană atunci
când sunt detectate probleme (cum ar fi supraponderabilitatea sau subponderabilitatea
păsărilor). Pe măsură ce efectivul de păsări creşte în vârstă şi în greutate corporală, creşterile
de furaj trebuie să vină în întâmpinarea necesităţilor crescânde de substanţe nutritive ale
păsărilor care se îngreunează.
În mod ideal, furajul nu ar trebui să stea mai mult de o săptămână la fermă. Buncărele cu furaj
trebuie să fie mereu acoperite şi să fie într-o stare bună, pentru a preveni infiltrările de apă.
Eventualele vărsări ale furajului trebuie curăţate imediat.
Utilizaţi o greutate standard pentru a verifica exactitatea măsurătorilor de furaj în fiecare zi,
înainte de utilizarea acestuia. Păstraţi o mostră din fiecare lot de furaj primit într-un loc uscat şi
răcoros. Dacă întâmpinaţi probleme, furajul poate fi analizat ulterior.
Trebuie realizată o verificare vizuală a fiecărei livrări de furaj. Trebuie verificate calitatea fizică,
culoarea, aspectul şi mirosul. În cazul furajului măcinat, verificaţi dacă materiile prime sunt bine
distribuite în întreg furajul.
Calitatea fizică a furajului este importantă, iar nivelul de particule foarte fine nu ar trebui să
depăşească 10% în cazul peleţilor/brizurii şi 25% în cazul furajului măcinat. Un nivel crescut
de particule fine va avea consecinţe negative asupra performanţei. Procentul acestora poate fi
măsurat cu ajutorul unei site speciale.
PUNCTE CHEIE
• Distribuţia furajului trebuie să dureze maxim 3 minute.
• Administraţi cu grijă tranziţia la sistemele de furajare automate.
• Asiguraţi-vă de buna calitatea a granulelor atunci când folosiţi furajarea pe aşternut.
• Monitorizaţi calitatea furajului.
• Evitaţi depozitarea furajului pentru mai mult de 7 zile.
• Efectuaţi ajustări asupra cantităţii furajului consumat acolo unde este necesar.
Spaţiul şi înălţimea liniilor de adăpare
Spaţiul de adăpare recomandat după perioada de demaraj este detaliată în Tabelul 6 de mai
jos. Atunci când este furnizat un spaţiu suficient, distribuţia păsărilor în jurul adăpătoarelor ar
trebui să fie uniformă (Figura 23).
Tabelul 6: Spaţiul de adăpare recomandat în perioada de creştere

Tipul adăpătorilor Spațiul de adăpare
Adăpători clopot 1,5 cm
Nipluri 8-12 păsări / niplu
Cupiţe 20-30 păsări / cupiţă
Figura 23: Distribuţie uniformă a păsărilor în jurul adăpătorilor atunci când este asigurat spaţiu
de adăpare adecvat în cazul adăpătorilor tip clopot, niplurilor şi cupiţelor.
26 2013
Adăpătorile tip clopot trebuie verificate zilnic din punct de vedere al înălţimii şi ajustate treptat
astfel încât baza fiecărei adăpători să fie la nivelul spatelui păsărilor de la vârsta de 18 zile.
Secţiunea 1
Figura 24: Înălţimea corectă a unei adăpători tip clopot.
În fazele incipiente ale demarajului, liniile de adăpare trebuie plasate la o înălţime la care
pasărea să poată bea apă. Spatele puiului trebuie să formeze un unghi de 35-45˚ cu podeaua în
timp ce se adapă. Pe măsură ce pasărea creşte, niplurile trebuie înălţate în aşa fel încât spatele
păsării să formeze un unghi de aproximativ 75-85˚ cu podeaua, astfel acestea se vor întinde
uşor pentru a ajunge la apă (Figura 25).
Figura 25: Înălţimea corectă pentru nipluri.
Păsările trebuie crescute cu acelaşi sistem de adăpare care va fi utilizat şi în timpul producţiei.
Managementul adăpării
Păsările trebuie să aibă acces nelimitat la o sursă de apă curată şi proaspătă tot timpul. Orice
scădere a consumului de apă sau orice sporire a pierderilor de apă pot avea efecte semnificative
în ceea ce priveşte performanţele păsării pe întreaga perioadă a vieţii.
Apa potabilă din punct de vedere al oamenilor este foarte probabil potrivită şi pentru efectivul
de părinţi. Apa provenită din puţuri forate, rezervoare de apă deschise sau surse publice de
slabă calitate pot cauza probleme în ceea ce priveşte sănătatea şi performanţa păsărilor. Sunt
prezentate detalii referitoare la criteriile de calitate a apei de uz în avicultură în secţiunea despre
Sănătate şi Biosecuritate. Trebuie efectuat un test complet al calităţii apei cel puţin o dată pe an
(mai des dacă sunt observate probleme legate de calitatea apei). Acolo unde numărul de bacterii
este crescut, trebuie identificată cauza şi rectificată problema cât mai rapid. Este posibil să fie
necesar un tratamentul prin clorurare (între 3 si 5 ppm) pentru reducerea numărului de bacterii.
Atunci când sunt folosite adăpători deschise (cum sunt adăpătorile suplimentare pentru pui
sau cele tip clopot), contaminarea bacteriană se poate răspândi rapid. Aşadar, este necesară o
curăţare frecventă, regulată, în special în cazul puilor tineri, în perioada de demaraj.
Măsurarea consumului de apă este o metodă utilă pentru a monitoriza eventualele erori de
sistem (hrănire şi adăpare), monitorizarea stării sănătăţii şi performanţele păsărilor. La 21˚C,
păsările consumă suficientă apă atunci când raportul de consum apă-hrană este de 1.6-1.8:
1 (hrană: apă; valoarea mai mică fiind pentru nipluri, iar cea mai mare pentru adăpătorile tip
clopot). Aşadar cerinţa de apă variază în funcţie de consumul de hrană.
2013 27
Păsările vor bea mai multă apă dacă temperatura ambientală este crescută. Cererea de apă
creşte cu aproximativ 6.5% la fiecare grad ce depăşeşte 21˚C. În zonele tropicale, temperaturile
înalte prelungite pot dubla consumul zilnic de apă.
PUNCTE CHEIE
• Păsările trebuie să aibe acces continuu la apă potabilă curată şi proaspătă.
• Măsurarea consumului de apă prin dozare este o practică de management vitală.
• Verificaţi şi efectuaţi ajustări asupra adăpătorilor zilnic.
• Testaţi în mod regulat sursa de apă pentru contaminări cu minerale şi bacterii şi întreprindeţi
eventuale măsuri de corectare necesare.
Introducerea de stinghii
Instalarea acestora în timpul perioadei de creştere este o practică bună de managment pentru
a învăţa şi stimula comportamentul specifc ouatului în cazul femelelor (evitarea ouălor pe
aşternut). Trebuie instalat un număr suficient de stinghii pentru a acorda 3 cm fiecărei păsări
(suficient pentru ca 20% dintre păsări să se caţere) în ţarcurile de creştere ale femelelor de la
vârsta de 28 de zile, cel mai indicat pentru introducerea acestora fiind momentul lotizării. Figura
26 ilustrează sisteme pentru antrenarea păsărilor; unul din paturi şi un rastel în forma literei „A”.
Instalarea de astfel de sisteme în timpul creşterii este o metodă de management folositoare şi

pentru antrenarea masculilor în situaţiile în care apa este plasată pe paturile cuibarelor.
Figura 26: Sisteme utilizate pentru antrenament.
28 2013
Selecţia pentru controlul uniformităţii
Secţiunea 1
Obiectiv
Un efectiv uniform este mai uşor de administrat decât unul variabil – păsările aflate într-un stadiu
fiziologic similar vor răspunde mai unifrom la factorii de management. Scopul lotizării, aşadar,
este de a împărţi efectivul în 2-3 populaţii cu greutăţi medii diferite, pentru ca fiecare grup să
poată fi administrat într-un mod care va duce la rezultate bune în ceea ce priveşte uniformitatea
efectivului la intrarea la ouat.
Principii
Variaţia într-o populaţie de animale poate fi măsurată prin Coeficientul de Variabilitate, care
este exprimat prin procente (CV%). CV% poate fi determinat automat la momentul cântăririi
eşantionului reprezentativ sau calculat manual aşa cum este indicat în Anexe. La populare,
greutatea corporală din cadrul efectivului trebuie să aibe o distribuţie firească, cu variaţii mici. În
cadrul populaţiilor există întotdeauna o variaţie naturală, chiar şi la vârsta de o zi. Pe măsură ce
păsările cresc, va creşte şi variabilitatea lotului din cauza răspunsului diferit al fiecărei păsări la
factori precum vaccinarea, boala, competitivitatea pentru hrană, etc. (Figura 27). Această variaţie
crescândă reduce performanţa generală a efectivului de păsări şi face ca managementul lui să fie
mult mai dificil.
Figura 27: Schimbări estimate în uniformitatea efectivului de-a lungul timpului, ca rezultat al
variaţiei naturale, acolo unde nu a avut loc lotizarea la vârsta de 28 de zile.
GreutateWeight
Average medie Greutate
Average medie
Weight Greutate
Averagemedie
Weight
Ziua 11 -–CV%
Day CV% 8-9
8-9 Day
Ziua21
21 -–CV%
CV% 10-13
10-13 POL
POL - CV%
– CV% >15>15
În general, pe măsură ce apare curba de distribuţie, creşterea variaţiei este rezultatul unui număr
crescând de păsări mai slabe în cadrul efectivului. Pentru a obţine uniformitatea, păsările mai
mici, mai uşoare trebuie identificate, închise în ţarc şi administrate separat (lotizarea în două
categorii). Beneficiile asupra uniformităţii efectivului (CV%) rezultate din această acţiune sunt
ilustrate în Figura 28.
Figura 28: Schimbările estimate în uniformitatea şi distribuţia efectivului în ceea ce priveşte

greutatea corporală, atunci când efectivul este lotizat la vârsta de 28 de zile.
GreutateWeight
Average medie Greutate medie
Average Weight Greutate
Average medie
Weight
Ziua
Day 1 –- CV% 8-9
8-9 Day
Ziua 2121 - CV%
– CV% 10-13
10-13 POL
POL- –CV%
CV%8-10
8-10
Prin lotizarea unui efectiv şi administrarea separată a populaţiilor cu greutate medie diferită,
uniformitatea efectivului de păsări (CV%) poate fi îmbunătăţită, iar managementul va fi mai facil
datorită faptului că păsările vor răspunde în mod similar la factori precum stimularea luminoasă
şi creşterea cantităţii de furaj.
În situaţiile în care CV% depăşeşte valoarea aproximativă de 12%, va fi necesară atât o selecţie
a păsărilor mai uşoare, cât şi a păsărilor mai grele (lotizare în trei categorii).
2013 29
Proceduri de lotizare
Lotizarea este indicat să se efectueze atunci când efectivul are vârsta de 28 de zile (4
săptămâni) şi uniformitatea are o valoare de circa CV=10-14%. Dacă este realizată mai târziu,
timpul disponibil pentru refacerea uniformităţii efectivului (în mod ideal, este de 63 de zile) este
redus, iar procedura este mai puţin eficientă.
O abordare pragmatică a lotizării implică divizarea populaţiilor lotizate în ţarcurile sau halele
lăsate libere la momentul populării în acest scop. Pentru a avea marjă pentru cazurile extreme
(de exemplu, atunci când CV% >12), spaţiul locat pentru efectivele de masculi şi femele trebuie
să fie divizibil în 2 sau 3 ţarcuri/ populaţie. Atunci când întregul efectiv urmează a fi lotizat în
aceaşi hală, este ideal să existe 1 sau 2 partiţii ajustabile, pentru a permite separarea păsărilor.
Procedura de lotizare va depinde în mare măsură de arhitectura halei/ fermei şi de practicile de
management (de exemplu, flexibilitatea aranjamentului ţarcurilor şi a sistemelor de hrănire) şi de
unifromitatea efectvului la 28 de zile. Există 2 situaţii care trebuie luate în considerare:
1. Lotizarea atunci când este posibilă ajustarea ţarcurilor.
2. Lotizarea atunci când ţarcurile nu sunt ajustabile (ţarcuri fixe).
Lotizarea când este posibilă ajustarea ţarcurilor
Tabelul 7 indică limitele de separare a greutăţii (procentul de păsări care se va regăsi în fiecare
colonie lotizată), conform uniformităţii efectivului. Acestea sunt valabile atunci când este
posibilă ajustarea ţarcurilor.
Tabelul 7: Limitele de separare a greutăţii.

Uniformitatea Efectivului Procentul fiecarei populaţii după lotizare
CV% Lotizare pe 2 sau 3 categorii Uşoare (%) Normale (%) Grele (%)
10 Lotizare pe 2 categorii 20 ~ 80 (78-82) 0
12 Lotizare pe 3 categorii 22-25 ~ 70 (66-73) 5-9
14 Lotizare pe 3 categorii 28-30 ~ 58 (55-60) 12-15
Lotizare pe 2 categorii – pre-lotizare CV% < 12

Figura 29 ilustrează o hală unde presortarea efectivului a fost împărţită în 4 ţarcuri. Unul dintre
ele a fost lăsat liber, la populare, în scopul lotizării. În acest exemplu, efectivul are 8.400 de
păsări şi câte 2.100 sunt găzduite în fiecare dintre ţarcuri încă de la populare.
Figura 29: Aranjamentul halei înainte de selecţia pe două categorii cu ţarcuri ajustabile.
Țarcul
Pen 1 1 Țarcul
Pen 2 2 Țarcul
Pen 3 3 Țarcul
Pen 4 4 Țarcul
Pen 5 5
(18% dinofsuprafaţă
(18% podea) (20,5%
floor space) (20.5%dinofsuprafaţă podea) (20,5%
floor space) dinof
(20.5% suprafaţă podea)
floor space) (20,5%
(20.5%dinofsuprafaţă podea)
floor space) (20,5%
(20.5%dinofsuprafaţă podea)
floor space)
Ţarc lăsat
liber la
momentul
populării în
scopul
lotizării de la
28 de zile.
30 2013
Din fiecare ţarc/populaţie trebuie prins şi cântărit un eşantion reprezentativ cu ajutorul unui
ţarc de prindere. Toate păsările capturate în ţarcul de prindere trebuie cântărite (pentru a evita
Secţiunea 1
cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea minimă, trebuie înregistrate valorile de greutate a 2%
din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50 de păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În
cazul acestui exemplu, au fost cântărite 103 păsări.
Recomandarea Aviagen este de a folosi cântare electronice, care înregistrează şi numără

greutăţile individuale şi calculează automat deviaţiile standard şi CV%-ul efectivului. Rezultatul
acestor măsurători (vezi Figura 30) poate fi utilizat pentru a stabili limitele de separare a
greutăţii. Dacă nu se dispune de cântare electronice, iar greutăţile sunt înregistrate manual, vă
rugăm să consultaţi exemplul oferit în Anexe.
Figura 30: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice, lotizând pe două categorii cu
ţarcuri ajustabile (efectiv de păsări Ross 308)
Detaliile efectivului kg lbs
DATE MĂSURATE (metric) Vârsta 28 28
TOTAL CÂNTĂRIT: 103 Obiectiv de greutate 0.450 0.99
GREUTATE MEDIE: 0.435
Greutate medie 0.435 0.96
DEVIAŢIA: 0.045
C.V. (%): 10.2 Total păsări cântărite 103 103
Bazându-ne pe datele acestui eşantion, este necesară o
lotizare pe două categorii de greutate, detaliată mai jos;
Intervale de greutate Total CV%-ul efectivului este mai mic de 12%.
De la 0.340 la 0.359 3
De la 0.360 la 0.379 6
De la 0.380 la 0.399 8 Uniformitatea
De la 0.400 la 0.419 11 efectivului
Procentajul în fiecare colonie după lotizare
De la 0.420 la 0.439 19 Lotizare
De la 0.440 la 0.459 20 CV% pe 2 sau 3 Uşoare % Normale % Grele %
De la 0.460 la 0.479 12 categorii
De la 0.500 la 0.519 9 10 pe 2 20
~
_ 80
0
(78-82)
Lotizare
~
_ 70
12 pe 3 22-25 5-9
(66-73)
categorii
DATE MĂSURATE (imperial) Lotizare
~
_ 58
TOTAL CÂNTĂRIT: 103 14 pe 3 28-30
(55-60)
12-15
GREUTATEA MEDIE: 0.96 categorii
DEVIAŢIA: 0.099 Limitele de separare a greutăţii şi numărul de păsări din
C.V. (%): 10.2 fiecare grup:
% din păsări Nr. de păsări

Intervale de greutate Total Păsări uşoare 20 21
De la 0.750 la 0.791 3 Păsări normale 80 82
De la 0.794 la 0.836 6
De la 0.838 la 0.880 8
De la 0.882 la 0.924 11
De la 0.926 la 0.968 19
De la 0.970 la 1.012 20
De la 1.014 la 1.056 12
De la 1.058 la 1.100 11
De la 1.102 la 1.144 9
De la 1.146 la 1.190 4
Din informaţiile furnizate de cântarul electronic, CV%-ul efectivului a fost calculat la 10.2%.
Deviaţia standard
CV% =
X 100
Greutatea medie
2013 31
Pentru ca CV%-ul este sub 12, este necesară o lotizare pe două categoriide greutate. Efectivul
trebuie împărţit în 2 populaţii, păsări cu greutate mică şi normală. Procentajul aproximativ de
păsări necesar în cele 2 colonii este de 20% păsări uşoare şi 80% păsări normale (Tabelul 7).
Pentru a determina limitele de separare a greutăţii pentru păsările cele mai uşoare (valoarea
greutăţii sub care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi.
1. Populaţia uşoară, cu greutate mică, va fi de aproximativ 20% din întregul

efectiv. 20% din totalul păsărilor cântărite este 21 (20% din 103).
2. Cele mai uşoare 21 de păsări se încadrează ca greutate între 340 şi 419 grame
(marcate cu portocaliu în figura 30).
3. O pasăre „uşoară” va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte sub 419 grame.
4. Colonia de păsări „normale”, adică restul de 80% din efectiv, sunt păsările ce
cântăresc 420 grame sau mai mult (marcate cu albastru în Figura 30).
Toate păsările din lot trebuie acum recântărite, iar păsările uşoare (toate care cântăresc mai
puţin sau egal cu 419 grame) trebuie scoase în ţarcul liber (figura 31). Spaţiul pentru fiecare ţarc
va trebui ajustat pentru a fi conform cu schimbările de dimensiune a fiecărei populaţii lotizate.
Figura 31: Planul pentru lotizare bazat pe rezultatele măsurării greutăţii din Figura 30 (lotizare
pe 2 categorii cu ţarcuri ajustabile).
Țarcul 1 (Uşoare) Țarcul 2 (Normale) Țarcul 3 (Normale) Țarcul 4 (Normale) Țarcul 5 (Normale)
(18% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea)
Păsări uşoare
Păsări uşoare
Păsări uşoare
Păsări uşoare
După lotizare, o mostră de păsări trebuie recântărită pentru fiecare ţarc/populaţie (un minim de
2% sau de 50 de păsări, în funcţie de care valoare este mai mare) şi stabilite greutatea medie,
CV% şi numărul de păsări aferent fiecărui ţarc (Figura 32).
Figura 32: Situaţia după lotizarea pe 2 categorii (cu ţarcuri ajustabile).

Țarcul 1 (Uşoare) Țarcul 2 (Normale)Țarcul 3 (Normale)Țarcul 4 (Normale) Țarcul 5 (Normale)
(18% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea)
Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680
Greutate = 379 g Greutate = 450 g Greutate = 462 g Greutate = 457 g Greutate = 455 g
CV% = 5,5 CV% = 7,1 CV% = 6,5 CV% = 7,0 CV% = 6,6
Greutatea medie a lotului = 435 g

32
CV% lot = 10,2 2013
După sortare CV%-ul pentru ţarcurile „uşoare” şi „normale” va fi îmbunătăţit, însă CV%-ul
pentru întregul efectiv rămâne acelaşi (Figura 32).
Secţiunea 1
Greutatea medie pentru ţarcurile „normale” trebuie să fie similară, iar aceste ţarcuri trebuie
tratate ca o singură colonie. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea medie a
fiecărui ţarc şi orice abatere bruscă de la obiectivul stabilit trebuie investigată.
Greutăţile corporale din ţarcurile „uşoare” şi din cele „normale” trebuie comparate cu o curbă
standard de greutate iar acolo unde este cazul trebuie retrasată o nouă curbă de greutate
paralelă cu profilul standard de greutate pentru ca păsările să fie readuse către obiectiv până
la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Ajustările în ceea ce priveşte cantitatea de hrană trebuie
bazate pe abaterile de la obiectivul de greutate corporală. Pentru mai multe informaţii consultati
secţiunea despre Managementul Efectivului de Păsări după Lotizare.
Ţineţi cont că, după lotizare, populaţia mai uşoară nu trebuie neapărat să primească imediat
mai multă hrană. Greutatea corporală va creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor
mai mari, astfel că nu este necesară, iniţial, o creştere a cantităţii de furaj.
Lotizarea pe 3 categorii; CV%-ul înainte de lotizare mai mare de 12

Figura 33 reprezintă o hală care a fost divizată în 5 ţarcuri. Populaţia înainte de lotizare a fost
împărţită în 4 ţarcuri, iar al 5-lea a fost lăsat gol la populare, în scopul lotizării. Efectivul are 8.400
de păsări şi câte 2.100 sunt găzduite în fiecare dintre ţarcurile populate.
Figura 33: Aranjamentul halei pentru sortarea pe 3 categorii de greutate cu ţarcuri ajustabile.
Țarcul 1 Țarcul 2 Țarcul 3 Țarcul 4 Țarcul 5
18% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă
Ţarc lăsat
liber la
momentul
populării în
scopul
lotizării de la
28 de zile.
Din fiecare ţarc/populaţie trebuie prins şi cântărit un eşantion reprezentativ cu ajutorul unui
ţarc de prindere. Toate păsările capturate în ţarcul de prindere trebuie cântărite (pentru a evita
cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea minimă, trebuie înregistrate valorile de greutate a 2%
din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50 de păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În
cazul acestui exemplu, au fost cântărite 197 păsări.
Rezultatul provenit de la cântarele electronice poate fi utilizat pentru a stabili limitele de separare
a greutăţii (Figura 34).
2013 33
Creşterea Zilele 0-105 (0 – 15 Săptămâni)
Figura 34: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice utilizând lotizarea pe trei categorii
cu ţarcuri ajustabile (efectiv de păsări Ross 308)
DATE MĂSURATE (metric) Vârstă 28 28
TOTAL CÂNTĂRIT: 197
Obiectiv de greutate 0.450 0.99
DEVIAȚIE: 0.06 Greutate medie 0.446 0.98
Bazându-ne pe datele acestei mostre a efectivului,
este necesară o lotizare pe trei categorii, detaliată mai
Intervale de greutate Total jos; CV%-ul efectivului este mai mare de 12%.
De la 0.320 la 0.339 4
De la 0.340 la 0.359 10
De la 0.380 la 0.399 efectivului
14
Lotizare
De la 0.400 la 0.419 16
CV% pe 2 sau 3 Uşoare % Normale % Grele %
De la 0.460 la 0.479 27 10 în 2 20
~
_ 80
0
(78-82)
De la 0.520 la 0.539 11 12 în 3 22-25
~
_ 70
5-9
(66-73)
~
_ 58
14 în 3 28-30 12-15
(55-60)
categorii
DATE MĂSURATE (imperial)
Limitele de separare pe greutate şi numărul de păsări
din fiecare grup:
GREUTATEA MEDIE: 0.98
DEVIAȚIE: 0.13 % din păsări Nr. de păsări
C.V. (%): 13.5 Păsări usoare 29 57
Păsări 57 112
Intervale de greutate Total Păsări grele 14 28
De la 0.705 la 0.747 4
De la 0.750 la 0.791 10
De la 0.794 la 0.836 13
De la 0.838 la 0.880 14
De la 0.882 la 0.924 16
De la 0.926 la 0.968 15
De la 0.970 la 1.012 25
De la 1.014 la 1.056 27
De la 1.058 la 1.100 26
De la 1.102 la 1.144 19
De la 1.146 la 1.190 11
De la 1.190 la 1.232 10
De la 1.235 la 1.276 7
Din informaţiile obținute la cântărirea electronică, CV%-ul efectivului a fost calculat la 13.5.
Deviația standard
CV% =
X 100
Greutatea medie
Pentru că CV%-ul este peste 12, este necesară o sortare pe trei categorii de greutate. Efectivul
trebuie împărţit în 3 colonii de păsări cu greutate mică, normală şi mare. Procentajul aproximativ
de păsări necesar în cele 3 colonii este de aproximativ 29% păsări uşoare, 57% păsări normale
şi 14% păsări grele (Tabelul 7).
34 2013
Creşterea Zilele 0-105 (0 – 15 Săptămâni)
Pentru a determina limita de greutate pentru păsările cele mai uşoare (valoarea greutăţii sub
Secţiunea 1
care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi:
efectiv. 29% din totalul de păsări cântărite este 57 (29% din 197).
2. Cele mai uşoare 57 de păsări se încadrează ca greutate între 320 şi 419 grame
(marcate cu portocaliu în Figura 34).
3. O pasăre „uşoară” va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte sub 419 grame.
Acest calcul trebuie repetat pentru păsările normale şi grele. Tabelul 8 indică greutăţile limită
pentru fiecare din cele 3 populaţii (uşoară, normală şi grea) bazate pe rezultatele din Figura 34.
Tabelul 8: Determinarea greutăţilor limită pentru lotizarea pe 3 categorii, bazate pe informaţiile

din figura 34.
Nr. de păsări pt.
% de păsări de
determinarea Interval de greutate Culoarea de
Categorie inclus în categoria
limitelor de greutate grame referintă din tabel
sortată
(% x197)
Usoară 29 57 320 - 419 Portocaliu

Normală 57 112 420 - 519 Albastru
Grea 14 28 520 - 579 Verde
După ce au fost determinate greutăţile limită pentru fiecare populaţie lotizată, toate păsările
efectivului trebuie din nou cântărite, iar păsările uşoare (toate păsările care cântăresc cel mult
419 grame) şi păsările grele (toate păsările care cântăresc cel puţin 520 grame) vor fi scoase şi
lotizate într-un alt ţarc. Deoarece acum există diferenţe semnificative de mărime între populațiile
lotizate (29% sunt uşoare, 57% sunt normale şi 14% sunt grele), mărimea țarcurilor va trebui
ajustată pentru a fi conforme cu dimensiunile noilor populații formate şi pentru a egaliza
densitatea lotului, spaţiul de hrănire şi adăpare (Figura 35).
Figura 35: Planul de lotizare bazat pe rezultatele de măsurare a greutăţii corporale din Figura
34 (sortare pe 3 categorii cu ţarcuri ajustabile).
Țarcul 1 Țarcul 2 Țarcul 3 Țarcul 4 Țarcul 5

29% din arie podea 19% din arie podea 19% din arie podea 19% din arie podea 14% din arie podea
Păsări uşoare Păsări grele
După lotizare, un eșantion de păsări trebuie recântărit pentru fiecare ţarc/ populație (un minim
de 2% sau 50 de păsări, în funcţie de care valoare este mai mare) şi stabilite greutatea medie,
CV% şi numărul de păsări aferent fiecărui ţarc (Figura 36). CV%-ul pentru coloniile sortate va
fi îmbunătăţit, însă CV%-ul pentru întregul efectiv rămâne acelaşi (Figura 36).
2013 35
Figura 36: Situaţia după lotizarea pe 3 categorii (ţarcuri ajustabile).

Țarcul 1 (Uşoare) Țarcul 2 (Normale) Țarcul 3 (Normale) Țarcul 4 (Normale) Țarcul 5 (Grele)
(29% din suprafaţă podea) (19% din suprafaţă podea) (19% din suprafaţă podea) (19% din suprafaţă podea) (14% din suprafaţă podea)
CV% = 6.9 CV% = 5.6 CV% = 5.4 CV% = 5.8 CV% = 3.0

CV% lot = 13,5
Greutatea medie pentru ţarcurile „normale” trebuie să fie similară, iar păsările din aceste ţarcuri
trebuie tratate ca o singură populație. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea
medie a fiecărui ţarc şi orice abatere bruscă de la obiectivul stabilit trebuie investigată.
Greutăţile corporale ale populațiilor lotizate trebuie comparate cu o curbă de greutate standard
iar profilul de creștere retrasat paralel cu acest standard acolo unde este necesar pentru a
aduce păsările cat mai aproape de greutatea recomandată până la vârsta de 63 de zile (9
săptămâni). Ajustările în ceea ce priveşte cantitatea de furaj trebuie bazate pe abaterile de la
obiectivul de greutate corporală. Consultați secţiunea despre Managementul Efectivului de
Păsări după Lotizare pentru mai multe informaţii.
Lotizarea atunci când nu sunt disponibile ţarcuri ajustabile (ţarcuri fixe)
În unele situaţii, aranjamentul ţarcurilor nu permite ajustarea sau modificarea lor (dimensiunile
ţarcurilor sunt fixe). Exemplele de mai jos descriu cele mai potrivite practici de management
pentru această situaţie.
Lotizare pe 2 categorii de greutate cu ţarcuri fixe – CV%-ul înainte de lotizare este sub 12%
Figura 37 ilustrează o hală unde aranjamentul ţarcurilor este fix. Hala este divizată în 4 ţarcuri
cu dimensiuni egale. Efectivul, înainte de lotizare, a fost împărţit în 3 ţarcuri şi 1 ţarc a fost lăsat
liber la populare în scopul lotizării. Efectivul constă în 8.400 păsări şi fiecare dintre cele 3 ţarcuri
populate conține 2.800 păsări.
Figura 37: Aranjament tipic de ţarcuri fixe pentru lotizarea pe 2 categorii de greutate.
Țarcul 1 Țarcul 2 Țarcul 3 Țarcul 4
(25% din arie podea) (25% din arie podea) (25% din arie podea) (25% din arie podea)
Ţarc lăsat
liber la momentul
populării în scopul
lotizării de la 28 de
zile.
36 2013
Un eșantion reprezentativ de păsări trebuie cântărit la întâmplare din fiecare populație. Toate
păsările prinse trebuie cântărite (pentru a evita cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea
Secţiunea 1
minimă, trebuie înregistrate valorile de greutate a 2% din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50
de păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În cazul acestui exemplu, au fost cântărite 95
păsări. Rezultatul provenit din cântăririle electronice poate fi utilizat pentru a stabili intervalele
limită de greutate pentru lotizare. (Figura 38).
Figura 38: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice utilizând lotizarea pe 2 categorii
cu ţarcuri fixe (efectiv de păsări Ross 308)

TOTAL CÂNTĂRIT: 95 Obiectiv de greutate 0.400 0.88
Greutate medie 0.437 0.96
DEVIAȚIE: 0.045
Bazându-ne pe datele acestui eșantion al efectivului,
este necesară o lotizare pe 2 categorii, detaliată mai
Intervale de greutate Total jos; CV%-ul efectivului este mai mic de 12%.
De la 0.340 la 0.359 5
De la 0.360 la 0.379 7
De la 0.380 la 0.399 Uniformitatea
12 efectivului
Lotizare
De la 0.400 la 0.419 11 CV% pe 2 sau 3 Uşoare % Normale % Grele %
De la 0.460 la 0.479 10 10 pe 2 20
~
_ 80
0
(78-82)
~
_ 70
De la 0.520 la 0.539 4 12 pe 3 22-25 5-9
(66-73)
Lotizare
~
_ 58
14 pe 3 28-30 12-15
(55-60)
categorii
DATE MĂSURATE (imperial) Intervalele limită de greutate la lotizare şi numărul de păsări din
TOTAL CÂNTĂRIT: 95 fiecare grup:
GREUTATEA MEDIE: 0.96
% din păsări Nr. de păsări
DEVIAȚIE: 0.099
Păsări uşoare 25 24
C.V. (%): 10.3
Păsări normale 75 71
Intervale de greutate Total

De la 0.750 la 0.791 5
De la 0.794 la 0.836 7
De la 0.838 la 0.880
12
De la 0.882 la 0.924 11
De la 0.926 la 0.968 13
De la 0.970 la 1.012 16
De la 1.014 la 1.056 10
De la 1.058 la 1.100 9
De la 1.102 la 1.144 6
De la 1.146 la 1.190 4
De la 1.190 la 1.232 2
Din informaţiile înregistrate la cântărirea electronică, CV%-ul efectivului a fost calculat la 10,3%.
Deviația standard
CV% =
X 100
Greutatea medie
2013 37
Pentru că CV% este mai mic de 12%, este necesară o lotizare pe 2 categorii. Efectivul trebuie
împărţit în 2 populații cu greutate mică şi normală. Procentajul de păsări necesar în cele 2
populații este de aproximativ 20% păsări uşoare şi 80% păsări normale.Totuşi, în sistemul
cu ţarcuri fixe, fiecare populație lotizată va trebui repartizată uniform în ţarcurile disponibile
care sunt de mărimi egale. În acest exemplu, există 4 ţarcuri de acceaşi dimensiune, 25% din
populaţie va trebui deci găzduită în fiecare dintre ele; procentajul păsărilor în fiecare populație
lotizată va fi deci de 25% păsări uşoare şi 75% păsări normale.
Pentru a determina intervalele de greutate pentru păsările cele mai uşoare (valoarea greutăţii
sub care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi.
1. Populaţia uşoară, cu greutate mică, va fi de aproximativ 25% din întregul efectiv. 25% din
totalul de păsări cântărite este 24 (25% din 95).
2. Cele mai uşoare 24 de păsări se încadrează ca greutate între 340 şi 399 grame, marcate cu
portocaliu în figura 38.
3. O pasăre „uşoară” va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte cel mult 399 grame.
4. O pasăre „normală” va fi una ce va cântări minim 400 grame, marcată cu verde în figura 38.
După ce au fost determinate greutăţile limită pentru fiecare grupă de populaţie, toate păsările
efectivului trebuie din nou cântărite, iar păsările uşoare (toate păsările care cântăresc cel mult
399 grame) trebuie scoase şi lotizate într-un alt ţarc gol (figura 39).
Figura 39: Planul de lotizare bazat pe rezultatele cântăririi electronice redată în Figura 38
(lotizare pe 2 categorii cu ţarcuri fixe).
Țarcul 1 (Uşoare) Țarcul 2 (Normale) Țarcul 3 (Normale) Țarcul 4 (Normale)
25% din arie podea 25% din arie podea 25% din arie podea 25% din arie podea
Păsări uşoare
Păsări uşoare
Păsări uşoare
După lotizare, un eșantion de păsări trebuie recântărit din fiecare colonie (un minim de 2% sau
de 50 de păsări, în funcţie de care valoare este mai mare) şi stabilite greutatea medie, CV%-ul
şi numărul de păsări aferent fiecărui ţarc (Figura 40). CV%-ul pentru populațiile lotizate va fi
îmbunătăţit, însă CV%-ul pentru întregul efectiv rămâne acelaşi (Figura 40).
38 2013
Figura 40: Situaţia după lotizare; lotizare pe 2 categorii de greutate cu ţarcuri fixe.
Secţiunea 1
Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100
Greutate = 368 g Greutate = 462 g Greutate = 438 g Greutate = 450 g
CV% = 4,4 CV% = 7,7 CV% = 7,9 CV% = 7,8

CV% lot = 13,5
tratate ca o singură populație. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea medie a
Sortarea pe 3 categorii de greutate cu ţarcuri fixe – CV%-ul înainte de lotizare este mai mare de 12%
Exemplul de mai jos redă procesul ce treuie urmat pentru o lotizare pe 3 categorii atunci când
sunt instalate ţarcuri fixe. Hala este divizată în 4 ţarcuri de dimensiuni egale, dintre care unul
a fost lăsat liber la populare în scopul lotizării (figura 41). Efectivul constă în 8.400 păsări şi
fiecare dintre cele 3 ţarcuri populate contine 2.800 păsări.
Figura 41: Aranjament tipic de ţarcuri fixe pentru lotizare pe 3 categorii.

Țarcul 1 Țarcul 2 Țarcul 3 Țarcul 4
Ţarc lăsat
liber la momentul
populării în scopul
lotizării de la 28 de
zile.
2013 39
Un eșantion reprezentativ de păsări trebuie cântărit la întâmplare din fiecare populație. Toate
păsările prinse trebuie cântărite (pentru a evita cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea minimă,
trebuie înregistrate valorile de greutate a 2% din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50 de
păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În cazul acestui exemplu, au fost cântărite 197
păsări. Rezultatul provenit din cântăririle electronice poate fi utilizat pentru a stabili intervalele
limită de greutate pentru lotizare. (Figura 42).
Figura 42: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice utilizând lotizarea pe 3 categorii de
greutate cu ţarcuri fixe (efectiv de păsări Ross 308).
Obiectiv de greutate 0.400 0.88
DEVIAȚIE: 0.058 Greutate medie 0.449 0.99
Bazându-ne pe datele acestui eșantion din efectiv, este necesară
o lotizare pe 3 categorii de greutate, detaliată mai jos; CV%-ul
Intervale de greutate Total efectivului este mai mare de 12%.
De la 0.320 la 0.339 4
De la 0.340 la 0.359 8
De la 0.380 la 0.399 efectivului
Lotizare
CV% pe 2 sau 3 Uşoare % Normale % Grele %
categorii
Lotizare
~
_ 80
10 pe 2 20 0
(78-82)
categori
Lotizare
~
_ 70
12 pe 3 22-25 5-9
(66-73)
categori
Lotizare
~
_ 58
14 pe 3 28-30 12-15
(55-60)
categori
DATE MĂSURATe
(imperial) Intervalele de greutate pentru lotizare şi numărul de păsări din fiecare
TOTAL CÂNTĂRIT: 197 grup:
GREUTATEA MEDIE: 0.99 % din păsări Nr. de păsări
DEVIAȚIE: 0.13 Păsări uşoare 25 49
C.V. (%): 13.0 Păsări normale 50 99
Păsări grele 25 49
Intervale de greutate Total

De la 0.705 la 0.747 4
De la 0.750 la 0.791 10
De la 0.794 la 0.836 13
De la 0.838 la 0.880 14
De la 0.882 la 0.924 16
De la 0.926 la 0.968 15
De la 0.970 la 1.012 25
De la 1.014 la 1.056 27
De la 1.058 la 1.100 26
De la 1.102 la 1.144 19
De la 1.146 la 1.190
Din informaţiile înregistrate la cântărirea electronică, CV%-ul efectivului a fost calculat la 13%.
Deviația standard
CV% =
X 100
Greutatea medie
12
40 De la 0.400 la 0.419 14 2013
De la 0.420 la 0.439 17
Pentru că CV% este mare mic de 12%, este necesară o lotizare pe 3 categorii. Efectivul trebuie
împărţit în 3 populații cu greutate mică, normală și mare. Într-un sistem cu țarcuri ajustabile,
Secţiunea 1
procentul de păsări din fiecare categorie ar fi de 29% păsări ușoare, 57% normale și 14% păsări
grele (Tabelul 7). Totuşi, în sistemul cu ţarcuri fixe, fiecare populație lotizată va trebui repartizată
uniform în ţarcurile disponibile care sunt de mărimi egale. În acest exemplu, există 4 ţarcuri de
acceaşi dimensiune, 25% din populaţie va trebui deci găzduită în fiecare dintre ele; procentajul
păsărilot în fiecare populație lotizată va fi deci de 25% păsări uşoare, 50% păsări normale şi
25% păsări grele.
Pentru a determina intervalele de greutate pentru păsările cele mai uşoare (valoarea greutăţii
sub care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi.
efectiv. 25% din totalul de păsări cântărite este49 (25% din 197).
2. Cele mai uşoare 49 de păsări se încadrează ca greutate între 320 şi 419 grame,
marcate cu portocaliu în Figura 42.
3. O pasăre „uşoară” va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte cel mult 419 grame.
Aceste calcule trebuie repetate pentru păsările normale şi cele grele. Valorile limită de greutate
pentru efectivul lotizat pe 3 categorii bazate pe rezultatele din Figura 42 sunt indicate în Tabelul 9.
Tabelul 9: Determinarea greutăţilor limită pentru lotizarea pe 3 categori bazată pe informaţiile

oferite în Figura 42.
Nr. de păsări pt
% de păsări de
determinarea Interval de greutate Culoarea de
Categorie inclus în categoria
greutății limită (% grame referință din tabel
sortată
x197)
Ușoară 25 49 320 - 419 Portocaliu

Normală 50 99 420 - 499 Albastru
Grea 25 49 500 - 579 Verde
După ce au fost determinate limitele de greutate pentru fiecare populaţie, toate păsările
efectivului trebuie din nou cântărite, iar păsările uşoare şi cele grele trebuie lotizate în ţarcuri
separate (Figura 43).
Figura 43: Planul de lotizare bazat pe rezultatele obţinute la cântărirea electronică sunt redate
în Figura 42 (lotizare pe 3 categorii cu ţarcuri fixe).
1. Țarcul (Uşoare) 2. Țarcul (Normale) 3. Țarcul (Normale) 4. Țarcul (Normale)

Ţarc lăsat
liber la
momentul
populării în Păsări uşoare Păsări grele
scopul
lotizării de
la 28 de zile. Păsări uşoare
După lotizare, numărul, greutatea medie şi CV%-ul păsărilor din fiecare ţarc trebuie recalculate.
CV%-ul penru populaţiile lotizate va fi îmbunătăţit, însă CV%-ul întregului efectiv va rămâne
acelaşi (Figura 44).
tratate ca o singură populație. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea medie a
2013 41
Ţineţi cont că după lotizare, populaţia mai uşoară nu trebuie neapărat să primească imediat mai
multă hrană. Greutatea corporală va creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor mai
mari, astfel că nu este necesară, iniţial, o creştere a cantităţii de furaj.
Figura 44: Situaţia după lotizare pe 3 categori de greutate (ţarcuri fixe).

Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100
Greutate = 368 g Greutate = 462 g Greutate = 438 g Greutate = 450 g
CV% = 4,4 CV% = 7,7 CV% = 7,9 CV% = 7,8
Greutate medie a lotului = 446 g

CV% lot = 13,5
PUNCTE CHEIE
• Lotizați masculii şi femelele la 28 de zile (4 săptămâni).
• O lotizare reuşită va reduce CV% sub 8 în toate populațiile lotizate.
• Fiecare populație trebuie recântărită şi numărată pentru a confirma greutatea corporală
medie şi uniformitatea, astfel încât greutăţile corporale propuse ca obiectiv şi raţiile de furaj
să poată fi calculate.
• Numărarea incorectă a păsărilor după lotizare poate duce la hrănirea cu cantităţi de furaj
nepotrivite.
• Fiecărei populaţii i se potriveşte cel mai bine un anume sistem de furajare, dedicat. Acolo
unde acest lucru nu poate fi implementat, sursele de hrană suplimentare trebuie să permită
o distribuţie uniformă a furajelor şi un spaţiu de furajare suficient pentru fiecare pasăre.
• Dacă mărimea populațiilor la intrarea în ouat va fi, probabil, mai mare decât era în timpul
creşterii, păsările trebuie amestecate la transfer. În acest moment, este deosebit de
important ca managementul după lotizare să rezulte în aducerea păsărilot la o greutate
propusă până la vârsta transferului.
• Asiguraţi-vă de faptul că densitatea, spaţiul de furajare şi adăpare după lotizare sunt în
conformitate cu recomandările indicate, acest lucru fiind îndosebi important atunci când
dimensiunile ţarcurilor sunt ajustate în timpul lotizării.
• Este recomandat să folosiţi cântarele electronice şi nu pe cele manuale.
42 2013
Managementul lotului după lotizare (după 28 de zile)
Secţiunea 1
După lotizare, efectivul de păsări trebuie administrat astfel încât populațiile lotizate să atingă
greutatea propusă într-o manieră unifromă şi controlată.
Managementul greutății corporale după lotizare (până la vârsta de 63 de zile)
La lotizare, păsările au fost împărţite în 2 sau 3 populații, în funcţie de valoarea iniţială a CV%-
ului. Pentru fiecare populaţie lotizată, scopul este de a atinge greutatea corporală propusă
uniform în perioada în care are loc dezvoltarea scheletului (înainte de vârsta de 63 de zile). După
vârsta de 28 de zile, greutatea corporală săptămânală a fiecărei populații trebuie monitorizată
în continuare, iar cantităţile de furaj alocate ajustate în funcţie de necesităti pentru a ajuta la
îndeplinirea obiectivului de greutate corporală.
Păsările cu greutate corporală sub obiectiv (populaţia uşoară)

În cazurile în care greutatea corporal după momentul lotizării a unei populații/ a unui ţarc este
sub greutatea corporală avută ca obiectiv cu mai mult de 100 grame (dacă obiectivul este de
450 grame, atunci este vorba de păsările ce cântăresc sub 350 grame), obiectivul este de a
atinge greutatea corporală propusă până la 63 de zile (Figura 45). Graficul greutăţii corporale
trebuie retrasat pentru ca păsările să fie readuse treptat către obiectiv până la 63 de zile (9
săptămâni). În prima săptămână după lotizare, populaţia „uşoară” trebuie menţinută la acelaşi
nivel de hrănire ca şi înainte de lotizare (nu creşteţi cantitatea de furaj). Greutatea corporală va
creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor mai mari. Viitoarele creşteri adecvate ale
cantităţii de furaj vor fi bazate pe abaterea de la obiectivul de greutate corporală.
Păsările cu greutate corporală care îndeplinec obiectivul (populaţia normală)

Scopul este de a menţine păsările pe această linie (Figura 45).
Păsările cu greutate corporală peste obiectiv (populaţia grea)

Acestea sunt păsările care au depăsit obiectivul cu mai mult de 100 grame (dacă obiectivul este
de 450 grame, păsările au peste 550 grame). Graficul greutăţii corporale trebuie retrasat pentru
ca păsările să fie readuse treptat către obiectiv până la 63 de zile (Figura 45). Cantitatea de
furaj nu trebuie niciodată redusă, însă este posibil să fie necesară diminuarea sau întârzierea
următoarei creşteri de furaj programate pentru a putea atinge pofilul de greutate revizuit.
Figura 45: Retrasarea obiectivelor viitoare de greutate corporală până la vârsta de 63 de zile
(9 săptămâni).
Grele
Normale
Uşoare
Greutate corporală
Selecția lotului
7 14 21 28 42 49 56 63 70
Vârsta (zile)
2013 43
Retrasarea profilelor de greutate de după 63 de zile
La vârsta de 63 de zile, trebuie reevaluată greutatea populației în raport cu obiectivul de greutate.

Populațiile care sunt similare din punct de vedere al greutăţii corporale şi a consumului de furaj
pot fi amestecate la această vârstă.
Păsările aflate sub obiectiv de greutate (populaţia uşoară)

Dacă păsările continuă să se afle sub obiectiv la 63 de zile (9 săptămâni), obiectivul trebuie
retrasat astfel încât păsările să fie readuse către obiectiv treptat (Figura 46), atingând greutatea
corporală propusă până la 105 zile. Nivelul de furaj trebuie crescut sau efectuată anticipat
următoarea creştere de hrană planificată pentru a obţine acest lucru.
Figura 46: Retrasarea viitoarelor obiective de greutate corporală atunci când greutatea este
sub, pe sau deasupra obiectivului la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni).
Grele
Normale
Greutate corporală
Uşoare
Selecția lotului
7 14 21 28 42 49 56 63 105 140
Vârsta (zile)
Păsările care ating obiectivul de greutate (populaţia normală)

Scopul este de a menţine păsările pe această curbă de greutate (Figura 46).
Păsările care depăşesc obiectivul de greutate (populaţia grea)

Dacă păsările rămân supraponderale la 63 de zile (vârsta de 9 săptămâni), obiectivul trebuie
retrasat paralel cu graficul (Figura 46). Încercarea de a readuce păsărle către obiectiv la
această vârstă va reduce vârful de producție. Păsărilor le trebuie administrată cantitatea de
furaj necesară pentru a atinge obiectivul retrasat.
Totuşi, este important de reţinut că femelele care rămân supraponderale la această vârstă sunt
predispuse la instalarea timpurie a maturității sexuale. Acest lucru poate cauza probleme în
timpul împerecherii cu masculi care ating obiectivul de greutate, din cauza lipsei de sincronizare
dintre mascul şi femelă în ceea ce priveşte maturitatea sexuală.
În acest moment, populațiile individuale sunt crescute după profile diferite de creștere (de
exemplu, populaţiile supraponderale vor rămâne supraponderale în continuare), astfel că nu
este indicat transferul de păsări între populații în această etapă.
PUNCTE CHEIE
• Continuaţi să monitorizaţi greutatea corporală săptămânal.
• Opriţi mutările păsărilor dintr-un ţarc în altul la 63 de zile.
• De la 63 de zile retrasaţi obiectivele de greutate pentru orice populație care se află sub
curba de greutate standard pentru a le readuce către obiectiv până la vârsta de 105 zile.
• Dacă păsările sunt supraponderale la 63 de zile, retrasaţi profilul de greutate paralel cu
standardul și deasupra acestuia. Nu încercaţi să aduceţi păsările supraponderale la obiectivul
de greutate, acest lucru va întârzia maturitatea sexuală şi va reduce vârful de producţie.
• Trebuie avut grijă înainte de a amestea păsările din ţarcuri diferite, ca greutatea corporală
44 şi consumul de hrană pe pasăre să fie similar. 2013
Reducerea problemelor de greutate corporală
Dacă greutatea corporală medie diferă de obiectivul de greutate cu +/- 100 grame sau mai
mult în timpul creşterii, recântăriţi un eșantion de păsări. Dacă măsurătorile sunt corecte, luaţi
în considerare următoarele:
Subponderabilitate înainte de 105 zile, luaţi în considerare următoarele, pentru viitoare loturi de
păsări
Secţiunea 1
• Administrați furajul starter pentru mai mult timp.
• Administrați un furaj starter de foartă bună calitate.
• Durata zilei-lumină poate fi mai lungă până la vârsta de 21 de zile (3 săptămâni) pentru a
ajuta stimularea consumului de furaj şi a îmbunătăţi sporul mediu zilnic.
Subponderabilitate înainte de 105 zile, luaţi în considerare următoarele pentru lotul de păsări
curent
• Efectuaţi următoarea alocare de furaj mai devreme şi luaţi în considerare creşterea cantităţii,
dacă este necesar, până când greutatea corporală este readusă treptat la obiectivul de
greutate.
• Vezi Figurile 45 şi 46 pentru exemple de astfel de acţiuni de corecţie.
Supraponderabilitate înainte de 105 zile

• Nu reduceţi furajul sub nivelul de hrănire curent.
• Reduceţi următoarea alocare de furaj, de exemplu 2 grame/ pasăre în loc de 4 grame/
pasăre.
• Întârziaţi următoarea alocare de furaj.
• Verificaţi dacă nivelul energetic al dietei este mai mare decât cel preconizat.
• Vezi Figurile 45 şi 46 pentru exemple de astfel de acţiuni de corecţie.
2013 45
Note
46 2013
Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție)
Secţiunea 2 - Managementul la intrarea în ouat

(de la 15 săptămâni până la vârful de producție)
De la 105 zile (15 săptămâni) până la stimularea luminoasă
Secţiunea 2
Obiectiv
Minimizarea variaţiilor în ceea ce priveşte momentul atingerii maturităţii sexuale a efectivului de
păsări şi pregătirea lui pentru cerinţele fiziologice necesare unei reproduceri timpurii.
Principii
Creşterea corectă a greutăţii corporale pe parcursul acestei perioade va asigura o tranziţie
uniformă şi uşoară către maturitatea sexuală şi producţia de ouă în cazul femelelor şi va ajuta
uniformitatea, condiția fizică de reproducător şi fertilitatea în cazul masculilor.
Consideraţii de management
Atingerea unei densităţi corecte, a unui spaţiu de hrănire şi adăpare optime la momentul la care
păsările ajung la maturitatea sexuală este critică pentru a preveni pierderea uniformității efectivului,
pentru a reduce variaţia maturității sexuale (atât la masculi, cât şi la femele) şi pentru a susţine
condiţia fizică de reproducător și activitatea de reproducție la un nivel optim în cadrul efectivului.
După vârsta de 140 de zile (20 de săptămâni), trebuie redusă densitatea efectivului şi crescute
spaţiile de hrănire şi adăpare, pentru a se adapta la dimensiunile tot mai mari ale păsărilor şi la
echipamentele adiţionale (precum cuibarele) aflate în hală în perioada de producție.
Densitatea efectivului
Densitatea efectivului afectează randamentul din punct de vedere biologic. Densitățile
recomandate pentru masculi şi femele de la 15 săptămâni până la depopulare sunt indicate mai
jos (Tabelul 10). Cifrele reprezintă un reper, densitatea efectivă a lotului de păsări poate varia
faţă de cea recomandată în funcţie de:
• Reglementările pentru bunăstare.

• Economie.
• Mediu.
• Spaţiile disponibile efectiv pentru furajare, adăpare și așternut.
Condiţiile de mediu (ventilaţia) şi de management (spaţiul de furajare şi adăpare) trebuie să fie

adecvate densităţii efectivului pentru a evita declanşarea unor efecte adverse cu repercursiuni
asupra performanţei.
Tabelul 10: Densităţile recomandate pentru efectivul de păsări de la 15 săptămâni până la

depopulare.
Densitatea Densitatea
efectivului efectivului
păsări/ m² păsări/ m2
20 de săptămâni -
15-20 de săptămâni
depopulare
Masculi 3-4
3.5-5.5
Femele 4-7
Spaţiul pentru Furajare şi adăpare

Spaţiul recomandat pentru furajare şi adăpare, atât pentru masculi, cât şi pentru femele, sunt
redate în Tabelul 11.
2013 47
Tabelul 11: Spaţiul de furajare şi adăpare recomandat de la 15 săptămâni până la depopulare.
Hrănitoare Adăpare
Jgheab Tronconic Clopot

Vârstă Nipluri Cupițe
(cm) (cm) (cm)
8-12 20-30
15-20 de săptămâni 15 11 1.5
păsări/ niplu păsări / cupiță
Masculi
20 de săpt. - 6-10 15-20
20 13 2.5
depopulare păsări/ niplu păsări / cupiță
8-12 20-30
15-20 de săptămâni 15 10 1.5
păsări/ niplu păsări / cupiță
Femele
20 de săpt. - 6-10 15-20
15 10 2.5
depopulare păsări/ niplu păsări / cupiță
PUNCTE CHEIE
• Urmaţi alocările recomandate ale spațiilor de furajare și adăpare și densitatea recomandată.
• Asigurați-vă că mărirea spațiului de furajare, adăpare și de așternut este disponibilă la
diferite vârste recomandate.
Obiectivul de greutate corporală
Managementul în perioada 15 săptămâni (105 zile) până la stimularea luminoasă este aceeaşi pentru
masculi şi femele. Scopul este de a menţine un efectiv uniform, în care păsările să respecte profilul
setat ca obiectiv în ceea ce priveşte greutatea corporală, pentru ca tranziţia către maturitatea
sexuală să aibe loc la vârsta propusă în mod uniform. Acest lucru se poate obţine urmând
recomandările pentru creşterea săptămânală a consumului de energie şi a greutăţii corporale.
Monitorizarea şi înregistrarea periodică a greutăţii corporale şi a uniformităţii sunt instrumentele

vitale pentru managementul din această perioadă. Dezvoltarea unor caracteristici sexuale
secundare precum mărirea distanței dintre oasele pelvine în cazul femelelor şi creşterea
intensităţii culorii faciale atât la masculi, cât şi la femele sunt indicatori ai progresului efectivului
în ceea ce priveşte dezvoltarea sexuală.
Abatarea de la creşterile în greutate programate săptămânal între vârsta de 15 săptămâni şi stimularea

luminoasă este una dintre cauzele comune pentru performanţa slabă a efectivului şi duce la:
• Intrarea târzie în ouat.
• Mărime mică a primelor ouă.
• Un procent ridicat de ouă respinse sau deformate.
• Un procent ridicat de ouă infertile.
• Instinct crescut de clocire a ouălor.
• Pierderea uniformităţii în ceea ce priveşte greutatea corporală şi maturitatea sexuală.
• Un vârf de producţie scăzut.
• Desincronizarea maturităţii sexuale între masculi și femele.
În cazurile în care greutatea corporală este sub cea dorită ca obiectiv (se consideră acest lucru
atunci când greutatea corporală este cu mai mult de 100 de grame sub obiectiv) la vârsta de 105
zile (15 săptămâni), graficul greutăţii corporale trebuie retrasat, iar păsările readuse treptat către
obiectiv (prin alocări adecvate de furaj) până la momentul stimulării luminoase (Figura 47).
Loturile care sunt hrănite în exces şi depăşesc obiectivul de greutate între vârsta de 15
săptămâni şi stimularea luminoasă se vor manifesta, în general, prin:
• Instalarea precoce a ouatului.
• Cazuri frecvente de ouă duble.
• Randament scăzut al ouălor incubabile.
• Cantitate mare de furaj în perioada de producție.
• Vârf de producţie, persistență şi număr total de ouă scăzute.
• Fertilitate scăzută a masculilor şi femelelor de-a lungul vieţii.
• Cazuri frecvente de peritonită şi prolaps.
• Pierderea sincronizării din punct de vedere sexual între mascul şi femele.
48 2013
În cazurile în care greutatea corporală este peste cea setată ca obiectiv (cel puţin 100 de
grame peste obiectivul de greutate) la 105 zile, graficul greutăţii corporale trebuie retrasat
paralel cu obiectivul (Figura 47). Țineți cont că păsările nu trebuie readuse la obiectiv dacă
sunt supraponderale; acest lucru va rezulta în pierderea condiţiei lor, ceea ce va avea un impact
negativ asupra producţiei de ouă.
Odată ce păsările sunt supraponderale, problema este de a controla şi limita daunele (minimizarea
efectelor negative asupra producţiei şi uniformităţii). În cazul păsărilor subponderale, este
Secţiunea 2
posibilă îmbunătăţirea situaţiei prin creşterea nivelului de furaj şi creşterea în greutate. Ideal,
niciuna dintre situaţii nu ar trebui să apară, iar o monitorizare îndeaproape este vitală pentru
un management eficient.
Figura 47: Retrasarea profilelor de greutate corporală în cazul în care femelele sunt sub
(uşoare) sau peste (grele) obiectivul de greutate la vârsta de 15 săptămâni (105 zile).
Grele
Normale
Uşoare
Greutate corporală
105 112 119 126 133 140 147 154

Vârstă (zile)
PUNCTE CHEIE
• Asiguraţi-vă că greutatea corporală a efectivului urmăreşte profilul setat ca obiectiv.
• Maximizaţi uniformitatea greutăţii corporale şi a maturităţii sexuale.
• Retrasați obiectivul de greutate corporală dacă este necesar în cazul în care efectivul este
sub sau supraponderal la 15 săptămâni (105 zile); creşteţi păsările subponderale pentru
a atinge obiectivul până la stimularea luminoasă, iar pentru păsările supraponderale
propuneți un nou obiectiv.
Tipul de furaj şi nivelul de energie
Furnizarea de nutrienţi inadecvaţi, pe măsură ce păsările ating maturitatea sexuală, este o

cauză frecventă a pierderii unifromităţii. Este necesar un management atent atunci când este
schimbat tipul de furaj (de exemplu de la grower la pre-breeder), iar managerul fermei trebuie
să fie la curent cu orice schimbare a conţinutului energetic dintre tipurile sau rețetele de furaj.
Atunci când are loc o schimbare a tipului de furaj, administrarea acestuia trebuie modificată
corespunzător; dacă conţinutul energetic scade odată cu schimbarea tipului de furaj, atunci
cantitatea de furaj trebuie crescută, şi invers.
2013 49
PUNCT CHEIE
• Acordați atenție schimbărilor de energie între tipurile de furaj și rețete.
Iluminarea
În perioada dintre vârsta de 15 săptămâni şi stimularea luminoasă este important să fie

menţinută, în mod constant o durata a zilei lumină de 8 ore, pentru ca păsările să răspundă în
mod adecvat la stimularea luminoasă atunci când aceasta va avea loc (vezi secţiunea despre
Iluminare).
PUNCT CHEIE
• Urmaţi programele de iluminare recomandate.
Halele de creştere şi de producție
Este o practică comună mutarea păsărilor din halele de creştere în halele de producție. Vârsta
la care are loc transferul poate varia in funcţie de tipul de hală. În cazul halelor de producție
închise, transferul nu trebuie efectuat mai târziu de vârsta de 21 de săptămâni (147 de zile). În
cazul halelor deschise, cu cortine laterale, e posibil să fie nevoie ca tranferul să se facă după
21 de săptămâni (în funcţie de anotimp şi durata de lumină naturală zilnică). Indiferent de tipul
de hală, transferul nu trebuie să aibe loc înainte de vârsta de 18 săptămâni (126 de zile) sau
după vârsta de 23 de săptămâni (161 de zile). Este recomandat ca masculii să fie mutaţi înainte
femelelor (cu cel puţin o zi), pentru a le permite să găsească hrănitorile şi adăpătorile.
O creştere adiţională a cantităţii de furaj (aproximativ 50% sau mai mult) în ziua dinaintea
transferului va ajuta la compensarea stresului cauzat de mutare. Păsările nu trebuie hrănite în
dimineaţa zilei în care sunt mutate. Liniile de furajare din halele de producție trebuie să fie pline,
pentru ca păsările să aibe acces instant la hrană când sosesc. Nivelul de furaj trebuie să revină
la normal în prima sau a doua zi după transfer. Cantitatea exactă de furaj oferită în plus, precum
şi durata de după transfer în care este acordată va depinde de anotimp, temperatura ambientală
şi durata transportului.
Este important ca spaţiul de hrănire să nu fie redus şi ca programele de iluminare şi biosecuritate

să fie sincronizate între halele de creştere şi cele de producție.
După transfer, verificaţi gradul de umplere al guşii atât la masculi, cât şi la femele (Figura 48)
pentru a vă asigura că găsesc hrana şi apa. Guşa trebuie verificată în ziua transferului, la 30
de minute după prima hrănire şi după înca 24 de ore. Un eșantion aleatoriu de cel puţin 50 de
femele şi 50 de masculi trebuie verificată. Dacă se constată că nivelul de umplere al guşii este
inadecvat (în mod ideal, toate păsăril everificate ar trebui să aibă guşa plină), trebuie investigat
motivul şi rezolvată situaţia (printre posibilităţi: spaţiu de furajare, distribuţia furajului sau accesul
la hrană).
Figura 48: Estimarea nivelului de umplere a guşei la părinții de reproducție după transfer.
Pasărea din stânga are guşa goală, iar cea din dreapta are guşa plină.
50 2013
PUNCTE CHEIE
• Oferiţi cantitate suplimentară de hrană în ziua dinaintea transferului.
• Asiguraţi-vă că masculii şi femelele găsesc hrana şi apa după transfer, monitorizând
comportamentul de hrănire şi verificând gradul de umplere a guşii.
Hale pentru creșterea de la o zi la depopulare
În acest tip de hale, atunci când se schimbă sistemul de furajare de la cel pentru perioada de
Secţiunea 2
creștere la cel pentru perioada de producție, această tranziție trebuie administrată cu grijă. Noile
hrănitori trebuie introduse pentru ca păsările să aibe acces la ele şi să găsească hrana cu uşurinţă.
De exemplu, în cazurile în care păsările sunt pe așternut în timpul creşterii şi apoi tranferate la
furajare pe lanț în producție, liniile de furajare trebuie setate iniţial la o înălţime mică (cât să permită
păsărilor să vadă furajul în linia de furajare) în primele 1-2 zile. Verificaţi nivelul de umplere al guşii
pentru a evalua dacă păsările au descoperit noul sistem de furajare şi reuşesc să ajungă la el.
PUNCT CHEIE
• Atunci când se produce o schimbare în sistemul de furajare între perioada de creştere şi
cea de producție, administraţi cu grijă această tranziție prin verificarea faptului că păsările
găsesc şi accesează cu uşurinţă noul sistem de furajare.
Amestecarea masculilor cu femelele
La momentul amestecării masculilor cu femelele, sunt necesare tehnici suplimentare de

management. Trebuie acordată atenţie procedurii de împerechere, identificate erorile de sexare,
managementul hrănirii separat pe sexe şi raportul de sexe.
Împerecherea
Împerecherea ar trebui să înceapă de la vârsta de 21 de săptămâni (147 de zile). Atât masculii, cât
şi femelele trebuie să fie maturi din punct de vedere sexual înainte să aibe loc împerecherea; un
mascul imatur nu trebuie niciodată împerecheat cu o femelă matură. Un mascul matur va avea
creastă şi bărbițe bine dezvoltate, de culoare roşie (Figura 49). O femelă matură din punct de vedere
sexual va avea şi ea crestă şi bărbițe de un roşu deschis (Figura 50). Împerecherea trebuie amânată
cu 7 până la 14 zile dacă maturitatea sexuală este întârziată sau dacă păsările sunt mutate dintr-o
hală de creştere oarbă într-una de producție cu cortine laterale. Acest lucru va acorda păsărilor mai
mult timp pentru a atinge maturitatea sexuală şi va oferi un mai bun control asupra hrănirii (deoarece
masculii vor fi mai mari şi sistemul de hrănire separat pe sexe va funcţiona mai bine).
Acolo unde există variaţie în maturitatea sexuală în cadrul populaţiei de mascului şi unii dintre
aceştia sunt vizibil imaturi, trebuie amestecaţi cu femelele mai întâi masculi maturi. Ca şi
exemplu, dacă raportul de sexe inițial se dorește a fi de 9.5 la 10 %, atunci un posibil sistem de
împerechere ar fi acela de a amesteca jumătate din numărul total de masculi necesari (şi anume
cei mai maturi dintre masculi) la 21 de săptămâni, încă un sfert (din nou, cei mai maturi dintre ei)
o săptămână mai târziu şi în final, masculii rămaşi, săptămâna următoare.
Dacă masculii sunt mai maturi decât femelele, atunci trebuie introduşi treptat femelelor. De
exemplu, împerecherea la un raport de 1 mascul la fiecare 20 de femele, apoi adăugaţi treptat
masculi pe parcursul următoarelor 14-21 de zile până se atinge raportul de împerechere dorit.
Figura 49: Un exemplu de mascul tânăr, matur cu creastă şi bărbițe bine dezvoltate, de culoare roşie
(în stânga) şi un mascul imatur, cu creastă şi bărbițe subdezvoltate, care au o culoare pală (în dreapta).
2013 51
Figura 50: Un exemplu de femelă tânără cu creastă şi bărbițe bine dezvoltate, de culoare roşie
(în stânga) şi o femelă imatură, cu creastă şi bărbie subdezvoltate (în dreapta).
În perioada dintre împerechere şi momentul în care masculii au devenit destul de masivi încât
să fie excluși de la linia de furajare a femelelor (în jurul vârstei de 26 de săptămâni), trebuie
monitorizat cu grijă comportamentul de hrănire (cel puţin de 2 ori pe săptămână). Acest lucru
este necesar pentru a verifica dacă sistemul de hrănire separat pe sexe funcţionează corect şi
dacă furajul este distribuit corect şi uniform în întregul adăpost.
PUNCTE CHEIE
• Asiguraţi-vă că şi masculii şi femelele sunt maturi din punct de vedere sexual la momentul
împerecherii.
• Masculii imaturi nu trebuie împerecheaţi cu femelele mature.
• Începeţi împerecherea la 147 de zile (21 de săptămâni).
• Monitorizaţi comportamentul de hrănire.
Erori de sexare
Identificarea erorilor de sexare (masculi prezenţi în ţarcurile femelelor şi femele prezente în
ţarcurile masculilor) poate fi dificilă la vârste mici, dar este indicat să scoateţi păsările atunci
când sunt identificare, de-a lungul perioadei de viaţă a efectivului. În mod ideal, toate erorile de
sexare vor fi înlăturate înainte de împerechere. Criteriile după care se va face acest lucru sunt
ilustrare în Figura 51.
52 2013
Figura 51: Criterii pentru identificarea masculilor şi a femelelor pentru eliminarea erorilor de sexare.
Mascul Femelă
Secţiunea 2
Creasta şi bărbițele la
105 zile (15 săptămâni)
Mai dezvoltată şi mai
roşie la masculi.
Articulațiile jareților la
140 zile
(20 de săptămâni)
Mai groase şi mai late la
masculi. Mai înguste şi
mai netede la femele.
Penajul din jurul gâtului

la 140 zile
(20 de săptămâni)
Pene franjurate, cu formă
de lance la masculi. Pene
mai dense, în formă de
padelă, la femele.
Forma corpului la
140 zile (20 de
săptămâni)
Masculii sunt mai lungi
şi mai ascuţiţi. Femelele
sunt mai compacte şi mai
late în zona pelvisului.
2013 53
Echipament de furajare separat pe sexe
După împerechere, masculii şi femelele trebuie hrăniţi prin sisteme de furajare diferite (Figura 52).
Furajarea pe sexe este avantajată de diferenţa de mărime a capului dintre masculi şi femele şi
permite un control mai eficace a greutăţii corporale şi a uniformităţii fiecărui sex. Hrănirea pe sexe
necesită o administrare deosebit de grijulie, iar comportamentul de hrănire trebuie monitorizat
pe întrega perioadă de producție. Până la vârsta de 26 de săptămâni, comportamentul de
hrănire trebuie monitoriat cel puţin de 2 ori pe săptămână. Excluderea completă a mascullor de
la linia de furajare a femelelor are loc în mod normal în jurul vârstei de 26 de săptămâni. Până
la acest punct, e posibil ca unii masculi să aibe încă acces la sistemul de furajare al femelelor
şi să fure din hrana acestora. Monitorizarea atentă a greutăţii corporale şi a comportamentului
de hrănire este necesară la acest moment pentru a vă asigura că, atât masculii, cât şi femelele,
primesc suficientă hrană pentru a menţine obiectivul de creştere în greutate. După vârsta de 26
de săptămâni, monitorizarea comportamentului de hrănire poate fi redusă la una săptămânală.
Echipamentul de hrănire trebuie ajustat şi întreţinut în mod adecvat; un echipament de hrănire
administrat incorect şi subîntreţinut va oferi o distribuţie neuniformă a hranei, ceea ce este una
dintre cauzele majore pentru o slabă producţie a ouălelor şi fertilitate scăzută.
Echipamentul de hrănire a femelelor

În cazul sistemelor de hrănire cu lanț, cea mai eficientă metodă de a preveni accesul masculilor
la furajul femelelor este de a monta grile de excludere de-a lungul linilor (Figura 52). Atunci,
masculii sunt excluşi de la sistemul de furajare al femelelor datorită lăţimi mai mari a capului şi
a înălţimi crestei, în timp ce accesul femelelor rămâne nerestricţionat. Lăţimea grilajului trebuie
să fie de 45-47 mm, iar înălţimea de 60 mm. Adăugarea de sârme orizontale pe fiecare parte a
crestei grilajului va ajuta la întărirea acestuia. Dacă lăţimea este mai mică de 45 mm, acest lucru
va împiedica un număr semnificativ de femele să se hrănescă şi va duce la performanţe scăzute.
Figura 52: Sistem de furajare pe sexe, cu grilaje de excludere.
45-4
(1.75-17.8mm
8 in)
(2.36mm
in)
60
Adăugarea unei ţevi de plastic în creasta grilajului poate ajuta la restricționarea timpurie a
masculilor (Figura 53). Acest lucru este îndeosebi de folositor de la împerechere până la
maturitatea din punct de vedere fizic (vârsta aproximativă de 30 de săptămâni), iar după vârsta
de aproximativ 33-35 de săptămâni, ţeava poate fi scoasă. Este important să vă asiguraţi că
ţeava este montată corect şi sigur pe vârful grilajului, deoarece altfel se poate lăsa şi atunci va
restricţiona accesul femelelor la furaj.
54 2013
Figura 53: Sistem de hrănire pe sexe pentru femele, cu grilaje şi o ţeavă de plastic adiţională
pe creasta grilajului.
Secţiunea 2
O alternativă la grilaje sunt barele cilindrice (Figura 54). Acestea sunt montate pe sistemul de
furajare şi înălţimea este ajustată conform vârstei păsărilor. Înălţimea barelor ar trebui să pornească
de la 43 mm la împerechere şi să crească treptat până la 47 mm la vârsta de 30 de săptămâni.
Figura 54: Un sistem de bare cilindrice utilizat pentru a restricţiona accesul masculilor.
Grilajele pot fi folosite şi pentru a preveni accesul masculilor la tronconicii automați de furajare
sau la buncărele intermediare de furaj. În cazul buncărelor intermediare de furaj suspendate,
trebuie redusă la minim mișcarea liniilor de furajare.
Trebuie efectuate verificări zilnice pentru defecțiuni, dizlocări sau găuri în sistemul de hrănire al
femelelor. Eşecul în detectarea şi rezolvarea unor astfel de problema va permite maculilor să
fure furaj (Figura 55) şi se va pierde controlul eficient al greutăţii corporale şi al uniformităţii.
Figura 55: Masculi furând din sistemul de furajare al femelelor.
2013 55
Echipamentul de hrănire a masculilor

Sunt folosite, în general, trei tipuri de echipamente pentru masculi (Figura 56):
• Sisteme automate cu tronconici.
• Buncăre suspendate (hrănirea pe conductă).
• Linii de furajare pe lanț suspendată.
Figura 56: Sisteme de furajare pentru masculi (de la stânga la dreapta: sisteme automate cu
tronconici, buncăre suspendate, linii de furajare pe lanț suspendată).
Atât buncărele suspendate, cât şi liniile de furajare pe lanț suspendate sunt agățate de
acoperişul halei, iar înălţimea sistemulu de furajare poate fi ajustată conform populaţiei de
masculi. Atunci când buncărele suspendate sunt umplute manual, este important ca aceeaşi
cantitate de hrană să fie livrată în fiecare buncăr, şi ca acestea să nu fie înclinate într-o parte.
Liniile de furajare pe lanț suspendate pentru masculi s-au dovedit a fi eficace, deoarece furajul
poate fi uniformizat în jgheab, asigurând o distribuţie uniformă a furajului.
După hrănire, sistemele de furajare suspendate trebuie ridicate pentru a împiedica accesul în
continuare al masculilor la hrană. Atunci când sunt ridicate, rația alocată pentru a doua zi trebuie
adăugată, astfel încât, atunci când vor fi coborâte, masculii să aibe acces instant la hrană. Este
benefic să se întârzie hrănirea mascullor cu 5 minute după umplerea sistemelor de hrănire a femelelor.
Este esenţial ca înălţimea sistemelor de furajare pentru masculi să fie ajustată corect pentru ca
toţi masculii să aibă acces în mod egal şi în acelaşi timp la hrană, în timp ce accesul femelelor la
sistemele de hrănire este împiedicat (Figura 57). Înălţimea corectă pentru sistemele de hrănire
pentru masculi depinde de dimensiunile masculilor şi de construcția sistemelor de furajare, dar
ca şi regulă generală, înălţimea sistemului de furajare pentru masculi trebuie să se încadreze
între 50 şi 60 de cm deasupra aşternutului. Trebuie avut grijă ca aşternutul de sub sistemele de
furajare să fie uniform şi orice aglomerare de așternut să fie evitată, deoarece acest lucru va
duce la scăderea înălţimii la care este furajul şi atunci va fi accesibil femelelor care vor încerca
să fure hrana masculilor. Este necesară ţinerea sub observaţie şi ajustarea zilnică pentru a
vă asigura că înălţimea este în continuare corectă. Pe măsură ce scade numărul masculilor,
trebuie redus şi numărul hrănitorilor pentru masculi, pentru a vă asigura că spaţiul de hrănire
rămâne unul optim în continuare. Trebuie avut grijă să se evite un spaţiu de furajare prea mare
în cazul masculilor, deoarece cei mai gresivi dintre aceştia vor consuma în exces, uniformitatea
greutăţii corporale a masculilor se va pierde şi se va ajunge la scăderea performanţei din punct
de vedere al reproducției.
Figura 57: Înălţime corectă a sistemului de furajare pentru masculi.
56 2013
PUNCTE CHEIE
• Asigurați sisteme de furajare separate pe sexe pentru masculi şi femele. Sistemele pentru
femele trebuie să fie dotate cu grilaje de excludere a masculilor, iar sistemele pentru
masculi trebuie instalate la o înălţime care va permite accesul numai masculilor.
• Observaţi zilnic comportamentul de hrănire pentru a vă asigura că cele două sexe se
hrănesc separat, că înălţimea sistemelor pentru masculi este corectă și că spaţiul de
furajare şi distribuţia furajului sunt adecvate.
• Trebuie efectuate zilnic verificări pentru depistarea defecţiunilor, deplasarea sau deformarea
Secţiunea 2
spațiilor de furajare în cazul sistemului de furajare pentru femele.
Managementul femelelor după stimularea luminoasă,

până la atingerea a 5% din producție
Obiectiv
De a declanşa intrarea în ouat a femelelor prin stimularea şi susţinerea producţiei de ouă
folosind furajul şi lumina.
Principii
Femelele trebuie crescute până la obiectivul de greutate al profilului de creștere și cu programul
de lumină recomandat (vezi secţiunea despre Iluminare) astfel încât efectivul să intre uniform
în producție.
Pentru recomandări legate de echipament, densitatea efectivului, spaţiul de furajare şi adăpare, vezi
Tabelele 10 şi 11 (de la 15 săptămâni la stimularea luminoasă).
Creşterile cantitative de furaj regulate (cel puţin săptămânale) sunt esenţiale pentru o creştere în
greutate adecvată, maturitate sexuală uniformă, gradul de îmbrăcare în musculatură şi intrarea în ouat
la timpul potrivit. Programele de lumină trebuie implementate conform orarului, pentru a susţine şi
stimula femelele în această perioadă. Prima stimulare luminoasă trebuie acordată în jurul vârstei de
147 de zile (21 de săptămâni), însă momentul exact va depinde în principal de greutatea corporală
şi uniformitatea efectivului. Dacă efectivul este neuniform (CV este mai mare de 10%), stimularea
luminoasă ar trebui decalată cu aproximativ o săptămână (vezi secţiunea despre Iluminare).
Apa trebuie să fie disponibilă la discreție. Furajul pentru perioada de producție trebuie introdus cel
târziu la momentul obținerii unei producții de 5%/ zi/găină cazată pentru a vă asigura că păsările
primesc o cantitate corectă de nutrienţi (cum este calciul) pentru a susţine producţia de ouă.
Orice probleme legat de hrană, apă sau îmbolnăviri la acest stadiu pot avea efecte devastatoare
asupra începerii producţiei şi asupra productivităţi ulterioare a efectivului. Este deci înţelept să
fie monitorizate şi înregistrate uniformitatea, greutatea corporală şi timpul de consum al furajului,
răspunzând prompt faţă de orice scădere a uniformităţii, modificare a timpului de consum al
furajului sau orice reducere a sporului mediu zilnic.
Cuibarele trebuie să fie deschise chiar înainte de apariția primului ou. Aceasta va avea loc, probabil, la
10-14 zile de la prima stimulare luminoasă. Deschiderea prea timpurie a cuibarelor va reduce interesul
femelelor. Pot fi plasate ouă false în cuibare pentru a încuraja păsările să se ouă în ele. Acolo unde
sunt folosite sisteme automate, benzile de colectare a ouălelor trebuie să ruleze de câteva ori pe zi,
chiar şi înainte de primul ou, pentru ca păsările să se obişnuiască cu sunetul şi vibraţia echipamentului.
Spaţiul dintre oasele pelvine trebuie măsurat pentru a determina starea dezvoltării sexuale a
femelei. Pentru mai multe informaţii despre spaţiul dintre oasele pelvine consultaţi secţiunea despre
Verificarea Condiţiei Fizice a Păsărilor.
2013 57
PUNCTE CHEIE
• Atingeţi obiectivul de greutate concentrându-vă pe alocările săptămânale de furaj și pe
sporul în greutate al păsărilor.
• Urmaţi programul de lumină recomandat.
• Monitorizaţi uniformitatea efectivului, greutatea corporală şi timpul de consum al furajului şi
rezolvaţi promt orice problemă.
• Oferiţi acces nelimitat la apă curată, de bună calitate.
• Schimbaţi furajul de creștere cu cel de producție cel târziu la atingerea producției de 5%.
• Deschideţi cuibarele chiar înainte de momentul anticipat pentru primul ou.
• Măsuraţi spaţiul dintre oasele pelvine.
Ouăle de pe așternut
Ouăle de pe așternut reprezintă o pierdere din punct de vedere al producţiei şi un risc al igienei
stației de incubație. Antrenarea adecvată a păsărilor pentru a oua în cuibare va reduce ouăle pe
așternut, însă mai sunt şi alte câteva practici care pot reduce frecvenţa acestora.
• Introduceţi rasteluri/paturi de la 28 de zile (4 săptămâni).
• Integraţi o rampă/scărițe în construcția cuibarelor.
• Asiguraţi-vă că maturitatea sexuală a masculilor şi femelelor este sincronizată.
• Asiguraţi distribuţia uniformă a luminii, mai puternică de 60 de luxi; evitând formarea de zone
întunecate sau umbrite lângă pereţi, în colţuri şi lângă trepte sau zona din fața cuibarului.
• Oferiţi spaţiu de hrănire adecvat femelelor.
• Urmaţi programul de lumină recomandat şi asiguraţi-vă că stimularea luminoasă este
sincronizată cu greutatea corporală.
• Acolo unde sunt utilizate cuibare automate, benzile de adunat ouăle trebuie să ruleze de
câteva ori în fiecare zi.
• Deschideţi cuibarele chiar înainte de momentul anticipat al primului ou, dar nu cu prea mult
timp înainte.
• Faceţi turul halei, adunând ouălele de pe așternut cât mai des posibil (de cel puţin 6 până
la 12 ori pe zi). Acest lucru va preveni ca ouatul pe așternut să devină un obicei.
• Instalaţi hrănitoarele şi adăpătoarele la înălţimea corespunzătoare, pentru a nu reprezenta
obstacole în calea accesului la cuibar.
• Manageriați corescunzător raportul de sexe inițial pentru a preveni împerecherea în exces.
• În cazul cuibarelor manuale, montaţi 20% dintre acestea pe așternut la început. Ulterior,
ridicaţi-le treptat (de-a lungul a 3-4 săptămâni) până la înălţimea normală.
• Permiteţi 3,5-4 găini pentru fiecare cuibar în cazul celor manuale.
• Permiteţi 40 de găini la fiecare metru liniar în cazul cuibarelor automate (cele mai comune).
• Asiguraţii condiţii de mediu adecvate şi evitaţi curenţii de aer în zona cuibarelor.
• Programaţi furajarea în aşa fel încât să fie evitat momentul când se depun cele mai multe
ouă. Momentul furajării trebuie să fie în primele 30 de minute de la aprinderea luminii, sau
la 5-6 ore după arpinderea luminii pentru a evita ca păsările să se hrănească atunci când
se depun cele mai multe ouă.
PUNCT CHEIE
• Atenţia la detalii previne apariția ouălelor pe așternut.
58 2013
Managementul femelelor de la producţia

de 5%/ găină cazată până în vârf de producţie
Obiectiv
Secţiunea 2
De a susţine şi încuraja performaţa reproductivă a femelelor pe parcursul ciclului de producție.
Principii
Performanţa producţiei de ouă incubabile este influenţată de mărimea ouălor timpurii, de
calitatea ouălor şi de nivelul vârfului de producţie. Greutatea corporală adecvată la începutul
perioadei de producție poate fi obţinută prin acordarea unei cantităţi de furaj care va fi conformă
cu cerinţele crescânde ale femelelor pentru producţia de ouă şi pentru creştere.
Pentru recomandări legate de echipament, densitatea efectivului, spațiile de furajare şi adăpare,
consultaţi Tabelele 10 şi 11 (de la 15 săptămâni la stimularea luminoasă).
Femelele trebuie să continue să ia în greutate la începutul perioadei de ouat pentru a maximiza

producţia de ouă şi eclozionabilitatea. Păsările trebuie hrănite pentru a satisface necesarul
crescut pentru producţia de ouă şi creştere; dar trebuie evitată furajarea în exces. Păsările care
primesc mai mult furaj decât este necesar în timpul producţiei vor dezvolta o structură ovariană
anormală şi vor creşte excesiv în greutate – ceea ce va duce la o calitate scăzută a ouălor,
eclozionabilitate scăzută şi risc crescut de peritonită şi prolaps.
Diferenţa dintre cantitatea de hrană alocată înainte de primul ou şi cantitatea de furaj stabilită
ca obiectiv în vârf de producţie (consultaţi Obiectivele de Performanţă pentru Efectivele de
Părinţi Ross pentru mai multe detalii) permit stabilirea unui program pentru alocarea furajului.
Cantităţile de furaj administrate până şi în timpul vârfului de producţie pot fi apoi ajustate pentru
fiecare populație în funcţie de:
• Producţia zilnică a găinilor.
• Greutatea zilnică a ouălor şi schimbarea tiparului greutăţii ouălor.
• Greutatea corporală şi tiparul acesteia.
• Timpul de consum al furajului.
• Valoarea energetică a furajului.
• Temperatura.
• Gradul de îmbrăcare în musculatură și depunerile de grăsime.
Managementul responsabil al păsărilor care intră în producţie implică observaţii şi măsurători

frecvente ale parametrilor menţionaţi mai sus. Aceştia nu sunt trataţi individual, ci mai
degrabă împreună pentru a determina dacă nivelul de hrană alocat pentru un efectiv este cel
corect. Trebuie luate în considerare atât rezultatele absolute, cât şi cele care indică tendințele
parametrilor. De exemplu, dacă există o schimbare neaşteptată sau o deviere de la obiectivul
de producţie zilnică, greutate a ouălor, greutate corporală sau a timpului de consum al furajului,
atunci trebuie revizuite alocările de furaj. Însă, pentru ca managerul să ia decizii în cunoștiință de
cauză asupra cantităţii de furaj, trebuie cunoscute conţinutul energetic al rețetei şi temperatura
ambientală. Frecvenţa cu care trebuie măsuraţi toţi aceşti parametrii este specificată în Tabelul
12. Monitorizarea greutăţii corporale, a producţiei de ouă şi a greutăţii zilnice a ouălor sunt
vitale atunci când se determină alocările de furaj.
2013 59
Tabelul 14: Frecvența verificării principalilor parametrii ai producție.

Parametru Frecvență
Producția de ouă Zilnic
Creșterea producției de ouă Zilnic
Greutatea ouălor Zilnic
Greutatea corporală Zilnic
Sporul mediu zilnic Zilnic
Timpul de consum la furajului Zilnic
Temperatura halei (min și max) Zilnic
Condiția corporală și îmbrăcarea în musculatură Săptămânal
Alocările de furaj trebuie să fie proporţionale cu producţia efectivă. Astfel, în cazul loturilor cu
producţie ridicată, este posibil să fie necesar furaj suplimentar şi este justificată depăşirea
nivelului maxim recomandat de furaj. În acelaşi timp, dacă greutatea oului şi/ sau cea corporală
este sub obiectiv, trebuie mărite alocările de furaj. Alocările de furaj mici și frecvente până la
atingerea vârfului de furajare sunt recomandate pentru a evita creșterile excesive în greutate.
Cerinţele de management pentru fiecare efectiv variază în funcție de condiţia fizică, performanţa
de reproducție, microclimat, echipament şi spațiile de cazare. Următorul exemplu (Tabelul 13)
ilustrează cum poate fi conceput un program de hrănire pentru un anume efectiv, ţinând cont
de istoricul efectivului, tipul halei, compoziţia furajului şi restricțiile de management. Ilustrează
creşterile de furaj de la producţia de 5%; care sunt adecvate efectivelor cu CV mai mic de
10%. Dacă CV%-ul efectivului este mai mare de 10% prima creştere a cantităţii de furaj trebuie
amânată până când producţia ajunge la 10%.
Tabelul 13: Exemplu de program de furajare a femelelor până la vârful de producţie (pentru mai
multe detalii consultaţi Obiectivele de Performanţă ale Efectivului de Părinţi Ross). Program de
furajare pentru un efectiv în vârstă de 24 de săptămâni la 368 kcal/ EM/ pasăre/ zi (131.5 grame/
pasăre/ zi), bazat pe un nivele energetic al hranei de 2800 kcal EM/ kg (11.7 MJ/kg). Se presupune
că temperaura zilnică este de 20-21˚C şi că efectivul îndeplineşte obiectivul de greutate corporală
şi o bună uniformitate.
ROSS 308 ROSS 708
Energie
Producție Energie
ingerată zilnic Cantitate furaj* Alocare furaj Cantitate furaj* Alocare furaj
zilnică ingerată zilnic
(kcal/pasăre/ (g/pasăre/zi) (g/pasăre/zi) (g/pasăre/zi) (g/pasăre/zi)
% (kcal/pasăre/zi)
zi)
5 386 138 7 354 127 11
10 395 141 3 362 130 3
15 403 144 3 371 133 3
20 410 147 3 379 136 3
25 418 150 3 388 139 3
30 427 153 3 396 142 3
35 434 155 2 404 145 3
40 441 158 3 413 148 3
45 448 160 2 421 151 3
50 455 163 3 430 154 3
55 462 165 2 438 157 3
60 469 168 3 446 160 3
65 469 168 446 160
70 469 168 446 160
Peak 469 168 446 160
*Cifrele prezentate în acest tabel sunt aproximative.
Note tabel: (a) Efectivele pot consuma 115-135 grame de furaj/ pasăre/zi înainte de 5% ouat; programele de hrănire trebuie ajustate conform
cu punctul de pornire dat. (b) Efectivele care prezintă uniformitate vor începe rapid producţia, iar cantităţile de furaj trebuie ajustate (crescute) în
conformitate. (c) Chiar dacă tabelul indică creşteri în ceea ce priveşte cantitatea de furaj la fiecare 5% de producţie, este posibil ca nivelul de furaj
să necesite ajustare zilnic, ţinând cont de rata de producţie zilnică. (d) Dacă nivelul energetic al hranei este diferit de 2800 kcal EM/ kg de furaj,
trebuie ajustată în mod adecvat şi cantitatea de hrană ingerată. (e) Se presupue că vârful de producţie va fi în jur de 6 săptămâni după atingerea
a 5% ouat. (f) Trebuie efectuate ajustări în cazul în care temperatura ambientală este crescută (reducerea cantităţii de furaj ingerat) sau scăzută
60 (creşterea cantităţii de furajul ingerat) faţă de cele menţionate aici. 2013
PUNCTE CHEIE
• Monitorizaţi şi atingeţi obiectivul de greutate corporală şi sporul în greutate.
• Monitorizaţi producţia zilnică de ouă şi greutatea acestora.
• Stimulaţi creşterea numărului de ouă de la producţia de 5% prin alocarea programată de
cantităţi mărite de furaj.
• Urmaţi programele de lumină recomandate.
• Alcătuiţi programul alocărilor de furaj bazându-vă pe cantitatea de furaj administrată înainte
de începerea producţiei, nivelul energetic al dietei, temperatura ambientală şi producția
Secţiunea 2
preconizată a efectivului.
• Aplicaţi alocări de furaj în cantităţi mici, dar dese.
Timpul de consum al furajului

Timpul de consum al furajului este o practică utilă de monitorizare pentru a vă asigura că
efectivul primeşte o cantitate de energie adecvată. Timpul de consum este timpul necesar unui
efectiv pentru a consuma rația zilnică de furaj (de când furajul devine accesibil păsărilor până
când rămâne doar praf de furaj în liniile de furajare). Atunci când este oferit furaj în exces, va
dura mai mult până când păsările îl vor consuma, iar când furajul nu este suficient, păsările
îl vor termina mai rapid decât este preconizat. Sunt mai mulţi factori ce influenţează timpul
de consum al furajului, printre care vârsta, temperatura, cantitatea de furaj, caracteristicile
fizice ale furajului, densitatea nutrienţilor şi calitatea materiilor prime. Aşadar, orice schimbare
a timpului de consum al furajului este la fel de importantă ca şi timpul efectiv de consum.
Tendinţele trebuie monitorizate şi înregistrate, iar dacă există modificări în durata de consum
a furajului, trebuie investigate cauzele (nivelul energetic nu este cel așteptat, furaj de slabă
calitate, probleme de sănătate, cantitate de furaj necorespunzătoare).
La momentul vârfului de producție, timpul de consum al furajului se încadrează în mod normal

ître 2 până la maxim 4 ore la 19-21˚C, în funcţie de forma de prezentare a furajului (Tabelul 14).
Tabelul 14: Ghid al timpului de consum al furajului la momentul vârfului de producţie.

Timpul de consum al furajului
Tipul de hrană
în vârf de producție (ore)
3-4 Măciniș
2-3 Brizură
1-2 Granule
PUNCT CHEIE
• Montorizaţi timpii de consum ai furajelor şi modificările acestora şi răspundeţi prompt la
orice schimbare ai timpilor de consum.
Greutatea Ouălor şi Controlul Alimentaţiei

Schimbările în greutatea zilnică a ouălor sunt un indicator sensibil asupra corectitudinii
nutrienților consumaţi (un consum redus de nutrienți va duce la o scădere a greutăţii ouălor, iar
consumul excesiv de nutrienţi va duce la creşterea greutăţii ouălor). Consumul de furaj trebuie
ajustat în funcţie de devierile de la profilul preconizat al greutății ouălor.
Greutatea zilnică a ouălor ar trebui înregistrată de la producţia de 10%/ zi. Un eșantion de 120-
150 de ouă trebuie cântărită (Figura 58) zilnic. Ouăle trebuie să fie dintre cele colectate direct
din cuibare, la a doua colectare, pentru a evita cântărirea celor ouate în ziua anterioară. Ouăle
cu gălbenuş dubu, cele mici sau anormale (de exemplu cu coajă moale) trebuie respinse.
2013 61
Figura 58: Cântărirea ouălor.
Greutatea medie zilnică a ouălor este obţinută prin împărţirea greutăţii totale (greutatea ouălor
minus greutatea cofrajelor) la numărul de ouă cântărite. Greutatea zilnică a ouălor trebuie
comparată cu obiectivul (este important ca scara la care este reprezentat graficul să fie destul
de mare pentru a oferi vizibilitate variaţiilor zilnice). În cadrul efectivelor ce primesc o cantitate
corectă de furaj, greutatea oului va urma graficul, în mod normal. Totuşi, este firesc să fluctueze
greutatea medie zilnică datorită variaţiei de mostre şi ale influenţelor din ambient (Figura 59).
Figura 59: Un exemplu care ilustrează fluctuaţiile zilnice normale ale greutății ouălor.
Greutatea oului standard
Greutatea zilnică actuală a oului

Greutatea oului
180 185 190 195 200 205 210

Vârsta (zile)
Dacă efectivul este subnutrit, dimensiunile oului nu vor creşte într-o perioadă de 3-4 zile,
iar greutatea oului va devia de la obiectiv (Figura 60). Dacă nu s-a atins vârful de furajare,
următoare creştere a cantităţii de furaj planificată trebuie efectuată mai devreme pentru a
corecta această situaţie. Dacă vârful de furajare a fost atins, este necesară o creştere adiţională
a cantităţii furajului (de la 3 la 5 grame/ pasăre).
62 2013
Figura 60: Exemplu de reducere a greutăţii medii zilnice a ouălor într-o perioadă de 3-4 zile,
datorată consumării unei cantităţi inadecvate de furaj.
Greutatea oului standard
Secţiunea 2
Greutatea zilnică actuală a oului
Greutatea oului
Trebuie crescută cantitatea de furaj.
180 185 190 195 200 205 210

Vârsta (zile)
PUNCTE CHEIE
• Cântăriţi eșantioane de ouă şi înregistraţi greutatea medie zilnică a ouălor de la 10% producţie.
• Cântăriţi ouă de la a doua recoltare, pentru e vita folosirea ouălor din ziua precedentă,
• Monitorizaţi tendinţele în greutatea zilnică a ouălor prin confruntarea cu obiectivul.
• Răspundeţi prompt la tendinţele de scădere ale greutăţii zilnice a ouălor prin creşterea
alocărilor de furaj.
Managementul Masculilor după Stimularea

Luminoasă, până în Vârful de Producţie
Obiectiv
Optimizarea fertilităţii şi asigurarea persistenței fertilităţii efectivului.
Principii
Femelele necesită un număr corect de mascului care să se afle în condiţie fizică optimă.
Considerente de furajare
Controlul greutăţii corporale la masculi în perioada dintre stimularea luminoasă şi vârf de
producție poate fi dificilă pe mâsură ce masculi sunt excluşi progresiv de la hrănitoarele
femelelor. Condiţia corporală, greutatea medie şi sporurile în greutate corporală trebuie
monitorizate, în mod ideal, de două ori pe săptămână în această perioadă pentru a vă asigura
că masculii îşi păstrează condiţia fizică optimă şi că greutatea corporală urmează obiectivul
(vezi Obiectivele de Performanţă pentru efectivele de părinţi Ross pentru mai multe detalii).
Prevenirea supra sau subponderabilităţii la masculi este posibilă numai atunci când sistemele
de hrănire separată pe sexe sunt bine întreţinute şi administrate.
2013 63
În general, masculii sunt excluşi de la hrănitorile femelelor începând cu vârsta de 22 de

săptămâni, însă este posibil ca unii masculi să aibe în continuare acces la hrănitorile femelelor
până în jurul vârstei de 26 de săptămâni. Vizitele frecvente efectuate de personal la momentul
furajării, cu scopul de a observa comportamentul de hrănire, sunt esenţiale în această perioadă.
Nedetectare excluderii masculilor de la hrănitorile femelelor reprezintă o cauză frecventă a unei
reduceri în greutatea corporală a masculilor în perioada dinaintea vârfului de producție şi are
implicaţii serioase în ce priveşte fertilitatea timpurie şi cea târzie a lotului.
Masculii care sustrag furaj de la femele, în special când efectivul se află între 50 % ouat şi vârful
deproducție, poate duce la îngrășarea masculilor şi slăbirea femelelor, având ca și consecință
reducerea vârfului de producție. Monitorizarea greutății zilnice a ouălor şi greutății corporale, va
indica dacă această problemă există. Dacă masculii fură hrana femelelor, va exista o tendință
de scădere a greutății ouălor şi a greutății corporale a femelelor; ulterior, producţia de ouă va
scădea.
Subnutriţia
Subnutriţia masculilor poate avea loc în stadiile incipiente de producţie, după amestecarea
masculilor cu femelele. Acest lucru se întâmplă deoarece comportamentul de împerechere în
acest moment este unul foarte activ, iar masculii nu au atins încă maturitatea fizică şi fiziologică,
astfel încât necesarul de nutrienţi este crescut. Masculii vor deveni apatici, având o activitate
redusă şi un zgomot mai șters. Dacă aceste simptome nu sunt observate şi starea progresează,
creasta și bărbiţele păsărilor devin lipsite de fermitate și culoare, va exista o pierdere a tonusului
muscular şi a greutăţii corporale, pierderea culorii feţei şi a cloacei și în final, năpârlirea.
Stadiul final (năpârlirea) este ireversibil. La observare oricăror combinaţii ale acestor simptome,
verificaţi timpul de consum, frontul de furajare şi sistemele de furajare separat pe sexe. Ulterior,
verificaţi precizia datelor privind creşterea medie săptămânală în greutate corporală şi un
eşantion de masculi trebuie cântărit din nou (10% din populaţie). Dacă se confirmă o greutate
corporală inadecvată, cantitatea de furaj alocată trebuie crescută imediat cu 3-5 g/pasăre/zi.
Este esenţial să se acţioneze pormpt.
Alimentație în exces
Consumul excesv de furaj la masculi poate apărea din cauza suprafurajării (cântărirea imprecisă
a furajului), variaţia în consum sau consumul din hrănitoarele femelelor (măsuri inadecvate
pentru excluderea masculilor). Dacă controlul greutăţii este ineficient, poate apărea o sub-
colonie de masculi grei, cu pipet supradezvoltat. Femelele vor începe să evite împerecherea
dacă un procent semnificativ de masculi este supraponderal. În plus, masculii cu dezvoltare
corporală excesivă devin incapabili de a finaliza împerecherea. Masculii supraponderali care
îşi pierd condiţia fizică vor fi printre primii care vor manifesta regresia testiculelor şi reducerile
aferente în ceea ce priveşte activitatea de împerechere şi fertilitate. Masculii supraponderali în
mod excesv (cu minim 10% peste obiectivul de greutate) trebuie evaluaţi cu grijă şi eliminaţi din
efectiv dacă nu se împerechează (vezi secţiunea despre Evaluarea Condiţiei Fizice a Păsărilor).
PUNCTE CHEIE
• Monitorizaţi condiţia fizică şi greutatea corporală a masculilor săptămânal.
• Creşteţi masculii până la obiectivul de greutate corporală şi obţineţi obiectivele săptămânale
de creştere în greutate.
• Folosiţi hrănirea separată pe sexe, ajutându-vă de echipment adecvat bine întreţinut.
• Observaţi constant comportamentul de hrănire.
• Orice scădere în greutatea corporală a masculilor are implicaţii grave asupra fertilităţii.
• Luaţi în considerare eliminarea masculilor supraponderali (cu minim 10% peste obiectivul
de greutate) din efectiv.
64 2013
Raportul de sexe
Pentru a menţine fertilitatea de-a lungul producției, fiecare efectiv va necesita un număr optim
de masculi activi din punct de vedere sexual. Pe măsură ce efectivul îmbătrâneşte, este necesar
ca tot mai puţini masculi să rămână fertili (Tabelul 15), aşadar masculii aflaţi sub standard sau
inactivi pot fi îndepărtaţi treptat pe măsură ce efectivul îmbătrâneşte. Ratele de împerechere
indicate mai jos sunt doar orientative şi trebuie ajustate în funcţie de condiţiile locale şi de
starea efectivului. Este posibil ca în halele deschise să fie necesar un raport de sexe mai mare,
Secţiunea 2
activitatea de împerechere fiind mai mică, din cauza temperaturilor ambientale.
Tabelul 15: Ghid de raport de sexe în funcție de vârsta lotului.
Vârstă
Număr de masculi de calitate
la suta de femele
Zile Săptămâni
154 - 168 22 - 24 9.50 - 10.00

168 - 210 24 - 30 9.00 - 10.00
210 - 245 30 - 35 8.50 - 9.75
245 - 280 35 - 40 8.00 - 9.50
280 - 350 40 - 50 7.50 - 9.25
350 - depopulare 50 - depopulare 7.00 - 9.00
Raportul de sexe trebuie reevaluat săptămânal. Pornind de la evaluarea condiţiei fizice şi

a greutăţii corporale, orice mascul considerat inactiv trebuie eliminat din cadrul efectivului,
conform cu recomandările, pentru a obţine raportul de sexe sugerat. Masculii păstraţi pentru
împerechere trebuie să prezinte următoarele caracteristici (vezi secţiunea despre Evaluarea
Condiţiei Fizice a Păsărilor pentru mai multe informaţii):
• Greutate corporală uniformă.
• Fără anomalii fizice (alerți şi activi).
• Picioare şi degete drepte şi puternice.
• Penaj bun.
• Postură dreaptă.
• Tonus muscular şi condiţie corporală bune.
• Creasta, bărbițele şi cloaca prezintă indicii ale activităţii de împerechere.
Eliminarea masculilor inactivi din cadrul efectivului trebuie să fie un proces continuu. Eliminarea
deodată a unui număr mare de masculi va provoca stres inutil.
Împerecherea în exces
Surplusul de masculi duce la împerechere în exces, întreruperea împerecherii şi comportament
anormal. Efectivele cu raport mare de sexe vor prezenta reduceri ale fertilităţii, eclozionabilității
şi al numărului de ouă. În stadiile incipiente, după împerechere, este destul de normal să se
observe oarecare dislocare şi uzură a penelor de pe partea dorsală a capului, spatelui şi la baza
cozii femelelor. Atunci când această stare avansează până la pierderea penelor, este semn
de împerechere în exces. Dacă rata de împerechere nu este redusă, starea se va înrăutăţi, cu
căderea penelor în zone ale spatelui şi se vor produce zgârieturi pe piele. Acest lucru duce la o
pierdere a bunăstării, a condiţiei de reproducător a femelei şi o rată de producţie scăzută. Răni
în exces şi deteriorarea penajului pot apărea la masculi ca urmare a luptelor. Femelele care s-au
împerecheat în exces se pot „ascunde” de masculi sub echipament, în cuibare sau vor refuza
să coboare din zona paturilor cuibarelor.
2013 65
Masculii în surplus trebuie eliminaţi rapid, altfel se va ajunge la pierderea persistenței fertilităţii
masculilor. Semnele de împerechere în exces devin evidente în jurul perioadei de 182-189 de zile
(săptămâna 26-27), devenind cele mai vizibile până la 210 zile (30 de săptămâni), însă efectivul
trebuie verificat de aceste semne ale împerecherii în exces zilnic începând cu 175 de zile (25
de săptămâni). Atunci când are loc împerecherea în exces, eliminarea masculilor din cadrul
efectivului trebuie intensificată. Un mascul în plus la fiecare 200 de femele trebuie eliminat, apoi
trebuie urmat graficul de eliminări stabilit (1 mascul la 200 de femele la fiecare 5 săptămâni
(vezi Tabelul 15).
PUNCTE CHEIE
• Pe măsură ce efectivul îmbătrâneşte, tot mai puţini masculi sunt necesari pentru menţinerea
fertilităţii efectivului.
• Masculii care nu îndeplinesc standardele sau sunt inactivi trebuie eliminaţi continuu din
cadrul efectivului, pe măsură ce acesta îmbătrâneşte.
• Revizuiţi săptămânal raportul de sexe.
• Monitorizaţi semnele de împerechere în exces la femele începând cu vârsta de 25 de
săptămâni.
• Atunci când are loc împerecherea în exces, masculii în plus trebuie eliminaţi cât se poate
de rapid; inspectaţi masculii şi eliminaţi-i pe cei inactivi.
66 2013
Managementul ouatului (De la vârf la depopulare)
Secțiunea 3 - Managementul în producție

(Din vârf de producție până la depopulare)
Managementul femelelor după vârful

de producție până la depopulare
Obiectiv
Secţiunea 3
Obținerea unui număr maxim de ouă fertile incubabile, asigurând persistenţa nivelurilor ridicate
de producţie a ouălor după vârful de ouat.
Principii
Pentru a menţine o performanţă productivă şi după vârful de producţie, femelele trebuie să
câştige masă corporală apropiată de cea avută ca obiectiv. Eşecul în controlarea greutăţii
corporale duce la depuneri de grăsime după vârful de producţie ceea ce reduce semnificativ
producția de ouă, calitatea cojii, fertilitatea femelei şi poate duce la creşterea dimensiunilor
oului după vârsta de 40 de săptămâni.
Factori de Management după vârful de ouat

După vârf, femelele trebuie să câştige masă corporală apropiată de cea avută ca obiectiv. Dacă
creşterea în greutate corporală este inadecvată, producţia totală de ouă se va reduce. Dacă
creşterea în greutate este prea rapidă, persistența producţiei şi a fertilității va scade după vârful
de ouat.
Imediat după vârful de producţie, este necesar un maxim de nutrienţi pentru a produce ouă.
Aceasta se datorează faptului că masa oului continuă să crească după ce s-a produs o
oarecare scădere în rata ouatului. Vârful de ouat are loc de obicei în preajma a 217 zile (31 de
săptămâni) şi poate fi definit ca momentul în care nu are loc nicio creştere în producţia zilnică
pe o perioadă de 5 zile. La scurt timp după aceasta, în jurul a 231 de zile (săptămâna 32 spre
33), se atinge maximul masei oului.
Masa oului = Greutatea medie a oului (g) x Producţia de ouă (% săptămânal)
100
Din momentul vârfului de producţie, creşterea trebuie să continue – însă cu o rată săptămânală
mai scăzută (vezi Obiectivele de Performanţă pentru Efectivele de Părinţi Ross pentru mai multe
informaţii).
După ce s-a administrat vârful de furajare şi a avut loc vârful de ouat, vor fi necesare reduceri ale
cantității de furaj pentru a obţine obiectivul de greutate corporală şi pentru a limita depunerile
de grăsime pe măsură ce producţia de ouă scade. Reducerile de furaj de după vârful de ouat
trebuie să aibe loc atunci când producţia zilnică de ouă nu creşte pe o perioadă de 5-7 zile, fiind
necesară menținerea persistenței prin controlul creşterii greutăţii corporale la 15-20 g/ femelă/
săptămână, pentru a controla creşterea greutăţii ouălor şi deci a masei ouălor.
2013 67
Figura 61: Relaţia dintre creştere, greutate corporală, producţie de ouă, greutatea ouălor, masa
ouălor şi vârstă.
Vârf de producție %
Producția
Vârf masa oului
ROSS 308
de ouă
Producție
Masa
oului
Greutate corporală
Vârsta primului ou
Creșterea depozitelor de
grăsime
Creștere
28 70 105 161 217 224
Vârsta (zile)
Vârf de producție %
Producția
ROSS 708 Vârf masa oului
de ouă
termelés %
Masa
oului
Greutate corporală
Vârsta primului ou
Creșterea depozitelor de
grăsime
Creștere
28 70 105 161 217 231
Vârsta (zile)
68 2013
Proceduri
În determinarea momentului exact al primei reduceri de furaj de după vârful de ouat sunt
implicaţi mai mulţi factori. Momentul şi cantitatea de furaj redusă pot fi influenţate de:
• Greutatea corporală şi modificarea acesteia de la începerea producţiei
• Producţia zilnică de ouă şi tendinţa acesteia
• Greutatea zilnică a ouălor şi tendinţa greutăţii ouălor
• Tendinţa masei ouălor
• Starea de sănătate a efectivului şi starea penajului
• Temperatura ambientală
• Nivelul de energie şi de proteine al furajului
• Textura fuajului
• Cantitatea de furaj consumată în vârful de ouat (cantitatea de energie ingerată)
• Istoricul efectivului (performanţe în tineret şi înainte de vârf)
Secţiunea 3
• Modificările „timpului de furajare”
• Penajul
Datorită faptului că există variaţii ale caracteristicilor de mai sus între toate efectivele, programul
de reducere a cantităţii de furaj variază şi el pentru fiecare efectiv. Pentru a ajuta administratorul
fermei în monitorizarea şi stabilirea unui program adecvat de reducţie a furajului, este esenţial
ca următoarele caracteristici să fie măsurate şi înregistrate, iar apoi redate într-un grafic:
• Greutatea corporală şi schimbările acesteia în raport cu obiectivul de greutate, zilnic (sau
săptămânal) (vezi Obiectivele de Performanţă Ross pentru mai multe detalii referitor la
obiectivele de greutate corporală). Monitorizarea exactă a greutăţii corporale este critică
în perioada de după vârful de producţie (vezi secţiunea despre Monitorizarea Creşterii
Părinților de Reproducție Rase Grele).
• Greutatea ouălor şi schimbările acesteia în raport cu obiectivul (poate fi obţinut din broșura
Obiective de Performanţă).
• Schimbările zilnice în ce priveşte timpul de fuajare. Timpul de furajare este perioada dintre
pornirea furajării şi până la consumul total; în vârful de ouat, aceasta durează în mod
normal 3-4 ore pentru măciniș, 2-3 ore pentru brizură și 1-2 ore pentru peleți. Dacă durata
de furajare este mai mare sau mai mică decât cele indicate, aceasta indică o cantitatea de
furaj prea marea, respectiv prea mică.
Adiţional, administratorul fermei trebuie să manevreze şi examineze în mod constant păsările

pentru a se asigura că sunt într-o condiţie fizică bună (vezi secţiunea despre Verificarea
Condiţiei Fizice a Păsăriloe pentru mai multe informaţii).
Indicaţii generale pentru reducerile de furaj după vârful de ouat, bazate pe

caracteristicile obiectivului de performanţă
În condiţii de temperatură moderată şi nivel de performanţă apropiat de obiectiv sau chiar
atingându-l, mai jos sunt ilustrate indicații generale privind reducerea cantității de furaj după
vârful de ouat. Totuşi, programul de reducere a furajului trebuie bazat pe o supraveghere atentă
şi precisă a greutăţii corporale zilnice, a greutăţii zilnice a ouălor şi a timpului de furajare.
Efectiv de părinţi Ross 308 Efectiv de părinţi Ross 708
Vârstă Vârstă
de la vârf de de la varf de
producție* producție*
până la 35 de mențineți la nivelul vârfului de până la 36 de
săptămâni furajare săptămâni mențineți nivelul de la vârf
reducere gradată până la reducere gradată la

444kcal/ pasăre/zi 425kcal/ pasăre/zi
36-50 159g/pasăre/zi 37-50 152g/pasăre/zi
reducere gradată până la reducere gradată până la

>50 de 421 kcal ME/ pasăre/ zi >50 de 405 kcal ME/ pasăre/ zi
săptămâni 150g/ pasăre/ zi săptămâni 144g/ pasăre/ zi
*Vârful de producție este aşteptat în jurul vârstei de 31 de săptămâni.

2013 69
Vor exista situaţii în care peformanţa efectivului va diferi considerabil faţă de obiectivele de
performanţă publicate, iar programul de reducere a furajului va necesita ajustări conform cu
acestea. Mai jos sunt prezentate 2 situaţii specifice din teren, care ilustrează strategiile sugerate
de reducere a furajului acolo unde performanţa diferă de obiectivul publicat.
Efectivele cu performanţă peste obiectivul recomandat
Efectivele care performează la nivel superior faţă de obiectivul de performanţă pot fi furajate
cu mai puţin furaj şi deci cu mai puţini nutrienţi, iar greutatea corporală şi cea a oului pot
începe o reducere sau chiar o cădere bruscă comparativ cu creșterea aşteptată (vezi exemplul
din Figura 62). Reducerile excesive de furaj după vârf au un potenţial impact negativ asupra
producţiei iar păsările sunt susceptibile de năpârlire şi la manifestarea comportamentului de
clocire. Când efectivele au o performanţă peste obiectivul recomandat, reducerile de furaj după
vârf trebuie să fie mai mici dar frecvente; este posibil să fie necesar ca furajul administrat în vârf
de furajare să fie menţinut pentru mai mult timp, începerea reducerii furajului să fie amânată şi
în general o reducere mai mică de furaj începând cu săptămâna 35, până la depopulare.
Figura 62: Grafic ilustrând efectele subnutririi unui efectiv a cărui performanţă este peste
obiectivul de producţie/ găină cazată.
Producție și greutate ou/ găină cazată

Greutate corporală
Greutate corporală standard

Greutate corporală actuală
Greutate ou standard
Greutate ou actuală
Producție săpt./ găină cazată standard
Producție săpt./ găină cazată actuală
25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63
Vârstă (săptămâni)
Greutatea zilnică a ouălor, greutatea corporală, producţia şi durata de furajare trebuie

monitorizate îndeaproape. Înregistrarea şi monitorizaea greutăţii corporale şi a greutăţii ouălor
va oferi, în special, indicii dacă reducerea furajului este efectuată corect. În condiţii normale, o
scădere a greutăţii ouălor, urmată de scăderea greutăţii corporale este primul semn că hrănirea
nu este corectă şi va precede o scădere a producţiei. În Figura 62, graficul ilustrează un
efectiv a cărui performanţă este peste obiectiv, unde informaţia a fost culeasă şi reprezentată
săptămânal. În timp ce tendinţele de performanţă generale pot fi monitorizate în acest fel,
înregistrările săptămânale nu oferă o detectare destul de timpurie ale posibilelor probleme
de performanţă în greutatea ouălor şi cea corporală. Modificări mici, dar importante vor avea
loc în câteva zile dacă nutriţia este inadecvată şi este recomandat ca greutatea ouălor şi cea
corporală să fie măsurate, înregistrate şi monitorizate zilnic în mod separat, astfel încât orice
scădere în greutate să fie detectată rapid şi să se acţioneze în consecinţă. (Figurile 63 şi 64).
70 2013
Figura 63: Exemplu de efectiv cu performanţă peste obiectivul/ găină cazată, unde greutatea
oului scade faţă de obiectivul scontat în mod continuu şi evident pe o perioadă de cel puţin 4 zile.
63 . 0 2.22
Greutate ou target
Egg weight standard
Greutate ou actuală
Actual daily zilnică
egg weight
62.0 2.19
Egg weight (oz)

(g)
ou (g)
weight
61.0 2.15
Greutate
Secţiunea 3
Egg
60.0 2.10
A well
Un performing
lot cu o performanțăflockbună
where feedi s-a
căruia has been
removedprea
diminuat too repede
quicklycantitatea
as indicated by aașa
de furaj, fall in
cum
dailyse vede
egg în scăderea
weight over a greutății
period of oului pe o
4 days,
perioadă
feed needsde 4tozile,
be furajul
given trebuie
back atdat înapoi
260 la
days.
260 de zile.
59.0 2.08
245 250 255 260 265
Age (days)
Vârsta (zile)
Figura 64: Exemplu de efectiv cu performanţă peste obiecivul/ găină cazată, unde greutatea
corporală scade faţă de obiectivul scontat în mod continuu şi evident.
3700 8.157
Greutate ou standard
Greutate ou actuală zilnică

3650 8.047
Greutate corporală (g)
3600 7.936
3550 7.826
Un lot cu o performanță bună căruia i s-a

diminuat prea repede cantitatea de furaj, furajul
trebuie dat înapoi la 260 de zile.
3500 7.716
245 250 255 260 265
Vârsta (zile)
2013 71
Efectivele cu performanţă sub obiectivul recomandat
În cazul efectivelor cu producții sub obiectivele de performanţă recomandate, reducerile de

furaj pot fi mai consistente. Cantităţile de furaj în exces vor rezulta în loturi supraponderale şi
persistență slabă a producției și greutate crescută a oului (vezi Figura 65). Greutatea zilnică a
oului, greutatea corporală, producţia şi durata de furajare trebuie monitorizate îndeaproape
pentru a determina dacă reducerea de furaj este îndeplinită corect. În cazul efectivelor cu
performanţă sub obiectivul recomandat, reducerea de furaj generală de la momentul vârfului
până la depopulare va fi mai mare comparativ cu cea a efectivelor cu performanţă crescută.
Reducerile de furaj iniţiale de după vârful de furajare pot fi cuprinse între 2 şi 4 grame sau între
8 şi 11 kcal pe săptămână.
Figura 65: Grafic ilustrând un efectiv cu performanţă sub obiectivul de producţie/ găină cazată.
egggăină cazată
weight
Body corporală
weightEgg
și greutate&ou/
week production
Greutate
Producție
Body-weight target
Greutate corporală standard
Actual
Greutatebody weight
corporală actuală
Hen
Greutate
Egg ou standard
weight target
Greutateegg
Actual ou actuală
weight
Producție săpt./ găină
Hen-week % cazată
target standard
Producție săpt./
Actual găină cazată actuală
hen-week%
25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63
Vârstă
Age (săptămâni)
(weeks)
Detectarea timpurie a potenţialelor probleme de performanţă necesită ca greutatea zilnică a

ouălor şi cea corporală să fie măsurate, înregistrate şi monitorizate separat. Figurile 66 şi 67 arată
cum o examinare zilnică atentă a datelor (faţă de cea săptămânală ilustrată în Figura 65) indică
punctul în care a existat o creştere mai mare decât cea preconizată în greutatea ouălor, iar apoi
în cea corporală deoarece reducerile de furaj de după vârful de producție au decurs prea lent.
Figura 66: Exemplu de efectiv cu performanţă sub obiectivul/găină cazată, unde creşterea în greutatea
zilnică a ouălor devine continuă şi evident mai mare decât cea aşteptată, pe o perioadă de cel puţin 4 zile.
66.0 A 2.33
Unwell
lot performing flock where
cu o performanță bunăegg
undeweight is above
greutatea standard
oului este peste
and feed removal
standard has been
și o diminuare toolentă
prea slowaas indicated
cantității deby an indicată
furaj
de creșterea
increase in egggreutății
weight oului
over apeperiod
o perioadă de 4Further
of 4 days. zile. Trebuie
feed
retras in
needs to continuare
be removedfuraj la 262
at 262 days.de zile.
65.0 2.29
64.0 2.26
Egg weight (oz)
(g)
ou(g)
63.0 2.22
Egg weight
Greutate
62.0 2.19
61.0 Greutate 2.15

Egg weightoutarget
standard
Actual daily
Greutate ouegg weight
actuală
60.0 2.10
245 250 255 260 265
Vârsta (zile)
Age (days)
72 2013
Figura 67: Exemplu de efectiv cu performanţă sub obiectivul/ găină cazată, unde creşterea
zilnică în greutatea corporală devine continuă şi evident mai mare decât cea aşteptată.
3700 8.157
Greutate
Body corporală
weight target actuală
Actual daily
Greutate body weight
corporală standard
3650 8.047
corporală (g)
Body weight (lbs)

Body weight (g)
3600 7.936
Greutate
Secţiunea 3
3550 7.826
Un lot cu
A well performanțe
performing flockbune
where
unde retragerea
feed removal hasfurajului
been too s-aslow.
făcut
Furtherprea lent.
feed needs to be
Următoarea
removed at 262retragere
days. de furaj se
va face la 262 de zile.
3500 7.716
245 250 255 260 265
Age (days)
Vârsta (zile)
Monitorizarea reducerii cantității de furaj

În orice efectiv (cu producţie crescută, medie sau scăzută), după reducerea furajului, răspunsul
la această acţiune trebuie monitorizat cu grijă. Dacă producţia, greutatea ouălor sau greutatea
corporală scad mai mult decât era aşteptat, reveniţi la nivelul de furaj precedent şi încercaţi să
reduceţi din nou cantitatea de furaj 5-7 zile mai târziu (Figurile 68 şi 69).
Figura 68: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea oului scade în mod
continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie crescută din nou.
63 .0 2.22
Obiectivul
Egg weightdetarget
greutate al ouălor
Actual dailyzilnică
Greutatea egg weight
efectivă a oului
62 .0 2.19
Reaplicarea
Feed reductionreducerii
de furaj deoarece
re-applied, as egg
greutatea oului a
weight is following
(g)
oului(g)
Egg weight (oz)
revenit
expectedla normal.
trend.
61 .0 2.15
Egg weight
Întoarcerea
Feed la nivelul
restored to
Greutatea
inițial de furajare
previous level, din
Reducere de furaj
Feed reduced. cauza scăderii
because of fallgreutății
oului.
off in egg weight.
60 .0 2.10
59 .0 2.08
245 250 255 260 265 270 275
Age (days)
Vârsta (zile)
2013 73
Figura 69: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea corporală zilnică scade în
mod continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie crescută din nou.
3700 8.157
Body weightgreutății
Obiectivul target corporale
Actual daily
Greutate bodyefectivă
zilnică weight
3650 8.047
(g)
Reducerea
Feed furajului
reduced.
corporală
Body weight (lbs)

Body weight (g)
3600 7.936
Greutate
3550 7.826
Reaplicarea reducerii
Feed reduction de
re-applied,
furaj deoarece
as body weight greutatea
is following
Feed restored
Întoarcerea la to
nivelul inițial de expected trend.
corporală a revenit la
previous
furajare dinlevel, because
cauza scăderii
of fall off corporale.
in body weight. normal.
greutății
3500 7.716
245 250 255 260 265 270 275
Vârsta(nap)
Age (days)
Dacă greutatea ouălor sau cea corporală cresc mai mult decât era aşteptat şi se pierde
persistența, următoarea reducere de furaj trebuie efectuată mai devreme (Figurile 70 şi 71).
Figura 70: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea ouălor creşte în
mod continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie scăzută din
nou.
63 .0 2.22
Egg weightgreutății
Obiectivul target oului
Actual daily
Greutatea egg efectivă
zilnica weight a oului
62 .0 2.19
Next feed reduction

Devansarea scăderii furajului din
(g)(g)
advanced, because
cauza creșterii of oului.
greutății
Egg weight (oz)
oului
increase in egg weight.

Egg weight
61 .0 2.15
Greutatea
Feed reduced.
Reducerea furajului.
60 .0 2.10
59 .0 2.08
245 250 255 260 265 270 275
Age (days)
Vârsta (zile)
74 2013
Figura 71: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea corporală zilnică
creşte în mod continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie
scăzută din nou.
3700 8.157
Body weight
Obiectivul target
greutății corporale
Actual
Greutatedaily body zilnică
corporală weightefectivă
3650 8.047
(g) (g)
Reducerea
Feed furajului.
reduced.
corporală
Body weight (lbs)

Body weight
3600 7.936
Greutate
Secţiunea 3
3550 7.826
Devansarea scăderii furajului
Next feed reduction
advanced,
din cauza because
creșteriiofgreutății
increase
corporalein body weight.
3500 7.716
245 250 255 260 265 270 275

Age (days)
Vârsta (zile)
Reducerile de furaj şi temperatura ambientală

Dacă efectivele ating vârful de producție în timpul sezonului cald, cantitatea de furaj trebuie
redusă mai devreme şi mai rapid comparativ cu cazurile de condiţii climatice temperate. Totuşi,
pe măsură ce temperatura ambientală scade, cantităţile de furaj trebuie revizuite şi ajustate în
acord cu aceasta pentru a asigura îndeplinirea nevoilor de energie ale păsărilor. Monitorizaţi
durata de furajare pentru a gestiona orice variaţie.
PUNCTE CHEIE
• Monitorizarea şi controlul greutăţii corporale şi a greutăţii ouălor sunt priorităţile principale
după vârful de producție.
• Urmaţi un program de reducere a cantităţii de furaj care să permită păsărilor să câştige
în greutate într-un ritm de 15 până la 20 de grame pe săptămână. Acest lucru va ajuta la
atingerea profilelor de producţie de ouă, de greutate corporală şi de greutate a ouălor.
• Eşecul în controlarea greutăţii corporale de la vârful de producţie va reduce persistența
producției şi va afecta mărimea ouălor.
• Monitorizaţi şi înregistraţi zilnic greutatea corporală şi greutatea ouălor şi luaţi deciziile
săptămânale legate de furajare bazându-vă pe aceste tendinţe zilnice în raport cu
obiectivul. Întreprindeţi schimbări în cantităţile de furaj mai devreme, dacă tendinţele vă
indică acest lucru.
• Efectivele ale căror producţie este peste obiectivul de producţie de ouă pot necesita o
cantitate mai mare de furaj. Reducerile de furaj trebuie să fie efectuate în cantităţi mai mici
şi mai frecvente.
• Dacă un efectiv are un vârf de producție slab, reducerea furajului trebuie să fie mai rapidă,
pentru a preveni îngrăşarea păsărilor.
2013 75
Managementul masculilor după vârful de producţie,

până la depopulare
Obiectiv
Menţinerea unei fertilităţi constante.
Principii
Menţinerea condiţiei şi a hrănirii masculilor şi gestionarea adecvată a numărului masculilor pe
perioada ouatului sunt esenţiale pentru asigurarea fertilităţii masculilor după vârful de producție.
Proceduri
Principiile de gestionare şi procedurile pentru masculi în perioada de după vârf sunt similare celor
din perioada anterioară vârfului. Ajustarea cantitatăţii de furaj pentru a obţine o creştere graduală,
dar constantă în greutate pe măsură ce masculul îmbătrâneşte este cea mai eficientă metodă de
control a greutăţii şi a condiţiei corporale. Astfel persistența fertilităţii poate fi obţinută. Raportul de
sexe trebuie deasemenea gestionat şi optimizat.
Masculii trebuie cântăriţi frecvent (cel puţin o dată pe săptămână) pentru a vă asigura că acest lucru
este îndeplinit. În acelaşi timp, pe măsură ce fiecare mascul este cântărit, aceștia trebuie evaluați
pentru a vedea dacă își păstrează condiţia fizică ideală, îmbrăcarea în musculatură şi coloraţia cloacei.
Menţinerea acestor caracteristici susţine activitatea de împerechere pe parcursul ciclului de producție
al efectivului. Este important ca un eșantion reprezentativ să fie cântărit şi evaluat. Un eșantion prea
mic (mai puţin de 10% din populaţie) poate duce în eroare șeful de fermă (pentru mai multe informaţii,
consultaţi secţiunea despre Monitorizarea creşterii părinților de reproducție rase grele).
Modificările în cantitatea de furaj a masculilor trebuie bazate pe eșantionul evaluat, utilizând atât
datele referitoare la greutate, cât şi celelalte informaţii (cum ar fi condiţia corporală şi îmbrăcarea în
musculatură). După vârsta de 28 de săptămâni, creşterea săptămânală în greutate a masculilor ar
trebui să fie de aproximativ 30 de grame pe săptămână. Atunci când masculii se menţin pe curba
de greutate corporală şi presupunând că sistemul de furajare separat pe sexe funcţionează corect,
cantitatea de energie după vârful de producție se încadrează în mod normal între 375 şi 425 kcalME
/pasăre/ zi; în funcţie de densitatea energetică a furajului, temperatura ambientală şi vârsta păsărilor
(consultaţi Obiectivele de performanţă ale efectivelor de părinţi Ross pentru mai multe informaţii).
Cantitatea de furaj alocată masculilor trebuie să continue să crească pe parcursul întregului ciclu
de viaţă al efectivului. Nu trebuie niciodată scăzută. Începând în jurul vârstei de 30 de săptămâni,
masculii necesită în general o uşoară creştere în greutate la fiecare 2 săptămâni pentru a atinge
creşterea în greutate corporală dorită, în medie de 30 de grame.
Trebuie urmat un program planificat de reducere a raportului de sexe pentru a menţine persistența fertilităţii
(vezi secţiunea despre Managementul în ouat). Raportul de sexe optim trebuie menţinute prin eliminarea
masculilor conform cu condţia lor fizică (vezi secţiunea despre Evaluarea Condiţiei Fizice a Păsărilor).
Efectivele cu pododermatite prezintă împerechere redusă şi fertilitate scăzută. Condiţia aşternutului

şi construcţia scăriţelor au un efect major asupra sănătăţii zonei plantare a masculilor şi în cele
din urmă, asupra abilităţii de a se împerechea. Dacă aşternutul devine umed, compact sau cu
volum inadecvat, trebuie adăugat aşternut adiţional pentru a oferi masculilor (şi femelelor) o zonă
confortabilă pe care să calce şi pe care să se împerecheze.
PUNCTE CHEIE
• Nu reduceţi niciodată cantittea de furaj alocată masculilor.
• Asiguraţi-vă că este cântărit un eșantion reprezentativ.
• Creşterile cantității de furaj trebuie efectuate în funcţie de greutatea corporală, îmbrăcarea
în musculatură şi condiţie fizică pentru a menţine creşterea şi persistența fertilităţii.
• Menţineţi o cantitate adecvată de aşternut uscat pentru a susţine o bună stare de sănătate
a picioarelor.
76 • Urmaţi un program planificat de reducere a masculilor. 2013
Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie
Secţiunea 4 - Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducție rase grele
Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducție

Obiectiv
Gestionarea dezvoltării păsărilor prin obţinerea unei estimări precise a greutăţii corporale şi a
uniformităţii (CV %) fiecărei populaţii de păsări.
Principii
Cântăriţi păsările cel puţin o dată pe săptămână, printr-o procedură standard, precisă şi
consecventă. Obiectivul de greutate-la-vârstă şi uniformitatea efectivului pot fi controlate prin
gestionarea cantităţii de furaj şi distribuţia acestuia, astfel încât performanţa să fie maximizată.
Secţiunea 4
Metode de măsurare a greutăţii corporale
Creşterea şi dezvoltarea efectivului sunt evaluate prin cântărirea unui eșantion reprezentativ de
păsări şi prin compararea greutăţii eșantionului cu obiectivul de greutate pentru acea vârstă.
Toate sistemele de măsurare necesită calibrare şi trebuie folosite greutăţi standard pentru a verfica
cântarele şi acurateţea măsurătorilor. O verficare a calibrării este necesară atât la începutul, cât
şi la finalul cântătirii fiecărui eșantion.
Există două sisteme de cântărire – manual şi electronic. Oricare dintre acestea poate fi folosit cu
succes, însă trebuie folosit acelaşi sistem de fiecare dată pentru ca măsurătorile repetate să fie
sigure pentru fiecare efectiv în parte.
Indiferent de sistemul utilizat, persoanele care manevrează păsările trebuie să lucreze cu calm şi
să fie pregătite corespunzător pentru a se îngriji de bunăstarea păsărilor în orice moment.
Cântare manuale
Există mai multe tipuri de cântare manuale (un exemplu este oferit în Figura 72). Acestea pot
fi folosite pentru a cântări păsările cu o precizie de +/ - 20 g şi au o capacitate de până la 5
kg. Cântarele (mecanice sau cu cadran) convenționale necesită păstrarea manuală a evidenţei,
precum şi calcularea manuală a datelor.
Figura 72: Cântar manual suspendat, pentru cântărirea păsărilor.
2013 77
Cântărirea electronică
Cântarele electronice (Figura 73) existente pot înregistra greutatea individuală a păsărilor până
la acurateţea unui gram şi pot calcula şi printa statisticile populaţiei (Figura 74) în mod automat:
• Numărul total de păsări cântărite.
• Greutatea medie a păsărilor.
• Deviația standard și limitele acesteia.
• CV%.
Figura 73: Exemplu de cântare electronice pentru cântărirea individuală a păsărilor de până
la 7 zile (în stânga), cântare electronice pentru cântărirea individuală a păsărilor după 7 zile (în
mijloc) şi cântare platformă unde păsările se cântăresc singure, individual.
Figura 74: Exemple de print-uri ale unei cântăriri electronice automate.
DATE CURENTE DATE CURENTE

TOTAL PĂSĂRI CÂNTĂRITE: 79 TOTAL PĂSĂRI CÂNTĂRITE: 79
GREUTATE MEDIE: 0.471 GREUTATE MEDIE: 1.037
DEVIAȚIE STANDARD: 0.048 DEVIAȚIE STANDARD: 0.048
C.V. (%): 10.2 C.V. (%): 10.2
Intervale de greutate Total Intervale de greutate Total

De la 0.320 la 0.339 1 De la 0.705 la 0.747 1
De la 0.340 la 0.359 1 De la 0.750 la 0.791 1
De la 0.360 la 0.379 2 De la 0.794 la 0.836 2
De la 0.380 la 0.399 2 De la 0.838 la 0.880 2
De la 0.400 la 0.419 4 De la 0.882 la 0.924 4
De la 0.420 la 0.439 7 De la 0.926 la 0.968 7
De la 0.440 la 0.459 12 De la 0.970 la 1.012 12
De la 0.460 la 0.479 15 De la 1.014 la 1.056 15
De la 0.480 la 0.499 14 De la 1.058 la 1.100 14
De la 0.500 la 0.519 10 De la 1.102 la 1.144 10
De la 0.520 la 0.539 6 De la 1.146 la 1.188 6
De la 0.540 la 0.559 3 De la 1.190 la 1.232 3
De la 0.580 la 0.599 2 De la 1.279 la 1.321 2
78 2013
Metodologia cântăririi eșantioanelor

Păsările trebuie cântărite săptămânal începând de la populare (ziua 0). La vârstele de 0, 7 şi
14 zile, eșantioanele pot fi cântărite în grupuri. După vârsta de 14 zile, cântărirea trebuie făcută
individual.
La populare (ziua 0), trebuie cântărite cel puţin 3 cutii cu pui pentru fiecare ţarc. Numărul de
pui vii din fiecare cutie şi greutatea cutiei trebuie să fie cunoscute pentru a putea calcula cu
exactitate greuatea medie a puilor. În plus, se recomandă cântărirea individuală a puilor dintr-o
cutie din fiecare țarc la momentul populării pentru a constata calitatea puilor şi pentru a ajuta
la determinarea procedurilor inițiale de gestionare a puilor.
Începând cu ziua a 7-a, trebuie cântărit un eșantion de minim 2% sau 50 de păsări, în funcţie
de care valoare este mai mare, per colonie. La vârstele de 7 şi 14 zile, cântăriţi în grup câte
10-20 de păsări până când întreagul eșantion (minim 2% sau 50 de păsări) a fost cântărit.
Cântărirea în grup permite determinarea greutăţii medii a păsărilor. Compararea greutăţii

medii a păsărilor cu obiectivul de greutate facilitează deciziile privind furajarea. Totuşi, pentru
determinarea uniformităţii (CV%), păsările trebuie cântărite individual.
Secţiunea 4
Înregistrarea greutăţii corporale individuale a păsărilor trebuie efectuată în cel mai scurt timp,
în general între vârstele de 14 şi 21 de zile (între 2 şi 3 săptămâni). Un eșantion de minim 2%
sau 50 de păsări (care valoare este mai mare) per colonie trebuie capturat folosind cadrele
de prindere şi apoi cântărite individual. Toate păsările capturate trebuie cântărite pentru a
elimina cântărirea selectivă. În perioada de creştere, dacă o colonie depăşeşte 1000 de păsări,
trebuie cântărite 2 eșantioane dintr-un minim de 3 locaţii diferite din cadrul coloniei. În acest
fel, eșantioanele vor fi pe cât se poate de reprezentative, iar estimarea greutăţii corporale va
avea o acurateţe sporită.
Păsările ce urmează a fi cântărite trebuie prinse către mijlocul ţarcului, departe de orice porţi
sau pereți ai ţarcului. Cântărirea trebuie finalizată în aceeaşi zi în fiecare săptămână şi la
aceeaşi oră(la 4-6 ore după furajare).
Proceduri pentru Cântărirea Manuală

Atunci când sunt utilizate cântare manuale, greutatea individuală a păsărilor trebuie înregistrată
într-un tabel specific (Figurile 75 şi 76) pe măsură ce păsările sunt cântărite.
2013 79
Figura 75: Fişă de înregistrare pentru notarea manuală a măsurării greutăţii corporale pentru Ross 308.
Tabel de notare a greutăților corporale

FERMA HIBRID HALĂ ȚARC SEX VÂRSTĂ DATĂ
2 Femele 28 15 Martie
NR. PĂSĂRI CÂNTĂRITE GREUTATE MEDIE OBIECTIV GREUTATE % CV
212 464 g (1.02 lbs) 450 g (0.99 lbs) 10.3
GREUTATE GREUTATE NUMAR DE PASARI

POUNZI GRAME
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
0.00 0.00
0.04 0.20
0.09 0.40
0.13 0.60
0.18 0.80
0.22 100
0.26 120
0.31 140
0.35 160
0.40 180
0.44 200
0.49 220
0.53 240
0.57 260
0.62 280
0.66 300
0.71 320
0.75 340
0.79 360
0.84 380
0.88 400
0.93 420
0.97 440
1.01 460
1.06 480
1.10 500
1.15 520
1.19 540
1.23 560
1.28 580
1.32 600
1.37 620
1.41 640
1.46 660
1.50 680
1.54 700
1.59 720
1.63 740
1.68 760
1.72 780
1.76 800
1.81 820
1.85 840
1.90 860
1.94 880
Interval de greutate x 100

CV% =
Valoarea F. a mediei greutăţilor
Intervalul de greutate este definit ca diferența dintre greutatea

celei mai grele si celei mai ușoare păsări.
Valoarea F. adecvată depinde de dimnesiunea
Metric Anglo-saxon eșantionului. Exemple mai jos:
Greutatea medie a coloniei 464 1.02
Interval de greutate corporală 240 0.53
Dimensiunea eșantionului Valoarea F Dimensiunea eșantionului Valoarea F
CV% = 240x100 10.3 0.53x100 10.3 10 3.08 60 4.64
464x5.03 1.02x5.03 15 3.54 65 4.70
Detaliile efectivului; 20 3.73 70 4.76
Vârstă 28 28 25 3.94 75 4.81
Greutate medie 464 1.02 30 4.09 80 4.87
Nr total de păsări cântărite 212 212 35 4.20 85 4.90
40 4.30 90 4.94
45 4.40 95 4.98
50 4.50 100 5.02
55 4.57 105 5.03
80 2013
Figura 76: Fişă de înregistrare pentru notarea manuală a măsurării greutăţii corporale pentru Ross 708.
Tabel de notare a greutăților corporale

FERMA HIBRID HALĂ ȚARC SEX VÂRSTĂ DATĂ
2 Femele 28 15 Martie
NR. PĂSĂRI CÂNTĂRITE GREUTATE MEDIE OBIECTIV GREUTATE % CV
212 464 g (1.02 lbs) 400 g (0.88 lbs) 10.3
GREUTATE GREUTATE NUMAR DE PASARI

POUNZI GRAME
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
0.00 0.00
0.04 0.20
0.09 0.40
0.13 0.60
0.18 0.80
0.22 100
0.26 120
0.31 140
0.35 160
0.40 180
0.44 200
Secţiunea 4
0.49 220
0.53 240
0.57 260
0.62 280
0.66 300
0.71 320
0.75 340
0.79 360
0.84 380
0.88 400
0.93 420
0.97 440
1.01 460
1.06 480
1.10 500
1.15 520
1.19 540
1.23 560
1.28 580
1.32 600
1.37 620
1.41 640
1.46 660
1.50 680
1.54 700
1.59 720
1.63 740
1.68 760
1.72 780
1.76 800
1.81 820
1.85 840
1.90 860
1.94 880
Interval de greutate x 100

CV% =
Valoarea F. a mediei greutăţilor
Intervalul de greutate este definit ca diferența dintre greutatea

celei mai grele si celei mai ușoare păsări.
Valoarea F. adecvată depinde de dimnesiunea
Metric Anglo-saxon eșantionului. Exemple mai jos:
Greutatea medie a coloniei 464 1.02
Interval de greutate corporală 240 0.53
Dimensiunea eșantionului Valoarea F. Dimensiunea eșantionului Valoarea F.
CV% = 240x100 10.3 0.53x100 10.3 10 3.08 60 4.64
464x5.03 1.02x5.03 15 3.54 65 4.70
Detaliile efectivului; 20 3.73 70 4.76
Vârstă 28 28 25 3.94 75 4.81
Greutate medie 464 1.02 30 4.09 80 4.87
Nr total de păsări cântărite 212 212 35 4.20 85 4.90
40 4.30 90 4.94
45 4.40 95 4.98
50 4.50 100 5.02
55 4.57 105 5.03
2013 81
După cântărire, pot fi calculaţi următorii parametrii ai efectivului:

• Greutatea medie
• Intervalul de greutate (cea mai mare greutate – cea mai mică greutate)
• Coeficientul de variaţie (CV %)
Greutatea corporală medie şi CV% trebuie confruntate într-un grafic al greutăţii corporale în funcţie
de vârstă şi comparare cu obiectivul. Un exemplu al unui astfel de grafic este oferit în Figura 77.
Variaţia faţă de obiectivele de performanţă va ajuta la determinarea viitoarelor alocări de furaj.
Figura 77: Exemplu de grafic pentru greutate corporală şi CV% înregistrate săptămânal şi
comparate cu standardele de performanţă. În acest exemplu, greutatea corporală este cea
avută ca obiectiv, iar CV% este bun, creşterile de furaj vor fi în conformitate cu recomandările.
Părinți de reproducție Ross 308 - Program tineret 0 - 24 săptămâni

Femele / Hala 2 / Țarc 3
3000 (6.6) 25
22.5
2500 (5.5)
20
17.5
2000 (4.4)
Greutate corporală
15
grame (lbs)
CV%
1500 (3.3) 12.5
10
1000 (2.2)
7.5
Obiectiv
greutate
corporală -
5 femele
500 (1.1)
Greutate
2.5 corporală
efectivă -
femele
0 0
7 14 21 28 35 42 49 56 63 70 77 84 91 98 105 112 119 126 133 140 147 154 161 168 CV% Femele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
Proceduri pentru Cântărirea Electronică

Dacă sunt utilizate cântare electronice, statisticile populației (greutate medie, interval de
greutate şi CV%) sunt calculate automat şi listate (Figura 74). Ca şi în cazul cântăririi manuale,
valorile greutatăţii corporale medii şi ale CV-ului trebuie confruntate într-un grafic de greutate
corporală în funcţie de vârstă şi comparate cu obiectivele. Stabilirea variaţiilor faţă de obiectiv
va ajuta la determinarea viitoarelor alocări de furaj.
Note Asupra Cântăririi Eșantioanelor de Masculi

Este important să fie menţinute greutatea corporală şi condiţia fizică ale masculilor după
mixarea masculilor cu femelele, însă o monitorizare precisă a greutăţii corporale poate fi ceva
mai dificiă în această perioadă. Falsa variaţie în greutate a păsărilor de-a lungul timpului poate
fi cauzată de dificultatea în a prinde un eșantion reprezentativ de masculi. Aşadar, este crucial
ca un eșantion de dimensiuni considerabile (eșantionanele de masculi trebuie să crească la un
minim de 10% din populaţia de la mixare), să fie cântărit în producție din diferite locuri din hală.
În cazul în care este amplasat un cântar automat (o platformă de cântărire) în hală, greutăţile
corporale ale masculilor tot mai trebuie măsurate manual, utilizând fie cântare manuale, fie
electronice. Asta pentru a verifica acurateţea sistemului automat. Dimensiunea eșantionului de
masculi în cazul acestor sisteme tinde să fie irelevantă, deoarece pe măsură ce masculii cresc
în dimensiuni, devine tot mai puţin probabil ca ei să folosească aceste platforme. Cântărirea
manuală (care ar trebui realizată săptămânal de la momentul intrării în ouat, ca o rutină) oferă şi
oportunitatea de a verifica în ce condiţie se află masculii din punct de vedere fizic.
82 2013
Note Asupra Cântăririi Eșantioanelor de Femele

În cazul în care este amplasat un cântar automat (o platformă de cântărire) şi greutatea
femelelor indicată de acestea semnalează o variaţie sau o deviaţie neaşteptată de la obiectiv,
un eșantion de păsări trebuie recântărit manual. Dacă variaţia se confirmă, cântarele platformă
trebuie recalibrate pentru a verifica dacă ele cântăresc în mod corect. Cântărirea manuală
adiţională a femelelor este necesară doar în astfel de situaţii şi nu în mod constant, precum în
cazul masculilor.
Valori Inconsecvente ale Greutăţii

Dacă la cântărirea unui eșantion valorile rezultate sunt inconsecvente faţă de cântăririle
precedente sau faţă de creşterile în geutate preconizate, un al doilea eșantion de păsări trebuie
cântărit imediat drept verificare înainte de a se lua orice decizie referitoare la cantitatea de furaj
oferită. Acest lucru va identifica potenţialele probleme (procedură incorectă de selectare a
eșantionului, erori de furajare, erori în adăpare sau boli) care pot necesita rectificări.
PUNCTE CHEIE
Secţiunea 4
• Creşterea şi dezvoltarea unui efectiv sunt constatate şi administrate prin cântărirea unui
eșantion reprezentativ de păsări şi compararea cu obiectivul de greutate de la vârsta
respectivă.
• Cântărirea eșantioanelor trebuie începută din ziua 1 şi continuată cel puţin o dată pe săptămână.
• Păsările trebuie cântărite individual începând cu vârsta de 14-21 de zile pentru calcularea
CV%-ului.
• Trebuie cântărit un minim de 50 de păsări sau 2% din populaţia de femele (10% din
populaţia de masculi), însă toate păsările prinse trebuie cântărite.
• Cântăriţi păsările la acelaşi moment în fiecare săptămână şi folosiţi acelaşi sistem de
cântărire.
• Acurateţea cântarului trebuie verificată în mod regulat.
• Înregistraţi şi confruntaţi greutatea corporală şi CV%-ul pe un grafic al greutăţii corporale
la vârsta respectivă.
• Dacă apar incosecvenţe între valorile de la cântărirea mostrei şi cele de la cântărirea
precedentă sau cele de creştere în greutate preconizată, cântăriţi imediat un al doilea
eșantion.
2013 83
Note
84 2013
Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor
Secțiunea 5 - Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor

Obiectiv
Asigurarea persistenței fertilității și producției de oua prin menținerea condiției fizice optime a
masculilor si femelelor.
Principii
Evaluarea fizică regulată a păsărilor furnizează informații adiționale ajutătoare cu privire la
ajustările necesare în practicile de management pentru asigurarea persistenței performanțelor
reproductive.
Evaluarea fizică a păsărilor din lot implică monitorizarea mai multor factori [incluzând greutatea
corporală, condiția corporală (forma pieptului și gradul de imbracare cu muschi a acestuia) și
dezvoltarea scheletică] pentru a se obține o imagine completă a condiției păsării, a sănătății și
potențialului reproductiv.
Secţiunea 5
Evaluarea Condiției Păsărilor
Evaluările condiției păsării (ex. Imbrăcarea cu mușchi, picioare) ar trebui realizate, cel puțin
săptămânal, de la momentul populării pănă la depopulare. Aceasta ar trebui să facă parte dintr-
un protocol de management de rutină ce vor ajuta la formarea bunelor tehnici de îngrijire în
rândul personalului. Din aceste evaluări regulate, se va dezvolta cunoașterea aspectului fizic al
păsărilor la fiecare moment dat al dezvoltării lor. Acest fapt va sprijini deciziile de management
și vor ajuta la indentificarea și rezolvarea problemelor de sănătate. Există două oportunități de
evaluare a lotului – atunci când păsările sunt cântărite, sau când se realizează plimbări prin hală.
Este importantă menținerea condiției optime a lotului pe tot parcursul vieții acestuia. Trebuie
recunoscut faptul că optimul va varia ușor în diferite momente în timpul ciclului de producție,
depinzând de exemplu de momentul atingerii maturității sexuale, fie că se atinge în vârful curbei
de producție sau după acesta. În orice moment, o condiție corporală neadecvată (îmbrăcare
precară în musculatură sau pasăre slabă) sau excesivă (supra îmbrăcare în musculatură sau
pasăre supraponderală) va avea un impact negativ asupra performanțelor lotului și ar trebui
evitate. O atenție deosebită trebuie acordată condiției păsărilor:
• În perioada dinaintea și până la inceputul producției de ouă (vârsta 19-24 săptămâni)
pentru femele.
• În perioada de ouat când se urmează un plan de reducere a numărului de maculi.
Cântărirea oferă oportunitatea ideală de evaluare a condiției fizice a păsărilor. O regulă

generală, se cântăresc un minim de 50 de păsări sau 2% din populație pentru femele și minim
10% din populație pentru maculi (pentru mai multe informații consultați secțiunea Monitorizarea
Greutății Reproducătorilor). Condiția fizică trebuie evaluată periodic și înregistrată pentru toate
păsările din eșantionul pentru cântărire.
În plus, o bună practică de management poate fi trecera printre păsări cel puțin o dată pe
săptămână, prinderea câtorva păsări și evaluarea condiției lor fizice. Orientativ, ar trebui prinse
și evaluate la întâmplare un minim de 20 – 30 de femele și 15 masculi.
2013 85
PUNCTE CHEIE
• Evaluările regulate ale condinției fizice ar trebui realizate pe tot parcursul vieții lotului.
• Utilizarea unei evaluări fizice combinate va furniza indicii legate de condiția păsării și
vor faciliata luarea unor decizii bune de management (alocare de furaj și implementarea
planurilor de reducere a numărului de maculi).
• Pentru determinarea condiției generale a lotului, un eșantion reprezentativ de păsări ar
trebui evaluat săptămânal în timpul cântarului, dar și alți indivizi trebuie evaluați individual.
O practică bună este trecerea printre păsări și evaluarea fizică a indivizilor prinși.
Evaluarea Condiției Masculilor

Masculii cu o condiție fizică bună vor avea și o fertilitate bună. Realizând evaluări fizice periodic
pe parcursul vieții lotului, va asigura atingerea unei fertilități optime.
Orice manipulare făcută de personalul fermei trebuie realizată cu atenție și după o pregătire
adecvată.
Tineret
În timpul perioadei de tineret, este important ca păsările să atingă greutatea standard și lotul
să fie uniform în dezvoltare. Dimensiunea scheletului și lungimea tibiei pot fi indicatori vizuali
utili în compararea dezvoltării masculilor fiind și instrumente de management ajutători. Până
la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni) există o corelare pozitivă între greutatea corporală,
dimensiunea scheletului și lungimea tibiei (Figura 78). În general, păsările care ating greutatea
corporală recomandată în perioada de tineret vor manifesta și o dezvoltare uniformă a tibiei și
a scheletului. Observând păsările în timpul furajării, de-a lungul jgheabului de furajare și/sau la
liniile de adăpare, și determinând variația lungimii oferă oportunitatea de a vedea dacă există
o variabilitate ridicată în cadrul populației (fapt ce sugerează neuniformitatea), motivul acestei
variabilități trebuie investigat (ex. Furaj distribuit neuniform, spațiu de furajare insuficient,
probleme de sănătate).
Figura 78: Lungimea tibiei la masculi. Masculul din stânga prezintă o dezvoltare mai slabă a
lungimii și diamentrului tibiilor.
86 2013
Păsările care vor urma greutatea corporală recomandată în perioada de tineret ar trebui să
obțină o condiție corporală acceptabilă și în producție. Monitorizarea regulată a îmbrăcării
cu musculatură a masculilor în conjuncție cu cântărirea, pot furniza indicații mai precise cu
privire la condiția corporală generală, și va ajuta la stabilirea unei strategii adecvate de furajare.
Pentru atingerea acestui scop, masculii ar trebui examinați regulat (cel puțin săptămânal în
timpul cântăririi) de la momentul populării, cu o atenție deosebită în perioada cuprinsă între 15
săptămâni de viață și începutul producției, în vederea atingerii maturității sexuale. De asemenea
sănătatea, vigurozitatea și activitatea generală sunt importante.
Ouat
Evaluare fizică a masculilor ca și parte a planului de reducerea a raportului de sexe

Un program planificat al reducerii raportului de sexe (Tabel 16) ar trebui urmat pentru o fertilitate
persistentă. Un raport de sexe optim este menținut prin eliminarea masculilor, cu condiție fizică
precară sau inactivi din lot.
Tabel 16: Ghid al raportului de sexe pe măsura avansării în vârstă.

Număr masculi de bună
Zile Săptămâni
calitate/100 Femele
154-168 22-24 9.50-10.00
168-210 24-30 9.00-10.00
210-245 30-35 8.50-9.75
245-280 35-40 8.00-9.50
280-350 40-50 7.50-9.25
350 la depopulare 50 la depopulare 7.00-9.00
Secţiunea 5
Evaluarea masculilor pentru managementul raportului de sexe, trebuie realizat în mod curent în
timpul cântăririi săptămânale, dar poate fi realizată și individual în timpul plimbărilor prin hală.
Evaluarea fizică a masculilor trebuie să fie cuprinzătoare și să includă:

• Activitate și grad de alterare
• Condiție corporală (musculatură) – forma și tonusul musculaturii pieptului.
• Picioare – trebuie să fie drepte fără degete curbe, iar zona plantară trebuie să fie nevătămată.
• Capul – masculii trebuie să prezinte uniform o creastă rotundă, bărbițe si zona ochilor de
• culoare roșu intens. Ciocurile trebuie să fie uniforme.
• Penajul – un mascul de bună calitate va pierde parțial penele în special în zona umerilor și
a coapselor.
• Cloacă – ar trebui puțin îmbrăcată cu pene, largă, umedă si intens colorată (roșu).
• Greutate corporală – conform standardelor.
Activitate și grad de alterare

Lotul trebuie urmărit pentru observarea activității de împerechere, furajare, odihnă și distribuția
masculilor în hală pe parcursul zilei și imediat după stingerea luminilor. Masculii trebuie să
fie activi și vigilenți, uniform distribuiți pe zona de așternut, mare parte a perioadei de lumină
(Figura 79). Nu ar trebui să se aglomereze pe paturi sau să se ascundă sub echipamente.
Masculii ce nu îndeplinesc condițiile de mai sus vor fi eliminați. Dacă activitatea de împerechere
este mai puțin intensă decât cea preconizată, trebuie investigată cauza (ex. condiție precară
a masculilor, nesincronizare între sexe a maturității sexuale, acces necorespunzător la furaj și
alocare de furaj pentru masculi).
2013 87
Figura 79: Bună distribuție a masculilor vigilenți în lot.

Monitorizarea condiției fizice (forma pieptului și musculatura) a masculilor

Forma pieptului sau gradul de îmbrăcare cu mușchi este un bun indicator al condiției păsării
și în particular a condiției masculilor. Păsările cu o musculatură supra- sau sub-dezvoltată
vor întâmpina probleme de împerechere și fertilitate la un moment dat. Tradițional, greutatea
corporală a fost principalul factor decizional în managementul masculilor de reproducție, dar
utilizarea doar a acestui parametru poate fi greșită. De exemplu, putem avea doua păsări de
aceiași greutate și vârstă, dar diferite din punct de vedere al condiției și aspectului fizic (una
poate avea scheletul mai mic sau mai mare, și poate fi mai grasă sau mai slabă - Figura
80), astfel de păsări vor necesita management diferențiat, mai precis furajare diferită și
sincronizare, pentru atingerea unei fertilități satisfăcătoare.
Figura 80: Exemplul a 2 masculi adulți, de aceiași greutate și vârstă, dar condiție fizică diferită.
Pasărea din stânga este mai scundă și grasă, cea din dreapta mai înaltă și suplă.
Este importantă observarea și conștientizarea condiției masculilor pe tot parcursul vieții

acestora. Atingerea condiției optime, menținerea ei și asigurarea nedeteriorării sunt cheia
performanței masculilor. Atenție deosebită este recomandată:
• La inceputul activității sexuale fizice, pentru asigurarea unei fertilități și productivități
maxime.
• După vârful de producție, pentru asigurarea persistenței fertilității.
88 2013
Sistemul de notare a condiției fizice

Condiția fizică (îmbrăcarea cu muschi) ar trebui evaluată pe o scară de la 1 la 3. O notă de 1
denotă slabă îmbrăcare cu muschi, 2 - îmbrăcare ideală, și 3 – supra-îmbrăcare. Diferențele
dintre cele 3 note sunt ilustrate în Figura 82. Imaginile din Figura 82 au fost realizate utilizând
CT (Computer Tomograf) cu raze x (Figura 81), ce permite vizualizarea integrală a păsării.
Figura 81: CT furnizează imagistica utilizată în realizarea sistemului de notare a condiției fizice
(îmbrăcarea în musculatură).
Figura 82: Imagini CT ce sugerează condiția fizică a păsărilor în sistemul de notare. Aceste
imagini figurează masculi de 40 de săptămâni. Cele 3 imagini de sus ilustrează păsări întregi
(liniile punctate indică zona secțiunii transversale). Cele 3 imagini de jos arată secțiunea
transversală internă a pieptului.
Secţiunea 5
Nota 1 Nota 2 Nota 3
Mușchi piept
Stern
Stern
Mușchi piept
Cavitate
abdominală
Mușchi
Grăsime
Os
Forma pieptului Formă V Formă U îngust Formă U larg
Nu este evident,
Proeminent și Mai puțin uneori se poate
Os sternal ușor de simțit la proeminent și neted observa o
palpare. la atingere escavație
la extreme.
Mușchi pectoral
Îmbrăcare cu Îmbrăcare cu
mic (volum și
mușchi mușchi
adâncime), forma
Mușchi pectoral bună, convex sau excesivă cu volum
se va simți
rotunjit la palpare. mare și adâncime.
concav. Tonus
Ton muscular ferm. Ton muscular ferm.
muscular slab.
2013 89
Procedura evaluării condiției fizice (forma și musculatura pieptului)

Forma pieptului și musculatura acestuia ar trebui verificate cel puțin o dată pe săptămână în
timpul cântăririi. Ar trebui evaluate toate păsările din eșantionul cântărit.
Pentru evaluarea îmbrăcării cu mușchi, duceți mâna de-a lungul pieptului (deasupra sternului),
simțind forma, volumul și tonusul mușchiului pectoral (Figura 83).
Pentru fiecare pasăre trebuie acordată o notă (1, 2 sau 3) pentru forma și cantitatea de piept.
Notele ar trebui înregistrate, iar pe baza acestor note trebuie determinată media săptămânală
a lotului. Trebuie monitorizată și tendința lotului în timp.
Figura 83: Evaluarea condiției masculilor. În timp ce se ține pasărea de ambele picioare, mâna
va trece peste osul sternal și se va determina proeminența osului sternal, cantitatea, forma și
fermitatea pieptului pe ambele părți ale sternului. Masculul din imagine are 26 de săptămâni de
viață și osul sternal ar trebui să fie simțit ușor (dar nu proeminent). Pieptul trebuie să fie ferm și
rotunjit la atingere pe ambele părți ale sternului (condiție de nota 2).
Pentru o argumentație corectă în deciziile de management, pe lângă greutatea corporală și

uniformitate trebuie luate în considerare și notele pentru condiția fizică. Un exemplu de cum
poate fi luată în considerare evaluarea condiției fizice în Tabelul 17.
90 2013
Tabel 17: Exemplu de utilizare a condiției fizice corelată cu greutatea corporală în determinarea
strategiilor de management.
Medie notă Medie notă Medie notă
Greutate Strategie
condiție condiție condiție
Vârstă lot corporală de
săptămâna săptămâna săptămâna
medie management
38* 39* 40*
Greutate corporală pe
curbă, condiție bună.
Eșantion 1 40 săpt. Pe curbă 2.0 2.0 2.2 Creștere
recomandată a
cantității de furaj.
Greutate corporală
pe curbă, dar condiție
în declin. De luat
în considerare o
Eșantion 2 40 săpt. Pe curbă 2.0 1.9 1.8 alocare de furaj mai
mare decât cea
recomandată și
investigarea cauzei
declinului condiției.
Greutate corporală sub
standard, notă condiție
scăzută (păsări slabe).
Verificarea corectitudinii
notei pentru condiție.
Dacă se confirmă,
Secţiunea 5
200 g
Eșantion 3 40 săpt. 1.9 1.8 1.4 alocați o cantitate
sub curbă
suplimentară de furaj,
verificați volumele de
furaj, uniformitatea
distribuirii furajului
și eficiența furajării
separate pe sexe.
Greutate corporală
peste standard, notă
condiție mare (păsări
supraponderale).
200 g Verificați distribuția
Eșantion 4 40 săpt. 2.0 2.2 2.5
peste curbă furajului și systemul
de furajare separată
pe sexe. Furaj pentru
menținerea greutații
corporalet.
* Nota medie pentru condiție corespunde eșantionului de masculi cântăriți.
Nota pentru condiția fizică va diferi ușor între indivizi. Ideal, notarea ar trebui realizată de aceiași
persoană în fiecare săptămână. Atunci când media notei pentru condiția masculilor din lot va fi
”2”, nota individuală optimă pentru condiție va varia ușor în jurul valorii ideale.
PUNCTE CHEIE
• Condiția fizică (musculatura) ar trebui evaluată cel puțin săptămânal în timpul cântăririi.
• Ar trebui evaluată condiția tututror păsăsrilor cântarite și acordate note 1, 2 sau 3 (1 fiind
slab, 2 fiind ideal și 3 fiind excesiv îmbrăcat în musculatură).
• Notele pentru condiție ar trebui înregistrate și calculată media lotului. De asemenea, ar
trebui monitorizatpă evoluția în timp a lotului.
• Utilizați condiția fizcă în determinarea startegiilor de alocare a furajului și luarea deciziilor de
management, alături de greutatea corporală și uniformitate.
2013 91
Picioare
Pentru menținerea unui nivel ridicat al fertilității, masculii trebuie să prezinte picioare și zone
plantare corespunzătoare (Figura 84). Picioarele trebuie să fie drepte fără degete curbe. Talpa
trebuie să fie curată și lipsită de leziuni. Zgârieturile și crăpăturile de pe picioare pot duce la
infecții și disconfort, care la rândul lor vor afecta bunăstarea și activitatea de împerechere.
Masculii cu o condiție precară a picioarelor ar trebui eliminați din lot.
Figura 84: Picioare sănătoase la masculi.
Cap
Masculii cu o condiție bună și activi vor avea creasta, bărbițele și zonele ochilor uniform colorate
în roșu intens (Figura 85). În condiții normale, fața unui mascul sănătos, cu o condiție bună, se
va înrosi plecând progresiv dinspre față către ochi. În schimb, fața unui mascul fără condiție
va pierde culoare dinspre zona ochilor către față. Masculii fără o colorație a feței nu vor avea
activitate de împerechere și ar trebui propuși pentru excludere.
Figura 85: Un mascul sănătos și activ are fața și creasta roșie (stânga), un mascul cu condiție
mai slabă nu va avea fața colorată (dreapta).
92 2013
Penajul
În producție, masculii de bună calitate și activi vor pierde parte din pene, în special în zona
umerilor, coapselor, pieptului și cozii (Figura 86). În general masculii bine îmbrăcați cu pene au
o activitate de împerechere slabă și trebuie propuși pentru îndepărtarea din lot.
Figur 86: Un mascul activ cu pene pierdute (stânga), mascul inactiv cu penaj intact (dreapta).
Condiție cloacei
În timpul cântăririi săptămânale, ar trebui verificată și condiția cloacei. Verificarea intensității
culorii și umezeala cloacei (Figura 87) este un instrument ajutător de evaluare a condiției
masculilor și a activității lor de împerechere. Masculii sănătoși, cu o condiție bună și activi vor
prezenta o cloacă roșie. Cloaca va fi umedă și parte din penele din jurul acesteia se vor pierde.
Cloaca masculilor inactivi va avea o culoare ștearsă. Cloaca va fi mică și uscată, iar penele din
Secţiunea 5
jurul acesteia vor fi intacte. Scopul este menținerea unei colorații intense uniforme în lot.
Figur 87: Variație de culoare utilizată pentru indicarea intensității activității sexuale a masculilor.
Cloaca din stânga aparține unui mascul activ, fiind roșie, umedă și cu penaj uzat. Cloaca din
stânga este palidă, restrânsă, uscată fără semne de degradare ale penajului.
PUNCTE CHEIE
• În timpul ouatului, trebuie urmat un plan de reducere al numărului de masculi pentru
menținerea unui nivel optim al fertilității.
• Decizia eliminării masculilor din lot trebuie să se bazeze pe o evaluare generală a condiției
fizice a acestora.
• Atributele ce trebuie evaluate includ:
• Greutatea corporală.
• Condiția fizică.
• Picioare.
• Culoarea feței.
• Condiția cloacei.
• Vigilență și activitate.
2013 93
Evaluare condiției femelelor

Eșantionul de femele cântărit săptămânal oferă oportunitatea ideală pentru evaluarea condiției
fizice. Ca și în cazul masculilor, se rocomandă prinderea și evaluarea individuală a femelor în
timpul plimbărilor prin hală.
Persoana care face aceste manipulări trebuie să fie corespunzător instruită, atentă și delicată.
Perioada de tineret
În perioada de tineret, evaluarea fizică a păsărilor este realizată în principal pe baza greutății
corporale și dimensiunea scheletului (marimea scheletului și lungimea tibiilor). Este importantă
și evaluarea gradului de îmbrăcare în musculatură, starea de sănătate, vigilența și activitatea.
Variația dimensiunii scheletului în populația de femele va furniza un indicator al slabei
uniformități (determinarea CV% -ului ar trebui să confirme acest fapt). Când apare problema
slabei unifomități, trebuie identificată cauza/cauzele (ex. slaba distribuție a furajului, spațiu de
furajare insuficient, boli).
Ouat
În perioada ouatului, principalii factori decizionali în stabiliarea alocărilor de furaj sunt greutatea
corporală, producția de ouă și greutatea oului. Monitorizarea deschiderii oaselor pelvine,
îmbrăcarea cu mușchi și dezvoltarea depozitelor de grăsime vor furniza informații utile.
Deschiderea oaselor pelvine

Măsurarea distanței dintre oasele pelvine ajută la determinarea gradului de dezvoltare a
maturității sexuale la păsările în creștere și a momentului începerii ouatului. În condiții normale,
distanța dintre oasele pelvine va crește progresiv pe măsura înaintării în vârstă, până în
momentul începerii ouatului când va fi maximă (Tabel 18). Dacă distanța dintre oasele pelvine
nu evoluează conform Tabelului 18 (distanța este sub 1 ½ degete la vârsta stimulării luminoase)
sau dacă există o mare varietate a distanțelor în lot, atunci stimularea luminoasă ar trebui
întârziată.
Tabel 18: Modificarea distanței dintre oasele pelvine.

Vârstă Distanță dintre oase pelvine
84-91 de zile Închis
119 de zile Un deget
21 de zile înaintea primului ou 1½ degete
10 zile înaintea primului ou 2-2½ degete
Momentul ouatului 3 degete
Distanța dintre oasele pelvine trebuie monitorizată regulat începând cu vârsta de 15 - 16

săptămâni (105 - 112 de zile) până la momentul ouatului (Figura 88). Ideal, acest lucru ar trebui
realizat la fiecare trecere prin hală a personalului, dar cel puțin o dată pe săptămână. Termenul
de ”deget” este relaiv și variază de la peroană la persoană. Ideal, aceiași persoană ar trebui
să facă această determinare săptămânal. Ca și regulă generală, păsările la momentul începerii
ouatului au distanța dintre oasele pelvine de aproximativ 3 degete (sau aproximativ 5-6 cm).
94 2013
Figura 88: Evaluarea distanței dintre oasele pelvine la femele.
Monitorizarea condiției fizice la femele

În general, un lot uniform care atinge profilul greutății corporale standard în perioada de tineret
va dobândi și o condiție fizică acceptabilă.
Este importantă evitarea sub- sau supra- îmbrăcarea în musculatură. Indiferent de vârstă,
femelele substanțial supra-îmbrăcate în musculatură vor fi probabil mai grele și vor avea
depozite crescute de grăsime, în timp ce păsările slab îmbrăcate în musculatură vor fi probabil
Secţiunea 5
slabe și din punct de vedere al condiției. Ambele situații vor avea impact asupra performanțelor
de reproducție. Ca și în cazul masculilor, un eșantion de femele trebuie verificat frecvent (cel
puțin săptămânal), stabilindu-se condiția fizică (îmbrăcare în musculatură), determinare ce va
ajuta la menținerea lotului într-o stare optimă reproductivă.
Ar trebui utilizat același sistem de notare ca cel de la masculi (Figura 89). Insă, modul de
interpretare a rezultatelor și uitilizarea lor este diferită, deoarece forma corpului femelei diferă
de cea a masculului și nu este recomandată îndepărtarea păsărilor din lot pe baza acestei
determinări. Pentru femele, este critică atingerea greutății corporale standard și alocarea
furajului în corelare cu producția de ouă și greutatea oului. Evaluarea îmbrăcării cu mușchi a
femelelor este un instrument de suport (nu decisiv, ca în cazul masculilor în timpul producției).
În perioada de tineret, un management corespunzător al lotului ar trebui să diminueze incidența

păsăsrilor cu note 1 (slab) și 3 (supra îmbrăcate în musculatură) în lot.
În perioada ouatului, este de preferat ca nota medie a lotului să se situeze între 2.0 și 2.5, iar
incidența păsărilor cu nota 1 să fie minimă deoarece păsările slabe vor produce mai puține ouă.
Însă, păsările cu o condiție fizică de nota 3 pot atinge performanțe reproductive satisfăcătoare
în ciuda musculaturii excesive.
2013 95
Figura 89: Imagini CT ilustrează sistemul de notare pentru condiția fizică. Sunt prezentate
femele în vârstă de 40 de săptămâni. Imaginile de sus sugerează păsări întregi (liniile punctate
indică locul unde s-au realizat imaginile pe secțiune). Cele 3 imagini de mai jos ilustrează
secțiunile transversale prin piept.
Nota 1 Nota 2 Nota 3

Zonă depozite
de grăsime
Mușchi piept
Stern
Stern
Mușchi piept
Cavitate
abdominală
Mușchi
Grăsime
Os
Depozitul de grăsime abdominal

În ouat, monitorizarea depozitului de grăsime (Figura 90) este un alt instrument de suport al
managementului, ce ajută la evaluarea globală mai bună a condiției păsării.
Figura 90: Evaluarea depozitului de grăsime la femela de reproducție rase grele. În vederea
acestui lucru, palpați ușor zona de sub cloacă cu degetele apropiate și palma adâncită. După
vârful de producție, depozitul de grăsime nu ar trebui să depășească nivelul recomandat.
96 2013
Depozitul de grăsime este mic la femelele slab îmbrăcate cu mușchi înaintea începerii ouatului.
O dezvoltare semnificativă a depozitului de grăsime se produce în general după atingerea
maturității sexuale, maximul acestui depozit fiind atins la aproximativ 2 săptămâni înaintea
vârfului de ouat. Depozitul de grăsime poate deveni rezerva de energie în susținerea perioadei
de producție maximă, dar orice exces de grăsime, mai precis după vârf, va fi determinant
pentru persistența producției de ouă, fertilitate, eclozionabilitate și poate să reducă viabilitatea.
Există o corelare pozitivă între greutatea corporală și dezvoltarea depozitului de grăsime, deci
păsările mai grele vor avea și depozite mai mari de grăsime (Figura 91).
Figura 91: Corelarea depozitului de grăsime cu greutatea corporală. Imaginile arată o secțiune
longitudinală (cloaca în stânga, capul [nu apare] în dreapta) a 3 femele. Păsările au avut vârsta
de 40 de săptămâni. Femela din stânga pierde condiția, greutatea ei fiind sub curba standard
și cu puțină grăsime. Producția de ouă a unei astfel de păsări probabil se va reduce sau chiar
va înceta. Pasărea din dreapta prezintă o acumulare mare de grăsime în jurul organelor interne.
Nivelul și persistența ouatului probabil se va reduce la acestă pasăre.
Stern
Creșterea Mușchi piept
depozitului Cavitate
abdominală
de grăsime Ou
3314 g 3666 g 3747 g Mușchi

Greutate vie
Grăsime
Diferențe față de -336 g +16 g +97 g Os
Secţiunea 5
standard
Greutatea depozitului 42 g 71 g 104 g

de grăsime
Ponderea depozitului
de grăsime din totalul 1.3 % 1.9 % 2.8 %
greutății vii
De la începutul ouatului, femelele trebuie verificate periodic (cel puțin săptămânal) în vederea
stabilirii evoluției depozitului de grăsime. Depozitul de grăsime variază de la pasăre la pasăre
Obiectivul după vârful de ouat este de a menține femelele la greutatea maturității fizice, dar
fără a permite dezvoltarea depozitelor de grăsime excesive. Ca și reper, volumul maxim al
depozitului de grăsime nu trebuie să fie mai mare decât mâna adâncită a unui om obișnuit sau
un ou mare (aproximativ 8-10 cm).
PUNCTE CHEIE
• Pe tot parcursul vieții lotului, femelele trebuie evaluate regulat în vederea stabilirii condiției
fizice (îmbrăcarea în musculatură)
• Utilizând evaluări fizice combinate (greutate corporală, îmbrăcare, depozit de grăsime și
distanța dintre oasele pelvine) se vor obține indicii cu privire la condiția generală a păsărilor,
pe care se vor putea baza deciziile corespunzătoare de management.
2013 97
Note
98 2013
Îngrijirea colectării ouălor
Secțiunea 6 – Îngrijirea Ouălor Incubabile în Fermă
Îngrijirea Ouălor Incubabile

Obiectiv
Păstrarea embrionului și a conținutului oului în cele mai bune condiții posibile pentru o bună
eclozionabilitate și calitate a puilor.
Principii
Pentru o bună eclozionabilitate ouăle trebuie păstrate în condiții de curățenie, la o temperatură
și umiditate corectă. Pentru obținerea acestui lucru, trebuie stabilite proceduri clare de
colectare, dezinfecție, răcire, depozitare și incubare a ouălor. Fiecare procedeu trebuie realizat
fără compromiterea dezvoltării embrionare.
De ce trebuie îngrijite ouăle incubabile?

Fecundația are loc în partea superioară a oviductului în scurt timp după ce gălbenușul este
eliberat din ovar. Apoi gălbenușul trece prin oviduct (Figura 92). Pe măsura trecerii, se depun
straturile superioare ale oului și discul germinativ fertilizat va crește. La momentul depunerii,
oul conține un disc germinativ ce a crescut deja de 24 de ore timp în care în jurul lui s-a format
oul (Figura 93).
Figura 92: ovarului, oviductului, și a principalelor evenimete.
Secţiunea 6
Ovar Oviduct
Foliculi
Istm
Sinteza membranelor
cojii oului.
(Durata: 2-3 ore) Cloaca
Infundibulum Uter Deschidere
Ovarul este captat de Sinteza cojii oului.
Infundibul la ovulație. (Durata: 18-26 ore)
Fertilizarea se produce
în 15 minute.
(Durata șederii: 15-30 min) Magnum Vagin
Sinteza și depozitarea Depozit spermatozoizi.
Albușului.
(Durata: 2-3 ore) Colon
După ce oul este depus trebuie răcit pentru a se stopa orice evoluție, până când oul va fi introdus
în incubator. Îngrijirea oferită oului de incubație trebuie să întâmpine nevoile acestui minuscul
embrion latent, dar viu. Componentele ce înconjoară embrionul trebuie menținute într-o condiție
bună. Temperaturile de depozitare fluctuante pot porni și opri dezvoltarea discului germinativ
fapt ce va duce la reducerea eclozionabilității. (Însă, studiile recente au arătat că poate fi un
beneficiu incubarea ouălor depozitate mai mult de o săptămână la temperatura de incubație
pentru scurte perioade de timp pe parcursul stocării).
2013 99
Sistemul propriu de protecție al oului

Oul deține o protecție multistratificată împotriva contaminării microbiene (Figura 93). Cuticula,
coaja, membranele cojii și unele proteine din albuș se comportă ca și bariere fizice sau chimice
pentru a preveni accesul și dezvoltarea microbilor în conținutul oului.
Figura 93: Structura internă a unui ou fertil la momentul depunerii.
Membrane Coaja
Camera aer Strat mamilar
Membrana internă Strat spongios
a cojii
Pori
Membrana externă
Cuticulă
a cojii
Albuș Gălbenuș
Strat șalazifer Disc germinativ
Albuș dens Memebrana vitelina
Albuș fluid
Șalază
Coaja oului are o structură poroasă. Porii trec de la suprafață cojii direct prin coajă (Figura 94).
Acești pori permit pătrunderea oxigenului în ou și eliminarea apei și a CO2 în timpul dezvoltării
embrionare.
Figura 94: Secțiune transversală ilustrând structura cojii oului.
Cuticula
100 2013
Intrarea în pori de la suprafața cojii oului este protejată de cuticulă. Cuticula este un
inveliș fin proteic ce permite circulația gazelor, dar nu și a microorganismelor. Aceasta
va oferi parte din protecția conținutului oului. Însă, cuticula are un punct slab, Imediat
după depunerea oului ea nu este încă complet frormată (din acest motiv suprafața
oului este umedă și are o structură spongioasă). Cuticula se solidifică în 2-3 minute
după depunere, făcând suprafața catifelată la atingere. Până la finalizarea acestui
proces, cuticula poate fi penetrată ușor de microbi în drumul lor sper conținutul oului
(Figure 95).
Figure 95: Exemplu de penetrarea bacteriană, care se poate produce imediat după
depunerea oului prin porii cojii murdare.
Fotografia ilustrează partea internă a cojii unui

ou murdar. Conținutul oului a fost îndepartat
printr-o gaură în partea ascuțită, înlocuit cu un
mediu de cultură și incubat. Coloniile bacteriene
sunt vizibile în roșu.
Înțelegerea structurii cojii oului ajută la explicarea motivului pentru care unele măsuri
de ”curățare” a ouălor pot să agraveze și mai mult problemele de contaminare. De
exemplu, când ouăle ușor murdare sunt șterse, parte din praful rezultat va intra în pori,
Secţiunea 6
blocându-i și în consecință limitând accesul oxigenului necesar dezoltării embrionare.
Problemele de contaminare pot fi agravate și atunci când ouăle sunt umede, oricare
ar fi motivul pentru aceasta. Lichidele vor pătrunde ușor prin pori transportând cu ele
bacteriile de pe suprafata cojii. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când conținutul
oului se răcește. Răcirea creează un vacuum parțial în interiorul cojii, ce va aspira
lichidul (cu microbi) de pe suprafața cojii prin pori, și din acest motiv condensul de pe
coaja ouălor cauzează numeroase probleme.
PUNCTE CHEIE
• Ouăle trebuie menținute curate între momentul ouatului și ambalare.
• Metodele de îndepărtare a murdăriei de pe suprafață trebuie să fie delicate pentru
a se evita distrugerea cuticulei sau blocarea porilor din coajă.
• Trebuie evitată formarea condensului pe suprafața ouălor deoarece acesta duce la
probleme de contaminare.
2013 101
Cele mai bune practici de îngrijire a ouălor de incubație

Colectarea ouălor
• Luați măsurile necesare pentru a minimiza numărul de ouă pe așternut (vezi secțiunea
Managementul la intrarea în ouat).
• Păstrați curate cuibarele și benzile de colectare.
• Colectați ouăle din cuibare de cel puțin 4 ori pe zi, ajustând timpii de colectare în așa fel
încât o colectare să nu cuprindă mai mult de 30% din numărul total de ouă (mai multe
ouă vor crește incidența ouălor murdare sau crăpate). Majoritatea ouălor vor fi produse
dimineața, iar intervalele de colectarea trebuie ajustate în conformitate. Cuibarele și banda
de colectare trebuie golite la finalul zilei pentru a se evita lasarea ouălor pe instalații peste
noapte.
• Strângeți separat ouăle de pe așternut cât mai des posibil (mai des decât cele din cuibare)
și păstrați-le separat de restul ouălor, astfel stația de incubație va administra diferit riscul
aferent acestor ouă.
• Monitorizați numărul de ouă murdare și de pe așternut, și ajustați factorii de management
în vederea diminuării numărului lor (vezi secțiunea Managementul la intrarea în ouat).
Ambalarea și selecția ouălor
• Selectați și ambalați ouăle imediat după colectare.

• Respingeți ouăle mici (stabilirea greutății minime este o decizie economică), crăpate sau
deteriorate, pe cele deformate vizibil, duble, cu coaja moale și pe cele care sunt acoperite
cu murdărie mai mult de 25% din suprafața lor. Înregistrați numerele pentru fiecare
categorie și monitorizați evoluțiile.
• Evitați metodele umede de dezinfecție a ouălor – fumigarea cu formaldehidă este mai bună.
• Dacă ouăle sunt umezite, lăsați-le să se usuce înainte de fumigare sau depozitare în camere
reci.
• Imediat după ce ouăle sunt așezate pe site, așezați-le pe cărucioare în camera de
depozitare. Cărucioarele trebuie umplute de jos în sus, acest lucru va împiedica reîncălzirea
ouălor deja răcite (Figura 96).
• Odată introdus în camera răcită de stocare, un cărucior umplut nu va mai fi scos – dacă
există cărucioare parțial umplute, acestea vor fi umplute prin ducera sitelor în depozit și nu
prin scoaterea căruciorului din depozit.
• Dacă ouăle sunt ambalate în cutii, acestea trebuie aduse la temperatura camerei de stocat
• Înainte de ambalarea în cutii.
• Ouăle sau cărucioarele nu trebuie înfoliate până nu ajung la temperatura de stocare.
Figura 96: Ouă de incubat incorect depozitate pe cărucior.
Imaginile termice arată ouă proaspăt colectate

și așezate sub ouăle deja răcite colectate
anterior. Aceasta nu este o practică bună.
Cărucioarele trebuie mereu umplute
începând de jos, astfel ouăle proaspete
vor fi așezate deasupra celor deja
răcite.
102 2013
Dezinfecția ouălor
Fumigarea cu formaldehidă rămâne cea mai eficientă (și preferată) metodă de

dezinfecție a suprafeței cojii ouălor de incubație. Dacă se fumighează corect, rata
mortalității microoragnismelor de pe suprafața cojii este excelentă fără umezirea
acesteia, distrugerea cuticulei sau vătămarea embrionului din interiorul oului. În ciuda
calităților sale, utilizare formaldehidei a fost interzisă în unele țări, din cauza potențialului
de risc asupra sănătății și siguranței personalului, în cazul utilizării necorespunzătoare.
Multe alte substanțe și metode au fost testate ca alternativă la fumigare cu

formaldehidă. Nu s-au dovedit la fel de eficiente, fie pentru că au omorât un număr
limitat de microorganisme, deoarece au fost utilizate sub formă de soluție pentru a nu
distruge cuticula, sau au afectat embrionii.
• Fumigarea cu formaldehidă trebuie realizată dând mereu atenție măsurilor de
siguranță. Legislația locală cu privire la protecția și sănatatea muncii trebuie mereu
respectată atunci când se va utiliza formaldehida.
• Fumigați ouăle cel puțin o dată înainte de a părăsi ferma.
• Ouăle trebuie să fie bine separate pe cofraje de platic sau site de incubație -
cartonul are tendința de a absorbi gazul.
• Camera de fumigare trebuie să fie etanșă în timpul fumigării, circulați gazul cel
puțin 20 de minute după generare.
• Încălziți a) 10 g de formaldehidă granule SAU b) un amestec de 43 ml formol
(37.5%) și 21 g permanganat de potasiu per m3 de cameră de fumigare.
• Temperatura camerei trebuie să fie minim 24°C (75.2°F) și umiditatea minim 65%
RH.
• Porniți ventilatoarele de circulare pentru a mișca aerul printre ouă.
• Gazul trebuie evacuat complet din încăpere înainte ca muncitorii să intre. Nivelul
gazelor trebuie verificat periodic utilizând instrumente adecvate.
Evaluarea alternativelor formaldehidei
Atunci când dezinfecția cu formaldehidă nu este permisă de autoritățile locale, trebuie

găsite metode alternative. Au fost testate multe alternative pe parcursul anilor. Toate
Secţiunea 6
au dezavantaje, și necesită aceiași atenție la utilizare.
Există multe produse pretabile dezinfecției ouălor de incubație (incluzând peroxidul de

hidrogen, acid paracetic, amoniu cuaternar și dezinfectanți pe bază de clor). Înainte
de testarea fiecărei noi metode sau substanțe dezinfectante, este recomandată ferm
testarea eficienței lor conform cu specificațiile furnizorului.
Factorii de luat în considerare la testarea alternativelor formaldehidei:

• Numărarea bacteriilor de pe coaja oului înainte și după tratament.
• Numărarea bacteriilor din conținutul oului după tratament.
• Impactul asupra cuticulei (poate fi observat sub lumina UV).
• Eclozionabilitate.
Testele de eclozionabilitate trebuie să implice cel puțin grupuri de 1.000 de ouă,

realizate din aceiași colectă de ouă. Jumătate din ouă vor fi testate conform metodei
vechi, iar cealaltă conform tratamentului nou propus. Ideal, testul trebuie realizat pe
ouă provenite de la părinți cu vârste diferite și durate diferite de stocare.
2013 103
Curățarea ouălor murdare
Dacă nu sunt excesiv de murdare, ele pot fi curățate prin scobire cu unghia (în cazul pământului),
sau șterse ușor cu un servețel de hârtie curat (în cazul excrementelor). Trebuie evitată murdărirea
altor părți curate ale oului. Apoi ouăle trebuie dezinfectate (ideal prin fumigare cu formaldehidă)
și trimise la stația de incubație cu mențiunea clară de ouă murdare. Spălarea ouălor incubabile
nu este o practică bună. Dar în anumite condiții, spălarea ouălor este inevitabilă. Dacă trebuie
spălate, trebuie aplicate următoarele:
• Utilizați metode de spălare prin stropirea ouălor cu soluție încălzită de dezinfectant,
metodele de spălare prin imersia ouălor în soluție trebuie evitate.
• Apa utilizată la spălare ar trebui să fie de 41 oC (106 oF) – astfel apa va fi mereu mai caldă
decât cel mai cald ou din colectă (Figura 97).
• Procesul trebuie monitorizat și înregistrat, cu atenție la temperatura și fercvenața cu care
apa de spălat este schimbată.
• Concentrația dezinfectantului nu trebuie să scadă sub nivelul minim de eficiență recomandat
și trebuie reîmprospătat pentru menținerea acesteia.
• Lăsați ouăle să se usuce înainte de răcirea în camera de stocare.
• Ouăle spălate trebuie și fumigate, dar nu înainte de a se usca.
Figura 97: Variație de temperatură la a doua colectare – toate ouăle au fost colectate în
precedentele 2 ore.
Imaginea termică arată variația

de temperatură dintr-o colectă
de ouă dintr-un cuibar automat.
Decizia asupra unei temperaturi
de spălare nu este sigură atunci
când este bazată pe premiza
uniformității termice a ouălor.
Condițiile de stocare a ouălor
După ce oul este depus, ar trebui răcit pentru a se întrerupe creșterea embrionului. Ideal, ouăle
ar trebui incubate în termen de 7 zile de la depunere. Stocarea mai lungă de 7 zile va diminua
ecloziunea din cauza morții celulelor embrionare și a declinului calității componentelor interne ale
oului, în special calitatea albușului. Atunci când stocarea îndelungată este inevitabilă, o temepratură
de stocare mai scăzută va ajuta la menținerea în condiții bune a gălbenușului și albușului.
Temperatura
• Mențineți temperatura ouălor constantă după ce au fost răcite – atenție la variațiile de
temperatură pe parcursul zilei și la momentele când ușile sunt deschise. Vehiculele de
transport ar trebuii să fie dotate cu sisteme de condiționare a aerului. Acesta va împiedica
fluctuațiile de temperatură și formarea condensului.
• Temperaturile de stocare trebuie reglate la un nivel care va menține componentele interne
ale oului într-o stare bună și embrionul viu (Tablelul 19).
• Temeperaturile de stocare din fermă trebuie ajustate în funcție de durata medie de stocaj.
• Mențineți temperatura de stocaj din fermă cu 2oC (4oF) mai ridicată decât cea din camera
de stocare a stației de incubației, iar temperatura din camion să fie între cele două valori.
Acest lucru va împiedica formarea condensului pe suprafața ouălor.
• Nu direcționați ventilatoarele de răcire sau încălzire spre ouă.
104 2013
Tabel 19: Relația dintre durata de stocare a ouălor și temperatura de depozitare

Perioadă stocare Temperatura de stocare*
(zile) o
C (oF)
1-3 20-23 (68-73)
4-7 15-18 (59-64)
<7 12-15 (54-59)
> 13 12 (54)
* Umiditate între 75 și 80%
Umiditatea
• Umidatea trebuie menținută între 75 și 80% RH, pentru a se preveni pierderile mari
de apă pe parcursul stocării.
• Dacă ouăle sunt mutate într-un mediu mai cald și umed, pe suprafața ouălor se va
forma condens (Figura 98). Pentru mai multe detalii consultați tabelul Punctului de
Rouă sau Condens din Anexe.
• Apa din instalația de umidificare trebuie să fie curată (rezervoarele statice pot
favoriza dezvoltarea bacteriilor), iar duzele sistemului de umidificare trebuie să
pulverizeze apa foarte fin.
Figura 98: Condens pe uprafața ouălor.
Secţiunea 6
PUNCTE CHEIE
• Igiena cuibarelor și colectarea regulată/frecventă a ouălor este extrem de importantă.
Orice ou depus pe așternut sau fecale poate fi ușor contaminat.
• Vor exista microbi chiar și pe cojile ouălor de incubat curate. Dacă nu se realizează
o dezinfecție eficientă a ouălor înainte ca acestea să ajungă în stația de incubație,
ele vor prezenta un risc la adresa igienei din stația de incubație și la sănătatea și
supraviețuirea embrionilor.
• Fumigarea cu formaldehidă este cea mai eficientă metodă de dezinfectare a cojii
ouălor. O fumigare eficientă se realizează asigurând temperatura, umiditatea și
circulația corespunzătoare a aerului în camera de fumigare.
• Urmați procedurile de siguranță.
• Dacă se utilizează o alternativă la formaldehidă, pentru a fi comparabilă cu
formaldehida, metoda nouă tebuie să omoare 99% dintre bacteriile, virusurile și
ciupercile de pe suprafața cojii, să împiedice creșterea numărului de bacterii din
interiorul oului, să nu afecteze cuticula și să confere cel puțin aceiași eclozionabiliate
pentru toate vârstele de părinți și după lungi perioade de stocare.
• Monitorizați procesele de spălare. Dacă recomandările spălării ouălor nu sunt
îndeplinite, atunci nivelul ouălor contaminate va fi unul ridicat, ecloziunea și calitatea
puilor va fi slabă.
• În fermă temperatura de stocare trebuie reglată pentru ouăle mai vechi – ouăle
proaspete vor ecloziona normal dacă sunt păstrate la temeraturi mai scăzute, dar
ecloziunea ouălor mai vechi va suferi dacă sunt stocate la temperaturi mai ridicate.
• Dacă pe ouă există condens, nu fumigați și nu introduceți ouăle în încăperi reci până
acestea nu se vor usca.
2013 105
Probleme rezultate din ouă putrezite sau ”explozive”
Dacă în incubație se observă un număr ridicat de ouă putrezite sau explozive, atunci trebuie
verificate următoarele:
• Numărul și gradul de murdărire al ouălor produse. Cuibarele și benzile de ouă trebuie
verificate regulat și curățate dacă se identifică probleme.
• Ouăle de pe așternut nu sunt spălate și amestecate cu restul ouălor.
• Ouăle nu sunt colectate și ambalate în cofraje murdare.
• Caliatea cojii (creșterea numărului de ouă respinse sau crăpate) este normală pentru
vârsta lotului. Calitatea cojii poate fi afectată de furajarea necorespunzătoare sau de boli
respiratorii, acestea se vor evidenția printr-o creștere bruscă a numărului de ouă respinse
și/sau crăpate.
• Dezinfectantul și apa de spălare au temperatura de 41°C (106°F).
• Ouăle spălate nu sunt amestecate cu cele curate.
• Ouăle cu condens pe ele nu vor fi introduse în camera de stocare.
• Dacă umidificatorul are un rezervor, înlocuiți acel rezervor cu unul care nu este alimentat din
aceiași sursă. Purjați conductele de apă ale umidificatorului dacă acesta nu a fost utilizat
de mult timp.
PUNCT CHEIE
• Dacă numărul ouălor putrezite sau explozive este excesiv în stația de incubație, investigați
potențialele cauze și acționați corespunzător.
106 2013
Cerințe de microclimat
Secțiunea 7 - Cerințe de microclimat

Adăposturi
Obiectiv
Asigurarea unui mediu protejat în care temperatura, umiditatea, ventilația, lungimea zilei și
intensiatate luminoasă pot fi controlate și optimizate pe toată perioada de exploatare a păsărilor
cu scopul de a obține cele mai bune performanțe de reproducție fără a compromite bunăstarea
și sănătatea păsărilor.
Principii
Amplasarea fermei și organizarea halelor trebuie să țină cont de condițiile climatice și de
sistemele de management.
Amplasarea și organizarea fermei

Amplasarea și organizarea fermei (Figura 99) vor fi afectate de o serie de factori, inclusiv de
economia și legislația locală.
Figura 99: Example de amplasare si organizare în care este prezentată o bună biosecuritate.
Secţiunea 7
Condiții climatice
Intervalele de temperetură și umiditate înregistrate vor influența tipul de hala care se pretează
cel mai bine în acea regiune (ex: închise sau cu cortine) și gradul necesar de control al
microclimatului.
Reglementările și legislația locală
Reglementările și legislația locală pot stipula restricții de design (ex: înălțime, culoare, materiale)
și trebuie consultate cât mai devreme posibil. Legislația locală poate de asemenea să impună
o distanță minimă de fermele existente.
Biosecuritate
Mărimea, amplasarea și organizarea halelor trebuie să reducă transmiterea microorganismelor

patogene de la un lot la altul dar și în cadrul aceluiaș lot. Este de preferat o fermă de păsări cu o
singură vârstă în detrimentul celor cu mai multe vârste. Organizarea halelor trebuie să faciliteze
procedurile eficiente de curățare dintre loturile de păsări (consultați secțiunea despre Sănătate
și Biosecuritate).
2013 107
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Cerințe de microclimat
Căi de acces
Amplasarea fermei trebuie să permită acces facil în perimetru acesteia pentru camioane de tonaj
mare cum ar fi camioanele pentru furaj și ouă (ex: lățimea drumurilor și zonele de întoarcere
trebuie să fie adecvate pentru vehiculele care deservesc ferma).
Topografia locală și vânturile dominante
Aceste caracteristici naturale au o importanță deosebită pentru halele cu cortine laterale.

Acestea pot fi exploatate pentru reducerea intrării directe a luminii și pentru o ventilație sau
o răcire optimă. Halele cu cortine laterale ar trebui așezate astfel încât lungimea halelor să
fie orientată pe direcția est/vest pentru a reduce acumularea de căldură prin pereți laterali.
Existența în vecinătate a unor unități care prezintă risc de răspândire a bolilor pe calea aerului
trebuie luată în considerare. Este recomandat să se construiască ferme în zone izolate la cel
puțin 3,2 km de cea mai apropiată unitate de creștere a păsărilor sau alte specii care ar putea
contamina ferma.
Disponibilitatea și costurile surselor de energie
Halele cu microclimat controlat necesită o sursă sigură și stabilă de energie pentru a putea opera
ventilatoarele, sursele de caldură, lumina și echipamentul de furajare. Este esențial un sistem de
rezervă/generator (Figura 100) și un sistem de alarmă adecvat în cazul defecțiunilor la alimentarea
cu energie.
Figura 100: Exemplu de generator de rezervă.
Apa
Este necesară o sursă de apă proaspătă și curată. (Pentru mai multe informații legate
de concentrațiile maxime de minerale și bacterii din apă consultați secțiunea Sănătate și
biosecuritate).
Canalizare
Organizarea fermei trebuie să permită eliminarea pe căi separete a apei de ploaie și a apei
tehnologice rezultate în urma spălării halelor. Acesta este un aspect important al biosecurității
și protecției mediului, fiind din ce în ce mai des o cerință obligatorie. (consultați legislația locală).
PUNCTE CHEIE
• Organizarea fermei va depinde de amplasare, condiții climatice și normele de amplasare
locale în vigoare.
• Aspecte ce trebuie verificate la amplasarea fermei:
Disponibilitatea energiei electrice și a apei
Topografia locală și vânturile dominante
Cai de acces
Biosecuritate
108 2013
Organizarea halelor
Microclimat controlat
Halele cu microclimat controlat sunt de preferat în detrimentul halelor cu cortină laterală mai
ales în perioada de tineret deoarece limitează variațiile produse de mediul înconjurător, permite
un bun control asupra lungimii zilei lumină, înlesnește controlul asupra maturității și greutății
corporale și contribuie la producerea unor loturi uniforme.
Mărimea și numărul halelor
În determinarea mărimii și numărului de hale atât din ferma de tineret cât și de adulte trebuie
luate în considerare următoarele aspecte:
• Numărul de ouă necesare pe săptămână.
• Numărul de păsări necesare pentru atingerea acestui nivel de producție.
• Suprafața de așternut necesară pentru acest număr de păsări la densitatea recomandată.
• Producția de ouă pe toată perioada de producție.
• Timpul necesar pentru curățarea și dezinfectarea halelor.
• Mărimea prferată/optimă a halelor (determinată de necesitatea menținerii păsărilor într-un
mediu corespunzător prin administrarea eficientă a ventilatoarelor din hală).
• Numărul de hale care se pot construi pe suprafața disponibilă.
Densitatea
Densitatea depinde de legislația locală de bunăstare a păsărilor, condiții climatice, echipament

și factorii economici locali. Densitatea recomandată poate fi consultată în secțiunea despre
tineret și managementul la intrarea în ouat.
Mărimea halelor
Mărimea halei trebuie să permită distribuirea în mod egal a rațiilor zilnice de furaj care trebuie
să fie accesibil păsărilor în maxim 3 minute de la administrare. Această condiție trebuie întrunită
pentru fiecare țarc/populație din cadrul halei.
Lumina
Lumina trebuie să fie distribuită uniform în întreaga hală. Intensitatea luminoasă și durata zilei
lumină trebuie să urmeze recomandările. (consultați secțiunea despre Lumină). Amândouă
trebuie să poată fi controlate și ajustate. Un lux-metru poate fi folosit pentru măsurarea
Secţiunea 7
intensității luminoase în hală la nivelul păsării.
Izolarea împotriva luminii
Sistemul de ventilație trebuie să includă sisteme de izolare împotriva luminii. Capcane de lumină
eficiente trebuie montate atât la gurile de admisie cât și la ventilatoare. Capcanele de lumină
restricționează fluxul de aer și incorect dimensionate sau montate pot reduce performanțele
sistemului de ventilație și implicit bunăstarea păsărilor.
Intensitatea luminoasă nu trebuie să depășească 0.4 lucsi în timpul perioadei de întuneric

(consultați secțiunea despre Lumină). Acest lucru trebuie să poată fi obținut în toate stadiile de
operare a sistemului de ventilație.
Izolarea termică
Izolarea termică ajută la operarea eficientă a sistemului de ventilație. Cantitatea de izolație

necesară depinde în mare parte de condițiile climatice locale în timpul verii și iernii dar și de
legislația locală.
Etanșeitatea halelor
Majoritatea halelor moderne folosesc sisteme de ventilație cu presiune negativă. Pentru ca

acest sistem de ventilație să funcționeze eficient, hala trebuie să fie bine etanșată pentru a
preveni orice intrare necontrolată a aerului în hală. Acest lucru trebuie luat în considerare la
proiectarea și construcția halelor. Trebuie acordată atenție deosebită admisiei de aer pentru
ventilația tunel, deoarece aceasta este adesea zona cu cele mai multe infiltrări de aer.
2013 109
Condițiile de microclimat
Condițiile climatice locale sunt cele care determină tipul și mărimea sistemului de ventilație
necesar pentru a menține condiții de hală acceptabile pentru păsări (consultați secțiunea
despre ventilație pentru mai multe detalii).
Încălzirea
În majoritatea zonelor climatice din lume este necesar un sistem de încălzire pentru a
menține halele la o temperatură setată în lunile reci, mai ales în perioada de tineret. O listă a
echipamentelor de încălzire disponibile include radiante locale, tunuri de căldură și încălzire
centrală sau o combinație a lor. (Figura 101). Echipamentul de încălzire necesar depinde de
clima locală, proiectarea halelor și disponibilitatea combustibilului în regiune.
Figura 101: Exemplu de diferite sisteme de încălzire (de

la stânga la dreapta, radiante locale, tunuri de căldură, și
sistem de încălzire centrală).
Sistemul de încălzire trebuie să fie capabil să furnizeze suficientă energie pentru a menține
temperatura dorită în hală în perioadele reci satisfăcând cerințele de ventilație minimă. Căldura
trebuie să fie distribuită uniform în hală și trebuie corelată cu sistemul controlat de ventilație.
Biosecuritate
Înproiectarea structurii halelor:

• Folosiți materiale cu suprafețe ușor de curățat.
• Podelele din beton elicopterizat sunt ușor de spălat și dezinfectat.
• O zonă de beton sau pietriș în jurul halelor de 1-3m (3-10 ft) fără vegetație va descuraja
intrarea rozătoarelor.
• Asigurați-vă că păsările sălbatice nu pot intra în hale.
În proiectarea structurii fermei:

• Asigurați dușuri pentru angajați atât la ieșire cât și la intrare.
• Dacă trebuie să intre vehicule în fermă (ceea ce nu este de dorit), atunci un sistem de
dezinfecție prin sprayere trebuie să fie disponibil la intrarea în fermă.
• Poziționați buncărele de furaj dea lungul gardului fermei, astfel ca mașinile de furaj să nu
fie nevoite să intre în fermă.
PUNCTE CHEIE
• Listă de verificare la proiectarea halelor:
Tipul controlului microclimatului (controlat/natural)
Necesarul de ouă, numărul de păsări și densitatea
Iluminarea și izolarea împotriva luminii
Izolarea termică
Încălzirea
Biosecuritatea
Ventilația
110 2013
Ventilația
Obiectiv
Obținerea bunăstării și performanțelor de reproducție prin menținerea unor condiții optime de
microclimat.
Principii
Ventilația este folosită pentru a obține un microclimat care să optimizeze confortul păsărilor,
obținerea celor mai bune performanțe biologice și să mențină sănătatea păsărilor și bunăstarea.
Sistemul de ventilație asigură aer proaspăt și elimină umiditatea în exces, gaze și particulele fine
din aer. Contribuie de asemenea la controlul temperaturii și umidității și asigură un microclimat
fără curenți de aer la nivelul puilor. Monitorizarea comportamentului păsărilor este esențială
pentru obținerea unei ventilații adecvate.
Hale deschise cu cortine laterale/Ventilație naturală

Halele deschise (ventilate natural) se bazează pe curenții naturali de aer pentru ventilație
(Figura 102). Obținerea unui control adecvat al microclimatului poate să fie dificil în halele
deschise și ca rezultat, consecvența și nivelul de producție tind să fie mai slabe decât în halele
cu microclimat controlat.
Figura 102: Exemplu de hală deschisă.
Secţiunea 7
Fluxul de aer în halele deschise este controlat prin modificarea înălțimii cortinei laterale. Cortina
trebuie fixată în partea de jos a zidului și deschisă de sus în jos. Acest lucru va reduce curenții
de aer de la nivelul puilor.
Cortinele trbuie deschise pe ambele laterale ale halelor pentru a putea realiza ventilație
transversală. Dacă vânturile sunt slabe sau își schimbă direcția, cortinele trebuie deschise
identic pe ambele părți. Dacă vânturile bat predominant dintr-o singură parte a clădirii atunci
cortina de pe partea unde bate vântul predominant trebuie deschisă mai puțin decât cea de pe
partea opusă pentru a reduce curenții de aer. Ventilatoare de recirculare pot fi folosite pentru a
suplimenta ventilația naturală și pentru a sporii controlul temperaturii în hală.
2013 111
Cortinele transparente permit folosirea luminii naturale în timpul orelor de lumină. Cortinele
negre sunt folosite în situațiile în care este necesară excluderea luminii naturale (ex: pentru a
obține perioada de întuneric în tineret).
Obținerea unei ventilații corespunzătoare este dificil de obținut în halele deschise. Totuși, pot fi
urmați câțiva pași pentru a reduce impactul perioadelor calde, printre care:
• Reducerea densității.
• Izolarea acoperișului pentru a prevenii căldura radiantă a soarelui să ajungă la păsări. În
unele situații vremea poate să răcească acoperișul. Această strategie trebuie folosită cu
precauție deoarece scurgerile de pe acoperiș pot duce la creșterea umidității.
• Folosirea ventilatoarelor de recirculare pentru a mișca aerul deasupra păsărilor.
• Folosirea ventilației tunel cu padcooling-uri.
Halele ventilate natural trebuie construite la o lățime de 9-12 m (30-40 ft) și o înălțime minimă la
streașină de 2.5 m (8 ft), pentru a asigura un flux de aer adecvat.
Sisteme de ventilație cu presiune negativă (Hale cu microclimat controlat)

Majoritatea halelor moderne cu microclimat controlat folosesc sisteme de ventilație cu presiune
negativă. Asta înseamnă că ventilatoarele scot aerul din hală iar prin gurile de admisie intră aer
proaspăt. Acest sistem este numit ventilație cu presiune negativă pentru că se crează un vacum
parțial în hală.
Când se crează o presiune negativă (ca atunci când este scos din hală), aerul proaspăt de afară
intră uniform în hală prin toate gurile de admisie (Figura 103). Pe măsură ce presiunea negativă
crește, viteza aerului care intră în hală crește și ea, iar în acest fel presiunea poate fi folosită
pentru a controla viteza aerului care intră în hală și cât de departe va fi aruncat aerul în mod
uniform înainte să coboare spre așternut.
Figura 103: Diagramă illustrând fluxul de aer prin gurile de admisie într-un sistem cu presiune
negativă.
Sistemele de ventilație cu presiune negativă sunt eficiente numai dacă sunt izolate corespunzător.
Într-o hală care este izolată împotriva pierderilor de presiune, tot aerul va intra prin admisiile de
aer iar pierderile necontrolate de presiune vor fi reduse.
Pentru a determina cât de bine este izolată hala, închideți toate ușile și admisiile de aer din hală
și porniți un ventilator de 122 cm (48 in) / 127 cm (50 in), sau două de 91 cm (36 in). Presiunea
în hală nu trebuie să măsoare mai puțin de 0.15 inci coloană de apă (37.5 Pa). Presiunea pote fi
măsurată oriunde în hală și trebuie să fie aceeași în toată hala.
112 2013
Presiunea aerului în hală trebuie monitorizată în mod regulat. Monitorizarea presiunii în timp este
un mijloc util de a verifica etanșeitatea halei. Sunt disponibile aparate ușor de folosit (manometre)
(Figura 104). Dacă presiunea aerului scade sub nivelul sugerat de (0.15 inci coloană de apă sau
37.5 Pa) este necesară o investigare amănunțită și luate măsurile necesare pentru remedierea
problemelor (ex repararea admisiilor de aer defecte sau cortinelor rupte).
Figura 104: Manometru folosit pentru monitorizarea presiunii aerului în hală (scala indică o
presiune de 0.15 inci coloană de apă).
PUNCTE CHEIE
• Pentru ca un sistem de ventilație cu presiune negativă să funcționeze corect hala trebuie să
Secţiunea 7
fie etanșă.
• Presiunea trebuie monitorizată în timp pentru a identifica orice pierdere a etanșeității halei.
Dacă presiunea scade sub nivelul dorit atunci imediat trebuie întreprinse acțiuni de corecție.
Ventilația minimă
Atâta timp cât în hală există păsări, este necesar să se ventileze pentru o perioadă scurtă
de timp, indiferent de vremea de afară. În timpul perioadei reci sau în perioada de demaraj
se recomandă ventilația minimă. Ventilația minimă este reglată printr-un timer, nu printr-un
termostat sau senzor de temperatură. Scopul ventilației minime este de a menține o calitate
bună a aerului și eliminarea umidității în exces din hală. Ventilatoarele de exhaustare (de regulă
de 91 cm [36 in] în diametru) funcționând într-un ciclu (on/off) trage aer în hală prin gurile de
admisie de pe pereții laterali sau din plafon. Se recomandă folosirea unui ciclu de 5 minute
(Figura 105). Asta va reduce fluctuațiile mari ale microclimatului din hală.
Figura 105: Exemplu de timer.
2013 113
Admisiile de aer funcționează pe principiu presiunii negative, direcționând cu viteză mare aerul
rece din exterior departe de păsări spre coama acoperișului, acolo unde se acumulează aerul
cald. Asta permite amestecarea aerului rece cu cel cald din hală înainte să cadă la nivelul
păsărilor (Figura 106).
Figura 106: Fluxul corect al aerului în timpul ventilației minime.
Acolo unde tavanul prezintă structuri care obstrucționează fluxul de aer, este necesar ca pe
admisiile de aer să fie montate flapsuri de direcționare care să arunce aerul sub structurile
respective dar să ajungă totuși în coama acoperișului. (Figura 107). Fără aceste flapsuri aerul
rece ar fi direcționat direct spre păsări.
Figura 107: Flaps de direcționare montat pe admisia de aer.
Admisiile de aer trebuie să fie deschise cel puțin 5 cm pentru ca fluxul de aer în hală să fie
eficient. Totuși, în majoritatea halelor, dacă toate admisiile laterale sunt deschise 5 cm (2 in) când
ventilația minimă funcționează, presiunea negativă din hală va fi prea mică iar viteza cu care
aerul rece intră în hală va fi scăzută, ceea ce crește riscul ca acesta să cadă direct pe păsări. În
general pentru ventilația minimă nu toate admisiile de aer trebuie să fie deschise. Numai o parte
dintre ele trebuie folosite, restul fiind închise. Admisiile folosite trebuie să fie distribuite uniform
în hală și deschise în mod egal. Setarea cu exactitate a halei poate fi determinată facând teste
cu fum. Alternativ, se pot folosii bucăți de bandă dintr-o casetă audio care să fie agățate de
tavan la o distanță de 1-1.5 m (3-5 ft) în fața admisiilor de aer până la coama acoperișului.
Ambele metode vor ajuta la indicarea mișcării aerului care intră în hală, arătând daca presiunea
negativă la care operează sistemul de ventilațioe este cea corectă. Dacă presiunea este prea
scăzută, aerul rece din exterior va cădea direct pe păsări (Figura 108), iar numărul de admisii
folosite ar trebui redus.
114 2013
Figura 108: Ilustrarea traseului fluxului de aer din hală. Poza din stânga arată un traseu corect
și rapid al aerului în timpul ventilației minime pe când în dreapta aerul călătoreste încet în timpul
ventilației minime și cade direct pe pasăre.
         
     











  




 

 
    
Singura modalitate de evaluare corectă a ratelor de ventilație minimă folosite este vizitarea
frecventă a halelor. Evaluarea microclimatului trebuie facută de fiecare dată când seful de fermă
intră în hală. În timpul vizitei în hală șeful de fermă trebuie să observe și să ia notițe despre
comportamentul păsărilor, calitatea aerului, presiunea negativă, umiditate relativă, semne de
condensare și nivelul prafului din hală. Bazându-se pe aceste observații, șeful de fermă poate
să ia o decizie dacă ventilația minimă este corespunzătoare sau trebuie crescută sau redusă.
PUNCTE CHEIE
• Este necesar să se asigure o minimă ventilație indiferent de condițiile exterioare.
• Ventilația minimă este folosită pentru puii tineri, pe timpul nopții sau pe timp de iarnă.
• Ventilația minimă trebuie folosită cu un timer.
• Numărul și mărimea admisiilor trebuie să imprime aerului viteza necesară pentru a prevenii
căderea aerului rece direct pe așternut.
• La setarea admisiilor pentru ventilația minimă, deschiderea acestora trebuie să fie de minim
5 cm (2 in).
• Monitorizați fluxul de aer și comportamentul păsărilor pentru a determina dacă setările sunt
Secţiunea 7
corecte.
Calcularea timpilor de funcționare a ventilatoarelor pentru ventilația minimă
Pașii ce trebuie urmați pentru determinarea timpilor de funcționare a ventilatoarelor pentru

ventilația minimă sunt redați mai jos. Un exemplu de calcul complet îl puteți găsi în anexe.
Ratele recomandate de ventilație minimă pe pasăre sunt redate în Tabelul 20.
Până la vârsta de 1 săptămână (7 zile), viteza efectivă la nivelul păsărilor nu trebuie să

depășească 0.15 m/sec (30 ft/min).
Tabel 20: Ratele aproximative de ventilație minimță pe pasăre.

Metri cubi pe oră Ft cubi pe minut
Vârstă
(MCO/pasăre) (FCM/pasăre)
1-8 săpt 0.16 0.10
9-15 săpt 0.42 0.25
16 – 35 săpt 0.59 0.35
36 săpt - depopulare 0.76 0.45
2013 115
Pasul 1: Determinați rata de ventilație în concordanță cu recomandările (Tablul 20 poate fi

folosit ca și ghid). Ratele de ventilație utilizate efectiv variază în funcție de temperatură, de
fiecare hală de pui și tipul de ventilatoare folosite.
Pasul 2: Calculați rata de ventilație totală necesară pentru hală:
Ventilație minimă totală = (rata de ventilație minimă pe pasăre) x (numărul de păsări din hală)
Pasul 3: Calculați procentual cât timp trebuie să funcționeze ventilatoarele:
Procent din timp = (totalul ventilației necesare)
(totalul capacității ventilatoarelor folosite)
Pasul 4: Înmulțiți procentul din timp obținut cu ciclul total de funcționare pentru a obține cât timp
este necesar să funcționeze ventilatoarele în fiecare ciclu.
Ventilație de tranziție
Ventilația de tranziție se folosește atunci când temperatura în hală este peste limita setată
dar nu îndeajuns de cald, sau păsările nu au vârsta necesară pentru ventilația tunel. Ventilația
de tranziție este un proces ghidat de valoarea temperaturii. Pe măsură ce temperatura din
hală crește peste limita setată, sistemul trebuie programat astfel încât ventilația minimă să
se oprească și să înceapă să funcționeze continuu pentru controlul temperaturii (ventilația de
tranziție).
Ventilația de tranziție funcționează similar ventilației minime; admisiile de aer funcționează pe

baza presiunii negative, direcționând aerul cu vitrză spre coama acoperișului unde se amestecă
cu aerul cald din hală înainte să cadă pe așternut. Cu ventilația de tranziție o capacitate mai
mare de ventilație dă un volum mai mare de aer schimbat, fiind necesară și o suprafață mai
mare de admisii de aer în comparație cu ventilația minimă (Figura 109). O regulă generală
pentru ventilația de tranziție este să se deschidă suficiente admisii de aer astfel încât să se
folosească 40-50% din capacitatea totală de ventilație (ventilație tunel).
Figura 109: Mișcarea curenților de aer în timpul ventilației de tranziție.
Admisii de aer Ventilatoare pentru ventilație tunel
Admisii pentru ventilația tunel (închise)
PUNCT CHEIE
• Ventilația de tranziție este folosită când un volum de aer mai mare decât schimbul minim
de aer este necesar.
116 2013
Ventilația tunel
Ventilația tunel se foloseste pentru menținerea stării de confort al păsărilor prin efectul de
răcire. Figura 110 ilustrează o hală cu ventilație tunel.
Figura 110: Examplu de hală cu ventilație tunel.
Sistemul foloseste ventilatoare (de obicei de 122 cm [48 in] sau 127 cm [50 in]) la unul din capete
și admisii de aer la celălalt capăt. Volume mari de aer sunt trase pe lungimea halelor, schimbând
aerul din hală într-un timp foarte scurt. (Figura 111).
Figura 111: Fluxul de aer în ventilația tunel.
Secţiunea 7
Trecerea de la ventilația de tranziție la ventilația tunel trebuie să se facă atunci când păsările
au nevoie de efectul de răcire al curenților de aer. Căldura generată de păsări este eliminată
iar efectul de răcire creat permite păsărilor să resimtă o temperatură mai scăzută decât cea
indicată de termometre sau senzori de temperatură. La viteze mai mari ale curenților de aer,
păsările mai tinere care nu sunt îmbrăcate complet în penaj, vor resimți mai intens decât
păsările mai bătrâne efectul de răcire. După 7 săptămâni păsările ar trebui să fie complet
îmbrăcate în penaj iar efectul de răcire resimțit nu mai este așa intens.
Temperatura resimțită de păsări în ventilația tunel cunoscută sub denumirea de temperatură

efectivă. Temperatura efectivă este rezultatul combinării mai multor factori cum ar fi vârsta
păsărilor, viteza aerului, temperatura termometrului uscat si umiditatea relativă. Temperatura
efectivă nu poate fi măsurată și de aceea observarea comportamrentului păsărilor este critică
în evaluarea stării de confort a păsărilor în timpul ventilației tunel.
Când se foloseste ventilația tunel pentru răcire, păsările tind să migreze spre capătul mai rece
al halei unde se află admisiile de aer, rezultând în aglomerarea lor în aceea zonă. Dacă hala
nu este împărțită în țarcuri (vor împiedica migrarea) trebuie luată în considerare adăugarea de
partiții împotriva migrării păsărilor.
2013 117
PUNCTE CHEIE
• Ventilația tunel răcește păsările cu ajutorul curenților de aer cu viteză mare.
• Ventilația tunel ține sub control temperatura efectivă resimțită de păsări care poate fi
estimată numai după comportamentul acestora.
• Dacă designul halelor permite numai ventilație tunel atunci trebuie acordată o atenție
sporită la ventilația puilor tineri care nu sunt îmbrăcați complet în penaj. Păsările mai tinere
resimt mai accentuat efectul de răcire decât păsările adulte în același spațiu de cazare.
• Observarea comportamentului păsărilor este crucial.
Calcularea ventilației tunel
Pașii ce trebuie urmați pentru determinarea necesarului de ventilatoare sunt prezentați mai jos.
Un exemplu complet de calcul este prezentat în anexe.
Pasul 1: Determinați capacitatea de ventilație necesară pentru a obține viteza dorită a aerului.
Capacitatea de ventilație = (viteza dorită a aerului) x (suprafața secțiunii halei)
Unde:
• Viteza dorită a aerului (minim):
» 2.03 metri pe secundă (m/s) sau 400 ft pe minut (fpm) pentru perioada de tineret.
» 2.54 metri pe secundă (m/s) sau 500 ft pe minut (fpm) pentru perioada de producție.
• Suprafața secțiunii = (0.5 x L x A) + (L x H) (vezi Figura 112).
• Suprafața secțiunii este suprafața efectivă prin care aerul trece dintr-un capăt în altul al
halei. Dacă în hală există restricții majore cum ar fi cuibarele, atunci suprafața secțiunii
acestora poate fi scoasă din suprafața totală a secțiunii halei.
Figura 112: Cotele halei care indică înălțimea (H), lățimea (L), acoperiș (A) pentru calcularea
suprafeței secțiunii transversale necesară calculului ventilației tunel.
Pasul 2: Determinarea numărului necesar de ventilatoare.
Număr de ventilatoare = (capacitate de ventilație necesară)
(capacitatea efectivă în sarcină)
Unde:
• Capacitatea efectivă în sarcină este capacitatea de ventilație la presiunea de operare.
• Ca și regulă generală pentru ventilația tunel cu paduri de răcire, folosiți capacitatea de
ventilație la o presiune de opreare de 37.5 Pa (0.15 in coloană de apă).
118 2013
Sisteme de răcire prin evaporare
Răcirea prin evaporare îmbunătățește condițiile de microclimat în perioadele calde

și îmbunătățește ventilația tunel. Aerul este răcit fie când intră în hală fie pe toată
lungimea halei. Sistemele de răcire prin evaporare sunt folosite în mare parte atunci
când temperaturile depășesc 27ºC (81ºF). Eficiența sistemelor de răcire prin evaporare
depinde de nivelul umidității relative.
Există 2 sisteme de răcire prin evaporare – prin spray-ere și cu paduri de răcire.
Răcire prin spray-ere

Sistemele de răcire prin spray-ere constau în diuze de spray-ere răspândite uniform
în hală și pot fi de înaltă sau joasă presiune (Figura 113). Diuzele de spray-ere trebuie
poziționate în vecinătatea admisiilor de aer pentru a mari viteza de evaporare, putându-
se instala și linii suplimentare în restul halei.
Sistemele de spray-ere cu presiune ridicată funcționează la o presiune de 400-600

psi (28-41 bar), și produce niște particule de apă foarte fine cu dimensiunea de 10-15
microni. O răcire mai eficientă se poate obține cu un sistem ce înaltă presiune decât
de la unu cu joasă presiune.
Sistemele de spray-ere cu joasă presiune funcționează la o presiune de 100-200 psi
(7-14 bar), și produce o particulă mai mare de 30 microni. Din cauza joasei presiuni
la care funcționează acest sistem particula este mai mare și poate produce udarea
așternutului.
Figura 113: Exemplu de sistem de spray-ere.
Secţiunea 7
Paduri de răcire
În sistemele cu paduri de răcire, aerul rece este tras printr-un filtru îmbibat în apă
(paduri de răcire) de ventilația tunel (Figura 114).
Figure 114: Exemplu de paduri de răcire.
2013 119
Calcularea suprafeței necesare de paduri de răcire (un exemplu complet de calcul este
prezentat în anexe):
Suprafața padului de răcire = (capacitatea de ventilație tunel)

(viteza aerului prin padul de răcire)
Unde:
• Suprafața padului de răcire este suprafața totală necesară. Jumătate din această suprafață
este instalată pe fiecare perete lateral la capătul opus ventilatoarelor.
• Capacitatea de ventilație tunel = capacitatea totală de operare.
• Viteza aerului prin padul de răcire se referă la viteza cu care aerul trece prin padul de răcire.
Ca regulă generală:
• Pentru pad de 100 mm (4-in) grosime, folosiți 1.27 m/s (250 fpm)
• Pentru pad de 150 mm (6-in) grosime, folosiți 1.91 m/s (375 fpm)
Deoarece padurile de răcire adaugă umezeală aerului și crește umiditatea relativă, se

recomandă oprirea sistemului când umiditatea din hală depășește 70-80%.
PUNCTE CHEIE
• Răcirea prin evaporare îmbunătățește ventilația tunel în perioadele calde.
• Răcirea prin evaporare adaugă umezeală în aer și crește umiditatea relativă. Este important
ca sistemul să fie operat pe baza valorilor umidității relative și a temperaturii indicată de
termometrul uscat pentru a asigura bunăstarea păsărilor.
• Nu este recomandată folosirea sistemelor de răcire prin evaporare dacă umiditatea din hală
depășește 70-80%.
120 2013
Lumina
Obiectiv
Obținerea unor performanțe de reproducție optime cu ajutorul programului de lumină (durata
zilei lumină și intensitatea luminoasă) și a fotostimulării (mărirea zilei lumină) la vârsta și
greutatea corporală corespunzătoare.
Principii
Toți părinții de reproducție rase grele la ecloziune sunt fotorefractori. Asta înseamnă că puii
sunt incapabili să răspundă pozitiv la stimularea luminoasă (lungimea zilei de lumină ≥ 11 ore).
Abilitatea de a răspunde la un stimul luminos depinde de expunerea prealabilă a păsărilor la
o perioadă scurtă de lumină (8 ore) considerată neutră; cel puțin 18 săptămâni la părinții de
reproducție rase grele crescuți convențional. Zile de lumină mai lungi (≥ 11 ore) trebuie evitate
în perioada de tineret, deoarece va intârzia dezvoltarea sexuală, va reduce numărul de ouă și
va mări greutatea oului.
După expunerea îndelungată la perioade lungi de lumină, păsările adulte vor deveni
fotorefractoare. Asta înseamnă că nu vor mai raspunde la stimularea luminoasă de mărire a zilei
de lumină iar producția începe să scadă.
Prin programul de lumină la părinții de reproducție rase grele se dorește reducerea fenomenului
de fotorefracție întâlnit la păsările tinere și asigurarea că toate păsările sunt fotosensibile și pot
răspunde pozitiv la mărirea zilei de lumină astfel încât producția să fie optimă.
Lumina în timpul demarajului

Indiferent de tipul de hală pentru primele 2 săptămâni după populare păsările trebuie să
primească 23 de ore de lumină și o oră de întuneric. Acest lucru ajută la dezvoltarea apetitului
și încurajază activitatea de furajare. Acolo unde demarajul se face în hale închise cu microclimat
controlat, lungimea zilei de lumină trebuie redusă treptat la 8 ore/zi până la vârsta de 10 zile.
Intensitatea luminoasă în zona de demaraj în primele zile trebuie să fie mare (80-100 lucși)
Secţiunea 7
pentru ca păsările să poată găsi furaj și apă, dar din jurul vârstei de 6 zile aceasta trebuie
redusă la 30-60 lucși în halele cu microclimat controlat și 60-80 lucși în halele deschise cu
cortine laterale.
Programe de lumină și tipuri de hale

Diferitele tipuri de hale din perioada de tineret și adulte induc 3 combinații comune de metode
de iluminat:
1. Hale închise de tineret (microclimat controlat) și hale închise de adulte (microclimat
controlat).
2. Hale închise de tineret (microclimat controlat) și hale deschise de adulte (ventilate naturală).
3. Hale deschise cu cortine laterale (ventilație naturală) pentru tineret și hale deschise cu
cortine laterale (ventilație naturală) pentru adulte.
Programul de lumină recomandat pentru fiecare dintre aceste tipuri de hale este redat în pagina
următoare. Toate programele de lumină vor realiza 5% producție la 25 de săptămâni. Dacă
se dorește obținerea producției de 5% la altă vârstă decât 25 de săptămâni, atunci vârsta la
care se administrează primul stimul luminos trebuie modificată în consecință. În mod normal
durează între 14 și 21 de zile de la stimularea luminoasă până la obținerea producției de 5%, la
păsările mai ușoare durând mai mult decât la păsările mai grele.
2013 121
Programe de lumină pentru hale cu microclimat controlat la tineret și adulte
Halele cu microclimat controlat permit în perioada de tineret un control mai bun asupra lungimii
zilei de lumină. Posibilitatea controlării lungimii zilei lumină, astfel ca păsările să beneficieze
de o lungime scurtă a zilei lumină de la vârsta de 10 zile rezolvă multe probleme din producție
(de ex. Maturitate sexuală întârziată, greutate corporală mare a femelelor, uniformitate slabă
a lotului, consum mare de furaje) și oferă un control mai bun asupra unor comportamente
nedorite. Incidența ouălor deformate, a prolapsurilor, comportamentului de clocire, spargerea
ouălor în cavitatea abdominală și alte situații care reduc bunăstarea și performanțele păsărilor,
pot fi reduse asigurându-vă că:
• Păsările au greutatea recomandată pentru vârsta lor.
• Au o uniformitate bună a greutății corporale.
• Programele de lumină prezentate în Tabelul 21 sunt respectate.
Obținerea unor producții satisfăcătoare de la păsările ținute în hale cu microclimat controlat (Figura
115) depinde de izolarea halei împotriva intrării luminii din exterior. În perioadele de întuneric
intensitatea nu trebuie să depășească 0.4 lucși. Trebuie luate măsuri pentru a evita intrarea luminii
prin admisiile de aer, ventilatoare, tocurile ușilor, etc., și de asemenea trebuie făcute verificări
regulate pentru a verifica eficiența izolării halelor împotriva intrării luminii din exterior.
Figura 115: Exemplu de hală cu microclimat controlat și control complet asupra luminii ce
poate obține un maxim de 0.4 lucși în perioadele de întuneric.
Izolarea împotriva luminii exterioare este importantă în special în perioada de tineret, când
păsările trebuie să beneficieze de perioade zilnice scurte de lumină (8 ore) înainte să devină
receptive la stimularea luminoasă dinaintea intrării în ouat.
Tabelul 21 detaliază programul de lumină recomandat pentru păsările crescute în hale cu

microclimat controlat. În tineret o durată constantă a zilei lumină de 8 ore trebuie atinsă până
la vârsta de 10 zile și menținută până la stimularea luminoasă.
Pentru a obține producția recomandată de 5% la 25 de săptămâni, stimularea luminoasă

trebuie să aibe loc înainte de 147 de zile (21 săpt). Vârsta efectivă la care ziua lumină se mărește
de la 8 ore la ≥ 11 ore depinde de greutatea medie a lotului și de uniformitatea lui. O evaluare
a uniformității lotului trebuie facută la 140 de zile (20 săpt) sau cu aproximație cu o săptămână
înainte de acordarea primului stimul luminos.
La loturile care sunt sub greutatea recomandată (100 g [0.22 lbs] sau mai mult, la vârsta
respectivă) sau sunt neuniforme (CV% mai mare de 10%) trebuie să se întârzie stimularea
luminoasă (cu cel puțin o săptămână). Trecerea la zile lungi de lumină înainte ca păsările să fi
disipat fenomenul de fotorefracție va întârzia dezvoltarea sexuală la acele păsări care sunt încă
fotorefractoare. Acest lucru va duce la obținerea unui lot neuniform din punct de vedere sexual
cu vârf slab de producție, varietate mare a greutății oului iar nutriția lotului va fi foarte greu de
manageriat.
122 2013
Tabel 21: Programe de lumină pentru hale de tineret și producție cu microclimat controlat.
LUNGIME ZI LUMINĂ
Pentru loturi cu CV%-uri
diferite la140 zile (20 Săpt)
INTENSITATE LUMINOASĂ†
LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN
VÂRSTĂ DEMARAJ* (Ore)
Zile Săptămâni CV ≤ 10% CV >10%

1 23 23
2 23 23
80-100 lucși în zona de demaraj.
3 19 19
10-20 lucși în hală.
4 16 16
5 14 14
6 12 12
7 11 11 30-60 lucși în zona de demaraj.
8 10 10 10-20 lucși în hală.
9 9 9
LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN TINERET
(ore)
10-147 8 8 10-20 lucși.
LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN
Zile Săptămâni
PRODUCȚIE (Ore)
147 21 11‡ 8
154 22 12‡ 12‡
161 23 13‡ 13‡ 30-60 lucși.
168 24 13‡ 13‡
175 25 13 13
* O lungime constantă a zilei lumină de 8 ore trebuie atinsă până la vârsta de 10 zile. Totuși, dacă au existat probleme frecvente de
obținere a greutății corporale timpurii, reducerea la o lungime constantă a zilei lumină de 8 ore se poate întârzia până la vârsta de
21 de zile. † Intensitateamedie într-o hală sau țarc măsurată la nivelul păsărilor. Intensitatea luminoasă trebuie măsurată în cel puțin
9 sau 10 locuri care trebuie să includă colțuri, sub lămpi și între lămpi. În timpul perioadei de întuneric (noapte) trebuie acordată
Secţiunea 7
o intensitate de ≤ 0.4lucși. În mod normal variația intensității luminoase în hală nu trebuie să varieze cu mai mult de 10% față de
medie. ‡Durata zile lumină poate fi mărită brusc și într-o singură administrare, fără să afecteze producția totală de ouă (chiar dacă
vârful de producție poate să fie mai mare iar persistența ouatului mai slabă) dacă greutatea corporală este conform standardului iar
lotul este uniform (CV ≤ 10%).
În timpul producției, nu există nici un avantaj în depășirea a 13 – 14 ore de lumină pe zi în orice

perioadă (unde izolarea împotriva luminii exterioare este bună, nu este nevoie să se depășească
13 ore de lumină). Administrând mai mult de 14 ore de lumină va grăbii instalarea fotorefracției
păsărilor adulte și va rezulta în producții slabe pe sfârșitul perioadei de producție. Administrând
mai puțin de 13 ore de lumină în perioada de producție va crește numărul de ouă pe așternut
deoarece păsările vor depune ouăle înainte de aprinderea luminilor.
Masculii care sunt crescuți pe curba de greutate și programul de lumină recomandat nu vor
avea nevoie de o creștere a lungimii zilei lumină înaintea femelelor. Obținerea profilului de
greutate corporală recomandat cu o uniformitate bună va asigura sincronizarea maturității
sexuale a celor 2 sexe (consultați secțiunea Managementul la intrarea în ouat).
2013 123
Intensitatea luminoasă în perioada de producție

Este recomandat ca intensitatea luminoasă să fie mărită odată cu creșterea zilei lumină. Totuși,
dacă păsările au realizat greutatea medie recomandată și au o uniformitate bună (CV ≤ 10%),
creșterea zilei lumină este cea care stimulează maturitatea sexuală, nu modificările aduse
intensității luminoase. Atâta timp cât la nivelul păsărilor există o intensitate minimă de 7 lucși
în halele de producție, modificările aduse intensității luminoase la momentul transferului din
halele de tineret în cele de producție vor avea un impact minim asupra dezvoltării caracterelor
sexuale și ulterior asupra producției de ouă. Intensitatea medie recomandată la nivelul păsărilor
este de 30 - 60 lucși în halele de producție. Această intensitate mai mare se recomandă pentru
a încuraja folosirea cuibarelor și maximizarea producției de ouă incubabile prin reducerea
numărului de ouă pe așternut.
PUNCTE CHEIE
• Răspunsul maxim la creșterile zilei lumină dinainte intrării în ouat este obținut numai dacă
este realizat profilul recomandat de greutate în perioada de tineret, uniformitate bună a
lotului și aport nutrițional corespunzător.
• Păsările trebuie să beneficieze de o zi scurtă de lumină (8 ore) începând cu vârsta de 10 zile.
• Sunt necesare cel puțin 18 săptămâni de zile scurte de lumină (8-10 ore) în tineret pentru a
disipa fotorefracția păsărilor tinere și pentru a fi siguri că toate păsările sunt fotosensibile la
momentul stimulării luminoase (≥ 11 ore).
• o Intensitate medie de 10-20 lucși la nivelul păsărilor trebuie administrată acestora în
perioada de tineret de la vârsta de 10 zile.
• Halele trebuie să fie izolate împotriva luminii exterioare cu o intensitate maximă de 0.4
lucși în perioadele de întuneric. Orice posibilitate de pătrundere a luminii în hală trebuie
remediată imediat pentru a evita expunerea păsărilor la zile mai lungi de lumină în tineret.
• Răspunsul păsărilor din punct de vedere al reproducției este maxim la o durată a zilei
lumină de 13 – 14 ore în perioada de producție. Asta va întârzia instalarea fotorefracției la
păsările adulte și va reduce incidența ouălor pe așternut prin faptul că majoritatea ouălor
vor fi depuse după aprinderea luminii.
• Trebuie asigurată o intensitate medie de 30-60 lucși la nivelul păsărilor în perioada de
producție.
• Asigurați-vă că masculii și femelele sunt sincronizați din punct de vedere al maturității
sexuale prin creșterea lor după același program de lumină și respectând profilul de greutate
în funcție de vârstă.
Program de lumină pentru hale cu microclimat controlat/hale de producție oarbe și cu

cortine laterale
Unde se practică creșterea tineretului în hale cu microclimat controlat și transferarea lui în hale
de producție cu cortine laterale (Figura 116) durata zilei lumină trebuie menținută la 8 sau 9
ore (consultați Tabelul 22) de la vârsta de 10 zile până la prima stimulare luminoasă a lotului.
În regiunile în care problemele cum ar fi prolapsurile, exprimarea instinctului de clocire sau
mortalitate mare înaintea intrării în ouat sunt exprimate frecvent, creșterea păsărilor cu o durată
a zilei lumină de 10 ore poate fi un avantaj.
Figura 116: Exemplu de hală de producție deschisă (microclimat natural).
124 2013
Lotul trebuie transferat în hale de producție cu cortine laterale (hale de tineret și adulte)
sau cortinele de izolare luminoasă trebuie ridicate (aceleași hale de la o zi la depopulare)
în același moment când se administrează primul stimul luminos dinaintea instalării
ouatului (147 zile [21 săpt] dacă se dorește obținerea a 5% producție la 25 de săpt).
Nu există niciun beneficiu din punct de vedere al reproducției dacă se administrează

păsărilor mai mult de 14 ore de lumină în timpul perioadei de producție. Totuși, acolo
unde păsările sunt ținute în hale de producție cu cortine laterale iar durata maximă
de lumină naturală depășește 14 ore, poate fi administrată o combinație între lumină
artificială și naturală care poate să depășească 14 ore și să fie egală cu durata maximă
de lumină naturală. Asta va împiedica expunerea păsărilor la o scădere a duratei
zilei de lumină după ce au beneficiat de cea mai lungă durată naturală de lumină din
mijlocul verii.
Pentru a asigura sincronizarea dezvoltării sexuale, creșteți masculii și femelele după
același program de lumină.
Tabel 22: Program de lumină pentru hale cu microclimat controlat/hale de producție

oarbe și cu cortine laterale.
LUNGIME ZI LUMINĂ NATURALĂ
(Ore) la 147 Zile (21 Săpt)
INTENSITATE
9 10 11 12 13 14 15
LUMINOASĂ†
Vârstă (zile) LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN DEMARAJ (Ore) ‡
1 23 23 23 23 23 23 23
2 23 23 23 23 23 23 23 80-100 lucși în zona
3 19 19 19 19 19 19 19 de demaraj.
4 16 16 16 16 16 16 16 10-20 lucși în hală.
5 14 14 14 14 14 14 14
6 12 12 12 12 12 12 12
7 11 11 11 11 11 11 11 60-80 lucși în zona
de demaraj. 10-20
8 10 10 10 10 10 10 11 lucși în hală.
9 9 9 9 9 10 10 10
Vârstă (zile) LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN PERIOADA DE TINERET (Ore)
Secţiunea 7
10-146 8 8 8 8 9 9 9 10-20 lucși
Vârstă
LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN PERIOADA DE PRODUCȚIE(Ore)
(Zile) (Săpt)
147 21 12# 12# 12# 13# 14 14 15§
Lumină artificială
154 22 13# 13 # 13# 13# 14 14 15§
30-60 lucși
161 23 14 14 14 14 14 14 15§
‡ O lungime constantă a zilei lumină de 8 ore trebuie atinsă până la vârsta de 10 zile. Totuși, dacă au existat probleme
frecvente de obținere a greutății corporale timpurii, reducerea la o lungime constantă a zilei lumină se poate întârzia
până la vârsta de 21 de zile.
† Intensitatea medie într-o hală sau țarc măsurată la nivelul păsărilor. Intensitatea luminoasă trebuie măsurată în cel
puțin 9 sau 10 locuri care trebuie să includă colțuri, sub lămpi și între lămpi.
# Durata zilei lumină poate fi mărită brusc și într-o singură administrare, fără să afecteze producția totală de ouă (chiar
dacă vârful de producție poate să fie mai mare iar persistența ouatului mai slabă) dacă greutatea corporală este conform
standardului iar lotul este uniform (CV ≤ 10%).
§ Nu există niciun beneficiu dacă se depășește o durată a zilei de lumină de 14 ore. Dacă durata zilei de lumină naturală
depășește 14 ore, atunci combinația dintre cele două perioade de lumină naturală și artificială trebuie mărită pentru a
egala cea mai lungă perioadă de lumină naturală așteptată. ¶ Dacă apar probleme la loturile out-of-season (ex.maturitate
sexuală întârziată), lotul poate fi stimulat luminos la 140 de zile (20 săpt) dacă greutatea corporală este conform
standardului iar CV-ul nu este mai mare de 10%.
2013 125
PUNCTE CHEIE
• Răspunsul maxim la creșterile zilei lumină dinaintea intrării în ouat este obținut numai dacă
• Păsările trebuie să beneficieze de o zi scurtă de lumină (8 ore) începând cu vârsta de 10 zile.
• În perioada de tineret halele trebuie să fie izolate împotriva luminii exterioare cu o intensitate
maximă de 0.4 lucși în perioadele de întuneric.
• Acolo unde păsările sunt ținute în hale de producție cu cortine laterale iar durata maximă de
lumină naturală depășește 14 ore, poate fi administrată o combinație între lumină artificială
și naturală care poate să depășească 14 ore și să fie egală cu durata maximă de lumină
naturală.
Program de lumină pentru hale de tineret și producție cu cortine laterale
Sunt 4 situații de iluminat în halele de tineret cu cortine laterale (Figura 117):

1. Creșterea lungimii zilei de lumină naturală în perioada de tineret.
2. Creșterea lungimii zilei de lumină naturală la început și scăderea acesteia către finalul
perioadei de tineret.
3. Scăderea lungimii zilei de lumină naturală pe toată durata perioadei de tineret.
4. Scăderea lungimii zilei de lumină naturală la început și creșterea acesteia către finalul
perioadei de tineret.
Figura 117: Exemplu de hală de tineret cu deschideri laterale unde nu există control asupra
iluminatului în hală.
Modificările tiparelor lungimii zilei lumină sunt prezentate în Figura 118. Pentru fiecare lună
diferă culorile ce indică modelul de creștere sau scădere a perioadelor zilei de lumină în tineret.
De exemplu un lot populat la începutul lunii Octombrie în Hemisphere de nord, sau Aprilie în
Hemisphere de sud va avea durata zilei de lumină în scădere până la 10-12 săptămâni după
care aceasta va crește.
126 2013
Figura 118: Tipar al lungimii zilei de lumină naturală în perioada de tineret în Hemisphere de
nord și de sud
154 Zile/22 Săpt
105 Zile/15 Săpt
70 Zile/10 Săpt
35 Zile/5 Săpt
Populare
Hemisphere de nord Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug
Hemisphere de sud Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Ian Feb
ZI LUMINĂ ÎN SCĂDERE ZI LUMINĂ ÎN CREȘTERE
Notă: Numărul efectiv de ore de lumină diferă în funcție de latitudine.
În trecut au existat îngrijorări că dacă tineretul este crescut cu o durată a zilei de lumină în
creștere, vor exista probleme legate de instalarea timpurie a maturității sexuale, incidență
crescută a prolapsurilor, mortalitate mare și ouă mici. Totuși acum se știe că acest lucru nu se
întâmplă. Părinții de reproducție rase grele sunt fotorefractori și au nevoie de o perioadă de zile
scurte pentru a disipa fotorefracția din tineret și să devină receptive la stimularea luminoasă.
Deci zilele de lumină lungi în perioada de tineret vor întârzia dezvoltarea sexuală. În plus,
influența luminii asupra maturității sexuale la găinile de reproducție rase grele depinde de o
furajare corespunzătoare și de greutate în funcție de vârstă. De aceea este recomandat ca
păsările crescute în hale de tineret cu cortine laterale să fie expuse la orice modificare ce apare
în lungimea zilei de lumină naturală din acea perioadă.
Este foarte important ca găinilor de reproducție rase grele să nu li se administreze perioade

lungi de lumină artificială în timpul perioadei de tineret cum a fost recomandat anterior, pentru
ca acest lucru va întârzia instalarea maturității sexuale și va duce la o persistență slabă a
Secţiunea 7
ouatului spre finalul producției din cauza instalării precoce a fotorefracției păsărilor adulte.
Vârsta la care păsările ajung la maturitatea sexuală depinde de schimbarea tiparelor zilei lumină
in timpul perioadei de tineret și mărimea creșterii duratei zilei lumină la momentul primului stimul
luminos.
Programul de lumină din Tabelul 23 a fost conceput pentru a reduce efectele adverse ale
creșterii păsărilor în hale deschise. Cu toate acestea performanțele păsărilor crescute în
hale deschise vor fi întotdeauna mai slabe decât cele ale loturilor crescute în hale oarbe cu
microclimat controlat.
2013 127
Tabel 23: Program de lumină pentru hale deschise destinate creșterii și producției.
DURATĂ ZI LUMINĂ NATURALĂ
La 10 Zile (Ore)
INTENSITATE
9 10 11 12 13 14 15
LUMINOASĂ†
Vârstă (Zile) DURATĂ ZI LUMINĂÎN DEMATAJ (Ore)
1 23 23 23 23 23 23 23
2 23 23 23 23 23 23 23
80-100 lucși în
3 19 19 19 19 19 19 19
zona de demaraj.
4 16 16 16 16 16 16 16
5 14 14 14 14 14 14 15
6 12 12 12 12 13 14 15
7 11 11 11 12 13 14 15 > 60-80 lucși în
8 10 10 11 12 13 14 15 zona de demaraj.
9 9 10 11 12 13 14 15
DURATĂ ZI LUMINĂ ÎN TINERET
Intensitate lumină
10-146 Zile Lumină naturală
naturală.
DURATĂ ZI LUMINĂ NATURALĂ
(Ore) la 147 Zile ( 21 Săptămâni)
9 10 11 12 13 14 15
Vârstă
DURATĂ ZI LUMINĂ ÎN PRODUCȚIE (Ore)
(Zile) (Săpt)
147 21 12# 13# 14 14 14 14 15§ Lumină artificială

suplimentară 30-60
154 22 13# 14 14 14 14 14 15§ lucși,
dar 60 lucși pentru
loturile eclozionate
161 23 14 14 14 14 14 14 15§ în primăvară.
† Intensitate medie într-o hală sau țarc măsurată la nivelul păsărilor.

# Durata zilei lumină poate fi mărită brusc și într-o singură administrare, fără să afecteze producția totală de ouă (chiar dacă vârful
de producție poate să fie mai mare iar persistența ouatului mai slabă) dacă greutatea corporală este conform standardului iar lotul
este uniform (CV ≤ 10%).
§ Nu există niciun beneficiu dacă se depășește o durată a zilei de lumină de 14 ore. Dacă durata zilei de lumină naturală depășește
14 ore, atunci combinația dintre cele două perioade de lumină naturală și artificială trebuie mărită pentru a egala cea mai lungă
perioadă de lumină naturală așteptată.
PUNCTE CHEIE
• Răspunsul maxim la creșterile zilei lumină dinaintea intrării în ouat este obținut numai dacă
• Dacă păsările sunt crescute în hale deschise, trebuie să fie expuse la orice modificare ce
apare în lungimea zilei de lumină naturală. Niciodată să nu creșteți păsări cu zile lungi de
lumină artificială (≥ 11 ore), chiar și pentru păsări eclozionate primăvara sau păsări out-of-
season birds, deoarece acest lucru va întârzia instalarea maturității sexuale și va reduce
numărul total de ouă.
• Acolo unde păsările sunt ținute în hale de producție cu cortine laterale iar durata maximă de
lumină naturală depășește 14 ore, poate fi administrată o combinație între lumină artificială
și naturală care poate să depășească 14 ore și să fie egală cu durata maximă de lumină
naturală.
128 2013
Lumina artificială și intensitatea luminoasă

În halele deschise este important ca intensitatea luminoasă furnizată în timpul iluminării
artificiale să fie suficient de puternică pentru a garanta fotostimularea. Intensitatea luminoasă
recomandată în hală este de 30-60 lucși. În timpul anumitor perioade din an când loturile sunt
crescute cu o intensitate mai mare a luminii naturale (ex. Păsări eclozionate vara), este necesară
o intensitate mai mare a luminii artificiale din halele de producție. Acest lucru este esențial
pentru a obține rezultate de reproducție cel puțin satisfăcătoare.
Lumină artificială suplimentară trbuie administrată atât la început cât și la sfarșitul zilei de
lumină naturală. Acest lucru va delimita păsării ziua de lumină și va elimina eventualele variații
a lungimii zilei lumină cauzate de modificari ale momentului apusului și răsăritului. Tranziția de
la întuneric natural la lumină artificială și de la lumină artificială la întuneric natural va induce
păsării efectul de ”răsărit și apus”. Cel din urma este mai important deoarece apusul controlează
momentul ovulației și în consecință și momentul depunerii oului. Proporția de lumină artificială
administrată la începutul și sfârșitul zilei de lumină depinde de factori de management cum ar
fi ora de începere a programului și ora de recoltare a ouălor.
În halele deschise efectele anotimpurilor pot fi reduse semnificativ dacă intensitatea luminii
naturale este redusă. Utilizarea de cortine închise la culoare din plase horticole de exeplu va
reduce intensitatea luminii naturale permițând totodată și o ventilație corespunzătoare. Plasa
trebuie eliminată la acordarea primului stimul luminos.
PUNCTE CHEIE
• Păsările pot intra mai greu în producție dacă intensitatea luminii artificiale la momentul
primului stimul luminos este mai mică de 60 lucși iar în perioada de tineret au beneficiat de
intensitatea mare a luminii naturale.
• Lumină artificială suplimentară trebuie administrată atât la început cât și la sfarșitul zilei
• de lumină naturală pentru a o menține la o lungime fixă.
Variațiile lungimii zilei lumină în funcție de anotimp

Când halele de tineret și/sau producție sunt hale deschise, variațiile anotimpurilor vor afecta
performanțele. Schimbările în funcție de anotimp se fac treptat și de aceea o clasificare
precisă a lunilor ca în sezon sau în afara sezonului este dificil de facut. Unele luni nu sunt nici
în sezon dar nici în afara sezonului. Latitudinea va influența deasemenea efectele anotimpurilor
(consultați Figura 119).
Secţiunea 7
Figura 119: Lungime zi lumină la latitudinile 10o sau 30o nord sau sud.
30˚ N/S
17 10˚ N/S
16
15
14
lungime zi (ore)
13
12
11
10
7
HEMISPHERE I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D
DE NORD
HEMISPHERE I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I
DE SUD
Luni
2013 129
Lunile în care sunt populate păsările sunt clasificate ca luni în sezon sau în afara sezonului în
Tabelul 24.
Tabel 24: Clasificarea lunilor de populare ca luni în sezon și în afara sezonului.
ÎN-SEZON ÎN AFARA SEZONULUI
Hemisphere Hemisphere Hemisphere Hemisphere

de nord de sud de nord de sud
Septembrie Martie Martie Septembrie
Octombrie Aprilie Aprilie Octombrie
Noiembrie Mai Mai Noiembrie
Decembrie Iunie Iunie Decembrie
Ianuarie * Iulie * Iulie * Ianuarie *
Februarie* August * August * Februarie*
* Aceste 4 luni sunt greu de clasificat. Efectul anotimpurilor asupra acestor luni va fi influențat de latitudine. Pot fi necesare modificări
minore ale programului de lumină și a profilului greutății corporale.
Loturi în afara sezonului

Vârsta la intrarea în ouat pentru loturile eclozionate între Martie și August în Hemisphere de
nord și între Septembrie și Februarie Hemisphere de sud va fi întarziată deorece păsările nu vor
avea suficiente zile scurte de lumină (8-10 ore) pentru a disipa fotorefracția și pentru a deveni
fotosensibile. În comparație cu loturile în sezon, loturile în afara sezonului vor intra în producție
mai târziu și vor avea vârfuri mai scăzute, ouă mai mari și producții greu de previzionat.
Maturitatea sexuală pentru loturile în afara sezonului poate fi grăbită prin permiterea unui
grad de libertate mai mare asupra controlului greutății corporale (pentru mai multe informații
consultați Obiectivele de performanță pentru părinții de reproducție rase grele). Creșterea
femelelor în afara sezonului după un profil de greutate corporală mai greu va permite disiparea
mai rapidă a fotorefracției ajutând la reducerea problemelor legate de producția de ouă și de
mărimea oului.
Performanțele păsărilor eclozionate primăvara (în afara sezonului) pot fi îmbunătoțite prin
creșterea lor în hale cu plase laterale pentru a reduce pătrunderea luminii și a beneficia de zile
scurte de (8-10 ore) cu lumină artificială. Cu toate acestea, este puțin probabil ca producția
unui lot în afara sezonului să fie lafel de bun ca prodicția unui lot în sezon (eclozionat toamna).
Prima stimulare luminoasă trebuie dată la vârsta de 147 de zile (21 săpt) – dacă vârsta la care se
dorește obținerea a 5% producție este 25 de săptămâni – și trebuie administrată într-o singură
tranșă până la 14 sau 15 ore de lumină acolo unde lungimea așteptată a zilei de lumină este
mai mare de 14 ore.
Loturi în sezon
Loturile în sezon trebuie crescute după profilul recomandat de creștere corporală iar prima
stimulare luminoasă trebuie administrată la 21 de săptămâni (147 zile) pentru a obține 5%
producție la 25 de săptămâni.
PUNCTE CHEIE
• Programul de lumină pentru loturile în sezon și în afara sezonului sunt identice (consultați
Tabelul 23).
• Păsările în afara sezonului trebuie crescute după un profil de creștere corporală mai greu.
• Păsările în sezon trebuie să urmeze greutățile corporale recomandate.
130 2013
Lungimea de undă (Culoarea luminii) ș tipul lămpii

Nu există dovezi științifice puternice care să arate că o anumită culoare a luminii poate induce
performanțe mai bune decât lumina albă, care conține toate culorile din spectrul luminos.
Pot exista unele efecte benefice asupra fertilității prin utilizarea luminii UV-A pe lângă lumina
albă (lumina naturală are în jur de 7% UV-A). Părinții de reproducție rase grele prezintă markere
reflectorizante pe penaj iar furnizarea de lumini UV-A poate ajuta în recunoașterea păsărilor.
Există unele dovezi cum că femelele folosesc această proprietate pentru a alege anumiți
masculi, în timp ce masculii sunt mai activi și vor încerca mai multe împerecheri atunci când
se asigură lumină UV-A.
Nu există date care să arate că un anumit tip de lampă induce performanțe mai bune decât
un oricare alt tip și de aceea alegerea lămpilor va depinde de diponibilitate, costul investiției,
costul de funcționare și posibilitatea reducerii intensității folosind echipamente convenționale
de reducere a tensiunii.
PUNCTE CHEIE
• Nu este nevoie să se administreze păsărilor de reproducție rase grele lumină cu o altă
culoare în afară de lumină albă.
• Tipul lămpii nu influențează performanțele de reproducție.
Secţiunea 7
2013 131
Note
132 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Nutriție
Secțiunea 8 - Nutriție
Nutriție
Notă: Această secțiune trebuie folosită împreună cu suplimentele acestui manual și anume Specificațiile
Nutriționale ale părinților de reproducție rase grele și Obiectivele de Performanță ale părinților de reproducție
rase grele.
Obiectiv
Îmbunătățirea bunăstării, a potențialului de reproducție (a masculilor și femelelor) și a calității
puilor prin furnizarea mai multor rețete echilibrate care întrunesc cerințele părinților de
reproducție rase grele în toate stadiile de dezvoltare și producție.
Principii
Menținerea unei bune uniformități și ținerea păsărilor aproape de greutatea corporală
recomandată este esențială în furajarea loturilor de părinți de reproducție rase grele.
Compoziția și forma furajului, managementul furajării și managementul general trebuie luate în
considerare la evaluarea performanțelor loturilor de părinți. O analiză economică a întregului
ciclu de producție a broilerului arată că mici îmbunătățiri în performanțele reproducătorilor sau
broilerilor vor acoperi costurile îmbunătățirii nivelurilor de nutrienți din furajul reproducătorilor.
În general este justificat un furaj de foarte bună calitate pentru reproducători.
Nutriția părinților de reproducție rase grele

Rețetele furajere și managementul furajării sunt combinate pentru a obține greutățile corporale
recomandate și o bună uniformitate pe toată durata vieții de reproducție.
Nutriția este variabila cu cel mai mare impact asupra producției și profitabilității în loturile de
reproducători și chiar dacă formularea și echilibrarea rațiilor este o activitate precisă care
necesită experiența unui nutriționistiar, șeful de fermă trebuie să cunoască conținutul nutrițional
al furajului. Astfel de informații pot fi obținute de la producătorii de furaj sau consultanți
nuttriționiști. Foarte important este existența în fermă a contra-probelor de furaj și analizarea
lor frecventă în laborator pentru a determina dacă conținutul de nutrienți așteptat este cel real.
Este important ca managerii să cunoască compoziția rețetei furajului pe care îl administrează
păsărilor pentru a se asigura că:
• Nivelul și compoziția furajului vor furniza zilnic niveluri adecvate de nutrienți (consum de Secţiunea 8
furaj * concentrația nutrienților).
• Există un echilibru adecvat și așteptat între nutrienții din furaj.
• Analize frecvente de laborator ale rețetelor sunt interpretate și luate măsuri de corecție cum
ar fi:
• Alertarea furnizorului cu legătură la existența unor discrepanțe în rețetă.
• Management corect al programelor de furajare.
Furnizarea nutrienților
Rețetele trebuie echilibrate pe baza consumului de nutrienți digestibili. Un exces sau o
deficiență a oricărui nutrient important va avea un impact negativ asupra performanței lotului
de părinți dar și asupra celor de broileri.
În practică furnizarea de nutrienți reproducătorilor este controlată prin compoziția nutrienților

din furaj și prin nivelul consumului de furaj, aceștia fiind doi factori ce trebuie întotdeauna luați
în considerare împreună deoarece orice modificare adusă la unul dintre ei va avea un impact
negativ asupra furnizării de nutrienți. Deoarece consumul zilnic de nutrienți cum ar fi energia
și aminoacizii determină performanțele lotului, efectul modificării fie a compoziției nutrienților
din furaj fie a alocării cantității de furaj pentru aportul de nutrienți trebuie luat în considerare.
2013 133
Reperele orientative pentru consumul zilnic de furaj și ajustarea lor în funcție de observarea
performanțelor păsărilor au fost discutate în secțiunile anterioare ale acestui manual. Aceste
repere sunt concepute cu referire la nivelul de energie al rețetei prezentat în Specificațiile
nutriționale ale părinților de reproducție rase grele: 11.7 MJ (2800 kcal) EM pe kg pentru rețetele
starter, grower și breeder.
Deși specificațiile nutriționale sunt prezentate ca și concentrații ale rațiilor, necesarul zilnic
de nutrienți (ex. Necesarul de nutrienți de care pasărea are nevoie într-o zi în orice moment
din viața sa) este parametrul care trebuie luat în considerare când se iau decizii cu privire la
furajare. Acest lucru foarte important mai ales când consumul de furaj variază, ca atunci când
din cauza căldurii consumul de furaj va scădea.
Consumul de furaj
Consumul zilnic de furaj pe pasăre este influențat atât de factorii genetici cât și de circumstanțele
de microclimat. Controlul furajului este un mecanism major pentru managementul eficient al
lotului, și de aceea consumurile așteptate de furaj sunt importante atât pentru a determina
densitatea nutrienților necesari în rețetă cât și pentru luarea deciziilor de management.
Cerințele nutriționale zilnice ale păsărilor sunt satisfăcute de produsul dintre presupusul
consum de furaj și concentrația nutrienților. Recomandările pentru concentrațiile nutrienților
din Specificațiile Nutriționale pentru părinți de reproducție rase grele, presupun obținerea
consumurilor de furaje așa cum sunt prezentate in Obiective de Performanță pentru părinți de
reproducție rase grele.
Energie
Energia din furaj este exprimată convențional ca nivel aparent de energie metabolizabilă
corectată la zero retenție de azot (AMEn); aceste valori reprezintă exprimarea cea mai corectă
a valorii energiei. Date despre conținutul de energie exprimate în acest fel sunt disponibile din
multe surse. În acest manual termenul de EM este folosit pentru a descrie AMEn.
Nivelurile recomandate de furaj prezentate în acest manual dar și în Obiective de Performanță

pentru părinți de reproducție rase grele presupun că rețetele au concentrația energiei de 11.7
MJ (2800 kcal) EM pe kg pentru furaj starter, grower și pentru loturi în producție. Deoarece
păsările răspund la livelul nutrienților din furajul ingerat (nu concentrația nutrienților), dacă
rețetele au livelul de nutrienți diferit de nivelul recomandat, atunci trebuie făcute modificări
proporționale la alocările de furaj. De exemplu dacă păsările sunt furajate cu o rețetă cu 11.9
MJ (2844 kcal) EM pe kg furaj, atunci consumul de furaj în vârf trebuie redus de la 165 g la
162.4 g pe pasăre pe zi pentru a compensa cu nivelul crescut de energie din furaj (11.7 ÷ 11.9
= 0.983; 165 x 0.983 = 162.2).
Necesarul zilnic total de energie al unei păsări este suma energiilor necesare pentru întreținere,
creștere și producerea masei de ou. Energia necesară pentru întreținere este de departe cea
mai importantă componentă din necesatul total de energie. Necesarul de energie pentru
întreținere se bazează pe greutatea corporală a păsării șe este influențat semnificativ de
temperatura microclimatului. Deci totalul necesarului de energie se va modifica în funcție de
temperatura microclimatului, locație și anotimp. Ajustarea aportului de energie trebuie să se
bazeze în mare parte pe observarea păsărilor, răspunsul greutății corporale, condiția corporală,
timpul de consum al furajului și masa de ou.
Alegerea nivelului de energie din furaj este o combinație dintre managementul furajului,
bunăstare și factori economici. În cazuri speciale, modificarea nivelului de energie din furaj
poate să fie justificată dacă consumurile de furaj nu sunt conform standardului sau dacă factorii
economici dictează o modificare a nivelului de energie. Dacă nivelurile de energie diferă de
cele sugerate în specificațiile nutriționale, atunci trebuie modificate nu numai cantitățile de furaj
alocate ci și concentrațiile altor nutrienți din rețetă, pentru a menține un raport constant între
nutrienți și energie. Aceste ajustări sunt necesare pentru a vă asigura că necesarul zilnic de
nutrienți este ingerat de către pasăre.
134 2013
Aportul corect de energie este critic pentru o producție și o persistență optimă. Când
aportul de energie pare să fie factorul limitant (ex. dacă performanțele de producție
recomandate nu sunt obținute) trebuie acordat furaj suplimentar. Cu toate acestea,
când un alt nutrient în afară de energie limitează performanțele, administrarea de furaj
suplimentar poate duce la un aport mărit de energie – ducând la o greutate corporală
excesivă și dezvoltare ovariană neadecvată. Dacă aportul de energie este corect dar
un alt nutrient este prea scăzut, atunci rețeta trebuie reformulată pentru a putea furniza
păsărilor nivelurile necesare de nutrienți.
Conținutul în energie din șarje succesive de furaj nu trebuie să varieze foarte mult.
Schimbările de furaj trebuie făcute treptat și controlate cu atenție; mai ales la schimbarea
rețetelor (ex. trecerea de la Grower la Breeder).
Într-o rețetă, consecvența densității nutrienților și a calității acestora este critică.

Ingredientele care au compoziția nutrienților variabilă trebuie folosiți cu atenție. Evitați
schimbările masive ale ingredientelor din furaj și a concentrației energiei între șarjele de
furaj pentru același lot de păsări.
Proteinele și aminoacizii
Concentrația proteinei din furaj trebuie să fie suficientă pentru a ne asigura că cerințele
pentru toți aminoacizii esențiali au fost întrunite. Aminoacizii asigură bazele țesuturilor,
proteina din pene și ouă și pentru înlocuirea proteinelor pierdute în procesul zilnic natural
de conversie a proteinelor. Conținutul rețetei în proteină trebuie să asigure aminoacizi la
o rată zilnică optimă, asigurându-vă ca aceștia sunt în echilibru și cu energia din furaj.
Variațiile proteinei din furaj trebuie reduse la minim. Consumul de proteină în exces poate
duce la depuneri excesive de masă musculară (depunere mare de masă musculară pe
piept) și poate influența negativ fertilitatea. Pe de altă parte consumul redus de proteină
poate duce la scăderea mărimii oului și la probleme de penaj.
În general, este de preferat mai ales în timpul perioadelor calde să se administreze furaj
cu proteină ușor digestibilă.
Recomandări nutriționale specifice sunt prezentate în Specificații Nutriționale pentru

părinți de reproducție rase grele. Nivelurile de aminoacizi sunt date pentru aminoacizii
esențiali care sunt cei mai predispuși să fie limitați în furaj. Digestibilitatea aminoacizilor
este bazată pe digestibilitatea rezultată din fecale. Formularea rețetelor pe baza
aminoacizilor digestibili furnizează o proteină mai bine echilibrată în furaj, care întrunește
mai bine cerințele păsărilor. Proteina brută și aminoacizii sunt date ca total g pe kg (pentru
% împărțit la 10).
Macro minerale
Macro mineralele calciu (Ca) și fosfor (P) sunt critice pentru dezvoltarea corespunzătoare Secţiunea 8
a scheletului, performanțele de reproducție, calitatea cojii oului și pentru alte funcții
metabolice.
Găinile au nevoie de 4-5 g de calciu pe cap pe zi pentru a menține echilibrul calciului. În

practică, această cerință este satisfăcută prin furajarea rețetei breeder cu nivelul de calciu
recomandat nu mai târziu de obținerea a 5% producție.
Pentru a menține calitatea optimă a cojii oului, luați în considerare suplimentarea cu 1.0
g de Ca pe pasăre pe zi sub formă de particule mari de piatră de var (diametru de 3.2
mm [0.125 in]) sau scoici. Acest lucru este relevant când se administrează furaj granulat
iar piatra de var mărunțită este folosită în rețetă ca sursă de calciu. Când păsările sunt
furajate dimineața devreme, particulele fine de piatră de var din furaj sunt absorbite rapid
și excretate prin rinichi cu mult înainte de formarea cojii oului în timpul dupamiezei. Astfel,
administrarea unei surse de calciu cu particule mai mari în timpul dupamiezei poate
îmbunătății calitatea cojii oului prin asigurarea prezenței calciului în intestine în timpul
formării cojii oului. Un mod eficient de furnizare a acestui supliment este răspândirea
uniformă a acestuia pe așternut. Totuși sursa suplimentară de calciu nu trebuie lăsată
să se acumuleze în așternut deoarece consumul excesiv de calciu poate dăuna calității
cojii oului. Dacă totuși are loc acumularea calciului în așternut, suplimentarea calciului
trebuie oprită până când păsările vor consuma tot calciul din așternut. Dacă este folosit
furaj măcinat, particule mari de piatră de var sau scoici pot fi incluse cu ușurință în furaj.
2013 135
Consumul adecvat de fosfor (P) disponibil este critic pentru structura scheletului și pentru
calitatea cojii oului. Nivelul ridicat de P disponibil în timpul perioadei de producție reduce
calitatea cojii oului și are un impact negativ asupra performanțelor de incubație (eclozionabilitate).
Administrarea nivelului recomandat de P disponibil va asigura o calitate corespunzătoare a cojii
oului.
Nivelurile de sodiu, cloruri și potasiu peste nivelurile recomandate vor crește consumul de apă,
vor reduce calitatea așternutului și vor reduce calitatea cojii oului. Este importantă controlarea
nivelurilor acestor nutrienți pentru evitarea problemelor mai sus menționate.
Fitaza
Adăugarea de fitază în furaj pentru a elibera P disponibil din materiile prime, înlocuindu-se
astfel parțial necesarul de fosfați de bună calitate din furaj este o practică des întâlnită. Dacă se
adaugă fitază în furaj este important să se urmărescă recomandările producătorului, altfel pot
apărea deficiențe minerale.
Dezechilibru mineral și tulburări metabolice
Tetania calcemică la femelele de reproducție este întâlnită ocazional cu mortalitate în jurul vârstei
de 25 – 30 de săptămâni. Găinile care suferă de această boală sunt găsite paralizate sau moarte în
cuibare dimineața cu ovare active și un ou cu coaja formtă parțial. La necropsie nu se observă alte
probleme de ordin patologic. Incidența acestei boli este redusă când se urmăresc recomandările
cu privire la nivelul de calciu din furaj.
Un nivel scăzut al P disponibil și al potasiului (K) poate duce la Sindromul morții subite (SMS). La
reproducători SMS se întâmplă la începutul perioadei de ouat și se manifestă prin moarte subită.
La necropsie se observă o inimă mărită și flască, plămâni congestionați și pericardită la unele
păsări. SMS răspunde de obicei la suplimentarea K în apa de băut dar și în furaj. Păsările Ross
sunt slab susceptibile la SMS.
Micro elemente
Nivelurile recomandate de suplimentare a mineralelor în premix pot fi găsite în Specificațiile

Nutriționale pentru părinți de reproducție rase grele. În linii mari, oligoelementele chelate
organice au o disponibilitate biologică mai mare decât sursele neorganice. Când se folosesc
surse neorganice de microelemente, în general sunt de preferat sulfații deoarece oferă cea mai
mare disponibilitate biologică.
Vitamine
Vitaminele sunt critice în toate aspectele creșterii performanțelor de reproducție și în ceea ce

privește viabilitatea broilerilor. În situații de stres, izbugnirea unor boli și alte situații, păsările
pot să arate un răspuns pozitiv la un nivel ridicat ale unor anumite vitamine. Scopul este de a
elimina sau reduce factorii de stres, în loc să depinzi de suplimentarea excesivă a vitaminelor
pentru performanțe optime.
O sursă majoră de variație a suplimentelor anumitor vitamine este reprezentată de tipul de

cereale. Prin urmare s-au făcut recomandări separate pentru Vit A, acid nicotic, acid pantotenic,
pyridoxine (B6) și biotină în furaje pe bază de porumb vs. pe bază de grâu. (pentru mai multe
detalii consultați Specificațiile Nutriționale pentru părinți de reproducție rase grele).
Influența vitaminelor este sensibilă la o serie de factori (umezeală, micro elemente și căldură)
care le poate reduce viața de raft. Trebuie implementate măsuri de control al calității pentru a ne
asigura că nivelurile de vitamine din furajul finit întrunesc specificațiile nutriționale recomandate.
Perioada de timp dintre momentul când furajul părăsește FNC-ul și până când păsările consumă
efectiv furajul trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Livrările de furaj trebuie programate astfel
încât furajul să nu stea prea mult în buncărele de furaj. (ex. >10 zile). Acest lucru este important
în mod special în condiții de temperatură și umiditate ridicată, care vor accelera degradarea
calității furajului. Prin folosirea de compuși inhibitori de mucegai (ex. inhibitori de mucegai pe
bază de acid propionic), riscul dezvoltării mucegaiurilor și producerii ulterioare a micotoxinelor
poate fi redus.
136 2013
Vitamina E este una dintre cele mai scumpe vitamine și are o serie de funcții biologice cu impact
asupra sistemului imunitar și reproducător, deci este important ca nivelul acestei vitamine
în furaj să rămână între limite recomandate. Cercetările arată că nivelurile recomandate de
vitamine întăresc sistemul imunitar al broilerilor de o zi. Recomandări pentru toate vitaminele
sunt incluse în Specificațiile Nutriționale pentru părinți de reproducție rase grele. Probleme ce
pot să apară din cauza deficiențelor de vitamine sunt detaliate în anexe la finalul acestui manual.
PUNCTE CHEIE
• Este necesară cunoașterea compoziției nutrienților pentru a asigura controlul calității
rețetelor furajere și administrarea corectă a nivelurilor de furajare.
• Cunoașterea energiei din furaj este foarte importantă deoarece nutriționiștii echilibrează
nutrienții din rețetă cu concentrația energiei. Nivelurile de furajare trebuie modificate în
consecință ca răspuns a schimbării concentrației energiei.
• Furajul nu trebuie depozitat în fermă și trebuie folosit în mazim 10 zile de la livrare.
• Probleme specifice legate de performanță pot fi rezolvate prin atenție sporită la concentrațiile
anumitor nutrienți, dar în general – rețetele furnizate sunt întocmite corect – cele mai mari
efecte al rețetei asupra performanțelor sunt date de consumurile neadecvate de furaj.
Programe de furajare și specificațiile rețetelor

Specificațiile furajului și managementul furajării, trebuie luate în considerare întotdeauna
împreună. Specificații diferite ale furajului pot fi folosite cu același succes dacă, împreună cu
procedurile de management al furajării pot duce la performanțele recomandate ale păsărilor.
Principalii factori care influențează specificațiile furajului includ disponibilitatea materiilor prime,
tehnologia de procesare a furajului și managementul păsărilor.
Furajele trebuie formulate pentru a întruni specificațiile nutriționale și să fie consecvent în

timp. Modificările bruște ale ingredientelor furajului sau a altor caracteristici care pot duce la
reducerea consumului de furaj trebuie evitate.
Managementul furajării și compoziția furajului trebuie să fie ghidate de atenta monitorizare și

observare a lotului.
Programul de furajare recomandat și cel mai des întâlnit constă în folosirea unui furaj Starter
timp de 28 de zile, un furaj Grower până la 5% producție care este urmat de un furaj Layer.
Perioada de utilizare a furajului Starter
O trăsătură a unor performanțe de reproducție foarte bune este aceea de a obține o bună
creștere și dezvoltare fiziologică timpurie. Acest lucru este posibil de obținut cu un singur furaj
Starter.
Furajul Starter este de preferat să fie furnizat sub formă de brizură cernută. În mod normal furajul Secţiunea 8
Starter se administrează în jur de 28 de zile.
Trebuie acordată atenție sporită pentru a evita administrarea de bucăți de cereale parțial
măcinate pe care păsările le pot alege din furaj în mod preferențial. Unii indivizi vor alege aceste
bucăți în detrimentul brizurii și în consecință vor consuma un furaj dezechilibrat.
Un furaj Grower va urma imediat după Starter. Acest furaj conține în general mai puțină proteină
brută și aminoacizi decât furajul Starter pentru a controla sporul în greutate.
În timpul trecerii de la furajul Starter la Grower, greutatea corporală trebuie monitorizată cu

atenție. Acest lucru este foarte important atunci când schimbarea implică o modificare a
ingredientelor și/sau o schimbare a formei fizice a furajulei.
Dacă se întâmpină probleme în mod repetat în obținerea greutății corporale recomandate până
la 28 de zile (4 săptămâni), atunci administrarea furajului Starter pentru încă 1-2 săptămâni poate
îmbunătății situația.
2013 137
Perioada de creștere
În timpul perioadei de creștere, ratele de creștere zilnice sunt reduse iar cerințele nutriționale
exprimate ca și consumuri zilnice sunt mici. Cu toate acestea este important să se mențină o
calitate bună a furajului în această perioadă și să se evite folosirea de materii prime de proastă
calitate.
În timpul perioadei de creștere când volumul furajului administrat este mic iar sistemul de
furajare nu poate distribui furajul suficient de rapid în întraga hală, uniformitatea lotului poate
să fie afectată. În aceste situații pote să fie nevoie să se reducă nivelul energiei din furajul
Grower pentru a permite creșterea cantității de furaj și pentru a susține o uniformitate bună a
lotului. Dacă se folosește un nivel redus de energie este important să se mențină raportul dintre
energie și ceilalți nutrienți.
Mai multe strategi diferite de furajare pot fi folosite pentru a obține o producție foarte bună. De
exemplu, dacă se stimulează păsările mai devreme de 21 de săptămâni, pot exista beneficii
dacă se folosesc 4 rețete de furaj (în loc de 2) în timpul perioadei de creștere. Acest lucru va
ajuta pasările să primească nutrienții adecvați la momentul potrivit pentru a obține instalarea
timpurie a producției. Un program de furajare cu 4 faze în tineret include:
• Furaj Starter cu densitate mare a nutrienților pentru a susține o dezvoltare corespunzătoare
și timpurie, mai ales la masculi.
• A 2-a rețetă de furaj Starter pentru a face o tranziție mai lină la un furaj Grower cu specificații
mai slabe.
• Rețeta Grower cu o densitate mai mică pentru a permite un control mai bun asupra greutății
corporale. Deși rețeta are o concentrație redusă de nutrienți pe kg, cantitățile recomandate
și creșterea consumului de furaj în această fază a creșterii, vor furniza necesarul zilnic de
nutrienți.
• Rețeta Prebreeder aduce un aport sporit de aminoacizi și proteine pentru o dezvoltare
corespunzătoare a organelor de reproducție.
Tranziția la maturitatea sexuală
Pentru dezvoltarea corespunzătoare a organelor de reproducție sunt necesari suficienți

aminoacizi și o serie de alți nutrienți. Asigurarea de vitamine suplimentare în perioada dinaintea
și la începutul ouatului va spori nivelul țesuturilor corporale înaintea începerii ouatului și poate
aduce un beneficiu în eclozionabilitatea timpurie.
Perioada de producție
Comoziția furajului prezentată în Specificațiile Nutriționale recomandate vor susține nivelurile de

producție dorite la loturile crescute corespunzător și uniforme. Performanțele din perioada de
producție sunt deseori afectate de practicile de furajare și de management aplicate în perioada
de tineret. Creșterea alocării de furaj din cauza unei producții slabe trebuie făcută cu atenție și
o înțelegere clară a statusului nutrițional al lotului.
La majoritatea loturilor, folosirea a două sau mai multor rețete de furaj Breeder poate să nu fie
necesară din punct de vedere nutrițional. Necesarul zilnic de aminoacizi ușor redus este în mod
normal acoperite în întregime de reducerea furajului după vârful de producție. Necesarul de
calciu crește la păsările mai bătrâne. Acest lucru poate fi corectat prin administrarea de
suplimente de calciu direct în hală în loc să fie administrate în furaj.
Suplimente de fosfor pot fi administrate dacă sunt necesare niveluri mai ridicate în stadiile
incipiente ale producției pentru a controla SMS. Dacă acest lucru nu este posibil nivelurile de
fosfor disponibil trebuie menținut conform recomandărilor.
Un argument economic poate fi făcut pentru o rețetă de furaj Breeder-2 cu niveluri scăzute
ale proteinei, amino acizilor și fosforului disponibil și o concentrație ridicată a calciului. Acest
argument este adevărat când nu se administrează supliment de calciu în afară de cel din furaj
și când greutatea oului este prea mare.
Ouăle prea mari sunt adesea asociate cu supra alimentația. De aceea este bine să se evalueze
toate elementele nutriționale și consumurile de furaj, dacă aceasta este problema.
138 2013
Efectul temperaturii asupra necesarului de energie
Temperatura microclimatului este un facor major care influențează necesarul de energie al

păsărilor. Deoarece temperatura de operare diferă de 20°C (68°F), consumurile de energie
trebuie ajustate după cum urmează:
• Crescut cu 0.126 MJ (30 kcal) pe pasăre pe zi dacă temperatura scade cu 5°C de la 20° la
15°C (68° la 59°F).
• Scăzut cu 0.105 MJ (25 kcal) pe pasăre pe zi dacă temperatura crește cu 5°C de la 20° la
25°C (68° la 77°F).
Influența temperaturii peste 25°C (77°F) asupra necesarului de energie nu este atât de simplu
ca și influența frigului. La temperaturi peste 25oC (77°F), consumul de furaj, cantitatea de furaj și
managementul microclimatului trebuie controlate pentru a reduce stresul de căldură. Asigurarea
nivelurilor corecte de nutrienți și folosirea de materii prime cu o digestibilitate ridicată vor ajuta
la reducerea efectului stresului de căldură. Creșterea proporției de energie din furaj care vine
din grăsimi (în loc de carbohidrați) poate reprezenta de asemenea un beneficiu.
Pe lângă măsurătorile temperaturii absolute, temperatura efectivă resimțită de păsări poate

fi monitorizată prin compararea performanțelor obținute cu cele recomandate și observarea
comportamentului lotului.
Nutriția masculilor
Controlul diferențiat al nivelurilor de furajare la masculi prin utilizarea sistemului de furajare

separat pe sexe este esențial pentru obținerea de performanțe foarte bune de la loturile
de reproducători. Utilizarea unui furaj diferit (o rețetă separată cu concentrații diferite ale
nutrienților) pentru masculi nu este foarte clară dar poate îmbunătăți fertilitatea lotului.
Folosirea unui singur furaj pentru ambele sexe este o practică des întâlnită; cu toate acestea,
folosirea unei rețete pentru masculi în perioada de producție s-a dovedit a fi benefică în
menținerea stării fiziologice a masculilor și a fertilității. O rețetă separată pentru masculi
cu niveluri scăzute de proteină și aminoacizi poate împiedica depunerile excesive de masă
musculară pe piept, în timp ce suplimentarea corespunzătoare a vitaminei E și a seleniului
(Se) este critică pentru calitatea spermei. Folosirea unor forme organice de Se poate fi luată în
considerare.
Dacă este folosită o rețetă separată pentru masculi, aceasta trebuie introdusă când păsările
sunt transferate în halele de producție sau în momentul stimulării luminoase. La trecerea pe
o rețetă separată pentru masculi, verificați să nu fie redus aportul caloric, dacă noua rețetă
pentru masculi este mai slabă în energie decât cea consumată în acel moment (nivelul energiei
metabolozabile la o rețetă separată pentru masculi trebuie să fie între 10.9 și 11.7 MJ, 2600 și
2800 kcal EM pe kg).
PUNCTE CHEIE Secţiunea 8

• Păsările răspund la consumul zilnic de nutrienți, de aceea programele de furajare (și
nivelurile de furajare) trebuie să se refere la conținutul nutrițional al rețetei; în special energia
și necesarul nutrițional al păsărilor la o anumită vârstă.
• Practicile economice și de management pot avea nevoie de flexibilitate în concentrația
nutrienților din rețetă, dar în general variabilitatea specificațiilor nutrienților trebuie evitată.
• Problemele nutriționale vor fi observate deoarece nu se vor obține producția și bunăstarea
recomandată iar aceste aspecte trebuie discutate cu un nutriționist cât mai repede posibil.
• Trebuie luate mostre în mod regulat din șarjele de furaj iar aceste mostre trebuie analizate
pentru a vă asigura că ce este scris în rețetă se regăsește în furaj.
2013 139
Fabricarea furajului
Urmărirea unor bune practici de fabricare a furajului va garanta că reproducătorii vor primii
furaje cu niveluri adecvate de nutrienți, reducând în același timp potențialul contaminării. Variații
neobservate a calității ingredientelor și conținutului în nutrienți sunt posibile cauze ale unor
rezultate slabe de producție. Controale frecvente de rutină asupra calității fizice a furajului și
conținutului în nutrienți trebuie efectuate.
Furajul trebuie examinat în mod regulat din punct de vedere olfactiv și vizual (și microscopic
dacă este necesar). Prelevarea de mostre și analizarea lor este esențială pentru detectarea
factorilor anti-nutritionali și pentru a vă asigura că sunt întrunite cerințele pentru anumiți
nutrienți.
Ingredientele și variațiile lor în funcție de preț fac subiectul unei discuții cu producătorul de
furaje și a unei examinări amănunțite a listei de ingrediante declarate și specificațiile acestora.
• Calitatea fizică a materiilor prime, conținutul nutrițional al ingrediantelor și tehnica de

procesare a furajului trebuie să fie la standarde ridicate și să fie consecvente de la o șarjă
la alta de furaj pentru un anumit lot de păsări.
• Ingredientele trebuie să fie libere de contaminări cu reziduuri chimice, toxine, patogeni și
micotoxine.
• Materiile prime trebuie să fie cât se poate de proaspete cu limitările practice de rigoare și
trebuie depozitate în condiții controlate.
• Silozurile de depozitare trebuie să fie protejate împotriva contaminării de către insecte,
rozătoare, dar în special de păsările sălbatice, toate acestea reprezentând vectori pentru
boli.
• Reproducătorii pot fi furajați fără problme cu măciniș, brizură sau granule atâta timp cât
managementul furajării este unul corespunzător.
• Asigurați furaj cât se poate de proaspăt. Riscul degradării nutrienților și dezvoltării
mucegaiurilor în furaj crește pe măsură ce o șarjă de furaj stă prea mult în buncărele fermei.
Modificarea ratelor de includere ale ingredientelor din furaj sunt principalele mijloace prin
care producția de furaj poate fi optimizată din punct de vedere al conținutului în nutrienți,
palatabilitate și preț. Un tabel este prezentat în Anexe care va prmite șefilor de fermă să
evalueze consecințele modificărilor ratelor de includere a nutrienților asupra concentrației
nutrienților din rețetă.
Materiile prime
Multe materii prime se pretează pentru furajarea reproducătorilor. Disponibilitatea și prețul vor
determina acestora; cu toate acestea pot fi trase niște indicații generale.
La compararea cerealelor, porumbul prezintă avantaje pentru performanțele din perioada de

producție în comparație cu grâul. Păsările hrănite cu furaje pe bază de porumb au în mod
repetat calitate mai bună a cojii oului în comparație cu găinile hrănite cu furaj pe bază de grâu.
Asta duce la randament mai bun al ouălor de incubație, contaminare bacteriană redusă și
eclozionabilitate îmbunătățită.
Grăsimile și uleiurile trebuie folosite în cantități reduse în toate fazele. În general o includere
minimă de 0.5-1.0 % este recomandată pentru a reduce furajul prăfos, îmbunătățirea absorbției
nutrienților liposolubili și îmbunătățirea palatabilității.
Procesarea furajului
Reproducătorii pot fi furajați cu rezultate foarte bune cu măciniș, brizură sau granule atâta timp
cât managementul furajării este unul corespunzător. Forma fizică a furajului este dependentă
de disponibilitatea materiilor prime și de echiparea tehnică a FNC-ului.
140 2013
Măciniș: Un măciniș de bună calitate poate să mărească timpul de consum al furajului în

comparație cu brizura sau granulele acordând astfel șansa tuturor păsărilor să consume
cantitatea recomandată de furaj. Acest lucru va susține o bună greutate corporală și
uniformitate. Cu toate acestea măcinișul poate fi eterogen din cauza segregării ingredientelor
cu o densitate mai mică de cele cu densitate mai mare în timpul transportului și manipulării din
fermă. Măcinișul de proastă calitate (ex. cu o particulă prea mică) poate crește riscul formării
podurilor în buncărele din fermă.
Brizura: O brizură de bună calitate va reduce timpul de consum în comparație cu măcinișul, cu

un risc mai mic de segregare a componentelor rețetei în comparație cu măcinișul
Granule: O granulă de bună calitate este de preferat dacă timpul de consum este o problemă
(ex. în timpul perioadelor calde). Dacă se face furajare pe așternut calitatea granulei este critică.
Igiena furajului (tratarea termică)
Orice furaj trebuie considerat ca potențială sursă de infecții bacteriene pentru reproducători,
în mod special bacterii coliforme și Salmonellae și trebuie decontaminat dacă se cere control
bacterian total. Procesarea termică implică tratamentul la o temperatură adecvată într-un
recipient la presiunea atmosferică pentru o perioadă de timp suficientă pentru a omorâ orice
microorganism. În general pentru furajul reproducătorilor temperatura este de 86˚C (191˚F) timp
de 6 minute. Asta va reduce NTG-ul la mai putin de 10 organismes pe gram.
Doar granularea nu va elimina complet bacteriile dăunătoare din furaj (deși poate reduce
contaminarea sub nivelurile detectabile la testarea furajului finit). Trebuie avută mare grijă să
nu se recontamineze furajul. Punctele critice de control pentru prevenirea recontaminării includ
compartimentul de răcire, depozitul și transportul furajului. Unde tratarea termică a furajului nu
este disponibilă, introducerea de aditivi permiși poate fi o soluție viabilă
Când furajul este tratat termic trebuie luat în calcul că unele componente pot fi afectate
de căldură (ex. vitamine și aminoacizi). Nivelurile vitaminelor recomandate în Specificațiile
Nutriționale pentru părinți de reproducție rase grele vor acoperi pierderile de la condiționarea
și granularea convențională a furajului. Cu toate acestea, la un tratament termic mai sever va
fi nevoie de suplimentarea vitaminelor și/sau aminoacizilor. Pot exista de asemenea modificări
(pozitive sau negative) ale valorilor nutritive din cauza schimbărilor de structură în furaj.
Furajul finit
Controlul calității este esențial. Un program de monitorizare a calității furajului finit este necesar
și trebuie să includă prelevare de mostre atât din FNC cât și din fermă. Se presupune că
personalul FNC-ului va lua mostre reprezentative de la fiecare șarjă de furaj produs. La nivel de
fermă este de mare ajutor să se preleveze și să se stocheze mostră de furaj de la fiecare livrare.
În cazul în care apar probleme cu performanțele lotului, aceste mostre sunt disponibile pentru
analize suplimentare pentru a ajuta la identificarea sau excluderea problemelor nutriționale.
Secţiunea 8
Mostrele se prelevează în mod ideal din buncărul de furaj din interiorul halei. Luați o probă de
aproximativ 1,000 g. Puneți furajul într-o pungă de plastic cu sigiliu și depozitați-o într-un loc
uscat și răcoros până la depopularea lotului.
Unele din consecințele neîntrunirii specificațiilor nutrienților din furaj sunt rezumate în Tabelul
25.
2013 141
Tabel 25: Consecințele neîntrunirii specificațiilor nutrienților din furaj.

Efectele Sub administrării Efectele Supra administrării
Depinde de nivelurile de
Crește mărimea oului și scade
aminoacizi, dar în general număr
eclozionabilitatea.
Proteină brută scăzut de ouă și mărime mică a
Stres metabolic crescut în timpul
ouălor. Calitate slabă a puilor de o
perioadelor calde.
zi din loruri tinere de părinți.
Excesul duce la nr. crescut de
Greutate corporală, mărimea oului
ouă duble, ouă mari și obezitate.
Energie și nr. ouălor vor scădea dacă nu se
Fertilitatea și eclozionabilitatea târzie
modifică alocările de furaj.
au de suferit.
Lizină, metionină
Scade mărimea și nr. ouălor.
și cistină
Acid linoleic Scade mărimea ouălor.
Reducerea disponibilității
Calciu Calitate slabă a cojii.
nutrienților.
Poate afecta producția și
Fosfor
eclozionabilitatea. Nivel scăzut de Calitate slabă a cojii.
disponibil
cenușă în oasele puilor.
PUNCTE CHEIE
• Neobținerea producției recomandate poate fi din cauza variațiilor neobservate ale calității
ingredientelor și conținutul în nutrienți.
• Controlul calității furajului finit atât în FNC cât și în fermă este esențial.
• Sefii de fermă trebuie să fie într-o comunicare continuă cu nutriționistul și cu producătorul
de furaje pentru a fi la curent cu orice schimbare legate de ingrediente sau specificațiile
nutrienților.
Apa
Apa este un nutrient esențial vieții. Apă curată, proaspătă și nelimitată trebuie să fie disponibilă
pentru păsări în orice moment când acestea sunt active. Ca regulă generală în perioada de
tineret păsările consumă suficientă apă atunci când raportul dintre apă și furaj este de 1.6-1.8:
1 (apă: furaj –raportul cel mai mic este pentru nipluri iar cel mare pentru adăpători tip clopot) la
21°C (69.8ºF), dar în producție consumul de apă poate să fie ceva mai ridicat. Necesarul de apă
variază în funcție de consumul de furaj și va crește odată cu temperatura ambientală. Informații
detaliate despre sistemele de adăpare pot fi găsite într-o altă secțiune a acestui manual.
PUNCT CHEIE
• Apa este un ingredient indispensabil vieții, iar păsările trebuie să aibă acces nelimitat la apă
curată și proaspătă în orice moment când acestea sunt active.
142 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Sănătate și biosecuritate
Secțiunea 9 – Sănătate și biosecuritate
Sănătate și biosecuritate
Obiectiv
Atingerea condițiilor de igienă în halele de păsări și minimizarea efectelor generate de boli.
Obținerea performanțelor optime în condiții de bunăstare, și fără afectarea siguranței alimentare.
Principii
Igiena în halele de păsări este impusă prin implementarea programelor corecte de biosecuritate,
curățenie și vaccinare.
Relația dintre Management, Exprimarea Bolilor și Bunăstarea Păsărilor

Incidența și severitatea multor boli și bunăstarea păsărilor sunt afectate de gradul stresului
suportat de păsări. Sistemul de management descris în acest manual este menit să maximizeze
producția prin optimizarea bunăstării și minimizarea stresului la părinții de pui de carne. În unele
situații, factorul patogen se poate dovedi imposibil de exclus, astfel efectele comerciale putând
fi diminuate prin reducerea stresului provenit din alte surse.
Balanța generală a factorilor de management aplicați corect este importantă deoarece mulți
factori interacționează între ei și amplifică simptomele vizibile rezultate din infecții. Atunci când
se definesc măsurile de control ale bolilor și implicit cele de bunăstare pentru păsări, este
importantă luarea în considerare a posibilității apariției stresului sau a infecțiilor cum sunt:
• Management defectuos al furajării și alți factori ce pot duce la probleme de natură
infecțioasă cu stafilococi sau E.coli cum este sinovita.
• Suprastimularea păsărilor poate fi asociată cu peritoniata, creșterea numărului de ouă
duble, septicemie policolonială cu E. coli la momentul ouatului.
• Controlul sursei de apă pentru reducerea scurgerilor și/sau managementul neadecvat al
așternutului pot cauza probleme cum sunt coccidiozele, artrite/tendinite stafilococice,
pododermatite și igiene precară a ouălor.
• Densitate, biosecuritatea, vaccinarea si controlul infecțiilor imunosupresive, de exemplu
Bola lui Marek, Reovirus, Bursita Infecțioasă, Virusul Anemiei și unele micotoxine pot afecta
în mod deosebit amploarea altor boli.
Managementul Igienei
Sunt esențiale programele comprehensive stricte de management al igienei, în special când se
acordă atenție:
• Biosecurității fermei.
• Curățării fermei.
Secţiunea 9
Biosecuritatea
Un bun program de biosecuritate trebuie să prevină introducerea bolilor în lotul de păsări.
2013 143
Locația fermei/construcție
• Ferma treuie construită într-o zonă izolată, la cel puțin 3.2 km (2 mile) distanță de cel mai
apropiat efectiv de animale care ar putea contamina ferma.
• Construiți ferma departe de drumurile pe care ar putea fi transportate păsări.
• Perimetrul trebuie îngrădit pentru evitarea intrării vizitatorilor nepoftiți.
• Testați regulat sursa de apă pentru conținutul mineral, contaminare cu bacterii și substanțe
chimice, deoarece straturile acvifere se pot modifica din pricina anotimpului, a vremii și a
activității agricole.
• Construcția halelor ar trebui să împiedice accesul păsărilor și a rozătoarelor în interiorul
clădirii.
• Halele de reproducători ar trebui construite pe direcția Est-Vest.
• Curățați și nivelați terenul pe o rază de 15 m în jurul halelor pentru a o mentenață ulterioară
mai ușoară și rapidă. Pietrișul este mai ușor de întreținut decât iarba.
Prevenirea transmiterii bolilor prin oameni

• Limitați numărul vizitatorilor și preveniți accesul persoanelor neautorizate prin încuierea
porților și semnalizarea lor ca atare.
• Toate persoanele care intră în fermă trebuie să urmeze procedurile de biosecuritate.
Obligativitatea ca toți vizitatorii și muncitorii să facă duș și să îmbrace hainele din fermă va
limita transmiterea bolilor între ferme.
• Țineți evidența vizitatorilor (nume, companie, scopul vizitei, fermele vizitate anterior și
fermele ce urmează să fie vizitate).
• La intrarea și ieșirea din fiecare hală, muncitorii și vizitatorii trebuie să spele și dezinfecteze
mâinile și încălțările.
• Echipamentele și instrumentele duse în hală pot fi o potențială sursă de boli. Numai
articolele necesare vor fi duse în hală și numai după ce au fost curățate și dezinfectate.
• Dacă personalul se supraveghere nu poate să evite vizita a cel mult unei ferme pe zi, atunci
ar trebui să viziteze prioritar lotul cel mai tânăr. Vizitați loturile cu probleme mereu ultimele.
Dacă se suspectează o problemă serioasă, cum sunt Gripa Aviară, boala Newcastle,
Laringotraheita infectioasă, MG (Mycoplasma gallisepticum), MS (Mycoplasma synoviae)
sau Salmonela, toate vizitele trebuie oprite imediat.
Prevenirea transmiterii bolilor prin animale

• Când este posibil, populați ferma pe sistemul ”totul plin/totul gol”. Mai multe vârste în
aceiași locație poate reprezenta un rezervor pentru agenții patogeni.
• Vidul sanitar dintre loturi va reduce gradul de contaminare a fermei. Vidul sanitar se
definește ca fiind perioada cuprinsă între finalul curățeniei/dezinfecției și popularea noului
lot. Se recomandă un vid sanitar de cel puțin 3 săptămâni între loturi, dar durata exactă a
vidului sanitar depinde de mărimea fermei (probabil o fermă mai mare va necesita mai mult
timp pentru curățenie/dezinfecție).
• Defrișați vegetația pe o rază de 15 m în jurul halei pentru a crea o barieră împotriva
rozătoarelor și animaleor sălbatice.
• Nu lăsați echipamentele, materialele de construcție sau așternutul împrăștiate, ele vor
deveni zone de protecție pentru rozătoare și alte animale sălbatice.
• Strângeți scurgerile de furaj imediat după ce s-au produs.
• Depozitați materialul pentru așternut în saci sau depozite.
• Eliminați păsările sălbatice din clădiri.
• Mențineți un program eficient de control al rozătoarelor (Figura 120). Sunt eficiente
programele ce implică momeală atunci când sunt aplicate continuu.
• Introduceți un program integrat de managemet al dăunătorilor, incluzând metodele de
control mecanic, biologic și chimic.
144 2013
Figura 120: Exemplu de plan de momeală. Numărul de puncte cu momeală trebuie să fie în
conformitate cu riscul.
Șanț
Depozit
garage
Hală păsări
Hală păsări
Trasee
Cuiburi rozătoare
Punct momeală temporar Casă
Punct permanent momeală
Curățarea platformei
Curățarea platformei implică curățarea și dezinfectarea halelor de păsări astfel ca toți potențialii
patogeni de natură aviară sau umană să fie îndepărtați iar numărul bacteriilor reziduale,
virusurilor, paraziților și insectelor să fie redus în perioada dintre loturi. Aceasta va reduce
efectele asupra sănătații, bunăstării și performanțelor lotului următor.
Proiectarea halelor
Halele trebuie proiectate în așa fel încât să permită o curățire ușoară și eficientă. Halele de
păsări ar trebui să aibă podea din beton, pereți și tavan lavabili, guri de ventilație accesibile
și fără grinzi și stâlpi. O zonă betonată sau cu pietriș, de o lățime de 1-3 m în jurul halei, ar
furniza o barieră pentru dăunători, ar putea fi spălată și ar servi ca și zonă de depozitare a
echipamentelor.
Proceduri
Planificarea: O curățare de succes presupune finalizarea eficientă a operațiunilor la timp.
Perioada de curățenie este și o bună ocazie de realizare a operațiunilor de mentenanță a
halelor, fiind necesară integrarea lor în programul de curățenie și dezinfecție. Un plan detaliat
ce va cuprinde date, ore, forța de muncă și echipamentele necesare va fi stabilit înainte de
depopulare, acesta va fluidiza procesele și va optimiza timpii de lucru.
Controlul insectelor: Insectele sunt vectori pentru boli și trebuie distruse înainte ca acestea
să pătrundă în structurile de lemn sau alte materiale. Imediat după ce lotul a fost scos din
hală și încă mai este cald, așternutul, echipamentele și toate suprafețele ar trebui tratate cu
un insecticid recomandat local. Alternativ, hala poate fi tratată cu un insecticid adecvat cu 2
săptămâni înainte de depopulare. Un al doilea tratamenta este recomandat înaintea fumigării.
Îndepărtarea prafului: Tot praful, resturile și pânzele de păianjen trebuie îndepărtate de pe

protecțiile ventilatoarelor, grinzi, zonele expuse, margini, etc.
Secţiunea 9
Pre-pulverizare: Se va utiliza un pulverizator cu presiune joasă pentru aplicarea detergentului

în întreaga hală. Aceasta se va realiza imediat după ce așternutul a fost îndepărtat.
2013 145
Îndepărtarea echipamentului: Toate echipamentele (linii de adăpare, linii de furajare, stinghii,

cuibare, etc.) ar trebui îndepărtate din clădire și poziționate pe zona de beton din jurul halei.
Probabil că îndepărtarea corpurilor de cuibare nu este dezirabilă, fapt ce implică o nouă
strategie de igienizare.
Îndepărtarea așternutului: Tot așternutul și resturile trebuie evacuate din hală. Scoaterea
așternutului ar trebui făcută cu ajutorul remorcilor care vor fi plasate în interior. Atunci când o
remorcă este plină, va fi acoperită pentru a se evita pierderea așternutului în exterior. Roțile
vehiculelor vor fi periate și stropite cu detergent la ieșirea din hală.
Depozitarea așternutului: Așternutul uzat nu trebuie depozitat în cadrul fermei sau îmrăștiat pe
terenurile adiacente. Trebuie dus la o distanță de cel puțin 3.2 km (2 miles) depărtare de fermă,
și trebuie depoziata în conformitate cu legile locale după cum urmează:
• Împrăștiat pe un teren arabil și arat după o săptămână.
• Îngropat pe un teren special destinat (În unele zone nu este permisă).
• Stivuit și lăsat să fermenteze (compost) pentru cel puțin o lună înaintea de a fi împrăștiat pe
pajiști.
• Incinerat (În anumite zone nu este permis).
• Utilizat în instalații pentru biocombustibili.
Spălarea: Înaintea începerii spălatului asigurați-vă că a fost oprit curentul electric din hală.
Trebuie utilizată o instalație de spălare cu presiune și detergent pentru îndepărtarea murdăriei
rămase în hală și pe echipamente. Există muți detergenți industriali, instrucțiunile lor de utilizare
trebuie respectate mereu. Detergentul utilizat trebuie să fie compatibil cu dezinfectantul utilizat
ulterior. După spălarea cu detergent, echipamntele de hală trebuie ridicate și clătite din nou cu
apă curată. Pentru spălare ar trebui utilizată apă caldă, iar excesul de apă de pe podea ar trebui
îndepărtat cu ajutorul unei raclete de podea (asemănătoare cu cele pentru geamuri). Apa uzată
trebuie evacuată pentru evitarea reconatminării. Toate echipamentele îndepărtate din hală vor fi
la rândul lor spălate cu detergent și clătite. Ulterior spălării echipamentul curat trebuie depozitat
într-un loc ferit.
În hale, o atenție deosebită va fi acordată următoarelor:

• Carcaselor de ventilatoare.
• Paletelor ventilatoarelor.
• Motoarelor.
• Grilelor.
• Grinzilor.
• Marginilor.
• Liniilor de apă.
• Liniilor de furajare.
Asigurați-vă că zonele inaccesibile vor fi spălate corespunzător, este recomandată dotarea

personalului cu scări și lanterne pentru identificare acestor zone.
De asemnea, exteriorul halelor trebuie spălat oferind atenție specială următoarelor:

• Admisiilor de aer.
• Rigolelor.
• Aleilor betonate.
În halele deschise, cortinele laterale trebuie spălate pe ambele părți. Articolele ce nu pot fi
spălate (ex: polietilena, carton) trebuie distruse.
Când spălarea s-a finalizat, în hală nu ar mai trebui să existe praf, murdărie, resturi sau așternut.
O spălare corespunzătoare necesită timp și atenție la detalii.
De asemenea, clădirea personalului trebuie curățată. În camera de depozitare a ouălor se vor

realiza lucrările de mentenanță, se va spăla și ulterior se va dezinfecta.
Curățarea liniilor de apă și furaj

Tot echipamentul de hală trebuie curățat și dezinfectat. După clătire toate echipamentele trebuie
depoziatate la loc ferit.
146 2013
Liniile de apă: Procedura curățării liniilor de apă este următoarea:

• Drenați conductele și rezervoarele.
• Purjați liniile cu apă curată.
• Curățați depozitele de piatră și biofilm din interiorul rezervoarelor și drenați apa la
exterior.
• Reumpleți rezervoarele cu apă curată și turnați o soluție omologată de sterilizare
a apei.
• Treceți soluția prin liniile de apă și asigurați-vă că nu exită pungi de aer în sistem.
Asigurați-vă de faptul că solția dezinfectantă este specială pentru spălarea liniilor
de adăpare și că este utilizată în concentrația recomandată.
• Umpleți rezervorul cu soluția dezinfectantă la concentrația corespunzătoare. Dacă
este necesar înlocuiți capacul. Mențineți dezinfectantul în rezervor timp de minim
4 ore.
• Drenați și clătiți cu apă curată.
• Reumpleți cu apă curată înaintea sosirii puilor.
Pe interiorul liniilor de apă se va forma biofilm, iar pentru îndepărtarea acestui se

recomandă tratamente regulate, astfel se va preveni îngreunarea fluxului de apă și
contaminarea apei de băut cu bacterii. Materialul din care sunt realizate conductele va
influența rata de formare a biofilmului. De exemplu, biofilmul are tendința de a se forma
mai repede pe țevile tip HDPE sau rezervoarele din plastic. Utilizarea tratamentelor
minerale și vitaminice pot accelera formarea biofilmului și aglomerarea depunerilor
minarale, etc. Curățarea fizică a interiorului țevilor nu este mereu posibilă; de accea
între loturi biofilmul poate fi îndepărtat prin folosirea unor compuși pe bază de clor sau
peroxizi, la concentrații ridicate (140 ppm). Aceștia trebuie purjați complet din sistemul
de adăpare înainte ca păsările sa consume apă. Acolo unde apă este bogată în calciu
și fier, este posibilă să fie nevoie de spălări cu substanțe acide. Țevile metalice se pot
spăla în același fel, dar din pricina coroziunii este posibil să apară scurgeri. Înainte de
utilizare poate fi luată în considerare tratarea apei cu conținut mineral ridicat.
Sistemele de răcire prin evaporare sau pulverizare a apei vor fi și ele curățate și
dezinfectate cu soluții bazate pe biguanidă. Biguanidele pot fi utilizate și în timpul
producției pentru a minimiza numărul bacteriilor din apa utilizată în aceste sisteme.
Liniile de furajare: Procedura curățării liniilor de furajare este următoarea:

• Goliți, spălați și dezinfectați tot echipamentul de furajare (tronconici, jgheaburi,
buncărașe, lanțuri, sisteme de agățare).
• Goliți buncărul și tubulatura conexă, periați unde este posibil. Curățați și închideți
toate deschiderile.
• Fumigați acolo unde este posibil.
Reparații și mentenanță
O hală goală și curată oferă o bună oportunitate realizării reparațiilor structurale și de
mentenanță. După ce hala este golită, acoradți atenție următoarelor activități:
• Reparați crăpăturile din podea.
• Reparați crăpăturile/găurile din pereți și de la îmbinări.
• Văruiți/vopsiți.
• Asigurați-vă că toate ușile se închid etanș.
Dezinfecția
Secţiunea 9
Dezinfecția se va realiza după ce toată clădirea (inclusiv zonele din exterior) va fi

curățată integral și se vor realiza lucrările de reparație. Dezinfectantele sunt ineficiente
în prezența murdăriei sau a materiilor organice.
Dezinfectantele autorizate de către autorități împotriva agenților patogeni de origine

bacteriană sau virală specifici păsărilor, vor fi cel mai probabil eficienți. Intrucțiunile de
utilizare ale producătorilor, vor fi urmate în permanență.
Dezinfectantul trebuie aplicat fie cu o instalație de spălare cu presiune fiu cu un
atomizor.
2013 147
Dezinfectantul aplicat sub formă de spumă oferă un timp de contact mai bun crescând eficiența.
Încălzirea halei după închidere poate intensifica dezinfecția.
Majoritate dezinfectanților nu au efect împotriva oochiștilor sporulați de coccidii. Unde este

necesar un tratament coccidiostatic selectiv, ar trebui utilizați compuși ce generează amoniac
(aplicarea se va face de o echipă instruită special). Vor fi aplicați pe toate suprafețele interne
curate, efectul lor este rapid, chiar și după câteva ore de contact.
Fumigare cu formol
Acolo unde este permisă fumigarea cu formol, aceasta se va realiza cât de repede posibil după
încheierea dezinfecției. Suprafețele trebuie să fie umede și hala încălzită la un minim de 21oC
(70oF). Fumigarea este ineficientă la temperaturi joase și la o umiditate realtivă mai mică de 65%.
Ușile, ventilatoarele, geamurile, etc., trebuie să fie etanșeizate. Vor fi respectate instrucțiunile
producătorului cu privire la utilizarea fumigenelor. După fumigare, hala va fi complet închisă timp
de 24 de ore. Hala trebuie ventilată integral înainte de intrarea personalului.
După ce așternutul curat a fost introdus și împrăștiat, toată procedura de fumigare, descrisă mai
sus, ar trebui repetată.
Fumigarea este o operațiune periculoasă pentru animale și oameni, nefind permisă în toate țările.
Acolo unde este permisă, trebuie făcută de un personal special pregătit și în conformitate
cu legislația locală. Trebuie avute în vedere și bunăstarea, sănătatea și siguranța personalului
trebuie, echiparea specială fiind oligatorie (măști, protecții pentru ochi și mănuși, etc.) Cel puțin
două persoane trebuie să fie prezente în caz de urgență.
În unele situații, poate fi necesară și utilizarea tratamentelor pentru podea. Unele dintre cele mai
utilizate tratamente sunt prezentate în Tabelul 26.
Tabel 26: Tratamente comune pentru tratarea podelei în halele de păsări.

Cantiate aplicată
Compus Scop
kg/m2 lbs/100 ft2
Acid boric Cât este necear Cât este necear Omoară gândacii
Sare (NaCl) 0.25 5 Reduce numărul clostridiilor
Praf de sulf 0.01 2 Scade pH-ul

Var (oxid de
Cât este necear Cât este necear Dezinfecție
calciu)
Curățarea exterioarelor
Curățarea zonelor din exterior este vitală. Ideal, hala ar trebui înconjurată de o zonă cu pietriș sau
beton de 1-3 m lățime. Acolo unde nu există, zona din jurul halei trebuie să fie:
• Liberă de vegetație.
• Lipsită de utillaje/ echipamente nefolosite.
• Plană.
• Drenată și fără apă care să băltească.
O atenție specială trebuie acordată curățării și dezinfecției următoarelor zone:

• Sub ventilatoare.
• Sub buncarele pentru furaj.
• Drumurile de acces.
• Perimetrele ușilor.
Toate zonele betonate trebuie curățate și dezinfectate asemănator cu cele din interior.
148 2013
Evaluarea eficienței proceselor de curățare și dezinfecție

Este importantă monitorizarea eficienței și costului curățeniei și dezinfecției. Eficiența
curățeniei în general este evaluată prin izolarea Salmonellei, sau totalul bacteriilor
viabile. Monitorizare evoluției Salmonllei/numărului total de bacterii va permite
continua îmbunătățire a igenei fermei și compararea eficienței diferitelor soluții de
curățare și dezinfecție.
Atunci când curățirea și dezinfecția este făcută eficient, nu trebuie să se izoleze nici
o specie de Salmonella. Pentru o descriere detaliată a locului de unde trebuie luate
probe și numărului acestora, cereți sfatul medicului veterinar Aviagen.
PUNCTE CHEIE
• Ar trebui implementat un plan clar de management al biosecurității, curățeniei și
dezinfecției fermei.
• O biosecuritate adecvată ar trebui să prevină intrarea în fermă a bolilor fie pe cale
umană, fie animală.
• Curățenia trebuie să acopere interiorul și exteriorul halelor, tot echipamentul de
hală (sistemele de furajare și adăpare, etc.) și zonele externe.
• Reduceți transmiterea bolilor de la lot la lot prin viduri sanitate corespunzătoare
între acestea.
• Trebuie implementat unn plan adecvat de programare și evaluare a procedurilor de
curățare și dezinfecție.
Caliatea apei
Apa trebuie să fie liberă de materie organică sau suspensii. Ar trebui testată pentru
confirmarea purității și lipsei de agenți patogeni. Apa trebuie să fie liberă în special
de Pseudomonas specie și Escherichia coli. Nu ar trebui să existe mai mult de o
coliformă/ml, în cazul mostrelor consecutive doar maxim 5% pot fi pozitive.
Criteriile de caliatea a apei pentru păsări sunt prezentate în Tabelul 27. Dacă apa
provine dintr-o rețea publică, atunci problema calității apei este improbabilă. Apa din
puțuri poate avea în exces nitrați și un număr mare de bacterii, din cauza scurgerilor
de pe terenurile fertilizate. Acolo unde numărul bacteriilor este ridicat, cauza trebuie
identificată și rectificată cât mai repede posibil. Clorinarea între 3 și 5 ppm la nivelul
niplurilor, este în general eficientă în controlul bacteriilor, dar depide și de tipul
compușilor utilizați.
Pentru dezinfecția apei se poate utiliza și lumina ultravioletă. Trebuie urmate procedurile
stabilite de producător.
Apa dură, cu niveluri ridicate de ioni de fier (>3 mg/L) poate cauza blocarea niplurilor și
conductelor. Sedimentele pot de asemenea cauza blocaje, iar acolo unde aceasta este
o problemă, trebuie utilizate filtre de 40-50 mincroni (μm). Apa cu un conținut ridicat
de ioni de fier va favoriza dezvoltarea bacteriilor și nu trebuie utilizată la spălarea sau
sanitizarea ouălor.
Secţiunea 9
O testare detaliată a calității apei trebuie realizată cel puți o dată pe an, iar dacă se
bănuiește o problemă, testările vor fi realizate mai frecvent. După curățarea halelor
și înainte de sosirea puilor, apa trebuie testată pentru bacterii la nivelul sursei,
rezervoarelor și adăpătorilor.
2013 149
Tabel 27: Criteriile de calitate pentru apa păsărilor

Criteriu Concentrație (ppm) Comentarii
Total Dizolvat 0-1000 Bun
Solide 1000-3000 Satisfăcător: Dejecții umede pot rezulta la limita superioară
Slab: Dejecțiile umede reduc consumul de apă,

3000-5000
spor slab, moratlitate ridicată
>5000 Nesatisfăcător
Duritate <100 Moale Bună: Fără probleme

Satisfăcătoare: Fără probleme pentru păsări, dar poate să
>100 Dură interfereze cu eficiența unor detergenți și dezinfectanți și cu
medicația administrată prin apă.
pH <6 Slabă: Probleme de performanță, coroziunea sistemului
6.0-6.4 Slabă: Probleme potențiale
6.5-8.5 Satisfăcător: Recomandată pentru păsări
>8.6 Nesatisfăcătoare
Sulfați 50-200 Satisfăcător: Poate avea efect laxativ dacă Na sau Mg >50ppm
200-250 Nivelul maxim acceptat
250-500 Poate avea efect laxativ
Slabă: Efect laxativ dar păsările pot să-și revină, poate interfera
500-1000
cu absorbția cuprului, efect laxativ amplificat cu clorurile.
Nesatisfăcător: Crește consumul de apă și dejecții umede,
>1000
Probleme de sănătate la păsările tinere.
Satisfăcător: Niveluri mai mici de 14ppm
Cloruri 250
pot cauza probleme dacă sodiul este mai crescut de 50ppm
500 Nivelul maxim admis
Nesatisfăcător: Efect laxativ, fecale umede, se reduce

>500
consumul de furaj, crește consumul de apă.
Potasiu <300 Bun: Fără probleme
>300 Satisfăcător: Depinde de alcalinitate și pH
Satisfăcător: Dacă nivelul sulfaților >50ppm

Magneziu 50-125
se va forma sulfatul de magneziu (laxativ)
>125 Efect laxativ cu iritarea intestinului
350 Maxim
Nitrate Nitrogen 10 Maxim (uneori nivelul de 3 mg/L va afecta performanța)
Nitrați urme Satisfăcător
Nesatisăcător: Probleme de sănătate (indică contaminarea

>urme
cu materii fecale)
Fier <0.3 Satisfăcător
Nesatisfăcător: Dezvoltare bacterii (blochează

>0.3
conductele și miros neplăcut)
Fluor 2 Maxim
>40 Nesatisfăcător: Cauzează oase moi
Bacterii coliforme 0 cfu/ml Ideal: Niveluri mai ridicate indică contaminarea cu fecale
Calciu 600 Nivel maxim
Satisfăcător: În general nu sunt probleme, însă dacă

Sodiu 50-300
sulfații >50ppm sau clorurile >14ppm rezultă dejecții umede.
Notă: 1 ppm se aproximează la 1 mg.
150 2013
PUNCTE CHEIE
• Apa de bună calitate este esențială pentru sănătatea și bunăstarea păsării.
• Apa trebuie testată periodic pentru contaminare cu bacterii sau minerale, și se vor
face acțiuni de corecție în cazul în care testele indică ceva.
Înlăturarea păsărilor moarte

Îngoparea
• Îngroparea este o metodă tradițională de înlăturare a păsărilor moarte, dar acum

este ilegală în majoritatea țărilor.
• Avantaje: Gropile nu sunt scump de realizat și au tendința să producă puțin miros.
• Dezavantaje: Gropile acestea pot fi un rezervor pentru boli și necesită o drenare
adecvată.
• Contaminarea apelor subterane este un alt pericol.
Incinerarea
• Avantaje: Incinerarea nu contaminează apele subterane și împiedică transmiterea

bolilor altor păsări atunci când riscurile sunt administrate corespunzător. Resturile
sunt puține și ușor de îndepărtat (cenușa).
• Dezavantaje: Această metodă este mai scumpă și poate polua atmosfera. În multe
zone sunt implementate reglementări stricte cu privire la poluarea aerului, iar
incinerarea a fost mult limitată.
• Dacă se utilizează incineratoare, asigurați-vă că acestea vor face fața si nevoilor
viitoare.
• La incinerare, carcasele trebuie să ardă complet până devin cenușă albă.
Compostare
• În multe țări compostarea a devenit o metodă alternativă agreată de înlăturare a

cadavrelor.
• Avantaje: Este economică și dacă este gestionată corespunzător nu va contamina
apele subterane.
Prelucrare
• În unele țări, transportul păsărilor moarte la fabricile de prelucrat este singura

opțiune aprobată de înlăturare a cadavrelor.
• Avantaje: Acest proces nu se mai realizează în cadrul fermei, necesită o investiție
minimă și riscurile pentru mediul înconjurător sunt minime . Produsele rezultate
pot fi reciclate sau transformate în alte materiale, inclusiv ingredinete pentru furaje.
• Dezavantaje: Este nevoie de unități frigorifice pentru păstrarea cadavrelor. Este
nevoie de măsuri stricte de biosecuritate petru prevenirea introducerii bolilor din
fabrica de prelucrat sau alte ferme în ferma dumneavoastră.
Secţiunea 9
PUNCT CHEIE
• Păsările moarte trebuie înlăturate într-un mod nepoluant, fără riscul de a împrăștia
boli, fără să fie o neplăcere pentru vecini respectând legislația locală.
2013 151
Managementul Sănătății
Controlul bolilor
Practicile bune de management și standardele înalte de biosecuritate vor preveni multe boli
aviare. Unul dintre primele semne de boală este scăderea consumului de apă sau furaj (ex.
crește durata consumului de furaj). Din acest motiv, ținerea evidenței consumului zilnic de
apă și furaje este o practică bună. Dacă se suspectează ceva, se vor trimite imediat păsări
spre examinare post-mortem și se va contacta și consilierul medicului veterinar. Tratamentele
făcute rapid pot minimiza incidența bolilor și efectele adverse asupra sănătății, bunăstării
și performanțelor reproductive ale păsărilor, și de asemenea pot minimiza efectele asupra
sănătății, bunăstării și calității puilor.
Evidențele sunt importante în furnizarea datelor obiective în investigarea problemelor

lotului. Trebuie înregistrate vaccinările realizate, medicațiile, numere de lot din care provin
medicamentele, observațiile și rezultatele investigațiilor.
Vaccinarea
Vaccinarea expune pasărea unei forme de organism infecțios (antigen) pentru a susține un
răspuns imunologic bun. Aceasta va proteja pasărea de ulterioare expuneri la boli și/sau va oferi
protecție pasivă, prin intermediul anticorpilor maternali, puilor.
Programe de vaccinare
Bolile comune, ce includ Boala lui Marek (MDV), Boala Newcastel (ND), Encefalomielita Aviară,
Bronșita Infecțioasă (IB), Bursita Infecțioasă (Gumboro), ar trebui incluse în programele de
vaccinare în mod regulat. Însă, programele de vaccinare pot varia în funcție de condițiile locale,
disponibilitatea vaccinurilor și legislația locală. Se va contura un program fezabil de vaccinare
împreună cu consilierii locali ai veterinarului, bazat pe cunoștințele legate de bolile locale,
intensitatea lor, etc.
Coloranții, titrurile vaccinale și eliminarea semnelor clinice ale bolilor pot fi utilizate pentru
determinarea eficienței vaccinării și a metodei de vaccinare. Trebuie știut faptul că titrurile nu
sunt mereu corelate cu gradul de protecție, dar totuși sunt utile când se dorește evaluarea
programului de vaccinare. Vaccinările excesive pot duce la titruri slabe și/sau coeficient de
variabilitate a acestora. Programele agresive de vaccinare pot fi stresante pentru creșterea
păsărilor, în special de la vârsta de 10-15 săptămâni (încercați să minimizați pe cât posibil
manipularea păsărilor). De asemenea, situația din teren poate fi utilizată pentru evaluarea
programului de vaccinare. Este importantă mentenanța și igiena echipamentului de vaccinare,
precum și urmarea instrucțiunilor producătorului cu privire la metodele de administrare pentru
a se obține rezultatele optime.
Vaccinarea poate ajuta la prevenirea îmbolnăvirii, dar nu poate înlocui o bună biosecuritate.
De exemplu, politicile de tipul "totul plin-totul gol" pot furniza protecție împotriva Corizei și
a Laringotraheitei infecțioase (LTI), astfel vaccinarea nu va mai fi necesară în anumite cazuri.
Vaccinurile utilizate în programul de vaccinare vor fi limitate doar la cele absolut necesare; în
felul acesta se vor reduce costurile, stresul și se va acorda oportunitatea unui răspuns general
maxim al vaccinării. Vaccinurile trebuie achiziționate doar de la producători cu reputație.
Tipuri de vaccinuri
Vaccinurile aviare sunt de două tipuri, inactivate și vii. În unele programe de vaccinare, ele pot
fi combinate pentru un răspuns imunologic maxim. Fiecare tip de vaccin are utilizare specifică
și avantaje.
Vaccinurile inactivate: Acestea sunt compuse din organisme inactivate (antigene), de obicei
combinate cu o emulsie de ulei sau hidroxid de aluminiu adjuvant. Adjuvantul ajută la creșterea
răspunsului sistemului imunitar la antigen pe o perioadă de timp mai îndelungată. Vaccinurile
inactivate pot conține mai mulți anitigeni inactivați pentru mai multe boli aviare. Vaccinurile
inactivate sunt administrate individual prin injecție subcutanată sau intramusculară.
152 2013
Vaccinurile vii: Acestea conțin organismele infecțioase aferente bolilor aviare. Însă,
organismele sunt semnificativ modificate (atenuate), iar atunci când se multiplică în
organism nu provoacă boala dar promovează răspunsul imunitar. Unele vaccinuri sunt
excepționale deoarece nu sunt atenuate și din acest motiv necesită o evaluare atentă
atunci când sunt introduse în programele de vaccinare (ex. unele vaccinuri pentru
Coccidioze).
În principiu, atunci când se administrează mai multe vaccinuri pentru o anumită boală,
în mod normal forma cea mai atenuată a vaccinului se va administra prima, urmată de
forma mai puțin atenuată. Acest principiu va fi utilizat pentru vaccinarea ND cu vaccin
viu atunci când sunt anticipate probleme deosebite.
Vaccinurile vii atenuate sunt administrate de obicei în apa de băut, spray, picătură
oculară sau aplicate la nivelul aripii. Ocazional vaccinurile vii se administrează prin
injectare (ex. vaccinare pentru Boala lui Marek)
În programele de vaccinare se utiizează vaccinuri vii ce nu sunt atenuate. Ele sunt

administrate pe căile pe care patogenul nu intră în mod normal în organism (ex.
membrana aripii cu Difterovariola aviară) sau expunerea la vaccin în perioadele când
boala nu apare în mod normal (ex. virusul anemiei aviare, expuerea păsărilor în timpul
perioadei de tineret).
Vaccinurile bacteriene vii pentru Salmonella și Micoplasmă sunt acum disponibile și

pot avea căutare în unele sisteme de producție. Unele probiotice pot ajuta la protejarea
loturilor de părinți de Salmonella și probabil de alte infecții din tineret, sau ajută după
tratamentele cu antibiotice.
Vaccinări combinate (vii și inactivate)

Metoda cea mai eficientă de obținere a anticorpilor la un nivel înalt și uniform pentru
o anumită boală este utilizarea unuia sau a mai multor vaccinuri ce conțin antigenul
specific, urmat de o injectare a antigenului inactivat. Vaccinul viu ‘pregătește’ sistemul
imunitar al păsării și facilitează un răspuns anticorp bun atunci când este administrat
antigenul inactivat. Acest program de vaccinare este utilizat regulat pentru multe boli
cum sunt IB (Bronșita infecțioasă), IBD, Reovirus (Reo) și ND. Asigură o protecție activă
a păsării și un nivel ridicat și uniform al anticorpilor maternali. Aceasta asigură protecția
pasivă a puilor.
Programe specifice de vaccinare

Programele de vaccinare trebuie conturate în conformitate cu bolile locale și necesarul
de anticorpi maternali în broileri. Programul de vaccinare trebuie stabilit de către
veterinarul local responsabil de starea de sănătate a fermei. Pentru sugestii sau
informații ajutătoare există veterinari disponibili.
Virusul Bolii lui MArek

Toți părinții trebuie să primească vaccinul MD la vârsta de o zi sau ‘In ovo’ în stația de
incubație. Sunt disponibile 3 serotipuri diferite pentru vaccinurile vii de MD. Ce vaccin
(-uri) trebuie administrate depinde de statusul bolii din zona respectivă. Cele mai
comune serotipuri sunt HVT (Turkey Herpes Virus) care este un seroptip 3 și Rispen’s
care este un serotip 1. Rispen’s este utilizat de obicei în zonele expuse, frecvent în
Secţiunea 9
combinație cu alte serotipuri vaccinale de MD. Combinațiile cu alte serotipuri MD sunt

realizate pentru a acorda cea mai bună protecție.
2013 153
Coccidioza
Controlul coccidiozei este important la părinții de pui de carne. Vaccinarea părinților la o zi în
incubație cu vaccin viu, este acum o metodă opțională pentru controlul acestei boli. În unele
cazuri păsările sunt vaccinate în fermă. Trebuie avut în vedere prevenirea intrării în contact a
lotului cu substanțe cu activitate coccidiostatică (exceptând cele care sunt recomadate de
către producătorul vaccinului). Pentru eficientizarea vaccinării, managementul post-vaccinal
trebuie să prevină sporulația oochiștilor și re-infectarea. Eventualele reacții excesive trebuie
monitorizate periodic prin necropsii la anumite vârste (depinde de vaccin). Controlul reacțiilor
post-vaccinale printr-un management și o vaccinare bună este foarte important în vedrea
atingerii performanțelor optime. Coccidioza poate fi controlată prin administrarea în furaj a unor
coccidiostatice.
Controlul viermilor (helminți)

Controlul și monitorizarea viermilor intestinali (helminți) la care păsările sunt expuse este
important. Un program obișnuit constă în administrarea unui antihelmintic în două doze în
perioada de tineret. Monitorizarea eficienței programului de control se va determina prin
examinări post-mortem regulate ce pot determina aplicarea unui nou tratament antihemintic
la aproximativ 154 de zile de viață (22 de săptămâni). Multe antihemintice nu trebuie utilizate
în perioada de producție deoarece pot avea efecte negative asupra producției de ouă și/sau
asupra calității oului și a fertilității.
Salmonella și igiena furajului

Infecția cu Salmonella prin furaj contaminat reprezintă o amenințare majoră la adresa sănătății
păsărilor. Riscul contaminării furajului poate fi minimizat prin tratarea termică a furajului și/
sau utilizarea unor aditivi în furaj cu activitate antimicrobiană. Monitorizarea calității materiilor
prime va furniza informații cu privire la pericolele ce umează să treacă în furaje prin intermediul
ingredientelor.
Materiile prime de origine animală și proteina vegetală procesată prezintă cel mai înalt risc de
contaminare cu salmonella, din acest motiv proveniența lor trebuie verificată cu atenție.
Prelucrarea termică a furajului este utilizată frecvent pentru reducerea gradului de contaminare
bacteriană. O limită ideală este de mai puțin de 10 enterobacterii per gram de furaj.
Antibioticele
Administrarea antibioticelor trebuie realizată doar în scop terapeutic, ca o cale de tratare a
infecțiilor, evitarea durerii, a suferinței și menținerea condiției de bunăstare a lotului. Antibioticele
trebuie utilizate doar sub supravegherea directă a unui medic veterinar, toate prescripțiile fiind
înregistrate.
PUNCTE CHEIE
• Un bun management al biosecurității va preveni apariția multor boli.
• Monitorizați consumul de apă și furaj pentru observarea eventualelor prime semne de boală.
• Răspundeți prompt la orice semn de boală prin realizarea examenelor post-mortem și
contactați medicul veterinar local.
• Vaccinarea nu poate proteja loturile de bolile iminente și managementul precar.
• Vaccinarea este foarte eficientă atunci când impactul bolilor este minimizat prin programe
bine stabilite de biosecuritate și management.
• Vaccinarea trebuie adaptată condițiilor locale și disponibilității vaccinurilor.
• Monitorizați și controlați viermii paraziți.
• Infecția cu Salmonella prin furaj este o amenințare la adresa sănătății păsărilor. Tratamentul
termic și monitorizarea materiilor prime vor minimiza riscul de contaminare.
• Folosiți antibiotice doar pentru tratarea bolilor și cu recomandarea unui medic veterinar.
• Țineți evidențe și monitorizați sănătatea lotului.
154 2013
Programe de Monitorizare a Sănătății

Programele de monitorizare a sănătății au două scopuri:
1. Să confirme lipsa unor agenți patogeni specifici ce pot afecta sănătatea, bunăstarea și
performanța lotului de părinți și pui de carne.
2. Să identifice prezența bolilor în faze incipiente pentru luarea măsurilor de corecție în
vederea minimizării efectelor în loturile de părinți și pui de carne.
Salmonella
Salmonella pullorum și S. gallinarum sunt tulpini specifice păsărilor. Controlul este realizat prin
detectarea prezenței în sânge a anticorpilor specifici utilizând un test de aglutinare. Acesta
poate fi realizat în fermă utilizând sângele întreg sau în laboratoare folosind doar serul. Multe țări
au programe oficiale de control și de eradicarea a tulpinilor S. pullorum și S. gallinarum. În multe
țări antigenul specific este furnizat de agenți economici sau de autoritățile guvernamentale.
Absența acestor infecții poate fi evaluată prin teste microbiologice la puii de carne și în stațiile
de incubație.
Prezența salmonellei este de obicei detectată la examinarea bacteriologică a păsărilor, a

mediului și a produselor rezultate din stația de incubație. Multe salmonelle afectează și
pasărea și omul (zoonoze). S. Enteritidis și S. typhimurium sunt de o importanță deosebită și
pot fi transmise pe vertical la broileri. Există însă, teste specifice ELISA comerciale pentru S.
Enteritidis și S. typhimurium ce pot fi utilizate similar testelor de aglutinare pentru S. pullorum
și S. gallinarum, pentru detectarea anticorpilor specifici din ser. Păsările reformate, tampoanele
cu conținut cloacal, dejecțiile cecale proaspete, așternut, probe de pe încălțăminte, și probele
de praf, toate au fost utilizate în monitorizarea loturilor pentru prezența Salmonellei. Mostrele de
incubație cuprind morți în coajă, pui respinși, puf din eclozionatoare, fecale din cutii. Mostrele
pot fi cumulate, de obicei câte 10, pentru a se facilita procesarea rapidă în laborator. Multe țări
au programe oficiale pentru Salmonella ce includ metode de cultură și scheme detaliate.
Micoplasmoze
Loturile de părinți trebuie monitorizate periodic pentru Mycoplasma gallisepticum și Mycoplasma

synoviae, se vor realiza teste rapide de aglutinare a serului (RSAT) sau specifice, teste
comerciale ELISA simple sau combinate. Pentru confirmare se ptot utiliza culturi și/sau PCR.
Trebuie luată în considerare posibilitatea oținerii unor rezultate fals pozitive utilizând testele
RSAT și ELISA, în special când se monitorizează pui de o zi.
Alte boli
Monitorizarea prezenței altor boli prin teste serice pot fi realizate periodic sau atunci când se
observă semne clinice și/sau scăderi de producție. Se pot realiza testele serologice pentru
diagnosticul bolilor pentru care lotul a fost vaccinat anterior, ex. ND, IB. Atunci când răspunsul
imunologic este mai accentuat decât cel normal se poate sugera o presiune infecțioasă în
cadrul lotului.
Prelevarea probelor pentru identificarea prezenței bolilor
Monitorizarea bolilor în populație trebuie concepută să detecteze răspândirea acestora la un

nivel de 5%, cu un interval de confidență de 95%. Pentru populațiile de părinți cu dimensiuni
Secţiunea 9
obișnite pentru astfel de loturi (>500 păsări), se vor preleva aproximativ 60 de probe pentru
fiecare lot. Tradițional, un nivel mai ridicat al monitorizării se va aplica înainte de debutul ouatului
la vârsta de 140-154 de zile (20-22 săptămâni), în special pentru Mycoplasmă și Salmonella. De
obicei un minim 10% sau 100 de probe vor fi testate la acest moment critic. Frecvența testării
variază de la boală la boală și cu cerințele lolcale.
2013 155
Comerțul între țări
Când se realizează comerț între țări cu bunuri provenite de la loturile de părinți (ouă sau pui
de o zi), este nevoie de certificări ale lipsei agențior patogeni aviari specifici. Cerințele sanitar-
veterinare pot varia de la țară la țară.
Monitorizarea eficienței programelor de vaccinare
Programele de vaccinare furnizează protecție activă păsărilor și protecție pasiva puilor prin
niveluri ridicate și uniforme de anticorpi maternali. Monitorizarea programelor de vaccinare
este importantă și poate fi estimată prin cuantificarea nivelului de anticorpi specifici la anumiți
indivizi și prin evaluarea ratei de răspuns într-un eșantion de păsări. De obicei, pentru testarea
răspunsului imunologic în loturile vaccinate se va utiliza un minim de 20 de probe de sânge
pentru fiecare grup. Acestea includ testul inhibării hemaglutinării (HI), testul difuziei în gel de
agar (AGD), sau testul ELISA. Testul ELISA, este considerat a fi specific, sensibil și repetabil, și
poate fi automatizat pentru sporirea eficiențenței testării serologice în laborator.
Programul de evaluare serologică va fi conturat în jurul programului de vaccinare, iar rezultatele

se vor înregistra într-o bază de date. Dacă programul de vaccinare va suferi modificări, atunci și
programul de monitorizare va fi modificat în conformitate cu acesta. Fiecare fermă își va stabili
propria bază de interpretare a rezultatelor.
Testarea regulată după vaccinarea inactivată (în apropierea începerii ouatului) va permite
prezicerea nivelului de anticorpilor maternali pe toată perioada ouatului. Reacțiile suprapuse în
serologia Mycoplasmei sunt frecvent întâlnite până la 2 săptămâni post-vaccinare la păsările
vaccinate cu vaccin inactivat, se recomandă evitarea prelevării probelor în această perioadă.
Documentație și evidențe
În vederea ralizării investigațiilor și trasabilității se recomandă ținerea evidenților. Evidențele

trebuie să fie clare și suficient de detaliate, pentru a permite urmărirea cauzelor slabei
performanțe, mortalității, etc. Evidențele pot fi utilizate și ca liste de control al activității pentru
personalul fermei.
PUNCTE CHEIE
• Eficiența programelor de sanitație și biosecuritate trebuie monitorizate regulat, toate datele
trebuie ținute într-o evidență clară și detaliată.
• Dacă procedurile de sanitație se dovedesc ineficiente se vor face acțiuni de corecție
adecvate.
156 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Anexe
Anexe
Anexa 1: Evidențe
Ținerea evidențelor, analiza și interpretarea datelor sunt esențiale în programele de management.
Evidențele trebuie utilizate în conjuncție cu parametrii performanțelor standard. Evidențele
trebuie ținute după cum urmează:
TINERET
Hibrid
Sursa lotului, Data ecloziunii
Număr de păsări cazate (masculi și femele) Suprafața utilă și densitatea
Spațiul de furajare/pasăre
Spațiul de adăpare /pasăre
Rație furajeră/pasăre - zilnică, săptămânală și cumulativă
Mortalitate și reforme – zilnică, săptămânală și cumulativă
Greutăți corporale, CV% și momentul înregistrării (masculi și femele) – zilnică/săptămânală
Temperatura interioară și exterioară - minimă și maximă, și cea de operare (doar interioară)
Consumul de apă - zilnic
Raport apă:furaj
Erori de sexare
PRODUCȚIE
Hibrid
Sursa lotului
Data ecloziunii/data populării
Număr de păsări cazate (masculi și femele) Suprafața utilă și densitatea
Raport de sexe
Ouă produse – zilnic, săptămânal și cumulativ per pasăre
Număr ouă incubabile – zilnic, săptămânal, cumulativ
Ouă pe așternut - zilnic, săptămânal, cumulativ
Furaj – zilnic și cumulativ
Durata cunsumului de furaj
Greutăți corporale (masculi și femele) – zilnică/săptămânală
Greutatea medie a oului - zilnică/săptămânală
Masa oului - zilnică/săptămânală
Mortalitate și reforme - zilnic, săptămânal și cumulativ
Eclozionabilitate
Fertilitate
Temperatura interioară și exterioară - minimă și, maximă și cea de operare (doar interioară)
Consumul de apă - zilnic
Raport apă:furaj
Umiditate
Ore de lumină
TRATAMENTE ȘI EVENIMENTE SEMNIFICATIVE

Program de lumină
Recepție furaje
Vaccinări – dată, dozaj și număr lot
Medicații - dată, dozaj și prescripția medicului veterinar
Boli – tipul, data și numărul păsărilor afectate
Consultații veterinare – dată și recomandări
Curățenie și dezinfecție – materiale și metode
Anexe
Număr de bacterii după curățenie și dezinfecție

Incidente – defecțiuni ale echipamentelor.
2013 157
PARAMETRI RECOMANDAȚI
Greutatea corporală săptămânală – masculi și femele
Producția de ouă – număr și greutate
Producție ouă incubabile
Eclozionabilitate și fertilitate
Greutatea și masa săptămânală a oului
SISTEMUL DE ȚINERE A EVIDENȚEI

Toate datele esențiale trebuie menționate într-un sistem corespunzător de înregistrate, ce va
permite o introducere ușoară, analiză și interpretare transparentă a datelor. Aviagen oferă
sisteme cuprinzătoare de înregistrare a datelor.

158 2013
Anexa 2: Informații Utile Managementului

DENSITĂȚI DE POPULARE
În perioada de tineret 0-140 Zile (0-20 Săptămâni)
Masculi Femele
Păsări/m2 Păsări/m2
3-4 4-7
În producție 140-448 Zile (20-64 Săptămâni)
Masculi și Femele
Păsări/m2
3.5 - 5.5 (2.0-3.1)
SPAȚIUL DE FURAJARE PER PASĂRE
Masculi Jgheab Tronconic

Vârstă cm cm
0-35 zile (0-5 săptămâni) 5 5
71-140 zile (10-20 săptămâni) -

15 11
depopulare
141 zile-depopulare (20 săpt. -depopulare) 20 13
Femele Jgheab Tronconic

Vârstă cm cm
71 zile-depopulare (10 săpt.- săptămâni) 15 10
SPAȚIUL DE ADĂPARE
Tineret Producție
(0-15 Săpt.) (16 Săpt.- Depopulare)
Adăpători automate
1.5 cm/pasăre 2.5 cm/pasăre
circulare sau tip jgheab
Nipluri Unul/8-12 păsări Unul/6-10 păsări
Cupe Una/20-30 păsări Una/15-20 păsări

Anexe
2013 159
GHID RAPORT DE SEXE
Număr de Masculi /100 Femele

Vârstă
(16 Săpt. - Depopulare)
Zile Săptămâni
154-168 22-24 9.50-10.00
168-210 24-30 9.00-10.00
210-245 30-35 8.50-9.75
245-280 35-40 8.00-9.50
280-350 40-50 7.50-9.25
350-depopulare 50-depopulare 7.00-9.00
RATE DE VENTILSȚIE MINIME APROXIMATIVE PER PASĂRE
Metri cubi/oră Ft. cubici/minut

Vârstă
(MCH /pasăre) (FCM /pasăre)
1-8 săptămâni 0.16 0.10
9-15 săptămâni 0.42 00.25
16 – 35 săptămâni 0.59 0.35
36 săpt. - depopulare 0.76 0.45
RAPORT APĂ/FURAJ CONSUMAT
1.6 - 1.8 litri de apă per kg furaj, la 210C (700F)
160 2013
Anexa 3: Tabel Conversie

LUNGIME
1 metru (m) = 3.281 picioare (ft)
1 picior (ft) = 0.305 metri (m)
1 centimetru (cm) = 0.394 inch (in)
1 inch (in) = 2.54 centimetri (cm)
SUPRAFAȚA
1 metru pătrat (m2) = 10.76 picioare pătrate (ft2)
1 picior pătrat (ft )
2
= 0.093 metri pătrați (m2)
VOLUME
1 litru (L) = 0.22 galon (gal) sau 0.264 galon US (gal US)
1 galon imperial (gal) = 4.54 litri (L)
1 galon US (gal US) = 3.79 litri (L)
1 galon imperial (gal) = 1.2 galoane US (gal US)
1 metri cubi (m3) = 35.31 picioare cubice (ft3)
1 picior cubic (ft3) = 0.028 metri cubi (m3)
GREUTATE
1 kilogram (kg) = 2.205 livre (lb)
1 livră (lb) = 0.454 kilograme (kg)
1 gram (g) = 0.035 uncii (oz)
1 uncie (oz) = 28.35 grame (g)
EnergiE
1 calorie (cal) = 4.184 Jouli (J)
1 Joule (J) = 0.239 calorii (cal)
1 kilocalorie per kilogram (kcal/kg) = 4.184 Megajouli per kilogram (MJ/kg)
1 Megajoule per kilogram (MJ/kg) = 108 calorii per livră (cal/lb)
1 Joule (J) = 0.735 picior-livră (ft-lb)
1 picior-livră (ft-lb) = 1.36 Jouli (J)
1 Joule (J) = 0.00095 Unități Termale Britanice (BTU)
1 Unitate Termală Britanică (BTU) = 1055 Jouli (J)
1 kilowatt oră (kW-h) = 3412.1 Unități Termale Britanice (BTU)
1 Unitate Termală Britanică (BTU) = 0.00029 kilowatt oră (kW-h)
Anexe
2013 161
PRESIUNE
1 livră per inch pătrat (psi) = 6895 Newtoni per metru pătrat (N/m2) sau Pascali (Pa)
1 livră per inch pătrat (psi) = 0.06895 bari
1 bar = 14.504 livre per inch pătrat (psi)
= 104 Newtoni per metru pătrat (N/m2) sau Pascali (Pa)
1 bar
= 100 kilopascali (kPa)
1 Newton per metru pătrat (N/m2) sau
= 0.000145 livre per inch pătrat (lb/in2)
Pascal (Pa)
DENSITATEA DE POPULARE
1 picior pătrat /pasăre (ft2/pasăre) = 10.76 păsări /metru pătrat (păsări/m2)
10 păsări /metru pătrat (păsări/m2) = 1.08 picioare pătrate /pasăre (ft2/pasăre)
1 kilogram /metru pătrat (kg/m2) = 0.205 livre /picior pătrat (lb/ft2)
1 livră /picior pătrat (lb/ft2) = 4.88 kilograme /metru pătrat (kg/m2)
TEMPERATURĂ
Temperatura (°C) = 5/9 (Temperatura °F - 32)
Temperatura (°F) = 32 + 9/5 (Temperatura °C)
TABEL CONVERIE TEMPERATURI

°C °F
0 32.0
2 35.6
4 39.2
6 42.8
8 46.4
10 50.0
12 53.6
14 57.2
16 60.8
18 64.4
20 68.0
22 71.6
24 75.2
26 78.8
28 82.4
30 46.0
32 89.6
34 93.2
36 96.8
38 100.4
40 104.0
162 2013
TEMPERATURA DE OPERARE
Temperatura de operare este definită ca fiind temperatura minimă din hală plus 2/3 din diferența
de temperatura dintre minima și maxima din hala. Este importantă acolo unde există fluctuații
de temperatură diurne semnificative.
ex. Temperatura minimă în hală = 16oC

Temperatura maximă în hală = 28oC
Temperatura de operare = ([28-16] x 2/3) + 16 = 24oC
VENTILAȚIE
1 picior cubic per minut (ft3/min) = 1.699 metri cubi per oră (m3/oră)
1 metru cub per oră (m3/oră) = 0.589 picioare cubice per minut (ft3/min)
INZOLAREA
Valoarea U reprezintă gradul conductivității termice a materialului din care este realizată hala și
se măsoară în Wați per kilometru pătrat per grade Celsius (W/km2/ °C).
Valoarea R reprezintă gradul de izolare termică a materialului de construcție, cu cât R este mai
mare cu atât este mai bine izolată hala. Este exprimat în km2/W (sau ft2/oF/BTU).
IZOLAȚIA
1 picior pătrat per grad Farenheit per
= 0.176 kilometri pătrați per Watt (km2/W)
Unitate Termală Britanică (ft2/oF/BTU)
= 5.674 picioare pătrate per grad Farenheit per Unitate
1 kilometru pătrat per Watt (km2/W)
Termală Britanică (ft2/oF/BTU)
LUMINĂ
1 picior candelă = 10.76 lucși
1 lux = 0.093 picioare candelă
Anexe
2013 163
Anexa 4: Exemplu de Calcul pentru Selecție

Figura 121 reprezintă o hală ce a fost împărțită în 5 țarcuri. Populația pre-selectată a fost
împărțită în 4 țarcuri, iar un țarc a fost păstrat liber. Dimensiunea lotului este de 8400 păsări iar
pe țarc revin 2100 păsări.
Figura 121: Hala pregătită pentru pre-selecție cu țarcuri ajustabile.
Țarc
Pen 11 Țarc
Pen 22 Țarc
Pen 33 Țarc
Pen 44 Țarc
Pen 55
(18%
(18% din suprafață)
of floor space) (20,5%
(20.5% din suprafață)
of floor space) (20,5% dinfloor
(20.5% of suprafață)
space) (20,5% dinfloor
space) (20,5% dinfloor
space)
Țarc rămas
liber la
populare
pentru
selecția
de la 28 de
zile.
Din fiecare țarc/populație se vor face eșantioane la întâmplare ce vor fi cântărite. Toate păsările
prinse în țarcul de prindere vor fi cântărite pentru a se evita cântărirea selectivă, se va cântări
un minim de 2% din țarc/populație sau 50 de păsări (depinde care valoare este mai mare), iar
rezultatele se vor nota. În exemplul de față au fost cântărite 229 de păsări.
Toate greutățile din eșantion vor fi notate într-un grafic al greutăților (Figura 122).
164 2013
Figura 122: Grafic de înregistrarea manuală a greutăților corporale.
Grafic de înregistrare a greutăților corporale

FERMA HIBRID HALA TARC SEX VÂRSTA DATA
2 Femele 28 Mar-15
NUMĂR CÂNTĂRIRI MEDIE GREUTATE GREUTATE STANDARD % Coeficient de variabilitate
229 465 g (1.03 lbs) 465
450 g (1.03
(0.99 lbs) 13.7 lbs)
465 g (1.03
GREUTATE GREUTATE NUMĂR DE PĂSĂRI

LIVRE GRAME 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
0.00 00
0.04 20
0.09 40
0.13 60
0.18 80
0.22 100
0.26 120
0.31 140
0.35 160
0.40 180
0.44 200
0.49 220
0.53 240
0.57 260
0.62 280
0.66 300 x x x x x
0.71 320 x x x x x x x x x
0.75 340 x x x x x x x x x
0.79 360 x x x x x x x
0.84 380 x x x x x x x x x x
0.88 400 x x x x x x x x x x x x
0.93 420 x x x x x x x x x x x x x x
0.97 440 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
1.01 460 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
1.06 480 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
1.10 500 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
1.15 520 x x x x x x x x x x x x x x x x x
1.19 540 x x x x x x x x x x x x x x x
1.23 560 x x x x x x x x x x
1.28 580 x x x x x x x x x
1.32 600 x x x x x x x x x
1.37 620 x x x x
1.41 640
1.46 660
1.50 680
1.54 700
1.59 720
1.63 740
1.68 760
1.72 780
1.76 800
1.81 820
1.85 840
1.90 860
1.94 880
Metric Imperial
Vârstă 28 28
Greutate standard 450 g 0.99 lbs
Greutate medie 465 g 1.03 lbs
Total păsări cântărite 229 229
Intervalul de greutate 230 g 0.71 lbs
Tabel 28: Valoarea F pentru diferite mărimi de eșantion utilizat la calculul CV%-ului
Dimensiune Dimensiune
Valoarea F Valoarea F
eșantion eșantion
10 3.08 60 4.64
15 3.54 65 4.70
20 3.73 70 4.76
25 3.94 75 4.81
30 4.09 80 4.87
35 4.20 85 4.90
40 4.30 90 4.94
45 4.40 95 4.98
Anexe
50 4.50 100 5.02

55 4.57 >150 5.03
2013 165
Din eșantion, CV% greutăților corporale pentru întreaga populație poate fi calculat după cum urmează:
CV% = Intervalul de greutate* X 100
Greutatea medie X valoarea ‘F’
CV% = 320 x 100 CV% = 0.71 x 100

(Metric) = 13.7 (Imperial) = 13.7
465 x 5.03 1.03 x 5.03
*Intervalul de grautate se definește ca fiind diferența de greutate dintre cea mai ușoară și cea mai grea
pasăre.
Dacă CV%-ul este peste 12 selecția se va face pe 3 categorii de greutate, astfel lotul va fi
împărțit în 3 populații; ușoare, normale și grele. Procentul aproximativ de păsări pentru fiecare
dintre cele 3 populații este 29% ușoare, 57% normale și 14% grele.
Pentru a determina punctul de delimitare a păsărilor ușoare (punctul de la care păsările încep
să fie considerate ușoare) trebuie urmați următorii pași;
1. Populația păsărilor ușoare va fi de aproximativ 29% din totalul lotului. 29% din totalul
păsărilor cântărite reprezintă 66 de capete (29% din 229).
2. Cele 66 de păsări ușoare se încadrează între 300 to 439 g, evidențiat cu galben în Figura
122.
3. Categoria păsărilor ușoare va cuprinde toate păsările cu o greutate mai mică de 439 g.
Acest procedeu de calcul va fi repetat și pentru celelalte două categorii, normale și grele.
Tabelul 29 oferă intervalele de greutate pentru fiecare dintre cele 3 populații, ușoare, normale
și grele) bazat pe informațiile luate din Figura 122.
Tablul 29: Determinarea intervalelor de greutate pentru cele 3 populații bazată pe informațiile
oferite de Figura 122.
% din păsări incluse Număr păsări
Interval Greutate Culoare
Categorie în categoria ce determină
g de referință
de selecție intervalele (% x 229)
Uşoare 29 66 300-439 galben
Normale 57 131 440-559 albastru
Grele 14 32 560-629 verde
După ce se vor determina intervalele de greutate pentru fiecare populație, toate păsările din lot
vor fi cântărite individual, păsările ușoare (cu greutatea de 439 g sau sub) și păsările grele (cu
greutate de 560 g sau peste) vor fi strânse și lotizate alte țarcuri.
Deoarece acum există diferențe dimensionale semnificative pentru fiecare populație (29%
păsări ușoare, 57% normale și 14% păsări grele), dimensiunile țarcurilor va fi ajustată conform
noilor populații pentru a se respecta cerințele legate de densitate, spațiu de furajare și adăpare
(Figura 123).
166 2013
Figura 123: Plan de selecție bazat pe rezultatele greutăților corporale oferite în graficul din
figura Figure 122.
(Uşoare) (Normale) (Normale) (Normale) (Grele)
(29% din suprafață) (19% din suprafață) (19% din suprafață) (19% din suprafață) (14% din suprafață)
Păsări ușoare Păsări grele
După selecție se va realiza un nou eșantion pentru cântărire în fiecare nouă populație/țarc (un
minim de 2% sau 50 de păsări) și se vor determina greutatea vie, CV% și numărul de păsări
per categorie (Figura 124). CV%-ul populațiilor se va îmbunătăți, dar CV%-ul populației mari va
rămâne nemodificat (Figure 124).
Țarcurile "normale" vor avea aceiași greutate și pot fi tratate ca fiind o singură populație. Însă,
fermierul trebuie să fie conștient de greutatea medie a fiecărui țarc, iar deviațiile bruște de la
greutățile stabilite ca obiectiv trebuie investigate.
Greutățile corporale ale populațiilor selectate trebuie comparate cu cele de pe graficul țintă, iar
acolo unde este necesar se va retrasa curba de greutate și se va încerca readucerea păsărilor
pe curba standard până la vârsta de 9 săptămâni (63 zile). Orice modificare în nivelul de furajare
se va baza pe deviațiile de la standard a greutăților corporale.
Figura 124: Situația după selecția pe 3 categorii (țarcuri ajustabile).

(Uşoare) (Normale) (Normale) (Normale) (Grele)
(29% din suprafață) (19% din suprafață) (19% din suprafață) (19% din suprafață) (14% din suprafață)
CV% = 6.9 CV% = 5.6 CV% = 5.4 CV% = 5.8 CV% = 3.0
Greutatea Medie a Lotului = 446 g

CV% Lot = 13.5
Anexe
2013 167
Anexa 5: Calculul Ratelor de Ventilație

Calculul ventilației minime pentru setarea timpilor ventilatoarelor
Examplu (metric)
Presupunerea pe care acest exemplu de calcul se bazează, este prezentată mai jos. Acestea
vor varia în funcție de circumstanțele locale.
Vârsta păsărilor = 20 săptămâni

Număr de păsări = 10,000
Ventilator ventilație minimă = 1 x 91 cm
Capacitate ventilator (metri cubi / oră sau mch) = 15,300 m³/hr Utilizare – un ciclu de 5 minute
Pasul 1: Calculați totalul ratei de ventilație minime necesare în hală (metri cubi / oră; mch):
Rata de ventilație = (ventilație minimă per pasăre) x (număr de păsări)

= (0.59 mch per pasăre) x (10,000 păsări)
= 5,900 mch
Pasul 2: Calculați procentul timp pe care ventilatoarele trebuie să il realizeze:
Procent timp = (total necesar ventilație) ÷ (total capacitate ventilatoare utilizate)

= (5,900 mch) ÷ (15,300 mch)
= 0.39 sau 39%
Ventilatoarele trebuie să funcționeze 39% din durata ciclului.
Pasul 3: Presupunând că durata ciclului de ventilație este de 5 minute, atunci timpul necesar de
funcționare ar fi 39% in 5 minutes sau 117 secunde (1 minut 57 secunde).
Examplu (imperial)
Vârsta păsărilor = 20 săptămâni

Ventilator ventilație minimă = 1 x 36 inches
Capacitate ventilator (picioare cubice/minut sau ftcm) = 9,000 ftcm
Utilizare – ciclul de 5 minute
Pasul 1: Calculați totalul ratei de ventilație minime necesare în hală (picioare cubice/minut; ftcm):
Rate de ventilație = (ventilație minimă per pasăre) x (număr de păsări)

= (0.35 ftcm pasăre) x (10,000 păsări)
= 3,500 ftcm
Pasul 2: Calculați procentul timp pe care ventilatoarele trebuie să il realizeze:
Procent timp = (total necesar ventilație) ÷ (total capacitate ventilatoare utilizate)

= (3,500 ftcm ) ÷ (9,000 ftcm)
= 0.39 sau 39%
Ventilatoarele trebuie să funcționeze 39% din durata ciclului.
Pasul 3: Presupunând că durata ciclului de ventilație este de 5 minute, atunci timpul necesar de
funcționare ar fi 39% in 5 minutes sau 117 secunde (1 minut 57 secunde).
168 2013
Calculul numărului necesar de ventilatoare pentru ventilația tunel

Exemplu de calcul (metric)
A
Presupunere:
Vârstă păsări = 20 săptămâni
Lățime hala (L) = 12 m H

Înălțime hala (H) = 2.4 m
Înălțime acoperiș (A) = 1.5 m
L
Viteza dorită a aerului (metri per secundă sau m/s) = 2.03 m/s (la tineret) și 2.54 m/s (în
producție).
Capacitate ventilator la 0.15 inch coloană de apă (metri cubi / oră sau mch) = 35,000 mch
Conversie ore în secunde = 3,600
Suprafață secțiune transversală = (0.5 x L x A) + (L x H)
Pasul 1: Determinarea capacității ventilație la o viteză dată (metri cubi / oră sau mch):
Capacitate necesară = (viteza dorită) x (suprafață secțiune transversală) x

(3,600)
Suprafață secțiune transversală = (0.5 x 12 m x 1.5 m) + (12 m x 2.4 m) = 37.8 m²
Capacitate necesară = (2.54 m/s) x (37.8 m² ) x (3,600)
= 345,643 mch
Pasul 2: Determinarea numărului necesar de ventilatoare:
Număr ventilatoare = (capacitate necesară) ÷ (capaciate de operare a

ventilatorului)
= (345,643 mch) ÷ (35,000 mch)
= 9.9 (10) ventilatoare
Exemplu de calcul (imperial)

A
Presupunere:
Vârstă păsări = 20 săptămâni
H
Lățime hala (L) = 40 ft
Înălțime hala (H) = 7.9 ft
Înălțime acoperiș (A) = 4.9 ft
L
Viteza dorită a aerului (picioare per minut sau ftm = 400 ftm ( în tineret) și 500 ftm (în producție)
Capacitate ventilator la 0.15 inch coloană de apă (picioare cubice/minut sau ftcm) = 20,585 ftcm
Suprafață secțiune transversală = (0.5 x L x A) + (L x H)
Pasul 1: Determinarea capacității ventilație la o viteză dată:
Capacitate necesară = (viteză dorită) x (suprafață secțiune transversală)

Suprafață secțiune transversală = (0.5 x 40 ft x 4.9 ft) + (40 ft x 7.9 ft) = 414 ft²
Capacitate necesară = (500 ftm) x (414 ft² )
= 207,000 ftcm
Pasul 2: Determinarea numărului necesar de ventilatoare:

Anexe
Număr ventilatoare = (capacitate necesară) ÷ (capaciate de operare a

ventilatorului)
= (207,000 ftcm) ÷ (20,585 ftcm)
= 10.1 (10) ventilatoare
2013 169
Calcularea suprafeței de pad-uri de răcire

Exemplu de calcul (metric)
Presupunere:
Vârsta păsări = 20 săptămâni
Viteză aer prin pad (metri per secundă sau m/s) = 1.91 m/s (150 mm pad)
Hala deține 10 ventilatoare de 127 cm cu o capacitate 35,000 metri cubi per oră (mch)
Conversie ore în secunde = 3,600
Pasul 1: Determinarea suprafeței de pad-uri de răcire:
Suprafața de pad-uri de răcire = (capacitate ventilatoare tunel [mch]) ÷ (viteză aer prin pad [m/s] x 3600)
= (10 x 35,000 mch) ÷ (6876 m/h)
= 50.9 m²
Exemplu de calcul (imperial)
Presupunere:
Vârsta păsări = 20 săptămâni
Viteză aer prin pad (picioare pre minut sau ftm) = 375 ftm (pad 6 inch)
Hala deține 10 ventilatoare de 50 inch cu o capacitate de 20,585 picioare cubice per minut (ftcm)
Pasul 1: Determinarea suprafeței de pad-uri de răcire:
Suprafața de pad-uri de răcire = (capacitate ventilatoare tunel [ftcm]) ÷ (viteză aer prin pad [ftm])
= (10 x 20,585 ftcm) ÷ (375 ftm)
= 549 ft²
170 2013
Anexa 6: Tabel cu puncte de rouă sau de condensare

Când ouăle sunt mutate dintr-un microclimat rece într-unul cald, cu umiditate ridicată este posibil să
se formeze condens. Tabelul următor prezintă temperatura cojii oului care va rezulta în condensare
dacă ouăle sunt mutate la diverse temperaturi și umidități. Pentru a evita condensarea, temperatura
cojii oului trebuie să fie mai mare decât cea prezentată în tabel.
Este posibil ca ouăle să transpire când sunt mutate din depozitul de ouă al fermei în stația de incubație
sau direct în incubatoare pentru pre-încălzire sau incubație.
Dacă ouăle prezintă condens pe suprafața cojii, acestea nu trebuie fumigate sau introduse într-un
depozit rece până nu vor fi complet uscate.
Temperaturi la care ouăle Umiditate relativă (%RH)

trebuie mutate
°C (°F) 40 50 60 70 80 90
15 (59) 11 13
20 (68) 12 14 16 18
Pre-încălzire 23 (74) 12 15 17 19 21
25 (77) 10 13 16 19 21 23
30 (86) 14 18 21 24 26 28
35 (95) 18 21 25 28 31 33
Incubator 21 25 28 31 34 36
40 (104) 23 27 30 33 36 38
Anexe
2013 171
172
Energie Metionină & Acid Subst.
BP Arginină ISO-Leucină Lizină Metionină Treonină Tryptophan Ca P Na Cl K Colină
(EM) Cistină disponibil Linoleic uscată
T A T A T A T A T A T A T A
g MJ kcal g g g g g g g g
g g g g g g g g g g g g g g
Orz 107 11.7 2790 5.4 4.5 3.7 3.0 3.8 3.0 1.8 1.4 4.2 3.4 11.7 2790 5.4 4.5 0.6 1.4 0.1 1.0 4.8 1.4 4.2 3.4
Porumb 87 13.7 3275 4.1 3.8 3.0 2.7 2.4 2.2 1.8 1.7 3.7 3.3 13.7 3275 4.1 3.8 0.3 0.9 0.1 0.5 3.6 1.7 3.7 3.3
Grâu 119 12.7 3020 5.6 5.0 3.9 3.5 3.3 2.7 1.9 1.7 4.6 4.0 12.7 3020 5.6 5.0 0.7 1.3 0.1 0.4 4.2 1.7 4.6 4.0
Sorg 101 13.5 3215 4.0 3.4 4.0 3.3 2.3 1.8 1.8 1.5 3.6 3.0 13.5 3215 4.0 3.4 0.4 0.9 0.1 0.7 3.8 1.5 3.6 3.0
Ovăz 112 11.0 2620 7.5 7.1 4.2 3.7 4.8 4.2 1.9 1.7 5.1 4.3 11.0 2620 7.5 7.1 1.1 1.7 0.1 0.7 4.7 1.7 5.1 4.3
Făină gluteică din porumb 209 8.0 1915 9.5 8.3 6.7 5.5 6.7 4.8 3.6 3.1 8.9 6.4 8.0 1915 9.5 8.3 1.2 3.7 2.4 2.1 12.6 3.1 8.9 6.4
Srot gluteic din porumb 607 14.9 3565 19.5 18.8 25.1 24.1 10.3 9.3 14.5 14.1 25.5 23.7 14.9 3565 19.5 18.8 0.4 1.8 0.1 0.5 1.6 14.1 25.5 23.7
Produse secundare din grâu 156 7.6 1825 9.5 8.2 5.2 4.1 5.6 4.6 2.6 2.0 5.7 4.3 7.6 1825 9.5 8.2 1.0 2.9 0.3 0.3 13.7 2.0 5.7 4.3
Tărâță de grâu 150 6.2 1475 10.1 7.8 4.6 3.5 6.0 4.4 2.3 1.7 5.5 4.0 6.2 1475 10.1 7.8 1.9 3.5 0.4 1.3 12.5 1.7 5.5 4.0
Tărâță de orez necopt 129 9.9 2370 10.3 8.9 4.4 3.7 6.0 4.8 2.7 2.2 5.6 4.7 9.9 2370 10.3 8.9 1.0 2.5 0.1 0.4 10.6 2.2 5.6 4.7
Tărâță de orez Ext. 147 6.8 1610 11.6 10.0 5.2 3.8 6.5 4.8 3.2 2.5 6.4 4.5 6.8 1610 11.6 10.0 1.4 2.8 0.2 0.7 12.1 2.5 6.4 4.5
Fasole furajeră 300 11.2 2665 28.6 26.6 11.8 10.1 18.8 16.5 2.3 1.8 5.9 4.6 11.2 2665 28.6 26.6 1.1 2.3 0.2 0.7 13.4 1.8 5.9 4.6
Mazăre 227 11.4 2715 21.4 19.7 8.8 8.0 15.7 13.5 2.3 1.9 5.6 4.2 11.4 2715 21.4 19.7 1.1 1.8 0.1 0.6 11.0 1.9 5.6 4.2
Soia 356 14.4 3450 26.3 22.9 16.2 14.1 22.4 19.3 5.4 4.7 10.9 9.2 14.4 3450 26.3 22.9 2.3 2.2 0.1 0.3 17.6 4.7 10.9 9.2
Srot de soia, 48 473 9.3 2230 34.6 32.2 21.3 19.5 29.3 26.7 6.8 6.3 13.8 12.1 9.3 2230 34.6 32.2 2.7 2.7 0.2 0.3 22.6 6.3 13.8 12.1
prime întâlnite frecvent (pe Kilogram)
Srot de floarea soarelui, 39 386 6.7 1600 33.3 31.6 16.3 15.0 13.8 12.0 9.2 8.5 16.1 14.2 6.7 1600 33.3 31.6 3.7 2.9 0.3 1.2 14.7 8.5 16.1 14.2
Srot de rapiță 343 7.1 1700 20.8 18.7 13.4 11.4 19.2 15.4 6.9 6.1 15.6 12.7 7.1 1700 20.8 18.7 7.3 3.6 0.3 0.3 12.6 6.1 15.6 12.7
Făină de pește, 66 660 13.6 3250 38.1 35.0 27.4 25.2 51.4 45.7 18.9 17.0 24.8 21.6 13.6 3250 38.1 35.0 34.9 17.6 10.3 15.8 10.0 17.0 24.8 21.6
Făină de Hering 706 14.1 3360 40.4 37.1 30.0 27.6 56.3 50.1 20.7 18.6 27.0 23.5 14.1 3360 40.4 37.1 26.4 15.5 10.3 16.2 13.9 18.6 27.0 23.5
Făină de carne și oase 538 12.6 3000 37.7 29.4 16.1 12.9 29.6 22.5 8.1 6.6 14.0 9.9 12.6 3000 37.7 29.4 73.3 22.6 7.6 6.3 4.8 6.6 14.0 9.9
T =Conținut total de amino acizi; A=Conținut de aminoacizi disponibili

Anexa 7: Compoziția în nutrienți a unor materii
Aceste date sunt prezentate ca și ghid pentru formularea rețetelor. Informațiile locale despre calitatea efectivă a materiilor prime disponibile trebuie să aibe prioritate.
Datele se bazează pe informații publicate de către Degussa AG; CVB, Olanda;Consiliul Național de cercetare, SUA.
Făina de carne și oase este un produs foarte disponibil dar este exclus din ce în ce mai mult din hrana reproducătorilor din considerente de biosecuritate. Datele sunt raportate la o probă
cu 54% proteină, 14% grăsime și 23 % cenușă brută.
2013
Anexa 8: Rezolvarea problemelor – Carențe vitaminice

Problemă
Defecte ale picioarelor

Deformări ale oaselor
Ouă cu coaja subțire

Îmbrăcare cu penaj
Producția de ouă
Rezistență la boli
Eclozionabilitate
Fertilitate
Posibilă Cauză
Vitamina A x x x x x
Vitamina D3 x x x x
Vitamina E x x x x
Vitamina B12 x x
Riboflavină x x x
Niacin x x
Acid pantotenic x x x
Coline x x
Vitamina K
Acid folic x x x x
Tiamin B1
Pyridoxina B6 x x
Biotină x x x x x x
2013 173
Anexa 9: Surse suplimentare de informații de

Management
Surse suplimentare de management specific pot fi găsite în următoarele publicații. Aceste
publicații sunt disponibile online pe site-ul www.aviagen.com sau prin cererea prin e-mail la
adresa info@aviagen.com.
• Managementul microclimatului în halele de tineret de reproducție rase grele

• Managementul microclimatului în halele de găini de reproducție rase grele
• Calitatea apei
• Obiective de performanță ale hibridului de reproducție Ross 308
• Specificații nutriționale ale hibridului de reproducție Ross 308
• Obiective de performanță ale hibridului de reproducție Ross 708
• Specificații nutriționale ale hibridului de reproducție Ross 708
• Investigarea practicilor de incubație
• Mentenanța stațiilor de incubație
• ”Cum se…” în stația de incubație
174 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Index
Index
Creastă și bărbițe 51, 92
Activitate 87 Creștere 9, 68, 77
Adăpători 13, 16, 17, 27 Cuibare 57, 58, 102
Admisie de aer 114 Curățarea halelor și a fermei 12, 145, 146, 148,
Admisii de aer 114 149
Alocări de furaj 9, 14, 17, 25, 26, 59, 60, 63, 67, Curățarea ouălor 104
69, 73, 75, 138, 152 Curățarea vehiculelor 13
Ambalarea ouălor 102 Demaraj 11, 14, 15, 17, 110, 121
Amino Acizi 135, 142 Demaraj în toată hala 15, 16
Analize de laborator ale furajului 133 Demaraj local 14
Antibiotice 154 Densitate 15, 17, 23, 47, 109, 143, 159
Anticorpi 156 Depozitarea furajului 26, 137, 140
Apă 13, 14, 27, 28, 136, 142, 147, 149, 152 Depozite de grăsime 96, 97
Apă tare 149 Designul halei 12, 109, 144, 145
Așternut 13, 76, 146 Deviația standard 34
Bărbițe și creastă 51, 92 Dezinfecția ouălor 103
Biofilm 147 Dezinfecție 12, 13, 103, 145, 147, 149
Biosecuritate 12, 107, 110, 143, 149, 152, 156 Distribuția păsărilor la furajare 24
Boală 13, 152, 155 Distribuție normală 29
Boala lui Marek 153 Echipament de furajare 16, 54, 56
Boli respiratorii 20 Echipament de încălzire 14, 110
Boli transmisibile pe calea aerului 108 Eclozionabilitate 55, 65, 97, 99, 103, 105, 140, 142
Brizură 14, 25, 137, 141 Efect de răcire 20
Bunăstare 2,10,17,23,47,65,92,107, 109, 111, 120, Eliminare de masculi 65
122, 133, 134, 139, 143, 145, 148, 152, 152, 154, Eliminarea păsărilor moarte 151
155 ELISA 156
Calciu 135 Energie 49, 69,134, 139, 142
Calcule de ventilație 118, 168 Erori de sexare 52, 53
Calitatea aerului 20, 113 Eșantionare aleatorie 31, 33, 37, 40, 50, 85, 164
Calitatea apei 27, 149, 150 Eșantionarea furajului 141
Calitatea cojii 135 Evaluarea fizică a păsărilor 85
Calitatea furajului 26, 61, 140 Fabricarea furajului 133, 140
Calitatea materiilor prime 140 Factori anti-nutriționali 140
Canalizare 108 Fertilitate 65, 88
Cântare 31, 34, 77 Filtru, apă 149
Cântare automate 78 Fitaze 136
Cântare electronice 31, 78, 82 Flux de aer/viteza aerului 112, 114, 115, 117, 169
Cântărire de probă 79, 83, 164 Forma pieptului 88, 89, 96
Cântărirea pe platformă 82 Formaldehidă 103
Cântărirea puilor 79 Formalin 148
Capul păsării 87, 92 Formare de ”ceață” 17, 119
Chlorinare 27, 149 Formare de ceață 17
Cloacă 87, 93 Formularea rețetelor 140
Cloruri 136 Fosfor 135
Coccidii 148, 154 Fotorefracție 121, 124, 127
Coeficient de variabilitate (CV) 29, 39, 80, 82, 166 Fotostimulare 9, 121, 122
Colectarea ouălor 58, 102 Fumigare 103, 147, 148
Coliforme 149 Furaj starter 137
Comportament 20, 21, 52, 115, 117 Furajare automată 25
Comportament de furajare 54 Furajare manuală 25
Compoziția nutrienților din furaj 133, 140, 172 Furajare pe așternut 25
Condensare 105 Furajare separată pe sexe 52, 54, 55, 139
Condiția păsărilor 60, 65, 85, 86, 88-91, 94-97 Furajarea masculilor 56, 64
Condiție corporală 60, 65, 85, 86, 88-91, 94-97 Furaje 140, 172
Consumul de nutrienți 49, 61, 133, 139 Gradient de temperatură 15, 18
Contaminarea furajului 141 Grafice de distribuție 29
Contaminarea ouălor 101 Granule 14, 25, 141
Controlul calității furajului 142 Grăsimi și uleiuri în rețete 140
Controlul insectelor 145 Greutate corporală 31, 67, 70-72, 74, 76, 82, 87,
Cortine 111 97
2013 175
Greutate corporală recomandată 122, 126, 128, Organizarea țarcului 30-42, 167
130, 165 Ouă incubabile 99, 103
Greutate înregistrată manual 80 Ouă mucegăitecare pot să explodeze 106
Greutate recomandată 31, 33, 42, 43, 48, 69, 75, Ouă murdare 104, 106
83, 122, 126, 128, 130, 165 Ouă pe așternut 58, 102
Greutatea oului 61-63, 70-72, 74 Paduri de răcire 119
Gușă plină 22, 50 Parametrii recomandați 158
Hală cu microclimat controlat 112, 121 Particile fine 26
Hale cu cortină laterală 121, 124-126 Păsări grele 34, 41
Huraj grower 137 Păsări subponderale 43, 45, 48, 64
Igienă 13, 143 Păsări supraponderale 43, 45, 49, 64
Igiena furajului 141, 154 Păsări ușoare 32, 35, 41
Igiena podelei 148 Patogeni 149
Iluminare 50, 58, 109, 121, 163 Pătrunderi de lumină 122, 124
Îmbrăcare în musculatură 85, 88, 95 Performanțe recomandate 70, 71, 72
Îmbrăcare în penaj 65, 87, 93 Perimetru 144
Împerechere 51, 58, 64-66, 76, 87, 160 Perioade de întuneric 121, 124
Înălțimea adăpătorilor 26, 27, 58, Persistență 135
Înălțimea liniei de furajare 25, 51, 56, 58 Piatră de var 135
Incinerare 151 Picioare 87
Infecție 143 Picioare și tălpi 92
Înregistrări 72, 81, 152, 156, 157 Pierderi de aer/etanșeitate 109, 112, 113
Izolație 109, 163 Plăci direcționale 114
Jgheab de furajare 24 Platformă 149
Jgheab de furajare 54 Plimbare printre păsări 58, 60, 85, 86, 87, 94
Jgheaburi cu grilaj 54, 55 Populare 10-12, 16
Linie de furajare tubulară 55 Populare 11
Localizarea buncărului de furaj 110 Potasiu 136
Lotizare 10, 12, 29, 30, 32, 35, 36, 38, 41, 164, Potența vitaminelor 136
166, 167 Praf 13, 145
Loturi în afara sezonului 125, 128-130 Presiune 112
Loturi în sezon 130 Primul ou 57, 68
Lungime de undă 131 Producția de ouă 10, 59, 70, 72
Lungime zi lumină 121-125, 127-129 Profil de greutate 33, 39, 82
Lungimea fluierelor 86 Profile de greutate corporală 44, 49, 123, 130
Măciniș 141 Program de vaccinare 143, 152, 153, 156
Management adăpare 85-94 Programe de lumină 14, 17, 57, 121-125, 128, 129
Managementul bolilor 143 Proteină 135, 142
Managementul dăunătorilor 144, 145 Răcire prin evaporare 119, 170, 31, 33, 42, 43, 48,
Managementul după vârf 67 69, 83
Managementul furajării 10, 25, 58, 133, 137, 138 Răcire prin sprayere 119
Manipulare 10 Răcirea halei 119, 169
Manometru 113 Răcirea oului 101
Marimea țarcului 35, 36, 42, 166 Raport apă-furaj 142, 160
Maturitate 9, 10, 51 Raport de sexe 87
Maturitate sexuală 44, 48, 51, 87, 123, 127 Răspuns imunologic 152
Micoplasmă 155 Recomandarea nutrienților 67, 133, 135, 138, 139,
Micotoxine 136 142
Micro minerale 136 Refacere 151
Microclimat 10, 23, 109, 134 Regulament 11
Microclimat natural 121, 125 Reparații și mentenanță 147
Migrare 117 Rozătoare 110, 140, 144, 145
Minerale 136 Salmonella 144, 155
Monitorizare 20, 57, 59, 72, 75, 77, 115 Sanitație 144, 147
Monitorizare serologică 155 Scanare CT 89, 96
Monitorizarea sănătății 155 Scărițe 28, 58
Nivel de furaj 36, 39, 43-45, 50, 71, 72, 74, 75, 76, Schelet 86
134 Sediment în apă 149
Numărul de bacterii 103 Selecția ouălor 102
Oasele bazinului 57, 94 Senzori de microclimat 20
Obiective la vârstă critică 6 Sezonalitate 129, 130
Organism de monitorizare 44, 45, 97 Sincronizarea masculilor și femelelor 48, 123, 125
Organizarea fermei 107, 108, 144 Sisteme de furajare 51
176 2013
SMS Sindromul morții subite 136

Sodiu 136
Spălarea halelor 146
Spălarea ouălor 104
Spațiu de adăpare 27, 48, 159
Spațiu de așternut 23, 32
Spațiu de furajare 24, 48, 56, 159
Specificațiile furajului 137, 138
Spectru luminos 131
Spin feeders 25
Stern 90
Stocarea ouălor 104
Sub-alimentare 62
Supra împerechere 65
Sursă de energie de rezervă 108
Tabel cu puncte de rouă 171
Tabele de conversie 161, 162
Temperatură 13, 18, 19, 110, 116, 117, 139, 163
Temperatură de operare 163
Temperatura ouălor 104
Textura de furajului 61
Timer pentru ventilație 113
Timpul de consum al furajului 144
Timpul de consum al furajului 25, 61, 69
Tineret 9
Tineret cu transfer 50
Tipul becului 131
Totul plin/Totul gol 12, 144, 152
Transfer din tineret în adulte 50
Transportul puilor 11, 16
Tratamentul termic al furajului 141
Tronconic 24, 55
Tulburări metabolice 136
Umiditate 13, 17, 18, 19, 105, 120
Umiditate relativă 13, 171
Uniformitate 10, 24, 29, 30, 40, 48, 79, 122
UV 131, 149
Valori ale lui F 165
Vârf de producție 44, 48, 58, 59, 67, 68, 75
Variabilitatea populației 29, 30, 35, 37
Variabilitatea/uniformitatea lotului 29, 30
Ventilație 20, 111-113, 116, 160, 163
Ventilație de tranziție 116
Ventilație tunel 117
Ventilatoare 115, 116, 118, 168, 169
Ventilatoare de recirculare 111
Viermi (helminți) 154
Vigilență 65, 86-88, 93
Vitamine 136, 173
Viteza curenților de aer 117
Vizitatori 144
Vocalizare 21
Zona plantară 76, 87, 92
2013 177
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Note
Note
178 2013
MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Note
Note
2013 179
Fiecare încercare a fost făcută pentru a asigura acurateţea şi relevanţa informaţiilor
prezentate.
Cu toate acestea, Aviagen nu îşi asumă răspunderea pentru consecinţele utilizării
informaţiilor de management a puilor.
Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să contactaţi specialistul de service local.
www.aviagen.com 2013

Ross Ps Handbook 2013

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ross Ps Handbook 2013

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PĂRINȚI ROSS Manual de

Despre acest manual

Utilizarea acestui manual

Sunt disponibile şi specificaţiile nutriționale în anexele acestui Manual.

Secţiunea 5 - Evaluarea condiţiei fizice a păsărilor

Orar cheie al Managementului

Vârsta (zile) Acțiune

Asiguraţi o bună biosecuritate. Agenţii patogeni pot supravieţui în

Halele şi echipamentele trebuie curăţate şi dezinfectate, iar eficacitatea

Atingeţi temperatura ambientală optimă. Acest lucru este vital

Stabiliţi o rată minimă a ventilaţiei. Acest lucru va garanta faptul

Monitorizaţi comportamentul puilor pentru a vă asigura că

Cântăriţi un eşantion reprezentativ.

Dezvoltarea apetitului în urma unor bune practici de demaraj.

Asiguraţi spaţii de hrănire şi adăpare adecvate, oferiţi hrană de

Monitorizaţi comportamentul păsărilor.

Atingerea greutăţile corporale din obiective.

Dacă greutăţile de la 14 zile (2 săptămâni) ale loturilor anterioare

Începeţi să înregistraţi valori individuale ale greutăţii corporale între

Lotizaţi păsările la 28 de zile (4 săptămâni).

Vârsta (zile) Acțiune

28-63 Ţineţi sub observaţie si întregistraţi masa corporală săptămânal.

Principala grijă în această perioadă este obţinerea unei bune

Reexaminaţi greutăţile populaţiilor lotizate în comparaţie cu

Dacă populaţiile nu se încadrează în profilul avut ca obiectiv,

Populaţiile care sunt sub obiectiv ar trebui aduse treptat pe curba

Migrarea păsărilor între populaţii trebuie oprită.

Dacă este necesar, ajustaţi hrana zilnică alocată populaţiilor de

Principala grijă în această perioadă este aceea de a controla în

Reexaminaţi masa corporală în comparaţie cu obiectivul. Revizuiţi

Eliminaţi erorile de sexare pe măsură ce acestea sunt identificate.

Obţineţi creşteri de greutate săptămânale corecte prin asigurarea

105-161 Toate populaţiile ar trebui să atingă mase corporale similare

Ţineţi sub observaţie şi înregistraţi masa corporală săptămânal.

126-147 Eliminaţi erorile de sexare rămase.

Calculaţi şi înregistraţi uniformitatea lotului (CV%) pentru a

Vârsta (zile) Acțiune

Împerecherea – momentul exact va depinde de maturitatea relativă

Masculii imaturi nu trebuie împerecheaţi niciodată cu femele

Dacă masculii sunt mai maturi decât femelele, aceştia trebuie

Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală săptămânal.

168-175 Introduceţi furajul pentru producţie. Cel mai târziu, la 5% producţie

De la primul ou, cresteţi cantităţile de nutreţ in funcţie de rata

Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală săptămânal.

Gestionaţi masculii prin observarea condiţiei păsărilor.

210-depopulare Eliminaţi masculii pasivi pentru a menţine un raport de sexe

Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală.

Reducerea furajului trebuie începută la aproximativ 35 de zile (5

Cerinţe de management pentru masculi

Figura 1: Creşterea şi dezvoltarea păsării.*

90% din creșterea scheletului va fi

0 14 28 42 56 70 84 98 112 126 140 154 168 182 196 210

Figura 2 detaliază consideraţiile de management importante pentru fiecare vârstă şi urmăreşte

Figura 2: Desfăşurarea managementului

ouă și a greutății oului.

0 14 28 42 56 70 84 98 112 126 140 154 168 182 196 210

Pregătirea puilor în staţia de incubaţie

Reglementările şi recomandările cu privire la bunăstarea animalelor sunt revizuite şi înnoite în

Pregătirile dinaintea sosirii puilor

Figura 3: Vehicule cu climatizare pentru livrarea puilor

Aranjarea spaţiului de cazare la populare trebuie să prevadă procedurile de selecţie, lăsând

Țarc 1 Țarc 2 Țarc 3 Țarc 4 Țarc 5

Zona de Zona de Zona de Zona de