Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 6

Terapia cu ultrasunete
Ultrasunetele reprezintă vibraţii mecanice pendulare, obţinute prin efectul piezoelectric
inversat, cele utilizate în terapie având frecvenţa de 800 KHz; este exemplul clasic de utilizare a
curentului electric alternativ de înaltă frecvenţă pentru obţinerea energiei mecanice.
Ultrasunetele constau din vibraţii (sunete) non-perceptibile de către urechea omului.
Ultrasonoterapia reprezintă aplicarea energiei sonore în scop terapeutic. Vibraţiile
mecanice datorate undelor sonore sunt produse prin „efect piezoelectric”: proprietatea unor
cristale de a se electriza, atunci când sunt comprimate (şi invers).
Efecte biologice:
Energia mecanică a U.S. induce vibraţii mecanice ale substratelor materiale pe care
acţionează, vibraţii care se transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în
mişcare cu o viteză egală cu cea a sursei.
Din acest mecanism rezultă următoarele efecte principale ale U.S.:
o micromasajul tisular realizat astfel, are un puternic efect antialgic şi de creştere a
permeabilităţii membranelor celulare (ultrasonoforeza similară iontoforezei);
o vibraţiile produc şi o importantă vasodilataţie locală care este amplificată de
efectul termic al energiei mecanice;
o efectul simpaticolitic se realizează prin acţiune directă sau reflexă asupra
structurilor neurovegetative şi se traduce prin vasodilataţie la distanţa;
o efectele fibrolitice se validează prin fenomene distructive de rupere şi
fragmentare a ţesuturilor sclero-cicatriceale, fiind dependente la rândul lor de creşterea
permeabilităţii membranelor celulare, intensificarea proceselor oxido-reducătoare tisulare,
vasodilataţia locală; este vorba în esenţă, de un efect resorbtiv şi trofic metabolic.

Mod de aplicare:
Se face pe zone tegumentare prestabilite cu ajutorul unui proiector şi prin intermediul
unui strat uleios în care se pot include diverse substanţe medicamentoase care dorim să pătrundă
transtegumentar (ultrasonoforeza). U.S. se pot aplica şi subacval, la distanţe de 4-5 cm, de
tegumente (în afecţiunile în care proiectorul nu poate fi plasat în contact direct cu tegumentul).
Dozaj: acesta se face în Watt/cm² suprafaţă a proiectorului. Cele mai folosite sunt dozele
mici, de 0,3-0,5 Watt/cm², până la 1 Watt/cm. Fiind o procedură majoră, se recomandă o şedinţă
la două zile, având durate de maximum 5-6 minute, iar numărul de şedinţe pe serie va fi 6-8.
Indicaţii:
o afecţiunile reumatismale degenerative, abarticulare şi cronice inflamatorii;
o afecţiunile traumatice şi post-traumatice ale aparatului locomotor;
o cicatrici cheloide, fibroze, sindroame aderenţiale; ostoscleroză.
Contraindicaţii: nu se aplică U.S. pe zonele de proiecţie ale cartilajelor de conjugare la
copii şi a grefelor osoase recente; pe zonele de fixare a endoprotezelor ortopedice; diatezele
hemoragice; stările de graviditate;

Terapia prin câmpuri magnetice (Magnetodiaflux)


M.D.F. (terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă) este procedura reprezentată
de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă de 50 sau 100 Hz, în administrare continuă sau
întreruptă; este un aparat de concepţie românească care şi-a dovedit utilitatea terapeutică de peste
30 de ani. Acţiunea câmpurilor magnetice se face asupra proceselor metabolice celulare şi asupra
schimburilor ionice intra şi extracelulare, asupra sistemului neuro-muscular, asupra sistemului
nervos central şi sistemului nervos vegetativ.
Modul de aplicare: se face cu ajutorul a două bobine circulare în interiorul căruia se
plasează pacientul şi a doua bobine paralelipipedice aşezate de o parte şi de alta a corpului.
Dozări: în principiu, tratamentul pe o şedinţă durează între 8-20 minute, în total
indicându-se 15-20 şedinţe pe serie.
Mod de acţiune:
a) M.D.F. de 50 şi 100 Hz (M.D.F. sedativ) are acţiune simpaticolitică şi trofotropa.
Se indică în: nevroze anxioase, algoneurodistrofii, tulburări de climax, spasticităti în cadrul
accidentelor vasculare cerebrale, distonii neurovegetative;
b) M.D.F de 50 şi 100 Hz întrerupte ritmic şi aritmic (M.D.F. excitant) au acţiune
simpaticotonă şi ergotropă. Se indică în: nevroze depresive, hipotensiune arterială, sechele
posttraumatice, afecţiuni cardio-respiratorii.
Nu există contraindicaţii specifice acestui tip de tratament.
Terapia cu diode luminescente (LEDT) este o formă de fototerapie care implica
aplicarea unei lumini monocromatice peste ţesut biologic pentru a declanşa un efect
biomodulativ în interiorul ţesutului. Terapia cu diode luminiscente (LEDT) poate avea şi efect
fotobiostimulativ şi efect fotobioinhibitiv în interiorul ţesutului radiat – fiecare putând fi folosit
în aplicaţii terapeutice (Baxter, 1994). LEDT este o formă de tratament complementar şi nu
înlocuieşte alte modalităţi electroterapeutice, cum ar fi ultrasunetele, terapia interferenţială şi
terapia magnetică. În unele aplicaţii terapeutice LEDT este mult mai eficace decât celelalte
proceduri (Baxter si altii, 1991).
Ultrasunetele şi LEDT folosite împreună îşi anulează reciproc efectele terapeutice.

Efectele LEDT cu lumina roşie sunt folosite în tratarea rănilor deschise şi post-operatorii,
ulcere venoase şi de decubit, acnee, alte afecţiuni dermatologice şi nu numai. Este eficient în
tonifierea şi dispersia punctelor de acupunctură.
Efectele terapeutice ale LEDT cu lumina roşie sunt reproduse şi în infraroşu. Cercetări
conduse de către Sugrue (1990) au indicat că iradierea în infraroşu provoacă o scădere
semnificativă în dimensiunea ulcerelor venoase şi o scădere corespunzătoare a durerii. Infraroşu
penetrează mai adânc în ţesut (3-4cm), ceea ce măreşte efectul de vindecare prin stimularea
microcirculaţiei şi drenajului limfatic.
Utilizări clinice ale LEDT – se aplică în medicină, stomatologie, pediatrie, fizioterapie,
acupunctură, chiropractică, osteopatie, medicină veterinară şi cosmetică, tratamentele la faţa
locului ale afecţiunilor sportivilor cum ar fi crampele musculare, hematoamele sau tendonopatiile
(Baxter, 1994). Este o modalitate atractivă pentru tratamentul atleţilor din sportul profesionist,
datorită recuperării de mai scurtă durată şi a unei perioadei de odihnă mai scurtă. Tratamentul
sechelelor musculare cronice şi acute este cea mai comună aplicaţie a LEDT, datorită eficienţei
în tratarea acestor afecţiuni şi a timpului scurt de tratament necesar.
Trelles s.a. (1987) au sintetizat utilizările terapeutice ale iradierii locale cu lumina –
stimularea s-a aplicat pe leziunea locală obţinându-se următoarele efecte:
• efect biostimulator in ulcere, granuloame, arsuri, răni septice şi traume ale ţesuturilor
superficiale; stimularea locală a metabolismului celulelor în ţesuturile afectate in vivo şi in vitro;
• stimularea locală a activităţii enzimelor din ţesut; mai rapidă cicatrizare şi regenerare a
ţesuturilor, creşterea activităţii mitogenice şi osteogenice.
Prelles s.a. (1987) şi Muxenedcr (1987) trec în revistă efectele LEDT în durerile
vertebrale şi durerile de cap. Alte efecte terapeutice ale LEDT (Illanonov et al, 1993) sunt:
analgezic, antiexudativ, antihemoragic; anti-inflamator; antineuralgic, antiedematos, antiseptic;
anti spasmodic, vasodilator.
Parametrii unui tratament eficient
Pentru o lungime de undă luminoasă dată, densitatea energiei este cel mai important
factor în determinarea reacţiei ţesutului. S-a găsit că densitatea energiei în jurul valorii de 0,5
până la 4 J/cm² este cea nai eficientă în declanşarea unui răspuns fotobiologic în ţesut, 4 J/cm²
are efect maxim în vindecarea rănilor.
Doze de 8-12 J/cm² (şi mai mari) şi bioinhibiţia ce rezultă, au aplicaţii terapeutice în
tratarea cicatricilor cheloide şi în controlul durerii.
Doze mari în Jouli – in unele cazuri pana la 20 J/punct – sunt eficiente în unele afecţiuni
musculo-scheletale. Aceasta se datorează probabil acţiunii combinate a proprietăţilor de atenuare
a durerii, prin bioinhibiţie la doze mari, şi efectului biostimulator al haloului de putere mică din
jurul punctului tratat.

Bibliografie

[1] Stratulat S. I. ,,Reabilitare medicala. Aplicatii in medicina dentara”, Ed.Academiei


Romane, Iasi, 2013;
[2] Stratulat S. I. ,,Recuperare medicala, Balneoclimatologie, Fizioterapie. Aplicatii in
medicina generala”, Ed. Performatica, Iasi, 2005;
[3] Stratulat S. I. ,,Recuperare medicala, Balneoclimatologie, Fizioterapie”, Ed.
Performatica, Iasi, 2005;
[4] Stratulat S. I., Gurlui S. ,,Aplicatii medicale ale luminii liniar polarizate”, Ed.
Tehnopress, Iasi, 2003;