Sunteți pe pagina 1din 4

LUXAȚIA TRAUMATICĂ A ȘOLDULUI

Luxaţiile traumatice ale şoldului pot fi definite ca o pierdere completă a


legăturilor normale dintre capul femural şi cotil, raporturi ce sunt atât de strânse
din punct de vedere anatomic şi biomecanic. (Popescu I., Ciuce C., 2012: 556)
Sunt mai frecvente la bărbații tineri, deoarece la bătrâni, copii și femei în
timpul traumatismului cedează osul. (Sbenghe T., 1981: 293)
O luxaţie traumatică de şold este mereu consecutivă unui traumatism
violent, aşa cum rezultă din căderile de la mare înălţime, accidentele de circulaţie,
accidentele în mine, cauze care conduc uneori la apariţia lor în cadrul unui
politraumatism. (Popescu I., Ciuce C., 2012: 556)

2.4.1. Mecanismul de producere

Deseori indirect, traumatismul, așa cum se întâmplă în accidentele de


circulaţie, acţionează în axul coapsei ce se află în flexie şi adducţie, forţează capul
femural să se luxeze posterior în fosa iliacă externă. O altă eventualite, în cazul
accidentelor în mine, luxaţia se produce prin acţiunea traumatismului dinapoi-
înainte. În această eventualitate, coapsa este flectată, însă obişnuit nu şi în
adducţie mare, capul femural se luxează posterior, asociindu-i-se şi o fractură
parţială de sprinceană cotiloidă.
Dacă atunci când se produce traumatismul, coapsa se află în abducţie
accentuată, capul femural se luxează anterior, iar dacă coapsa este numai în uşoară
abducţie, se poate produce o luxaţie centrală - o protuzie a capului în bazin, cu
fractura acetabulului.
În general, mecanismul de flexie forţată prealabilă a coapsei pe bazin,
asociat cu o rotaţie internă şi adducţie se întâlneşte în luxaţiile posteriore, iar
asociat cu rotaţie externă şi abducţie se întâlneşte în luxaţiile anterioare. (Popescu
I., Ciuce C., 2012)

2.4.2. Anatomie patologică

Capul femural nu poate fi luxat din cavitatea cotiloidă decât rupând în


primul rând ligamentul rotund sau smulgându-1 cu un fragment osos din cap sau
cotil. Întrucât este în flexie forţată, destinde capsula prin care capul femural iese,
creând o breşă la partea sa inferioară. În funcţie de integritatea ligamentului
iliofemural şi de contracţia musculară, din această poziţie instabilă capul femural
se deplasează fie înapoi cu asocierea unei mişcări de adducţie, ori înainte cu
însoțierea unei mişcări în abducţie, ligamentul reprezentând axul de mişcare.
Practic, potrivit cu poziţia pe care o ocupă capul femural luxat în raport cu
cavitatea cotiloidă, luxaţiile se împart în:
- luxaţii posterioare, cele mai frecvente, subdivizate în luxaţii înalte sau
iliace, capul ascensionează înapoia cotilului, ocupând fosa iliacă externă, şi luxaţii
joase sau ischiatice, capul femural fiind în contact cu spina sciatică.
- luxaţii anterioare - înaltă, ilio-pubiană, capul femural fiind situat înaintea
ramurii orizontale a pubelului (sub muşchiul psoas — iliac), sau joasă, luxaţia
obturatoare, capul femural fiind situat înaintea găurii obturatoare.
Leziunile asociate sunt frecvente — osoase, fracturi ale sprâncenei
posterioare a cotilului, fracturi ale femurului de aceeaşi parte - cap col, masiv
trohanterian, sau diafiză, leziuni ale părţilor moi muşchii - pătrat crural, gemeni,
tendonului obturatorului intern adesea dilaceraţi, precum şi leziuni ale nervului
sciatic. (Popescu I., Ciuce C., 2012: 557)

2.4.3. Simptomatologie

Subiectiv bolnavul are dureri vii în regiunea şoldului şi impotenţă


funcţională totală a membrului inferior. Obiectiv, membrul inferior ia o atitudine
vicioasă, care variază în raport cu forma anatomo-patologică a luxaţiei.
În luxaţia posterioară înaltă (iliacă) (figura nr.4) membrul este în extensie
aproape completă, în adducţie şi rotaţie internă. Capul femural se palpează în fosa
iliacă externă, marele trohanter ascensionează deasupra liniei Nelaton-Roser,
scurtarea poate atinge 6-7 cm, iar mişcările de abducţie şi rotaţie externă sunt
imposibile.
În luxaţia posterioară joasă (ischiatică) (figura nr. 5) membrul inferior este
în flexie de 90°, rotaţie internă şi adducţie. Genunchiul atinge coapsa membrului
opus. Șoldul este blocat, flexia coapsei nu poate fi corectată decât prin accentuarea
lordozei lombare. Mişcările de abducţie şi rotaţie externă sunt imposibile. Capul
femural se palpează deasupra şi înapoia ischionului. Scurtarea membrului poate
atinge 3-5 cm şi se pune în evidenţă flectând şi coapsa sănătoasă la 90° pe bazin.
În luxaţia anterioră înaltă (pubiană) (figura nr. 6) membrul inferior este în
reactitudine, rotaţie externă şi abducţie accentuată. Capul femural se palpează sub
arcada femurală. Mişcările de adducţie şi rotaţie internă sunt imposibile.
În luxaţia anterioară joasă (obturatoare) (figura nr. 7) membrul inferior
este în poziţie de flexie accentuată a coapsei, abducţie şi rotaţie externă.
Genunchiul se proiectează în afară, iar pe faţa internă se evidenţiază clar coarda
muşchilor adductori. Membrul inferior este alungit şi bolnavii pot acuza dureri şi
parestezii în partea superioară şi internă a coapsei prin compresiunea nervului
obturator de către capul femural luxat.
Figura nr. 4 - Figura nr. 5 - Figura nr. 6 - Figura nr. 7 -
Luxație iliacă Luxație ischiatică Luxație pubiană Luxație obturatorie
(Popescu I., Ciuce C., 2012)

Complicații. Pot fi imediate, compresiunea nervului obturator a nervului


crural, elongarea nervului mare sciatic, comprimarea vaselor femurale, fracturi
ale sprâncenei cotiloide, ale acetabulului sau ale femurului, complicaţii tardive -
necroza capului femural, coxartroza, osificările posttraumatiee, şold instabil,
luxaţia înveterată. (Popescu I., Ciuce C., 2012: 559)

2.4.4. Tratament

Tratamentul trebuie instituit de urgență, deoarece aşa cum s-a constatat,


frecvența complicaţiilor tardive necroza de cap femural şi artroza creşte
proporţional cu mărirea timpului de întârziere a reducerii luxaţiei.
Pentru reducerea oricărui tip de luxaţie a şoldului, trebuie imprimat capului
femural un drum invers celui parcurs în cursul traumatismului, capul femural va
fi adus sub cavitatea cotiloidă şi apoi va fi forţat să reintre la locul lui.
Pentru majoritatea cazurilor este indicată reducerea ortopedică precoce sub
anestezie generală sau rahidiană. Bolnavul este aşezat pe masa de lucru şi în timp
ce asistentul imobilizează bazinul sau ambele mâini, apăsând pe spinele iliace
anterosuperioare, medicul apucă într-o mână coapsa deasupra genunchiului şi cu
cealaltă gamba, flectează progresiv coapsa pe bazin până la un unghi de 90°. Apoi
exercită o tracţiune verticală, asociindu-i când reducerea întârzie, mişcări de
abducţie şi rotaţie externă în luxaţia posterioară sau internă în luxaţiile anterioare,
până ce se simte reducerea cu un zgomot de resort caracteristic (figurile 8, 9).
Figura nr. 8 – Procedeul Böhler Figura nr. 9 – Procedeul Enhalt
de reducere a luxației de sold de reducere a luxației de șold
(Popescu I., Ciuce C., 2012)

După reducerea luxaţiei şi controlul radiografie al acesteia, în luxaţia simplă


se recomandă tracţiune continuă transscheletică (sau imobilizare în aparat gipsat)
timp de 3-4 săptămâni, timp în care se mobilizează celelalte segmente ale corpului
(gimnastică respiratorie și gimnastică pentru member), apoi tratament de
recuperare funcţională şi reluarea mersului cu sprijin progresiv. Dacă luxaţia se
asociază cu fractură de cotil, cu fragment mic, tracţiunea continuă se va prelungi
4-6 săptămâni, iar mersul cu sprijin nu va fi îngăduit decât 6-10 săptămâni.
(Popescu I., Ciuce C., 2012: 560)
Încă în perioada de gipsare, ca și în continuare apoi, se aplică curenți pulsați
de înaltă frecvență (diapsule), cu frecvența 600 și penetrație 6, în ședințe zilnice
de 20-30 minute. După gipsare se adaugă: masaj, ultrasunet, diadinamici, medie
frecvență (interferențiali) cu scop antalgic, antiedem și pentru combaterea
hematomului. Infiltrațiile intraarticulare și periarticulare cu hidrocortizon și xilina
sunt utile. (Sbenghe T., 1981: 294)