Sunteți pe pagina 1din 7

Arestul la domiciliu

1. Faza procesuală în care se poate lua măsura și organul judiciar competent

Arestul la domiciliu poate fi dispus în faza de urmărire penală de către judecătorul de


drepturi și libertăți, în faza de cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară, iar
în cursul judecății de către instanța de judecată.
Având în vedere că arestul la domiciliu este o măsură preventivă de libertate, aceasta
poate fi luată numai de către judecător. Măsura arestului la domiciliu se ia prin încheiere.1

2. Condiții

Pentru a se putea lua măsura preventivă a arestului la domiciliu se impun a fi îndeplinite


următoarele condiții:2
- să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală;
- să existe probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o
infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau
judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor
ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să aibă un astfel de
comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o
înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa,
inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi
infracțiuni;
e) (independent de cazurile prevăzute la a-d) din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că
aceasta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat
vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale
prevăzută de Codul penal și alte legi, speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic

1
A. Zarafiu, Arestarea preventivă, Editura C. H. Beck, București, 2010, p. 96.
2
I. Neagu, Drept procesual penal. Partea generală. Tratat, Editura Global Lex, București, 2007, p. 529.
de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori
alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o
infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică
sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare
și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a
acesteia, a anturajului și a mediului din care aceasta provine, a antecedentelor penale și a
altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate
este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
- măsura arestului la domiciliu să fie necesară și suficientă pentru buna desfășurare a
procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la
judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;
- măsura arestului la domiciliu să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse
inculpatului;
- să nu existe cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale
prevăzute la art. 16 alin. (1) Codul de procedură penală;
- inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de evadare ori să nu existe
suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie;
- audierea prealabilă luării măsurii arestului la domiciliu a inculpatului în prezența
apărătorului ales sau desemnat din oficiu;
- verificarea îndeplinirii condițiilor de la punctele 1-6 prin raportare la următoarele criterii:
a) gradul de pericol al infracțiunii (gravitatea faptei, urmările produse);
b) scopul măsurii;
c) sănătatea, vârsta, situația familială a inculpatului;
d) alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura (anturajul și mediul din care
aceasta provine, antecedentele penale, ș.a.).

3. Durata arestului la domiciliu

În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de
zile.
Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de
necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri
noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.1
În cazul prevăzut mai sus, prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în
primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află
locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

1
I. Poiană, I. Păcurariu, Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul juridic, București, 2014, p. 193.

2
Judecătorull de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către
procuror, prin propunere motivată, însoțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de
expirarea duratei acesteia.
Judecătorul de drepturi și libertăți, sesizat, fixează termen de soluționare a propunerii
procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu și
dispune citarea inculpatului.
Participarea procurorului este obligatorie,
Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin
încheiere motivată.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la
expirarea termenului de formulare a contestației.
Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de
zile.
Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în
considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul
urmăririi penale.

4. Conținutul măsurii preventive a arestului la domiciliu

Măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă


determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a
dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața oganului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a
judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este
chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii familiei ai acesteia, cu alți participanți
la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane stabilite de
organul judiciar.
Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un
sistem electronic de supraveghere.1

1
M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, Editura C. H. Beck, București,
2014, p. 540.

3
5. Aspecte procedurale

A. Luarea măsurii arestului la domiciliu în faza de urmărire penală

În faza de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar


reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad
acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul
parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală
poate dispune, la propunerea motivată a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
Procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți propunerea de luare a măsurii
arestului la domiciliu împreună cu dosarul cauzei.
Judecătorul de drepturi și libertăți, sesizat, fixează termen de soluționare în camera de
consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii și dispune citarea inculpatului.
Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi și libertăți să soluționeze
propunerea înaintată de procuror.
Judecătorul de drepturi și libertăți îl audiază pe inculpat atunci când acesta este prezent.
Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.
Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin
încheiere motivată.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la
expirarea termenului de formulare a contestației.
Judecătorul de drepturi și libertăți care respinge propunerea de arestare preventivă a
inculpatului poate dispune, prin aceași încheiere, luarea uneia dintre celelalte măsuri preventive
prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) și c) din Codul de procedură penală (controlul judiciar sau
contrulul judiciar pe cauțiune), dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Măsura arestului la domiciliu poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți în
cazul în care respinge propunerea de arestare preventivă, dacă apreciază că sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la art. 218 din Codul de procedură penală.1

B. Luarea măsurii arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară

În faza de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară în fața căreia se află


cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cerea motivată a
procurorului sau din oficiu.
Judecătorul de cameră preliminară sesizat, dispune citarea inculpatului. Audierea
inculpatului prezent la termenul fixat este obligatorie.
Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

1
I. Poiană, I. Păcurariu, op. cit., p. 196.

4
Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de cameră preliminară să
soluționeze propunerea înaintată de procuror prin rechizitoriu (în general) ori să soluționeze
luarea măsurii arestului la domiciliu ca urmare a sesizării din oficiu.
Judecătorul de cameră preliminară admite sau respinge propunerea procurorului prin
încheiere motivată. Dacă respinge propunerea procurorului, judecătorul de cameră preliminară
poate lua față de inculpat măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune.

C. Luarea măsurii arestului la domiciliu în faza de judecată

În faza de judecată, instanța urmează aceeași procedură ca în faza camerei preliminare.

D. Aspecte procedurale subsecvente dispunerii măsurii arestului la domiciliu

În cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura sunt prevăzute în mod expres
obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu
rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi
înlocuită cu măsura arestării preventive.1
Persoanei față de care s-a dispus măsura arestului la domiciliu i se comunică, sub
semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83 Codul de procedură penală (drepturile
inculpatului), dreptul prevăzut la art. 210 alin. (1) și (2) Codul de procedură penală
(încunoștințarea despre luarea măsurii), dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul
de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă
măsură preventivă, iar în cazul în care persoana nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un
proces-verbal.
Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în
față a organelor judiciare, la chemarea acestora.2
La cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul
de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea
imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire
profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență,
precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest
lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără
permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a
instanței de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta

1
A. Zarafiu, op. cit., p. 98.
2
Idem, p. 197.

5
instituția, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa și organul judiciar care a luat
măsura arestului la domiciliu ori în fața căruia se află cauza.1
Copia încheierii judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră
preliminară sau a instanței de judecată prin care s-a luat măsura arestului la domiciliu se
comunică, de îndată, inculpatului și instituției, organului sau autorității desemnate cu
supravegherea sa, organului de poliție în a cărei circumscripție locuiește acesta, serviciului
public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Instituția, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la
domiciliu verifică periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în
care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale,
judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată,
în cursul judecății.
În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credință măsura arestului la domiciliu sau a
obligațiilor care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă
infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul
de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată, la cererea
motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura
arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit. Art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală, durata măsurii arestului la
domiciliu se deduce prin pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la
domiciliu cu o zi din pedeapsă.

6. Calea de atac

În faza de urmărire penală, împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și


libertăți ia măsura arestului la domiciliu, inculpatul poate declara contestație. Procedura
soluționării contestației este cea prevăzută în art. 204 din Codul de procedură penală.
În faza de cameră preliminară, împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră
preliminară ia măsura arestului la domiciliu, inculpatul are dreptul de a declara contestație,
potrivit dispozițiilor art. 205 din Codul de procedură penală.2
În faza de judecată, încheierea instanței de judecată prin care se dispune asupra măsurii
preventive a arestului la domiciliu poate fi atacată, cu contestație, în condițiile art. 206 din Codul
de procedură penală.

1
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2014,
p. 645.
2
I. Poiană, I. Păcurariu, op. cit., p. 198.

6
BIBLIOGRAFIE

1. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014.

2. Neagu Ion, Drept procesual penal. Partea generală. Tratat, Editura Global Lex,
București, 2007.

3. Poiană Ion, Păcurariu Ioana, Drept procesual penal. Partea generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014.

4. Udroiu Mihail, Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală,
Editura C. H. Beck, București, 2014.

5. Zarafiu Andrei, Arestarea preventivă, Editura C. H. Beck, București, 2010.