Nou!zeci, subintitulat „foaie lunar! de literatur! tân!r!“, apare
odat! cu num!rul 27/ 1990 al Luceaf!rului. Tot la pagina 11. Sumarul paginii cuprinde un editorial, cronica literar!, un poem, o rubric! fix!, Libertatea de... A, cu semnatari diferi"i, #i un spa"iu pentru Cristian Popescu. Prea multe ambi"ii pentru o singur! pagin!, am spune. Cronica literar!, dedicat! c!r"ilor colegilor #i sus"inut! de Dan-Silviu Boerescu, este, de fapt, o semnalare, cel mult o recenzioar!. Nici editorialele, scrise în primele dou! numere de Horia Gârbea #i Daniel B!nulescu, nu au înc!rc!tur! teoretico-literar!. Gârbea formuleaz! nevoia trecerii „De la ga#c! la echip!“, adic! necesitatea unei ac"iuni organizate, ca un joc de fotbal, întrucât „O promo"ie (literar! sau de alt fel) nu este un scop în sine, ci o consecin"! a lu!rii în posesie a domeniului (literar) în toate p!r"ile lui“ (Gârbea, 1990: 11). Daniel B!nulescu, în „Optzeci, nou!zeci, suta!“, aminte#te marginalitatea #i marginalizarea nou!zeci#tilor, care „s-au retras în cantonamente speciale, tip Martin. Acolo s-au antrenat buni ani de zile, departe de privirile coconetului literar, cu #armul #i siguran"a de a fi la o bun! categorie de greutate. 90 mi se pare o categorie perfect!. 80, înc! vulnerabil!. 100, supraponderal!“ (B!nulescu, 1990: 11). Dup! aceast! preg!tire subteran! a mu#chilor literari, „boxeur-ul“ nou!zecist de categorie grea va avea ocazia s!-#i arate for"a în public, prima aren! care i-a deschis por"ile fiind Luceaf!rul. Ambele articole folosesc analogii sportive #i îndeamn!, cu încredere, la intrarea în competi"ia oficial! a literaturii. Nou!zeci va deveni apoi „autonom“, ca Supliment de direc"ie al revistei Luceaf!rul, cu un colectiv redac"ional alc!tuit din Cristian Popescu, Ioan Es. Pop #i C!t!lin $îrlea. Tinerii nou!zeci#ti nu au îns! voca"ie de teoreticieni #i de critici literari de direc"ie. Textele lor publicistice sunt lejer-umoristice, ludic-ironice, parodice, învârto#ate adesea de spirit polemic ori satiric. Aerul teribilist- adolescentin se degaj! chiar din retorica sloganurilor de pe frontispiciu: „CULTURA NA$IONAL% S.A.:/ NOI O FACEM – EA NU VREA“ (Nou!zeci, 1992, 6: 1), „Megastar, megaartist!./ Nou!zeci – megarevist!!“ (Nou!zeci, 1992, 7: 1), „Pune Doamne- o dictatur!/ S-o d!m p! literatur! (distih din imnul scriitorului oprimat de democra"ie“ (Nou!zeci, 1992, 8: 1). O direc"ie, nu atât literar!, cât mai ales cultural!, se poate deduce, totu#i, dincolo de jocul acesta de artificii. Iar ea este patronat! de figura lui Caragiale. Spiritul caragialesc poate fi identificat la nivel de „ideologie“, dar #i de poetic! #i stilistic!, în multe dintre textele Nou!zeciului. Prima idee important! a nou!zeci#tilor este re-definirea identit!"ii na"ionale, odat! cu auto-definirea revistei, a#ezate sub genericul „Dinastia Caragiale“. Discursul identitar este o obsesie a culturii noastre, începând de la marii cronicari moldoveni, trecând prin #coala Ardelean!, prin polemicile interbelice asupra specificului na"ional, fixate în antinomia tradi"ionalism vs. modernism, pân! la deturn!rile #i falsific!rile politice din epoca na"ionalismului ceau#ist. Însu#i Mircea Martin, mentorul de la cenaclul Universitas, publicase, în 1981, o carte relevant! pentru aceast! tem!, G. C!linescu $i „complexele“ literaturii române. S! ne reamintim c! G. C!linescu, „divinul critic“, este #i cel mai important mitograf literar de la noi, „f!r! îndoial! cel mai persuasiv dintre regizorii literaturii române #i cel care a izbutit s! impun! publicului cititor, pentru un timp uimitor de lung, câteva mari proiec"ii mitice“ (Negrici, 2008: 53). Tot el este autorul omniprezentei etichete „Eminescu – poetul na"ional“, impus! în manuale, în istoriile literare didactice #i speculat! de culturnicii epocii de aur, care au lucrat cu râvn! la ceea ce Eugen Negrici nume#te „Fabrica de sfin"i“ (Negrici, 2008: 52). În aceast! postur! de constructor #i ap!r!tor al Pantheonului literar na"ional, C!linescu a devenit o voce de autoritate #i de autorizare pentru ideologii culturali ai regimului ceau#ist: „Limbajul la limita vulgarit!"ii, irit!rile, tehnicile subestim!rii, ale discredit!rii #i chiar loviturile sub centur! pe tema antiromânismului #i neromânismului prezente în «lu!rile de atitudine» ale criticilor în misiune, servind cu zel politica cultural! ceau#ist!, ori ale semidoc"ilor de ast!zi #i dintotdeauna, înv!p!ia"i de mistica salv!rii idolilor, toate se afl! in nuce la C!linescu. El ne-a ar!tat cum trebuie trata"i scepticii“ (Negrici, 2008: 47). Oricât ar p!rea de paradoxal, nici Caragiale, scriitor cu o personalitate diferit! de cea a lui Eminescu #i un spirit creator opus eminescianismului, nu a sc!pat de mitologizare, #i nici de etichet!: „Caragiale, critic al realit!"ilor sociale #i al moravurilor burgheziei române de la confluen"a veacurilor XIX #i XX“. Literatura sa, interpretat! #i manipulat! tenden"ios, a avut aceea#i soart! de instrument al propagandei comuniste (pentru istoria „anex!rii“ ideologice a lui Caragiale de c!tre sistemul comunist, v. Negrea, 2012: 26-35). Nu este, astfel, de mirare c!, dup! o perioad! de na"ionalism sfor!itor #i propagandist, de auto-mistific!ri compensatorii (vechi #i noi) #i/sau dirijate politic, tinerii nou!zeci#ti simt nevoia schimb!rii „paradigmei“ identitare. Iar aceast! paradigm! o (re)descoper! în Caragiale. Mai precis, în opera lui Caragiale, în"eleas! ca o form! specific! de spiritualitate: „În primul rând, Caragiale este altceva decât I.L. Caragiale! Cine va în"elege acest postulat, poate c! va în"elege #i revista noastr!. (...) Caragiale este, m! încumet s-o spun aici, modelul ontologic cel mai bine adaptat la spa"iul românesc în genere.// De vreme ce exist! #i dup! I.L. Caragiale, rezult! c! Caragiale (care admite #i chiar iube#te orice cacofonie!) a existat #i înainte de I.L. Caragiale.// Exist!, f!r! îndoial! o dinastie Caragiale care domin! dintotdeauna istoria noastr!. O dinastie înl!n"uit! în timp printr-un soi de lege a consangvinit!"ii spirituale, o lege care înrude#te într-un mod cu totul #i cu totul special indivizi din veacuri diferite, dar cu criterii asem!n!toare.// Noi vrem s! ar!t!m c! societatea #i gândirea româneasc! se mi#c! #i ast!zi conform rigorilor unei paradigme ce ar putea s! poarte titlul de mai sus.“ ($îrlea, 1992a, 5: 1). Cristian Popescu, la rândul lui, enumer! #i câ"iva membri ai acestei „dinastii“: Ion Budai-Deleanu, Anton Pann, Costache, Mateiu #i Luca Ion Caragiale, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Radu Cosa#u, Mircea C!rt!rescu (Popescu, 1992a, 5: 1). C! o asemenea familie de spirite înrudite exist! în istoria culturii române, nu încape îndoial!. C! acestea ar reprezenta o „paradigm!“ identitar- na"ional! dominant!, r!mâne discutabil. Nu întâmpl!tor, Mircea Martin vorbe#te, în studiul deja men"ionat, #i despre „un «complex» în fa"a criticii înse#i“ (Martin, 2002: 45). Cert este îns! c!, dup! ’89, Caragiale nu a intrat în sfera preocup!rilor revizioniste sau demitizante (v. Cazul Eminescu, 1999, cu dinamitarea „mitului“ în celebrul num!r 265/ 1998 al revistei Dilema). În volumul cu titlu semnificativ, Caragiale. Marele paradox, Gelu Negrea comenteaz! re-învierea post- revolu"ionar! a lui Caragiale, dar tot ca arm! pentru „r!zboaie non-artistice“ sau ca moned! curent! pentru descrierea unor situa"ii, evenimente, st!ri social-politice (Negrea, 2012: 36). Cercet!torul mai aminte#te #i faptul c!, la începutul lui 1990, a ap!rut revista de satir! social! #i umor cu titlu caragialian Academia Ca"avencu (din care s-a rupt apoi o parte a redac"iei, creând Ca"avencii), c! Dilema are pe frontispiciu un citat din Caragiale, rubrica lui Andrei Ple#u, din aceea#i revist!, de asemenea, #.a.. Infla"ia de Caragiale era (#i este), s! spunem a#a, în l’air du temps. Opera lui Caragiale a hr!nit #i hr!ne#te îns! imaginarul identitar românesc precum o „biblie p!gân!“. De aceea, dincolo de multiplele sale paradoxuri, „Marele Paradox“ nu este „al literaturii lui Caragiale, ci al României reale“, în care „fic"iunea se dovede#te mai durabil! #i mai semnificativ! decât realitatea“ (Negrea, 2012: 249). Dar nou!zeci#tii erau ei în#i#i con#tien"i de transl!rile abuzive între fic"ional #i real, de simplificarea ori reducerea la cli#ee a lui Caragiale: „Nimica nu m! agaseaz! mai mult ca suficien"a cu care intelectualul nostru mediu, stupid prin înse#i natura #i conforma"ia sa mental!, se gr!be#te în a-l recunoa#te pe Caragiale în te miri ce replic! sau gest al vreunui contemporan. M! întreb cât de prost trebuie s! fii oare ca s!-l po"i reduce cu atâta non#alan"! pe Caragiale la câteva replici ale lui Farfuridi sau Brânzovenescu?! &i, reg!sindu-le în rostirea cotidian!, s! exclami viguros #i cu deplin! încredere în poten"a ta intelectual!: «Uite, Caragiale!»“ ($îrlea, 1992a, 5: 1). Iar pericolul ar fi acela al „mitologiz!rii- inverse, în r!sp!r, a lui Caragiale“. „Maniheist #i aberant, dac! tot ce e mai bun din a#a-zisul «românism» st! sub semnul lui Eminescu, tot ce e r!u moral #i r!u social este a#ezat sub semnul lui Caragiale.“ (Nou!zeci, 1992, 6: 2). Acestui tip de mitologizare- invers!, Cristian Popescu îi r!spunde prin rescrierea parodic! a poemului sorescian Trebuiau s! poarte un nume, ironizând #i balada Miori"a, îndeob#te considerat! unul dintre miturile fundamentale ale poporului român (Popescu, 1992c, 6: 1). Ajungem, astfel, la a doua idee esen"ial! din „politica literar!“ (o rubric! colectiv! a suplimentului se nume#te chiar a#a: „Politica literar! #i viceversa“) a nou!zeci#tilor: autonomia esteticului. De#i m!rturise#te c! îl consider! pe Caragiale „un model mai mult etic decât literar“, c!, inevitabil, perceperea realit!"ii poate fi „viciat! de literatur!“, c! „viziunea caragialean! asupra mediului social românesc are dimensiunile etice cele mai proprii #i adecvate“, C!t!lin $îrlea spune limpede #i ap!sat: „Fire#te, Caragiale nu exist! #i n-a existat vreodat! în afara literaturii.“ ($îrlea, 1992b, 6: 1). În plus, la pagina de „Politic! literar! #i viceversa“, Nou!zeciul polemizeaz! cu Monica Lovinescu pe tema Caragiale. Într-un num!r din Apostrof (nr. 6-7-8/ 1992) focalizat pe Caragiale, aceasta publicase articolul „Desp!r"irea de Caragiale?“. Vocea de la Europa Liber! propunea o „«desp!r"ire de caragialism» #i o «readucere» a lui Caragiale în literatur!“, „«Caragialism» însemnând acea atitudine social! #i politic! a românului din perioada comunist! (’45-’92), atitudine caracterizat! prin «zeflemea» #i prin «perpetua relativizare a binelui #i (a) r!ului»“. Nou!zeci#tii îi repro#eaz! îns! autoarei est- eticii amestecarea criteriilor în judecarea literaturii, în fraze nelipsite de ironie mu#c!toare: „1) profesionalismul Monic!i Lovinescu în comentariul social-politic este indubitabil #i verificat; a nu se rezuma la acesta înseamn! a frustra publicul de unul dintre cele mai autorizate #i riguroase condeie publicistice; 2) Monica Lovinescu nu se pricepe la literatur!, sau, oricum, nu se pricepe la Caragiale; faptul nu reprezint! o nenorocire, 89,9 procente din popula"ia globului fiind în aceea#i situa"ie; 3) confuzia de criterii, mai precis încercarea de a întrep!trunde criteriile literare cu cele ale analizei socio-politice, duce inevitabil la situa"ii grote#ti (precum cea de mai sus!) #i la alterarea autorit!"ii unui nume public solid.“ (Nou!zeci, 1992, 6: 2). Ei nu contest! existen"a caragialismului ca item al gândirii relativizante, sceptice, dar îl valorizeaz! pozitiv, ca o contrapondere a fanatismului #i a absolutismului din care s-au n!scut autocra"iile #i dictaturile, adic! exact ce condamna Monica Lovinescu îns!#i. Cât prive#te lectura lui Caragiale ca expresie a unei anume societ!"i (capcan! în care a c!zut, de altfel, #i E. Lovinescu, #i al c!rui verdict critic a fost infirmat de timp), aceasta e deconstruit! prin argumentul universaliilor. Tipologia personajelor lui Caragiale nu este localist!, #i nici închis! temporal, tinzând spre o caracterologie în siajul clasicismului. În fapt, ceea ce se afirm! aici sunt principiile de estetic! pe care le enun"a Maiorescu în Comediile domnului I.L. Caragiale (caracterul fic"ional #i universal al artei, în a c!rei judecat! nu au ce s! caute criteriile sociologiste, etnice sau etice): „personajele lui Caragiale sunt, în primul rând, proiec"ii caragiale#ti. De-abia apoi pot fi considerate horoscop na"ional • Uit!m c! exist! #i o Românie a lui Blaga, o alt! Românie a Înv!"!turilor lui Neagoe Basarab, o alt! Românie a lui Mircea Eliade #.a.m.d. • Uit!m c! aceste Românii – ca #i cele ale lui Eminescu sau Caragiale – sunt, în primul rând, viziuni interioare (...) • Parafrazând un paradox cioranian, sentimentul românesc al fiin"ei dac! nu e #i paraguaian #i bulg!resc #i fran"uzesc dintr-o dat! – lipse#te cu des!vâr#ire #i nu mai este sentiment al fiin"ei • Iar dac! – nu într-un biet deputat român – ci în însu#i pre#edintele S.U.A. nu întrez!rim ceva din Ca"avencu, degeaba a scris Caragiale • Crede"i c! cet!"eanul Marii Britanii nu se turmenteaz! niciodat!? • (...) De ce s! facem acum din Caragiale un tiran odios al spiritualit!"ii române#ti? Cum am f!cut cu Eminescu (Care este un tiran blând #i bun). Dintr-o serie de complexe camuflate, bineîn"eles. Din neputin"!. Din nevoia de-a pune la gâtul altcuiva cruciuli"a jegoas! a p!catelor noastre.“ (Nou!zeci, 1992, 6: 2). În spiritul decomplexat #i criticist al lui Caragiale, nou!zeci#tii propun detabuizarea, „desacralizarea“ modelelor culturale. Într-o polemic! blând! cu C. St!nescu, autorul unui editorial din Adev!rul literar $i artistic (nr. 144/ 1992) numit „La co#, modelele!“ (în care sus"inea c!, de fapt, modelele nu trebuie niciodat! aruncate la co#), ace#tia se declar! împotriva idolatriz!rii, a mitiz!rii, a transform!rii personalit!"ilor culturale în statui, a ideologiz!rii lor pe vectorul na"ionalist (de stânga sau de dreapta), a patriotismului în"eles ca cecitate critic! ori „complex“ al criticii: „De câte ori va trebui s! spunem c! este un fenomen provincial în!l"area pe soclu a unor personalit!"i, oricât de merituoase ar fi ele, glorificându-le calit!"ile #i ocultându-le defectele?// Adic! de ce s! nu-i pot eu pune în discu"ie pe C!linescu sau pe Eliade, pe Eminescu sau pe Monica Lovinescu?! Ne-am s!turat de românii verzi ai stângii culturale, dar #i de românii absolu!i ai dreptei spiritualizante, pentru c! nici unii din ei nu sunt decât proiec"ii ale înfierbânt!rii ideologice.“ (Nou!zeci, 1992, 8: 2). Alergia la majuscule traduce o nevoie de firesc, de normalizare a spa"iului cultural, în care apelativele de polite"e s! nu mai fie conotate eroic, iar discu"iile s! se poarte pe terenul esteticului: „Ne-am s!turat de Doamna Poeziei române#ti, Ana Blandiana, de Doamna Culturii române#ti, Zoe Dumitrescu- Bu#ulenga, ca #i de to"i Domnii #i de toate Doamnele scrise cu D mare, a#a cum ortografiaz! C. St!nescu în editorialul mai sus pomenit. Vrem pu"in! normalitate! Vrem s! vorbim cât mai normal cu putin"! (din punct de vedere estetic, cu tot ce cuprinde acest termen) despre poezia Anei Blandiana, eseurile lui Eliade sau publicistica politic! a lui Eminescu, f!r! s! ni se spun! c! facem un gest de amploare na"ional!.“ (Nou!zeci, 1992, 8: 2). De altfel, Cristian Popescu afirm! la un moment dat absen"a unei ideologii a „genera"iei“ sale: „Cred c! genera"ia mea este pur #i simplu condamnat! la singur"tate ideologic", la o ideologie a turnului de filde#!“ (Nou!zeci, 1993, 13: 1). Primatul crea"iei culturale îi anim! pe nou!zeci#ti, care deplâng dezertarea din câmpul literaturii a unor critici literari importan"i sau a unor scriitori valoro#i ai genera"iei optzeciste, pentru a se implica în construc"ia social-politic!, institu"ional!, în activit!"i lucrative ori cu specific consumerist. Dan-Silviu Boerescu scrie despre abandonarea oficiului critic de întâmpinare de c!tre Nicolae Manolescu, intrat în politica activ! ca parlamentar (Boerescu, 1992, 8: 3), iar C!t!lin $îrlea, despre posibila „irosire“, prin „îndep!rtarea de literatur! a celei mai promi"!toare genera"ii postbelice române#ti“: „Mircea Nedelciu este un, sper, prosper om de afaceri. Iaru consiliaz! o mare firm! de calculatoare. C!rt!rescu #i Lefter fac oneste #i, sper, str!lucite cariere universitare, iar Cristian Teodorescu face cronic! TV cu o dezinvoltur! incredibil!, de parc! nici el n-ar fi crezut vreodat! în vorbele alea care-i spuneau c! poate fi, c! este un mare scriitor.“ ($îrlea, 1992e, 8: 8). Dispre"ul #i grea"a fa"! de politic! (Popescu, 1990: 11) nu înseamn! totu#i, pân! la urm!, apolitism, ci antipoliticianism (v. #i Ancheta „Antipolitica“, din Luceaf!rul, 1990: 11). Nou!zeci#tii nu ignor! realit!"ile social-politice, se uit! ascu"it spre agora, chiar din „turnul de filde#“, neimplicarea lor în structurile de putere nu duce la absen"a atitudinii, a sanc"ion!rii derapajelor, moravurilor #i n!ravurilor. Ei prefer! postura de intelectuali critici, comb!tând îns! cu arme literare, nu ideologice. Pe urmele lui Caragiale, cu #arja, parodia #i satira. &i, evident, cu intertexte caragiale#ti. În textul „Apoplexia na"iunii. Maic!l Gecs!n #i lupta de la Vaslui“ de Cristian Popescu sunt sc!ldate în acidul sulfuric al sarcasmului „complexul“ mahalalei de care sufer! românul („Bineîn"eles c! sosirea mega-starului în România este echivalent! cu un eveniment istoric de talia luptelor de la M!r!#e#ti. Înc!rcat! de glorie, eroica noastr! tân!r! genera"ie nu va mai cânta în vecii vecilor la frunz!, ci numai la dolar (pe care nici m!car nu-l va t!ia la câini): «Foaie verde de dolar// F!-m!, mam!, mega-star!»“; „Mega-starul a fost pentru noi ca-comeata pentru contemporanii lui Caragiale. A secat laptele din "â"ele tuturor mamelor românce sub 20 de ani“), politicienii, în frunte cu Ion Iliescu, #i na"ionali#tii extremi#ti („A#a cum &tefan cel Sfânt, fiind prea scund, nu se mai putea urca pe calul de pe care c!zuse în toiul b!t!liei, a#a #i Ion Iliescu, fiind extrem de politicos, a a#teptat vreo or! mega-starul sub un castan. Un singur lucru nu în"eleg: n-o fi citit domnul Pre#edinte ziarele noastre extremiste, din popor, care-l anun"au cu atâta grij! #i cu mai bine de-o lun! înainte c! mega-starul nu vine la Bucure#ti s! dea un concert, ci o lovitur! de stat? Dac!-i înfigea americanul mi#ele#te pumnalul în spate sub castan“), mândria românismului („Oricum, ca o binemeritat! pedeaps! pentru c! nu ne-au acordat clauza, Bush, Clinton #i Perot l-au a#teptat dou! s!pt!mâni încheiate într-un boschet din dosul Casei Albe pe Gic! Petrescu. Degeaba!“), poli"i#tii („De ce-o fi alergând numai poli"ia român! în acela#i clip cu mega-starul? Sunt convins c! întreg parlamentul, ba#ca guvernul cu to"i mini#trii, secretarii #i sub-secretarii de stat sunt extrem de invidio#i c! nu alearg! #i ei.“), prostia („În mintea mea dou! uimitoare expresii ale spiritualit!"ii noastre se lumineaz! reciproc: mega-starul #i românul-absolut. Rareori inteligen"a româneasc! a putut da na#tere unor no"iuni atât de miraculos semnificative #i de cuprinz!toare. Ele dou! str!lucesc una prin alta la fel cum tot reciproc se lumineaz! alegerile din septembrie ’92 #i primirea f!cut! la Bucure#ti mega-starului. Sensul exact al acestei duble ilumin!ri fiind sentimentul abisal al mahalalei #i mega- prostia la români.“), jurnalismul de senza"ie #i ortodoxismul („Ion Cristoiu, ca orice mega-ziarist, nu poate fi altceva decât speculantul ordinar al mega-prostiei na"ionale. «Ziarul» s!u titra cu litere de-o #chioap!: «Milioane de tineri în pragul disper!rii». Ce s-a întâmplat? Dup! concertul de la Bucure#ti se-mboln!vise mega-starul de gâlci. Gloriosul tineret român s-a bulucit prin biserici s! dea acatiste. Însu#i Patriarhul a fost extrem de mândru de aceast! rena#tere a credin"ei în sufletul noii genera"ii. Iar mega- starul bineîn"eles c! s-a îns!n!to#it instantaneu.“). Parodiind un vers eminescian, textul se încheie apoteotic-hazliu: „Unde e#ti tu, Nene Iancu, ca punând mâna pe ei...“ (Popescu, 1992d, 7: 1). C!t!lin $îrlea, într-o pasti#! caragialian!, „Fandacsia la români“, persifleaz! lipsa civismului la români, vizibil! în absen"a de la vot #i în „alibi“-ul Caragiale. &i, peste toate, el ironizeaz! chiar neîn"elegerea operei lui Caragiale de c!tre contemporani: „Eu #tiu ce-i în mintea ta! Tu zici a#a: ce-mi trebuie mie reac"iune, ce-mi trebuie mie republicani?! Las’ c!-l am pe Caragiale. Bine, îl ai pe Caragiale, da’ vezi care-i curentu’ de opinie mai nou: «Ia mai termina"i-v! cu Caragiale !sta al vostru!». A#a zice lumea bun!. De-acu-ncolo, dac! vrei s! mai ai unde bea o bere, trebe #tampil! la buletin. F!r! #tampila «Jos Caragiale», nu merge! He, io #tiu ce-"i zici tu: p!i cum s! termin, nene, cu !sta, dac!-i ipohondrie-n "ar!?! P!i ipohondria de unde vine? Nu vine când cazi în fandacsie? &i fandacsia, m! rog, ea de unde vine? Nu vine de la o idee?! Aia e! Cum e românu’ nevricos, de curiozitate, imediat intr! la o idee.// Giant! latin!, domnule, n- ai ce-i mai zice!“ ($îrlea, 1992c, 7: 1). În alt num!r, cei doi, Cristian Popescu #i C!t!lin $îrlea, realizeaz! portrete în tu#e groase, animaliere, lui Adrian P!unescu #i Corneliu Vadim Tudor. Satira este „îngropat!“, la Popescu, în parodia tiparului unui CV (Popescu, 1992e, 8: 1), iar la $îrlea, într-un poem cu „metrul lui Grigore Alexandrescu“ ($îrlea, 1992d, 8: 1). De#i nu sunt formulate explicit ni#te principii de poetic! literar!, o poetic! a textelor din suplimentul Nou!zeci se poate, evident, configura. &i pentru c! acestea sunt, în cea mai mare parte, de inspira"ie caragialian!, am putea spune c! primul principiu este acela postmodernist, de care vorbea Eco, al revizit!rii clasicilor. Sunt utilizate, astfel, toate formele intertextualit!"ii (citatul, aluzia) #i ale hipertextualit!"ii (parodia, pasti#a, #arja), în „buc!"i“ precum cele prezentate mai sus. Modelul asumat r!mâne îns! Caragiale, cu arta lui care a speculat la maximum gazet!ria, atât tematic, cât #i formal („Formula lui Caragiale, arta lui poetic! este ziarul“, Pârvulescu, 2011: 91), publicându-#i majoritatea textelor chiar în gazete, într-un joc intertextual #i de mise en abyme extraordinar (Papadima, 1999: 102-110). Cu intertextualitatea #i punerea în abis se desfat! #i Cristian Popescu, imaginând artistic „mica #i MAREA publicitate“ (Popescu, 1992b: 7), sau C!t!lin $îrlea, concepând foaia din suplimentul Nou!zeci (supliment la supliment, cum ar veni) intitulat! caragialian „AVENTUL TINERIMII litere, #tiin"e, arte ETC“, sau reportajele puse sub genericul „Cartea de crâ#me“, menite s! sl!veasc! toposul cârciumei (tot caragialian). De fapt, aproape tot ce a observat critica literar! despre poetica lui Caragiale în ce prive#te hibridizarea ori #tergerea grani"elor genologice, reciclarea genurilor de bas étage, a speciilor #i a limbajului jurnalistic (titluri #i cli#ee), racolarea „nimicurilor“, a mofturilor (v. C!linescu, Al., 2000), estetizarea kitschului (v. Cazimir, 2012), valorificarea autobiograficului, a prozaismului, a oralit!"ii, a folclorului urban, se g!se#te #i în Nou!zeci. Acknowledgment: This work was supported by the strategic grant POSDRU/159/1.5/S/133255, Project ID 133255 (2014), co-financed by the European Social Fund within the Sectorial Operational Program Human Resources Development 2007-2013. Referin!e: Ancheta „Antipolitica“ (Cristian Popescu, Daniel B!nulescu, Horia Gârbea, C!t!lin $îrlea, Lucian Vasilescu, Ovidiu Verde#) (1990). Luceaf!rul 24. B!nulescu, Daniel (1990). „Optzeci, nou!zeci, suta!“. Nou!zeci, în Luceaf!rul 31. Boerescu, Dan-Silviu (1992). „Umbra lui Manolescu. La România literar!“, Nou!zeci 8. Cazimir, &tefan (2012). I.L. Caragiale fa"! cu kitschul, Edi"ia a doua, rev!zut! (1988 ed. I), Bucure#ti: Editura Humanitas. Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reac"ii din presa Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reac"ii din presa anului 1998 (1999). Antologie realizat! de Cezar Paul- B!descu, Pite#ti: Editura Paralela 45. C!linescu, Alexandru (2000). Caragiale sau vârsta modern! a literaturii, Edi"ia a doua rev!zut! (1976, ed. I), Prefa"! de Ion Vlad, Colec"ia „Eseuri de ieri #i de azi“, Ia#i: Institutul European. Gârbea, Horia (1990). „De la ga#c! la echip!“, Nou!zeci, în Luceaf!rul 27. Martin, Mircea (2002). G. C!linescu $i „complexele“ literaturii române, edi"ia a II-a (1981, ed. I), Cu un Argument al autorului, Postfa"! de Nicolae Manolescu, Colec"ia 60, Seria Eseu, Pite#ti: Editura Paralela 45. Negrea, Gelu (2012). Caragiale. Marele paradox, Bucure#ti: Editura Cartea Româneasc!. Negrici, Eugen (2008). Iluziile literaturii române, Bucure#ti: Editura Cartea Româneasc!. Nou!zeci (1992). 6. Nou!zeci (1992). 7. Nou!zeci (1992). 8. Nou!zeci (1993). 13. Papadima, Liviu (1999). Caragiale, fire$te, Bucure#ti: Editura Funda"iei Culturale Române. Pârvulescu, Ioana (2011). Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale. Cu 248 de reproduceri inedite, Bucure#ti: Editura Humanitas. Popescu, Cristian (1990). „Grea"a“. Nou!zeci, în Luceaf!rul 31. Popescu, Cristian (1992a). „Dinastia Caragiale“. Nou!zeci 5. Popescu, Cristian (1992b). „mica #i MAREA publicitate“. Nou!zeci 5. Popescu, Cristian (1992c). „Dinastia Caragiale (II)“. Nou!zeci 6 Popescu, Cristian (1992d). „Apoplexia na"iunii. Maic!l Gecs!n #i lupta de la Vaslui“. Nou!zeci 7. Popescu, Cristian (1992e). „Adrian P!unescu“. Nou!zeci 8. Popescu, Cristian (1993). Nou!zeci 13. $îrlea, C!t!lin (1992a). „Dinastia Caragiale“. Nou!zeci 5. $îrlea, C!t!lin (1992b). „Dinastia Caragiale (II)“. Nou!zeci 6. $îrlea, C!t!lin (1992c). „Fandacsia la români“. Nou!zeci 7. $îrlea, C!t!lin (1992d). „Corneliu Vadim Tudor“. Nou!zeci 8 $îrlea, C!t!lin (1992e). „O genera"ie irosit!?“. Nou!zeci 8.