Sunteți pe pagina 1din 346

1

CONSERVAREA {I RESTAURAREA
PATRIMONIULUI CULTURAL

Editor
Nicoleta VORNICU
2

© DOXOLOGIA, 2013
ISSN 2286 – 1459
ISSN-L 2286 – 1459
3

CONSERVAREA {I RESTAURAREA
PATRIMONIULUI CULTURAL

Volumul I

Editor
Nicoleta VORNICU

DOXOLOGIA
Ia[i, 2013
4

Volumul cuprinde lucr\rile [tiin]ifice prezentate la a XIV-a edi]ie a


Simpozionului Interna]ional „Conservarea [i Restaurarea Patrimoniului
Cultural”, organizat de c\tre Centrul Mitropolitan de Cercet\ri T.A.B.O.R.,
în 2012 la Ia[i.

Responsabilitatea [tiin]ific\ a lucr\rilor publicate în acest


volum revine autorilor

Consilier editorial:
Prof.dr. Maria GIRGINCA
Prof.dr. Maria TIMAR
Prof.dr.Corneliu ONISCU
Conf.dr. Maria Carmen BOLOCAN
CS.II. dr. Cristina BIBIRE
Cuprins

Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucreția Miu


Caracterizarea mostrelor provenite de la
cărţi bisericeşti de patrimoniu ...............................................................................7
Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, Ioan Muscu
PODUL – Die Brücke - o acţiune de voluntariat pentru
conservarea patrimoniului cultural .................................................................. 21
Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Corneliu Oniscu
Tehnici analitice neinvazive (XRF) aplicate în
investigarea accesoriilor metalice ale textilelor eclesiale
aparţinand colecţiilor de patrimoniu ................................................................ 35
Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău
Conservarea restaurarea unui scaun arhieresc din sec. XIX
provenit de la Schitul din Berăslăveşti ............................................................. 61
Cristina- Marta Ursescu
Deteriorări ale pergamentului istoric din colecţiile muzeale ................... 80
Cristina Daniela Scărlătescu
Probleme specifice în restaurarea
a două icoane ţărăneşti din Transilvania .......................................................104
Maria Fota
Folosirea nucilor de săpun la tratamentul umed
al carţii de secol XVII (1650):CONCIO ..............................................................118
Lucian Neculai Felix
Crucea - ancora uitată a Bisericii ......................................................................134
Iuliana Băncescu
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi .......................................................161
Carmen-Maria Bolocan
Dimensiuni spirituale ale poporului nostru în viziunea
Părintelui Dumitru Stăniloae .............................................................................194
Doina Carnu
Sabie cu teacă de ofiţer ........................................................................................221
Mirela Beguni
Veniamin Costachi; lupta pentru impunerea limbii române
la Academia Mihăileană .......................................................................................251
Constantin Scărlătescu
Restaurarea unei mese in stil biedermeier ...................................................272
6

Saveta-Florica Pop
Popa Ştefan Zugravul în colecţiile Muzeului Mitropoliei Clujului ..........283
Remus – Ioan Popa, Loredana Popa
Restaurarea tabloului reprezentând
„Portretul Stareţului Paisie Velicicovski”
ce aparţine colecţiei Palatului Mitropolitan din Iaşi ..................................307
Vasilica Necula
Aspecte privind restaurarea publicaţiei
„Kontract pentru luminarisirea capitalei cu gaz” - 1858 ..........................320
Georgeta Merişor Dominte
Expresivitate iconografică şi conservare canonică în arta eclezială (I) ..... 328
Caracterizarea mostrelor provenite de la
cărţi bisericeşti de patrimoniu

Maria Giurginca1, Victorya Plavan2, Lucretia Miu3


1UniversityPolitechnica of Bucharest, 011061, 1 Polizu, Bucharest, Romania.
2Kiev National University of Technologies & Design, 2,

Nemirovich-Danchensko Str., Kiev, 02011, Ukraine


3National Research and Development Institute for Textile and Leather,

93 Ion Minulescu, 031215 Bucharest, Romania

Rezumat
Studiul spectroscopic al mostrelor de piele provenite de la coperţile
unor cărţi bisericeşti, s-a efectuat prin analize în domeniile IR (FT-IR), UV-
VIS şi fluorescent moleculară (FP).
Cuvinte cheie: Piele, spectroscopie FT-IR, UV-VIS, FP.

Introducere
Muzeele şi mănăstirile ucrainene păstrează un număr mare de
documente din pergament şi piele datate din secolul al XIV-lea până
în cel de-al XIX-lea, a căror deteriorare trebuie evaluată pentru alege-
rea tratamentului adecvat pentru conservare şi restaurare.
Ca orice structură organică, aceste materiale sunt supuse unor
procese distructive datorate factorilor fizico-chimici (lumină, umiditate,
temperatură, poluanţi, etc.), biologici şi microbiologici care duc la
schimbarea structurii lanţului polipeptidic. Schimbările care rezultă
din oxidare, hidroliză şi procesele gelatinizării în colagen, pot fi
identificate în spectrele IR (mediu şi NIR) şi UV-VIS pe baza unor
benzi caracteristice, ca şi a altor teste fizico-chimice[1 - 4].
Lucrarea s-a efectuat pe un set de 7 cărţi cu conţinut religios,
utilizând pentru investigare analiza spectrală în domeniile infraroşu
(FT-IR), ultraviolet vizibil (UV-VIS) şi fluorescenţă moleculară (FP) în
8 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

scopul identificării modificărilor induse de îmbătrânire asupra pieilor


la nivel molecular.

Partea experimentală
a). Materialele analizate sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Mostre analizate

Nr. Crt. Cod Denumirea


1 VP 1.1 Theology (sec. XV) - bookbinding
2 VP 1.2 Theology (sec. XV) – bookcover
3 VP 3 Arabian grammar (sec. XIII) – bookbinding
4 VP 4.1 Koran – bookbinding outside
5 VP 4.2 Koran – bookbinding inside
6 VP 5 Bookbinding
7 VP 16 Bookbinding
8 CC Piele capră tanată vegetală (ICPI – Bucureşti)

b). Aparatură şi condiţii de testare:


- Spectrometrul FT-IR 4000 (Jasco) în domeniul 4000 – 600 cm-1
utilizând tehnica ATR;
- Spectrometrul UV-VIS-NIR -670 (Jasco), cu accesoriul de
reflexive difuză ILN 725 în domeniul 250 – 2500 nm;
- Spectrofluorimetrul FP – 6500 (Jasco) în domeniul 200 – 850 nm.
Toate procedeele de investigare sunt nedistructive.

Rezultate şi discuţii
a). Investigarea mostrelor prin spectroscopie în infraroşu
(FT-IR)
Din spectrele FT-IR/ATR s-au selectat principalele caracteristici
ale suportului colagenic care au fost utilizate pentru stabilirea
gradului de degradare al mostrelor investigate. Acestea sunt:
~ 1650 cm-1 – νC=O (amidă I);
~ 1550 cm-1 – δNH (amidă II);
~ 1230 cm-1 – νC-N (amidă III);

8
Caracterizarea mostrelor provenite de la cărţi bisericeşti de patrimoniu 9

1700 – 1740 cm-1 - νC=O din structuri carbonilice / carboxilice


3400 – 3200 cm-1 – νOH + νNH
Gradul de degradare s-a exprimat prin:
- raportul A1650 / A1550 care indică gradul de hidroliză [1];
- raportul A3400 / A1650 care se poate corela cu gradul de asociere [2];
- Δν = ν1650 – ν1550 – care indică modificări în poziţia benzilor
atribuite amidelor I şi II şi se consideră o amprentă a denaturării
structurii (gelatinizare) [1];
- raportul A1230 / A1450 – oferă informaţii privind integritatea
structurii de triplu helix al suportului colagenic (A1450 – δCH2) [3];
- oxidarea catenei polipeptidice conduce la formarea de structuri
carbonilice / carbozilice; gradul de oxidare s-a apreciat din raportul
A1720 / A1650 [2].
Datele obţinute sunt prezentate în tabelul 2, iar spectrele în
figura 1.

Fig. 1. Spectrele FT-IR ale mostrelor VP.

Analiza acestora indică următoarele aspecte:


- gradul de hidroliză (AI / AII) prezintă valori sensibil apropiate de
ale unei mostre noi (CC);

9
10 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

- gradul de gelatinizare (Δν) este cu 4 – 6% mai mare decât


valoarea etalonului;
- gradul de integritate a catenei prezintă valori cu 15 – 55% mai
mari faţă de etalon, indicând alterarea acesteia în special în cazul
mostrelor VP 1.2, VP 3, VP 4.1 şi VP 5.

Tabelul 2. Caracteristici IR ale mostrelor de carte

Cod AI / AII Δν AIII / A1450 νC=O ACO / AI A3400 / AI


VP 1.1 1,00 104 0,88 1750 0,20 0,35
VP 1.2 1,00 106 0,55 1745 0,32 0,09
VP 3 0,93 106 0,67 1740 0,71 0,86
VP 4.1 1,00 106 0,59 1737 0,41 0,77
VP 4.2 0,90 107 0,85 1738 0,55 0,78
VP 5 0,89 108 0,55 1745 0,50 0,44
VP 16 1,00 108 0,92 1735 0,33 0,50
CC 1,01 102 1,00 1700 0,07 1,08

- procesul oxidativ a fost semnalat prin benzi la 1735 – 1750 cm-1


indicând structuri carboxilice;
- valorile scăzute ale raportului A3400 / AI relevă modificări în
asocierile inter / intramoleculare ale grupărilor OH şi NH. Rezultă că
procesul distructiv este de tip oxidativ, cu afectarea legăturilor de
hidrogen inter / intramoleculare, şi, parţial, a integrităţii catenare a
unor mostre.

b). Investigarea mostrelor prin spectroscopie UV-VIS-NIR


Dimensiunile reduse ale mostrelor VP nu a permis decât exa-
minarea probei VP 16 prin această tehnică (fig. 2).

10
Caracterizarea mostrelor provenite de la cărţi bisericeşti de patrimoniu 11

Fig. 2. Spectrul UV-VIS-NIR al mostrei VP16.

În tabelul 3 se prezintă caracteristicile acestuia comparative cu


etalonul CC.

Tabelul 3. Caracteristici UV-VIS-NIR

Nr. Crt. Cod Domeniul UV- Domeniul NIR


VIS
1 VP 16 474 1496 1740
2 CC 275 1490 1725

Spre deosebire de etalon (CC), proba VP 16 prezintă în domeniul


UV-VIS o bandă largă situată între 300 – 650 nm şi centrată la 474
nm, indicând alterarea structurii amidice (CO-NH) şi formarea unor
structuri nesaturate cu conjugare extinsă [2]. În domeniul NIR [4],
banda de la 1496 nm indică prezenţa unor legături de hidrogen
formate inter / intramolecular, dar a cărei intensitate este diminuată
(A1496 = 0,07) faţă de a etalonului (A1490 = 0,15), ceea ce arată
afectarea acestora.
Benzile de la 1740 – 2290 nm sunt şi ele diminuate faţă de ale
etalonului, ceea ce indică afectarea legăturilor νOH, δOH şi νδH
situate în această regiune.

11
12 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

c). Investigarea probelor prin fluorescenţă moleculară


Spectrele de fluorescenţă ale unor mostre investigate pun în evi-
denţă modificările aminoacizilor aromatici din catena polipeptidică şi
ale unor structuri nesaturate cu proprietăţi fluorofore [5]. Pentru
examinare s-a ales excitarea la λ1 = 270 nm şi λ 2 = 340 nm, evoluţia
benzilor de emisie fiind funcţie de gradul de degradare al suportului
colagenic (fig. 3). Datele obţinute se prezintă în tabelul 4.

Tabelul 4. Caracteristici de fluorescenţă

Nr. Crt. Cod λ excitare λ emisie I emisie (ua)


1 270 310 19,5
VP 3 420 10,1
340 430; 470 2,2; 1,8
2 VP 4.2 270 309 16,1
425 8,1
340 420 8,9
435 8,9
3 VP - 16 270 315 9,9
340 435-470 4,2-4,0
4 CC 270 307 29
416 16
340 430 13

Fig. 3. Spectrele de fluorescenţă ale mostrelor VP.

Excitarea la 270 nm produce o emisie la 309 – 315 nm atribuită


structurilor φ – OH din tirozină şi compuşii fenolici din tananţi,
însoţită de benzi de mică intensitate la 290 şi 300 nm care indică

12
Caracterizarea mostrelor provenite de la cărţi bisericeşti de patrimoniu 13

prezenţa în cantităţi mici a fenilalaninei şi triptofanului [5]. De


asemenea, banda largă situată între 400 – 480 nm, cu maximum centrat
la 420 şi un umăr la 440 nm, este dată de un dimmer al tirozinei
(ditirozinat) şi / sau un complex cu transfer de sarcină [5].
Excitarea la 340 nm a evidenţiat numai în cazul mostrei VP 4.2, o
bandă largă cu maxime la 425 şi 435 nm, indicând structuri reticulate
cu legături de hidrogen inter / intramoleculare. Mostrele VP 3 şi VP 16
prezintă în această regiune acelaşi tip de benzi dar mult diminuate.
Gradul de degradare se poate aprecia după intensitatea benzii de la
310 cm şi evoluează în ordinea: CC > VP 3 > VP 4.2 > VP 16.
De asemenea, s-a observat că excitarea la λ > 380 nm nu a condus
la existenţa benzilor de emisie în cazul mostrelor VP 3, VP 4.2 şi VP 16
ceea ce sugerează că structuri cu proprietăţi fluoroflore provenite din
adausuri de la prelucrarea pieilor (uleiuri în principal) sunt absente,
spre deosebire de mostra CC care prezintă o bandă de emisie la 515 nm.

Concluzii
Analiza prin spectroscopie moleculară în domeniile FT-IR, UV-VIS
şi FP a unor mostre din cărţi de patrimoniu a condus la stabilirea
unor caracteristici care au permis evaluarea gradului şi a modului
prin care s-a produs degradarea acestora.
Datele obţinute indică un process oxidativ cu implicarea catenei
polipeptidice şi a structurilor asociate prin legături de hidrogen inter
/ intramoleculare.

Bibliografie
1. Derrick, M. – “Evaluation of the State of Degradation of Dead Sea Scroll using FT-
IR Spectroscopy”, Annual Institute for Conservation, 10, 1991.
2. Badea, E., Miu, L., Budrugeac, P., Giurginca, M., Mašić, A., Badea, N., Della Gatta, G.
J. Therm. Anal. Calorim., 91 (2008), p. 17 – 27.
3. Baia, V., Trandafir, V., Danciu, V., Baia, M., Caşoveanu, V., Popp, J. – Asian Journal
of Physics, 15, 2 (2006), p. 209.
4. Egawa, M., Furukara, T., Takahashi, M., Osaki Y. – Applied Spectroscopy 57, 4
(2003), p. 473.
5. Lakowicz (ed.) – “Topics in fluorescence spectroscopy” vol. 3. Biochemical
Application, cap. 11, Kluwer Academic Publ., New York, 2002.

13
Characterization samples
from religious books heritage

Maria Giurginca1, Victorya Plavan2, Lucretia Miu3


1UniversityPolytechnic of Bucharest, 011061, 1 Polizu, Bucharest, Romania.
2 Kiev National University of Technologies & Design,

2, Nemirovich-Danchensko Str., Kiev, 02011, Ukraine.


3National Research and Development Institute for Textile and Leather,

93 Ion Minulescu, 031215 Bucharest, Romania.

Abstract
Spectroscopic study of skin samples from the covers of religious books
was performed by analysis in the fields of IR (FT-IR), UV-VIS and fluorescence
molecular (FP).
Keywords: Leather, FT-IR spectroscopy, UV-VIS, FP.

Introduction
Ukrainian museums and monasteries keep a large number of
documents on parchment and leather dated XIV century until the
nineteenth century, whose deterioration should be evaluated for
appropriate treatment choice for conservation and restoration.
Like any organic structure, these materials are subject to des-
tructive processes due to physical and chemical factors (light, humi-
dity, temperature, pollutants, etc.)., Biological and microbiological
altering the structure of the polypeptide chain. Changes resulting
from oxidation, hydrolysis and gelatinisation process in collagen, may
be identified in IR spectra (average and NIR) and UV-VIS based on
characteristic bands, as well as other physico-chemical properties [1-4].
The work was performed on a set of 7 books with religious
content, using spectral analysis to investigate the areas infrared (FT-IR),
ultraviolet visible (UV-VIS) and molecular fluorescence (PF) to identify
changes induced by aging on the leather molecular level.
Characterization samples from religious books heritage 15

The experimental
a). The materials analyzed are presented in Table 1.

Table 1. Samples analyzed

No. Code Name


1 VP 1.1 Theology (sec. XV) - bookbinding
2 VP 1.2 Theology (sec. XV) – book cover
3 VP 3 Arabian grammar (sec. XIII) – bookbinding
4 VP 4.1 Koran – bookbinding outside
5 VP 4.2 Koran – bookbinding inside
6 VP 5 Bookbinding
7 VP 16 Bookbinding
8 CC Vegetal tanning goat skin (ICPI – Bucureşti)

b). Apparatus and test conditions:


- FT-IR spectrometer 4000 (Jasco) in the 4000-600 cm-1 using
the ATR technique;
- UV-VIS-NIR spectrometer -670 (Jasco) with diffuse reflectance
accessory ILN 725 in the 250 to 2500 nm;
- Spectrofluorimetric FP - 6500 (Jasco) in the 200 to 850 nm. All
processes are non-destructive investigation.

Results and Discussion


a). Investigation samples by infrared spectroscopy (FT-IR)
From FT-IR/ATR spectra were selected main characteristics of
collagen substrate were used to determine the degradation of the
samples investigated. These are:
~ 1650 cm-1 - νC = O (amide I);
~ 1550 cm-1 - δNH (amide II);
~ 1230 cm-1 - νC-N (amide III);
1700 - 1740 cm-1 - νC = O carbonyl structures / carboxyl
3400 - 3200 cm-1 - νOH + νNH
The degree of degradation was expressed by:
- The ratio A1650 / A1550 indicating the degree of hydrolysis [1];

15
16 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

- The ratio A3400 / A1650 which may correlate with the degree
of association [2];
- Δν = ν1650 - ν1550 - indicating changes in the position assigned
to amides I and II bands and is considered a fingerprint distortion of
the structure (gelatinous) [1];
- The ratio A1230 / A1450 - provides information on the integrity
of the triple helix structure of collagen substrate (A1450 - δCH2) [3];
- Polypeptide chain oxidation leads to the formation of carbonyl
structures / carbozilice, degree of oxidation was assessed from the
ratio A1720 / A1650 [2].
The data obtained are shown in Table 2, and the spectra in Figure 1.

Fig. 1. FT-IR spectra of samples VP.

Their analysis indicates the following:


- Degree of hydrolysis (AI / AII) show a significantly close to the
new samples (CC);
- The degree of gelatinization (Δν) is 4-6% higher than the
standard;
- The level of the value chain integrity with 15-55% higher than
standard, indicating its alteration especially for samples VP 1.2, VP 3,
VP VP 4.1 and 5.

16
Characterization samples from religious books heritage 17

Table 2. IR characteristics of samples of books

Cod AI / AII Δν AIII / νC=O ACO / AI A3400 / AI


A1450
VP 1.1 1,00 104 0,88 1750 0,20 0,35
VP 1.2 1,00 106 0,55 1745 0,32 0,09
VP 3 0,93 106 0,67 1740 0,71 0,86
VP 4.1 1,00 106 0,59 1737 0,41 0,77
VP 4.2 0,90 107 0,85 1738 0,55 0,78
VP 5 0,89 108 0,55 1745 0,50 0,44
VP 16 1,00 108 0,92 1735 0,33 0,50
CC 1,01 102 1,00 1700 0,07 1,08

- Oxidative process was indicated by bands at 1735 - 1750 cm-1


indicating the carboxyl structures;
- A low ratio A3400 / AI reveals changes in joint inter / intra-
molecular OH and NH groups of. That process is destructive oxidative
type, affecting hydrogen bonds inter / intramolecular, and partly
catenary integrity of samples.

b). Investigation samples by UV-VIS-NIR


The small size of samples not restricted to examining VP VP
sample 16 by this technique (Fig. 2).

Fig. 2. UV-VIS-NIR spectrum of the sample VP16.

17
18 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

Table 3 shows its characteristics compared to standard DC.


Table 3. Features UV-VIS-NIR
No. Code domain UV-VIS domain NIR
1 VP 16 474 1496 1740
2 CC 275 1490 1725

Unlike standard (CC), VP 16 presents sample in a broadband UV-


VIS located between 300 - 650 nm and 474 nm centered, indicating
structural alterations amide (CO-NH) and formation of unsaturated
structures with extended conjugation [2]. In the NIR [4], banda at
1496 nm indicates the presence of hydrogen bonds formed inter /
intramolecular, but its intensity is reduced (A1496 = 0.07) to
standard (A1490 = 0.15), which shows their damage.
Bands at 1740 - 2290 nm are also reduced to the standard,
indicating impaired νOH links, δOH and νδH located in this region.

c). Investigation of fluorescence molecular evidence


The fluorescence spectra of the investigated samples reveal changes
in the aromatic amino acid polypeptide chain and unsaturated
structures fluorophore properties [5]. For examination was chosen
excitation at 270 nm and λ1 = λ 2 = 340 nm, emission bands evolution
is the degree of degradation of collagen substrate (Fig. 3). The data
obtained are presented in Table 4.
Table 4. Fluorescence characteristics
No.. Code λ excitation λ emission I emission (ua)
1 270 310 19,5
VP 3 420 10,1
340 430; 470 2,2; 1,8
2 VP 4.2 270 309 16,1
425 8,1
340 420 8,9
435 8,9
3 VP - 16 270 315 9,9
340 435-470 4,2-4,0
4 CC 270 307 29
416 16
340 430 13

18
Characterization samples from religious books heritage 19

Fig. 3. VP fluorescence spectra of the samples.

Excitation at 270 nm produces an emission at 309-315 nm attributed


to structures φ - OH of tyrosine and phenolic compounds in tanning,
accompanied by low intensity bands at 290 and 300 nm indicating
the presence of small amounts of phenylalanine and tryptophan [5].
Also, banda range of between 400 to 480 nm with a maximum
centered at 420 and a shoulder at 440 nm is given by a dimming of
tyrosine (ditirozinat) and / or charge transfer complex [5].
Excitation at 340 nm sample revealed only if VP 4.2, a broad band
with maxima at 425 and 435 nm, indicating crosslinked by hydrogen
bonds inter / intramolecular. VP 3 and VP 16 samples in this region
have the same type of tape but much reduced. The degree of degra-
dation can be appreciated by the intensity band at 310 cm and evolve
in order: CC> VP 3> 4.2 VP> VP 16.
It was also observed that excitation at λ> 380 nm did not lead to
the existence of emission bands for samples VP 3, VP 16 VP 4.2 and
suggesting that structures fluoroflore properties from the leather
processing additives (mainly oil ) are absent, unlike CC sample
showing emission band at 515 nm.

Conclusions
Analysis in the fields of molecular spectroscopy FT-IR, UV-VIS
and FP samples from the books of heritage led to the setting which
allowed evaluating the characteristics and the way in which
degradation occurred.

19
20 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

The data obtained indicate a process involving oxidative polypeptide


chain and associated structures by hydrogen bonding inter / intra-
molecular.

Bibliography
1. Derrick, M. – “Evaluation of the State of Degradation of Dead Sea Scroll using FT-
IR Spectroscopy”, Annual Institute for Conservation, 10, 1991.
2. Badea, E., Miu, L., Budrugeac, P., Giurginca, M., Mašić, A., Badea, N., Della Gatta, G.
J. Therm. Anal. Calorim., 91 (2008), p. 17 – 27.
3. Baia, V., Trandafir, V., Danciu, V., Baia, M., Caşoveanu, V., Popp, J. – Asian Journal
of Physics, 15, 2 (2006), p. 209.
4. Egawa, M., Furukara, T., Takahashi, M., Osaki Y. – Applied Spectroscopy 57, 4
(2003), p. 473.
5. Lakowicz (ed.) – “Topics in fluorescence spectroscopy” vol. 3. Biochemical
Application, cap. 11, Kluwer Academic Publ., New York, 2002.

20
PODUL – Die Brücke
- o acţiune de voluntariat
pentru conservarea patrimoniului cultural

Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean,


Anca Maria Varodi, Ioan Muscu
Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului

Rezmat
Lucrarea se referă la o acţiune de voluntariat pentru conservarea patri-
moniului cultural cu un impact menit să conştientizeze publicul privind impor-
tanţa acivităţilor de conservare-restaurare. Acţiunea a fost denumită Podul-
Die Brücke, deorece sev referă la descoperirea, recuperarea, identificare şi
conservarea – restaurarea a 30 de obiecte din podul unei case săseşti din
Feldioara, o localitatea de lângă Braşov, unde istoria şi civilizaţia au fost
puternic legate de comunitatea săsească. Obiectele au fost de diferite categorii,
precum cele de mobilier, obiecte tradiţionale folosite în agricultură, pre-
ucrarea firelor, prepararea alimentelor şi depozitarea lor, piese docorative şi
pentru ceremonii, oferind oportunitatea de a reconstrui în mod virtual
atmosfera şi dotarea tehnică a gospodăriilor săseşti din urmă cu circa 80 de
ani. În acest fel această acţiune se identifică ea însăşi ca un pod (Brücke în
germană) peste timp, aducând trecutul în prezent şi conservându-l pentru
viitor. Întreaga acţiune Podul - Die Brücke a reuşit să construiască un pod
de la abandon la valoare şi să demonstreze public acest lucru prin expunerea
obiectelor restaurate într-un pod al unei instituţii de cultură din Braşov, Casa
Baiulescu, unde obiectele au fost etalate şi puse în valoare.
Cuvinte cheie: conservare-restaurare, gospodărie săsească, mobilă,
obiecte din lemn

1. Introducere

Conservarea patrimoniului cultural în forma lui materială şi


spirituală este de importanţă primordială în păstrarea identităţii
culturale. Patrimonial cultural material se referă nu numai la obiecte
de o deosebită valoare istorică şi artistică recunoscută, ce aparţin
22 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

colecţiilor muzeale şi/sau înscrise în patrimonial naţional şi care, prin


urmare, sunt protejate prin lege, dar şi la obiecte vechi care reflectă
stilul de viaţă de zi cu zi şi evenimentele deosebite din viaţa unei
comunităţi, meseriile şi tradiţiile, tehnicile vechi şi modul de prelu-
crarea a unor resurse naturale şi altele.
Patina timpului conferă acestor obiecte o frumuseţe şi un farmec
deosebit, dar trecerea timpului înseamnă, de asemenea şi degradare,
uitare sau abandon, iar toate acestea pot duce la o pierdere iremedia-
bilă a valorilor culturale şi a informaţiei istorice. Prin urmare, aceasta
este o parte a patrimoniului cultural neprotejat, uitat sau abandonat,
care este în pericol de a se pierde dacă nu sunt luate măsuri de recu-
perare şi conservare a acestor obiecte vechi şi de a trezi conştiinţa
publică asupra importanţei conservării patrimoniului cultural.
Acţiunea Podul - Die Brücke, desfăşurată după motto-ul “De la
abandon la valoare”, reprezintă o acţiune complexă, pornită pe bază
de voluntariat în cadrul Facultăţii de Ingineria Lemnului a Universităţii
Transilvania Braşov.

2. Acţiunea Podul - Die Brücke – obiective şi faze


Obiectivele acestei acţiuni au gravitat în jurul celor două cuvinte
cheie care au definit-o: podul- ca un spaţiu unde pot fi găsite multe
obiecte abandonate şi die Brücke (în limba germană) – cu semnifi-
caţia de pod ca şi punte de legătură. Această acţiune a vizat recupe-
rarea, identificarea şi conservarea-restaurarea unor obiecte abando-
nate în podul unei case săseşti din zona Feldioara şi construirea unui
pod peste timp prin refacerea ”dotării tehnice” şi a atmosferei
specifice gospodăriilor tradiţionale săseşti.
Feldioara este o comună mare lângă Braşov, unde istoria şi civi-
lizaţia sunt puternic legate de comunitatea săsească. Astăzi, această
comunitate este din ce în ce mai mică, iar multe case sunt părăsite sau
locuite de chiriaşi, în timp ce diferite obiecte specifice vieţii şi muncii
lor de zi cu zi, sau ceremoniilor sunt aruncate, neglijate sau uitate pe
undeva prin poduri prăfuite. Prin recuperarea, conservarea-restau-
rarea şi expunerea ulterioară a obiectelor în podul unei instituţii de

22
Characterization samples from religious books heritage 23

cultură din Braşov (Mansarda Casei Baiulescu), acţiunea a însemnat


un pod între abandon şi valoare.

Fig. 1. Imaginea podului: obiecte abandonate, uitate, acoperite de praf

Fazele acţiunii au fost: documentare şi investigare pe teren, recu-


perarea obiectelor abandonate selectate (30 de obiecte) şi transfe-
rarea lor în laboratorul de restaurare al Facultăţii de Ingineria Lemnului
a Universităţii Transilvania din Braşov, inventarierea şi clasificarea
obiectelor recuperate, ″adopţia" de către restauratorii voluntari,
conservarea-restaurarea obiectelor, inclusiv investigarea şi docu-
mentarea intervenţiilor, iar în final valorizarea expoziţională.

3. Obiectele şi aspecte ale conservării-restaurării


Au fost recuperate, investigate şi conservate-restaurate un număr
de 30 de obiecte, de către un grup de 26 de restauratori voluntari
entuziaşti, reprezentaţi de specialişti cu diferite pregătiri profesio-
nale şi studenţi din facultatea noastră, din toţi anii de studiu şi nivele:
de la anul I – studii de licenţă în ingineria lemnului, la anul II - master
studii de conservarea mobilierului, acţiunea putîndu-se defini şi ca o
punte între oameni.
Obiectele au fost de diferite categorii incluzând: mobilier (4 scaune
diferite), obiecte tradiţionale pentru agricultură (oca pentru cereale,
butoi pentru apă, tije metalice pentru însemnat animale), pentru

23
24 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

prelucrarea firelor (vârtelniţă pentru lână), pentru pregătirea şi


depozitarea hranei (coveţi din lemn, scafă pentru făină, presă pentru
cartofi, tavă pentru copt), elemente decorative şi de ceremonie (rame
foto, ornamente tip buzdugan pentru ceremonie), diferite unelte
(polizor manual, cuţitoaie de cojire buşteni), diverse (fiare de călcat
cu jar, cutii de depozitare, valize). Unele din aceste obiecte pot fi
observate în Fig. 2 în starea iniţială de conservare, în timpul primelor
investigaţii din laborator.

Fig. 2. Unele obiecte recuperate – aspect înainte de conservare:


a-d - scaune, e – ramă foto, f – oca pentru cereale,
g – ornamente pentru buzdugan pentru ceremonii,
h – tavă pentru copt cu scafă pentru făină, i – valiză (cutie depozitare),
j- fier de călcat, k – tije pentru însemnat animale

24
Characterization samples from religious books heritage 25

Un obiect foarte interesant, încă neidentificat, este cel prezentat


în Fig. 3. Acesta are mecanism cu melc şi roată dinţată, realizat din
lemn în combinaţie cu metal, similar oarecum cu mecanismul unui
ceas, acţionat probabil manual de o manivelă, care lipseşte în prezent.

Fig.3. Obiect neidentificat cu mecanism cu melc şi


roată dinţată- imagini înainte şi după conservare-restaurare

Obiectele recuperate au prezentat diferite defecte ca urmare a


folosirii şi uzurii din timpul utilizării şi a fenomenelor de degradare şi
de deteriorare specifice, datorate sau accelerate în special de abando-
narea acestora în condiţii neadecvate de umiditate şi temperatură,
fiind total neglijate şi acoperite de un strat gros de praf şi pânze de
păianjen. De aceea, multe dintre obiecte au fost biodegradate de insecte
şi/sau fungii, au prezentat zone de lemn fragilizat, fisuri, crăpături
sau chiar părţi rupte. Suprafeţele erau extreme de murdare, prezentând
depuneri şi diferite tipuri de pete, inclusive pete de tanin şi de rugină
cauzate de elementele metalice ruginite. Unele dintre obiecte, în
special cele de mobilier şi nu numai, au fost refinisate de mai multe
ori de-a lungul utilizării cu vopsele de diferite culori. Obiectele metalice
au fost puternic ruginite.
Schemele de conservare-restaurare au fost specifice fiecărui obiect,
dar au inclus în general procedee de curăţare prin operaţii mecanice
sau cu soluţii, îndepărtarea petelor, remedierea şi bioprotecţia suportului
lemnos, consolidarea lemnului fragilizat prin impregnare cu soluţie

25
26 Maria Giurginca, Victorya Plavan, Lucretia Miu

de Paraloid B72, încleierea fisurilor, a crăpăturilor şi a părţilor rupte,


completarea elementelor lipsă atunci când a existat suficientă informaţie,
finisarea cu ceară sau şelac. Pentru obiectele care au fost evident
refinisate, peliculele neoriginale au fost decapate cu grijă pentru a
reda aspectul original al obiectului, menţinând cât mai mult posibil
patina originală sau refăcând-o prin tratamente chimice adecvate.
Elementele şi obiectele metalice au fost curăţate mecanic, apoi rugina
a fost îndepărtată chimic cu soluţie de acid oxalic, iar la sfârşit supra-
feţele metalice au fost tratate cu soluţii de tanin pentru a le proteja
contra ruginirii şi pentru a le da un aspect negru frumos.

Fig. 4. Aspecte prinvind conservarea-restaurarea scaunului S1:


decapare, consolidare structurală lemn masiv şi suprafeţe furniruite.

4. Concluzii
Înţelegerea importanţei patrimoniului cultural în viaţa noastră de
zi cu zi şi definirea identităţii noastre culturale ca indivizi şi comu-
nitate este un pas necesar pentru a conştientiza necesitatea conser-
vării acestuia pentru generaţiile viitoare. Prin efortul susţinut şi pro-
fesional al unei echipe de voluntari entuziaşti, un grup de 30 de
obiecte abandonate, cu importanţă istorică şi tradiţională, aparţinând
unei comunităţi săseşti din zona Feldioara (lângă Braşov) au fost
recuperate dintr-un pod, investigate, conservate şi restaurate în con-
formitate cu principiile şi etica conservării -restaurării.

26
Characterization samples from religious books heritage 27

Fig. 5. O vedere generală a expoziţiei Podul-Die Brücke


amenajată în mansarda Casei Baiulescu din Braşov (Noiembrie 2012)

Mai mult, obiectele restaurate au fost puse în valoare prin expu-


nere în podul unei instituţii de cultură din Braşov (vezi Fig. 5), întreaga
acţiune Podul -Die Brücke a fost definită ea însăşi ca un pod de la
abandon la valoare şi ca o abordare academică şi civică pentru a trezi
conştiinţa publică asupra importanţei şi posibilităţilor de conservare
a patrimoniului cultural. Noi sperăm că această ţintă a fost atinsă şi
mai puţine bunuri culturale vor fi abandonate pentru a se pierde apoi
pentru totdeauna.

27
BRIDGE - Die Brücke
a voluntary action for Cultural Heritage

Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean,


Anca Maria Varodi, John Muscu
Transylvania University of Brasov, Faculty of Engineering Wood

Abstract
The paper refers to a voluntary action for the conservation of cultural
heritage impacts meant to raise awareness about the importance of
conservation and restoration acivităţilor. The action was called Die Brücke
Bridge-, because sev refers to discovery, recovery, identification and con-
servation - restoration of 30 objects in the attic of a house Feldioara Saxon,
a village near Brasov, where history and civilization have been strongly
linked to community Saxon. Objects were of different categories, such as
furniture, traditional objects used in agriculture, thread processing, food pre-
paration and storage, spare docorative and ceremonies, offering the oppor-
tunity to rebuild the virtual environment and endowment of households
Saxon ago about 80 years. In this way this action identifies itself as a bridge
(Brücke German) over time, bringing the past into the present and pre-
serving it for the future. The whole action Bridge - Die Brücke managed to
build a bridge to abandon the public value and demonstrate this by exposing
objects in a restored bridge cultural institution in Brasov, Casa Baiulescu,
where objects were displayed and put into value.
Keywords: conservation and restoration, Saxon household, furniture,
wood

1. Introduction
Cultural heritage in the form of material and spiritual is of
primary importance in preserving cultural identity. Material cultural
heritage refers not only to objects of great historical and artistic value
recognized museum collections belonging and / or entered into the
national heritage and therefore are protected by law, but also antiques
reflecting lifestyle daily and special events in the life of a community,
BRIDGE - Die Brücke a voluntary action for Cultural Heritage 29

crafts and traditions, old techniques and the processing of natural


resources and others.
Patina time these objects gives a special charm and beauty, but
over time is also and degradation, forgetfulness or abandonment, all
of which can lead to irretrievable loss of cultural values and historical
information. Therefore, it is a part of cultural heritage unprotected,
forgotten or abandoned, which is in danger of being lost if not taken
recovery and preservation of ancient objects and to awaken public
awareness on the importance of cultural heritage.
Action Bridge - Die Brücke, conducted by the motto "From aban-
donment to value" is a complex action initiated on a voluntary basis
at the Faculty of Engineering of the University Transylvania Brasov
Wood.

2. Action Bridge - Die Brücke - objectives and phases


The objectives of this action revolved around the two key words
that have defined it: bridge-like space where many objects can be
found abandoned and die Brücke (in German) - the significance of the
bridge as the bridge. This action concerned the recovery, identifi-
cation and conservation-restoration of abandoned objects in the attic
of a house in the Saxon Feldioara and building a bridge for the
restoration of "technical equipment" and traditional households Saxon
specific atmosphere.
Feldioara is a commune near Brasov, where history and civili-
zation are strongly related to Saxon community. Today, this commu-
nity is getting smaller, and many houses are abandoned or occupied
by tenants, while specific objects and their work life daily, or
ceremonies are discarded, neglected or forgotten somewhere dusty
bridges . The recovery, preservation, restoration and subsequent exposure
of objects in a bridge cultural institutions in Brasov (Attic House Baiulescu)
action meant a bridge between abandonment and value.

29
30 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

Fig. 1. Bridge picture: abandoned objects, forgotten, covered by dust

Action stages were: documentation and research on the ground,


recovering abandoned objects selected (30 objects) and their transfer
to the restoration laboratory of the Faculty of Engineering of Wood
Transilvania University of Brasov, inventory and classification of
adoption "by restaurateurs″ objects recovered volunteers, conservation
and restoration of objects, including investigation and documentation
of interventions, and finally valuing exhibition.

3. Objects and aspects of conservation-restoration

Were recovered, preserved, restored investigated a total of 30


items by a group of 26 enthusiastic volunteers restorers, represented
by specialists with different professional backgrounds of our faculty
and students from all years of study and levels: from first year -
Bachelor wood engineering, second year master furniture conser-
vation studies, the action is something that may define as a bridge
between people. Objects were of different categories including: Furniture
(4 different chairs), traditional objects for agriculture (cereals oca,
water barrel, metal rods meant animals), the thread processing (reel
for wool) for preparation and storage of food ( Covet wooden groove
flour, press potatoes baking tray), decorative and ceremonial items
(photo frames, ornaments for ceremonial mace type), different tools
(hand grinder, knives for peeling logs), miscellaneous (irons the jar,

30
BRIDGE - Die Brücke a voluntary action for Cultural Heritage 31

storage boxes, suitcases). Some of these objects can be seen in Fig. 2


initial state of preservation, during the first laboratory investigations.

Fig. 2. Some items recovered - look before conservation: ad - chairs,


E - photo frame, f - oca for cereals, g - mace decorations for ceremonies,
h - baking tray with flour groove and - suitcase (storage box) j-iron,
k - meant bars for animal

A very interesting, yet unidentified, is shown in Fig. 3. It has


worm and pinion mechanism, made of wood combined with metal,
somewhat similar to a clock mechanism, operated by a hand crank
probably, currently lacking.

31
32 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

Fig. 3. Unidentified object with worm gear and sprocket-images before


and after conservation and restoration

Objects recovered showed various defects as a result of use or


wear during use and degradation phenomena and specific damage
due to or accelerated especially their abandonment inadequate conditions
of humidity and temperature, being totally neglected and covered by
a thick layer dust and cobwebs. Therefore, many objects were biode-
graded by insects and / or fungi, wood showed thinning areas, cracks,
cracks or broken parts. Were extremely dirty surfaces presenting
different types of deposits and stains, including rust and tannin stains
caused by rusted metal elements. Some of the items, especially
furniture and not only were refinished several times over using
different colored paints. Were heavily rusted metal objects.
Conservation and restoration schemes were specific to each
object, but generally included cleaning processes through mechanical
operations or solutions, stain removal, remediation and support Biosafety
timber, consolidation thinning wood by impregnation with Paraloid
B72 solution, glue cracks, the cracks and broken parts, filling in
missing elements when there was sufficient information, finishing
with wax or shellac. For objects that were obviously refinished, non-
original film was carefully etched to restore the original appearance
of the object, keeping as much as possible the original patina or
restoring it through appropriate chemical treatments. Elements and
metal objects were cleaned mechanically and then chemically rust

32
BRIDGE - Die Brücke a voluntary action for Cultural Heritage 33

was removed with oxalic acid solution, and finally metal surfaces
have been treated with tannin solutions to protect against rust and
black so they look nice.

Fig. 4. Conservation-restoration issues prinvind seat S1:


etching, wood structural consolidation and veneered surfaces

4. Conclusions
Understanding the importance of cultural heritage in our daily
lives and define our cultural identity as individuals and communities
is a necessary step to realize the need to preserve it for future
generations. The effort of a team of professional and enthusiastic
volunteers, a group of 30 abandoned objects with historical and
traditional communities belonging to a Saxon Feldioara area (near
Brasov) were recovered from a bridge investigated, preserved and
restored in accordance with the principles and ethics of conservation-
restoration.

33
34 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

Fig.5. An overview of Die Brücke exhibition arranged Bridge-Baiulescu


attic House in Brasov (November 2012)

Moreover, the objects were restored meaning through exposure


to bridge cultural institution in Brasov (see Fig. 5), the entire action-
Die Brücke Bridge was defined itself as a bridge to drop in value and
as an approach academic and civic to arouse public awareness on the
importance and possibilities of cultural heritage preservation. We
hope that this target was achieved and fewer cultural property will
be abandoned to lose then ever.

34
Tehnici analitice neinvazive (XRF)
aplicate în investigarea accesoriilor metalice ale
textilelor eclesiale aparţinand
colecţiilor de patrimoniu

Nicoleta Vornicu1, Cristina Bibire1, Corneliu Oniscu2


1Centrul Mitropolitan de Cercetări T.A.B.O.R, Iaşi
2Universitatea Tehnică Gh.Asachi, Facultatea de Inginerie Chimică, Iaşi

Rezumat
Cercetarea stiintifica a operelor de arta prin mijloace tehnice moderne
este esentiala pentru desfasurarea în bune conditii a procesului de conser-
vare si restaurare.
Lucrarea prezinta rezultatele experimentale obtinute in urma investi-
gatiei non-invazive prin fluorescenta de raze X pentru caracterizarea firelor
de metal utilizate in decorarea textilelor religioase ortodoxe romanesti. Metoda
este o noutate in domeniul de investigare a textilelor unde pana acum se
utilizau tehnici microdestructive. Rezultatele se exprima cantitativ si spectral
iar erorile de masurare sunt foarte mici. În accesoriile metalice fire si paiete
au fost identi-ficate metale ce au in compozitie:argint, aur, aliaj aur, argint,
cupru, aliaj de plumb, aur si argint. Cunoasterea naturii materialelor folosite
la punerea in opera ne aduce indicii importante in datarea si evaluarea acestor
piese.
Cuvinte cheie: XRF, textile eclesiastice, metale , conservare

1. Introducere
Tezaurul de textile eclesiale istorice, numarand un numar mare
de piese, au fost pastrate de-a lungul secolelor de Biserica Ortodoxa
în depozite, muzee sau colectii. Preocuparea constanta de a le pastra
si transmite generatiilor viitoare conduce în mod evident la cercetarea
stiintifica, atat cea istorico-artistica cat si cea în vederea conservarii,
eventual a restaurarii lor. Cunoasterea naturii materialelor folosite la
punerea in opera ne aduce indicii importante in datarea si evaluarea
36 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

acestor piese. Scopul investigatiei stiintifice este de a cunoaste: structura,


compozitia si comportamentul materialelor folosite dar si a cauzele
care au determinat actuala stare de conservare. Utilizarea metalelor
pentru decorarea pieselor textile a inceput din perioada medievala
iar cercetarea analitica de firelor metalice a început aproape 30 de
ani în urma. [1]
Confectionarea acestor textile scumpe si stralucitoare a servit
pentru a exprima ierarhia si pentru a afisa statutul de sacru. Materiale
utilizate pentru realizarea articole de îmbracaminte eclesiale, textilele
ortodoxe bisericesti, au fost tesaturi de matase cu fir de aur si de
argint sau catifea brodata cu fire metalice de aur si argint. Firele s-au
folosit ca atare sub forma de sarma si banda sau infasurate pe un
miez textil ( matase, bumbac) [1,2,4]. Broderiile erau ornamentate cu
paiete din metal pretios, perle si pietre pretioase sau semipretioase.
Modelele decorative si tehnica de broderie cu fire de metal, a ramas
aproape neschimbata în timpul perioadelor post bizantine tarzii creand
un stil caracteristic, care separa textile ortodoxe romanesti de cele
din Europa de Vest si de traditiile orientale [3,5].
In anul 2011 in cadrul proiectului MILAD, de tip PN II finantat de
UEFISCDI, a fost luata in studiu o colectie ce detine peste 400 de
textile eclesiastice de o rara frumusete ce au fost consemnate în
documentele de epoca ca apartinand in mare majoritate secolelor
XVIII-XX. Din aceasta colectie fac parte textile cu functiuni diferite:
omofore, nebedernite, manecutearhiresti si preotesti,, sacose arhieresti,
mantii arhieresti, feloane, stihare si orare diaconesti, acoperaminte
pentru sfinte vase, epitafe, mitre, epitrahile etc., bogat ornamentate
cu diverse accesorii metalice (paiete, fire). Studiul prezent cuprinde
rezultatele investigarii neinvazive prin fluorescenta de raze X a
accesoriilor metalice a 9 textile religiose pastrate de o suta de ani in
turla de nord a Catedralei Mitropolitane din Iasi, care pana nu demult
au fost niste numere intr-un registru de inventar. Exista multe
publicatii referitoare la textile [6-15] dar textilele bisericesti romanesti
au fost studiate în principal, din punctul de vedere al istoricului de
arta.
Aceasta cercetare are ca scop sa contribuie la un studiu cuprin-
zator asupra textilelor eclesiastice ortodoxe romanesti si este axat pe

36
Tehnici analitice neinvazive (XRF) aplicate în investigarea accesoriilor metalice 37

identificarea caracteristicilor morfologice si tehnologice de fire metalice


folosite pentru decorarea acestor textile. Rezultatele vor ajuta la
stabilirea unor relatii stilistice si tehnologice între atelierele de broderie
romanesi si europene dar si la datarea si autentificarea obiectelor.

2. Partea experimentală
Descrierea pieselor textile

a b c

d .e f

g h i

Fig.1 Obiectele textile eclesiastice selectate pentru studiu:


a-epitaf, 1842; b-epitaf secol XVIII; c- mitra arhiereasca, secol XVIII;
d-mitra arhiereasca, secol XVIII; e- mitra arhiereasca, secol XIX;
f-acoperamant; g- Sacos arhieresc;h- Epitrahil; i - Orar diaconesc

Epitaful (fig.1ab) este o icoana sub forma unei panze mari pictate
sau brodate, bogat ornamentata, care este utilizata in cultul ortodox

37
38 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

in timpul slujbelor din Sfanta si Marea Vineri si Sambata Mare. Mitra


arhiereasca (fig.1 c,d,e) este un acoperamant al capului, care se
foloseste numai de arhierei, in serviciul liturgic, precum si in alte
oficii divine. Sacosul (fig.1g) este un vesmant purtat de arhiereu în
forma de sac, mai scurt decat stiharul, cu maneci scurte si largi. Sub
brate se închide si se deschide pe fiecare parte cu cate sase clopotei.
Orarul (fig.1i) vesmant purtat de catre diacon simbolizeaza aripile
ingerilor care zboara neincetat in jurul tronului ceresc, slujind
Domnului. Epitrahilul (fig.1h) este o fasie de stofa sau matase lata
cam de 30 cm si lunga, partea de la capatul de jos este ornata cu
franjuri iar pe fasia ce atarna pe piept se coase sau se brodeaza o
cruci [10]. Dupa descrierea functiei eclesiale a obiectelor in tabelul 1
sunt prezentate principalele caracteristici de confectionare.

Tabelul 1 Caracterizarea textilelor analizate


din colectia Catedralei Mitropoliei Moldovei

Descrierea obiectului Datare Nr. inv.


1. Epitaf, catifea grena, fir auriu, argintiu, scena 1842 318
pictata
2. Epitaf, catifea grena, fir auriu, argintiu, paiete, secolul XVIII 320
scena pictata
3. Mitra arhiereasca, brodata cu arabescuri si secolul XVIII 160
cruci, fond catifea grena, pietre colorate, fir
auriu, argintiu, perle albe, 4 medalioane
4. Mitra arhiereasca, fond brodat fir auriu si secolul XIX 163
argintiu, pietre, 4 medalioane email mari 2
medalioane mici
5. Mitra arhiereasca, fond brodat fir auriu si secolul XVIII 272
argintiu, pietre colorate, 4 medalioane email
mari, 4 frunze
6. Acoperamant sfinte vase, mitropolit Iosif secolul XIX 832
Naniescu, fir auriu, matase bleo
7. Sacos arhieresc, matase, fir auriu, fir argintiu secolul XIX 1063
8 Epitrahil matase brodata fir metallic auriu, secolul XIX 232
argintiu, paiete
9 Orar, matase, broderie galon fir metalic auriu secolul XIX 1085
si argintiu, cruci brodate cu fir metalic pe
catifea aplicate

38
Tehnici analitice neinvazive (XRF) aplicate în investigarea accesoriilor metalice 39

Echipament
Determinarile experimentale s-au realizat cu un spectrometru cu
fluorescenta de raze X portabil, tip Innov X Systems Alpha Series.
Acesta este echipat cu un tub de raze X cu anticatod de W, lucrand la
parametrii maximi de 35kV si 40μA, radiatia de fluorescenta fiind
detectata si analizata cu un detector Si(PIN), cu racire termoelectrica,
iar operarea aparatului este controlata de un minicomputer. Pentru
trasarea spectrelor si analiza semicantitativa s-a utilizat softul pentru
matrici grele Analytical mode, timpul de excitare fiind selectat la 30 sec.
La stabilirea zonelor de pe suprafata obiectului unde se efectueaza
masuratorile s-a utilizat un microscop digital portabil VT 300 care
poate mari pana la 300 de ori fata de marimea naturala si care
folosindu-se de senzorul video poate fotografia obiectul cu o claritate
deosebita. Acest lucru a permis observarea celor mai mici detalii, in
rezolutie high.

3. Rezultate si discutii
Caracterizare accesoriilor metalice din textilele eclesiastice ce
apartin patrimoniului cultural este esentiala pentru întelegerea meca-
nismelor de degradare a acestora. Aparatele portabile XRF de tip
INNOV X reprezinta cele mai moderne tehnici de investigare ce
permit o determinare rapida si simpla a compozitiei primare a unui
material fara a preleva probe din acesta. Pana in prezent este
cunoscuta folosirea lor pentru analize în domeniul artei si arheologie.
Pentru fiecare din obiectele din fig.1 determinarile s-au realizat in
5-7 puncte diferit alese dupa culoarea metalului, forma firului (circular
sau banda), tipul de accesoriu (fir, paieta sau franjure) etc. S-a optat
pentru aceasta varianta deoarece la analiza optica a zonelor de
analizat s-a constat ca firele metalice prezinta aspecte diferite. Unele
aveau culoare uniforma argintie sau aurie pe toata suprafata altele
aveau nuanta aurie doar pe una din fete.
Rezultatele spectrale cele mai relevante se regasesc in fig. 2-10
iar rezultatele cantitative exprimate in % ale elementelor din com-
pozitia acesoriilor metalice in tabelele 2-4.

39
40 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

a b

Fig. 2 Spectrele XRF ale metalelor din EpA


a) broderie ornament vegetal cu fire metalice sub forma de banda.
b) paiete metalice de culoare galben aurie.
c) broderie cu fir metalic circular infasurat pe miez textil.

a b

40
Tehnici analitice neinvazive (XRF) aplicate în investigarea accesoriilor metalice 41

Fig. 3 Spectrele XRF ale metalelor din EpB


a) fir metalic sub forma de banda infasurat pe miez textil.
b) fir metalic circular.c) paiete metalice de culoare galben aurie.

Fig. 4 Spectrele XRF ale metalelor din Sak


a) fir metalic circular infasurat pe miez textil.
b) fir metalic sub forma de banda.

a b

Fig. 5 Spectrele XRF ale metalelor din M1 z.


a) fir metalic spiralat infasurat pe miez textil.
b) fir metalic sub forma de banda.

41
42 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

a b

Fig. 6 Spectrele XRF ale metalelor din M2 z.


a) fir metalic infasurat pe miez textil.
b) paiete din metal de culoare galbena.

a b

Fig. 7 Spectre XRF ale metalelor din M3z


a) fir metalic sub forma de banda pe miez textil.
b) fir metalic circular infasurat pe miez textil.

a b

Fig. 8 Spectre XRF ale metalelor din Eph


a) fir metalic circular infasurat pe miez textil. b) fir metalic circular

42
Tehnici analitice neinvazive (XRF) aplicate în investigarea accesoriilor metalice 43

Fig. 9 Spectre XRF ale metalelor din Acp


a) fir metalic infasurat pe miez textil galben.
b) fir metalic sub forma de banda infasurat pe miez textil.

a b

Fig. 10 Spectre XRF ale metalelor din Ord


a) fir metalic infasurat pe miez textil galben.
b) paieta metalica argintie

Din analiza spectrala rezulta ca accesoriile metalice sunt confec-


ionate din aliaj argint si cupru placat cu aur, aliaj din argint si aur,
aliaj cupru placat cu argint aurit si aliaj argint, plumb placat cu aur.
Grosimea straturilor de metal variaza in cadrul aceluiasi obiect si de
la un obiect la altul. Determinarile s-au realizat in zone in care su-
rafata metalului era cu destructii nesemnificative pentru a se evita
erori datorate unor eventuali produsi de coroziune.
In tabelul 1 sunt prezentate rezultatele cantitative exprimate in
procente ale metalelor din compozitia firelor metalice folosite la broderie.
La firele cu continut mai mare de aur in aliaj cu argintul se observa

43
44 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

cantitati mici de cupru sau de plumb adaugate pentru intarirea


aliajului si pentru al ieftini [2].
Firele din argint sub forma de banda sunt placate cu un strat
subtire de aur pe o singura fata in cazul EpB , M1z, M2z si Sak iar la
Acp, M3z , EpA se constata acoperirea in zonele neuzate pe ambele
fete. In cazul paietelor de la M2 zb acestea sunt confectionate din
sirma de cupru si sunt placate cu un strat subtire de aliaj aur si argint
pentru a le da stralucire. Paietele din broderia Sak si Ord sunt confec-
ionate din sarma de argint.

Tabelul 2 Rezultatele analizelor cantitative XRF la Epitaf

Elemente caracteristice (XRF), %


Cod zona Culoare
Epitafe
analizata metal
Pb Cu Au Ag
EpAa - 1,11 1,28 97,61 argintie
EpAb - 1,83 3,49 94,67 aurie
EpAc - 1.46 1.84 96.70 argintie
14,04 galben -
EpBa - - 85,98
aurie
EpBb 0,37 - 2.56 96,06 galben aurie
EpBc 1,38 - 3,57 96.06 aurie

Tabelul 3 Rezultatele analizelor cantitative XRF, Mitre

Elemente caracteristice (XRF), %


Cod zona Culoare
Mitre arhieresti
analizata metal
Pb Cu Au Ag
M1 za 0,25 - 5,02 94,73 galben auriu
M1 zb 0,15 - 1,24 98,60 argintie
M1 zc - - 54,32 45,68 aurie
M1 zci - - 55,54 44,46 aurie
M2 za - 1.03 3,30 95,67 aurie
M2 zb - 97,09 1,50 1,48 galben
M2 zc - 7,25 23,50 69,25 galben-auriu
M3 za - - 2,04 97,96 galben aurie
M3 za - 13,56 1,80 84,63 argintie

44
Tehnici analitice neinvazive (XRF) aplicate în investigarea accesoriilor metalice 45

Tabelul 4 Rezultatele analizelor cantitative XRF

Cod zona Elemente caracteristice (XRF), % Culoare


analizata Pb Cu Au Ag metal
Sacos
Sak a 16,51 2,27 1,88 79,14
Sak b - 1,11 1,28 97,61
Sak c - 2,52 1,70 95,78
Sakd - 2,20 2,38 95,42
Epitrahil
Eph a - 0,67 2,22 97,11 galben auriu
Eph bint - 1,43 1,59 96,99 argintie
Eph bext - 1,37 2,30 96.33 aurie
Acoperamant Sf vase
Acp a 23,41 1,56 75,03 galben
Acp b - 1,26 98,74 aurie
Orar diacon
Ord a 0,25 - 0,54 99,22 argintie
Ord b 1,07 - 1,38 97,55 aurie
Ord c 0,76 1,15 98,09 argintie
Ord e 1,12 - 1,30 97,58 aurie

Paietele, care au fost facute prin aplatizarea sarmei de cupru sau


argint, sunt inregistrate incepand cu secolul al 18-lea. Acestea au
dimensiuni diferite in functie de diametrul firului folosit pentru pro-
ucerea lor. Prezenta acestora reprezinta un alt reper in datarea
obiectului.
In functie puritatea metalelor din compozitia firelor s-a putut
identifica provenienta acestora existand diferente în calitatea firelor
de metal din Europa de Est (greacesti si Otomane) care sunt mult mai
pure decat cele provenite din Vest si care au un continut mai mare de
cupru sau plumb. La firele metalice din argint sub forma de banda s-a
constata un procent mai mare de aur folosit la aurire.

4. Concluzii
Desi aceasta cercetare este curs de desfasurare datele obtinute
sunt deja un reper de baza privind caracteristicile morfologice si

45
46 Maria Cristina Timar, Emanuela Beldean, Anca Maria Varodi, John Muscu

tehnologice ale firelor metalice folosite pentru decorarea textilelor


ecleziale romanesti in perioada studiata.
• În accesoriile metalice fire au fost identificate metale cu urma-
toarea compozitie: aliaj argint si cupru placat cu aur, argint aurit, aliaj
aur, argint, cupru, si aliaj argint, plumb placat cu aur
• Paietele prezinta doua tipuri de compozitii: cupru placat cu
argint aurit cupru si aliaj argint ,cupru
• În cadrul aceleiasi piese textile se observa ca ca firele metalice
folosite au compozitii asemanatoare exceptie fiind doar in cazul
Sacosului unde pe una din zonele analizate apare un aliaj plumb,
cupru aur argint;
• In firele de argint aurit provenite din Orient se foloseau în
general metale pretioase foarte pure;
• In mod frecvent benzile de argint au o acoperire subtire de
aur, fie numai pe suprafata exterioara fie pe ambele fete;
• Prezenta unei cantitati mici de cupru sau plumb in firele cu
continut mare de argint s-a facut probabil pentru întarirea metalului
si pentru a-l face mai ieftin.

5. Bibiliografie
1. Hacke, AM, Car, CM., Brown, A., Characterization of metal threads in renaissance
tapestries. Metal 04, Proceedings of the International Conference on Metals
Conservation, J Ashton & D Hallam (eds), Canberra , Australia, 4-8 October,
2004, p.415-425.
2. Járó, M., Metal threads in Historical Textiles, Molecular and Structural
Archaeology: Cosmetic and Therapeutic Chemicals. NATO Science Series, Series
II: Mathematics, Physics and Chemistry, G Tsoucaris & J Lipkowski (eds), 117,
2003, p. 163-178.
3 Photos-Jones, E., Hendry, A., Kavasila, P., SEM and TEM examination of Byzantine
and Post-Byzantine metal threads in Greek Orthodox ecclesiastical textiles,
Archaeometry Issues in Greek Prehistory and Antiquity, Hellenic Society of
Archaeometry, Y Bassiakos, E Aloupi & Y Facorellis (eds), Society of Messenian
Archaeological Studies, (Athens), 2001, p. 429-434.
4. Vornicu, N., Bibire, C., Non-destructive XRF analysis of metals the ecclesiastical
garments a 19-20 th century, Art d’aujourd’hui, patrimoine de demain. Conser-
vation-restauration de l’art contemporain”, Colloque SFIIC (13es journées
d’études), INP, Paris, 2009, pg 343.
5. Karatzani, A., Study and analytical investigation of metal threads from Byzan-
tine/Greek ecclesiastical textiles, X-Ray Spectrometry, 4, 37, 2008, p. 410-417

46
Tehnici analitice neinvazive (XRF) aplicate în investigarea accesoriilor metalice 47

6. Cybulska, M., Maik, J., Archaeological Textiles- a Need for Methods of Analysis and
Reconstruction, Fibres & Textiles in Eastern Europe 5-6, 15, 2007
7. Darrah, J.A., Metal Threads and Filaments, Recent Advances in the Conservation
and Analysis of Artifacts, Ed: Black, J., Summer School Press, University of
London, Institute of Archeologie, (London), 1987; p. 211-221

47
Non-invasive analytical techniques (XRF)
applied to investigate metal accessories
ecclesial belonging textiles heritage collections

Nicoleta Vornicu1, Cristina Bibire1, Corneliu Oniscu2


1T.A.B.O.R Metropolitan Research Center, Iasi
2Technical University Gh.Asachi, Faculty of Chemical Engineering

Abstract
Research of works of art by modern technology is essential for smooth
running of the process of conservation and restoration. This paper presents
experimental results obtained from non-invasive investigation by X-ray
fluorescence characterization of metal wire used to decorate textiles Romanian
Orthodox religion. The method is new in the investigation of textiles where
micro destructive techniques used until now. Results are expressed quantitatively
and spectral and measurement errors are very small.
The accessories and sequins metal wires were identified that were in
composition metals: silver, gold, gold alloy, silver, copper, lead alloy, gold
and silver. Knowing the nature of materials used in commissioning work brings
us important clues in dating and evaluating these parts.
Keywords: XRF, ecclesiastical textiles, metals, Conservation

1. Introduction
Historical ecclesiastical textile thesaurus, counting a large number
of pieces has been preserved over the centuries by the Church in
warehouses, museums or collections. Pains to preserve and pass
down clearly lead to scientific research, both historical and artistic as
the conservation, possibly their restoration. Knowing the nature of
materials used in commissioning work brings us important clues in
dating and evaluating these parts. Purpose of scientific investigation
is to know: structure, composition and behavior of materials used but
also the causes of the current conservation status. Using metal parts
Non-invasive analytical techniques (XRF) applied to investigate metal accessories 49

for textile decoration began in medieval times and analytical research


of wire began almost 30 years ago [1].
Textile manufacturing these expensive and shiny served to
express the hierarchy and display the status of sacred. Materials used
for the ecclesiastical garments, textiles Orthodox Church, were silk
with gold and silver velvet embroidered with gold and silver wire.
Wires were used as such as wire and tape wound on a core or fabric
(silk, cotton) [1, 2, and 4]. The embroideries were ornamented with
precious metal beads, pearls and precious or semiprecious stones.
Decorative patterns and embroidery techniques with metal wires
remained almost unchanged during the late Byzantine periods after
creating a specific style, which separates the Romanian Orthodox
textile those in Western and Eastern traditions [3, 5]. In 2011 the
project MILAD, type PN II, UEFISCDI funded, has been studied a
collection which has over 400 textile ecclesiastic of rare beauty that
were mentioned in documents of that time as belonging mostly XVIII-
XX centuries. From this collection is different text: omophorion,
bedernita, arm ruffs, sacos, bishop's robes, phelonion, surplice and
stole deacon, coverings for the sacred vessels, epitaph, miter, epitaph,
etc.., richly adorned with various accessories metal (beads, wire). The
present study includes the results of noninvasive investigation by X-
ray fluorescence of nine textile metal accessories religious kept a
hundred years in the north tower of the Metropolitan Cathedral in
Iasi, which until recently were some numbers in the inventory
records. There are many publications on textiles [6-15] but the
Romanian church textiles have been studied mainly in terms of art
history. This research aims to contribute to a comprehensive study
on the Romanian Orthodox ecclesiastical textiles and is focused on
identifying morphological and wire technology used for decorating
these textiles. The results will help establish relationships between
style and technology embroidery workshops but also Romanian and
European objects dating and authentication.

49
50 Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Corneliu Oniscu

2. Experimental part
Description of the pieces

a b c

d .e f

g h i

Fig.1 Ecclesiastical textile objects selected for study: a- Epitaph, 1842;


b-XVIII century Epitaph, c- Bishop’s miter, XVIII century;
d- Bishop’s miter, XVIII century; e- Bishop’s miter, XIX century,
f-Coatings, g-Sacos; h – Epitrahil; i-Stole deacon

Epitaph (fig.1ab) is an icon as a large canvas painted or


embroidered, richly decorated, which is used in Orthodox worship
during services of Holy and Great Friday and Holy Saturday. Bishop’s
miter (Fig. 1 c, d, e) is a covering of the head, which is used only by
bishops in liturgical services and other divine offices. Sacos (fig.1g) is
a garment worn by bishop saccate, shorter than the surplice, with
short sleeves and wide. Under the closed and open arms on each side

50
Non-invasive analytical techniques (XRF) applied to investigate metal accessories 51

with six bells. Stole deacon (Fig. 1i) garment worn by the deacon
stands constantly flying wings of angels around the throne of heaven,
serving the Lord. Epitrachelion (fig.1h) is a strip of cloth or silk wide
as 30 cm long at the lower end is adorned with fringe and on the strip
hanging on the chest or embroidering a cross stitch [10]. After
describing the function of ecclesiastical objects in Table 1 are the
main features of design.

Table 1 Characterization of textiles from the collection analyzed


Cathedral Church of Moldova

Description of the objects Datation Inventory


1. Epitaph, burgundy velvet, gold 1842 318
lace, silver, painted scene
2. Epitaph, burgundy velvet, gold XVIII century 320
lace, silver, beads, painted scene
3. Bishop’s miter, embroidered with XVIII century 160
arabesques and crosses, burgundy
velvet background, colored stones,
gold lace, silver, pearl white, 4
medallions
4. Bishop’s miter, background gold XIX century 163
and silver embroidery thread,
stones, four large medallions email
two small medallions
5. Bishop’s miter, background gold XVIII century 272
and silver embroidery thread,
colored stones, four medallions
email 4 large leaves
6. Coatings sacred vessels, XIX century 832
Metropolitan Joseph Naniescu,
gold lace, silk blue
7. Sacos, silk, gold thread, silver XIX century 1063
thread
8 Epitrachelion, silk thread XIX century 232
embroidered metallic gold, silver
sequins
9 Stole deacon, silk, embroidery XIX century 1085
gallon gold and silver wire, crosses
velvet embroidered with metallic
thread used

51
52 Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Corneliu Oniscu

Equipment
Experimental determinations were made with X-ray fluorescence
spectrometer portable type Innov X Systems Alpha Series. It is
equipped with an X-ray tube with W anticatod, working at 35kV and
40μA maximum parameters, fluorescence radiation is detected and
analyzed with a detector (PIN) Thermoelectric cooling and device
operation is controlled by a minicomputer . To establish spectra and
semi quantitative analysis software was used for heavy matrices
Analytical mode is selected during excitation at 30 sec.
In determining areas of the object surface location where the
measurements we used a portable digital microscope VT 300 which
can increase up to 300 times its natural size and that using video
sensor can photograph the subject with great clarity. This allowed
observation of detail, in high resolution.

3. Results and discussion


Characterization of textile metal accessories belonging to ecclesi-
astical cultural heritage is essential for understanding their
degradation mechanisms. Portable XRF devices INNOV type X is the
latest investigative techniques that enable rapid and simple determi-
nation of the composition of a material without the samples from it.
So far is known to use them to analyze art and archeology. For each of
the objects (Fig.1) determinations were performed in 5-7 different
points chosen color metal wire shape (circular or band), the type of
accessory (wire, sequins or fringe) etc. This option was chosen
because the optical analysis areas analyzed was found that metal
wires presents different aspects. Some had silver or gold uniform
color all over the others had golden hue on one side only.
Most relevant spectral results are found in Figure 2-10 and
quantitative results expressed in% of the composition of accessories
metal elements in Tables 2-4.

52
Non-invasive analytical techniques (XRF) applied to investigate metal accessories 53

a b

Fig. 2 XRF spectra of metals EpA a) metal thread embroidery ornamental


plant as the band. b) yellow gold metallic sequins. c) embroidery wire
wrapped round the core fabric.

a b

53
54 Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Corneliu Oniscu

Fig. 3 XRF spectra of metals EpB


a)wire as the band wrapped the core fabric b) wire circular
c) golden yellow metallic sequins.

a b

Fig. 4 XRF spectra of metals Sak


a) wire wrapped round the textile core. b) wire as the band.

a b

Fig. 5 XRF spectra of metals M1 z.


a) the core wire spiral wrapped cloth. b) wire as the band.

54
Non-invasive analytical techniques (XRF) applied to investigate metal accessories 55

a b

Fig. 6 XRF spectra of metals M2 z.


a) wire wrapped on the core fabric. b) flakes of yellow metal.

a b

Fig. 7 XRF spectra of metals M3z


a) wire as the band on the core fabric.
b) circular wire wrapped on the core fabric.

a b
Fig. 8 XRF spectra of metals Eph
a) wire wrapped round the textile core. b) circular wire.

55
56 Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Corneliu Oniscu

Fig. 9 XRF spectra of metals Acp


a) wire core wrapped in yellow cloth.
b) as the band wire core wrapped in fabric.

a b

Fig.10 XRF spectra of metals Ord


a) core wire wrapped on yellow fabric.
b) metallic silver sequins.

From spectral analysis show that metal accessories are made of


silver and copper alloy plated with gold, silver and gold alloy, copper
alloy plated with silver gilt and silver alloy, gold plated lead. Thickness
of metal varies in the same object and one object to another.
Determinations were made in areas where the metal surface was
significant destructions to avoid errors due to eventual corrosion
products. In Table 1 the quantitative results expressed in percentages
of the metals composition of wire used in embroidery. The wires with
higher content of gold in silver alloy is observed small amounts of
copper or lead alloy and added to strengthen the cheap [2]. Silver

56
Non-invasive analytical techniques (XRF) applied to investigate metal accessories 57

wires in the form of tape are coated with a thin layer of gold on one
side for EpB , M1z, M2z and Acp, M3z , EpA finds cover in unused
areas on both sides. If the M2 zb sequins are made of copper wire is
coated with a thin layer of gold and silver alloy to give brilliance. Sak
embroidery and sequins of Ord are made of silver wire.

Table 2 Results of quantitative XRF analysis to Epitaph

Characteristic elements (XRF), %


Analyzed
Epitaphs Color metal
area code
Pb Cu Au Ag
EpAa - 1,11 1,28 97,61 silver
EpAb - 1,83 3,49 94,67 gold
EpAc - 1.46 1.84 96.70 silver
EpBa - - 14,04 85,98 yellow -gold
EpBb 0,37 - 2.56 96,06 yellow -gold
EpBc 1,38 - 3,57 96.06 gold

Table 3 Results of quantitative XRF Analysis , bishop's Miter

Characteristic elements (XRF), %


Analyzed
Bishop's miter Metal color
area cod
Pb Cu Au Ag
M1 za 0,25 - 5,02 94,73 yellow -gold
M1 zb 0,15 - 1,24 98,60 silver
M1 zc - - 54,32 45,68 gold
M1 zci - - 55,54 44,46 gold
M2 za - 1.03 3,30 95,67 gold
M2 zb - 97,09 1,50 1,48 yellow
M2 zc - 7,25 23,50 69,25 yellow -gold
M3 za - - 2,04 97,96 yellow -gold
M3 za - 13,56 1,80 84,63 silver

57
58 Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Corneliu Oniscu

Table 4 Results of quantitative XRF analysis,objects

Analyzed Characteristic elements (XRF), %


Metal color
area cod Pb Cu Au Ag
Sacos
Sak a 16,51 2,27 1,88 79,14
Sak b - 1,11 1,28 97,61
Sak c - 2,52 1,70 95,78
Sakd - 2,20 2,38 95,42
Epitrahil
Eph a - 0,67 2,22 97,11 yellow- gold
Eph bint - 1,43 1,59 96,99 silver
Eph bext - 1,37 2,30 96.33 gold
Coatings St vessels
Acp a 23,41 1,56 75,03 yellow
Acp b - 1,26 98,74 gold
Stole deacon
Ord a 0,25 - 0,54 99,22 silver
Ord b 1,07 - 1,38 97,55 gold
Ord c 0,76 1,15 98,09 silver
Ord e 1,12 - 1,30 97,58 gold

Flakes, which were made by flattening the copper or silver wire,


are recorded since the 18th century. They have different sizes depending
on the diameter of the thread used to produce them. This is another
milestone in their dating of the object. Depending on the composition
purity metal wires could find their origin there are differences in
quality of metal wires in Eastern Europe (Greek and Ottoman) which
are more refined than those from the West and have a higher content
of copper or lead. The silver metal wires as the band has found a
higher proportion of gold used in gilding.

4. Conclusions
Although this research is ongoing data already obtained a basic
reference on morphological and technological characteristics of the
wire used to decorate textiles Romanian ecclesiastical during the
period.

58
Non-invasive analytical techniques (XRF) applied to investigate metal accessories 59

The metal accessories metal wires were identified with the


following composition: copper alloy plated with silver and gold, gilded
silver, gold alloy, silver, copper and silver alloy, gold plated lead
• Straw has two types of compositions: silver plated copper
alloy plated copper and silver, copper.
• In the same piece of textile can see that the metal wires used
have similar compositions except the bag just in case one of the areas
where the analysis is an alloy of lead, copper gold silver
• The gilded silver threads from the East are generally used in
very pure metals.
• • The silver bands often have a thin coating of gold is only the
exterior or both sides.
• The presence of small amounts of copper or lead in wires with
high silver content was probably done to strengthen the metal and
make it cheaper.

5. References
1. Hacke, AM, Car, CM., Brown, A., Characterization of metal threads in renaissance
tapestries. Metal 04, Proceedings of the International Conference on Metals
Conservation, J Ashton & D Hallam (eds), Canberra , Australia, 4-8 October,
2004, p.415-425.
2. Járó, M., Metal threads in Historical Textiles, Molecular and Structural
Archaeology: Cosmetic and Therapeutic Chemicals. NATO Science Series, Series
II: Mathematics, Physics and Chemistry, G Tsoucaris & J Lipkowski (eds), 117,
2003, p. 163-178.
3 Photos-Jones, E., Hendry, A., Kavasila, P., SEM and TEM examination of Byzantine
and Post-Byzantine metal threads in Greek Orthodox ecclesiastical textiles,
Archaeometry Issues in Greek Prehistory and Antiquity, Hellenic Society of
Archaeometry, Y Bassiakos, E Aloupi & Y Facorellis (eds), Society of Messenian
Archaeological Studies, Athens, 2001, p. 429-434.
4. Vornicu, N., Bibire, C., Metode stiintifice de Investigare a operelor de arta, Editura
Trinitas, Iasi, 2004, p.173
5. Karatzani, A., Study and analytical investigation of metal threads from Byzantine/Greek
ecclesiastical textiles, X-Ray Spectrometry, 4, 37, 2008, p. 410-417
6. Cybulska, M., Maik, J., Archaeological Textiles- a Need for Methods of Analysis and
Reconstruction, Fibres & Textiles in Eastern Europe 5-6, 15, 2007
7. Darrah, J.A., Metal Threads and Filaments, Recent Advances in the Conservation
and Analysis of Artifacts, Ed: Black, J., Summer School Press, University of
London, Institute of Archeologie, London, 1987; p. 211-221

59
60 Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Corneliu Oniscu

8. Omar, A.K., Khaled, N., Non-destructive method to investigate the deterioration


extent of Coptic Egyptian textiles, Journal of textile and apparel. Technology and
management., 4, 4, 2005
9. Marian, C., Repere ale restaurãrii textilelor arheologice din mãtase naturalã,
Editura Tehnopress, Bucuresti, 2001

60
Conservarea restaurarea unui scaun arhieresc
din sec. XIX provenit
de la Schitul din Berăslăveşti

Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău


Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului,
Departamentul Prelucrarea Lemnului şi Designul Produselor din Lemn,
Colina Universităţii 1, Braşov 500068

Rezumat
Lucrarea se referă la conservarea şi restaurarea unui scaun arhieresc
provenit de la Schitul Berislăveşti din judeţul Vâlcea. Scaunul, care datează
din 1838, este un minunat exemplu de artă şi meşteşug al comunităţii din
acea perioadă, atât prin formă, proporţii, structură, elemente decorative, cât
mai ales prin ornamentul sculptat complex, de pe spătar. Acesta conţine
câteva elemente cu valoare simbolistică: mitra, şerpii, crucea şi formele
vegetale, inscripţiile chirilice şi anul execuţiei 1838 fiind un motiv pentru o
atentă documentare istorică. Obiectul era într-o stare avansată de degra-
dare datorită abandonării şi depozitării în condiţii neadecvate, cu grave pro-
bleme de atac biologic, lemn fragil, crăpături în lemn, lipsa unor elemente
componente. Scaunul a fost adus în laboratorul nostru pentru investigaţii şi
conservare. Principalele intervenţii asupra obiectului au fost: curăţare,
bioprotecţie, consolidarea lemnului fragilizat prin impregnare cu răşină, inte-
grare coloristică pentru menţinerea patinei, protecţie preventivă şi finisare
cu ceară naturală. Elementele care lipseau au fost completate după o docu-
mentare detaliată privind istoricul obiectului şi examinarea unor obiecte
similare din acelaşi loc şi perioadă.
Cuvinte cheie: conservare-restaurare, mobilier bisericesc, scaun arhieresc

1. Introducere

Schitul din Berislaveşti este un ansamblu monastic de valoare


naţională, recunoscut din 1955 ca monument istoric de categoria B,
înscris în lista CIMEC a patrimoniului cultural (http://cimec.ro/scripts/
Monumente/mon.asp?nr=4). Acesta este localizat în vestul judeţului
62 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

Vâlcea, în satul Berislăveşti. Biserica ce aparţine acestui ansamblu a


fost ctitorită de către boierul Sandu Bucşenescu şi soţia sa Maria şi
este un valoros monument de arhitectură feudală târzie. Din puţinele
mărturii rămase din acele vremuri se presupune că în 1753 a început
construcţia bisericii şi a fost terminată în 1762.
(http://www.bibnat.ro/dyndoc/publicatii/pagini%20din%20istoria
%20monahismului%20ortodox.pdf). De atunci, construcţia a suferit
numeroase degradări datorate războaielor, cutremurelor, fiind reno-
vată de câteva ori. Diferite surse menţionează că prima descriere
detaliată a schitului datează din 1837 [1] şi corespunde în linii mari
cu ceea ce s-a scris în sec. XX [2, 3]. Ansamblul din Berislăveşti a avut
de-a lungul timpului mai multe destinaţii: schit de călugări, biserică
parohială, chiliile au servit ca şcoală pentru copiii săraci. Din 1948
ansamblul a funcţionat ca schit şi biserică parohială pentru locuitorii
din Berislăveşti [4].
Numeroase proiecte de restaurare au fost făcute începând din
1932, şi reluate apoi în anii 1949, 1967 şi 1972. Actualmente biserica
are nevoie urgentă de o restaurare complexă, deoarece acoperişul a
fost distrus în timpul unei furtuni în 2004, fiind construit doar un
acoperiş provizoriu. În figura 1 este prezentată o imagine generală a
bisericii cu shele şi o imagine din interior, care evidenţiază pictura
veche originală, în urma unei restaurări începute în 2006 şi stopate
datorită lipsei de fonduri. În realitate, sintagma Berislăveşti – o ruină,
pare să fie cuvântul cheie care exprimă situaţia actuală
(http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii
/ro/Fostul%20schit%20Scaueni/19286).
Timpul, istoria şi fenomenele de degradare şi-au lăsat amprenta
nu numai asupra bisericii, ci şi asupra obiectelor provenite din acest
ansamblu, obiecte ce fac parte din patrimonial cultural mobil. Mobilierul
bisericesc, pe lângă iconostase şi alte obiecte din lemn cu valoare ar-
tistică, istorică şi simbolistică precum şi conservarea şi restaurarea
lor trebuie să fie considerate ca o prioritate. O conservare preventivă
adecvată este importantă ca o minimă acţiune ce trebuie efectuată
înainte de conservarea şi restaurarea efectivă.
Conservarea restaurarea unui scaun arhieresc din sec. XIX de la Schitul din Berăslăveşti 63

a. Imagine generală din b. Imagine din interiorul bisericii


exteriorul bisericii cu un care arată un fragment din fresca
acoperiş provizoriu şi schele originală evidenţiată în timpul testelor
de restaurare din 2006

Fig. 1 Biserica din Berislăveşti

O piesă importantă de mobilier prezentă în fiecare biserică este


scaunul arhieresc. Acesta este un obiect de mobilier cu importanţă
simbolică, fiind utilizat numai de către Arhiereu, reprezentant de
seamă al clerului bisericesc superior. El reprezintă un simbol al pildei
şi autorităţii Arhiereului în biserică. De pe acest scaun Arhiereul sau
Mitropolitul poate observa tot ce se petrece în interiorul bisericii în
timpul slujbei. [5].
În lucrarea de faţă este prezentat un studiu de caz privind
conservarea-restaurarea unui scaun arhieresc, datat în 1838, provenit
de la Schitul Berislăveşti. Această piesă de mobilier a fost adusă pentru
investigare şi conservare în Laboratorul de Restaurare a Mobilei din
cadrul Facultăţii de Ingineria Lemnului, din Universitatea Transil-
vania Braşov. Deşi avem o experienţă de peste 15 ani în domeniul
restaurării mobilei, acest caz a reprezentat o provocare, cât şi o
oportunitate pentru laboratorul nostru, fiind cel mai vechi obiect
restaurat până acum.
64 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

2. Studiu de caz
2.1. Descrierea obiectului
Scaunul arhieresc la care se referă prezenta lucrare şi care
datează din 1838, este un minunat exemplu de artă şi meşteşug al
comunităţii din acea perioadă, atât prin formă, proporţii, structură,
elemente decorative, cât mai ales prin ornamentul sculptat complex,
de pe spătar. Se presupune că scaunul a fost executat în atelierele
Mănăstirii Cozia.
Obiectul investigat este o piesă clasică de mobilier de şedere,
alcătuit din trei elemente componente principale: laterale, panou spate
şi şezut. În figura 2 sunt prezentate elementele componente ale scau-
nului arhieresc.

3 10
1

2
6
9
4
12

7
5
11

Fig. 2 Scaun arhieresc de la Fig. 3 Ornament cu


Schitul Berislăveşti simboluri sculptate
1-lonjeron spate, 2-lonjeron frontal,
3-traversă superioară, 4- traversă
intermediară, 5- traversă inferioară,
6- panouri decupate, 7- panou simplu,
8- baluştri, 9- panou spate reconstituit,
10- ornament sculptat, 11- laterale,
12- traversă spate
Conservarea restaurarea unui scaun arhieresc din sec. XIX de la Schitul din Berăslăveşti 65

Lateralele sunt complexe şi alcătuite din câteva componente:


lonjeron frontal, lonjeron spate, traversă superioară pentru spriji-
nirea braţelor, traversă intermediară şi traversă inferioară. Deasupra
traversei intermediare se află două panouri decupate cu patru
baluştri între ele, poziţionate în partea dreaptă şi stângă. Sub traversa
intermediară se află un alt panou simplu, drept, cu şapte baluştri
poziţionaţi echidistant. La partea superioară a lonjeronului spate se
află nişte găuri care indică probabil existenţa unor butoni strunjiţi,
asemănători cu cei existenţi la partea superioară a ornamentului sculptat.
Panoul spate reconstituit este alcătuit din şase elemente simple
din lemn plus un ornament sculptat la partea superioară. Pe acest
ornament spectaculos (figura 3) se pot recunoaşte câteva elemente
cu valoare simbolistică: mitra, şerpii, crucea şi formele vegetale.
Mitra este acoperământul capului Arhiereului în timpul slujbei
religioase, confecţionată după modelul coroanei împăraţilor bizantini.
Aceasta este poziţionată în centru şi încadrată de toiagul păstoresc de
o parte şi de cruce, de cealaltă parte, cu şerpi având gurile deschise
unul spre celălalt, iar între ei o altă cruce mică. Simbolurile vegetale
precum: struguri, frunze, flori sunt aşezate pe dreapta şi pe stânga, de
o parte şi de alta a crucii, respectiv a toiagului. Sunt prezente şi
inscripţii chirilice care se referă, probabil, la numele parohiei şi al
schitului. Pe ornamentul sculptat există nişte butoni individuali strunjiţi,
ca elemente terminale
Şezutul scaunului lipseşte. Oricum, traversele spate şi laterale
pentru susţinerea şezutului sunt încă prezente pe obiect. Se presu-
pune că şezutul era un panou tip rabatabil cu balamale, pentru ridi-
care în momentul în care Arhiereul stătea în picioare.

2.2. Starea de conservare înainte de restaurare


Scaunul era într-o stare de degradare avansată datorită abando-
nării şi depozitării în condiţii neadecvate, cu probleme grave de atac
biologic, lemn fragilizat, crăpături în lemn, pete de diverse provenienţe.
Unele elemente lipseau: butonii strunjiţi de pe ornamentul sculptat,
elementele de pe lonjeroanele spate şi şezutul. Pentru completarea
ulterioară a acestor elemente s-a făcut o documentare detaliată refe-
ritoare la stil şi formă. Toate elementele componente prezentau găuri
66 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

şi galerii datorate atacului de insecte. Cele mai degradate părţi au


fost: ornamentul, lateralele, partea inferioară a lonjeroanelor spate şi
frontale, precum şi elementele componente ale panoului spate
reconstituit. Prin urmare, lemnul era foarte fragil şi moale, ceea ce
impunea o bioprotecţie şi o consolidare prin impregnare cu răşină.
Fragilizarea lemnului şi utilizarea obiectului au condus la erodarea
lemnului. Datorită variaţiilor dimensionale lemnul prezenta crăpături
şi fisuri.
În ceea ce priveşte aspectul estetic general al scaunului, erau
evidente îmbătrânirea suprafeţei lemnoase sub influenţa luminii şi
diverse impurităţi. Mai mult, s-au observat murdărie aderentă şi
numeroase pete (rugină, ceară), precum şi zone arse. Finisajul original
cu ceară a condus la acumularea prafului aderent pe suprafaţă.
Nuanţele de culoare brună diferită, de la închis la deschis, pot
sugera o culoare iniţială brună, afectată în timp de expunerea la
lumină, precum şi înlocuirea unor elemente în timpul unor intervenţii
anterioare. Spre exemplu, a fost evidentă o intervenţie anterioară,
total inadecvată, privind consolidarea structurală cu cuie pentru potcoave
de cai. Panoul spate original, cu excepţia ornamentului sculptat, a fost
înlocuit cu piese de cherestea rudimentar prelucrate, în total dezacord
cu ansamblul, fără o integrare cromatică sau finisare. Întreaga structură
era foarte instabilă datorită slăbirii îmbinărilor sau reparaţiilor inadecvate,
ceea ce impune demontarea pentru consolidare structurală.

2.3. Investigaţii şi concepţia de restaurare


Concepţia de restaurare a ţinut seama de principiile generale de
restaurare şi codul etic, care au fost adaptate după nevoile curente
ale obiectului [6, 7]. Concepţia s-a bazat pe documentarea despre
mobilierul de şedere bisericesc, analiza stării de conservare, bine
documentată printr-o colecţie de fotografii, precum şi investigaţia
ştiinţifică referitoare la microscopia speciilor lemnoase utilizate la
realizarea obiectului. Acest studiu a fost prezentat într-o altă lucrare [8].
De asemenea, au fost investigate tipul şi natura finisajului original
utilizând teste de solubilitate în diverşi solvenţi. Stratul de finisare a
fost sensibil la white-spirit, ceea ce a sugerat că obiectul a fost finisat
iniţial cu ceară.
Conservarea restaurarea unui scaun arhieresc din sec. XIX de la Schitul din Berăslăveşti 67

Concepţia de restaurare a avut ca scop restabilirea aspectului


original al scaunului arhieresc, păstrând maximum de elemente origi-
nale, patina şi informaţiile istorice, precum şi aducerea lui în stare de
funcţionare. Deşi panoul spate nu a fost cel original, fiind evidentă o
intervenţie anterioară neadecvată, acesta a fost tratat în mod
corespunzător şi păstrat ca parte din istoria obiectului.
Concepţia de restaurarea a inclus demontarea pentru a facilita
curăţarea şi restaurarea efectivă a elementelor componente prin faze
ale operaţiilor adecvate, specifice. Toate părţile degradate şi fragile
au fost consolidate prin impregnare cu răşină, urmată de chituire de
remediere, ca urmare niciun element din cele existente nu a fost
înlocuit, obiectul restaurant fiind autentic. Completările au fost făcute
pe baza existenţei unor elemente similare sau a documentării şi au
fost colorate pentru integrare armonioasă în context, fără a fi total
invizibile. Atât tratamentele de protecţie curativă, cât şi preventivă au
fost aplicate pentru a asigura conservarea obiectului în timp.

2.4. Conservare-restaurare
După o curăţare preliminară prin aspirare şi suflare cu aer,
obiectul a fost demontat cu grijă pentru a facilita curăţarea şi conso-
lidarea structurală a îmbinărilor foarte slăbite. Elementele demontate
au fost numerotate pentru a evita montarea finală greşită.
Fiecare element a fost curăţat prin periere şi ştergere cu deter-
gent de tip Pronto pentru suprafeţe lemnoase, urmate de şlefuirea
suprafeţelor uscate. Petele de rugină au fost îndepărtate cu acid oxalic,
iar petele de ceară provenită de la lumânări au fost îndepărtate prin
încălzire şi ştergere. În cazul elementelor de la panoul spate cu su-
prafeţe rugoase, s-au făcut în mod simultan îndreptarea şi şlefuirea.
În fiecare gaură şi galerie de insecte s-a aplicat un tratament
curativ cu soluţie de insecticid (Fastac 10 EC de la BASF, biocid activ
alphacypermethrin, diluat la 0.2 g/l ion etanol) prin injectare abundetă.
Acest tratament a fost aplicat de două ori. A urmat o consolidare a
lemnului fragilizat cu Paraloid B72 în toluen (soluţii de 5 % şi 10%).
Acest tratament a fost repetat atât cât a fost necesar.
Fisurile şi crăpăturile din lemn au fost remediate prin injectare de
soluţie de clei de oase şi strângere sau prin încleierea de pene din
68 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

lemn. Elementele panoului spate au fost apoi colorate şi remediate cu


chituri de remediere, preparate prin amestecarea de soluţie de clei,
praf de cretă, făină de lemn şi pigment.
După o integrare coloristică cu baiţ de nuc, fără a elimina patina,
acestea au fost tratate preventiv cu un grund insecto-fungicid (Proxilin,
de la POLICOLOR). Galeriile de insecte şi defectele de suprafaţă au
fost umplute utilizând chit moale de retuş pe bază de ceară, iar la
final întregul obiect a fost finisat cu ceară de albine diluată în white-
spirit.
Pentru o mai bună consolidare şi stabilitate, scaunul arhieresc a
fost asamblat element cu element, utilizând îmbinarea tradiţională cu
cep şi scobitură, cu clei de oase reversibil. Nu s-au folosit elemente
metalice pentru asamblare.
O fază distinctă şi importantă în restaurarea obiectului a fost
completarea elementelor lipsă. Şezutul a fost realizat din patru
elemente din lemn îmbinate între ele. S-a folosit lemn de brad, similar
cu traversele de susţinere a şezutului, poziţionate sub şezut. Oricum,
trebuie menţionat faptul că probabil, şezutul original ar fi putut fi
realizat din specii diferite pentru a se integra mai bine cu lateralele şi
lonjeronul spate (de exemplu: nuc sau tei care au fost identificate
pentru aceste elemente) [8]. Noul panou pentru şezut a fost integrat
cromatic prin colorare, tratat preventiv şi finisat în mod similar cu
elementele originale.

Înainte După
Fig. 4 Aspectul scaunului arhieresc înainte şi după restaurare
Conservarea restaurarea unui scaun arhieresc din sec. XIX de la Schitul din Berăslăveşti 69

După conservare-restaurare obiectul şi-a recâştigat frumuseţea şi


integritatea, după cum se observă în figura 4, în care este comparat
aspectul final cu cel iniţial, înainte de restaurare.

3. Concluzii
Conservarea-restaurarea scaunului arhieresc, datat în 1838, prezentat
în această lucrare, a reprezentat o provocare şi o oportunitate. Aceasta,
pe de o parte datorită vârstei şi istoriei acestui obiect, un exemplu
minunat de artă şi meşteşug al comunităţilor locale din acea peri-
oadă, dar şi datorită complexităţii şi a stadiului iniţial avansat de
degradare, care a impus o intervenţie complexă.
Procesul de conservare-restaurare s-a bazat pe documentare şi
investigaţie adecvată şi a urmărit principiile generale de restaurare şi
codul etic. Cu toate acestea, s-a demontat obiectul pentru a facilita
restaurarea efectivă. S-au aplicat tratamentele de bioprotecţie şi con-
solidare pentru a păstra elementele originale, chiar sever degradate,
în acord cu principiul autenticităţii. S-au folosit materiale similare sau
compatibile, asigurându-se astfel reversibilitatea intervenţiei.
Conservarea-restaurarea scaunului arhieresc poate fi considerată
ca un bun exerciţiu pentru a acumula mai multe cunoştinţe şi infor-
maţii despre istorie, stil şi practica restaurării, ca un pas semnificativ
în educarea în spiritul respectului pentru tradiţii şi pentru obiectele
cu istorie.
Restaurarea scaunului arhieresc reprezintă unul dintre cele mai
interesante studii de caz pentru echipa noastră de profesori şi studenţi,
fiind cel mai vechi obiect restaurat în laboratorul nostru, astfel obiectul
face istoria.

Mulţumiri
Autorii sunt recunoscători studenţilor Buda Valentin şi Ciupală
Robert, din anul IV de studiu - Facultatea de Ingineria Lemnului, pentru
implicarea lor dedicată în restaurarea practică a acestui obiect, precum
şi preotului Schitului Berislăveşti pentru încrederea acordată şi pentru
oportunitatea şi provocarea oferită prin acest proiect de restaurare.
Conservation and restoration
of a XIXth Century Bishop’s throne from
the Berislăveşti hermitage

Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău


Transilvania University of Braşov, Faculty of Wood Engineering,
Department of Wood Processing and Design of Wooden Products,
1 Colina Universităţii St., Braşov 500068

Abstract
This paper refers to the conservation and restoration of a wooden
Bishop’s throne belonging to the Berislăveşti hermitage in Vâlcea County.
The Bishop’s throne dated 1838, is a beautiful example of art and craft of
local communities at that period of time by shape, proportions, structure,
decorative elements and especially the complex carved ornament of the
backrest. This contains several elements with symbolist value: the mitre, the
snakes, the cross and vegetal shapes, Cyrillic inscription and the engraved
year of execution 1838, being a subject for an in depth further historical
documentation. The object was in a quite poor state of conservation due to
its abandon and storage in inappropriate conditions, with severe problems
of biological attack, fragile wood, cracks in wood, missing of some wooden
elements. The object was brought to our laboratory for investigation and
conservation. The main interventions on the object were: cleaning, bio pro-
tection treatment, consolidation of frail wooden elements by resin impreg-
nation, colour integration maintaining the old patina, preventive preservation
and wax finishing. The missing elements will be completed after a more
detailed documentation on the history of the object and examination of
similar objects from the same location and period.
Keywords: conservation-restoration, church furniture, Bishop’s throne

1. Introduction
Berislaveşti hermitage is a valuable national monastic assembly,
recognised since 1955 as a historical monument of category B on the
CIMEC cultural heritage list (http://cimec.ro/scripts/Monumente/
mon.asp?nr=4). This is located in the west area of Valcea county in
th
Conservation and restoration of a XIX Century Bishop’s throne from the Berislăveşti hermitage 71

Berislavesti village. The church belonging to this assembly was built


by a local nobleman, named Sandu Bucşenescu, and his wife Maria
and it is a valuable monument of feudal architecture. According to the
very limited available historical information from that period it is
believed that the church construction started in 1753 and it was
finished in 1762 (http://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/
pagini%20din%20istoria%20monahismului%20ortodox.pdf). Since
then the construction endured a lot of degradations due to the wars,
earthquakes, being repaired several times. Different sources mention
that a first detailed description of the hermitage dates from 1837 [1]
and generally corresponds with XXth Century documents [2, 3]. In its
long history the Berislavesti assembly served different purposes: monks’
hermitage, parish church, while the monks’ cells served as school for
poor children. Since 1948 the assembly serves as both hermitage and
parish church for Berislavesti inhabitants [4].
Several restoration projects were elaborated starting with 1932
and renewed in 1949, 1967 and 1972. Currently the church needs
urgent and complex restoration as the roof was damaged during a
heavy storm in 2004 and only a provisory shelter was built. Figure 1
presents a general view of the church with the scaffoldings and an
image from the interior where a restoration aiming at revealing the
old original painting, started in 2006, was stopped due to the lack of
funds. Actually the syntagm Berislavesti – a ruin, seems to be the key
word expressing the present situation (http://www.monumente
romania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Fostul%20schit%20S
caueni/19286).
Time, history and degradation phenomena put their marks not
only to the church but also to the different objects belonging to this,
items which are part of the mobile cultural heritage. Church furniture
alongside iconostasis and other wooden elements are objects with
artistic, historic and symbolistic value and their conservation and
restoration should be considered as a priority. Adequate preventive
conservation is important as a minimum action to be taken before
actual conservation and restoration.

71
72 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

a. Exterior general image of the church with b. Image from interior of the
provisory sheltering roof and scaffoldings church showing a fragment of
the original fresco revealed
during restoration tests in
2006.
Fig. 1 Berislavesti Church

An important piece of furniture present in every church is the


Bishop’s throne. This is a piece of furniture with symbolic importance,
being a chair used only by the Bishop, a representative of superior
church clergy. It is a symbol of the bishop's teaching authority in the
church. From its throne the bishop or monarch can have a general
image of the inside space during the liturgical ceremony [5].
In the present paper a case-study referring to the conservation-
restoration of a Bishop’s throne, dated 1838, belonging to Berislavesti
hermitage is presented. This object was brought for investigation and
conservation to the Laboratory for Furniture Restoration from the
Faculty of Wood Engineering of Transilvania University of Brasov.
This case represented both a challenge and an opportunity for our
laboratory being the oldest object we worked on so far, though
having an experience of more than 15 years in the field of furniture
restoration.

72
th
Conservation and restoration of a XIX Century Bishop’s throne from the Berislăveşti hermitage 73

2. Case-study
2.1. Brief description of the object
The Bishop’s throne the paper is referring to, dated 1838, is a
beautiful example of art and craft of local communities of that period
of time by shape, proportions, structure, decorative elements and
especially the complex sculptured ornament of the back chair panel.
It is presumed that the chair was manufactured in the workshops of
the Cozia Monastery.
The investigated Bishop’s throne is a classical piece of sitting
furniture, made out of three main components: side frames, back
chair panel and seat panel. In figure 2 the constitutive elements of the
Bishops’ throne are presented.

3 10
1

2
6
9
4
12

7
5
11

Fig. 2 Bishop’s throne Fig. 3 Ornament with sculptured


from the Berislavesti Hermitage symbols
1-back stile, 2-front stile, 3-upper rail,
4- intermediary rail, 5- lower rail,
6- moulded panels, 7- simple panel,
8- balusters, 9- reconstituted back
chair panel, 10- sculptured ornament,
11- side rails, 12- back rails

The side frames are complex being made from several compo-
nents: front stile, back stile, upper rail for arms prop up, intermediary
rail and lower rail. Above the intermediary rail there are two moulded

73
74 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

panels with four balusters between them, positioned in the left and
right sides. Below the intermediary rail there are another simple
straight panel with seven balusters equidistantly disposed. On the
upper part of the back stiles some holes, indicate the presence of
elements probably matching the individual dowelled buttons present
on the upper sculptured ornament.
The reconstituted back chair panel is made of six simple wooden
elements plus one sculptured ornament at the upper part. On this
spectacular ornament (figure 3), can be recognised several elements
with symbolist value: the mitre, the snake, the cross and vegetal
shapes. The mitre is the head cover of the bishop’ during the liturgical
ceremony, replicated after the Byzantine crown emperors. It is
centrally positioned and framed by crosier on one side and a cross on
the other side, with snakes having the mouths open one to the each
other, and between them another small cross. Vegetal symbols, such
as grapes, leaves, flowers are placed on the left and right sides,
between the cross, respectively the crosier and the ornament’s
border. Cyrillic inscriptions, very likely referring to the name of the
diocese and hermitage are also present. As terminal parts of the
sculptured ornament there are some individual dowelled buttons.
The seat panel of the throne is missing. However the back and
side rails to sustain the seat panel are still present. It was presumed
that it was a hinged panel, to fold up when the bishop is standing up.

2.2. Conservation state before restoration


The throne was in a quite poor stage of conservation due to its
abandon and storage in inappropriate conditions, with severe
problems of biological attack, fragile wood, cracks in wood, stains of
diverse nature. Some elements were missing: the dowelled buttons
from ornament, the elements from back stile and the seat panel. In
order to further completion of these elements a detailed documen-
tation related to the style and shape must be done. All components
presented numerous holes and galleries due to the insects attack. The
most deteriorated parts were the ornament, the side frames, the
bottom parts of the front and back rails and the elements of the
reconstituted back chair panel. As result the wood was very fragile

74
th
Conservation and restoration of a XIX Century Bishop’s throne from the Berislăveşti hermitage 75

and soft, imposing bio-protection and consolidation by resin impregnation.


The fragilisation of wood and use of the object caused wood erosion.
Cracks and fissures in wood as result of dimensional changes were
also present.
As concerns the general esthetical aspect of the throne, the ageing
of wooden surface under the influence of light and diverse impurities
were obvious. Moreover, adherent dirt and a lot of stains (rust,
candle wax) and burned areas were observed. The original finishing
with wax allowed the adherence of dust.
The different brown shades, from dark to light of the different
elements may suggest an initial brown colour, affected in time by
light exposure as well as the replacement of some elements during
previous interventions. For instance, totally inadequate previous
interventions of structural consolidation with nails for horse shoeing
were obvious. The original back chair panel elements, excepting the
sculptured element were replaced with roughly processed timber
parts, in total contrast with the assembly, without any attempt of
colour integration or finishing. The whole structure was very instable
due to the lose joints or inadequate repairs, requesting dismantling
for structural consolidation.

2.3. Investigations and Restoration Concept


The restoration concept took into consideration the general
restoration principles and code of ethics, which were adapted to the
actual needs of the object [6, 7]. The concept was based on the
documentation about church sitting furniture, the analysis of the
conservation state, well documented in a collection of photos, and the
scientific investigations related to the microscopy of wood species
used for object manufacturing. This study was presented in another
paper [8]. Also the type and nature of the original finish was inves-
tigated using the solubility test to different solvents. The finishing
layer was sensitive to white-spirit, suggesting that the object was
finished initially with wax.
The restoration concept aimed at re-establishing the original
aspect of the Bishop’s throne, maintaining a maximum of the original
elements, patina and historical information, as well as bringing it

75
76 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

back to a functional state. Though the back panel was not the original
one and inappropriate intervention was obvious, this was adequately
treated and maintained as part of the objects’ history.
The restoration concept included dismantling to facilitate cleaning
and effective restoration of the constitutive parts by adequate and
particular sequences of operations. All degraded and fragile parts
were consolidated by resin impregnation followed by remedial stopping,
so that no existing element was replaced, the restored object being
authentically. Completions were made based on similarity or
documentation and were coloured to integrate harmoniously in the
context, without being totally invisible. Both curative and preventive
protection treatments were applied to ensure the conservation of the
object in time.

2.4. Conservation-restoration
After a preliminary cleaning by aspiration and blowing with air,
the object was carefully dismantled to facilitate cleaning and
structural consolidation of the very loose joints. The dismantled
elements were numbered to avoid their final misassembling.
A cleaning by brushing and wiping of each element was made
using Pronto detergent for wood surfaces, followed by sanding of
dried surfaces. The rust spots were removed with oxalic acid and the
wax spots originated from candles were removed by melting and
wiping out. Simultaneous straightening and sanding operations were
made in the case of back chair panel elements with rough surface.
A remedial treatment with an insecticide solution (Fastac 10 EC
by BASF, active biocide alphacypermethrin, diluted at 0.2 g/l ion
ethanol) was made by abundantly injecting into each hole and gallery
of insect. This treatment was repeated twice. Further, consolidation
of fragile wood was made with Paraloid B72 in toluene (solutions of 5
% and 10%). This treatment was repeated as necessary.
The fissures and cracks were remediated by injecting warm
Scotch glue solution and fastening or by gluing veneer wedges. The
back panel elements were then coloured and repaired with remedial
stoppers prepared by mixing glue solution, chalk powder, wood flour
and pigment.

76
th
Conservation and restoration of a XIX Century Bishop’s throne from the Berislăveşti hermitage 77

After a colour matching of all elements with Van Dyke brown,


without eliminating the old patina, these were bio protected using an
insecto-fungicide impregnation base-coat (Proxilin, by POLICOLOR).
Insect galleries and surface blemishes were filled using a colour
matching wax based stopper and finally the whole object was finished
with bees wax diluted in white-spirit.
For a better consolidation and stability the bishop’s throne was
assembled element by element using a classical joint with tenon and
mortise and reversible Scotch glue adhesive. No metal elements were
used for assembling.
An important and distinct phase in object restoration was the
completion of missing elements. The seat was manufactured from
four wooden elements joint together. Fir wood was used, similarly
the original supporting rail located under the seat. However, it has to
be mentioned that probably the original seat might have been made
from a different wood species to match better the side panels and the
back-rest (i.e. walnut or tilia which were identified for these elements
[8]. The new seat panel was chromatically integrated by colouring,
bio protected and finished similarly to the original elements.

Before After
Fig. 4 Aspect of the Bishop’s throne before and after restoration

Following restoration-conservation, the object regained its beauty


and integrity, as shown in figure 4, where the final aspect is compared to
the initial state, prior restoration.

77
78 Emanuela Beldean, Maria-Cristina Timar, Anca Varodi, Lidia Gurău

3. Conclusions
The conservation-restoration of the Bishop’s throne, dated 1838,
presented in this paper represented a challenge and an opportunity.
This is because of the age and history of this object, a beautiful
example of art and craft of local communities at that period of time,
and because of its complexity and poor initial conservation state which
imposed a complex intervention.
The conservation - restoration process was based on adequate
documentation and investigation and followed the general principles
of restoration and code of ethics. Though a radical intervention,
dismantling of the object was made to facilitate effective restoration.
Adequate bio-protection and consolidation treatments were applied
to maintain all the original elements, though severely degraded, according
to the authenticity principle. Similar or compatible materials were
employed and reversibility of the intervention was assured.
The conservation-restoration of Bishop’s throne could be consi-
dered a good exercise to gather more knowledge and information of
history, style and restoration practice as a meaningful education step
in the spirit of reverence for traditions and for objects with history.
The restoration of this bishop’s throne represents one of the
most interesting case studies for our team of teachers and students,
being the oldest object restored in our laboratory, thus a history
making object.

Acknowledgments
The authors are grateful to the students Buda Valentin and
Ciupala Robert, from 4th year of study – Faculty of Wood Engineering,
for their dedicated involvement into the practical restoration of this
object, as well to the curators of Berislavesti hermitage for their trust
and the challenge and opportunity offered by this restoration project.

78
th
Conservation and restoration of a XIX Century Bishop’s throne from the Berislăveşti hermitage 79

References
1. D.M. Istrate, A. Ionita, Schitul de la Berislăveşti, judeţul Vâlcea, Materiale şi
cercetări arheologice (MCA) S.N. 2, 2006, 169-186.
2. N. Stoicescu, Bibliografia monumentelor feudale din România. I. Ţara Româ-
nească. Vol 1: A-L, Mitropolia Olteniei, 1970, 65-66.
3. Pr. Emil Nedelescu, Mănăstirea Berislăveşti, Sf. Episcopie a Râmnicului şi Arge-
şului, Însemnări personale.
4. Arta bisericească românească, Biserica Ortodoxă Română, Monografie-Album,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1987, 161-208.
5. P. Pruteanu, Arheologia liturgică a Bisericii Ortodoxe, ediţia III revizuita, pdf
format on line, Editura Paisiana Zabriceni, 2010, 54.
6. M. C. Timar, ProLigno, vol.3, No. 4 (2007), 45.
7. M. C. Timar, Restaurarea mobilei: Teorie si Practică, Editura Universităţii Transil-
vania Braşov, 2003.
8. M. C. Timar, L. Gurau, E. Beldean, M. Porojan, Microscopic identification of wood
species - an important step in furniture conservation. Case-study for a XIXth Century
Pew from the Berislăveşti Hermitage, IVth European Symposium on Religious
Art, Restoration and Conservation, May 3-5, 2012, Iaşi, Romania.

79
Deteriorări ale pergamentului istoric din
colecţiile muzeale

Cristina - Marta Ursescu


Complexul National Muzeal ‘Moldova’, Iaşi

Rezumat
Condiţiile de mediu pot să inducă diverse mecanisme chimice de de-
gradare ale fibrelor colagenice în pergamentele istorice: oxidare (sub acţiu-
nea luminii, poluanţilor, temperaturii, etc.), hidroliză (produsă de poluanţi,
acizi, alcalii) şi gelatinizare (generată de umiditate şi temperatură), acestora
alăturându-li-se procesele determinate de natura şi compoziţia cernelurilor
şi pigmenţilor din texte şi decoraţii – fie la suprafaţă, fie în structura mate-
rialului proteic -. O investigare a proceselor chimice generate de materialele
de scriere şi decorare este esenţială în stabilirea cauzelor de deteriorare a
colecţiilor de manuscrise

Introducere

Conservarea pe termen lung a colecţiilor de carte şi manuscrise


de patrimoniu constituie o provocare permanentă pentru instituţiile
deţinătoare de bunuri culturale de tipul muzeelor, arhivelor, biblio-
tecilor, caselor memoriale şi lăcaşelor de cult. Colecţiile mixte pre-
zintă inevitabil niveluri variate de stabilitate ale materialelor sau
ansamblurilor de materiale, care impun frecvent limite diferite para-
metrilor ideali de depozitare (Vest et al, 2008).
În activitatea de conservare s-au elaborat şi s-au impus teorii
calitative privind influenţa mediului asupra vitezei de degradare şi a
fost acceptată teoria conform căreia rezistenţa materialelor la acţiunea
factorilor distructivi depinde de natura lor chimică (compoziţie,
structură) de agresivitatea mediului, de materialele de scriere şi
decorare, de natura intervenţiilor anterioare, etc. Problema stabi-
lităţii chimice a obiectelor de natură organică şi în particular a celor
Deteriorări ale pergamentului istoric din colecţiile muzeale 81

pe suporturi proteice din colecţii este direct legată de vitezele proce-


selor de degradare. (Giovannini 1995).
În domeniul conservării ştiinţifice a patrimoniului, investigaţiile
orientate spre estimarea proceselor chimice desfăşurate în structura
materialelor componente ale manuscriselor decorate (pergament,
cerneluri, pigmenţi, lianţi) reprezintă o etapă esenţială în încetinirea
proceselor de degradare iniţiate sub acţiunea factorilor de deteriorare.
Condiţiile de mediu pot să inducă diverse mecanisme chimice de
degradare ale fibrelor colagenice în pergamentele istorice: oxidare
(sub acţiunea luminii, poluanţilor, temperaturii, etc.), hidroliză (pro-
dusă de poluanţi, acizi, alcalii) şi gelatinizare (generată de umiditate
şi temperatură), acestora alăturându-li-se procesele generate de
natura şi compoziţia cernelurilor şi pigmenţilor din texte şi decoraţii
(Wess şi Orgel 2000, Ursescu 2012).
Intensitatea proceselor de degradare a pergamentului din manu-
scrisele miniate este dictată de complexitatea proceselor chimice
desfăşurate datorită materialelor de natură anorganică şi organică
aflate într-o interacţiune complexă. Materialele de scriere şi decorare
pot conduce la apariţia unor procese de degradare localizate nu doar
la suprafaţa suportului (decolorarea, fisurarea, desprinderea stratu-
rilor de cerneluri şi pigmenţi) ci şi în structura internă a materialului
proteic, cum e în cazul cernelurilor metalo-galice sau al pigmenţilor
pe bază de cupru. De aceea, cunoaşterea mecanismelor de reacţie în
care sunt implicate componentele cernelurilor şi pigmenţilor istorice
este crucială pentru a înţelege ansamblul deteriorărilor pergamen-
telor din colecţiile de patrimoniu.

1. Influenţa compoziţiei cernelurilor metalo-galice


asupra stabilităţii chimice a pergamentelor istorice
Utilizarea unor materii prime impure într-o gamă diversificată de
reţete de preparare a condus la obţinerea de cerneluri istorice care
sunt, în majoritatea lor covârşitoare, instabile din punct de vedere
chimic.
Cernelurile metalo-galice sunt diferite de alte materiale de scriere
datorită procedeului de obţinere a culorii: formarea complexului colorat
82 Cristina- Marta Ursescu

negru-albăstrui (complex Fe – tanin) este rezultatul unei reacţii chimice


iniţiate în soluţia apoasă de cerneală şi continuată în prezenţa oxige-
nului din aer pe suportul de scris.
Prezenţa unor componente acide şi a ionilor liberi ai metalelor
tranziţionale reduce progresiv stabilitatea suportului proteic, conducând
la pierderea proprietăţilor mecanice ale acestuia prin două meca-
nisme chimice concurente: hidroliza acidă şi degradarea oxidativă
catalizată de ionii metalici. Rezultatul suprapunerii acestor procese
chimice continue şi diferite este direct influenţat de mediul ambiant,
de condiţiile de depozitare (umiditate relativă, temperatură), de gradul
de utilizare al obiectului, precum şi de natura fibrelor suportului.
Un studiu amănunţit al manuscriselor istorice afectate de mate-
rialele de scriere fiind dificil ca urmare a limitărilor impuse de apli-
carea unor metode nedistructive de evaluare şi de grosimea extrem
de redusă a atratului de pigment, estimarea proceselor chimice desfă-
şurate în suporturi se realizează adeseori utilizând reconstrucţia cer-
nelurilor şi pigmenţilor şi studiul proceselor de degradare prin îmbă-
trânire accelerată şi investigaţiile analitice nedistructive (Ursescu 2010).
Un studiu realizat după adaptarea reţetelor tradiţionale româ-
neşti (Ursescu 2009) la condiţii de laborator şi care a urmărit acope-
rirea integrală a gamei de cerneluri metalo-galice menţionate docu-
mentar evidenţiază valorile de pH ale soluţiilor (Tabel 1). În acelaşi
timp, majoritatea reţetelor de preparare implicau un exces de sulfat
feros, deci în soluţia de cerneală coexistau, alături de ionii Fe2+, ionii
altor metale tranziţionale (Cu, Mn, Cr, Zn, etc.).
Toate cernelurile au un pronunţat caracter acid, dependent de
compoziţie (concentraţia ionilor sulfat, conţinutul în acid introdus
iniţial sau format prin hidroliza taninurilor, cantitatea de gumă
arabică, alte ingrediente, etc.) şi de modul de obţinere.
Deteriorări ale pergamentului istoric din colecţiile muzeale 83

Tabel 1. Compoziţia soluţiilor de cerneluri metalo-galice


reconstituite (Ursescu 2010)

Componente chimice ale soluţiei


Soluţia Tip cerneală Guma Valori
de /sursa Fe2+/GA Cu2+/GA Acid Galic pH în
Arabic
[mol·mol- [mol·mol- (GA)
cerneală documentară (AG) soluţie
1] 1] [mol·L-1]
[g·L-1]
Fero-galică
Reţetă grecească,
1 2,164 - 0,251 98,2 2,45
Dionisie din Furna
1730
Metalo-galică
2 Reţetă grecească, 0,357 0,302 0,159 55,9 2,11
sec al XVIII-lea
Fero-galică,
3 Reţetă italiană sec. 0,965 - 0,197 18,0 2,51
al XVII-lea
Cupro-galică,
4 Reţetă grecească, - 0,402 0,215 52,9 2,81
sec al XIV-lea
Incompletă (fără
sulfat), Reţetă
5 - - 0,231 26,1 4,26
grecească,
sec. al XIV-lea
Fero-galică,
(fără liant),
6 0,09 - 0,950 - 1,98
Reţetă grecească,
sec. al XIV-lea

Figura 1 evidenţiază vibraţii fundamentale caracteristice sulfatului


(banda largă la 3394 cm-1, picul intens de la 1060 cm-1, banda bine
definită de la 980 cm-1), alături de absorbţii caracteristice acidului
galic (absorbţie în domeniul 3400-3200 cm-1, vibraţii ale grupărilor
C=O la 1697 cm-1 şi absorbţie intensă în domeniul 1300-1500 cm-1).
Spectrul IR al soluţiei uscate pe un suport inert de sticlă confirmă
faptul că procesul de formare a culorii (complexul chelatic fier – acid
galic) nu e finalizat în soluţie, ci se continuă sub acţiunea aerului pe
suportul de scriere.
84 Cristina- Marta Ursescu

Fig. 2. Spectrul DRIFT FTIR al unei soluţii de cerneală fero-galică


tradiţională românească, depusă pe suport de sticlă
(reţeta Dionisie din Furna, 1730 - reprodusă în Centrul de Cercetare, Conservare
– Restaurare a patrimoniului Cultural Iaşi).

Rezultatele analizei dimensionale a particulelor aflate în suspensie


pentru cele 6 tipuri de cerneluri sunt prezentate în Figura 2.

Fig. 1. Distribuţia dimensională a particulelor


în soluţiile de cerneluri reconstituite (Ursescu 2010)
Deteriorări ale pergamentului istoric din colecţiile muzeale 85

Polidispersitatea dimensională prezintă o variaţie largă între 0,07


si 0,330 μm. Aceasta depinde de reţeta de cerneală (raportul molar
între ionii de fier şi acidul galic, concentraţia de liant) şi poate
constitui o indicaţie privind existenţa în suspensie a fragmentelor
nehidrolizate de tanin. Imposibilitatea detectării acestor particule din
cerneala 4 (cupro-galică) ar putea fi explicată prin degradările oxidative
ale compuşilor organici din soluţie catalizate de ionul Cu2+ şi de pro-
cesul diferit de formare a culorii în soluţiile de cerneluri negru –
cenuşiu (lipsa complecşilor chelatici cu taninurile).

Fig. 3. Manuscris din sec. al XIX-lea, cu cerneală fero-galică


prezentând o bună stabilitate chimică. (Muzeul de Istorie a Moldovei Iaşi)

Variabilitatea caracteristicilor soluţiilor de cerneluri istorice (cele


prezentate în Tabelul 1 fiind un exemplu) determină caracteristici de
permanenţă diferite ale cernelurilor depuse pe suportul organic
(Figura 3 şi Figura 4). Deteriorări de natură diferită sunt determinate
de cernelurile ne-echilibrate chimic şi reflectă formarea produşilor de
degradare sub acţiunea factorilor de mediu:

Fig.4. Fragment dintr-un manuscris pe pergament evidenţiind decolorarea


cernelii fero-galice, procese de hidroliză şi oxidare şi pierderi de material
suport în zona de atac micro-biologic.
86 Cristina- Marta Ursescu

Un studiu care propune evaluarea degradării produse de cerne-


lurile metalo-galice pe suportul organic indică un proses particular
de degradare a pergamentului, prin acţiunea combinată a cernelu-
rilor şi a procesului de îmbătrânire naturală. Scenariul propus pentru
stagiile incipiente ale degradării induse de cerneluri fero-galice pre-
supune (Ricardi et all. 2010):
• Contractarea, tensionarea şi fisurarea suprafeţei scrise datorită
manipulării asociate cu o separare a straturilor de colagen pe
verso-ul filei de pergament;
• O separare a straturilor de material proteic (A) în imediata veci-
nătate a stratului de cerneală, care conduce în final la apariţia
unor fisuri (B) (Figura 5).

A B

Fig. 5. Vizualizare a unei secţiuni (SEM)


prin stratul de pergament în zona scrisă cu cerneală fero-galică.
(Ricardi et all. 2010) Zona superioară – zona scrisă.

2. Influenţa compoziţiei pigmenţilor asupra stabilităţii


chimice a pergamentelor istorice
Materialele întrebuinţate pentru decorarea manuscriselor pe per-
gament sunt de asemenea supuse proceselor de degradare şi conduc
la deteriorări ireversibile ale suporturilor. Pierderile de material, dar
şi modificările chimice sunt legate de compoziţia şi natura pigmen-
ţilor, în timp ce diferiţii factori externi determină intensitatea proce-
selor generate în suportul proteic.
Deteriorări ale pergamentului istoric din colecţiile muzeale 87

În cazul decoraţiilor, variaţii importante ale temperaturii şi umi-


dităţii relative vor provoca suporturilor tensiuni mecanice care nu
sunt întotdeauna preluate de către pigmenţi sau straturi picturale;
suplimentar, ele vor facilita modificări chimice ale unui mare număr
de constituenţi (Edwards 2004) (Figurile 6 şi 7).

Fig. 6. Desprinderea straturilor de pigmenţi de pe suportul proteic


(Geba et all. 2008) (Tetraevangheliar, secolele al XI-lea şi al XIV-lea,
Muzeul Literaturii Române Iaşi)

Fig. 7. Pierderi de material în straturile de pigmenţi de pe suportul proteic


(Horae Beatae Mariae Virginis, 1498, Paris, Muzeul de Istorie şi
Arheologie Ploieşti)
88 Cristina- Marta Ursescu

Pigmenţii istorici pe bază de cupru reprezintă amestecuri complexe


de acetaţi de cupru care au fost întrebuinţaţi pe scară largă în întreaga
perioadă a Evului Mediu, deşi au o reactivitate crescută. Pigmentul
verdigris brut obţinut prin acţiunea vaporilor de acid acetic (oţet sau
vin) asupra cuprului – Cu(CH3COO)2·Cu(OH)2·5H2O, verdigris bazic -
corespunde de fapt unei combinaţii de compuşi ai cuprului, depen-
dentă de componentele reactive prezente la manufacturare. Acetatul
bazic este solubil, deteriorarea pe zone ample fiind datorată mobi-
lităţii ionilor de cupru şi acetat (San Andres et all. 2010).
Prin recristalizarea în acid acetic a amestecului brut se obţinea
pigmentul verdigris neutru: Cu(CH3COO)2·H2O. Deşi metoda era cunoscută
în perioada medievală, considerentele economice încurajau utilizarea
verdigris-ului bazic nerafinat. În aceste condiţii, numărul relativ mare
de documente degradate de verdigris constituie o problemă comună
în cazul colecţiilor de manuscrise.

Fig. 8. Progresul procesului de degradare al pigmentului verdigris


pe suport proteic (Diploma in Studii teologice, Dioceza din Padova, 1633,
Muzeul de Istorie şi Arheologie Ploieşti)

Evaluarea componenţei pigmenţilor anorganici cu utilizare frecventă


în decoraţia de carte românească evidenţiază şi impurificarea materiei
prime datorită procesului de manufacturare a pigmenţilor, defecte
care se transpun în stratul pictural şi iniţiază tipuri particulare de
deteriorări.
Deteriorări ale pergamentului istoric din colecţiile muzeale 89

Un exemplu îl constituie pigmentul roşu de plumb identificat ca


material întrebuinţat în decoraţia manuscrisă a secolului al XIX-lea
(Figura 9).

Fig.9. Imagine microscopică a pigmentului anorganic roşu de plumb, sec. XIX.


(mărire 50x , Leica DM 2500M, spectrometru Renishaw InVia)

Microscopia Raman a evidenţiat în stratul de pigment roşu de plumb


(Pb304, Pb0) prezenţa unor micro-particule - produşi de degradare de
culoare cenuşie-, identificate ca fiind ceruzita (PbCO3) şi hidroceruzita
Pb3(CO3)2(OH)2 (http://www.mindat.org/min-1969.html), două minerale
intermediare din exploatările de oxizi de plumb (Shi et all. 2006, ).
122
549

52000

48000

44000

40000
391

314

152

36000

32000
Counts

28000

24000

20000

16000

12000

8000

4000

0
1300 1200 1100 1000 900 800 700 600 500 400 300 200 100
Wavenumber (cm-1)

Fig.10. Spectrul micro-Raman al pigmentului roşu de plumb dintr-un


strat de pigment roşu romanesc din secolul al XIX-lea
(sursa de excitaţie laser: 632.8 nm)
90 Cristina- Marta Ursescu

1049
84000

108
77000

70000

75
63000

200
56000
Counts

49000

42000

35000

28000

21000

14000

7000

0
1200 1100 1000 900 800 700 600 500 400 300 200 100 0
Wavenumber (cm-1)

Fig. 11. Produşi de degradare în stratul de roşu de plumb,


evidenţiaţi prin micro-spectroscopie Raman: ceruzita (PbCO3) şi
hidroceruzita Pb3(CO3)2(OH)2 (sursa de excitaţie laser: 632.8 nm).

Concluzii
 Studiul a urmărit o evaluare globală a modificărilor generate
în ansamblul pergament – cerneluri/pigmenţi în cursul proceselor de
îmbătrânire a materialelor istorice, evidenţiind faptul că stabilitatea
pergamentului este influenţată de caracteristicile materialelor de
scriere şi decorare.
 În cazul cernelurilor metalo-galice, procesele chimice desfăşu-
rate în soluţie se continuă după depunerea acetor soluţii pe suportul
proteic. Mecanismele hidrolitice sunt preponderente, dat ionii de Fe
şi de Cu contribuie la procesele de deteriorare ale suporturilor
acţionând drept catalizatori ai proceselor oxidative.
 Manuscrisele pe pergament istoric necesită o investigare până
la nivel microscopic pentru a obţine informaţii detaliate privind ma-
terialele de scriere şi decorare, date structurale şi calitative care pot
fi esenţiale în stabilirea metodelor de conservare pe termen lung a
colecţiilor de manuscrise

Multumiri:
Acest studiu s-a realizat în cadrul unui proiect finanţat CNDI–
UEFISCDI, PN-II-PT-PCCA-2011-3.1- 1742, contract 213/2012, ”Imbu-
natatirea calitatii mediului de lucru in depozitele de patrimoniu
Deteriorări ale pergamentului istoric din colecţiile muzeale 91

cultural. Validarea tratamentului bunurilor culturale textile si din piele


cu radiaţii gamma- TEXLECONS”.

Bibliografie
1. Edwards H. G. M, Rull Perez F. Application of Fourier transform Raman
spectroscopy to the characterization of parchment and vellum. II—Effect of bio-
deterioration and chemical deterioration on spectral interpretation, J Raman
Spectrosc 2004: 35: 754–760
2. Geba M., Vlad A.M., Investigatii asupra materialelor componente a doua
manuscrise pe pergament, Simpozionul ”Patrimoniul cultural din piele si
pergament-- Abordari moderne pentru caracterizare”, Conservare si//sau
restaurare, Muzeul Militar Central, Bucuresti 10-11 septembrie 2007 (CD-ROM)
3. Giovannini A.,”De Tutela Librorum: La Conservation Des Livres Et Documents
D'archives = Die Erhaltung von Büchern und Archivalien”, (Cours de l'IES 3), Ed.
de l'Institut d'études sociales, Genève, 1995, pp. 55-194
4. Riccardi A, Mercuri F, Paoloni S, Zammit U, Marinelli M, Scudieri F. Thermal
transport and shrinkage temperature analysis of parchment, e-PS 2010: 7: 87-95
5. San Andres M., de la Roja J. M., Baonza V. G., Sancho N.,Verdigris pigment: a
mixture of compounds. Input from Raman spectroscopy J. Raman Spectrosc.
2010, 41, 1468–1476
6. Shi J., Li T., Feng M., Mao Z., Wang C., Study of the corrosion from the printing
plates of ‘Guan Zi’ by Raman spectroscopy, J. Raman Spectrosc.2006; 37: 836–840
7. Ursescu M., Exploring the materials used for making illuminated manuscripts.
Pigments and inks on historical parchment, 1st International Seminar and
Workshop on Emerging Technology and Innovation for Cultural Heritage
”Preservation of Parchment, Leather and Textiles”, Bucharest, Romania, 24-26
September 2012
8. Ursescu M., Research concerning the influence of inks and pigments on the state
of conservation of historical manuscripts (in Romanian), PhD thesis, `Gh. Asachi΄
Technical University of Iasi, 2010
9. Ursescu M., Ciovică S., Romanian handbooks on manuscript illumination in the
18th century, in „Sources and Serendipity: Testimonies of Artist's Practice”,
Hermens E. and Townsend J. H. (eds.), Archetype Publications, London, 2009,
pp.23-26
10. Vest M., Kejser U. B., Bruun C., New long-term storage facilities at the Royal
Library, Denmark: storage requirements for mixed collections, în 15th Triennial
Conference, New Delhi, 22-26 September 2008 Preprints, ICOM Committee for
Conservation, Allied Publishers Pvt. Ltd. 2008, pp. 808-814.
11. T. J. Wess and J. P. Orgel, Changes in collagen structure: drying, dehydrothermal
treatment and relation to long term deterioration, Thermochimica Acta, vol.
365, no. 1-2, pp. 119–128, 2000.
12. http://www.mindat.org/min-1969.html
Deterioration of historic
parchment museum collections

Marta Cristina Ursescu


National Museum Complex 'Moldova, Science

Abstract
Ageing conditions can induce different patterns in collagen fibres chemical
changes affecting the appearance and condition of the historical parchment:
oxidation (due to heat, light, pollutants), hydrolysis (pollutants, acids, alkali)
and gelatinization (humidity, heat).
The writing and decorating materials can lead to parchment deterio-
ration phenomena occurring at the surface (fading or flaking of inks and
pigments layers), along with destruction of its internal structure determined
by iron-gall inks or copper pigments. An understanding of the reaction me-
chanisms of the components of the original ink is crucial for understanding
the damage caused to parchment.

1. Introduction

Long-term preservation of collections of books and manuscripts


heritage is an ongoing challenge for the stewards of cultural goods
such as museums, archives, libraries, houses memorials and places of
worship. Mixed collections inevitably have varying levels of stability
of materials or combinations of materials which often require diffe-
rent limits ideal storage parameters (West et al, 2008).
In conservation activities have been developed and have won
qualitative theories of environmental influence on the rate of degra-
dation and accepted theory that the material resistance to the action
of destructive factors depends on their chemical nature (composition,
structure) for aggressive environment, writing materials and deco-
ration, previous interventions nature, etc.. The problem of chemical
stability of organic objects and in particular those protein substrates
Deterioration of historic parchment museum collections 93

of collections is directly related to speed degradation processes.


(Giovannini 1995).
Heritage conservation in scientific investigations aimed at esti-
mating chemical processes developed in the structure of manuscripts
decorated component materials (parchment, inks, pigments, binders)
is a key step in slowing the degradation processes initiated by the
action of deterioration factors. Environmental conditions can induce
various chemical mechanisms of degradation of collagen fibers in
historical parchments: oxidation (under the action of light, pollutants,
temperature, etc..), Hydrolysis (caused by pollutants, acids, alkalis)
and pasting (caused by humidity and temperature ), their joining pro-
cesses are being generated by the nature and composition of inks and
pigments of text and decorations (Wess and Orgel 2000, Ursescu
2012).
Intensity of degradation processes of manuscripts illuminated
parchment is dictated by the complexity of chemical processes
carried out through such inorganic and organic materials are in a
complex interaction. Writing and decorating materials can give rise
to localized degradation processes not only support surface (fading,
cracking, peeling layers of inks and pigments) but also the internal
structure of the protein material, as in the case of metal inks Gallic or
copper-based pigments. Therefore, knowledge of reaction mecha-
nisms involving components of inks and pigments history is crucial to
understand all the damage scrolls heritage collections.
Metal ink composition Gallic influence the chemical stability of
historical parchments
The use of impure materials in a variety of recipes for cooking led
to obtaining historical inks are mostly overwhelming, chemically
unstable.
Gallic metal inks are different from other writing materials due
process for obtaining color: black and blue colored complex formation
(complex Fe - tannin) is the result of a chemical reaction initiated
aqueous ink and continued with oxygen from the air onto writing.
Presence of acidic components of transition metal ions progre-
ssively reduced free carrier protein stability, leading to loss of its
mechanical properties by two competing chemical mechanisms: acid
94 Cristina- Marta Ursescu

hydrolysis and oxidative degradation catalyzed by metal ions. Result


of the superposition of these different chemical processes continue
and is directly influenced by the local environment, storage conditions
(relative humidity, temperature), for the use of the object and the
nature of the fiber surface.
A detailed study of historical manuscripts affected the writing
materials is difficult due to the limitations of the application of non-
destructive evaluation methods and extremely low thickness of
pigment squares estimate chemical processes carried out in media is
often done using inks and pigments reconstruction the study of
accelerated aging degradation processes and nondestructive analytical
investigations (Ursescu 2010).
A study by adapting traditional Romanian recipes (Ursescu 2009)
in laboratory conditions and sought cover all the range of those
blackened metal Gaelic documentary shows the pH values of the
solutions (Table 1). At the same time, most cooking recipes involving
an excess of ferrous sulphate, so the ink solution coexist with Fe2 +
ions, ions of other transition metals (Cu, Mn, Cr, Zn, etc.).
All inks have a strong acid dependent composition (sulfate ion
concentration, acid content and format originally introduced by
hydrolysis of tannins, the amount of gum arabic, other ingredients,
and so on) and how to obtain it.
Figure 1 shows the fundamental vibration characteristic sulphate
(banda range from 3394 cm-1, intense peak at 1060 cm-1, well-
defined band at 980 cm-1), gallic acid with characteristic absorption
(absorption in the 3400-3200 cm -1, vibration of C = O groups at
1697 cm-1 and strong absorption in the 1300-1500 cm-1). IR
spectrum of the solution dried on a glass inert support confirms that
the formation of color (iron chelate complex - gallic acid) solution is
not completed, but is still in the air action script support
Deterioration of historic parchment museum collections 95

Table 1. Metal ink composition Gallic solutions reconstituted


(Ursescu 2010)

Chemical components of the solution


ink type / The
Ink pH in
documentary Fe2+/GA Cu2+/GA Gallic acid gum arabic
Solution (GA) solution
source [mol·mol-1] [mol·mol-1] (AG) [g·L-1]
[mol·L-1]
Ferro-Gaelic
Recipe Greek,
1 2,164 - 0,251 98,2 2,45
Dionysius of ants
1730
Metal-Gaelic
2 Recipe Greek 0,357 0,302 0,159 55,9 2,11
XVIII century
Ferro-Gaelic,
Italian Recipe sec.
3 0,965 - 0,197 18,0 2,51
seventeenth
century
Cupro-Gaelic,
Recipe Greek
4 - 0,402 0,215 52,9 2,81
fourteenth
century
Incomplete
(without sulfate),
5 - - 0,231 26,1 4,26
Recipe Greek
century. XIV
Ferro-Gaelic,
(without binder)
6 0,09 - 0,950 - 1,98
Recipe Greek
century. XIV
96 Cristina- Marta Ursescu

Fig. 2. DRIFT FTIR spectrum of a solution of ferro-galic


traditional Romanian ink, deposited on glass substrate
(recipe Dionisie din Furna, 1730 - CNMM reproduced, Iaşi).

Results dimensional analysis of particles in suspension for the 6


types of inks are shown in Figure 2

Fig. 1. Particle size distribution of reconstituted solutions inks


(Ursescu 2010)

Dimensional Polidispersitatea shows a wide variation between


0.07 and 0.330 ìm. It depends on the ink recipe (molar ratio between
iron ions and gallic acid concentration of binder) and may be an
Deterioration of historic parchment museum collections 97

indication of the existence of fragments unhydrolyzed matter tannin.


Failure to detect these particles in the ink 4 (cupro-Gaelic) could be
explained by the oxidative degradation of organic compounds from
solution catalyzed by ion Cu2 + and different process of formation of
color in solutions inks black - gray (no complexes chelated with tannins).

Fig. 3. Century manuscript. nineteenth century railway Gaelic ink


with good chemical stability. (Museum of History Science)

Variability characteristics of historical ink solutions (those listed


in Table 1 as an example) causes permanent features different inks
deposited organic support (Figure 3 and Figure 4). Damage of a
different nature is determined by our inks chemically balanced and
reflects the formation of degradation under the action of environ-
mental factors:

Fig.4. Fragment of a manuscript on parchment showing discoloration ink


ferro-gallic hydrolysis and oxidation processes and
substrate losses in the micro-biological attack.
98 Cristina- Marta Ursescu

A study suggests evaluating the degradation caused by metal inks


onto organic Gallic indicates a particular proses parchment degradation
by the combination of inks and natural aging. The proposed scenario
for the early stages of degradation induced ferro-Gallic inks involves
(Ricard et al., 2010): λ Contracting, by surface tension and cracking
due to handling associated with separation of collagen layers tab on
the back of the parchment λ A layer of material separating protein
(A) in the immediate vicinity of the ink layer, which eventually lead to
the emergence of cracks (B) (Figure 5)

A B

Fig. 5. View of a section (SEM) through the layer of parchment written in ink
in the ferro-Gaelic. (Ricard et al. 2010) The top area - the media.

2. Influence of pigment composition on the chemical stability


of historical parchments
The materials employed for the decoration of manuscripts on
parchment are also subject to degradation processes and lead to
irreversible damage of substrate. Loss of material, and chemical
changes are related to the composition and nature of pigments, while
various external factors determine the intensity of support processes
generated in protein.
If decorations, variation in temperature and relative humidity
will cause mechanical stress media are not always taken by pigments
and paint layers, additionally they will facilitate chemical modification
of a large number of constituents (Edwards 2004) (Figures 6 and 7 ).
Deterioration of historic parchment museum collections 99

Fig. 6. Peeling layers of pigment onto the protein (GEBA et all. 2008)
(Four Gospels, and eleventh centuries XIV,
Romanian Literature Museum Iaşi)

Fig. 7. Loss of material in layers of pigment onto protein


(Virginis Mariae Beatae Horae, 1498, Paris,
the Museum of History and Archaeology Ploiesti)

Copper-based pigments historians are complex mixtures of copper


acetate were used widely throughout the Middle Ages, although
increased reactivity. Gross verdigris pigment obtained by the action
of vapors of acetic acid (vinegar or wine) on copper - Cu (CH3COO) 2
• Cu (OH) 2 • 5H2O, verdigris base - actually corresponds to a
combination of copper compounds dependent reactive components
100 Cristina- Marta Ursescu

present in manufacturing. Basic acetate is soluble, damage to large


areas being due to mobility of copper ions and acetate (San Andres et
all., 2010).
By recrystallization of the crude mixture of acetic acid is neutral
verdigris pigment obtained: Cu (CH3COO) 2 • H2O. Although the
method was known in the medieval period, encouraged economic
considerations's use of basic raw verdigris. Under these conditions,
the relatively large number of documents degraded by verdigris is a
common problem for collections of manuscripts.

Fig. 8. Progress verdigris pigment degradation process of backing protein


(Diploma in Theological Studies, Diocese of Padua, 1633,
Museum of History and Archaeology Ploiesti)

Composition assessment inorganic pigments generally used in


decorations Romanian book highlights the raw material contami-
nation due pigments manufacturing process, defects translate into
pictorial layer and initiate the particular types of damage.
An example is the red pigment identified as lead material used in
manuscript decoration of the nineteenth century (Figure 9).
Deterioration of historic parchment museum collections 101

Fig. 9. Microscopic image of inorganic pigment red lead, sec. XIX.


(magnification 50x, Leica DM 2500m, Renishaw spectrometer Resurrection)

Raman microscopy highlighted in red pigment layer of lead


(Pb304, Pb0) the presence of micro-particles - degradation gray-identified
as Whitewash (PbCO3) and hidroceruzita PB3 (CO3) 2 (OH) 2
(http :/ / www.mindat.org/min-1969.html), two intermediate mineral
mines of lead oxide (Shi et al. 2006).
122
549

52000

48000

44000

40000
391

314

152

36000

32000
Counts

28000

24000

20000

16000

12000

8000

4000

0
1300 1200 1100 1000 900 800 700 600 500 400 300 200 100
Wavenumber (cm-1)

Fig. 10. Micro-Raman spectrum of red lead pigment


in Romanian red pigment layer of the nineteenth century
(source laser excitation: 632.8 nm)
102 Cristina- Marta Ursescu

1049
84000

108
77000

70000

75
63000

200
56000
Counts

49000

42000

35000

28000

21000

14000

7000

0
1200 1100 1000 900 800 700 600 500 400 300 200 100 0
Wavenumber (cm-1)

Fig. 11. Degradation in the layer of red lead,


highlighted by micro-Raman spectroscopy: Whitewash (PbCO3) and
hidroceruzita PB3 (CO3) 2 (OH) 2 (source laser excitation: 632.8 nm).

3.Conclusions
The study followed a comprehensive assessment of overall
change across parchment - inks / pigments during aging processes of
historical materials, indicating that stability is influenced by the
characteristics of parchment writing and decorating materials.
If Gallic metal inks, chemical processes carried out in solution
continues after submission expressing this quality protein solutions
support. Hydrolytic mechanisms prevail, since Fe and Cu ions
contribute to the deterioration of media processes acting as catalysts
for oxidative processes. historical manuscripts on parchment require
investigation by the microscopic level to get detailed information on
writing and decorating materials, structural and qualitative data that
can be essential in establishing long-term preservation methods
collections of manuscripts

- Acknowledgements
This study was conducted under a project funded CNDI-UEFISCDI,
PN-II-PT-CACM-2011-3.1-1742, contract 213/2012, "Improving the
quality of working environment in deposits heritage. Validation treatment of
cultural goods textile and leather gamma-TEXLECONS ".
Deterioration of historic parchment museum collections 103

4. References
1. Edwards H. G. M, Rull Perez F. Application of Fourier transform Raman
spectroscopy to the characterization of parchment and vellum. II—Effect of bio-
deterioration and chemical deterioration on spectral interpretation, J Raman
Spectrosc 2004: 35: 754–760
2. Geba M., Vlad A.M., Investigatii asupra materialelor componente a doua
manuscrise pe pergament, Simpozionul ”Patrimoniul cultural din piele si
pergament-- Abordari moderne pentru caracterizare”, Conservare si//sau
restaurare, Muzeul Militar Central, Bucuresti 10-11 septembrie 2007 (CD-ROM)
3. Giovannini A.,”De Tutela Librorum: La Conservation Des Livres Et Documents
D'archives = Die Erhaltung von Büchern und Archivalien”, (Cours de l'IES 3), Ed.
de l'Institut d'études sociales, Genève, 1995, pp. 55-194
4. Riccardi A, Mercuri F, Paoloni S, Zammit U, Marinelli M, Scudieri F. Thermal
transport and shrinkage temperature analysis of parchment, e-PS 2010: 7: 87-95
5. San Andres M., de la Roja J. M., Baonza V. G., Sancho N.,Verdigris pigment: a
mixture of compounds. Input from Raman spectroscopy J. Raman Spectrosc.
2010, 41, 1468–1476
6. Shi J., Li T., Feng M., Mao Z., Wang C., Study of the corrosion from the printing
plates of ‘Guan Zi’ by Raman spectroscopy, J. Raman Spectrosc.2006; 37: 836–840
7. Ursescu M., Exploring the materials used for making illuminated manuscripts.
Pigments and inks on historical parchment, 1st International Seminar and
Workshop on Emerging Technology and Innovation for Cultural Heritage
”Preservation of Parchment, Leather and Textiles”, Bucharest, Romania, 24-26
September 2012
8. Ursescu M., Research concerning the influence of inks and pigments on the state
of conservation of historical manuscripts (in Romanian), PhD thesis, `Gh. Asachi΄
Technical University of Iasi, 2010
9. Ursescu M., Ciovică S., Romanian handbooks on manuscript illumination in the
18th century, in „Sources and Serendipity: Testimonies of Artist's Practice”,
Hermens E. and Townsend J. H. (eds.), Archetype Publications, London, 2009,
pp.23-26
10. Vest M., Kejser U. B., Bruun C., New long-term storage facilities at the Royal
Library, Denmark: storage requirements for mixed collections, în 15th Triennial
Conference, New Delhi, 22-26 September 2008 Preprints, ICOM Committee for
Conservation, Allied Publishers Pvt. Ltd. 2008, pp. 808-814.
11. T. J. Wess and J. P. Orgel, Changes in collagen structure: drying, dehydrothermal
treatment and relation to long term deterioration, Thermochimica Acta, vol.
365, no. 1-2, pp. 119–128, 2000.
12. http://www.mindat.org/min-1969.html
Probleme specifice în restaurarea
a două icoane ţărăneşti din Transilvania

Cristina Daniela Scărlătescu


Muzeul National Brukenthal, Sibiu

Rezumat
Icoanele pictate pe sticlă, numite şi ţărăneşti, ridică probleme de res-
taurare multiple. Datorită tehnicii de execuţie, care presupune aplicarea de
pigmenţi amestecaţi cu ulei de in sau emulsii pe o suprafaţă neabsorbantă,
pot interveni diverse degradări, cele mai frecvente fiind desprinderi sau
pulverulenţă la nivelul straturilor picturale.
Cuvinte cheie: sticlă, pictură, icoană, consolidare, conservare, restaurare

“Icoana ţărănească e o categorie generică ce ascunde o multi-


tudine de influenţe, expresii şi stiluri asimilate, […] cu un duh aparte,
unic şi inconfundabil prin directitatea sa”1. Icoana pe sticlă trebuie
înţeleasă în spaţiul pentru care a fost ea concepută iniţial, acesta fiind
atât casa tradiţională, cât şi biserica din sat. Picturile pe sticlă înşirate
în cameră erau pentru ţăranul analfabet o importantă Carte Sfânta.
Icoana pe sticlă este, în Transilvania, prin excelenţă, o icoană ţărănească.
Din punct de vedere tematic, icoana pe sticlă asociază uneori re-
prezentărilor religioase elemente laice legate de viaţa şi preocupările
ţărăneşti, precum şi unele inspirate din folclorul local. De asemenea,
elementele orientale şi occidentale se împletesc într-o sinteză originală.2
Pictura pe sticla din Transilvania îşi are începuturile în decursul
sec. al-XVIII-lea şi, cu deosebirile specifice, aparţine fenomenului res-
pectiv central-european. Dar, din punct de vedere tehnic (si artistic),
în Transilvania este o creaţie mai ales individuală, cu specific naţional

1 Horia Bernea, Icoane româneşti pe lemn, în revista “Transilvania”, nr.3-4, 1994,

p. 123.
2 Stoica G., Petrescu P., Dicţionar de artă populară, Editura Enciclopedică,

Bucureşti 1997, p. 46.


Probleme specifice în restaurarea a două icoane ţărăneşti din Transilvania 105

şi în care, totuşi, un loc important îl ocupă iconografia ortodoxă de


tradiţie bizantină. O alta distincţie care se impune este că, în vreme ce
în Europa Centrală pictura pe sticlă are atât subiecte religioase cât şi
laice, în Transilvania este aproape exclusiv religioasă.
Culorile folosite, în general, erau pregătite manual, din pigmenţi
şi ulei de in. Acestea erau aplicate pe sticla care în prealabil era de-
gresată, ceea ce asigură o bună aderenţă la suport şi încetineşte pro-
cesul de exfoliere a stratului pictural. Defectele sticlei, datorate tehnicii
de realizare, sporesc valoarea picturii, prin efectele pe care lumina
reflectată de acestea le produce.
Cele două icoane restaurate se diferenţiază atât prin tehnica de
execuţie, cât şi prin materialele folosite pentru realizarea lor. De ase-
menea, maniera artistică de tratare a temelor diferă, datorită faptului
că au fost executate de meşteri din şcoli diferite.
Iisus Pantocrator apare cu Globul în mâna stângă, iar această re-
prezentare diferă de cele uzuale, în care apare cu Sfânta Evanghelie.
În etnografie, această temă este cunoscută şi ca Iisus Învăţător, dato-
rită prezenţei Cărţii Sfinte.
Tema Adormirea Maicii Domnului semnifică Înălţarea cu trupul la
Cer a Maicii Domnului. În icoana restaurată, scena este reprezentată
cu culori vii, specifice acestui tip de lucrări.
Ambele icoane prezentau înainte de restaurare numeroase
deteriorări/degradări specifice acestui tip de piese, cele mai impor-
tante fiind desprinderi şi pierderi ale stratului pictural. Acestea se
datorează lianţilor din componenţa culorilor, care devin casanţi în
timp şi îşi pierd calităţile coezive. Astfel, pe întreaga suprafaţă era
vizibil aspectul de pulverulenţă a culorilor, şi existau desprinderi
numeroase. De asemenea, la nivelul stratului pictural existau depu-
neri de murdărie aderentă şi neaderentă.
Ramele prezentau desprinderi, mai ales la colţuri, unde cleiul
folosit pentru îmbinare îşi pierduse adezivitatea. Pe verso, panourile
folosite pentru ,,închiderea,, icoanei suferiseră deformări in timp.
Datorită microclimatului în care icoana a fost păstrată, acestea fuse-
seră afectate de fenomenul de contragere, fiind necesare completări.
Pe toată suprafaţa lemnului existau, de asemenea, depuneri aderente
şi neaderente de murdărie.
106 Cristina Daniela Scărlătescu

Fig. 1. Detalii înainte de restaurare

Pentru restabilirea aderenţei culorilor la suport, întreaga supra-


faţă pictată a fost hrănită cu emulsie din gălbenuş de ou, în concen-
traţie de 3:1, aplicată în mai multe etape, până când s-a constatat
emolierea şi recăpătarea aderenţei stratului pictural la suport. Gălbenuşul
de ou, sub formă de emulsie apoasă, este întrebuinţat la refacerea
adeziunii stratului pictural […] şi în curăţirea murdăriei de pe picturi.
3Această operaţiune a fost urmată de presarea mecanică a culorii, şi

reaplicarea, prin presare uşoară, a acesteia pe zonele unde erau


desprinderi sau crăpături.

3 Leahu, Mirela – Substanţele chimice şi materialele utilizate în restaurarea

bunurilor culturale, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, Bucureşti, 2006,


p. 128.
Probleme specifice în restaurarea a două icoane ţărăneşti din Transilvania 107

Fig. 2. Detalii în timpul consolidării

Durata acestor operaţiuni a fost diferită la cele două piese, dato-


rită parametrilor enunţaţi mai sus, şi anume microclimatul în care au
fost păstrate, diferenţele de tehnică, şi, de asemenea, materialele
constitutive. Astfel, icoana cu tema Adormirea Maicii Domnului a pre-
zentat degradări multiple la nivelul stratului pictural, datorită faptului
că, spre deosebire de cealaltă icoană, culorile erau aplicate într-un
strat mai consistent, fapt ce a facilitat desprinderea lor.
În cazul icoanei Iisus Pantocrator, desprinderile au fost pe supra-
feţe mai reduse, dar, datorită stratului subţire de culoare, cu o canti-
tate mică de liant, s-a produs fenomenul de pulverulenţă a culorii, şi
respectiv fragilizarea accentuată a stratului pictural.
Astfel, în cadrul operaţiunii de curăţire, în cazul acestei icoane a
fost nevoie de o grijă sporită pentru a se evita subţierea şi/sau pier-
derea culorii.
Îndepărtarea depunerilor aderente de murdărie de pe straturile
picturale s-a realizat cu emulsie din gălbenuş de ou în concentraţie de
5:1.
Înainte de executarea integrării cromatice au fost degresate lacu-
nele, iar apoi, pentru reîntregirea imaginilor s-au folosit culori pe bază
de apă, ce pot fi uşor îndepărtate în cazul unei intervenţii ulterioare
de conservare/restaurare.
108 Cristina Daniela Scărlătescu

Fig. 3. Detalii în timpul curăţirii

În ceea ce priveşte ramele, acestea au fost reconsolidate, atât


structural, prin impregnare de consolidant, cât şi mecanic, fiind
reîncleiate îmbinările. Aceste operaţiuni au fost executate atât pentru
redarea integrităţii pieselor, cât şi pentru asigurarea unei mai bune
rezistenţe.
De asemenea, datorită existenţei unui decor policrom, ramele au
fost curăţite, cu amestecuri de solvenţi, apoi s-a executat o integrare
cromatică locală, urmată de o vernisare de protecţie. Amestecurile de
solvenţi folosite, in acest caz pentru îndepărtarea murdăriei aderente,
au fost alese pentru capacitatea lor de evaporare accelerată4, în
comparaţie cu amestecuri de detergenţi şi apă distilată.

4 Istudor, Ioan – Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific,

Bucureşti, 2011, p. 262


Probleme specifice în restaurarea a două icoane ţărăneşti din Transilvania 109

Fig. 4. Detalii în timpul consolidării ramelor

Remontarea a constat în fixarea suportului din sticlă în ramă.


Pentru a asigura o bună stabilitate şi pentru a evita eventuale “jocuri”
ale sticlei, s-a optat pentru amplasarea unor elemente din pâslă în
mai multe zone. De asemenea, pentru a limita tensionarea lucrărilor,
cauzată de lovituri successive de ciocan, în cazul unei deschideri/
închideri ulterioare, s-a ales folosirea unor şuruburi care să înlocu-
iască vechile cuie.

Fig. 5. Detalii remontare


110 Cristina Daniela Scărlătescu

Pentru o mai bună stabilitate în timpul expunerii s-au folosit două


puncte de ancorare, fapt ce reduce şi tensionarea excesivă .

Fig. 6. Imagini după restaurare

Restaurarea icoanelor pe sticlă presupune cunoaşterea tehnicilor


tradiţionale de execuţie, a metodelor utilizate şi a materialelor folo-
site de-a lungul timpului, şi felul în care acestea reacţionează în di-
verse condiţii de mediu. Aceste date pot ajuta la tratarea corespun-
zătoare a degradărilor produse atât datorită viciilor iniţiale de execuţie,
cât şi datorită condiţiilor în care au fost păstrate bunurile de patrimoniu.

Bibliografie
Horia Bernea, Icoane româneşti pe lemn, în revista “Transilvania”, nr.3-4, 1994.
Leahu, Mirela – Substanţele chimice şi materialele utilizate în restaurarea bunurilor
culturale, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, Bucureşti, 2006
Istudor, Ioan – Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific, Bucureşti,
2011.
Stoica G., Petrescu P., Dicţionar de artă populară, Editura Enciclopedică, Bucureşti
1997.
Specific problems in the restoration
of two peasant icons from Transylvania

Cristina Daniela Scărlătescu


Muzeul National Brukenthal, Sibiu

Abstract
The icons painted on glass, or the peasant icons, raise multiple resto-
ration problems. Duet o the execution technique, which implies the appli-
cation of pigments mixed with linseed oil on an which does not absorb surface,
various degradations may occur, most commonly the paint layers becoming
detached and usually dusty.
Key words: glass, painting, icon, consolidation, conservation, restoration

“The peasant icon is a generic category which conceals a multi-


tude of influences, idioms and assimilated styles, […] with a special
wit, unmistakable and unique through its frankness. ”1 The icon
painted on glass must be comprehended within the space it was
initially conceived in, the traditional house, and also the village
church. The paintings on glass, threaded in the room, constituted an
important Holly Book for the non-literate peasant. This kind of icon,
in Transylvania, is, highly, a bucolic icon.
In terms of themes, the glass icon sometimes associates religious
representations with laic elements cohered with the life and the
daily peasant pursuits, and some elements inspired by the local
folklore. Also, the oriental and western elements intertwine in an
original synthesis.2
The painting on glass in Transylvania holds its beginnings during
the 18th century, and it belongs to the similar central european trend,

1 Horia Bernea, Icoane româneşti pe lemn, în revista “Transilvania”, nr. 3-4, 1994,

p. 123.
2 Stoica G., Petrescu P., Dicţionar de artă populară, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 1997, p. 46.


112 Cristina Daniela Scărlătescu

with particular differences. From a technical (and artistic) point of


view, in Transylvania it is a more individual creation, with a national
character, and with a very important place held by the orthodox
iconography. Another difference is that, while in Central Europe, the
painting on glass has both religious and laic themes, in Transylvania
it is almost entirely religious.
The colors were usually prepared manually, with pigments and
linseed oil or emulsions. They were affixed on the glass, which was
priorty skimmed, and this ensured a good cohesion on the support
and also slowed the subsequent detachment of the paint layers. The
defects of the glass, due to the realization technique, increased the
value of the painting, because of the effects the reflected light generated.
The two restored icons differ because of their execution technique,
and because of the elements used for the making. Also, the artistic
manner of approaching the themes is different, the icons being
painted by craftsmen from different schools.
Jesus the Pantocrator is shown with The Globe in his left hand,
and this representation is different from the common ones, where he
carries the Holly Book. In ethnography, this theme is known also as
Jesus the Teacher, because of the Gospel in his hand.
The Assumption of the Virgin Mary signifies the Elevation to
Heaven of the Mother of Christ. In the restored icon, the scene is
presented in bright colors, specific to this kind of artworks.
Both icons presented numerous specific deteriorations/degradations
before restoration took place, the most important beeing the de-
tachments and losses of the paint layers. The cause is the decay of the
binding media used for the colors, which, in time, have lost their
cohesive properties. Therefore, the colors became dusty, and there
were numerous detachments on the entire painted surfaces. Another
cause for the decay of the paint layers consisted in the deposits of
dust and dirt.
The frames presented detachments, especially on the edges, in
the areas where the glue used for the joints had lost its cohesive
properties. On the back, the panels, used for the „closure” of the icon,
had suffered distorsions. Due to the microclimate the icon was placed
in, they had been affected by the contraction phenomenon, comple-
Specific problems in the restoration of two peasant icons from Transylvania 113

tions beeing needed. On the entire surface of the wooden elements,


adherent and no adherent deposits could be seen.

Fig. 1. Details before restoration

In order to reestablish the colours adherence to the glass support,


the entire painted surface was nourished with egg yolk emulsion,
with a 3:1 concentration, which was applied in several stages, until
the adherence of the painted layers on the support was recovered.
The egg yolk emulsion is utilized for the retrieval of the adhesion of
the painted layers […], and for removing the dirt deposits on this kind
of paintings 3. This operation was followed by the mechanical

3 Leahu, Mirela – Substanţele chimice şi materialele utilizate în restaurarea

bunurilor culturale, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, Bucureşti, 2006,


p. 128
114 Cristina Daniela Scărlătescu

compression of the colour, in order to affix it on the areas where it


was detached from the support.

Fig. 2. Details during consolidation process

The duration of this process was different in the two cases, due to
the parameters specified above, the different microclimates the icons
were placed in, the technical differences and, also, the component
materials. Therefore, the icon with the theme The Assumption of the
Virgin Mary presented multiple degradations on the paint layers
level, due to the fact that, unlike the other icon, the colours, in this
case, had been applied in more consistent layers, and this aspect
facilitated their detachment.
In the case of Jesus the Pantocrator the detachments occured on
smaller surfaces, but, due to the thin layer of paint, obtained with a
small quantity of binding media, a floury effect took place, therefore
the colours were extremely brittle.
Thus, during the cleaning interventions, in this case, an increased
care was needed in order to avoid thinning and/or loss of the paint.
The removal of the adherent deposits of dirt from the paint layers
was realized with egg yolk emulsion in a 5:1 concentration.
Specific problems in the restoration of two peasant icons from Transylvania 115

Fig. 3. Details during cleaning process

Before retouching was performed, the lacunae were degreased,


and then for the filling of the images, easily removable watercolours
were used.
As far as the frames are concerned, they were reconsolidated,
both structurally, through impregnation with a consolidating agent,
and mechanically, by reglueing and pressing the joints. These opera-
tions were carried out in order to render the integrity of the objects,
and to ensure a better durability.
Also, due to the existence of a polychromatic ornamentation, the
frames were cleaned with mixtures of solvents and then a local in
painting was performed, followed by a protective varnishing. The
mixtures of solvents used, in this case, for the removal of adherent
deposits of dirt, have been chosen due to their accelerated evaporation
capacities4, compared with those of the mixtures of distilled water
and detergents.

4 Istudor, Ioan – Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific,

Bucureşti, 2011, p. 262


116 Cristina Daniela Scărlătescu

Fig. 4. Details during the consolidation of the frames

The reassembly consisted in affixing the glass supports on the


frames. In order to ensure a good stability and to avoid possible
movements of the glass, small elements made of felt were placed in
several areas. Also, in order to diminish the tensions on the glass
supports, caused by successive hammer knocks, in the case of a
subsequent opening/closeting process, the use of screws, to replace
the old metal nails, was elected.

Fig. 5. Reassembly
Specific problems in the restoration of two peasant icons from Transylvania 117

In order to ensure a good stability of the icons during a possible


display, and to reduce excessive additional tensions, two anchorage
points were used, in both cases.

Fig. 6. After restoration

The restoration of painted glass icons implies the knowledge of


the traditional execution techniques, methods and materials used
through the ages, and the way in which they react in diverse climate
conditions. These informations can help choosing proper treatments
for the degradations produced by the initial technical errors, and by
the conditions the cultural heritage was placed in before restoration.

References:
Horia Bernea, Icoane româneşti pe lemn, în revista “Transilvania”, nr. 3-4, 1994.
Leahu, Mirela – Substanţele chimice şi materialele utilizate în restaurarea bunurilor
culturale, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, Bucureşti, 2006.
Istudor, Ioan – Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific, Bucureşti,
2011.
Stoica G., Petrescu P., Dicţionar de artă populară, Editura Enciclopedică, Bucureşti
1997.
Folosirea nucilor de săpun la tratamentul umed
al carţii de secol XVII (1650):CONCIO

Maria Fota
Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu

Rezumat
Acest articol prezintă etapele de restaurare ale cărții de secolul XVII
aparținând bibliotecii Muzeului Național Brukenthal, o importanţă deosebită
se acordă prezentării unei soluții BIO obținuta din coaja fructului de Mukorossi
Sapindus (nuci de săpun) utilizata in tratamentul umed de spălare

Introducere
Biblioteca Brukenthal se numără printre bibliotecile care deţin un
fond valoros de carte veche, provenind din bibliotecile care au funcţionat
în oraş în evul mediu (dominicană, oraşănească, a gimnaziului evan-
ghelic etc. )
Exemplarul la care facem referinţă în acest articol CONCIO este
cuprins în ,,CATALOGUL TRANSILVANICELOR” VOL I (SEC XVI - XVII),
DOINA NĂGLER, Sibiu, 1974, catalog care a încercat să evidenţieze
acele caracteristici ale exemplarelor din biblioteca Brukenthal care le
deosebesc de altele, păstrate în alte biblioteci. Este vorba în principal
de paginaţie, provenienţă, legătură şi mai ales însemnările de proprietate.
Un studiu aprofundat al însemnărilor de proprietate, aflate pe cărţi, i-a
relevat autoarei, apariţia timpurie a unor bibliofili în Transilvania
care au manifestat interes pentru literatura istorică, geografică sau
filozofică a vremii, constituindu-şi biblioteci proprii deosebit de valoroase.
OLTARDUS ANDREAS: Concio Selennis et extraordinaria, Complectens
Initia et progressum reformationis primae Ecclesiorum Saxonicarum
in Sede Cibiniensi, in Transylvania constitutarum. Elaborata et habita
Cibinii 1650. ipsa Dominica Jubilate quae erat dies 8 Maij, dum ibidem
Visitationem Eclesiarum Saxonicarum, ordiretur et auspicaretur bono
Folosirea nucilor de săpun la tratamentul umed al carţii de secol XVII (1650):CONCIO 119

cum Deo, Reverendus et Clarissimus Vir Dominus Chistionus Barthius


Pastor Birthalbensis , Episcopus et Superintendens earundem. Ab
Andrea Oltardo, Pastore Cibiniensi, nec non ejusdem Capituli Decano.
Cibinii, M. Pistorius, 1650.

Aspecte grafice şi date chimice referitor la


această lucrare:
Tiparul cărţii este negru având literele de două mărimi, sunt pre-
zente adnotări marginale şi viniete iar oglinda textului este încadrată
cu motive florale.
Cartea are un pH = 6,2; gradul de încleiere: bun; grosimea medie
a hârtiei: 0,19 mm; natura fibrelor:fibre vegetale de lungime medie;
compuşi pe bază de fier: prezenţi.

Starea de conservare a lucrării.


1. Coperta anterioară
Ca suport pentru învelitoarea ce lipseşte acum, s-au folosit foi
dintr-un dicţionar, lipite între ele cu un adeziv (pap) ce-l putem
observa în depozitele din cuprinsul foilor desprinse una de cealaltă în
proporţie de 75%.
Masa foilor a fost perforată de numeroase găuri de zbor şi galerii
ale insectelor xilofage .
Marginile hârtiei suport sunt roase, foile sunt îmbrunite, pătate,
sfâşiate, cu pierderi de material, depozite de praf şi depuneri morfo-
fiziologice.
Forzaţul anterior într-o încercare de desprindere de celelalte foi a
fost sfâşiat şi o parte din suportul lui a rămas lipit de ele.
2. Coperta posterioară
Are foi mai puternic lipite între ele, învelitoarea lipsind şi la
aceasta, prezentând halouri de umezeală, perforaţii ale insectelor
xilofage mai pronunţate în zona cotorului, depozite de praf şi adeziv
îmbătrânit închis la culoare, pierderi de material papetar.
3. Blocul cărţii
Foile din cuprinsul cărţii pe alocuri au suferit o intervenţie
anterioară de consolidare a marginilor laterale prin adăugarea unor
benzi de hârtie lipite cu clei.

119
120 Maria Fota

Primele fascicole au marginile inferioare roase şi bordurate cu


murdărie.
Hârtia este puternic îmbrunită iar halourile de umezeală prezente
pe arii întinse au antrenat murdăria.
Praful, depunerile morfofiziologice, petele de diferite naturi,
sfâşierile, îndoiturile colţurilor sunt prezente în tot cuprinsul cărţii.
Având în vedere starea de conservare a lucrării s-a decis ca
restaurarea să se facă pe volum desfăcut.
Dezifecţia s-a facut în etuva cu vid cu ajutorul vaporilor de timol
în alcool. Cartea s-a fotografiat, s-au făcut analizele chimice, s-au
numerotat foile, s-au descusut şi s-a notat cum sunt prinse ele în
fascicole. S-au mai facut tratamente uscate pentru desprinderea
murdăriei (prafului, depozitelor morfofiziologice şi cele de diferite
naturi), cu ajutorul bisturiului, lavetei uşor abrazive, gumei plastice şi
pensulei. Apoi s-a trecut la tratamentele umede.
Ideia folosirii nucii de săpun la spălatul filelor de carte (men-
ţionez că natura fibrelor a acesteia este vegetală), mi-a venit după ce
colegele de la sectorul textile le-a folosit cu succes în tratamentele lor
umede.
Lipsa Romopalului precum şi recomandările produsului m-au
determinat să-l folosesc la această carte.
NUCA DE SĂPUN este un produs 100% de origine vegetală, fiind
în fapt fructele arborelui Sapindus Mucorossi care creşte liber într-o
zonă nepoluată (Himachal Pradesh, India), aflată la poalele munţilor
Himalaya. Locuitorii Indiei şi Nepalului folosesc aceste fructe din cele
mai străvechi timpuri atât pentru igiena personală, cât şi ca remediu
natural pentru tratarea anumitor boli (eczeme, psoriasis).
Certificarea BIO a acestui produs garantează în plus că nu au fost
folosite substanţe chimice de nici un fel pentru tratarea acestui
arbore şi a fructelor sale şi că produsul final ,,Nuca de săpun” a rămas
100% natural şi necontaminat chimic.
Au fost efectuate studii care au determinat activitatea antifungică
(candida albicans şi candida non-albicans) a extraselor de saponine
din Sapindus, precum şi studii care au determinat acţiunea anti-
tricomonas şi anti-microbiană.
Avantajele nucii de săpun printre altele sunt:

120
Folosirea nucilor de săpun la tratamentul umed al carţii de secol XVII (1650):CONCIO 121

a) Nuca de săpun este un detergent BIO 100% natural. Coaja nucii


este folosită deoarece conţine saponina (detergent natural);
b) Nuca de săpun este hipoalergică şi este deci în mod special
recomandată persoanelor cu probleme de piele (eczeme etc) datorate
detergenţilor prea agresivi. Saponina şi nuca de săpun sunt produse
care acţionează blând asupra pielii;
c) Nuca de săpun este un produs vegetal 100% fară să conţină
nici un aditiv;
d) Nuca de săpun este uşor de folosit. Se pun 4 sau 5 nuci într-un
mic săculeţ din bumbac. Când apa este caldă, se va elibera saponina
din nuci. Se pot reutiliza nucile de maxim 3 ori.
Soluţia lichidă din nuca de săpun se poate realiza prin fierberea
nucilor în apă (100g nuci în aproximativ 3 litri de apă sau 10 nuci
întregi la 300ml apă, se fierb şi apoi se lasă încă 12 ore la macerat.
Produsul se strecoară.

Tratamente umede
Copertele cu foile încleiate şi desprinse de blocul carţii s-au pus în
apă la 40 grade Celsius în două tase diferite pentru a se evita even-
tuala amestecare a filelor. După aproximativ 10-15 min s-au desprins
una de cealaltă eliberând în apă o parte de adeziv şi murdărie.
Filele astfel desprinse s-au aşezat grupat pe foi de Netex şi hârtie
de filtru pentru uscarea liberă.
Dupa 24 h s-au spălat filă cu filă pe suport rigid folosind metoda
sandwich-ului pentru întoarcerea de pe o parte pe alta a filelor ră-
zuite de restul de clei, spălate cu lichidul obţinut din nuca de săpun
iar apoi pensulate cu C.M.C. 0,5%. Ultima reâncleiere s-a produs pe
fila aşezată direct pe foaia de Netex de pe care s-a desprins foarte
uşor şi aproape perfect întinsă după uscare.
Filele blocului de carte s-au imersat , într-o primă fază, în apa rece
pentru o primă desprindere a murdăriei apoi s-au lăsat în apă la 40
grade Celsius şi lichid obţinut din nuca de săpun , aproximativ o oră.
Clatirea filelor în apa curentă, pentru îndepărtarea totală a săpu-
nului, s-a facut de trei ori. Peste filele curate s-a turnat uşor C.M.C. în
concentraţie de 0,5%.

121
122 Maria Fota

Scoase din baie ele s-au aşezat pe un pat absorbant şi de protecţie


format din Netex şi hârtie de filtru, pentru uscare liberă timp de 24 h.
Filele urmează apoi fazele obişnuite ale restaurării: presare ,
restaurare în tehnica ,,la dublu” cu hârtie japoneză, curăţirea surplu-
sului de hârtie japoneză pe o parte şi alta a filelor, acolo unde mij-
loacele au căzut se fac măsuratori şi se recompun filele la dimen-
siunile iniţiale, încadrarea în format, recompunerea fascicolelor, pre-
sarea blocului de carte, după care restauratorul legător va reface
legătura şi va anexa forzaţurile restaurate.
Documentele extrase din coperte vor fi restaurate în aceeaşi
tehnică ,,la dublu” şi predate apoi Bibliotecii Muzeului Naţional
Brukenthal Sibiu pentru a fi depozitate împreună cu această carte
restaurată.

Bibliografie
1. NAGLER D., Catalogul transilvancelor, vol 1(sec.. XVI-XVII ), Sibiu,
1974, pag. 5, pag 102.
2. info@amorebio.ro accesat la data de 30 august 2010.

122
Folosirea nucilor de săpun la tratamentul umed al carţii de secol XVII (1650):CONCIO 123

Anexa
A. Fotografii înainte de restaurare: Coperta anterioară, posterioară,
foaia de titlu şi sfârşitul cărţii.

c d

e f

123
124 Maria Fota

B. Fotografii în timpul tratamentelor umede cu soluţie din nuca de săpun

c d

124
Folosirea nucilor de săpun la tratamentul umed al carţii de secol XVII (1650):CONCIO 125

C. Fotografii după restaurare

a b

c d

125
Using soap nuts wet treatment of
seventeenth century books (1650): CONCIO

Maria Fota
Brukenthal Museum Sibiu

Abstract
This article shows the restoration stages of the XVII century book
belonging to the Brukenthal National Museum library, it emphases on the
presentation of a BIO wet treatment washing solution obtained from the fruit
peel of Sapindus Mukorossi (soap nuts).

Introduction

Brukenthal Library is among the libraries holding a valuable old


books, from libraries that have worked in the city in the Middle Ages
(dominicană, oraşănească, the Evangelical Gymnasium etc.).
Specimen to which we referinţă this article CONCIO, cataloged
TRANSILVANICELOR VOL I (SEC XVI-XVII), DOINA Nagler, Sibiu, 1974
catalog that was trying to highlight those characteristics of specimens
of Brukenthal library that distinguish them other, held in the other
libraries. It's mainly the layout, provenienţă, legătură and especially
însemnă rile property. A study of însemnă rilor property, located on
the books, the author revealed, early appearance of bibliophiles in
Transylvania istorică literature have shown interest, geographic or
weather filozofică , representing great value and their libraries.
OLTARDUS ANDREAS: Concio Selennis et extraordinary Complectens
Initia et progressum reformationis primaire Ecclesiorum Saxonicarum
in Sede Cibiniensi in Transylvania constitutarum. Developed et habitats
Cibinii 1650. sidered quae IPSA dies Dominica Jubilate 8 Maij, Sun
ibid. Visitationem Eclesiarum Saxonicarum, ordiretur auspicaretur et
bono as Deo, et Clarissimus Vir Reverendus Dominus Pastor Chistionus
Barthius Birthalbensis, Episcopus et Superintendens earundem. Ab
Using soap nuts wet treatment of seventeenth century books (1650): CONCIO 127

Andrea Oltardo, Pastor Cibiniensi, nec non ejusdem surrendered


Decano.
Cibinii, M. Pistorius, 1650.

Graphic and chemical data points on this paper:


The pattern book is black letters with two sizes are present
marginal annotations and text mirror is încadrată vignettes and
floral.
The book has a pH of 6.2, the degree of bonding: good, average
thickness of the paper: 0,19 mm; nature of fiber: fiber medium length,
compounds of iron present.

Conservation status of the given work.


1. Previous cover
As support for wrapper now missing, were used in a dictionary
sheets, glued together with an adhesive (pap) which we can observe
the deposits of loose sheets one The remaining content of 75%.
Leaf mass was perforată găuri numerous galleries insect flight
and boring.
The edges are frayed paper support sheets shall îmbrunite,
pătate, torn, with loss of material, dust and debris deposits morpho-
physiological.
Forzaţul previously in an attempt to escape the other sheet was
torn and part of his support remained glued to them.
2. Back cover
Is stronger sheets stuck together, covering the missing and
presenting halos of moisture, insect boring holes more pronounced in
the spine, old adhesive deposits of dust and dark, loss of material
supplies.
3. Block book
Sometimes leaves the contents of the book have undergone
previous building side edges by adding strips of paper glued with
glue.
The first beams were lower edges frayed and trimmed with dirt.
128 Maria Fota

The paper is strong and halos of moisture present îmbrunită


widespread trained dirt.
Dust deposition morphophysiological spots of different natures,
tearing and bending corners are present throughout the book.
Given the conservation status of restoration work it was decided
to make the book opened.
Potent disinfectant was made in the vacuum oven with thymol in
alcohol vapor. The book was photographed, chemical analyzes were
made were numbered sheets were unstitched and as noted by them
in bundles. Treatments were done peeling dry dirt (dust deposits
Morphology and the different nature), using knife, gently abrasive
cloth, plastic gum and brush. Then they switched to wet treatments.
The idea of using soap nuts to wash tabs book (note that the
nature of it is plant fiber), my colleagues came after the textile
industry used them successfully in their wet treatments.
Lack Romopalului and product recommendations led me to use it
in this book.
Coconut soap is a 100% vegetable, fruit tree is actually growing
Sapindus Mucorossi free in a polluted area (Himachal Pradesh, India),
located in the foothills of the Himalayas. Residents of India and Nepal
using these fruits in ancient times both for personal hygiene and as a
natural remedy for treating certain diseases (eczema, psoriasis).
BIO certification of this product guarantees in addition that were
not used any chemicals to treat this tree and its fruit, and the final
product, soap nut'' has remained 100% natural and chemically
contaminated.
Studies have been conducted which led antifungal activity (Candida
albicans and Candida non-albicans) extracts of Sapindus saponins,
and studies that led the anti-tricomonas and anti-microbial.
Soap nut among other advantages are:
a) is a detergent soap nut BIO 100% natural. Walnut shell is used
because it contains saponin (natural soap);
b) soap nut is Hypoallergenic and is therefore particularly reco-
mmended for people with skin problems (eczema etc) due to too
aggressive detergents. Soap nut saponins and are gentle on the skin
products that work;
Using soap nuts wet treatment of seventeenth century books (1650): CONCIO 129

c) soap nut is a 100% vegetable product not containing any


additives;
d) soap nut is easy to use. Place 4 or 5 nuts in a small bag of
cotton. When the water is hot, it will release the nuts saponin. Nuts
can be reused up to 3 times.
e) The liquid solution of soap nuts can be made by boiling the
nuts in water (100g walnuts in about 3 liters of water or 10 whole
nuts in 300ml water, boil and then leave to soak for another 12 hours.
Sneaks product.

Wet treatments
Covers with sheets glued and block detached districts were
placed in water at 40 degrees Celsius in two different tase to avoid
any mixing of tabs. After about 10-15 min were separated from each
other in water releasing some glue and dirt.
The tabs were placed so loose sheets grouped by NETEX and dry
filter paper for free.
After 24 h were washed with tab tab on rigid support using the
sandwich method for turning from side to side tabs of the remaining
glue scraped, washed with liquid soap from coconut and then brush
with CMC 0.5%. Last reâncleiere occurred tab NETEX placed directly
on the sheet that came off very easily and almost perfectly flat after
drying.
Tabs book block were immersed in a first phase, the cold water
first detachment of dirt then left in water at 40 degrees Celsius and
liquid soap made from coconut, about an hour.
Rinsing tabs in running water to remove soap overall, was done
three times. Over tabs poured gently clean C.M.C. concentration of
0.5%.
Removed from the bath they sat on a bed made of absorbent
protection NETEX and filter paper for free drying for 24 h
Then follows the usual tabs restoration phases: compression,
restoration technique, the double "Japanese paper, Japanese paper
clean surplus on either side of the net, where resources are measurable
and fell to reconstruct the original size tabs, framing format,
130 Maria Fota

recomposing sheaves, pressing the book block, then reconnect restorer


and binder will be attached forzaţurile restored.
Documents taken from the cover will be restored in the same
technique to double "and then handed Library Museum Sibiu Brukenthal
to be stored together with this book restored.

Bibliography
1. Nagler D., Catalogul transilvancelor, vol 1(sec.. XVI-XVII), Sibiu , 1974, pag. 5,
pag 102.
2. info@amorebio.ro accesat la data de 30 august 2010.
Using soap nuts wet treatment of seventeenth century books (1650): CONCIO 131

Annex
A. Photos before restoration: Previous cover, rear,
and the title page of the book.

c d

e f
132 Maria Fota

B. Photos during wet treatment solution of soap nuts

c d
Using soap nuts wet treatment of seventeenth century books (1650): CONCIO 133

C. Photos after restoration

a b

c d
Crucea - ancora uitată a Bisericii

Lucian Neculai Felix


Consilier cultural al Episcopiei Tulcii

Rezumat
Simbolul crucii, sub diferite forme, a fost folosit încă din antichitate ca
semn distinctiv al religiei creştine. Pe baza faptului că Biserica a fost inter-
pretată ca fiind nava (corabia) care conduce sufletele către mântuire pe
marea învolburată a acestei vieţi, crucea a fost interpretată ca fiind, ancora
sau, aşezată deasupra bisericii, catargul ei. Existenţa şi în Dobrogea a
tipului de cruce (cu semilună) a fost şi este interpretat ca fiind în strânsă
relaţie de subordonare faţă de religia şi autorităţile otomane care au
dominat Dobrogea până la 1878 şi care ar fi impus la baza crucii montarea
acestui ornament. În interpretarea religioasă a credinţei creştine, existenţa
încă a acestui tip de cruce la câteva biserici din judeţul Tulcea, demons-
trează perpetuarea precară a concepţiei de cruce - ancora a Bisericii dar şi
alienarea accentuată fată de tradiţia şi simbolistica religioasă creştină.

Este ştiut faptul că pe exterioarele unora dintre lăcaşurile creştine


de cult - probabil că din necesităţi legate de vechi sisteme de învăţă-
mânt cu caracter enciclopedic - s-a admis de către biserică pictarea
unor scene cu subiect laic, cum erau cele privitoare la înţelepţii antichi-
tăţii clasice, or alte scene ancorate în istoria contemporană cum ar fi
"Căderea Constantinopolului"...
Există însă şi alte simboluri, care nu au fost încă identificate şi -
deci nici lămurite.Unul dintre ele, până acum nici măcar pus în discuţie,
ar fi semiluna aşezată sub cruce, însemn străjuind ici-colo - nu se ştie de
ce, nu se ştie de când, nu se ştie de către cine - turlele multora dintre
lăcaşurile noastre creştine, sau ale clopotniţelor de pe la noi.
Silviu N. Dragomir

Despre crucile bisericilor din Dobrogea, care încă mai au la bază


un semicerc, în care unii văd o semilună, ce n-a fost înlăturat în
Crucea - ancora uitată a Bisericii 135

ultimii 134 de ani de vreun ignorant, care se răfuia acum postbelic cu


religia şi cu autorităţile islamice sub care Dobrogea s-a aflat vreme de
460 de ani până în anul 1878, se crede că acesta nu reprezintă altceva
decât o formă de compromis în relaţiile cu autorităţile otomane care,
pe lângă interdicţia de a nu fi depăşită în înălţime moscheea de către
biserică, ar fi impus ca şi pe crucea creştină să se găsească semiluna.
Asemenea informaţii pot fi găsite în istoricul care premerge in-
ventarul bisericilor tulcene întocmit la anul 1967 din ordinul Epis-
copiei Dunării de Jos, între care noi facem referire aici la biserica ,,Sf.
Voievozi” din Isaccea şi la biserica ,,Schimbarea la Faţă” din Tulcea.
Textual, la p. 3 în istoricul bisericii ,,Schimbarea la Faţă” din
Tulcea întocmit la anul 1967 de către parohul D. Ţară se consem-
nează următoarele: ,,Se zice că la fixarea Crucilor pe cele două turle ale
bisericii, enoriaşii acestei biserici au fost obligaţi de către conducerea
de stat locală să aşeze, la baza crucii, ,,Semiluna turcească” care s-a
făcut şi se găseşte şi astăzi”.
Aceeaşi idee este reluată însă într-o formă mult mai dezvoltată în
istoricul bisericii ,,Sf. Voievozi” din Isaccea p. 1 (1967), construită în
perioada 1842-1844. Reţinem că parohul Motoc Petru consemnează
câteva date deosebit de importante pentru reconstituirea vieţii religi-
oase a creştinilor dobrogeni, supuşi ai Imperiului Otoman la mijlocul
secolului al XIX-lea.
,,Privitor la modul în care a fost obţinut ,,actul de încuviinţare”
pentru construirea acestei biserici, bătrânul Cuzmin Ulian, din parohia
noastră, ne istoriseşte că bunicul său după mamă, anume Iustin Bohomil,
fost epitrop la această biserică, a străbătut, pe jos, calea până la
Constantinopol, ca să prezinte Marelui Sultan dorinţa scrisă a confra-
ţilor săi. Încuviinţarea a fost dată în anul 1842, cu condiţia de a pune
pe turla bisericii, semiluna turcească, alături de crucea creştină, iar bi-
serica să nu fie mai înaltă decât geamia din Isaccea.”
Firmanurile de construire a bisericilor Sf. Gheorghe şi Schimbarea la
Faţă din Tulcea, precum şi cel al bisericii Sf. Voievozi din Chilia,
studiate de noi, nu conţin însă sub nicio formă referinţe la cruce sau
la impunerea ornamentului semilunii la baza crucii.
Venerabila cercetătoare tulceană Sofia Vrabie redă cele mai
cunoscute interpretări ale crucii cu semilună, vorbind despre faptul

135
136 Lucian Neculai Felix

că ea poate însemna ,,recunoaşterea puterii turceşti sau că biserica


este pe pământ turcesc” sau ,,victorie a creştinismului asupra maho-
medanismului.”1
Aparent contradictorii cele două ipoteze conţin parţial adevăruri
care numai reevaluate în lumina unor noi date pot genera o imagine
şi o interpretare corectă asupra tipului de cruce cu semilună.
Din istoricele bisericilor amintite anterior, şi nu numai, precum şi
din discuţiile provocate pe această temă cu diferiţi preoţi am putut
constata că o proporţie importantă a clericilor din trecut şi de astăzi
îmbrăţişează fără prea mari semne de întrebare teza potrivit căreia
deasupra bisericilor construite în Dobrogea înainte de 1878, sub
cruce se găseşte semiluna, ca semn al recunoaşterii autorităţii otomane.
Cea de-a doua ipoteză ,,victoria creştinismului asupra mahomeda-
nismului” este adevărată numai dacă vorbim de bisericile construite
în Dobrogea în perioada post 1878 sau, dacă vorbim de locaşuri de
cult anterioare anului 1878 din alte zone româneşti sau nu, nesupuse
însă autorităţii otomane.
Ar fi altfel inexplicabil cum în condiţiile în care creştinii din Do-
brogea, mai ales cei din perioada anterioară anului 1864 - de când
începe să se înregistreze o mai mare libertate religioasă pentru supuşii
creştini din Imperiului otoman - deşi oprimaţi şi cu restricţii clare în
ceea ce priveşte construirea lăcaşurilor de cult (lungime, înălţime,
materiale de construcţie, aprobări speciale obţinute greu, chiar şi cu
bani grei de creştinii influenţi) ar fi putut să aşeze crucea peste
semilună.
Curajul şi capacitatea de a specula şi ingeniozitatea de a fenta
autorităţile vremii sub pretextul că aşa-zisa semilună aşezată sub
cruce ar însemna recunoaşterea puterii otomane, dar ei de fapt să se
fi bucurat tacit de o victorie a creştinismului asupra păgânismului nu
cred că era posibilă.
Să facem însă puţin exerciţiu mental şi să ne întoarcem în
Dobrogea secolului al XIX-lea.
În contextul socio-politic şi religios destul de dificil în care creş-
tinii erau ucişi numai pentru ca voiau să-şi acopere biserica pentru a

1 Sfinxul Deltei, Municipiul Tulcea - ghid turistic – Harvia, Tulcea, 2005, p. 236-237.

136
Crucea - ancora uitată a Bisericii 137

nu se nărui nu ne putem închipui că a aşeza crucea peste semilună


constituia un fapt de trecut cu vederea.
Istoricul Nicolae Rădulescu din Tulcea, în comentarea acestui tip
de cruce afirmă că nu poate fi vorba de un raport de subordonare a
creştinismului faţă de islam atât timp cât crucea este deasupra
semilunii. O variantă a crucii cu semilună deasupra ei nu există însă.
Iată ce găsim consemnat în volumul 1878-1928 – Cincizeci de ani
de administraţie românească, Editura Cultura Naţională, Bucureşti,
1988, p. 594: În anul 1839, ieromonahul rus Partenie, mergând spre
muntele Athos, străbate Dobrogea şi ,,trecând Dunărea pe la Măcin,
vede biserica românilor afară din oraş, ca un hambar, făcută din scân-
duri, mânjită cu glod, acoperită cu olane şi cu o latură deschisă, fără
cruce şi fără clopote. La mirarea sa, i s-a explicat că, creştinul care a
vrut s-o acopere a fost spânzurat”. Localnicii au răspuns uimirii lui:
,,Dumnezeu fie lăudat! Noi suntem mulţumiţi că o avem, căci de bine de
rău, noi am păzit-o contra turcilor care voiau să-i pună foc”.
Pe teritoriul Dobrogei însă, teoria ,,crucea cu semilună – victoria
creştinismului asupra mahomedanismului”, romanţată, sau nu, în-
tâmpină o dificultate majoră.
Dacă presupunem că această teorie este corectă din punct de
vedere al conţinutului şi al interpretării istorico-religioase, atunci,
existenţa aceluiaşi tip de cruce în Muntenia, Oltenia şi Moldova ar
demonstra inevitabil că bisericile din aceste provincii româneşti s-au
aflat cândva pe pământ turcesc sau au arătat supunere Porţii oto-
mane, aşa cum au făcut fraţii lor creştini din dreapta Dunării, fapt
însă inacceptabil istoric.
Pentru aceasta trebuie căutate şi găsite alte explicaţii care să fie
satisfăcătoare atât din punct de vedere religios cât şi istoric.
Înainte de toate trebuie să ţinem seama de următorul aspect.
Crucea, pentru creştini este mai înainte decât orice simbolul sal-
vării, simbolul nădejdii în eliberare, simbolul mântuirii din păcat.
Pentru a oferi posibile explicaţii satisfăcătoarea conceptului de
,,cruce cu semilună” este necesar a depăşi barierele stricte ale unei
interpretări unilaterale care s-ar dovedi insuficiente prin ea însăşi.
Simbolurile şi semnificaţiile, pildele, parabolele şi alegoriile de
care se foloseşte Biserica pentru a explica crezul său mai pe înţeles

137
138 Lucian Neculai Felix

sunt absolut necesare şi în cazul nostru, mai ales că vorbim despre


unul dintre cele mai vechi simboluri paleocreştine.
Mai mult decât atât, cum crucea, pentru a fi înţeleasă în sensul ei
spiritual corect, nu trebuie despărţită de Iisus Hristos, care s-a răs-
tignit pe ea, şi mai departe, în istorie, crucea nu trebuie despărţită de
Biserică – trupul lui Hristos (Efes.5).
Încă din primele veacuri creştine, în texte precum Omiliile clemen-
tine, sau Didascalia, simbolic Biserica este văzută ca fiind corabia
mântuirii. Iată ce spune Tratatul despre Antihrist, LIX, al lui Ipolit din
Roma: ,,Marea este lumea. Biserica, precum o corabie, este scuturată
de valuri, dar nu scufundată, deoarece ea este condusă de un timonier
experimentat, care este Hristos. Ea poartă în centru-i gloriosul învin-
gător al morţii, ca şi cum ar purta crucea lui Hristos…”2
Legătura intrinsecă dintre Biserică şi Cruce este tot atât de evi-
dentă ca cea dintre navă (corabie) şi catarg sau ancoră, crucea fiind
identificată realmente în aceste două ultime elemente încă din pe-
rioada primară a Bisericii.
În felul acesta aşezarea unei cruci zisă cu semilună, însă formând
în sensul cel mai evident o ancoră reprezintă expresia cea mai fidelă a
credinţei Bisericii în statornicia credinţei dar şi ,,simbolul speranţei de
a împărtăşi fericirea veşnică.”3
Am ajuns în punctul în care trebuie afirmat limpede faptul că
vorbim în cazul comunicării noastre despre figura crux dissimulata.
Ideea disimulării crucii în forma unei astfel de ancore a apărut în
perioada paleocreştină în catacombe în contextul în care religia creş-
tină era ilicită în Imperiul roman iar creştinii trăiau într-o perma-
nentă stare de martiraj. Speranţa unei vieţi imediate, sociale şi reli-
gioase stabile şi favorabile creştinilor era un deziderat. Statornicia în
crucea care conduce la mântuire era o credinţă neclintită.
Ca un arc peste timp, se poate face totuşi o paralelă între situaţia
creştinilor din Imperiul roman înainte de anul 313 şi situaţia
creştinilor dobrogeni din Imperiul otoman, înainte de anul 1878. Și
unii şi alţii aşteptau izbăvirea.

2 Frederik Tristan, Primele imagini creștine, Ed. Meridiane, Buc, 2002, p. 124-125.
3 Frederik Tristan, op.cit., p. 73.

138
Crucea - ancora uitată a Bisericii 139

Revenind la crucile disimulate ale bisericilor din Dobrogea men-


ţionez faptul că o analiză comparativă a acestora în intervalul 1900–
2012 ne demonstrează faptul că în această perioadă, dintr-un motiv
sau altul, numărul acestora s-a diminuat considerabil, cel mai pro-
babil din cauza îndepărtării faţă de tradiţia creştină şi a necunoaşterii
simbolisticii creştine.
Dacă în albumul Bisericile clădite în judeţul Tulcea între 1886 -
1901, Bucureşti, 1901, numărul bisericilor care posedau tipul de
cruce – ancoră era majoritar, astăzi numărul bisericilor ce păstrează
crucea cu ancoră se situează la polul opus.
Din investigaţiile noastre, se mai păstrează încă acest tip de cruce
la 15 biserici din Episcopia Tulcii: Sf. Gheorghe - Tulcea, Schimbarea
la Faţă – Tulcea, Dunavăţul de sus, Făgăraşul nou, Ceamurlia de sus,
Beidaud, Luminiţa, Mihail Kogălniceanu (biserica veche), Grindu (biserica
veche), Plopu (biserica veche), vechile altare din Parcheş, Teliţa,
Valea Nucarilor, Victoria, Schimbarea la Faţă –Tulcea.
Unicat este faptul că biserica Sf. Trei Ierarhi din Tulcea, aflată în
construcţie, anul acesta (2012) şi-a montat deasupra bisericii crucea
în tipul ancoră adusă din Ucraina.
Din totalul locaşurilor de cult menţionate mai sus, cu excepţia
bisericilor din Făgăraşul nou, Luminiţa, Beidaud şi Plopu care sunt
construite după anul 1878, celelalte biserici menţionate anterior sunt
ridicate în perioada dominaţiei otomane asupra Dobrogei, începând
cu anul 1854 – Biserica Sf. Gheorghe din Tulcea. Explicaţia faptului că
cele 4 biserici tulcene construite după anul 1878 posedă tipul de
cruce-ancoră ar putea fi aceea că pe linie tradiţională, prin continu-
itate aceste cruci provin de la bisericile anterioare actualelor.
O ipoteză mai puţin circulată, preluată prin intermediul dr. Nicolae
Georgescu din Tulcea de la Pr. Paul Georgescu care a slujit la Biserica
Sf. Gheorghe din Tulcea între anii (1951–1978) este aceea că după
plecarea turcilor din Dobrogea, în semn de biruinţă a creştinismului
asupra islamului, bisericilor construite înainte de 1878 li s-a adăugat
ornamentul care închipuie semiluna turcească.
Într-o discuţie particulară purtată pe aceeaşi temă la biserica Sf.
Gheorghe din Tulcea în data de 4 sept. 2012 cu Pr. Vasile Selemet din
Kavarna, prof. dr. Sava Sivriev de la Facultatea de Teologie din Șumen,

139
140 Lucian Neculai Felix

prof. dr. Totyn Totev, bizantinolog la Universitatea din Șumen –


Bulgaria, aceştia s-au exprimat că tipul de cruce-ancoră nu este foarte
întâlnit în Bulgaria, ornamentul de la baza crucii fiind adăugat ulte-
rior anului 1878.
Aria de răspândire a tipului de cruce-ancoră sau cu semilună este
destul de întinsă, întâlnindu-se din cele cunoscute de noi, în: Ro-
mânia, Rusia, Republica Moldova, Ucraina, Polonia.
Cu excepţia Dobrogei care la 1417-1484 intră efectiv în structura
organizatorică a Imperiului Otoman devenind Dar-ul Islam (casă a
Islamului) niciuna dintre actualele ţări care păstrează acest tip de
cruce nu s-au aflat sub dominaţie otomană.
Atunci cum poate fi explicat faptul că noi biserici sunt construite
şi împodobite cu tipul de cruce cu semilună?
Afară de faptul că nu este vorba de o semilună ci de o revenire la
vechiul simbolism al bisericii-navă şi crucea-ancoră nu găsesc vreo
altă explicaţie.
Trebuie luat în calcul faptul că ipotetica semilună de la baza
crucilor nu este aşezată conform practicii islamice, adică primul pătrar
sau al doilea pătrar, ca la geamia din Ciucurova sau ca pe pietrele
funerare de pe mormintele mahomedanilor din localitate, ci este
aşezată mai degrabă ca partea inferioara a unei ancore.
Excepţie în acest sens constituie geamiile Mahmut din Isaccea,
Azizzie din Tulcea, Carol I din Constanţa care au aşezată semiluna în
aceeaşi poziţie ca la bisericile creştine. Până în momentul de faţă nu
am întâlnit niciun caz în care presupusa semilună de la baza vreunei
cruci identificate, să fie poziţionată altfel decât formând în sensul cel
mai evident o ancora.
Intervenţia noastră trebuie receptată ca o cercetare, în special pe
bisericile judeţului Tulcea, care utilizează ca instrument de investi-
gaţie ipoteză de lucru, şi care constituie o contribuţie la cunoaşterea
şi valorizarea unora dintre cele mai importante simboluri ale
creştinismului.
În acelaşi timp comunicarea se doreşte a fi o pledoarie pentru
conservarea acestui tip de cruce, chiar promovarea lui, ţinând cont de
faptul respectă doctrina, simbolismul şi tradiţia Bisericii.

140
Crucea - ancora uitată a Bisericii 141

Necesitatea revitalizării odată cu tipul de cruce-ancoră şi a unei


concepţiei ortodoxe asupra funcţiei soteriologice a Bisericii şi a Crucii
se impune mai ales astăzi când asistăm la o alienare accentuată a
creştinilor faţă de tradiţia şi simbolistica religioasă creştină.

Fig. 1. Bisericile clădite în Fig. 2. Bisericile clădite în


judeţul Tulcea între 1886-1901, judeţul Tulcea între 1886-1901,
Bucureşti, 1901 Bucureşti, 1901

Fig. 3. Bisericile clădite în Fig. 4. Altarul vechii biserici din


judeţul Tulcea între 1886-1901, Parcheş, jud. Tulcea.
Bucureşti, 1901 Foto Leonov Valeriu

141
142 Lucian Neculai Felix

Fig. 5. Bisericile clădite în Fig. 6. Altarul vechii biserici din


judeţul Tulcea între 1886-1901, Teliţa, jud. Tulcea.
Bucureşti, 1901 Foto Leonov Valeriu

Fig.7. Pietre funerare din Fig.8. Minaretul geamiei din


cimitirul musulman din Ciucurova, Ciucurova, 1922.
jud. Tulcea. Foto Pr. Felix Neculai
Foto Leonov Valeriu

142
Crucea - ancora uitată a Bisericii 143

Fig. 9. Cupola geamiei Carol din Fig. 10. Cruce situată pe biserica din
Constanţa. Foto Pr. Felix Neculai Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea,
construită la anul 1839.
Foto Felix Neculai

Fig. 11. Cruce situată pe biserica din Fig. 12. Una dintre cele 3 cruci situate
Dunavăţul de Sus, jud. Tulcea, pe biserica Sf. Gheorghe din Tulcea,
construită la 1896. construită în perioada 1854 -1878.
Foto Pr. Felix Neculai Foto Pr. Felix Neculai

143
144 Lucian Neculai Felix

Fig. 13. Cruci situate pe biserica din Fig. 14. Cruce montată pe
Plopu, jud. Tulcea, biserica Sf. Trei Ierarhi din
construită în anul 1903. Tulcea în anul 2012.
Foto Pr. Felix Neculai Foto Pr. Felix Neculai

Fig. 15. Vechea biserică din Fig. 16. Biserica din Făgăraşul nou,
Grindu (Pisica), jud. Tulcea, construită jud. Tulcea, construită în perioada
la anul 1875. 1890-1897. Foto Leonov Valeriu
Foto Leonov Valeriu

144
Crucea - ancora uitată a Bisericii 145

Fig. 17. Biserica din Luminiţa, Fig. 18. Altarul vechii biserici din
jud. Tulcea, construită în anul Valea Nucarilor, jud. Tulcea.
1887. Foto Leonov Valeriu Foto Leonov Valeriu

Fig. 19. Altarul vechii biserici din Fig. 20. Fotografie din perioada 1985 -
Victoria, jud. Tulcea. 1991 cu vechea biserică din Baia,
Foto Leonov Valeriu jud. Tulcea, astăzi inexistentă.

145
146 Lucian Neculai Felix

Fig. 21. Cruce situată pe biserica Fig. 22 Biserica Adormirea


Mavramol din Galaţi Maicii Domnului, Târgu Jiu.
(sfârşitul sec. XVII – începutul sec. XVIII). Foto Pr. Felix Neculai
Foto Pr. Felix Neculai

146
The Cross – Forgotten anchor of the church

Priest Felix Lucian Neculai


Cultural advisor for the Episcopate of the department of Tulcea

Abstract
Having different shapes, the symbol of the cross has been used even
since Antiquity as a distinctive sign of Christianity. Due to the fact that the
Church was interpreted as the boat or the ship which leads people’s souls
towards salvation on the rough sea of this life, the cross was interpreted as
the anchor, placed above the church, on its mast.
The existence of the semi-circle cross also in Dobrogea was and still is
interpreted as being in close subordinating connection with the religion and
the Ottoman authority which dominated Dobrogea up to 1878 and which
presumably had imposed the placement of this ornament at the foot of the
cross.
In the religious interpretation of the Christian faith, the fact that there
still is this type of cross on some of the churches from the department of
Tulcea proves the perpetuation of the anchor-cross concept of the Church
but also the alienation from the tradition and the Christian religious symbols.

It is well-known that on the exterior walls of the Christian holly


places, the churches – maybe due to the necessities of the ancient
education systems teaching encyclopaedic knowledge – the Church
admitted painting scenes of worldly inspiration, such as the ones
regarding the wise men of the Classical Antiquity, or other scenes
anchored in the contemporary history, such as “the Fall of the
Constantinople”...
But there are also other symbols, which have not been identified
yet, -so- not yet well understood. Some of them, not even taken into
question, would be the crescent placed under the cross, a symbol
guarding – it is not known why, since when or by whom – the towers of
many of our holly Christian places or the bells from our churches.
Silviu N. Dragomir
148 Lucian Neculai Felix

When it comes to the crosses of the churches from Dobrogea,


which still have a semi - circle at their foot, in which some people still
see a crescent, which, in the last 134 years, were not removed by
some ignorant, at that time, in a post war feud with religion and the
Islamic authorities under whose rule Dobrogea found itself for more
than 460 years until 1887, it is believed that this represents nothing
more than a type of compromise in the relationship with the Ottoman
authorities, who, beside the forbiddance that a Christian church
should not surpass a mosque in height, they also would have
requested that the crescent be found on the cross.
This type of information can be found in the historical documents
which precede the inventory of the churches from Tulcea made in
1967, requested by the Archiepiscopate of “Dunărea de Jos”. This is
the case of “The Holly Voivodes” Church from Isaccea, and “The
Transfiguration” Church from Tulcea.
In the text itself, on the third page of this historical document of
the “Transfiguration” Church from Tulcea written in 1967 by vicar
(parson) D. Țară, the following is written: “It is said that when placing
the crosses on the two towers of the church, the parishioners were
forced by the local authorities representing the state to place “the
Turkish crescent” at the foot of the cross, which was done and it still
is today.”
The same idea is expanded in the historical documents of the
“The Holly Voivodes” Church from Isaccea, on the first page (1967),
built between 1842 and 1844. The parishioner Motoc Petru mentions
some very important pieces of information for the reconstruction of
the spiritual life of the Christians from Dobrogea, under the rule of
Ottoman Empire in the middle of the XIXth century.
“Regarding the way the “permission decree” for building this
church was obtained, the old Cuzmin Ulian, from our parish, confesses
that his maternal grandfather, a certain Iustin Bohomil, an ex-trustee
of this church, walked all the way to Constantinople, to present the
written desire of his brothers in front of the Great Sultan. The
permission was granted in 1842, under the condition to place the
Turkish crescent, on the tower of the church, next to the Christian
cross, and that the church should not be taller than the mosque from
Isaccea.”

148
The Cross – Forgotten anchor of the church 149

The construction authorisations of “Saint George” Church, “The


Transfiguration” Church from Tulcea and the ones of “The Holly
Voivodes” from Chilia, studied so far, do not contain any reference to
the cross or the obligation to place the semi-circle ornament at the
foot of the cross.
The venerable researcher from Tulcea, Mrs. Sofia Vrabie remembers
the most well-known interpretations of the cross with a semi-circle,
talking about the fact that it could represent “a symbol of the
recognition of the Turkish ruling or that the church is on Turkish
land” or even “a symbol of the Christian victory over the Mohamme-
danism.”1
Apparently contradictory, the two hypotheses contained are partially
true, which only after they have been re-evaluated in the light of the
new data, can generate a new image and a fair interpretation of this
type of cross with a semi-circle or crescent.
From the historical documents of the churches mentioned above,
and not only those, but also after the discussions on this topic carried
with different priests, I could observe that a high proportion of the
clergymen from the past and from nowadays accept willingly, without
questioning the topic too much, the hypothesis according to which
above the churches built in Dobrogea before 1878, there is the semi-
circle under the cross, as a sign of submission to the Ottoman
authorities.
The second hypothesis, “the victory of the Christianity over the
Mohammedanism” can be considered to be true only if we mention
the churches built in Dobrogea in the period after 1878 or if we talk
about the religious institutions built after 1878 from other Romanian
areas or not, which were not under the Ottoman authority.
Otherwise it would be practically inexplicable how, under the
conditions in which the Christians from Dobrogea, especially the ones
before 1864 – the moment since when a great religious freedom for
the Christian from the Ottoman Empire – although oppressed and
with clear restrictions against the building of the cult institutions
(length, height, construction materials, special permissions obtained

1 The Sphinx of the Delta, the Department of Tulcea - Touristic Guidebook –

Harvia, Tulcea, 2005, page 236-237

149
150 Lucian Neculai Felix

with a lot of difficulty, and even with a lot of money from the wealthy
and highly influential Christians), they could have placed the cross
above the semi-circle.
The courage and the ability to speculate, the ingenuity to cheat
the authorities of the times, under the pretext that the so-called semi-
circle placed under cross, all would mean that they recognised the
Ottoman power. In fact, they may have silently cherished the victory
of Christianity over the pagans, although this is highly improbable.
Let’s try an imagination exercise and go back to XIXth century
Dobrogea. We cannot imagine that placing the cross above the semi-
circle or the crescent was a deed that could have been easily
overlooked in the very difficult socio - historical and religious context
of that time taking into consideration the fact that Christians were
simply killed because they wanted to cover up their crumbling
church.
The historian Nicolae Rădulescu from Tulcea, when commenting
this type of cross, states that we cannot talk about a subordination
relationship of Christianity to the Islam as long as the cross is above
the semi-circle. A variant of the cross with a semi-circle above is not
yet known.
Here is what we can find registered in the volume 1878-1928-
Fifty years of Romanian administration, „Cultura Naţională” Publishing
House, Bucharest, 1988, p. 594: 'In 1839, the Russian hieromonk,
Partenie, on his way to Mount Athos, crosses Dobrogea and “crossing
the Danube at Măcin, sees the Romanians’ church outside the town,
looking as a barn, made out of boards, full of mud, covered by tiles
and without a wall on one side, without a cross or bells. To his
surprise, he was explained that the Christian who had wanted to put
a roof over it had been hung.' The local people answered his surprise
by saying “May the Lord be praised! We are satisfied that we have it
because, be that as it may, we have guarded it against the Turks who
wanted to set it on fire.”
But on the territory of Dobrogea, the hypothesis, “the cross with a
semi-circle – the victory of Christianity against Mohammedanism”, -
mythical or not- meets a major resistance.

150
The Cross – Forgotten anchor of the church 151

If we assumed that this theory is correct when it comes to the


content or the historical and religious interpretation, then the
existence of the same type of cross in Muntenia, Oltenia or Moldova
would unavoidably prove that the churches from these provinces
were on Turkish land at some point and that they were showing
submission to the Ottoman Empire, the same way their Christian
brothers from the right of the Danube did, a fact which is actually
inacceptable from a historical view point.
Because of this, other explanations must be searched and found,
explanations which have to be both historically and religiously
acceptable. Before all, the following aspect should be taken into
consideration. The cross is above all things the symbol of Salvation,
the symbol of believing that one is going to be saved, that one is going
to be saved from sin. In order to offer possible satisfying explanation
of the concept of “the cross with a crescent”, it is necessary to
overpass the strict barriers of unilateral interpretations which would
prove by themselves insufficient. The symbols and the significances,
the morals and parables, the allegory that the church uses in order to
explain its beliefs to be clearly understood, are also, absolutely
necessary in our case, especially because we are talking about one of
the oldest paleo-Christian symbols.
More than that, to be spiritually understood in a correct manner,
the cross should not be parted from Jesus Christ who was crucified on
it, and later on in history, the cross should not be separated from
church- Christ’s body. (Efes.5).
Even from the early Christian centuries, in texts such as “The
Clementine Homily” or “Didascalia”, the Church is symbolically seen
as the boat of the salvation. Hippolytus of Rome states in “On Christ
and the Antichrist”: “The world is the sea. The church is a boat which
is shaken by waves but not sunk because it is piloted by a good
coxswain, that being God. It carries in its centre the glorious defeater
of death, as if he carried God’s cross.”2
The intrinsic relationship between the Church and the Cross is as
similar as the one between the boat (the ship) and the mast or the

2 (Frederik Tristan, The First Christian Images, Meridiane Publishing House,

Bucharest, 2002, p. 124-125).

151
152 Lucian Neculai Felix

anchor, the cross having really been identified as one of those elements
even since the first age of the Church.
In this way, the placement of a cross above a so-called semi-circle,
but forming an anchor in the most obvious way, represents the most
devoted expression of the Church’s belief in her spiritual steadiness
but also “the symbol of the hope of sharing eternal happiness”3
This is the point where it must be clearly stated that this paper is
about crux dissimulata.
The idea of dissembling the cross under the shape of an anchor
appeared in the catacombs in the paleo-Christian period when, at that
time, the religious faith was illegal in the Roman Empire and the
Christians permanently lived in a baptism of blood. The hope of an
immediate stable life, from a social and religious point of view, was
more than an arduous desire. The belief in the cross which leads to
salvation was steady, indestructible.
As a rainbow over two periods of time, a parallel can be drawn
between the situation of the Christians from the Roman Empire
before 313 and that of the Christians from the Ottoman Empire
before 1878. In both cases, the Christians were waiting for salvation.
Returning to dissembled crosses from Dobrogea, it is worth
mentioning that a comparative analysis of theses crosses, between
1900-2012, proves that, for one reason or another, their number
diminished considerably, maybe because of the phenomenon of
distancing ourselves from the Christian tradition and of not knowing
what the symbols represent.
If in the volume Churches built in the department of Tulcea between
1886 - 1901, Bucharest, 1901, many churches which had this type of
cross – the anchor were identified. Today, it is quite the opposite
when it comes to the number of churches which still keep the cross
with the anchor.
After investigations made, there are 15 churches left in the Tulcea
Episcopate with this type of cross: Saint George Church – Tulcea, The
Transfiguration Church – Tulcea, the churches from Dunăvăţul de Sus,
Făgăraşul nou, Ceamurlia de sus, Beidaud, Luminiţa, the old churches

3 (Frederik Tristan, p.73)

152
The Cross – Forgotten anchor of the church 153

from Mihail Kogălniceanu, Plopu and Grindu, and the old shrines or
altars from Parcheş, Teliţa, Valea Nucarilor, Victoria, and that of The
Transfiguration Church – Tulcea.
It is quite unique that the “Three Holly Hierarchs” Church from
Tulcea, which is being built at the moment (2012), has had installed
the anchor type cross brought from Ukraine.
From all the churches mentioned above, except those from
Făgăraşul nou, Luminiţa, Beidaud and Plopu which were built after
1878, the other churches previously mentioned were built during the
Ottoman ruling in Dobrogea, starting with 1857 – the “Saint George”
Church – Tulcea. The explanation of the four churches from Tulcea
built after 1878 having the anchor-type cross lies in the belief that,
traditionally and continuingly, the crosses come from the previously
built churches.
A less popular idea revealed by dr. Nicolae Georgescu from
Tulcea, idea taken from the priest Paul Georgescu, who served at
“Saint George” Church from Tulcea between 1951- 1978, is that, after
the Turks had left Dobrogea, as a sign of the Christians’ victory
against the Muslims, the churches built before 1878 were added this
ornament depicting the Turkish crescent.
During a private discussion on this topic, in the “Saint George”
Church on the 4th of September 2012, with the priest Vasile Selemet
from Kavarna, professor doctor Sava Sivriev from the Theology Uni-
versity from Şumen, prof. dr. Totyn Totev, a Byzantinologist from the
University of Şumen – Bulgaria, they all agreed that this type of cross
is not frequently met in Bulgaria; the ornament from the foot of the
cross must have been added after 1878.
From what we know, these types of crosses, the anchor-crosses
or with a semi-circle (crescent) are quite often seen in Romania,
Russia, the Republic of Moldova, Ukraine and Poland.
With the exception of the region of Dobrogea which in 1417- 1484
was practically a part of the organizational structure of the Ottoman
Empire becoming the Dar of Islam (Islam’s home), none of the countries
mentioned above were under the Ottoman ruling or influence.
Then how could one explain that new churches were built and
ornamented with the semi-circle cross?

153
154 Lucian Neculai Felix

Any other explanations cannot be found beside the fact that it is


not a Turkish semi-circle but a return to the old symbolism of the
boat-church and the anchor-cross.
It should also matter that the hypothetical semi-circle from the
foot of the cross was not placed according to the Islamic way, meaning
the first crescent or the second crescent, as the ones from the Ciucurova
mosque or the ones from the stone tombs of the Muslims from this
village, but it was placed rather as the lower part of an anchor.
Exceptions in this sense are the following mosques: Mahmut from
Isaccea, Azzizzie from Tulcea, Carol I from Constanţa. All of them
have the semi-circles placed in the same position as the Christian
churches. Until now, I have not met any case yet in which the so –
called semi-circle at the base of any identified cross, to be positioned
differently than to give the impression of an anchor.
This paper should be understood as a research, especially for the
churches from Tulcea. The instrument of this investigation has been
the work hypothesis, which has a major contribution to the knowledge
and recognition of the value of one of the most important symbols of
Christianity.
In the same time, this paper is supposed to be a plea for the con-
servation of this type of cross, and even its promotion, taking into
account the fact that it respects the doctrine, the symbolism and the
tradition of the Church.
The necessity to simultaneously renew together with the anchor
-type cross, the Orthodox concept regarding the salvation of oneself
through benevolent sacrifice of the cross and of the Church, imposes
itself today when we witness the accentuated alienation of the
Christians from the tradition and the religious Christian symbols.

154
The Cross – Forgotten anchor of the church 155

Fig. 1. Churches built in Tulcea Fig. 2. Churches built in Tulcea


county between 1886-1901, county between 1886-1901,
Bucharest, 1901 Bucharest, 1901

Fig. 4. Parcheş altar of the old church,


Fig. 3. Churches built in Tulcea
Tulcea County. Photo Leonov Valeriu
county between 1886 - 1901,
Bucharest, 1901

155
156 Lucian Neculai Felix

Fig. 5. Churches built in Tulcea Fig. 6. Teliţa altar of the old church,
county between 1886 - 1901, Tulcea County.
Bucharest, 1901 Photo Leonov Valeriu

Fig. 7. Muslim cemetery tombstones Fig. 8 minaret mosque in


Ciucurova, Tulcea County. Ciucurova, 1922. Photo Fr Felix
Photo Leonov Valeriu Neculai

156
The Cross – Forgotten anchor of the church 157

Fig. 9. Carol dome mosque in Constanta. Fig. 10. Cross placed on church
Photo Fr Felix Neculai Ceamurlia de Sus, Tulcea county,
built in 1839.
Photo Felix Neculai

Fig. 11. Dunavăţul Cross church Fig. 12. One of the three crosses of St.
located on the top, Tulcea county, George church located in Tulcea,
built in 1896. Photo Fr Felix Neculai built between 1854 -1878. Photo Fr
Felix Neculai

157
158 Lucian Neculai Felix

Fig. 13. Cross placed on church Plopu, Fig. 14. Cross mounted in Tulcea
Tulcea county, built in 1903. Three Hierarchs Church in 2012.
Photo Fr Felix Neculai Photo Fr Felix Neculai

Fig. 15. Old church Grindu (cat), Fig. 16. New church in Fagaras,
Tulcea county, built in 1875. Tulcea county, built between
Photo Leonov Valeriu 1890 -1897.
Photo Leonov Valeriu

158
The Cross – Forgotten anchor of the church 159

Fig. 17. Church of Light, Tulcea Fig. 18. Old church altar Nucarilor
county, built in 1887. Valley, Tulcea County.
Photo Leonov Valeriu Photo Leonov Valeriu

Fig. 19. Altar ancient churches in Fig. 20. Photo from the period
Victoria, Tulcea County. Photo 1985 - 1991 the old church in Bath,
Leonov Valeriu Tulcea county, today nonexistent.

159
160 Lucian Neculai Felix

Fig. 21. Cross placed on church Fig. 22 Assumption Church, Miami.


Mavramol Galati (end sec. XVII - Photo Fr Felix Neculai
beginning of sec. Century).
Photo Fr Felix Neculai

- Acknowledgements
Translation made by Visterneanu Silvia-Mihaela

160
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi

Iuliana Băncescu
Centrul Naţional pentru Conservarea
şi Promovarea Culturii Tradiţionale – Bucureşti

Poate cea mai bine conturată minoritate dintre cele existente în


judeţul Iaşi este cea a lipovenilor. Şi totuşi, aşa cum recunosc şi oamenii,
comunităţile închegate pe aceste meleaguri nu au vitalitatea celor de
la Brăila sau din Deltă.
Interesul pentru păstrarea şi manifestarea identităţii lor s-a con-
turat mai mult în ultimul timp, deşi, pe cale familială sau bisericească,
s-au conservat mai multe datini şi obiceiuri specifice, ca şi limba rusă,
într-un stadiu vechi, probabil de prin secolul al XVIII-lea, când se
spune că au început să se închege, în zonă, primele comunităţi.
Drept repere ale studiului nostru am luat localităţile în care
populaţia lipovenească este mai bine reprezentată: Focuri, Lespezi,
Târgu Frumos, Brăteşti. Am remarcat, în cadrul acestor comunităţi,
un fond comun al tradiţiilor populare, pe care îl vom prezenta în cadrul
unei succesiuni de obiceiuri, care sunt specifice lipovenilor din Iaşi.
Mai demult, femeile ţeseau pânză în casă. Coseau ori ţeseau şter-
gare din bumbac cu ornamente tradiţionale, scoarţe, păretare, covoare
din lână în stil moldovenesc. Astăzi acestea îşi mai află utilitatea
numai în casele sărace, de cele mai multe ori pe duşumea (nu pe
perete, conform destinaţiei lor tradiţionale), sau fac parte din "zestrea"
bătrânilor, ca "poduri" pentru înmormântare. Situaţia este, de altfel,
generală în comunitatea românească de azi, şi valabilă pentru toate
etniile.
În ceea ce priveşte locuinţa tradiţională a lipovenilor, spun
oamenii că aceasta era compusă din două camere, despărţite de o
tindă, cu prispă în faţa casei, cum stau mărturie şi cele câteva gospo-
dării vechi conservate până în ziua de azi. Casele tradiţionale erau
construite dintr-o împletitură de nuiele, care se umplea cu vălătuci de
162 Iuliana Băncescu

paie, finisată cu nisip, cum ne-a povestit informatoarea noastră din


Lespezi, prof. Eustinia Tihan.
Un bun de preţ era şi încă mai este considerat pământul, care se
moşteneşte de la o generaţie la alta, odată cu ocupaţia tradiţională a
oamenilor: grădinăritul, care este şi principala sursă de existenţă
dând renumele lipovenilor în zonă şi nu numai.
Portul popular a fost conservat şi el mai mult în lăzile de zestre.
În ceea ce-l priveşte pe cel femeiesc, acesta se compune dintr-o fustă
înflorată, cu două-trei rânduri de şnur cusute la poale, în funcţie de
cât de bogată era purtătoarea, cămaşă şi tunică cu plii în spate, de
catifea (material subţire pentru vremea călduroasă, ori din stofă, iarna).
Costumul bărbătesc este compus din cămaşă lungă din material în-
florat şi pantaloni negri. Pentru ţinuta de biserică este obligatorie,
atât la bărbaţi cât şi la femei, cingătoarea peste mijloc cu ciucurii şi
purtarea metaniilor (lestucica). Femeile căsătorite poartă chicica (bonetă
cusută cu mărgele şi paiete, pentru biserică şi sărbători, sau simplă,
pentru toate zilele), broboadă şi zbornic (batic leagat în spate, în trei
colţuri, în numele Sfintei Treimi - face parte din ţinuta de biserică).
Dintre obiceiurile la naşterea copiilor s-au păstrat puţine. Naşterea
asistată de moaşă, aşa cum era mai demult, s-a mai păstrat doar în
memoria colectivă. Moaşa avea menirea de a o ajuta pe femeie să nască:
îi făcea frecţie pe burtă, la şale, o înfăşura în cârpe calde, apuca de cap
copilul şi-l trăgea afară. După ce se năştea, moaşa era cea care îl scălda şi
îl înfăşa.
Pe timpul naşterii nimeni nu avea voie să intre în camera femeii
în afară de mama ei şi de moaşă. De fapt, această interdicţie se
prelungea până în momentul în care preotul venea şi-i făcea femeii
molitfa. La molitfă, preotul o pomenea pe femeie şi pe toţi cei care au
intrat în contact cu ea, deoarece se spune că, pe unde trece o lăuză
fără molitfă, arde tot. Iar mai demult se întâmpla adesea ca femeile să
nască pe câmp sau pe drum. Femeia care a născut (avortat) un copil
trebuia să primească molitfă şi la 40 de zile. Atunci, dacă copilul
trăieşte, este închinat de preot la icoanele de la iconostas, dacă este
fată, sau dus în altar, dacă este băiat.
Primul care intra la femeie după naştere era soţul, apoi veneau
ceilalţi copii. Soţul o cinstea pe moaşă cu băutură, dar îi dădea şi o

162
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 163

cămaşă, basma, prosop, săpun, pâine, material pentru haine, după


posibilităţile economice ale fiecărei familii. Apoi aceasta mai venea,
spăla copilul, o învăţa pe mamă să-l îngrijească (Lespezi) sau chiar
avea grijă de ceilalţi copii, pentru că femeii lăuze îi era interzis să
coboare din pat vreme de opt zile (Târgu Frumos). Tradiţia mai
consemnează (Lespezi) şi faptul că moaşa îi făcea lăuzei baie de abur,
la feredeu (fiecare familie era obligată să aibă lângă casă o baie cu
cuptor, peste care se puneau pietre de râu. Se încălzea cuptorul, apoi
se turna apă peste pietre şi se făcea baie de abur, bătându-se trupul
cu o mătură, special confecţionată din crengile pomilor şi opărită).
Tot între îndatoririle moaşei (Brăteşti) intra şi faptul că, dacă copilul
nu dormea, îl scotea afară cu o bucată de pâine în mână şi striga de
trei ori "Huo, mama pădurii! Dau pâine pe mămăligă! Dă somnul la
copil (numele), să doarmă".
Lipovenii aveau obiceiul să boteze copiii foarte repede, chiar şi a
doua zi după naştere, mai ales dacă copilul se năştea bolnav. În ziua
botezului, copilul era luat de acasă de naşă, în vreme ce naşul aducea
apă în cristelniţă sau o încălzea, dacă era iarnă.
Dacă nu, se boteza şi la o lună, dar tradiţia spune că trebuie să se
boteze la prima sărbătoare sau duminică după naştere, pentru a se
împărtăşi la Sfânta Liturghie (Târgu Frumos). La botez se pun doi
naşi - unul din partea mamei, altul din partea tatălui, rude foarte
apropiate, fraţi sau veri, "ca să nu se depărteze neamul" şi să se poată
căsători mai târziu. Această prescripţie am consemnat-o în toate
comunităţile cercetate, atât la botez, cât şi la nuntă, întrucât comuni-
tatea de lipoveni este destul de restrânsă şi destul de închisă şi deşi
sunt şi căsătorii mixte, sunt preferate totuşi cele din cadrul etniei.
Botezul este urmat de cumătrie în aceeaşi zi, deşi în zonă se obiş-
nuieşte să se amâne cu câteva zile petrecerea, până când copilul "iese
din mir". Ca dar, în mod tradiţional, se aduceau diverse produse, ca să
aibă copilul belşug. Acum se dau bani.
Deşi la românii din zonă am consemnat obiceiul, copiii avortaţi nu
se botează la lipoveni. Pentru ei, mamele spun o rugăciune specială
pentru sufletele pierdute, care se adaugă canonului zilnic. Este, de
asemenea, obiceiul ca cele care au făcut avort să nu mănânce mere de
când înfloresc merii până în ziua de Probajde (Schimbarea la Faţă a

163
164 Iuliana Băncescu

Domnului), când se sfinţesc fructele. Aceasta se întâmplă "pentru că


se spune că copiii morţi aşa se joacă cu merele. Şi dacă mama
mănâncă un măr, după aceea rămâne fără măr copilul acela şi nu mai
are cu ce se juca el". (Ioan Tihan, Lespezi).
Practica avortului sau a folosirii plantelor anticoncepţionale am
consemnat-o foarte rar. În comunitatea tradiţională se spune că avortul
survenea numai pe cale naturală, fiind considerat o excepţie şi un
mare păcat, după cum ne mărturiseşte şi informatoarea din Târgu
Frumos, Alexandrina Fechiş: "Luaţi o pasăre; o pasăre care vreţi
dumneavoastră. Smulgeţi penele de pe pasăre şi daţi-le drumul, din
casă până la prima răscruce şi uitaţi-vă: le mai puteţi aduna înapoi?
Puteţi face înapoi pasărea aia pasăre cu pene? N-ai cum! Nu se mai
poate sufletul ăla aduce la locul lui. Un suflet pierdut e bun pierdut.
Decât acum, cum e sărbătoarea asta a Probajdelui, se spune că din
fructele astea mamele care au pierderi nu se înfruptă până la sfinţire,
iar prima dată după ce le-au sfinţit să dea de sufletul celor pe care i-
au pierdut fără botez, fără molitfă, fără nimic. Este unica lor şansă de
a primi ceva din lumea aceasta".
Când copiilor le cădeau dinţii de lapte, am cosemnat practica de a-
i arunca peste o casă, zicând:
"Na-ţi dintele meu rău,
Dă-mi unul bun şi nou", cu nădejdea că şoricelul le va aduce un
dinte mai bun, care să nu-i doară.
Obiceiul de a merge la horă, deşi românii organizau hore, nu
exista la toate comunităţile de lipoveni. De exemplu, în comunitatea
de la Târgu Frumos se consideră păcat şi dacă dai din picior în
ritmul muzicii, iar tinerii care frecventau horele însemna că au ceva
de ascuns. Mersul la hore era considerat destrăbălare şi era pedepsit
drastic de părinţi.
Tinerii aveau însă alte prilejuri de a se întâlni sau cunoaşte: la
biserică, la clăci (la desfăcat porumb, la împletit cununi de ceapă, la
bătut floarea soarelui, la prăşit etc.), la cununii, la film, pe uliţe sau
prin grădini. În cele mai multe locuri am consemnat întâlniri ale
tinerilor, care se adunau, băieţi şi fete, cântau, se plimbau, se dădeau
în scrânciob, munceau. Un obicei deosebit este tanocul din Târgu
Frumos. Se organiza la răscruce şi "pe suhat, la cimitir", unde tinerii

164
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 165

cântau, iar perechile deja formate se roteau în cerc, cântând (nu


dansau), apoi jucau "Cureaua". Jocul consta în alergatul unei fete de
către băiatul care avea în mână o curea, în jurul cercului, până când
fata ajungea din nou la locul ei. Acolo unde se oprea din fugă era
bătută cu cureaua de către băiat. Iar tinerii aveau grijă să lărgească
cercul, astfel încât fata să fie prinsă pe lângă gard şi să nu poată
alerga. Se spune că acest joc era un mijloc de răzbunare pentru flăcăii
părăsiţi sau trădaţi de fete. Dar cei ce aveau de gând să se
căsătorească cu respectivele fete, le băteau cu milă.
Între practicile prenupţiale am consemnat şi jocul de-a prinsul, cu
batista (Târgu Frumos). De asemenea, semnul că unui băiat îi plăcea
de o fată era acela că îi fura batista pe care fata o purta ieşită din
buzunar, la aceste întâlniri dintre tineri (Târgu Frumos). O practică
de mare amploare, prenupţială, dar prezentă şi la femeile căsătorite,
era aceea de a cânta la întâlniri, la lucrul câmpului sau în casă, vechi
cântece ruseşti, pe care azi le conservă numai memoria bătrânilor.
La nunţile lipovenilor există multe obiceiuri populare specifice,
moştenite din vremea când aceştia vieţuiau în spaţiul rusesc. Nunta
tradiţională dura trei zile. Cu vreo 20 de ani în urmă, s-a scurtat la
două zile, fapt pentru care au fost multe dispute în comunitate,
deoarece nu s-a păstrat tradiţia. În contemporaneitate însă, nunta
durează o singură zi. Mai demult, cununia religioasă se făcea dumi-
nica, mirii fiind obligaţi să se împărtăşească înainte. Acum se oficiază
sâmbăta. Dintre secvenţele specifice comunităţii de lipoveni, întâlnim
cununia religioasă oficiată cu coroană, în stil rusesc, nu cununii, ca la
românii ortodocşi. De asemenea, mireasa nu poartă voal la cununia
religioasă, ci basma. Preotul este cel care îi pune pe cap chicica (bonetă
cusută cu mărgele şi paiete sau simplă), ca semn al legământului
cununiei. Apoi mirii vin acasă cu preotul şi cu alaiul, purtând cunu-
niile pe cap. Acasă preotul şi tinerii, uneori şi nuntaşii, stau la masă.
Apoi se risipesc pe la casele lor, iar seara se adună din nou, la masa
mare.
Ne propunem să menţionăm şi alte secvenţe ritual-ceremoniale
ale nunţii lipovenilor, pentru a intra în atmosfera acestei mari sărbă-
tori, dar şi responsabilităţi din viaţa omului; deoarece lipovenii
socotesc nunta ceremonie sfântă şi unică, răbdând, mai ales în trecut,

165
166 Iuliana Băncescu

toate greutăţile şi neplăcerile pentru a nu strica acest legământ făcut


în faţa lui Dumnezeu.
Căsătoria se făcea, de regulă, cu consimţământul tinerilor, deşi un
cuvânt greu îl aveau de spus părinţii. Din acest motiv, în trecut, am
consemnat şi cazuri de căsătorie prin rapt (răpirea fetelor). De ase-
menea, nu se întâmpla ca tinerii să locuiască împreună înainte de
nuntă, aşa cum se întâmplă acum frecvent. Motivaţia este nu numai
libertatea sau modernismul, ci se regăseşte şi în taxele mari pe care le
percep preoţii lipoveni pentru a oficia căsătoria. De aceea, unii
membri ai comunităţii apelează la preoţii ortodocşi români, iar alţii,
destul de mulţi, mai conservatori, trăiesc necununaţi până când strâng
suma necesară.
Dacă tinerii se cunoşteau şi se hotărau să se căsătorească, avea
loc mai întâi o înţelegere între părinţi, la care se stabilea data nunţii şi
a logodnei, unde este cazul, cine şi cu ce contribuie la nuntă, cât şi ce
dau ca zestre părinţii. La Focuri aceasta era considerată drept logodnă.
La Brăteşti însă, logodna se făcea la puţin timp de la înţelegere şi
consta într-o petrecere pe care o dădea mireasa la casa ei şi la care
erau invitaţi tinerii.
Ca semn al legământului dintre doi tineri, mireasa îi dădea zălog
logodnicului o batistă, iar el îi dădea bani. Pentru băiat, acest schimb
de daruri era semn că fata nu-l va mai refuza. Negocierile la logodnă
erau adeseori adevărate afaceri (Târgu Frumos). Cu cât mireasa era
mai frumoasă, cu atât familia ei contribuia mai puţin la organizarea
nunţii. Existau şi cazuri când, din cauza neînţelegerilor, se rupea
logodna ("o plesnit harbuzul", cum spun oamenii). Dacă înţelegerea
mergea, şi nunta continua cu logodna.
Mai demult, fetele se măritau foarte tinere. Peţitorii veneau la
părinţi, chiar şi fără voia fetei şi aceştia stabileau nunta. În alte comu-
nităţi era obiceiul ca fetele să se mărite după 16 sau 18 ani, când
făceau dovada că se pot descurca cu treburile casnice şi că ştiu să
coase, să ţese, să brodeze. Astăzi însă şi aceste treburi le învaţă tinerii
"din mers", fără a mai ţine cont de prescripţiile tradiţionale; o dovadă
că timpul şi-a lăsat amprenta şi asupra obiceiurilor tradiţionale.
În trecut era obiceiul ca tinerii sau femeile din partea miresei să
ducă zestrea la casa mirelui, cu o zi înaintea nunţii. O încărcau în

166
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 167

căruţe şi cântând, înconjurau satul, apoi se duceau la casa mirelui,


cântau în poartă un cântec de întâmpinare şi împodobeau casa cu
lucrurile aduse de la mireasă, cerând adălmaş pentru zestre. Tinerii
mai furau din zestre şi nu dădeau înapoi până când nu li se dădea de
băut (Focuri, Târgu Frumos şi Brăteşti). Apoi fetele, sau cei ce au
adus zestrea, îi cereau mirelui dijmă pentru acest lucru. Dacă mireasa
era din alt sat, o legau şi nu o lăsau liberă până când nu plătea pentru
că le-a luat fetelor feciorul (Focuri).
La nunţile lipovenilor se pun doi naşi (naşul din partea mirelui şi
naşa din partea miresei) care fac parte din familii diferite (nu sunt
soţi).
Naşii de botez trebuie să fie rude cât mai apropiate, deoarece -
după cum se spune - copiii lor sunt fraţi de cruce. Dar ai naşilor de
cununie se spune că "nu leagă crucea", de aceea, aceştia pot fi şi străini
(Târgu Frumos).
Conform prescripţiei tradiţionale, cununia religioasă se făcea du-
minica, mirii fiind obligaţi să asiste la Sfânta Liturghie, până la Crez,
când plecau fiecare la casa părintească. Acum obiceiul nu se mai ţine.
La terminarea slujbei, venea preotul la mire, apoi pleca, cu alaiul, la
mireasă, unde socrii îl întâmpină cu crucea. Spunea nacealul (rugă-
ciune începătoare) la mireasă, în casa cea mare, unde intra însoţit de
naş şi de mire. Pe vremea comunismului, socrii erau cei care mergeau
să ia mirii, cu icoana, deoarece mersul preotului era interzis. Probabil
că din acest motiv în unele localităţi (Lespezi, parţial Brăteşti) obiceiul
nici nu se mai ţinea, ci venea doar mirele cu alaiul la mireasă şi pleca
la cununia religioasă.
În continuarea ritualului tradiţional, preotul îi pune pe miri să-şi
ia iertare de la părinţi, închinând-li-se cu metanie mare. Apoi "se
închină la picioarele preotului" şi-şi cer iertare.
După efectuarea acestui ritual, tinerii, fără să fi mâncat în acea zi,
se cunună la biserică. Preotul le dă anafură şi vin să bea dintr-un
singur pahar. După ce au băut, preotul sparge paharul, "ca să vadă
trăinicia căsniciei". Se spune că, cu cât paharul se sparge mai uşor, cu
atât căsnicia este mai trainică.
La cununia religioasă, miresei i se pune chicica şi zbornicul,
însemne ale femeii căsătorite, peste care se pune şalul (basma). De

167
168 Iuliana Băncescu

asemenea, miresei i se împleteau două cozi, în trecut, ca semn că e


măritată. Ritualul tradiţional prevede ca tinerii să se întoarcă acasă
cu cununiile pe cap, ulterior mireasa fiind gătită cu voal. A doua
cununie se face în casă şi în loc de cununii pe cap, mirii primesc
icoana pe umăr.
La venirea de la biserică, în prag îi întâmpină soacra cu pâine şi
sare, iar socrul cu icoana. Ei trebuie să sărute icoana şi să guste din
pâine şi sare. Această icoană este, de altfel, primul dar pe care soacra
mare îl face noii familii şi se păstrează, cu sfinţenie, în colţul celor mai
multe case, având o valoare afectivă deosebită. La Brăteşti, ritualul
este acelaşi, numai că se organizează a doua zi de nuntă.
Pe vremea când nunta dura trei zile, darul se închina în prima zi,
dacă invitaţii voiau să-l dea. Dacă nu, îl dădeau a doua sau chiar a
treia zi, în funcţie de cum erau serviţi şi respectaţi. La Târgu Frumos
şi Focuri am consemnat faptul că mirii trebuie să se închine, făcând
metanie, în faţa celui ce dădea darul. De aceea, închinatul darurilor
dura în trecut foarte mult timp, deoarece naşa (o femeie bună de gură)
negocia cu nuntaşii şi mai cerea daruri pentru noua familie, iar
aceştia mai adăugau bani sau, de obicei, daruri în natură la ceea ce
dădeau iniţial. Era şi obiceiul ca nuntaşii să se facă a scăpa o firimitură
de pâine sau cozonac în paharul mirilor sau al naşilor, spunând că este
"un iepure" şi cerând să se sărute mirii (naşii) sau să joace, făcând
plăcere celui căruia i se închina darul. Semn că au terminat de dat
darul era faptul că cel căruia i se închina spunea: "De la noi atât, de la
Dumnezeu mai mult!".
A treia zi de nuntă era dedicată petrecerii rudelor apropiate,
bucătăreselor şi celor care au contribuit la organizarea nunţii şi nu au
avut timp să se distreze. Tot în această zi umblau pentru sâla la mâla
(cusut şi săpun, în traducere exactă), cerând nuntaşilor şi alte daruri,
pentru ca mireasa să aibă cu ce începe gospodăria. Acum e obiceiul să
se ceară bani de biberon sau de lucruri pentru copilul care va veni.
Tot în această zi "făceau la cociorbe". Bucătăreasa lua cociorba, îi
punea o panglică şi o juca în faţa soacrei mari, care o servea cu vin şi
îi dădea ca dar un şorţ.
Astăzi, nunţile se desfăşoară într-o singură zi, obiceiurile fiind
asemănătoare cu cele ale românilor din zonă.

168
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 169

Alături de darurile în bani, se dădeau animale, cereale, legume,


astfel încât se asigura existenţa familiei pentru un an de zile. De
asemenea, se dădeau basmale pentru mireasă, cămăşi pentru mire,
ţesături diverse, feţe de masă, lenjerii de pat, pături, perne etc. Aceste
daruri doar se făgăduiau la nuntă, urmând ca, în săptămâna urmă-
toare acesteia, mirii să treacă pe la casele gospodarilor, cu căruţa,
pentru a le lua. Făgăduinţele acestea se făceau însă uneori numai de
fală, la nuntă, de faţă cu lumea, iar ulterior erau şi cazuri când
oamenii nu mai dădeau darurile respective, deşi erau scrise pe caiet,
de către naşi, în dreptul fiecărui nuntaş. De aceea existau şi cazuri
când tinerii renunţau să le mai ceară, mulţumindu-se cu ce au primit
la nuntă.
În comunităţile lipoveneşti rar există obiceiul ca tinerii căsătoriţi
să stea cu socrii. (Lespezi) La nuntă, socrii făgăduiau, de obicei,
materiale de construcţie şi imediat era ridicată o casă din nuiele,
lipite cu lut. Lângă ea se ridica un feredeu (baie cu abur) nu numai
pentru baie, dar şi pentru că acolo se prelucra cânepa, iar din negoţul
cu fuioare, pe care lipovenii îl făceau cu evreii din zonă, care altădată
erau numeroşi, trăiau familii întregi.
Tinerii nu aveau voie să aibă relaţii sexuale până la cununie. Dar
dacă mireasa nu era fată mare, se înţelegeau din timp şi "nu se făceau
de ruşine în faţa oamenilor". Dacă unul dintre miri era orfan, se mergea
de jur-împrejurul satului cu un brad împodobit cu flori, batiste, panglici,
care apoi i se punea la poartă.
Divorţul era foarte rar în comunitatea lipovenească tradiţională.
Pentru a-şi creşte împreună copiii sau pentru a nu se face de râs în
comunitate, oamenii răbdau şi căsniciile cele mai nefericite. Acum
rabdă doar femeile sărace şi neinstruite, care nu sunt capabile să-şi
câştige singure existenţa.
Tot mai demult, femeile erau cele care ţineau casa. Din această
cauză aveau puţin timp pentru educaţia copiilor. Înainte de război,
comunitatea rusă din România era în mare parte analfabetă. Fetele
nu aveau voie să înveţe carte, iar băieţii învăţau doar "carte slavonă".
De aceea, comunitatea păstrează şi acum amintirea şcolilor zidite de
armata sovietică, datorită cărora s-a mai ridicat nivelul cultural.

169
170 Iuliana Băncescu

Obiceiuri specifice au lipovenii şi la înmormântare. Dacă moare o


femeie, o spală nişte femei văduve, numite special de preot. Pe
bărbaţi îi spală bărbaţii. Cei care l-au spălat pe mort îl pun în sicriu,
înmormântarea putându-se face şi a doua zi. Dar mortul se pune de
obicei în sicriu în ziua înmormântării, deoarece pentru aceasta
preotul trebuie să citească o rugăciune specială.
Mâinile se pun pe piept în formă de X, iar degetele sunt aşezate
într-un mod special, ca pentru a face semnul crucii. Pe mână i se pune
lestucica (metaniile).
Hainele în care a fost îmbrăcat mortul se rup de pe el şi se dau pe
apă. Mortul se scaldă jos, pe paie, turnându-se apă cu o ulcică şi o
găleată de unică folosinţă. Când se termină de spălat, totul se arde.
Mai demult, obiectele se dădeau pe apă, dar de aceste lucruri se
puteau folosi vrăjitoarele în meşteşugul lor (Târgu Frumos).
Cadavrul se înfaşă în patru-cinci metri de pânză albă, legată în
cruci. Aceste legături se desfac înainte ca mortul să fie pus în mormânt,
ca semn al dezlegării de păcate şi al eliberării sufletului.
Pe timpul cât stă mortul în casă, doi bărbaţi tocmiţi, care ştiu
slavona, citesc rugăciuni din cărţile bisericeşti fără întrerupere, zi şi
noapte, schimbându-se între ei. Oamenii care vin în priveghi se închină
de trei ori la picioarele mortului, cu metanie mare, cerându-şi iertare.
După slujba înmormântării, în biserică, primul care sărută icoana
(dacă mortul e femeie) sau crucea (dacă mortul e bărbat) de pe pieptul
mortului este preotul. Cu acest prilej, el pune în mâna mortului rucopisania
(= în traducere exactă, ceva scris de mână), după ce o şi citeşte, în
taină. Pe această rucopisanie, preotul scrie dacă sufletul acela a fost
spovedit, împărtăşit şi cum s-a pregătit în viaţă pentru întâlnirea cu
Dumnezeu. Oamenii consideră această scriere drept un fel de paşaport
pentru viaţa de dincolo, un lucru foarte important.
De aceea, dacă cineva a dispărut şi se crede că a murit, i se pune
rucopisania acestuia unui mort din familie, ca acesta să o ducă pe
lumea cealaltă celui dispărut.
Mortul este dus pe umeri de şase oameni, cu năsălia, la biserică,
apoi la cimitir. Celor ce duc mortul, felinarul, prapurii, crucea, etc. li
se dau cămăşi (dacă sunt bărbaţi), materiale, basmale, prosoape, bani.

170
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 171

Dacă cel mort e tânăr sau necăsătorit, la groapă îl duc tinerii. La


Brăteşti este obiceiul ca finii să-l ducă pe naş la groapă. Dacă cineva
s-a sinucis, nu e dus de oameni, ci în căruţă. Preotul şi lumea nu vin la
înmormântare, ci doar rudele îl îngroapă "lângă un hat". (Focuri)
Punţi se dau mai puţine decât la români sau chiar deloc (Focuri).
Esenţială pentru lipoveni este rugăciunea. De aceea, este obiceiul ca
în ziua înmormântării şi a principalelor parastase familia să-l plă-
tească pe preot să slujească mai întâi Sfânta Liturghie. La această
slujbă asistă şi mortul în biserică, apoi i se face slujba înmormântării
şi este dus la groapă. Se fac opriri în acest drum, la părinţi, la cei
dragi, la poartă, rugându-se.
După înmormântare (Târgu Frumos) preotul "pomeneşte coliva"
(făcută din grâu cu mere), fiecare dintre participanţi închină câte trei
mătănii de sufletul celui adormit, ia trei linguriţe de colivă, apoi
merge la masă.
Dacă la mormânt e făcută deja crucea, preotul o sfinţeşte. Dacă
nu, aceasta se face la 40 de zile. Peste mort, în groapă, se dau florile
care i-au stat pe piept. Unii mai aruncă şi pământ, ca să nu-l viseze
(Focuri). Dacă mortul "a trecut hotarul" (a murit în altă localitate), la
mormântul lui se toarnă apă, ca să plouă.
"Panacidă", cu Sfânta Liturghie şi praznic (masă), se face la 3, 9,
20, 40 de zile şi la un an, când se pot pomeni şi ceilalţi morţi din
familie.
***
Obiceiurile calendaristice ale lipovenilor sunt cele legate de săr-
bătorile ortodoxe, pe stil vechi.
Hramul
O zi importantă în calendarul fiecărei comunităţi o constituie cea
a hramului bisericii. Cu acest prilej, doi-trei oameni adună bani şi
produse din sat şi cumpără mâncare şi băutură pentru hram. Se pre-
găteşte mâncare pentru întreaga comunitate: aperitive, ciorbă, pilaf
cu friptură, dulciuri. Slujba este una deosebită, fiind oficiată, de multe
ori, de mitropolit. Cei ce au contribuit la organizarea hramului rămân
la masă, iar ceilalţi petrec acasă.

171
172 Iuliana Băncescu

Sfântul Vasile
La Sfântul Vasile nu se obişnuieşte a se performa suita de obiceiuri
de iarnă, ca la români. Se merge cu uratul în familie sau cu semănatul
cu grâu (Târgu Frumos), se colindă la cei cu numele de Vasile (Brăteşti).
Comunitatea lipoveană are deosebită evlavie la această sărbătoare,
ţinând-o creştineşte, "se spune că Sfântul Vasile, când o fost în pustie
şi s-o rugat, irozii sau diavolul o venit şi l-o ispitit. şi spune că e păcat
să-ţi pui mască pe obraz şi să faci în preajma Sfântului Vasile ce i-o
făcut diavolul în spatele lui. Cum pot eu să-l sperii pe diavol cu chipul
lui?"
Bobotează
La Bobotează, preotul sfinţeşte apa, care apoi este folosită la
molitfa pentru copilul mic sau la sfinţirea casei. (Focuri) La Brăteşti,
apa se sfinţeşte în Ajun. Tot atunci se stropesc casa, curtea, animalele,
păsările. Despre aghiazma mare oamenii cred că nu se strică, iar pe
patul de moarte se iau trei înghiţituri, în loc de împărtăşanie.
După sfinţirea apei, preotul umblă şi stropeşte casele şi oamenii.
Întreabă: "Doamne, Iisuse Hristoase, aveţi bunăvoinţa să ne primiţi?".
Gospodarul răspunde: "Domnul să vă blagoslovească!". Intră în casă,
fac trei metanii, preotul stropind casa, însoţit de "cristiac", iar dascălul
cântă troparul Bobotezei.
Postul Mare
În prima săptămână a Postului Mare se posteşte aspru. Atunci e
vremea, singura din an, când oamenii se spovedesc, iar bătrânii se
închină şi se împărtăşesc sâmbăta. Seara şi noaptea oamenii merg la
slujbă în această perioadă. Bătrânii mănâncă doar seara, înainte de
slujbă şi după slujba de noapte. Mai demult se mânca ulei doar
sâmbăta şi duminica, iar în săptămâna în care se mergea la împărtăşit,
doar turte uscate pe cuptor stropite cu miere. La Lespezi, preotul umblă
din casă în casă, pomenindu-i pe cei din familie şi dându-le să sărute
crucea.
Femeile cred că, dacă coc pasca în Vinerea Mare, aceasta se va
lăsa şi nu va ieşi bună.
Paşte
La Paşte se aştern covoare, roată, în curtea bisericii. Preotul face
slujbă şi sfinţeşte pasca şi ouăle. Pasca lipovenească se face în trei

172
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 173

rânduri de aluat simplu, cu cruce deasupra. Ouăle se sfinţesc curăţate


de coajă. La Focuri se spune că e bine ca pasca să fie mâncată în
primele două zile de Paşti, deşi oamenii spun că ea poate fi consu-
mată până la Înălţare. În prima zi de Paşti, la amiază, oamenii fac
"panacidă" la câte un mormânt din neam. Pun pe mormânt un ou
pentru săraci, iar familia se adună în jurul mormântului, mâncând şi
bând.
La Târgu Frumos am întâlnit o mâncare specială pentru Paşte -
Halodnaia, preparată din ouă sfinţite şi tăiate mărunt, ceapă verde,
smântână şi borş acru.
Rusalii
La Rusalii se aşterne în biserică iarbă, cu miros de flori. (Focuri)
Probajde
La Probajde se sfinţesc fructele şi e prima zi după înflorirea pomilor
când femeile care au avortat au voie să mănânce mere şi struguri.
Crăciun
La Crăciun, "cârdişoare" de copii colindă "Hristos rajdaiţa" (colindă
bisericească). Uneori şi preotul trece prin sat, colindând aceeaşi colindă.
Se colindă şi la casele care nu-i primesc pe colindători, zicându-se "Să
fie de sufletul Domnului!".
La Brăteşti, de Crăciun se face un fel special de mâncare, pu-
nându-se câte un rând de carne de porc şi unul de castraveţi muraţi,
care apoi se dă la cuptor.
Aceste obiceiuri se adaugă celor preluate de la români, influenţă
tot mai evidentă în ultima vreme. Timpurile în care trăim au scurtat şi
sărăcit şi obiceiurile lipovenilor, dar încă acestea mai au o notă
specifică, făcând ca această etnie să se evidenţieze între cele din zonă.
Poate în ultimul ceas, dar, cu siguranţă nu prea târziu, lipovenii au
început să se preocupe de afirmarea lor ca etnie în zonă şi de reperele
care le definesc identitatea. Lucru benefic chiar şi în vremea noastră,
când este încă posibil să fie conservate elementele definitorii ale
tradiţiei lor.
Lista informatorilor:
Căprian Fotinia, 72 ani, 7 clase, agricultor, Focuri, judeţul Iaşi
Căprian Parascheva, 59 ani, liceul agricol, tehnician agronom, Focuri,
judeţul Iaşi

173
174 Iuliana Băncescu

Căprian Nechita, 53 ani, mecanic, Focuri, judeţul Iaşi


Boştirean Irina, 73 ani, Focuri, judeţul Iaşi
Onofrei Varvara, 60 ani, Focuri, judeţul Iaşi
Sandu Axinia, institutor, Scoala Garabet Ibrăileanu, Târgu Frumos,
judeţul Iaşi
Valentin Sâsâiac, profesor muzică, Scoala Garabet Ibrăileanu, Târgu
Frumos, judeţul Iaşi
Alexandra Dimitriu, 65 ani, 4 clase, Târgu Frumos, judeţul Iaşi
Alexandrina Fechiş, 48 ani, 10 clase, Târgu Frumos, judeţul Iaşi
Anastasia Iva, 69 ani, 4 clase, Târgu Frumos, judeţul Iaşi

** Lucrarea noastră constituie rezultatul documentării pe teren în localităţile


cu populaţie de lipoveni, în anul 2007

Foto 1 Batic pentru biserica, Tg. Frumos

174
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 175

Foto 2 Biserica lipoveneasca Bratesti, interior

Foto 3 Costum tradițional de femeie

175
176 Iuliana Băncescu

Foto 4 Costum tradițional de femeie

Foto 5 Gateala cap traditionala specifica femeii casatorite, Tg. Frumos

176
Comunitatea lipovenilor din judeţul Iaşi 177

Foto 6 Lipovean in rubasca-camasa traditionala

Foto 7 Pe prispa lipovenilor din Focuri

177
Community of Lipovans from Iasi County

Iuliana Băncescu
National Center for Preservation and Promotion of
Traditional Culture – Bucharest

Maybe the most well defined minority of those in Iasi is the


Lipovans. And yet, as people recognize and communities in these
regions have not knitted vitality of the Braila or Delta. Interest in
preserving their identity and expression emerged more recently,
though, about family and church were preserved more specific
customs and habits, as Russian, an old stage, probably by century
eighteenth century, when they say that they began to congeal in the
area, the first community. As parts of our study we took localities
where population is better represented Lippovan: Shots, Lespezi Tg.
Frumos, Bratesti. We noted in these communities, a pool of traditions,
which we will present in a succession of habits that are specific
Lipovans Iasi. In the past, women wove cloth at home. Sewed or wove
cotton towels with traditional ornaments, rugs, “păretare”, wool
carpets in Moldavian style. Today they only make in their homes
longer poor, mostly on the floor (not on the wall, according to their
traditional destination), or are part of "dowry" elders as "bridges" for
burial. The situation is, in fact, today's Romanian community in
general, and applies to all ethnicities. Regarding traditional home
Lipovans, people say that it was composed of two chambers
separated by a porch with porch in front of the house, as testify the
few old farms preserved until today. The houses were built in a
traditional trellis, which was filled with rolls of straw, dressed with
sand, as our informant told us of Lespezi, Professor Eustinia Tihan.
An asset was and still is considered the earth, which is passed from
one generation to another, with the traditional occupation of the
people: gardening, which is the main source of life giving Lipovans
reputation in the area and beyond. Costumes preserved and he was
Community of Lipovans from Iasi County 179

more chests. As it concerns the female, it consists of a flowered skirt,


two or three rows of cord sewn in hem, depending on how rich was
the bearer, shirt and tunic with PLII back, velvet (thin material for
warm weather or fabric, winter). Male costume consists of a long
shirt and black pants flowery material. For church attire is manda-
tory for both men and women over middle belt wearing tassels and
bows (lestucica). Married women wear chic (cap sewn with beads
and sequins to church and celebrate, or simply for everyday) and
“zbornic” wrap (scarf Tie back in three corners in the name of the
Holy Trinity - part of a church dress). Habits of the birth of children
were kept low. Midwife assisted birth as it was before, was preserved
only in the collective memory. The midwife was meant to help the
woman to bear: he did rub his belly to his one wrapped in warm
cloths, grab the head and pull the child out. After the birth, the
midwife was you bathe and swaddle him.
During birth no one was allowed to enter the women's room
besides her mother and midwife. In fact, the ban was extended until
the priest came and made “molitfa” woman. At “molitfă”, priest
commemorated the woman and all who came in contact with it,
because it says that it passes without molitfă praise her, burn
everything. And earlier often happens that women born in the field or
on the road. The woman who gave birth (abortion) a child should
receive molitfă and 40 days. Then, if the child lives, is worshiped by
the priest at the iconostasis icons if girl, and went to the altar, where
the boy. First to enter the woman after childbirth was husband then
came other children. A husband drink the honor midwife, but gave
him a shirt, scarf, towel, soap, bread, clothing material, after the
economic possibilities of each family. Then it more coming, baby
wash, a mother teaching him care (Lespezi) or take care of other
children, because nursing woman was forbidden to fall out of bed for
eight days (Tg Beautiful). May tradition recorded (Lespezi) and that
he was nursing midwife steam bath at Feredeu (each family was
required to have a bathroom around the house with the oven, over
which the river stones. Warm oven, then pour water over stones and
steam bath did, beating the body with a broom specially made from
tree branches and scalding). Also from midwife duties (Bratesti)

179
180 Iuliana Băncescu

come and that if the child is not sleeping, I was making out with a
piece of bread in his hand and shouted three times "Huo, forest
mother! Dau polenta bread! Give the child sleep (name) to sleep.
"Lippovans baptize their children were in the habit very quickly, even
the day after birth, especially if baby is born sick. On the day of
baptism, the child was taken home by NASA, while bringing water
godfather font or warmed, if it was winter. If not, be baptized and one
month, but tradition says that you must be baptized the first Sunday
after the holiday or birthday, to share in the Liturgy (Tg Beautiful).
Put two godparents at baptism - one from the mother, the other from
the father, very close relatives, brothers or cousins, "that they should
not depart nation" and be able to marry later. This limitation I saw it
in all communities studied, both baptism and the wedding, as Lipovan
community is quite small and quite dark and although there are
mixed marriages are still the favorite in ethnicity. Baptism is followed
by Gammer on the same day, although the area is customary to defer
spending a few days until the child "out of the ointment." As but
traditionally, they brought various products that have abundant
child. Now give money. Although the Romanians in the area have
reported habit, not baptize aborted children to Lipovan. For them, the
mothers say a special prayer for the lost souls, plus daily canon. It is
also customary for those who did not eat apples abortion when apple
trees thrive to this day Probajde (Transfiguration of the Lord), when
holy fruit. This happens "because it is said that the dead children
playing with apples., And if the mother eats an apple after apple that
child runs out and no longer you play with him." (John Tihan,
Lespezi).
Practice of abortion or use contraception plants I saw a very rare.
Traditional community says that only naturally occurring abortion is
considered an exception and a great pity, as we witness and infor-
mant in Targu Frumos, Alexandrina Fechiş "Take a bird, a bird that
you want. Gather feathers bird and let them go from home to the first
crossroads and look: you can add them back? can make back that bird
feathers bird? did you like! can not bring that soul place. A lost lost
soul good. than, as is the feast that Probajdelui, this fruit is said
mothers who do not partake loss to holiness, and the first time after

180
Community of Lipovans from Iasi County 181

they have sanctified soul to give those whom lost without baptism,
without molitfă, nothing’s their only chance to get something out of
this world. "
When children lose their milk teeth, I co-signed practice throwing
over the house, saying: "There you my tooth hurt, Give me one good
again "with the hope that it will bring a tooth mouse better to not
hurt. Habit of going to the dance, although Romanians organized
dance, there Lipovan all communities. For example, the Tg Beautiful
community is considered a sin and if your legs to the music, and
young people attending hore mean they have something to hide.
Going to hore was considered debauchery and was punished severely
by parents.
But Young had other opportunities to meet and learn: the church,
the crack (to loosen corn on wove garlands of onions, sunflower beat
at weeding etc.), At weddings, in film, on the streets or gardens . In
most places I recorded meetings of young people who gathered, boys
and girls, singing, walking, were given in swing, worked. A habit is
very nice tanocul of Tg. Organize themselves at a crossroads and "the
suhat, the cemetery" where young people sang and already formed
pairs revolved in a circle, singing (no dancing), then played "belt".
The game consists of running a girl by the boy who was holding a belt
around the circle until you get back to her place. Where the run was
stopped by a boy beaten with a belt. And young people cared to
broaden the circle, so to be caught beside the fence and can not run. It
is said that this game was a means of revenge for the lads leave or
betray the girls. But those who were going to marry these girls,
beating them with pity. Between practice and game prenuptial we
saw caught with handkerchief (Tg Frumos). Also, the sign that a guy
likes a girl steals her handkerchief was that that girl was wearing out
of the pocket at the meetings between youth (Tg Frumos). A large
practice, prenuptial, but present and married women, was to sing at
meetings, field work or at home, old Russian songs, which they retain
today only old memory. Lipovans wedding there are many folk
specific, inherited from the time when they lived in the Russian space.
Traditional wedding last three days. With about 20 years ago, it was
shortened to two days, for which there were many disputes in the

181
182 Iuliana Băncescu

community, because not preserved tradition. At present, however,


the wedding lasts one day. In the past, it was Sunday religious cere-
mony, the couple is forced to share before. Now officiating Saturday.
Of specific sequences Lipovan community, meet religious wedding
ceremony crown, Russian style, no crown, as the Orthodox Romanians.
Also, the bride wearing the wedding veil of religion, but kerchief. The
priest is the one who puts his head Chic (cap sewn with beads and
sequins or simple) as a sign of covenant marriage. Then the couple
come home with the priest and procession, wearing wreaths on their
heads. Home priest and young, sometimes wedding guests, seated at
the table. Then they scattered to their homes in the evening gather again
at high mass. We intend to mention the other sequences Lipovans
wedding ritual ceremonies to enter the atmosphere of this great
holiday, and responsibilities of human life, as Lippovans consider holy
and unique wedding ceremony, holding, especially in the past, all the
difficulties and inconvenience not to spoil this covenant before God.
Marriage is usually done with the consent of the young, although
they had a hard word to say parents. For this reason, in the past we
have witnessed cases of marriage by rape (abduction of girls). It also
happens that young people do not live together before marriage, as
now happens frequently. Motivation is not only freedom or moder-
nity, but is found in higher fees they charge Lipovan priests to officiate
marriage. Therefore, some community members turn to the Romanian
Orthodox priests and others, quite a lot more conservative nomarried
live until gathering the necessary amount.
If young people knew and decided to get married, first held
understanding between parents, which is established on the wedding
and engagement, where appropriate, and who contributes to marriage
and dowry giving the parents. Shots were considered in this engagement.
At Bratesti but engagement is shortly to understanding and consist of
a wedding party that was giving to her house and they were invited
youth.
As a sign of the covenant between two young brides gave her
fiancé pledge a handkerchief, and he gave her money. For the boy, the
exchange of gifts was a sign that she will not refuse him. Negotiations
were often real business engagement (Tg Frumos). The wedding was

182
Community of Lipovans from Iasi County 183

more beautiful, so they contribute less to family wedding. There are


cases when, due to misunderstandings, break engagement ("a watermelon
burst", as people say). If the agreement went, and continue wedding
engagement.
In the past, girls marry very young. Suitors came from parents,
even unwittingly face and they determine wedding. In other commu-
nities it was customary for girls to marry after 16 or 18 years, you
prove that you can handle housework and I know how to sew, to
weave, to embroider. Today, however, these things they teach young
people "on the fly", without taking into account the traditional pre-
scriptions, proof that time has left its mark on traditional customs.
In the past it was customary for young men or women from the
bride's dowry to the groom's house to live, one day before the
wedding. A loaded carts and singing, surrounded the village, then
went to the groom's house, singing a song of welcome to wear and
adorn with things brought from home bride “adălmaş” asking for
dowry. Young people more stealing of dowry and gave not back until
they were given to drink (Focuri, Bratesti and Tg. Frumos). Then the
girls, or those who have brought dowry, the groom asked him tithes
for this. If the bride was from another village, a tie and not let free
until paid for that girls took their son (Focuri).
At weddings Lipovans put two godparents (godfather of the
groom and the bride's godmother) belonging to different families (no
spouse). Godparents must be as close relatives because - as they say -
their children are brothers. But you wedding godparents are told that
"cross link", so they can be foreign (Tg Frumos). As prescribed
traditional religious ceremony it was Sunday, the couple is forced to
attend Mass, to Creed, they went each to his parents' house. Now
habit is useless. At the end of the service, the priest came to the
groom, then go with the procession, the groom, where they face the
cross-laws. Said nacealul (prayer beginner) to the bride in the big
house, where I would not get together and groom. Communist times,
laws were those who went to the bride, the icon as walking priest
was forbidden. Perhaps this is why in some localities (Lespezi part
Bratesti) habit no longer held, but only came in procession to the
bride and groom leave the religious ceremony.

183
184 Iuliana Băncescu

Following traditional ritual, the priest puts grooms to take for-


giveness from parents, toasting them the methane sea. Then "worship at
the feet of the priest" and his forgiveness.
After performing this ritual, young, without having eaten that
day, are married to the church. Priest gives the wafer and wine to
drink from a single cup. After drinking, the priest breaks the glass, "to
see the durability of marriage." They say, how easily the glass breaks,
the marriage is lasting. At the religious ceremony, the bride is chic
and put zbornicul, signs of married women, over which the shawl
(scarf). Also, the bride and two tails are entwined in the past as a sign
that is married. Traditional ritual requires that young people return
home with wreaths on their heads, after being cooked bride with veil.
A second marriage is made in house and instead crown on his head,
grooms first icon on the shoulder.
On arriving at the church, the threshold welcomes bread and salt
mother and father with the icon. They must kiss the icon and bread
and salt to taste. This icon is actually the first gift that makes great
mother and kept new family with sanctity, in the corner of most
homes, with a special emotional value. At Bratesti, the ritual is the
same, only that organizes the wedding day.
By the time the wedding takes three days, the gift of worship on
the first day, if guests want to give it. If not, it gave the second or third
day, depending on how you were served and respected. Shots in
Targu Frumos and I noted that the bride ought to worship, making
prostration in front of him who gave the gift. Therefore, in the past
worshiper gifts last very long because godmother (a woman is loud)
asked to negotiate with wedding guests and gifts for the new family,
and they added money and usually presents in kind from what
originally gave . It was also customary for wedding guests to do to
escape a crumb of bread or cake in cup spouses or godparents, saying
it is "a rabbit" and asking to kiss the bride (godparents) or play,
making the pleasure of worship which gift. Sign that they have
finished giving the gift was that the worship which said: "From us
both from God more." The third day was dedicated wedding party,
close relatives, cooks and those who helped organize the wedding
and did not have time to have fun. Also on this day walked to the hall

184
Community of Lipovans from Iasi County 185

Mala (sewing and soap in exact translation) demanding the guests


and other gifts for the bride to be with household starts. It is
customary to ask for money for baby bottle or things to come. Also on
this day "were the Cociorba". Contact Cociorba cook, I put a ribbon
and a big bow-law, who served with wine and gave as a gift an apron.
Today, weddings are conducted in a single day habits are similar to
those of Romanians in the area. Along with gifts of money, they kept
animals, grains, legumes, so ensure there family for a year. It also
gave handkerchiefs for the bride, groom shirts, various fabrics,
tablecloths, linens, blankets, pillows etc. These gifts are promised
only the wedding, but will in the next week its the couple to go to the
homes of householders, by cart to take them. But these promises
were sometimes only pride, the wedding in front of people and
subsequently were cases when people did not give such gifts,
although the book was written by godparents to each wedding party.
Therefore there are cases when young people refuse to ask them to
be content with what they received the wedding. Lippovan commu-
nities it is customary for newlyweds rarely stay with in-laws. (Lespezi)
The wedding promised laws usually building materials and was
immediately built a house of straw, plastered with clay. Near it rises
one Feredeu (steam bath), not only for bathing, but also because
there is hemp processing and the trade with fuioare, which made him
Lippovans Jews in the area, which were once numerous, entire
families lived.
Young people were not allowed to have sex until marriage. But if
the bride was not a virgin shall mean the time and "no shame before
men." If one of the grooms was an orphan, they went all around the
village with a tree adorned with flowers, handkerchiefs, ribbons,
which then is put at the gate.
Divorce was very rare in traditional Lippovan community.
Together to raise children or to not embarrass the community, people
and marriages endure the worst. Now only endure poor and untrained
women who are unable to earn a living. More recently, women were
the ones who kept house. Therefore they had little time for education
of children. Before the war, the Russian community in Romania was
largely illiterate. Girls were not allowed to learn book and taught

185
186 Iuliana Băncescu

boys only "Slavonic book." Therefore, the community now keep


remembering schools built by the Soviet army, which due to higher
cultural level. The specific habits Lippovans and funeral. If a woman
dies, a widow wash some called special priest. Men wash his men.
Those who washed the dead is put in casket, burial being able to do
the next day. But dead is usually put in the coffin on the day of the
funeral, as for the priest to read a special prayer. Place hands on chest
X-shaped and fingers are placed in a special way as to make the sign
of the cross. On hand and put lestucica (prostrations).
Was wearing clothes that break the dead and give him water.
Dead bathes down on straw, pouring water into a bucket with a small
pitcher and reusable. When finished washing, everything burns.
Earlier, the objects were given water but these things could use
witches in their religion (Tg Frumos). The body is wrapped in four to
five meters of white cloth, tied crosses. These links dead unfold
before being placed in the tomb as a sign of absolution of sins and
release the soul. During the time that is dead in the house, just two
men who know Slavonic, read prayers in church books continuously,
day and night, changing between them. People who come to wake
worship at the feet of the dead three times, with great prostration,
asking his forgiveness After the funeral service in the church, first
kiss icon (if the dead man's woman) or cross (if it's dead husband) is
dead priest's chest. On this occasion, he put the dead hand rucopisania
(= the exact translation, something handwritten) after it and read, in
secret. On this rucopisanie, the priest writes that soul that was
confession, shared how life prepared for the encounter with God.
People find this book as a kind of passport to the afterlife, a very
important thing. Therefore, if someone has disappeared and is
believed to have died and put it rucopisania a dead family, take it to
the next world disappeared.
The dead man is led on the shoulders of six men, with nasal, to
church, then to the cemetery. Those who go dead, lantern, flags, cross,
etc.. shirts are given (if male), materials, handkerchiefs, towels,
money. If the deceased is young or unmarried, the pit is going youth.
Godchildren Bratesti is customary to bring him the godfather to the
pit. If someone committed suicide, not led by men but in the cart. The

186
Community of Lipovans from Iasi County 187

priest and the world did not come to the funeral, but buries family
"next to a hat". (Focuri)
Bridges are given less than Romanian or no (Focuri). Lipovan is
essential to prayer. Therefore, it is customary for the day of the
funeral and memorial services main family to pay the first priest to
serve the Divine Liturgy. This job assists and dead in the church, and
the funeral service is done and went to the pit. They make stops in
this way, the parents, the loved ones at the gate, praying.
After the burial (Tg. Frumos) priest "mentions dish" (made from
wheat apple), each participant three beads soul worship of sleep, take
three teaspoons of cage, then go to lunch. If the grave's already made
the cross, the priest sanctifies. If not, it is 40 days. Fish dead in pit, the
flowers give them state on the breast. Some more throws and earth,
let him dream (Fireworks). If dead "passed the border" (died in
another place), the tomb pour water to rain. "Panacidă" with Divine
Liturgy and Feast (mass) is at 3, 9, 20, 40 days and one year, you can
mention the other deaths in the family.
***
Lipovans calendar customs of Orthodox feasts are related, old
style.
Patron
An important day in the calendar each community is the dedi-
cation of the church. On this occasion, two to three people collect
money and goods from the village and buy food and drink for the
feast. Preparing food for the entire community: appetizers, soup, rice
with steak, sweets. The service is great, being celebrated, often, the
Metropolitan. Those who have contributed to the feast remain at the
table, while others spend at home.
St. Basil
At St. Basil is not common to perform series of winter customs, as
Romanian. It goes with ugly with family or wheat sowing (Tg Frumos), it
roams to the named Basil (Bratesti). Lippovan community has great
devotion to the celebration, taking a Christian, "it is said that Saint
Basil, when it was in the wilderness and prayed, Herods or devil came
and tempted lo., And says it's a sin to put your mask on cheek and do

187
188 Iuliana Băncescu

near St. Basil the devil was behind him. How can I scare him with
devil's face? "
Epiphany
At Epiphany, the priest bless the water, which is then used to
“molitfa” for small children or the dedication of the house. (Focuri)
On Bratesti, water hallows eve. Also then sprinkle the house,
yard, animals, birds. About great people think that holy water breaks
and dying to take three sips, instead of Communion. After blessing
the water, the priest sprinkles walks and houses and people. Ask:
"Lord Jesus Christ, your willingness to receive?". Householder answered,
"Lord blesses you." Enter the house, make three prostrations, the
priest sprinkling house, accompanied by "cristiac" and Theophany
Troparion singing teacher.
Great Lent
In the first week of Lent is fasting harsh. When it's time, one of
the year when people confess and worship and share old Saturday.
Evening and night people go to work during this period. Elders eating
only the evening before the night job after job. Earlier eat oil is only
on Saturday and Sunday, and this week is going to share the only
oven dried cakes sprinkled with honey. At Lespezi priest walking
from house to house, making mention of them in the family and
giving them to kiss the cross. Women think that if you bake bread on
Good Friday, it will leave and not come out good.
Easter
At Easter carpets, wheel in the churchyard. Liturgy and sanctified
priest bread and eggs. Lippovan bread is made in three layers of
dough simply cross over. Peeled eggs sanctify themselves. To Shots
says it's good for bread to be eaten within two days of Easter, even
though people say it can be used up to Ascension. On the first day of
Passover, at noon, people do "panacidă" at one grave in the nation.
Put an egg grave for the poor, and the family gathers around the
grave, eating and drinking.
At Târgu Frumos I met a nice special Easter dishes - Halodnaia
prepared sanctified and chopped egg, onion, sour cream and soup.

188
Community of Lipovans from Iasi County 189

Rusalii
At Pentecost the church settles grass, smelling the flowers. (Focuri)
Probajde
To sanctify themselves Probajde fruit and flowering trees is the
first day after the women who have abortions are allowed to eat
apples and grapes.
Christmas
At Christmas, "cârdişoare" children carol "rajdaiţa Christ" (carol
Church). Sometimes the priest passes through the village Walking
down the same carol. It roams and homes that did not receive carol,
saying it "Be the soul to God." At Bratesti, Christmas is a special kind
of food, placing a row of pork and pickled cucumber one, which then
gives the kiln. These habits in addition to those taken from the
Romanian influence more evident lately. Times in which we live and
depleted shortened and customs Lipovans but still they have a
specific note, making it stand out among the Roma in the area. Maybe
the last time, but certainly not too late Lippovans began to worry
about their assertion that ethnicity in the area and landmarks that
define their identity. Is beneficial even in our time, it is still possible
to be preserved defining elements of their tradition.
List of informants:
Capriana Fotini, 72, 7 Classes, farmer, Focuri, Iasi County
Capriana Paraskeva, 59 years old, high school agriculture agronomist
technician, Focuri, Iasi County
Capriana Nechita, 53 years mechanic, Focuri, Iasi County
Boştirean Irina, 73 years old, Focuri, Iasi County
Onofrei Barbara, 60, Focuri, Iasi
Sandu Axinia, teacher, school Garabet Ibraileanu, Tg Frumos, Iasi
County
Valentin Sâsâiac, music professor, School Garabet Ibraileanu, Tg
Frumos, Iasi County
Alexandra Dumitriu, 65, 4 classes, Tg Frumos, Iasi County
Fechiş Alexandrina, 48 years, 10 years, Tg Frumos, Iasi County
Anastasia Iva, 69 years, 4 classes, Tg Frumos, Iasi County

** Our work is the result of field documentation in towns with population of


Lipovani in 2007

189
190 Iuliana Băncescu

Foto 1 Batic pentru biserica, Tg. Frumos

Foto 2 Biserica lipoveneasca Bratesti, interior

190
Community of Lipovans from Iasi County 191

Foto 3 Costum tradițional de femeie

Foto 4 Costum tradițional de femeie

191
192 Iuliana Băncescu

Foto 5 Gateala cap traditionala specifica femeii casatorite, Tg. Frumos

Foto 6 Lipovean in rubasca-camasa traditionala

192
Community of Lipovans from Iasi County 193

Foto 7 Pe prispa lipovenilor din Focuri

193
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru
în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae

Carmen-Maria Bolocan
Universitatea Al I Cuza,
Facultatea de Teologie Ortodoxa, Iasi

„Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca neam. Cu „


Doamne ajută!" răzbeşte prin orice. „Doamne ajută! " a fost în viaţa
românească secretul succesului, cheia biruinţei şi a rezistenţei. Dar fără
Dumnezeu suntem foarte slabi […]”.
(Pr. Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi românism)

Formarea identităţii noastre etnice s-a produs lent, ştiut fiind


faptul că la configurarea profilului spiritual al unui popor, pe lângă
locul şi modul lor de viaţă, pe lângă esenţa etnică, antropologică,
participă şi istoria.
Mircea Vulcănescu, în Dimensiunea românească a existenţei, vol. 3,
Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1991, sau Editura Eminescu,
Bucureşti, 1996, p. 116, Către fiinţa spiritualităţii româneşti (lucrare
în 3 vol.), precizează: „Ceea ce constitiie un neam este o realitate care
stă la încheietura metafizicii cu istoria […]. Neamul românesc e cuprins
astfel virtual în unitatea pământului românesc […]. Actual, neamul
nostru nu este decât în ceea ce vom fi noi în stare să facem din el”.
În „matricea ştiinţifică”, numită metaforic de Lucian Blaga „spaţiu
mioritic”, începând cu secolul al XVII-lea, se constituie, la nivelul
culturii scrise, un model cultural românesc, fundamentat pe spirituali-
tatea autohtonă, la care se adaugă influenţa cărţii religioase, de
istorie şi mai târziu a celei de literatură.
Din vechi timpuri până în zilele noastre s-au scris pagini despre
poporul român, mai ales despre istoria, aşezarea geografică, despre
marii oameni de cultură sau despre datinile şi obiceiurile străbune
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae 195

ale celor ce trăiesc pe pământ românesc, pe acest „picior de plai” sau


pe această „gură de rai” (Mioriţa).
Nu puţini au fost cei ce şi-au închinat scrierile lor poporului
român. Pagini de o rară frumuseţe conţin lucrările lui Dimitrie Cantemir
- Descriptio Moldavae, poeziile poeţilor români (Mihai Eminescu,
George Coşbuc). Poporul nostru a fost cântat în doine, viaţa şi obi-
ceiurile le-au fost surprinse în operele prozatorilor (Ion Creangă,
Liviu Rebreanu, Marin Preda). Despre „ţara de glorii şi de dor”, aşa
cum o numea Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, în Ce-ţi
doresc eu ţie, dulce Românie? s-au scris importante lucrări.
Se cuvine să-l amintim pe folcloristul şi etnograful Simeon Florea
Marian. Acesta a lăsat urmaşilor săi o operă de o indubitabilă valoare
- pe lângă culegeri de folclor din toate ţinuturile locuite de români, a
scris monografii despre sărbători, datini româneşti, ornitologie,
cromatică: Nunta la români, Naşterea la români, Sărbătorile la români.
Spre exemplu, în Reflecţii despre spiritualitatea poporului român
ni se vorbeşte despre înrădăcinarea poporului român în spaţiul
propriu, despre luciditatea şi duioşia, despre ironia şi umorul româ-
nesc, despre dorul pe care poporul român îl trăieşte atât de intens.
Sunt surprinse omenia şi ospitalitatea românilor. De asemenea, el
tratează despre marea credinţă a locuitorilor pământului românesc,
pe scurt, despre spiritualitatea creştină a poporului român. Prin gân-
durile pe care le aşază în scris, Părintele vrea să arate comuniunea ce
s-a creat între locuitorii României, despre comuniunea „prin care se
înaintează la nesfârşit în nobleţe şi în descoperirea fără sfârşit a
tainei omului, care se hrăneşte din taina comuniunii între Persoanele
Sfintei Treimi”1.
Eu îmi apăr sărăcia, şi nevoile, şi neamul [...] Acest vers al lui
Eminescu relevă mare parte din trăsăturile spiritualităţii românului.
De ce nu a zis poetul : Eu îmi apăr bogăţia şi confortul şi [...] partidul ?
Sărăcia, în contextul fiinţării acestui neam, este un lucru încărcat de
sfinţenie. Ea presupune o modestie ieşită dintr-un mod de viaţă simplu,
cu caracter fiziologic, firesc. Nu a spus : îmi apăr confortul, ci românul,
care, în înţelepciunea lui adâncă, mângâiat profund de dragostea creş-

1 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român,

Editura Elion, Bucureşti, 2001, p. 204.

195
196 Carmen-Maria Bolocan

tină, a simţit faptul că nevoia face parte din această ecuaţie a vieţii, că
ea este uşa noastră către Dumnezeu. Transfigurând nevoia, ne apro-
piem de El. Şi apoi, zice neam, nu naţiune, care este un cuvânt cu
caracter istoric. A zis neamul, care este un lucru produs de Dumnezeu.
Şi, la întrebarea pusă de Eliade şi de alţi oameni de vază ai acestei ţări
de-a lungul timpului, şi anume: „cu ce ne putem afirma în faţa celor-
lalte popoare?”, putem răspunde că acesta este un mijloc de afirmare:
cu dimensiunile aparent modeste ale acestui neam.
O cultură nu se reduce doar la ceea ce exprimă ea în epoca
modernă. Ci se dezvoltă din ce în ce mai mult studiul creaţiilor trans-
personale şi, anume, a miturilor, simbolurilor, a stilurilor de existenţă, a
tradiţiilor, a foclorului religios, a artelor populare. Acestea alcătuiesc un
limbaj prin care se exprimă geniul unui neam. Aceste limbaje sunt
universale, în sensul că, având un caracter trans-istoric şi arhaic, pot
comunica între ele. Ele nu stau sub semnul timpului istoric, ci îl
depăşesc pe acesta, pătrunzând în cel fermecat al miturilor şi
basmelor, al marilor cicluri cosmice, al clipei în care trăiesc „sfinţii”,
„contemplativii”, „poeţii”. Acolo unde s-a format şi consolidat, la între-
pătrunderea occidentului cu orientul, a limbii latine cu spiritualitatea
bizantină, neamul nostru românesc. Această idee este susţinută şi de
Sextil Puşcariu în următorul articol, în cadrul FOR Târgu Mureş la 2
Noiembrie 1938: „Ceea ce creşte valoarea noastră în ochii străinătăţii
nu sunt azi formele exterioare ale unei civilizaţii importate în măsură
mai mare decât o putem asimila, ci ceea ce ne diferenţiază de oricare
alt popor din lume, aportul de originalitate cu care intrăm în concer-
tul popoarelor civilizate [...]. Ortodoxia noastră este astăzi cel mai
sigur criteriu de diferenţiere căci noi suntem în lume singurul popor
latin de credinţă ortodoxă. Această împerechere fericită de sânge latin
cu alese însuşiri sufleteşti venite de la Răsărit ne dă acel complex de
mari şi originale calităţi, care ridică valoarea rasei noastre”2.

2 Sextil Puşcariu, apud Idem, Ortodoxie şi românism, Ed. Albatros, Bucureşti,

2001, passim.

196
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae 197

“Calitatea naţională, însuşi umanul, într-o formă a lui”


Creştinismul se adresează persoanei, spune Părintele Stăniloae. Iar
persoana are în ea ceva unic ei, un sâmbure ce rămâne în centrul ei,
indiferent de câte trăsături am dezveli-o. De aceea şi gemenii, născuti
şi crescuţi de aceeaşi mamă, sunt diferiţi în centrul fiinţei lor.
Se spune că personalitatea este influenţată puternic de experienţele
oamenilor dar nu doar de ale lor, ci şi de cele ale înaintaşilor. Întreaga
istorie a unui neam îşi lasă amprenta în formarea personalităţii
urmaşilor. Deci constituirea „noilor feţe omeneşti” este conlucrarea
transcendentului cu imanentul.
În ce priveşte naţionalitatea, ea nu este ceva ce se adaugă
umanului. Ea se identifică cu umanul. Părintele Stăniloae, numind-o
„calitate naţională” spune că este „însuşi umanul, într-o formă a lui”3.
Continuă, apoi, spunând că nu este ceva ascuns într-un colţ al sufletului,
un simplu element constitutiv, ci este gândirea, iubirea, bucuria,
tristeţea, acţiunea, conştiinţa purtând o anumită dispoziţie, o anumită
vibraţie comună unui singur grup de oameni.
Între naţional şi uman nu este un antagonism. Atunci când un
român iubeşte şi înţelege oameni dintr-un alt grup naţional, rămânând
român, şi nu printr-o depăşire sau oprimare a acestei calităţi. Un
român când simte milă faţă de un ungur, în milă e tot român.

Ortodoxie şi românism
Observăm că Ortodoxia ni se arată, mai ales în urma ultimelor
experienţe ale Apusului, ca singur factor susţinător şi creator de origi-
nalitate etnică în cadrul latinităţii. Armonia firii romaneşti e dată tocmai
de poziţia pe muchia dintre raţionalismul latin şi misticismul oriental.
Avem ironia tăioasă, produs al unei gândiri la rece, dar avem şi doina,
străbătută de duioşie.
Dar cum şi-a pus amprenta Ortodoxia asupra neamului romanesc?
Ce influenţe a avut în formarea şi dezvoltarea lui?

3 Ibidem.

197
198 Carmen-Maria Bolocan

Părintele Stăniloae afirma că ea este parte integrantă a spiritua-


lităţii româneşti. Ba mai mult, că a impus neamului nostru un ritm al ei:
„sufletul românesc a fost frământat şi răscopt în mustul Ortodoxiei”4.
Specificul sufletului românesc este greu de definit. El nu este o
realitate matematică, ci una care poate fi intuită.
O trăsătura importantă a lui este legătura mistică pe care o are cu
natura animală şi vegetală. Mioriţa este doar un exemplu în această
privinţă. Părintele Stăniloae spune foarte profund : „Românul e frate
cu codrul, se spovedeşte paserilor, mângâie boul din tânjală, se lasă în
seama căluţului. Porumbul plivit de buruiană râde de bucurie, mărul
necurat se roagă de fata barbată să-l cureţe [...] românul pune uma-
nitate în raporturile sale cu vitele şi cu natura [...] el nu-şi grijeşte vita
ca neamţul [...] el plânge cu ea şi-o dezmiardă”5. În ce priveşte legătura
românului cu pământul ştim din romanele noastre tradiţionale că
oricât de îngăduitor ar fi în alte privinţe, este în stare să omoare pentru
o brazdă. Legătura aceasta mistică cu lumea extraomenească este
iarăşi o influenţă a Ortodoxiei. Preotul stropeşte cu aghiazmă curtea,
vitele, lanurile şi pentru toate sunt rugăciuni în Molitfelnic.
Românul are două mari pasiuni: pământul şi credinţa. Din pâmânt
obţine hrana trupească şi de la Dumnezeu pe cea duhovnicească. Viaţa
lângă Dumnezeu şi lângă pâmânt este singura sănătoasă. Românul se
ataşează de locurile din natură şi de aceea când se vede închis la bloc,
în oraş, se ofileşte. Chiar dacă are iluzia unui trai confortabil, fără să-şi
dea seama pierde din suflet acea legătură atât de preţioasă. De aceea
mulţi oameni caută să ţină în jurul blocului o cât de mică grădină.
Iar în ce priveşte spaţiile extinse de natură, de care ţara noastră
nu duce lipsa câtuşi de puţin, putem afirma cu siguranţă ca Părintele
Stăniloae: că „românul nu se duce în munţi ca sasul”6 (care se foloseşte
de aceste ieşiri pentru a mânca mai mult, a face sport şi pentru
maximum de sănătate). Românul doreşte natura dintr-o necesitate
sufletească mai adâncă. Natura îi trebuie ca parte de poezie a vieţii, ca
minune tainică ce vrăjeşte”7. De aceea găsim ritmul naturii în muzica
noastră populară, atât de melodioasă şi caldă, faţă de marşurile reci ale

4 Ibidem, p. 49.
5 Ibidem, p. 42.
6 Ibidem, p. 44.
7 Ibidem.

198
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae 199

nemţilor, sau chiar de muzica populară a francezilor. El ia natura ca


fiinţă, fiind plin de gingăşie şi bun simţ faţă de ea. Şi ne găsim îndrep-
tăţiţi să punem întrebarea, împreună cu Părintele Stăniloae: „Există
femeie să imite mai mult câmpul cu flori în îmbrăcăminte ca femeia
româncă ? Există popor în ale cărui basme să se oglindească atât de
mult credinţa că în floarea cutare şi pasărea cutare se ascunde
transformată cine ştie ce fată de împărat ?”8.

Romanul în societate
Observăm şi aici unicitatea poporului român care ştie, într-un mod
unic să împace colectivismul unor popoare cu individualismul altora.
El este foarte personal, dar în acelaşi timp foarte sociabil, comunicativ.
Nu trece pe lângă un om fără să dea bineţe sau fără să răspundă la
salut. Casa lui nu e înconjurată de ziduri chinezeşti ca aceea a neam-
ţului, ci este uneori zidită pe deal, ca să fie la vedere. Românul nu poate
fi singur. El nu suportă singurătatea. Şi-o plânge în doină. Omul singur,
retras, este socotit nebun, anormal. Extrem de familiar, românul
transformă toată lumea într-o mare familie.
Toate aceste trăsături însă nu-l împiedică să nu fie foarte perso-
nalist. El simte nevoia să fie remarcat. Preţuieşte societatea pentru
plusul pe care-l adaugă personalităţii sale. Se simte bine în grup, numai
cu această condiţie. Vedem astfel că în spiritul românesc comunitatea
nu este înţeleasă ca la nemţi cu sensul de comunism, ca un tăvălug ce
vrea să-i aducă pe toţi la un numitor, ci ca pe un mediu favorabil
dezvoltării personalităţii. Această concepţie este inspirată din viaţa
Bisericii.
Deşi trăsătura de bază a românului nu este raţionalitatea, el nu este
nici utopic. Nu crede în discursurile demagogice şi nesincere care vin
din partea altor români. El este conştient că pentru a schimba ceva este
nevoie de eforturi îndelungate. În această privinţă el are încredere în
călugări, în eforturile lor spre idealul moral. Acest lucru întăreşte ideea
că poporul român este pătruns de spiritualitatea ortodoxă. El s-a născut
creştin şi nu are la baza o altă structură religioasă care să o tulbure pe
cea ortodoxă. El are clar în conştiinţă despărţirea între cele două

8 Ibidem, p. 45.

199
200 Carmen-Maria Bolocan

planuri de viaţă, de aici şi de dincolo, fapt dovedit în creaţiile literare


tradiţionale.
În primul capitol al lucrării Reflecţii despre spiritualitatea poporului
român, „Câteva gânduri despre ontologia spiritualităţii româneşti”9,
găsim scris că poporul român este înrădăcinat în spaţiul propriu:
„[ [...] ] poporul român niciodată nu şi-a părăsit teritoriul său. El -a
putut face aceasta în primul rând pentru că aici s-a pomenit din
vremea formării sale lingvistice şi spirituale geto-dace, ba se poate
spune că din vremi imemoriale. Spaţiul pe care-l locuieşte s-a impri-
mat în fiinţa lui. El nu poartă urmele memoriei nici unui alt spaţiu. El
îi consideră pe membrii altei populaţii ce trece pe aici sau se infil-
trează aici ca «străini» nu numai faţă de sine, ci şi faţă de locul acesta.
[ [...] ] Poporul român îi priveşte şi îi tratează- când nu au gândul de a-l
înlătura de aici sau de a-l stăpâni - cu bunăvoinţa cu care ştie românul
să primească şi să trateze pe oaspeţi. Le dă adeseori situaţii mai bune
ca ale sale[ [...] ]. Când încep să-şi aroge însă dreptul de a stăpâni,
atunci îi etichetează cu un cuvânt prin care vrea să arate că le
contestă acest drept: venetici”10.
Părintele Stăniloae aminteşte de cuvintele marelui Eminescu şi
spune: „Eminescu a exprimat înrădăcinarea poporului român în
spaţiul său prin versurile nemuritoare:
«Dar noi locului ne ţinem,
Cum am fost, aşa rămânem!»”11.

A-şi părăsi ţara e totuna cu pierderea fiinţei sale, „el nu mai este
om întreg atâta vreme cât este departe de ţară”12.
Identificarea românului cu spaţiul propriu naşte în el - atunci
când este rupt de acest spaţiu - cu o intensitate deosebit de accen-
tuată, dorul, care este pentru el o adevărată boală. Dorul lui nu se
referă numai la persoane, ci şi la locul, la satul propriu [ [...] ] El o
iubeşte în totalitatea ei (pe ţara sa); şi când este departe de ea, o
doreşte în totalitatea ei:
«Haide, pui de turturea,

9 Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Reflecţii..., p. 5-18.


10 Ibidem, p. 5-6.
11 Ibidem, p. 6.
12 Ibidem, p. 8.

200
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae 201

De-mi arată cărarea,


Să mă duc în ţara mea.
Ţara mea e lapte dulce
Şi din ea nu m-aş mai duce»”13.

În viziunea eruditului Părinte, „chipul ţării nu poate fi despărţit


de chipul celor dragi, şi, în general, de chipul românesc. Există o
corespondenţă între zâmbetul peisajului românesc şi zâmbetul feţei
româneşti: unul s-a imprimat în celălalt. Există o corespondenţă între
varietatea armonioasă a peisajului ţării şi varietatea armonioasă a
sufletului românesc, între generozitatea pământului şi generozitatea
poporului; între doina meditativă şi vederile largi de pe plaiuri; între
brâuleţul vijelios şi pâraiele iuţi ale munţilor, între prispa casei româ-
neşti şi gazda care primete cu bucurie pe colindătorul cu căciula
îndesată până la urechi, între fluieratul sturzului şi al naiului”.14
Armonia şi graţia - unite cu seriozitatea, care dau la rândul lor
echilibru spaţiului românesc, sunt înfăţişate de portul, melosul,
dansul, casa de locuit sau locaşul religios, sculptura şi pictura.
„În portul românesc culorile sunt mai multe şi, deşi în general
albul iese puternic în relief ceea ce se impune este armonia tuturor,
ca ceva care se deosebeşte de toate culorile combinate, luate în parte.
Cu această armonie complexă, poporul român se străduieşte să sugereze
prin portul lui bogăţia armonioasă a naturii umane, complexitatea
sentimentelor şi a stărilor ei sufleteşti. Fiecare culoare e reprezentată
câte puţin în portul românesc şi nici una nu mai apare în acest
complex ansamblu în puritatea ei distinctă. [...] Afară de alb şi negru,
nici o culoare nu iese prea tare în relief, ci toate se frânează, se
atenuează reciproc. Chiar albul şi negrul, culori dominante, primesc o
anumită atenuare prin bogăţia lor cromatică, dar reciproc atenuată a
temelor brodate de o uimitoare subtilitate. Negrul nu mai e negrul
care sugerează jalea, nici albul nu mai e albul care sugerează fantezia
şi care nu mai exprimă decât singurul sentiment de seninătate nede-
terminată”15.

13 Ibidem, p. 11.
14 Ibidem.
15 Ibidem, p. 53.

201
202 Carmen-Maria Bolocan

Trăsăturile sufletului românesc sunt evidenţiate şi accentuate


prin portul popular: „chipul flăcăului maramureşean devine mai
atrăgător prin dopul lui cu pană, dar în acest farmec iese în relief o
notă de voinicie îndrăzneaţă, dar nemătăhăloasă, ci sprintenă şi de
şagă; chipul fetei e făcut şi mai atrăgător prin florile de pe ia sau de pe
catrinţa ei, dar în farmecul ei iese în relief în acelaşi timp puritatea şi
pudoarea ei sau taina complexă a frumuseţii sufletului feciorelnic,
care cheamă şi se apără în acelaşi timp”16. Prin faptul că românul a
manifestat o minuţioasă şi importantă preocupare în vederea realizării
portului popular, se arată că „sufletul său este frumos şi că trebuie să-l
exteriorizeze într-o frumuseţe corespunzătoare, într-o frumuseţe
care constă într-o armonie perfectă. [...] Dacă întâlnirea între oameni
este o sărbătoare producătoare de bucurie, românul a simţit nevoia
să accentueze, prin portul său, sărbătoarea şi bucuria întâlnirii”17.
În ceea ce priveşte cântecul românesc, Părintele Dumitru Stăniloae
scrie următoarele: „nu există, pe teritoriul României şi pe vaste
teritorii ale lumii, un popor care să cânte atât de variat şi de nuanţat
ca el. [...] Cântecul e legătura între poporul român şi peisajul ţării; e
exprimarea peisajului românesc reflectat cu afecţiune în inima
poporului român. [...] Prin cântec se revarsă sufletul românesc peste
peisajul ţării, îl scaldă, îl umple de duioşie, de strălucire, de seninătate
şi bucurie, ca şi de jalea sufletului românesc. [...] Cântecul românesc
redă, ca şi portul poporului român, bogăţia de stări şi de armonii a
sufletului românesc. [...] Românul vrea să uite în cântecul de veselie
aleanul trăit în doină. [...] Doina românească este expresia trăirii
directe a adâncului indefinit de bogat şi dincolo de orice determinare
a tainei existenţei”18.
Colindele româneşti exprimă starea de gingăşie, de nevinovăţie,
de naivitate originară, de puritate albă pe care o recâştigă spiritul în
contact cu taina paradoxală, măreaţă şi gingaşă a Pruncului născut în
iesle, «Dumnezeul cel mititel», care descoperă lumina de taină şi de
supremă delicateţe şi linişte ce înconjoară naşterea”19.

16 Ibidem, p. 54.
17 Ibidem, p. 55.
18 Ibidem, p. 57-59.
19 Ibidem, p. 59.

202
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae 203

Jocul românesc „nu e dans, ci joc”20. Jocul românesc la fel de


variat, la fel de fin şi de sprinten în armonia lui, ca şi portul românesc:
„Între hora domoală, sărbătoarea în care toţi toţi se privesc faţă în
faţă şi îşi zâmbesc, între învârtită în care flăcăul încearcă sprinteneala
de suveică a fetei şi capacitatea de purtare uşoară, dar energică a ei
către flăcău, şi brâuleţul mărunt şi iute al flăcăilor, se înscrie o bogăţie
de jocuri de toate formele, exprimând o mare bogăţie de stări
sufleteşti, însă toate pline de graţie, punând în relief graţia portului,
comunicabilitatea şi reţinerea, vitalitatea vijelioasă şi rânduiala
armonioasă”21.
Portul şi jocul formează un unic spectacol de zâmbet, de armonie,
strălucind în lumina soarelui, a soarelui interior, al veseliei şi al
atenţiei reciproce în comuniune şi al soarelui exterior, care măreşte
bucuria generală22. În acest zâmbet al comuniunii sunt uitate
„pasiunile cărnii”23, graţia îmbinându-se cu seriozitatea.
Din graţie şi din seriozitate „răsare cuviinţa sau buna cuviinţă”24
sau, cum frumos o descrie Părintele: […] „menţinerea în limitele a
ceea ce se cuvine şi ferirea de ceea ce nu se cuvine”25.
Casa de locuit şi curtea românească - sunt expresii ale spi-
ritului de armonie şi de graţie. Iată cum le descrie Părintele în cartea
sa: „Încă stâlpii care împrejuiesc porţile de la intrarea în curte, prin
motivele încrustate în ei, îmbie nu numai într-un spaţiu gospodăresc,
ci şi într-un spaţiu de poezie. Curtea e împrejmuită, dar nu ermetic
izolată. Ea e deschisă vieţii de pe uliţa satului. îndeosebi de pe prispă
vieţuitorii casei privesc la ceea ce se întâmplă pe uliţă, în vreme ce
trecătorii îi văd pe aceştia şi comunică cu ei”26. Εste cazul tipic al lui
Moromete şi al lui Tudor Bălosu, personajele din Moromeţii lui Marin
Preda.
Prispa menţine deschiderea casei spre sat, ceea ce oferă prilejul
de convorbiri cu cei de pe uliţă.

20 Ibidem, p. 62.
21 Ibidem, p. 63.
22 Ibidem.
23 Ibidem, p. 64.
24 Ibidem.
25 Ibidem.
26 Ibidem, p. 65-66.

203
204 Carmen-Maria Bolocan

Prin toată această deschidere, „membrii familiei nu sunt izolaţi în


orizontul lor exclusiv, în grijile lor, în tristeţile lor din timpul bolii, nu
riscă să cadă în disperări”27 pentru că ei sunt permanent susţinuţi de
către toţi locuitorii satului (prin sfat, prin încurajarea lor).
Atmosfera de pace şi de odihnă din casele românilor e dată de
„pereţii acoperiţi de vechi icoane pe sticlă sau pe lemn, în stil bizantin
autohtonizat, moştenite de la părinţi şi de la moşi”28, de ştergarele
care ajutau la crearea cadrului autohton. De asemenea, „coloritul viu
al motivelor brodate pe albul lor şi pe al pânzăturii de pe masă al
feţelor pernelor de pe pat împreună cu cergile miţoase”, toate îmbie,
cu acelaşi zâmbet, cu care te îmbie portul românesc.
Spre deosebire de casa germană, de aspectul ei rece şi masiv,
„casa moldovenească se ascunde sprinten şi cochet ca o copilă, între
pomii ce o înconjoară”29. Înăuntrul ei se deschid neaşteptat de multe
încăperi al căror spaţiu cald şi primitor se lărgeşte la infinit în spaţiul
tainic, sugerat de ştergare şi icoane.
Toate aceste bogate şi variate podoabe revelează şi ele marea
bogăţie de stări sufleteşti ale românilor.
Bisericile româneşti „sunt expresia delicateţa, transparenţei
omului şi fragilităţii operei sale în faţa divinului, fapt care merge
mână în mână cu transparenţa şi sensibilitatea omului în raporturile
de comuniune şi de familiaritate cu oamenii săi”30.
Duhul de comuniune specific românesc iradiază şi din vechile
mănăstiri şi biserici.
În vreme ce domurile uriaşe ale occidentalilor erau „expresii ale
feudalismului medieval”31, prin micile noastre locaşuri de cult se
creează o legătură mai strânsă între oameni, promovându-se astfel un
duh de comuniune.
O altă trăsătură a românului este luciditatea: „românul e dotat cu
o luciditate scânteietoare, tăioasă, care are oroare de neclaritate şi
destramă orice ceaţă a ambiguităţilor. El vrea să înţeleagă un lucru
până la capăt”32.

27 Ibidem, p. 66.
28 Ibidem.
29 Ibidem, p. 67.
30 Ibidem.
31 Ibidem, p. 68.
32 Ibidem, p. 76.

204
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae 205

Pe lângă luciditate, el este de o mare deschidere umană. Prin


aceasta, el deschide şi actualizează şi taina altora, cu inima vibrândă
la viaţa lor de bucurii şi de dureri. Românul a fost educat într-un
spirit de umanism integral şi de comniune. Atât persoana sa cât şi
persoana semenului au o valoare de nepreţuit.
Cât despre sentimentele sale, Părintele Stăniloae e de părere că
românul este reţinut în divulgarea sentimentelor sale, căci chiar şi în
manifestările de tandreţe el este stăpânit de o oarecare pudoare.
„Tandreţea cuprinde în sine o sfială, şi sfiala o tandreţe. în tandreţe e
prezent un respect pentru taina eului celălalt, în care nu se poate
intra tropăind”33.
În general, „românul are oroare de melodrama afectată, fiind însă,
în acelaşi timp, străin de răceală în raporturile cu oamenii şi mai ales
cu cei care suferă. [...] Când suferă, când aşteaptă chiar deznodă-
mântul final al vieţii lui nu se văicăreşte, ci găseşte în sine puterea să
întărească el însuşi pe cei ce suferă pentru el sau să lase un cuvânt de
mângâiere pentru ei. Ciobanul din Mioriţa e reprezentativ din acest
punct de vedere. Românul are o pudoare de-a se văicări, de-a se
dezgoli. Socoteşte aceasta un semn de slăbiciune”34.
Deşteptăciunea românească este „capacitatea de a înţelege
situaţiile, de a le face faţă, de a vedea drumul de ieşire din ele. [...]
Aceasta cere omului să nu fie adormit spiritual [...] Ea este o însuşire
românească, dar este preţuită şi ca virtute care trebuie dobândită. în
deşteptăciune se remarcă cel «păţit», «Stan Păţitul». Cu toate acestea
însă, deşteptăciunea e mai mult latura individualistă, realistă, ocidentală
a spiritului românesc. [...] Deşteptăciunea înseamnă un ascuţiş al
vederii, o sprinteneală a minţii”35.
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae tratează în cartea sa şi
următorul subiect: Ironia şi umorul românesc. Referitor la ironie,
găsim scris următoarele: „nu se poate contesta că românul practică
copios ironia”36, şi ca dovadă, părintele aminteşte de poreclele pe
care oamenii şi le dau pe la sate, ca şi toate caracterizările şi istori-
sirile hazlii care se pun în circulaţie pe seama mai tuturor locuitorilor

33 Ibidem, p. 81.
34 Ibidem, p. 81-82.
35 Ibidem, p. 82-83.
36 Ibidem, p. 86.

205
206 Carmen-Maria Bolocan

de la sate. Prin ironie se practică o adevărată pedagogie socială, căci


poporul român ironizează mai ales pe cel leneş şi fudul, pe cel găunos
şi nefolositor ca om pentru oameni. Autorul Reflecţiilor despre spiri-
tualitatea poporului român nu ştie „dacă mai există popor care să
folosească atât de mult poreclele în caracterizarea personajelor, ca
poporul român. Românii se dovedesc în aceasta demni urmaşi ai
romanilor sau înrudiţi sufleteşte cu ei. Poreclele ironice au devenit
nume de familie: Vulpe, Lupu, Ursu, Mâţă, Bivol, Şchiopu, Stângaciu,
Sur du, Flămându etc. [...] Membrii familiilor înşişi folosesc pentru
ceilalţi membri ai lor diminutive mângâietoare, care sunt folosite apoi
şi de către prieteni. în această privinţă românii sunt iarăşi neîn-
trecuţi: Puiu, Puişor, Păpuşa, Sandei, Dănuţa, etc. Tandreţea şi ironia
fac astfel casă bună”37.
Cât despre umor, acesta deţine un loc important în viaţa
poporului nostru. „El e zâmbetul aproape permanent în care se
exteriorizează spiritul lui. Prin el, românul manifestă o robusteţe de
spirit nedoborâtă de greutăţile vieţii, oricât de mari ar fi ele. El a
învăţat că greutăţile nu sunt mai tari ca forţa lui vitală, ca forţa
omului în general, că tristeţea răsare dintr-o nerăbdare şi disperare
care înseamnă abdicarea de la viaţă. Umorul a fost o formă de luptă şi
un sentiment de superioritate a poporului nostru faţă de greutăţi [...]
Poate că la puţine popoare umorul are un atât de mare rol, ca o impor-
tantă formă de putere către semenii aflaţi sub povara greutăţilor”38.
Zâmbetul este, în general, deschiderea fiinţei umane către semenul
său; dacă întâlnirea e o sărbătoare (Saint-Exupéry), zâmbetul exprimă
bucuria acestei sărbători. Zâmbetul face să cadă zidul dur şi opac al
despărţirii dintre persoane, căci el este mijloc de caldă comuniune.
Poporul român iubeşte umorul în toate împrejurările. Lipsa
umorului e resimţită aproape ca un defect moral şi ca o lipsă de graţie
şi de putere. Sadoveanu, Creangă, Coşbuc, cei mai autentici tălmă-
citori ai spiritului românesc, poartă marca autenticităţii lor şi prin
paginile de umor pe care le cuprinde opera lor. Bătrânul Căliman
cade în lupta de la Podu înalt, rostindu-şi vorba lui obişnuită de
mirare în faţa oricărei situaţii ieşite din comun: «mare poznă!», iar

37 Ibidem, p. 87.
38 Ibidem, p. 91.

206
Dimensiunile spirituale ale poporului nostru în viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae 207

fiul său, Onufrei, căruia muribundul îi aminteşte de rânduiala de


înmormânare ce trebuie să i-o împlinească, îi răspunde: «Da, tătucă,
n-om mai avea din ce da orz cailor [...] dar eu te-oi pune în sicriul
Domniei tale, cum ai poruncit!»”.
Dorul e foc ce arde inima, e boală care îngălbeneşte pe cel în care
se aşază şi-1 usucă din picioare, îl face să plângă, îi paralizează orice
activitate, îl poartă din loc în loc, nu-i mai dă odihnă, nu-1 lase să
lucreze, nu-1 lasă să doarmă. Dorul - crede Părintele Profesor -este
năpraznic între cei ce se iubesc. însă, continuă el, „există un dor de
părinţi, de fraţi, de sat, de peisajul satului, de ţară:
„Jelui-m-aş brazilor
De doruţul fraţilor
Jelui-m-aş munţilor
De dorul părinţilor;
Jelui-m-aş florilor
De dorul surorilor”.

În dor, „românul trăieşte faptul că insul singur nu e omul întreg,


că e un amputat. El îl poartă pe celălalt în sine, chiar în absenţa lui, îl
poartă într-o prezenţă absentă sau într-o absenţă prezentă, cum
simte ciungul mâna tăiată la locul ei sau durerea unui deget la locul la
care el nu mai este, într-o prezenţă absentă.[...] în dor, o persoană
trăieşte valoarea eternă a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a
încetat să existe cu totul”39.
Două dintre caracteristicile care invită la comuniune spirituală
sunt omenia şi ospitalitatea poporului român.
„Omenia românească are multe sensuri; ea e prezentă în mod
difuz într-o mulţime de însuşiri ale poporului român. Ε un nume
general pentru toate relaţiile cinstite, atente, sincere, înţelegătoare,
lipsite de gânduri de înşelare a semenilor. A fi «om de omenie»
înseamnă a fi om adevărat, a fi realizat adevăratele calităţi de om”40.
Totodată, omenia este opusă individualismului şi nepăsării. Pentru
poporul român, ea reprezintă trezvia deosebită la umanitate şi la
comuniunea în umanitate.

39 Ibidem, p. 110-112.
40 Ibidem, p. 113.

207
208 Carmen-Maria Bolocan

Citându-l pe Dumitru Stăniloae, vom spune că „ospitalitatea este o


trăsătură caracteristică unanim recunoscută a poporului român. [...]
Ospitalitatea e omenia manifestată faţă de străini. [...] Ocazia de a
primi un străin e o adevărată sărbătoare pentru român. El zâmbeşte
ori de câte ori întâlneşte un om, confirmând sentimentul de sărbă-
toare produs de orice întâlnire[...]”41. Românii acordă ospitalitate
străinilor nu în virtutea unei recompense şi nu pentru că aceşti
străini le pot povesti sau aduce ceva în schimb. Ei îi primesc la mesele
lor pentru că şi aceşti străini sunt oameni, păstrând astfel sfatul
vechi-testamentar care spune: „străinul care s-a aşezat la voi să fie
pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi
aţi fost străini în pământul Egiptului” (Lev. 19, 34). Aşadar, spiritul de
comuniune al poporului român de manifestă cel mai pregnant în
ospitalitatea noastră impresionantă.
Credinţa, trăsătură spirituală a poporului român, este numită şi
„lege românească" sau „lege strămoşească”. Credinţa reprezintă pentru
poporul nostru „fundamentul tuturor legilor de viaţă, printr-o convie-
ţuire de reciprocă preţuire şi conlucrare, care-i oferă unitatea şi iden-
titatea”42.
Îndelungata şi necurmata trăire în legea de supremă nobleţe a lui
Hristos a presupus o deosebit de afectuoasă alipire a lui la Dumnezeu,
care i-a devenit întru totul familiar. Această familiaritate afectuoasă
faţă de Dumnezeu poporul român o tâlcuieşte prin expresia „Dumnezeu
drăguţul”: „Dumnezeu nu este văzut ca un stăpân aspru şi distant ci
ca un Părinte iubitor şi de aceea, drag, ba chiar drăguţ. [...] în acelaşi
timp foloseşte poporul nostru expresia «Măicuţa Domnului» văzând-
o «măicuţă» nu numai pentru Fiul ei iubitor, ci şi pentru tot cel ce se
adresează ei. Prin aceste expresii poporul român arată delicateţea
sufletească ce i s-a imprimat prin credinţa lui”43.
Pentru neamul românesc, întreaga lume răspândeşte lumină, iar
în rânduiala ei, Dumnezeu este prezent prin iubirea Sa faţă de oameni.

41 Ibidem, p. 120-121.
42 Ibidem, p. 201.
43 Ibidem, p. 201-202.

208
Spiritual dimensions of people our vision
Father Dumitru Stăniloae

Carmen-Maria Bolocan
Al I Cuza University, Faculty of Theology, Iasi

„Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca neam. Cu „


Doamne ajută!" răzbeşte prin orice. „Doamne ajută!" a fost în viaţa
românească secretul succesului, cheia biruinţei şi a rezistenţei. Dar fără
Dumnezeu suntem foarte slabi […]”.
(Pr. Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi românism)

Our ethnic identity formation occurred slowly, knowing that the


spiritual profiling of a people besides the place and way of life,
besides the ethnic essence, anthropology, and history involved.
Vulcanescu Mircea the Romanian Dimension of Existence, vol 3,
Romanian Cultural Foundation, Bucharest, 1991, or Eminescu Publishing
House, Bucharest, 1996, p 116, By being Romanian spirituality (work
in 3 vol), says: "What constitiie a nation is a reality behind the wrist
metaphysics of history [...]. Romanian nation is thus included virtual
drive Romanian land [...]. Currently, our nation is only as will we be
able to make of it. " In "scientific matrix" metaphorically called Lucian
Blaga "mioritic space" since the eighteenth century, constitutes the
written culture, a Romanian cultural model, based on indigenous
spirituality, plus the influence of religious books, and later history of
literature. From ancient times until today have written pages about
the Romanian people, especially about the history, geographical
location, on or about the great men of ancient customs and habits of
those living on Romanian soil, this "realm foot" or the "breath of
heaven" (Ewe). There were few people who have dedicated their
writings Romanian people. Pages contain works of rare beauty Dimitrie
Cantemir - Descriptio Moldavae, Romanian poets poems (Mihai Eminescu,
210 Carmen-Maria Bolocan

George Coşbuc). Our people were singing in doinas life and habits
have been captured in the works of writer (John Creanga Rebreanu
Liviu Marin Preda). About "country and miss glory," as he called Star
of Romanian poetry, Mihai Eminescu, what you want me to you,
sweet novel? important works were written. It is worth to mention
folklorist and ethnographer Simeon Florea Marian. He left his descen-
dants a work of undoubted value - in addition to folklore collections
from all lands inhabited by Romanian, wrote monographs on holidays,
Romanian customs, ornithology, color: Romanian Wedding, Birth to
Romanian, Romanian celebrated. For example, in Reflections on
spirituality we are talking about Romanian people Romanian people
rooting own space, of lucidity and tenderness, irony and humor about
Romanian, Romanian people's desire that we live so intensely.
Romanians are captured kindness and hospitality. He also deals with
great faith Romanian inhabitants of the earth, in short, about the
Christian spirituality of the Romanian people. The thoughts that
places them in writing, Father wants to show communion is created
between the inhabitants of Romania communion "which is submitted
to endlessly noble and endless discovery of the mystery man who feeds
the mystery of communion between persons of the Holy Trinity".
I defend my poverty, and needs, and race [...] This verse of Eminescu
show features much of the Romanian spirituality. Why not the poet
said: I defend my wealth and comfort and [...] party? Poverty in the
context of this race of beings, is a thing that holiness. It requires
humility out of a simple lifestyle, physiological character naturally.
Did not say defend my comfort, but Romans, who, in his wisdom
deep, deep comforted Christian love, felt need that part of the equation
of life, that it is our door to God. Transfigurând need, we approach
Him. And then people say, no nation, which is a historical word. He
said the family, which is a product of God working. And to the
question of Eliade and other prominent men of this country over
time, ie, "what we can say in front of other people?" We reply that it is
an affirmation: the size this apparently modest nation.
A culture is not limited to what she expresses in the modern era.
But grows increasingly more trans-personal creations study, namely,
myths, symbols, life styles, traditions, foclorului of religious folk arts.

210
Spiritual dimensions of people our vision Father Dumitru Stăniloae 211

They make up a language that expresses the genius of a nation. These


languages are universal in the sense that, with a trans-historical and
archaic character can communicate with each other. They are not
into historical time, but you surpass it, running through the magic of
myths and fairy tales of the great cosmic cycles, the moment in which
they live "holy", "contemplatives", "poets". Where formed and strengthened,
the interpenetration West to East, the Latin in Byzantine spirituality,
our Romanian nation. This idea is supported by Sextil Puscariu the
following article in the FORUM Targu Mures on November 2, 1938:
"What we increase our value in the eyes of foreign countries are now
imported outward forms of civilization to a greater extent than we
can assimilate, but what differentiates us from any other nation in the
world, the contribution of originality that go into the concert of civi-
lized nations [...]. Our Orthodoxy is today the most reliable criterion
for differentiation we are in the world only Latin people of the
Orthodox faith. The happy pair with selected Latin blood coming
from Eastern spiritual qualities gives large and complex that the
original qualities that raise the value of our race. "

"National Quality, very human, in a form of" Christianity to the


person, says Father Stăniloae. The person has something unique in it
its a seed remains in her heart, no matter how many features we
uncover it. Wherefore twins, born and raised by the same mother, are
different in the center of their being. They say that personality is
strongly influenced by the experiences of people but not only them,
but also those of their ancestors. The history of a people leave their
mark on posterity personality formation. So setting "new faces of
men" is the immanent transcendent collaboration. Regarding natio-
nality, it is not something added human. She identifies with the
human. Stăniloae Father, calling it a "national quality" says it is "very
human, in a form of". Go on, then, by saying that there is something
hidden in a corner of the soul, a simple constituent, it is thought, love,
joy, sadness, action, consciousness wearing a certain mood, a certain
vibration common to a group of people.
Between national and human is no antagonism. When a Romanian
love and understand people from another national group, remaining

211
212 Carmen-Maria Bolocan

Romanian, and not by an excess or oppression of this quality. A


Romanian feels pity when a Hungarian, Romanian in mercy's all.
Orthodoxy and Romanianism We see that Orthodoxy is shown, especially
after recent experiences of the West, as one factor supporter and
creator of the Latin ethnic originality. Harmony of nature's novelistic
time position just on the edge of the Latin and Eastern mysticism
rationalism. We have sharp irony, the product of a thinking cold, but
we also doina crossed by tenderness. But how Orthodoxy has left its
mark on the Romanian people? How has the training and de-
velopment of? Stăniloae father says that she is part of Romanian
spirituality. Moreover, because our nation has imposed her own pace,
"the Romanian soul was stirred and the overripe grape Orthodoxy".
Specificity of the Romanian soul is hard to define. It is not a mathe-
matical reality, but one that can be inferred. An important feature is
his mystical connection he has with animal and vegetable nature.
Ewe is just one example in this regard. Stăniloae father says very
profoundly: "Roman's brother forest is paseri confession, comfort ox
from Tanja, it leaves it to stall. Corn weeding the weed laugh of joy,
apple unclean girl man prays to clean [...] Romanians put humanity in
its relations with cattle and nature [...] he does not grijeşte beef as
German is [...] he cries with her and fondle her. " Regarding the
Romanian connection with the earth that we know from our tra-
ditional novels as lenient as in other respects, is able to kill for turf.
Extra human this mystical connection to the world is again an
influence of Orthodoxy. The priest sprinkles holy water on the yard,
cattle, fields and all are prayers Molitfelnic. Romania has two great
passions: land and faith. Get food from the earth to God bodily and
the spiritual. God lives near near earth is the only sound. Romania
attaches places in nature and therefore when the dark green block in
the city withers. Even if it has the illusion of a comfortable living
without realizing lose that bond so precious soul. This is why many
people around the block trying to keep it as small garden. And the
wide spaces of nature, our country does not lack at all, we can safely
say that Father Stăniloae: that "Romania does not go to the mountains
as Saxon" (who uses these outputs to eat Moreover, in sport and for
maximum health). Romania wants nature of a deeper spiritual need.

212
Spiritual dimensions of people our vision Father Dumitru Stăniloae 213

Nature of poetry he needs as part of life as mysterious wonder what


charms ". Therefore we find our rhythm of nature in popular music so
melodious and warm to cold marches Germans, or French folk music.
He's human nature, filled with tenderness and common sense to it.
And we are entitled to ask the question, with Father Stăniloae: "There
are women to imitate more clothing field flowers Romanian woman?
There are people in whose fairy tales to reflect so much faith that
such bird flower so and who knows what is hidden turned to the
Emperor? ".
Novel in society We note here that knows the uniqueness of the
Romanian people in a unique way for people to reconcile collectivism
to individualism others. It is very personal, yet very sociable, commu-
nicative. Do not pass by without giving a man without replying to
greet or welcome. His house is not surrounded by Chinese walls as
that of Neamt, but is sometimes built on the hill, to be in sight.
Romania can not be alone. He does not bear solitude. And a cry doina.
Man alone, withdrawn, is considered crazy, abnormal. Very familiar,
Romanian everyone makes a big family. All these features but it is not
very personalist prevent. He feels the need to be noticed. Plus society
that values it adds personality. It feels good in the group, but with this
condition. Thus we see that the Romanian community spirit is understood
as the Germans in the sense of communism as a roller wants to bring
them all to one thing, but as a personality development environment.
This concept is inspired by the life of the Church. Although the basic
features of Romania is not rationality, it is not utopian. Not believing
in demagogic speeches and insincere coming from other Romanian.
He is aware that something needed to change long efforts. In this
respect he trusts monks, in their efforts towards moral ideal. This
reinforces the idea that the Romanian people is permeated with
Orthodox spirituality. He was born Christian and not based on any
other religious structure to disturb the Orthodox. He conscience clear
separation between the two planes of life, here and beyond, as
evidenced in traditional literary works. In the first chapter of the
book Reflections on spirituality Romanian people, "Some thoughts
about the ontology of Romanian spirituality," written finding that the
Romanian people is rooted in your own space "[[...]] Romanian

213
214 Carmen-Maria Bolocan

people never left his territory. He was able to do this primarily


because of the weather here has mentioned his training and spiritual
Geto-Dacian language, no one can say that from times immemorial.
Space that it lives to its being printed. He bears no traces of any other
memory space. He considers the members of another population that
infiltrates through here or here as "foreign" not only to themselves,
but to this place. [[...]] The Romanian people are concerned and treat-
you have not thought of removing this or the master - who knows
kindly with Romanian to receive and treat guests. Often gives his
situation better than [[...]]. When you begin to arrogate the right to
rule but when it labeled with a word that wants to show that they
contest this right: Venice ". Father recalls the words of the great
Eminescu Stăniloae and says: "Eminescu Romanian people rooting
expressed its space by immortal lyrics: "But we keep our place, As I
was, so stay! "". To leave the country is tantamount to his being lost,
"he is not a man on the whole as long as the country". Identification
born in Romania with his own space - when broken this space - with
a very strong intensity, longing, which is for him a real disease. His
desire is not just to individuals but also to place in their village [[...]]
He loves them all (the country), and it is far from her, like as a whole:
"Come on, baby dove, Show me the path, I go to my country. My
country's fresh milk And it did not I would go. '" In view erudite
Father, "country image can not be separated from loved ones face,
and, in general, Romanian face. There is a correlation between facial
smile and smile Romanian Romanian landscape: one was printed in
the other. There is a correlation between diversity and variety har-
monious harmonious country landscape Romanian soul between earth
and generosity generous people; between doina meditative and sweeping
views of the lands; between brâuleţul stormy and swift mountain
streams, between the porch and the host receives Romanian house
with joy singers with hat stuffed up ears, between whistling thrush
and the pan flute
". Harmony and grace - united with seriousness, which in turn
give balance Romanian space, is depicted the port, melodies, dance,
dwelling house or dwelling religious, sculpture and painting. "The
colors are more Romanian harbor and although generally strong

214
Spiritual dimensions of people our vision Father Dumitru Stăniloae 215

white embossed out what is required is the harmony of all, as


something that is different from all colors combined, taken in hand.
With this complex harmony, the Romanian people trying to suggest
port harmonious richness of human nature, the complexity of her
feelings and spiritual states. Each color is represented by little
Romanian port and none appear in this whole complex distinct in its
purity. [...] Besides black and white, no color comes not too pro-
minent, but all it stifles attenuates each other. Even black and white,
dominant colors, get some mitigation by their color richness, but each
of the topics embroidered subdued an amazing subtlety. Black is
black not suggesting sorrow, nor white is not white that suggests
fantasy and no longer expresses only one indeterminate sense of
serenity. " Romanian soul features are highlighted and accented by
folk 'lad's face becomes more attractive Maramures wedge his cap,
but this charm stands out a note of valiance bold, but nemătăhăloasă,
but lively and joking, the girl's face was and more attractive with
flowers on him or on her skirts, but her charm stands out both her
modesty and purity and beauty complex mystery virginal soul, calling
and defend at the same time. " The fact that Romania has shown a
thorough and important concern to achieve costumes, says that "his
soul is beautiful and you have to externalize it in a proper beauty, a
beauty that is in perfect harmony. [...] If the meeting between people
is a celebration of joy producing, Romanians felt the need to
emphasize, through its port, meeting, celebration and joy. " Regarding
the Romanian song, Father Dumitru Stăniloae writes: "There is, in
Romania and the vast territories of the world, a people who sing so
varied and nuanced than him. [...] The song is the connection between
the Romanian people and landscape of the country, is reflected
Romanian landscape expressing affection in the heart of the
Romanian people. [...] The Romanian soul song flows over the land-
scape of the country, bathes him, fills it with tenderness, shine,
serenity and joy as well as sorrow Romanian soul. [...] Romanian song
plays, as port of the Romanian people, rich harmonies states and
Romanian soul. [...] Romania wants to look into singing melancholy
lived in doina. [...] Romanian Doina is direct living expression of deep
rich indefinitely beyond determination of the mystery of existence. "

215
216 Carmen-Maria Bolocan

Romanian carols expresses the state of tenderness, of innocence, the


naivety original, pure white that spirit regains contact with the
mystery paradoxical great and tender of the Child born in a manger,
"God wee", which reveals the mystery and light supreme softness and
silence surrounding birth. " Romanian game "is not dancing, but the
game". Romanian game as varied as smooth and agile in his harmony,
as the Romanian port: "From gentle dance, feast where all they all
look face to face and his smile, amongst spun the lad try agility of
spool face and slight wear ability, but her energy to FLAC, and small
and quick brâuleţul the lads, join a wealth of games of all shapes,
expressing a great wealth of moods, but all full of grace, putting grace
relief port, communicability and detention and order stormy harmo-
nious vitality. " Port and forming a unique game show smile, harmony,
shining in the sunlight, the sun inside the joy and fellowship of mutual
attention and exterior sun, which increases the overall enjoyment. In
the smile of communion are forgotten "passions of the flesh", combi-
ning the grace seriousness. Of grace and seriousness "Sunrise pro-
priety or good fit" or as beautifully describes Father: [...] "keeping
within the limits of what is right and staying away from what is not
lawful". Court house and Romanian - are expressions of the spirit of
harmony and grace. Here's how he describes in his book Father
"pillars still împrejuiesc gates at the entrance to the courtyard, the
reasons embedded in them, lure not only a household space, but a
space of poetry. Court is fenced, but not hermetically isolated. It is
open on the village street life. especially on the porch of the house
dwellers of what is happening on the street while passers I see them
and communicate with them. "Is typical case of Moromete and Tudor
Bălosu, Marin Preda Morometii characters.
Maintain open porch of the house to the village, which offers the
opportunity to talk with people on the street. Throughout this
opening, "family members are not exclusively confined their horizons
in their worries in their sorrows during illness, are unlikely to fall
into despair" because they are constantly supported by all villagers
(through counsel, by encourage them). Atmosphere of peace and rest
houses Romanians is given by "old walls covered with glass or
wooden icons in Byzantine style autohtonizat inherited from the

216
Spiritual dimensions of people our vision Father Dumitru Stăniloae 217

parents and the estate" of towels that helped create the local. Also
"vivid color embroidery on white grounds, and on the mass of faces
pânzăturii on the bed with pillows rugs Mito", all tempting, with the
same smile that invites you Romanian port. Unlike the German, by
her looks cold and solid, "Moldovan house lies nimble and stylish as a
child in the surrounding trees." Inside they open unexpectedly several
rooms whose warm and welcoming space expands infinitely in space
secretly suggested towels and icons. All these rich and varied orna-
ments also reveals the vast wealth of the Romanian moods. Romanian
churches "are words delicacy, transparency and human frailty his
work to the divine, which goes hand in hand with transparency and
human relations sensitivity of communion and intimacy with his
people." Holy communion radiates traditional Romanian and old
monasteries and churches. While huge domes of Westerners were
"expressions of medieval feudalism" through our small places of
worship creates a stronger bond between people, thereby promoting
a spirit of communion. Another feature of the novel is lucidity:
"Romania is equipped with a lucidity crisp, sharp, which abhors any
fog of vagueness and ambiguities apart. He wants to understand a
thing the way ". In addition lucidity, he is a human openness. Thus, he
opens and update the mystery others with their lives vibrating heart
of joy and pain. Romanian was educated in a spirit of humanism and
comniune full. Both the person and the person has an invaluable
fellow. As for his feelings, Father Stăniloae thinks that Romania is
retained in disclosing his feelings, because even expressions of
tenderness he is possessed by a certain modesty. "Tenderness embraces
one shy, shyness and tenderness. tenderness is present in the mystery
of self respect for each other, they can not come trotting ". In general,
"Romania melodrama abhors affected, but at the same time, foreign
coldness in relations with people and especially with those who
suffer. [...] When you suffer, the expected final outcome of his life just
is not whining, but found itself the power to strengthen itself for
those who suffer from it or to leave a word of comfort to them.
Shepherd of Ewe is representative of this view. Romania is a shame
the grumble, the strip is. Consider it a sign of weakness. " Romanian
cleverness is "the ability to understand situations, to meet them, to

217
218 Carmen-Maria Bolocan

see the way out of them. [...] This requires spiritual man is not asleep
[...] It is a Romanian ownership, but is valued as a virtue to be
acquired. cleverness stands in the "wrong", "Stan Worldly Wise".
Nevertheless, cleverness is more individualistic side, realistic, and
Western Romanian spirit. [...] Smartness means an edge of vision, an
agility of mind ". Rev. Prof. Dumitru Stăniloae treats in his book and
the next topic: Romanian irony and humor. On the irony, we find
wrote: "There is no doubt that the Romanian practice hearty irony"
and as proof, Father reminds nicknames and give people in villages,
and all characterizations and funny stories that circulated on account
of almost all the inhabitants of the villages. The real irony is practiced
social pedagogy, for the Romanian people ironically especially the
lazy and arrogant, the most inane and useless as a man for the people.
Author reflections on spirituality Romanian people does not know "if
there are people who use nicknames to characterize so much charac-
ters as the Romanian people. Romanians are found in this worthy
descendants of the Romans or spiritually related to them. Ironic
nicknames became surnames: Fox, Lupu, RL, Silk, Buffalo, Şchiopu,
Stângaciu, Sur go, Flămându etc. [...] Family members themselves use
to others in their diminutive comforting, which are then used as by
friends. in this regard Romanians are unsurpassed again: Puiu, Baby,
Doll, sandals, Danuta, etc.. Tenderness and irony are so good home ".
As humor, it holds an important place in the life of our people. "He's
almost always smiling outwardly the spirit. Through him, the Romanian
spirit manifest robustness nedoborâtă the hardships of life, however
great they may be. He learned that the weights are not stronger than
his vital force, the force of man in general, rising from a forward
sadness and despair that is the abdication of life. Humor was a form
of struggle and a sense of superiority to the difficulties of our people
[...] Perhaps the little people so much humor has a role as an
important form of power by peers who are under the burden of
hardship ".
Smiling is generally open to his fellow human beings, if the meeting
is a celebration (Saint-Exupéry), smile expresses joy this holiday.
Smiling makes you fall hard and opaque wall of separation between
people, because it is a means of warm fellowship. Romanian people

218
Spiritual dimensions of people our vision Father Dumitru Stăniloae 219

love humor in all circumstances. Lack of humor is felt almost like a


moral failure and a lack of grace and power. Sadoveanu Creanga
Coşbuc, most authentic interpreter of Romanian spirit, wearing their
authentic brand of humor by pages that contain their work. Caliman
old falls in battle of high Podu, say-and it's no wonder ordinary before
any extraordinary circumstances' great harm!", His son Onufrei, which
reminds him of the order of dying înmormânare what to him fulfilled,
replied: "Yes, milk to, I have nothing to give man barley horses [...]
but I sheep you put your Lordship in the casket, what you ordered! '".
S fire burning longing heart disease is the yellowing on where one
sits and dry feet, makes him cry, it paralyzes any activity, it bears
from place to place, no longer gives rest, not 1 leave to work, no one
left to sleep. Longing - Teacher-parent thinks is between those who
love and weather. But, he continues, "there is a missing parents,
brothers, village, village landscape, country: "I would wail-trees The
brothers doruţul Wail, I'd mountains The missing parents; I would
wail-flowers The missing sisters." In miss, "Romanians living that
island alone is not the whole man, he's an amputee. He carries the
other in itself, even in his absence, it bears an absent presence or
absence in the present, as she maimed hand cut to place a finger or
pain at the place where he is no longer in absent presence. [...] to miss
a live person loved eternal value. It's far, but it ceased to exist
altogether. " Two characteristics are inviting spiritual communion
kindness and hospitality of the Romanian people. "Romanian Omenia
has many meanings, it is present in diffuse a lot of attributes of the
Romanian people. Ε a general name for all relationships honest,
attentive, sincere, sympathetic, no thoughts of deceptive fellow. Being
a "man of honor" means to be truly human, to be made true qualities
of man. " However, humanity is opposed to individualism and
indifference. Romanian people, it is particularly vigilant in the
communion of humanity and humanity. Quoting Davies Stăniloae, we
say that "hospitality is a widely recognized feature of the Romanian
people. [...] Is kindness hospitality shown to strangers. [...] The oppor-
tunity to receive a real feast for the Romanian foreign. He smiles
whenever he meets a man feeling festive confirming any meeting
product [...]". Romanians give hospitality to aliens not under a reward

219
220 Carmen-Maria Bolocan

and not because these foreigners can tell or bring something in


return. They get them at their tables because these foreigners are
people, thus preserving the Old Testament advice that says: "I sat at
the alien shall be unto you as your tribesman, to love him as yourself,
that ye were strangers in the land of Egypt" (Lev. 19, 34). So co-
mmunity spirit of the Romanian people manifested most strongly in
our impressive hospitality. Faith, spiritual feature of the Romanian
people is called "Romanian law" or "ancient law." Faith is our people
"the foundation of all laws of life, by living together for mutual
respect and cooperation, which offers unity and identity ". Long and
unceasing experience in law of Christ supreme nobility involved a
very affectionate annexation of God, who became totally familiar.
This affectionate familiarity to God Romanian people interprets the
expression "cute God": "God is not seen as a hard master and remote
but as a loving Father and therefore drag, even cute. [...] While our
people used the expression "Mother of God" seeing her "nun" not
only for her loving son, but for every one that addresses them. These
expressions show tenderness mind Romanian people having been
printed by his faith. " For Romanian people, light spreads throughout
the world and in the order it, God is present through His love for
people.

220
Sabie cu teacă de ofiţer

Doina Carnu
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Bucureşti.

Scurt istoric
Nr. inventar: 12476
Provenienţa: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” - Bucureşti.
Datare: model 1866-1914
Tehnica: armă albă ofensivă
Inscripţii: da
Dimensiuni: 100 cm

Armele albe ofensive sunt arme de tăiere şi de împungere.


Indiferent de epoca în care se situează, spada (arma albă cu două
tăişuri) şi sabia (cu lama dreaptă sau curbă, dar cu un tăiş) au struc-
tura concepută după acelaşi plan: lama cu talonul, mânerul şi garda.
Mânerul poate fi din os sau lemn, îmbrăcat în piele presată şi
înfăşurat cu sârmă de oţel ori de alamă, întărit la extremităţi cu doua
brăţări metalice, iar capul mânerului, de diferite forme, este făurit în
general din metal. În fiecare secol spada şi sabia se caracterizează
printr-un anumit mod de făurire, în special al gărzilor, care în acelaşi
timp constituie şi elementul esenţial în datarea armei.
După dispariţia armurilor complete, în a doua jumătate a seco-
lului XVII, săbiile simple sau cu lama uşor curbată înlocuiesc spadele
grele, iar la sfârşitul secolului sunt introduse săbiile curbe, pentru
tăiere şi împungere, care întrunesc acţiunea de despicare a toporului
şi de tăiere a cuţitului. Sabia fiind mai uşoara, înlesneşte mişcările
mâinii mărind viteza. Mânerul săbiilor simple e uşor curbat pe linia
tăişului pentru că în momentul lovirii lama să nu formeze cu axul
mâinii un unghi obtuz. La unele săbii garda este deschisă, dar la
222 Doina Carnu

majoritatea lor este închisă, cu mai multe ramuri, deplasând centrul


de greutate spre mâner.
Pe măsură ce ne apropiem de sf. sec. XVIII, formele săbiilor se
alunesc, mânerele şi capetele de mâner se subţiază, iar semiinelele
dispar. Cochiliile se reduc la jumătate, închizându-se spre lamă, pe
partea exterioară a sabiei. În secolul XVIII spada astfel transformată,
face parte din costumul de ceremonie al persoanelor civile şi se deo-
sebeşte radical de sabia de luptă.
Săbiile militare sunt executate dupa modelele ordonate în arma-
tele respective şi formează o categorie aparte. Săbiile de ofiţeri au
lama decorată, garda mai fin lucrată şi ornată cu stema ţării, iniţialele
regimentului şi cifrul suveranului. Mânerele sunt terminate cu capete
de păsări răpitoare, cu penele reliefate sau cu capete de lei, având
ochi din pietre preţioase de diferite culori.

Descriere

Sabia este compusă din lama curbată cu un singur tăiş din oţel cu
ornamente florale aurii, garda din alamă aurită cu cinci braţe şi mâner
din lemn îmbrăcat în piele ornat cu fir metalic din alamă aurită, având
forma unui cap de vultur cu ochi de culoare roşie rubinie. Garda se
continuă cu două aripioare, pe una din ele fiind aplicată miniatura
Plăcii Ordinului Steaua României.
Teaca este din fier brunat şi are două brăţări fixe de care sunt
prinse două inele mobile din fier.

222
Sabie cu teacă de ofiţer 223

Imediat sub stemă are o inscripţie:


M. NEUMANN HOFLIEFERANT BERLIN

Stema României

Sabia are garda desfăşurată astfel încat să acopere mâna, aceasta


fiind o dovadă că a aparţinut unui ofiţer de cavalerie.

223
224 Doina Carnu

De mâner este prins un dragon din piele cu ciucure îngheţat din


fir metalic.

224
Sabie cu teacă de ofiţer 225

Tehnica de executie
TEHNICĂ ŞI MATERIAL: lama, mânerul şi teaca sunt turnate din
oţel şi respectiv alamă aurită.
INTERVENŢII ANTERIOARE: nu există nicio documentaţie în
acest sens.
MODIFICĂRI STRUCTURALE: nu are.
INSERŢII: lama are inserţii cu motive florale din metal galben (aur).
MATERIALE STRĂINE: nu are.
CURĂŢIRI: nu există nicio documentaţie.

Starea de conservare
Obiectul prezintă deteriorari fizico-chimice, lama, garda mâne-
rului şi şurubul de prindere sunt acoperite pe întreaga suprafaţă cu
produşi de natură organică, vaselină, un strat protector de nitrolac
învechit şi produşi de coroziune specifici fierului (rugina) şi cuprului
(oxizi de cupru).
Teaca prezintă puncte de rugină pe întreaga suprafaţă, nefiind
afectată de lovituri ori zgârieturi.
Mânerul din lemn îmbrăcat în piele de pisică de mare, ornat cu fir
de alamă aurit spiralat şi simplu (unu spiralat încadrat de câte unul
simplu) este într-o stare bună de conservare, doar firele din alamă
sunt oxidate.
Dragonul din piele cu ciucure îngheţat din fir metalic este deteriorat.
Pielea este deshidratată, îmbătrânită, cu pierderea parţială a culorii
iniţiale, cu mari zone lipsă din cusătura de bumbac. Cusătura din fir
metalic şi ciucurele din fir metalic sunt oxidate pe întreaga suprafaţă.
Garnitura din piele de culoare roşie dintre gardă şi lamă este înbă-
trânită prezentând pete de murdărie.

Restaurarea
Etapele restaurării obiectului:
Demontarea sabiei s-a făcut prin desfacerea şurubului de prindere
situat la capătul mânerului. Dragonul din piele şi ciucurele au fost
restaurate separat în cadrul laboratoarelor pe suport din piele şi textile.

225
226 Doina Carnu

1. Lama a necesitat o deosebita atenţie la curăţare cu precădere


la ornamentele aurite.
Au fost făcute teste pe suprafeţe mici cu diverşi solvenţi (acetonă,
alcool etilic, diluant, toluen) pentru identificarea solventului compa-
tibil, necesar îndepărtării straturilor protectoare existente (lac, vaselină,
shellac). După identificarea solventului sau a solvenţilor potriviţi s-a
trecut la degresarea propriu-zisă a tuturor elementelor componente
metalice demontate. Funcţie de tipul morfologic al materialelor folosite
la piesele componente (metal, lemn) s-au ales tratamente adecvate.
După degresare a urmat spălarea tuturor pieselor metalice cu o soluţie
de apă distilată şi detergent lichid neionic 1‰ pentru îndepărtarea
tuturor grăsimilor existente.
Lama cu ornamente din aur a fost supusă unui proces de curăţare
prin tamponare folosind o soluţie de acid ortofosforic, în concentraţie
15% timp de 5-10 min, urmată de o periere mecanică uşoară cu lână
de oţel, periuţe fine metalice din fier şi freze metalice diamantate
montate pe biax pentru îndepărtarea tuturor punctelor de coroziune
de tip pitting ce nu au putut fi îndepărtate în urma tratamentului
chimic. S-a lucrat cu atenţie sporită în zonele cu ornamentele din aur,
unde s-a folosit batonul din fibră de sticlă.
Lama a fost spălată abundent repetat, cu apă distilată pentru în-
depărtarea totală a soluţiei acide. Această spălare s-a făcut prin
imersare până când pH –ul apei de spălare a fost de 6,3.
Uscarea lamei s-a făcut folosind un amestec de acetonă şi alcool
etilic absolut în volume de 1/1 pentru îndepărtarea completă a apei.
La final a fost aplicat un strat de protecţie format din lac poliacrilic
incolor prin pulverizare.
2. Garda, inelul gărzii şi şurubul de prindere au fost degresate
cu acetonă şi toluen pentru îndepărtarea produşilor de natură organică,
a vaselinei şi a peliculei de lac îmbătrânite. După degresare urmează
spălarea tuturor pieselor metalice cu o soluţie de apă distilată şi
detergent lichid neionic 1‰ pentru îndepărtarea tuturor grăsimilor
existente.
Componentele din alamă aurită au fost imersate în soluţie de
Complexon III 0,1n cu pH-ul corectat 9 – 10. Neutralizarea s-a făcut

226
Sabie cu teacă de ofiţer 227

prin spălări repetate cu apă distilată. Uscarea pieselor s-a realizat cu


acetonă şi alcool etilic, urmată de uscarea liberă pe hârtie de filtru.
Lustruirea pieselor se va face mecanic cu perie fină de alamă şi
perie din pâslă sau bumbac impregnată cu pastă de lustruire. În final
piesele au fost acoperite pentru protecţie cu un strat de lac incolor.
Pentru a reface pelicula de aur piesele din lamă aurite au fost
imersate în baia galvanică de aurire respectând urmatorii parametrii
tehnici: tensiune 5V, temperatura 65°C, timp de expunere 15 secunde.
3. Teaca metalică s-a degresat cu toluen la interior pentru înde-
părtarea vaselinei uscate şi la exterior cu acetonă pentru îndepăr-
tarea lacului şi a produşilor de natură organică. Pentru îndepărtarea
zonelor afectate de produşii de coroziune punctiformi existenţi pe întreaga
suprafaţă a tecii zonele afectate au fost tratate doar cu ajutorul trata-
mentului mecanic, cu ajutorul frezelor diamantate şi a lânii de oţel cu
ajutorul beţişoarelor de lemn. Acest procedeu dă rezultate optime
patina (brunarea) poate fi păstrată în mare măsură.
4. Montarea elementelor s-a făcut prin fixarea pieselor cu şurubul
de prindere original.
5. Conservarea finală a sabiei şi a tecii s-a făcut la exterior prin
aplicarea unei pelicule fine de ulei siliconic.

Recomandări de depozitare şi expunere


Condiţiile optime de depozitare sau expunere a sabiei:
- umiditate relativă 50-65%
- temperatură constantă
- iluminare naturală indirectă (pentru dragonul din piele).

Lama se va depozita sau expune separat de teacă, nu se va mai


introduce lama în teacă pentru a evita reactivarea punctelor de
coroziune şi afectarea ornamentelor de aur prin frecare.
În depozit sabia şi teaca vor fi conservate prin ambalarea lor,
separat, în hârtie anticorozivă.

227
228 Doina Carnu

Buletin de analize fizico-chimice

228
Sabie cu teacă de ofiţer 229

Sabie cu teaca inainte de restaurare:

229
230 Doina Carnu

230
Sabie cu teacă de ofiţer 231

FOTOGRAFII DUPĂ DEMONTARE

231
232 Doina Carnu

FOTOGRAFII DUPĂ DEMONTARE

232
Sabie cu teacă de ofiţer 233

DOCUMENTAŢIE FOTOGRAFICĂ DIN TIMPUL RESTAURĂRII

233
234 Doina Carnu

BAIE GALVANICĂ

GARDA DUPĂ AURIRE

234
Sabie cu teacă de ofiţer 235

Piese componente după restaurare

Fotografii după restaurare ansamblu şi detalii:

235
236 Doina Carnu

După restaurare detalii gardă

După restaurare detalii lama, teaca si dragon:

236
Sabie cu teacă de ofiţer 237

Bibliografie
1. Plenderleith H.S.& Werner A.E.A. - The Conservation of Antiques and Works of
Art, Second edition, London, Oxford University Press, 1971.
2. Military Museum collections - Askeri Müze Haribiye Istambul (Military Museum
and Cultural Centre Harbiye Istmbul), catalogul muzeului, ISBN: 975-409-048-3.
3. Vlădescu Cristian, König Carol, Popa Dan - Arme în muzeele din România, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1973.
4. Sandu Ion, Dima Alexandru, Sandu Ioan Gabriel - Restaurarea şi conservarea
obiectelor metalice, Editura Corson, Iaşi, 2002.
5. David A. Scott:
- Metallography and Microstructure of Ancient and Historic Metals, The Getty
Conservation Institute, 1991.
- Copper and Bronze in Art: Corrosion, Colorants, Conservation, The Getty
Conservation Institute, 2002.
- Ancient and Historic Metals: Conservation and Scientific Research, The Getty
Conservation Institute, 1994.
6. Moldoveanu Aurel, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Ministerul
Culturii şi Cultelor, Bucureşti, 2003.
7. Restoration & Presevation – Josef Riederer - Goethe Institut.
8. Guide des Armatures D’armes et Armures Anciennes – Auguste Demmin 1879.
9. The colouring bonzing and patination of metals – Richard Hughes and Michael
Rowe.

237
Officer sword scabbard

Doina Carnu
National Military Museum "King Ferdinand I", Bucharest

History
No. Inventory: 12,476
Provenance: National Military Museum "King Ferdinand I" -
Bucharest.
Dating: model 1866-1914
Technique: offensive melee weapon
Inscriptions: yes
Dimensions: 100 cm

Offensive weapons are weapons of cut and thrust. Regardless of


the age in which it is located sword (white double-edged weapon)
and sword (straight or curved blade, but with an edge) have the
structure designed according to the same plan: bead blade, handle
and guard. The handle can be made of bone or wood, pressed and
wrapped in leather with steel or brass wire, reinforced at the ends
with two metal bracelets and head handle of various forms, is gene-
rally forged metal. In every century sword and the sword is charac-
terized by a creative way, especially guards, at the same time is also
an essential element in dating weapon.
After complete disappearance of armor in the second half of the
seventeenth century, swords simple or slightly curved blade replace
heavy swords and the late curved swords are introduced to cutting
and thrust, comprising splitting action of cutting ax and knife . The
sword is lighter hand movements facilitates speeding. Simple sword
handle is slightly curved edge line for collision blade when not form
an obtuse angle with the axis of the hand. In some sword guard is
Officer sword scabbard 239

open, but most of them closed, with several branches, moving the
center of gravity to handle.
As we approach the end. century. XVIII swords forms elongate,
lever handles and heads are thinner and half rings disappear. Shells is
reduced by half, closing to slide on the outside of the sword. In the
eighteenth century sword so transformed part of the ceremonial
costume of civilians and is radically different from sword fighting.
Military swords are made by models that armies ordered to form
a special category. Decorated officers sword blade, guard finest hand-
made and decorated with the coat of arms, initials and numbers regi-
ment sovereign. Handles are finished with raptor heads with feathers
raised or lion heads, with eyes of precious stones of different colors.

Description

Curved blade sword consists of a single steel blade with gold


floral decoration, gilt brass guard with five arms and leather wooden
handle decorated with golden brass wire, in the form of an eagle head
with red eyes ruby. Guard continues with two wings, one of them
being applied to the clip board the Star of Romania.
Iron scabbard is brown and has two fixed bracelets are mobile by
two iron rings.

239
240 Doina Carnu

Immediately under arms bearing an inscription: M. NEUMANN


HOFLIEFERANT BERLIN

Romanian coat of arms

The sword guard is held to cover hands, this is proof that belonged
to a cavalry officer.

240
Officer sword scabbard 241

The handle is attached a dragon leather tassel Wire frozen.

241
242 Doina Carnu

Execution technique
Techniques and materials: blade, handle and sheath are made of
steel and brass or gold.
Previous interventions: there is no documentation to that effect.
Structural changes: no.
Inserts: blade inserts have floral yellow metal (gold).
Foreign matter: none.
Cleaning: there is no documentation.

Conservation status
The object of the physico-chemical damage, blade guard and bolt
handle entire surface covered with organic products, grease, a pro-
tective layer of nitro obsolete and specific iron corrosion products
(rust) and copper (copper oxide) .
Sheath the entire surface rust points, not affected by bumps or
scratches.
Wooden handle leather large cat, decorated with gilded brass wire
coiled and simple (one coil placed just one) is in a good state of pre-
servation, only wires are oxidized brass.
Frozen dragon leather tassel Wire is damaged. The skin is
dehydrated, aging, with partial loss of original color, with large areas
of cotton stitching missing. Stitching Wire and Wire tassel entire
surface is oxidized. Red leather seal between blade guard and is
înbătrânită showing patches of dirt.

Restoration
Object restoration steps:
Removing the sword was made by loosening the clamping screw
at the handle end. Dragon leather and tassel were restored separately
in the laboratory on a base of leather and textile.
1. Special blade required a particular attention to cleaning the
gold ornaments.
Tests were made on small areas with different solvents (acetone,
alcohol, thinner, toluene) to identify compatible solvent, necessary

242
Officer sword scabbard 243

removal of existing coatings (lacquer, grease, shellac). After identi-


fying the appropriate solvent or solvents to last proper degreasing all
metal components removed. Depending on the type of materials used
in the morphological component parts (metal, wood) were particu-
larly appropriate treatments. After degreasing followed by washing
all metal parts with a solution of distilled water and 1 ‰ nonionic
detergent to remove all existing grease.
Lama gold ornaments was subjected to a cleaning process by
dabbing a solution of orthophosphoric acid at a concentration 15%
for 5-10 min, followed by a brushed lightly with steel wool, metal,
iron fine brush cutters metal diamond mounted points biax to remove
all type pitting corrosion that could not be removed after chemical
treatment. Attention to work in areas with ornaments of gold, which
was used fiberglass stick.
Lama was thoroughly washed repeatedly with distilled water to
remove acidic solution overall. This was done by immersion washing
until the wash water pH was 6.3.
Blade drying was performed using a mixture of acetone and
absolute ethyl alcohol by volume 1/1 for complete removal of water.
Finally was applied coating consisting of polyacrylic colorless lacquer
spray.
2. Guard ring guard and bolt were degreased with acetone and
toluene to remove the organic products, grease and aging varnish
film. After degreasing all metal parts are washed with a solution of
distilled water and 1 ‰ nonionic detergent to remove all existing
grease. Gilded brass parts were immersed in a solution of 0.1 n
Complexon III corrected pH 9 to 10. Neutralization was done by
repeated washings with distilled water. Drying was carried out with
acetone and parts alcohol, followed by drying on filter paper free.
Mechanical polishing parts will be fine brass brush and brush
fleece or cotton impregnated with polishing paste. Finally parts were
clad with a coat of clear lacquer.
To restore parts of the blade gold film was immersed in the bath
gold galvanic gilding techniques respecting the following parameters:
5V voltage, temperature 65° C for 15 seconds exposure.

243
244 Doina Carnu

3. Metal sheath was degreased with toluene to remove grease dry


inside and out with acetone to remove the lake and organic products.
To remove areas affected by corrosion products of existing point on
the entire surface of the sheath affected areas were treated only with
mechanical treatment, using diamond cutters and steel wool with
wood incense. This procedure gives the best results patina (browning)
can be largely preserved.
4. Components mounting was done by fixing parts with original
bolt.
5. Final Conservation sword and sheath was outside by applying
thin films of silicone oil.

Recommendations for storage and exhibition


Optimal storage conditions or exposure of the sword:
- Relative humidity 50-65%
- Constant temperature
- Indirect natural light (for dragon leather).

Store or expose the blade separated from its sheath, it will not
enter the sheath blade to prevent corrosion and damage points reac-
tivation gold ornaments friction.
Sword and sheath in storage will be preserved by their packaging
separately in paper corrosion.

244
Officer sword scabbard 245

Bulletin of physico-chemical

245
246 Doina Carnu

Teaca sword before restoration:

After removing photos

246
Officer sword scabbard 247

Documentation photograph of the restoration

247
248 Doina Carnu

Galvanic bath

Guard after automatic throughfeed

248
Officer sword scabbard 249

Parts after restoration

Photos after restoration assembly and details:

Guard after restoration details

249
250 Doina Carnu

After restoration details blade, sheath and dragon:

Bibliography
1. Plenderleith H.S.& Werner A.E.A. - The Conservation of Antiques and Works of
Art, Second edition, London, Oxford University Press, 1971.
2. Military Museum collections - Askeri Müze Haribiye Istambul (Military Museum
and Cultural Centre Harbiye Istmbul), catalogul muzeului, ISBN: 975-409-048-3.
3. Vlădescu Cristian, König Carol, Popa Dan - Arme în muzeele din România, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1973.
4. Sandu Ion, Dima Alexandru, Sandu Ioan Gabriel - Restaurarea şi conservarea
obiectelor metalice, Editura Corson, Iaşi, 2002.
5. David A. Scott:
- Metallography and Microstructure of Ancient and Historic Metals, The Getty
Conservation Institute, 1991.
- Copper and Bronze in Art: Corrosion, Colorants, Conservation, The Getty
Conservation Institute, 2002.
- Ancient and Historic Metals: Conservation and Scientific Research, The Getty
Conservation Institute, 1994.
6. Moldoveanu Aurel, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Ministerul
Culturii şi Cultelor, Bucureşti, 2003.
7. Restoration & Presevation – Josef Riederer - Goethe Institut.
8. Guide des Armatures D’armes et Armures Anciennes – Auguste Demmin 1879.
9. The colouring bonzing and patination of metals – Richard Hughes and Michael
Rowe.

250
Veniamin Costachi;
lupta pentru impunerea limbii române
la Academia Mihăileană

Mirela Beguni
Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava

Rezumat
Aflat la conducerea Bisericii Ortodoxe a Moldovei pentru o jumătate de
veac, Venimin Costachi a contribuit în mod decisiv la dezvoltarea şi demo-
cratizarea învăţământului, mai ales prin înfiinţarea de şcoli şi prin promo-
varea cu tenacitate a limbii române, eforturi impresionante fiind consacrate
utilizării acesteia şi în învăţământul superior.

În galeria ctitorilor culturii române din tumultuoasa perioadă pre-


mergătoare constituirii statului modern, un rol de seamă îi revine lui
Veniamin Costachi1, personalitate de prim rang a Bisericii Ortodoxe şi
a întregului nostru neam.
Aflat, în calitate de mitropolit al Moldovei, la conducerea Epitropiei
şcolilor din Principat, ierarhul s-a dovedit un „ales protector al învă-
ţăturilor publice”2, printr-o contribuţie remarcabilă la întemeierea a
numeroase şcoli româneşti şi la biruirea prejudecăţilor timpului, pentru
drepturile şi demnitatea naţiei, pentru consolidarea predării în limba
română şi pentru instaurarea principiului întâietăţii meritelor asupra
întâietăţii naşterii.
Cu toate că veacul de dominaţie fanariotă condusese la o semni-
ficativă diminuare a conştiinţei şi a demnităţii etnice a autohtonilor,
folosirea limbii greceşti în educaţie şi cultură – concomitent cu

1 Episcop al Huşilor (1792-1796) şi al Romanului (1796-1803), apoi mitropolit

al Moldovei pentru aproape patru decenii (1803-1808; 1812-1842).


2 V. A. Urechia, Istoria şcoalelor de la 1800-1864, tom. IV, Imprimeria Statului,

Bucureşti, 1901, p. 335.


252 Mirela Beguni

marginalizarea şi dispreţuirea celei române3 – constituind un puternic


factor de deznaţionalizare a claselor sociale superioare, prelatul a reuşit
să coalizeze forţele neamului pentru a conlucra la propăşirea Moldovei,
fapt ilustrat de impresionantele lui realizări în variate domenii.
Deşi, la începutul veacului al XIX-lea, era de neconceput o instrucţie
de nivel înalt în limba română, conştient de valenţele formatoare ale
acesteia, mitropolitul Veniamin s-a arătat un luminat susţinător al
şcolilor şi al tipăriturilor – pe care le-a dezvoltat într-un ritm necu-
noscut la noi până atunci –, luptând pentru românizarea învăţămân-
tului şi pentru înfiinţarea de instituţii de educaţie şi de cultură în
limba ţării.
De o copleşitoare importanţă pentru întregul neam a fost înte-
meierea de către ierarh, la scurt timp de la ocuparea scaunului mitro-
politan, a Seminarului de la Socola – devenit, din şcoală preoţească,
şcoală a poporului umil şi focar de simţire românească –, atât prin
demonstrarea capacităţii limbii naţionale de a servi la transmiterea
ideilor înalte sau abstracte, cât şi prin majora contribuţie la lumi-
narea, prin studiu, a românilor. Astfel, această primă şcoală de nivel
gimnazial cu predare integral în limba patriei a oferit roade de excep-
ţie, căci ea a format cei dintâi cărturari din rândurile claselor sociale
defavorizate, precum şi mulţi oameni de seamă ai ţării, făcând – după
cum sublinia academicianul Constantin Erbiceanu – atât de mult pentru
evoluţia intelectuală şi morală a clerului şi a poporului de jos „cât
nimenea nu poate să-şi închipuiască astăzi”4.

3 Numeroase însemnări din epocă relevă faptul că limba română, săracă şi


„stricată”, era considerată adecvată doar pentru înţelegerea cu slugile şi cu ţăranii,
nu şi pentru exprimarea unor noţiuni mai dificile sau abstracte, protipendada fiind
stăpânită de deviza lui Homer, potrivit căreia ceea ce nu-i elin e barbar (vezi N. C.
Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul şcolilor naţionale din Moldova, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1962, p. 43; Theodor Codrescu, Uricarul (infra
Uricarul), vol. XVI, Tipografia Buciumul Român, 1891, p. 409; Arune Pumnul, Leptu-
rariu rumînesc, tom. IV, partea I, Editura cărţilor scolastice, Viena, 1864, p. 134; T. T.
Burada, Istoria teatrului în Moldova, ediţie de I. C. Ciţimia, Editura Minerva, Bucu-
reşti, 1975, p. 86)
4 Constantin Erbiceanu, Istoricul Seminariului Veniamin din monastirea Socola

fondat la 1804, Iaşi, 1885, pp. 112, 120, 121.

252
Veniamin Costachi; lupta pentru impunerea limbii române la Academia Mihăileană 253

Un rol foarte important i-a revenit mitropolitului Veniamin şi în


înfiinţarea la Academia grecească, în anul 1814, a cursului de ingineri
hotarnici ţinut de Gheorghe Asachi, prin care, urmărindu-se români-
zarea învăţământului de toate nivelele, ca şi rezolvarea nesfârşitelor
probleme legate de delimitarea proprietăţilor, s-au pus bazele învăţă-
mântului superior al ştiinţelor în limba patriei, fapt ce a avut un aport
considerabil la creşterea încrederii autohtonilor în capacităţile pro-
priei naţiuni.
De asemenea, în vederea formării unui corp profesoral cu o
pregătire adecvată, vrednicul ierarh a trimis la studii în străinătate şi
a susţinut financiar un mare număr de tineri merituoşi, prin frecven-
tarea şcolilor de nivel mai înalt create după Eterie atât de către fiii de
boieri, cât şi de către fiii de meşteşugari şi de negustori bogaţi, fă-
cându-se paşi notabili spre democratizarea educaţiei, prin surmon-
tarea prevederilor restrictive ale secolului anterior şi prin limitarea
pretenţiei boierilor de a nu permite ca alţii să fie mai instruiţi decât ei.
Convins de ideea că limba română reprezintă „cea mai puternică
legătură spre păstrarea şi îmbunătăţirea neamului şi însufleţirea de
dragoste către patrie”5, mitropolitul Veniamin a promovat cu tărie, în
pofida lovirii de numeroase prejudecăţi, intrigi şi interese meschine,
folosirea pentru predare a limbii române şi, cu toate că era membru
al unei ilustre familii boiereşti, iar obârşia împărţea pe atunci oamenii
în „soiuri deosebite”, a susţinut meritocraţia în locul aristocraţiei prin
naştere, ca şi accesul tuturor claselor sociale la poziţii şi demnităţi în
funcţie de educaţie.
Totuşi, concomitent cu extinderea în perioada regulamentară a
instrucţiei în limba naţională, influenţa occidentală, mai ales cea
franceză, lua locul celei greceşti – şcolile particulare franceze, greco-
germane sau franco-germane bucurându-se de preţuirea boierilor –
încât, cu tot succesul predării în limba romană, curentul de francizare
tindea să acapareze chiar şi învăţământul public.
Deşi Academia Moldovei fusese deschisă încă din 20 noiembrie
1834 prin cursurile de filosofie, matematică şi istorie universală ale
profesorilor Eftimie Murgu, Vasile Fabian şi Gheorghe Săulescu6,

5 Uricarul, vol. VII, 1886, p. 180.


6 „Albina românească”, nr. 98, 1834.

253
254 Mirela Beguni

inaugurarea ei oficială s-a făcut abia la 16 iunie 1835, în prezenţa


domnitorului, a mitropolitului şi a altor personalităţi, momentul
respectiv constituind un triumf al sârguincioşilor luptători pentru
naşterea învăţământului superior românesc, cu toate că acesta va fi
serios concurat de studierea în străinătate7. Semnificativ a fost
aportul ierarhului şi la fundarea şi buna funcţionare a Academiei,
numită Mihăileană, instituţie ce a permis pătrunderea în clasa boie-
rilor a unor persoane de origine socială modestă, dar educate, cărora
le-au fost astfel deschise chiar şi porţile universităţilor străine.
Cu colaborarea lui Gheorghe Asachi şi a lui Gheorghe Săulescu,
Seminarul de la Socola a devenit o facultate în cadrul acestei primei
Academii româneşti, ce funcţiona mai ales cu profesori români cu
înalte studii de specialitate şi avea o facultate de filosofie de doi ani,
una juridică de trei ani, cea de teologie, de patru ani, şi cursuri extra-
ordinare de inginerie, de economia câmpului, de meşteşuguri fru-
moase şi de filologie, fiind instituţia de învăţământ de cel mai ridicat
nivel ce a existat în Principate până în 18608. Academia era dotată cu
bibliotecă, laboratoare de fizică şi de chimie, instrumente de matema-
tică şi de inginerie, un muzeu de ştiinţele naturii, dar şi cu un internat
pentru 50 de fii de funcţionari şi 24 de stipendişti (conform regu-
lamentul şcolar din anul 1835), cursurile finalizându-se cu eliberarea
de diplome de laureaţi în filosofie sau în ştiinţe, de avocat sau de
inginer civil, indispensabile ocupării unor funcţii. Toate aceste aspecte
făceau ca şcoala superioară ieşeană să aibă un nivel comparabil cu cel
al unor instituţii similare europene şi să se bucure de o mare
popularitate, mai ales în rândul burgheziei, pentru care noua Academie
reprezenta o nemaiîntâlnită şansă de obţinere a foarte râvnitelor
dregătorii9. Totuşi, acest curent democratic nu era agreat de boie-
rimea conservatoare10 – care îşi vedea prejudiciată poziţia privilegiată

7 Uricarul, vol. IX, 1891, pp. 174-175.


8 Gabriel Bădărău, Academia Mihăileană (1835-1848). Menirea patriotică a unei
instituţii de învăţământ, Editura Junimea, Iaşi, 1987, pp. 87-90.
9 Ibidem, pp. 125, 130; V. A. Urechia, op. cit., tom. I, pp. 282-287.
10 De învăţătura de cel mai înalt nivel putea beneficia acum chiar şi ţărănimea,

prin preoţire, căci fiii clericilor aveau acces inclusiv la studii în străinătate. În
această situaţie erau Teodor Stamati, Leon Filipescu Anastasie Fătu, Filaret Scriban

254
Veniamin Costachi; lupta pentru impunerea limbii române la Academia Mihăileană 255

de până atunci – căci, după cum remarca profesorul Malgouverné, el


„proiecta o amestecare prea grabnică şi prea omogenă a două clase
de oameni, dintre care una se simţea puţin predispusă de a se înfrăţi
cu cealaltă”11. Astfel, curând după deschiderea Academiei, curentul a
primit lovitura cercurilor politice conducătoare, care, căutând să
limiteze accesul membrilor burgheziei în instituţie, au intervenit pe
lângă domnitor cu uneltiri vizând discreditarea limbii naţionale,
pentru a-l determina să ceară Epitropiei şcolilor predarea în franceză,
limbă cunoscută, de regulă, doar protipendadei12.

sau Ioan Ionescu, toţi fii de preoţi, deci de orgine ţărănească, învăţătura aducând
claselor de jos cinuri boiereşti şi dregătorii (Ibidem., tom. II, pp. 111, 112).
11 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ediţia a III-a (de I. Vlădescu),

vol. XI, Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 1930., p. 257; A. D. Xenopol,


Constantin Erbiceanu, Serbarea şcolară de la Iaşi cu ocazia împlinirei a cincizeci de
ani de la înfiinţarea învăţământului superior în Moldova, Tipografia Naţională, Iaşi,
1885, pp. 161, 162.
12 Ultima luptă s-a dat în 1847, când boierii, acuzaţi de a-şi fi apărat „clironomia

privilegiată a familiilor mari” şi „dregătoriile aducătoare de câştig”, răspundeau că


dregătoriile sunt pentru „oameni cu oarecare stare”, ceilalţi având „a se deda la
îndeletnicirile negoţului, a meşteşugurilor şi a lucrării pământului”, iar a le ames-
teca pregătirea „ar fi tot aşa precum de a supune la una şi aceeaşi hrană vietăţi de
soiuri deosebite” (V. A. Urechia, op. cit., tom. II, pp. 281-289; Gheorghe Asaki,
Cvestiea îmvăţăturei publice în Principatul Moldovei, Tipografia Institutului Albinei,
Iaşi, 1858, pp. 21, 22; Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 132-148). Spre deosebire de
aceştia, mitropolitul Veniamin, deşi provenea din „una dintre cele mai antice decât
multe alte familii venetice, de ieri de alaltăieri”, considera cartea ca aducătoare de
folos tuturor şi, fără a diferenţia oamenii în funcţie de clasa socială, sublinia „cât de
nevoie lucru este învăţătura la orişicare om”, susţinând aristocraţia conferită de
merite personale (<Nicolae Istrati>, Biiografia Mitropolitului Veniamin Costache, în
C<onstantin> Bobulescu, Noi contribuţii la biografia mitropolitului Veniamin Costachi,
Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1933, pp. 6, 7). În acest sens, „Foaia pentru
minte, inimă şi literatură” nr. 4, din 26 ianuarie 1848, istorisea o presupusă
conversaţie din 1803 a mitropolitului cu boierii, în care „câteva aşchii de viţă sfântă
– scria, cu ironie, autorul – fiind iritate pentru ridicarea la ranguri a doi fii de popă,
ce cu propriile mijloace ale mitropolitului Veniamin primiseră o educaţie sistema-
tică în universităţi străine” (fiii protopopului Asachi), i-au reproşat ierarhului
sprijinirea celor doi, atrăgându-i atenţia că provine dintr-un neam ales şi că ar
trebui să-şi favorizeze propria clasă socială. Fără a se lăsa intimidat, Veniamin,
având „milă şi respect către toţi răzeşii şi mazilii şi către toate treptele de jos, prin
vinele cărora curge sângele bravilor moldoveni”, le-a pomenit despre chemarea sa

255
256 Mirela Beguni

Întrucât intenţia boierimii mari a coincis cu cea a agentului guver-


nului rusesc din Moldova13, care „nu întârziase a se convinge şi dânsul
despre pericolul ce ar putea rezulta pentru «buna cugetare» din o
prea mare sporire a luminilor”, ruşii s-au unit cu partida reacţionară
iar domnul, obedient politicii lor, le-a acordat sprijin, „din acel moment,
fiind numărate zilele învăţământului superior în Moldova”14.
În replică, în fruntea Epitropiei, Venimin a explicat faptul că
înapoierea limbii române era cauzată de „aruncarea din întrebuin-
ţarea literală, atât în cele politiceşti şi bisericeşti, cât şi din şcoli”, prin
înlocuirea ei cu slavona sau cu greaca, apoi a avertizat, cu clarviziune,
că „asemenea va pătimi şi de acum înainte dacă s-ar îngădui unei alta
să-i răpească ştiinţele din rostul ei şi tot să se ţină ferecată în obezile
barbarismului, de care nu va putea scăpa, fără numai făcându-se organ
al ştiinţelor şi al învăţăturii”15.
Conspiraţiei vizând „sugrumarea învăţământului românesc” şi
pretextului că limba naţională nu este suficient de dezvoltată pentru a
sluji ştiinţelor înalte, Epitropia le-a răspuns şi prin anaforaua din 18
martie 1837, care menţiona că „s-au lămurit întru unire a fi ca o
măsură mai priitoare unei drepte luminări a urma învăţătura publică

de a fi părinte al tuturor, cu precădere al văduvelor, al săracilor şi al orfanilor, apoi,


cu modestie, luciditate şi clarviziune, a adăugat că într-o ţară atât de mică e o
nebunie să aibă ifose aristocratice şi că nu vor reuşi niciodată „a pune stavile
meritului”.
Şi o întâmplare din anul 1840 demonstra preţuirea de care persoanele de
provenienţă umilă se bucurau în ochii lui, căci, recunoscând aptitudinile şi
înţelepciunea unui modest plutaş, Veniamin i-a spus ministrului cu care călătorea
pe Bistriţa că acest om simplu „ar fi fost în stare să conducă treburile ţării alături de
el, dacă ar fi avut norocul, şi el şi ţara, să înveţe carte” (vezi Ilie Gheorghiţă,
Smerenia şi înţelepciunea mitropolitului Veniamin, în „Mitropolia Moldovei”, an. XVI,
nr. 4, 1940, pp. 209-212).
13 Poziţia antidemocratică a Rusiei era ilustrată şi de dispoziţiile date de ţarul

Nicolae I, în 1827, Comitetului de organizare a învăţământului din propria ţară,


căruia i-a cerut ca obiectele de studiu şi metodele de predare „să nu caute ca elevul
să se ridice peste măsură deasupra acelei stări în care, potrivit cu mersul obişnuit al
lucrurilor, este sortit să rămână”, deziderat urmărit de puterea protectoare şi
pentru români (N. C. Enescu, op. cit., p. 74).
14 A. D. Xenopol, Constantin Erbiceanu, op. cit., pp. 162, 163, 166.
15 V. A. Urechia, op. cit., tom. I, pp. 327-331.

256
Veniamin Costachi; lupta pentru impunerea limbii române la Academia Mihăileană 257

în limba patriei, după cum rosteşte mântuitoarea legiuire a Regula-


mentului Organic, cap. IX, §357, având însă ca ajutor limbile clasice
vechi şi noi, a căror învăţătură, atât în literatură, cât şi în ştiinţe, are
să fie model şi povăţuire”. De asemenea, pentru a contracara „refor-
mele neamice proiectate de unii şi alţii”, mitropolitul a propus, în
aceeaşi anafora, adăugarea la corpul didactic a lui Petre Câmpeanu
pentru ştiinţele politice, matematică şi fizică, aducerea de la Viena a
doi moldoveni pentru unele ştiinţe, angajarea unui pedagog francez şi
a altuia german pentru predarea respectivelor limbi, ca şi alcătuirea
cărţilor de studiu şi a unui lexicon românesc16.
Deşi reacţia ierarhului „ostenitor pentru procopsirea neamului
său şi a turmei sale celei de Dumnezeu încredinţate”17 a condus,
temporar, la aplanarea conflictului legat de oportunitatea predării în
franceză, lupta împotriva folosirii limbii naţionale a continuat, provo-
când reizbucnirea violentă din anul 1839, când Adunarea obştească a
ajuns pe punctul de a aproba predarea într-o limbă străină. Totuşi,
intervenţia salutară a lui Veniamin, care le-a lansat tuturor celor
prezenţi invitaţia de a participa la o examinare a elevilor Academiei
spre a se convinge ei înşişi de nivelul cunoştinţelor lor, a înlăturat
încă o dată pericolul, istoria reţinând faptul că „răspunsurile elevilor,
făcute cu înţelegere şi lămurire, au dovedit nimerirea sistemei ce
urmează şi care le pune în stare de a câştiga în limba patriei învăţă-
turi temeinice”18.
Deosebita calitate a rezultatelor constatate a adus, în şedinţa din
luna martie a Adunării obşteşti, mulţumirile membrilor acesteia adre-
sate epitropilor, referendarului Asachi şi profesorilor, precum şi
întocmirea în septembrie, la propunerea mitropolitului, a unui regu-
lament de admitere în internatul Academiei pe baza meritelor şi nu a
poziţiei sociale, ca până atunci, ceea ce a contribuit la democratizarea

16 Ibidem, pp. 361-364; tom. II, p. 279. Implicat el însuşi în conceperea de


manuale, Veniamin a alcătuit un Catehis, utilizat, din anul 1838, pentru clasele
gradului al II-lea ale Academiei (Ibidem, tom. II, pp. 55, 56, 196).
17 Zaharia Carcalechi despre Veniamin, în Carte de mână şi Calendar pe 1825,

Buda, 1825; Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia românească
veche. 1508-1830, tom. III, ediţia Academiei Române, Atelierele Socec & Co.,
Bucureşti, 1912-1936,, p. 459.
18 „Albina Românească”, nr. 19, 1839.

257
258 Mirela Beguni

învăţământului superior. Astfel, ocuparea locurilor internatului „prin


concurs şi fără părtinire” a permis multor tineri de condiţie umilă să
ia locul fiilor de boieri, şcoala devenind „pepiniera în care se va forma
clasa mijlocie, ce se pregătea, inconştientă, mult timp, a substitui
vechea clasă privilegiată”19, încât, „atât timp cât a dominat mitropo-
litul Veniamin [...], a mers Academia pe drumul bătătorit în primii
ani”20.
Cu colaborarea lui Asachi, ierarhul a urmărit cu consecvenţă
creşterea nivelului instituţiei, în care scop a trimis la studii în străină-
tate şi alţi tineri valoroşi, eforturile lui constante contribuind la
consolidarea predării în limba română şi la obţinerea hrisovului de
întărire a sistemului de şcoli naţionale, dat de domnitorul Mihail
Sturdza la 8 noiembrie 184021.
Totuşi, lupta pentru promovarea limbii neamului nu se sfârşea, ea
fiind continuată, după demisia şi retragerea lui Veniamin la Mănăs-
tirea Slatina, atât de epitropi – care arătau, în anul 1843, că „toate
ştiinţele se învaţă în limba română” –, cât şi de referendarul Asachi,
care amintea că „limba patriei este hotărât a fi fundamentală în şcolile
publice, prin articol al Organicescului Reglement”22. Cu toate acestea,
anul 1847 a adus „o fatală lovire în dezvoltarea şi propăşirea învăţă-
turilor naţionale”23, ce consta în „descăpăţânarea” lor prin desfiin-
ţarea cursurilor înalte predate în limba română şi, astfel, prin
transformarea Academiei Mihăilene şi a Colegiului de la Sf. Sava în
gimnazii24. Neobişnuită, sincronizarea în cele două Principate a încăl-
cărilor prevederilor Regulamentelor Organice, atât în privinţa limbii
de predare, cât şi în privinţa nivelului studiilor, trăda amestecul ru-
şilor, care deja „văzură efectele de tot primejdioase stăpânirii lor pe
care şcolile le pregăteau, astfel că nu mai stătură pe gânduri de a

19 V. A. Urechia, op. cit., tom. II, pp. 111, 112.


20 Kogălniceanu, în „Cuget Moldovenesc”, anul X, nr. 6-7, apud Ilie Gheorghiţă, Un
veac de la moartea mitropolitului Veniamin Costachi, Mănăstirea Neamţ, 1946, p. 67.
21 „Albina Românească”, nr. 87, 1840; V. A. Urechia, op. cit., tom. II, pp. 168-170.
22 Ibidem, pp. 251, 258, 279 şi urm., 360.
23 Gheorghe Asaki, op. cit., p. 24.
24 Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 147-151; V. A. Urechia, op. cit., tom. II, pp. 311-321,

331-335.

258
Veniamin Costachi; lupta pentru impunerea limbii române la Academia Mihăileană 259

răsturna propria lor plăsmuire”, pentru a stăvili avântul naţional25


prin împiedicarea unor cursuri prea liberale.
Despre respectivul act „nenaţional” şi despre rolul jucat de Mihail
Sturdza scria, într-un raport din 1860, Kogălniceanu, care remarca
faptul că „mâna ce a organizat aceste şcoli subscria şi la dezorgani-
zarea lor” şi că, „înspăimântat de programul şcolilor, de ideile naţio-
nale şi liberale ce-şi aşezaseră focarul în ele, prevestind evenimentele
de la 1848, domnitorul Mihail Sturdza, sub cuvânt că şcolile nu au
răspuns la aşteptările sale şi la trebuinţa ţării şi sub pretextul de a le
îmbunătăţi, a desfiinţat partea cea mai activă din aceste şcoli, învăţă-
mântul superior şi, ceea ce este mai condamnabil, a izgonit şi limba
naţională din învăţământul secundar26, dispărând cu acest prilej o
anumită treaptă a Academiei Mihăilene, cea a învăţăturilor înalte”27.
Din fericire, la scurt timp, cursul istoriei a redevenit favorabil
românilor şi, prin revoluţia din 1848, a adus o altă stare de spirit şi
noi domnitori, reaşezând Academia ieşeană pe cursul pentru care
luptase atât de mult Veniamin, prin prevederea Regulamentului din
1851 al Moldovei ca limba naţională să fie „singurul organ al învăţă-
turii publice”.
Subliniind, ca mulţi alţii, contribuţia mitropolitului, Aron Pumnul
nota că „Veniamin Costachi a fost unul dintre cei mai zeloşi şi mai
neadormiţi înaintători ai literaturii române bisericeşti, ai învăţăturii
publice şi ai şcoalelor naţionale”28, iar elevii seminarişti, bucuroşi că
şi moldovenii „s-au învrednicit să-şi poată deschidă gura în limba
lor”, îi „cântau vredniciile şi bunele scopuri, lăsând în aducerea
aminte a fiilor lor că nimenea altul încă n-a fost până în veacul acela
care să fi poleit mai mult neamul românesc cu folosul ştiinţelor”29.

25 A. D. Xenopol, op. cit., vol. XI, pp. 250-258. De altfel, potenţele formative ale

Academiei fuseseră observate de destulă vreme, făcându-l pe consulul francez din


Iaşi să afirme, în 1840, că „boierii şi ţăranii au astăzi, mai mult poate decât oricând
altă dată, sentimentul dragostei de patrie” (Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 139, 158).
26 Cu toate că într-un hrisov din 8 noiembrie 1840 domnitorul Mihail Sturdza

afirma că, „încă fiind sin-epitrop al şcoalelor, nu a pregetat a pregăti viitorimea


şcoalelor în patrie, introducând în ele limba naţională, ca un organ mai lesnicios al
răspândirii cunoştinţelor” (Uricarul, vol. VIII, 1886, p. 205).
27 În Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 149-151.
28 Arune Pumnul, op.cit., p. 75.
29 A. D. Xenopol, op. cit., vol. XI, p. 298.

259
260 Mirela Beguni

La fel, adresându-se ierarhului, studenţii facultăţii de teologie a


Academiei îl considerau drept model de virtute pentru întreaga naţie,
pe care a adus-o la cunoştinţa adevărului prin nenumărate şi perma-
nente fapte strălucite şi vrednice de amintire, apreciind că „de-a pu-
rurea va rămâne prea vrednicul său nume în istoriile veacurilor
viitoare ale moldo-românilor”30.
După cum consemna şi Edgar Quinet31, „din impulsul şi sub pro-
tecţia sa au început toate reformele introduse în şcoli, lui i se dato-
rează reînvierea limbii române”32, prin opera sa de ctitor al învăţă-
mântului românesc sistematic, de toate gradele şi specializările, dar şi
prin cea de ctitor şi apărător al limbii, ca şi prin numeroasele tipă-
rituri, Veniamin Costachi fiind deschizătorul unei noi ere, cea de re-
naştere a culturii naţionale.

30 C<onstantin> Bobulescu, op. cit., pp. 18-20.


31 Care, şi în ipostaza de ginere al marelui colaborator al lui Veniamin, Gheorghe
Asachi, putem crede că era bine informat în privinţa rolului jucat de ierarh în
dezvoltarea învăţămăntului românesc şi în propăşirea neamului.
32 Edgar Quinet, Les Roumains, Allemagne et Italie. Mélanges, Pagnerre, Libraire-

Éditeur, Paris, 1857, pp. 89, 90.

260
Veniamin Costachi; la lutte pour imposer
la langue roumaine à Academia Mihăileană

Mirela Beguni
Université “Ştefan cel Mare” de Suceava

Abstract
Being the leader of the Orthodox Church of Moldavia for half a century,
Veniamin Costachi decisively contributed at the development and the
democratization of the education, especially through the foundation of
schools and the promotion of the Romanian language, a special efforts
being dedicated for using it in academic education.

Dans la galerie des fondateurs de la culture roumaine de la


période tourmentée antérieure à la constitution de l’Etat moderne, un
rôle important revint à Veniamin Costachi1, personnalité de premier
rang de l’Eglise Orthodoxe roumaine et de notre peuple tout entier.
Se trouvant, en sa qualité de métropolite de la Moldavie, à la
direction de l’Epitropie des écoles de la Principauté, l’hiérarque s’est
prouvé un “protecteur distingué de l’enseignement publique”2, par
une contribution remarquable à la fondation de nombreuses écoles
roumaines et à surmonter les préjugés de l’époque, pour les droits et
la dignité de la nation, pour consolider l’enseignement dans la langue
roumaine et pour l’instauration du principe de la priorité des mérites
sur celui de la naissance.
Quoique le siècle de domination phanariote conduisit à une
diminution significative de la conscience et de la dignité ethnique des
autochtones, l’usage de la langue grecque en éducation et culture –

1 Evêque de Huşi (1792-1796) et de Roman (1796-1803), ensuite métropolite

de la Moldavie pour presque quatre décennies (1803-1808; 1812-1842).


2 V. A. Urechia, Istoria şcoalelor de la 1800-1864, tome IV, Imprimeria Statului,

Bucureşti, 1901, p. 335.


262 Mirela Beguni

parallèlement avec la marginalisation et le mépris du roumain3 –


constituant un facteur puissant de dénationalisation des classes
sociales supérieures, le prélat réussit à coaliser les forces de la nation
pour travailler à l’essor de la Moldavie, fait illustré par ses réalisation
impressionnantes dans des domaines différents.
Quoiqu’au début du XIX-ème siècle, une instruction de niveau
supérieur dans la langue roumaine était inconcevable, conscient des
valences formatrices de celle-ci, le métropolite Veniamin se montra
un souteneur fervent des écoles et des imprimés – qu’il développa
d’une manière jusqu’alors inconnue chez nous -, luttant pour la
roumanisation de l’enseignement et pour la fondation d’institutions
éducationnelles et culturelles dans la langue du pays.
La fondation par l’hiérarque, peu de temps après avoir occupé le
siège métropolitain, du Séminaire de Socola – transformé, d’école de
prêtres, en école du peuple humble et foyer d’esprit roumain – a été
d’une importance accablante pour le peuple tout entier, tant par la
démonstration de la capacité de la langue nationale de servir à la
transmission des idées spirituelles ou abstraites, mais aussi par sa
contribution majeure à l’illumination, par étude, des Roumains. De
cette manière, cette première école de niveau secondaire où on
enseignait intégralement dans la langue du pays, offrit des résultats
exceptionnels, car elle a formé les premiers lettrés des rangés des
classes sociales défavorisées, ainsi que plusieurs hommes illustres du
pays, faisant – comme soulignait l’académicien Constantin Erbiceanu
– tant pour l’évolution intellectuelle et morale du clergé et des gens
ordinaires “que personne ne peut pas s’imaginer aujourd’hui”4.

3 De nombreuses notes de l’époque relèvent le fait que la langue roumaine,


pauvre et “gâchée”, était considérée adéquate seulement pour parler avec les serfs
et les paysans, mais pas pour exprimer des notions plus difficiles ou abstraites, la
noblesse se guidant selon la devise d’Homère, conformément à laquelle ce qui
n’était pas grec était barbare (voir N. C. Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul
şcolilor naţionale din Moldova, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1962, p. 43;
Theodor Codrescu, Uricarul (infra Uricarul), vol. XVI, Tipografia Buciumul Român,
1891, p. 409; Arune Pumnul, Lepturariu rumînesc, tome IV, la I-ère partie, Editura
cărţilor scolastice, Viena, 1864, p. 134; T. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova,
édition par I. C. Ciţimia, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, p. 86).
4 Constantin Erbiceanu, Istoricul Seminariului Veniamin din monastirea Socola

fondat la 1804, Iaşi, 1885, pp. 112, 120, 121.


Veniamin Costachi; la lutte pour imposer la langue roumaine à Academia Mihăileană 263

Un rôle extrêmement important revint au métropolite Veniamin,


aussi, dans la fondation à l’Académie grecque, en 1814, du cours
d’ingénieurs de cadastre tenu par Gheorghe Asachi, par lequel, tout
en suivant la roumanisation de l’enseignement de tous les niveaux,
ainsi que la résolution des problèmes interminables liés de la délimi-
tation des propriétés, on mit les bases de l’enseignement supérieur
des sciences dans la langue de la patrie, fait qui eut un apport consi-
dérable à l’augmentation de la confiance des autochtones dans les
capacités de leur propre nation.
En même temps, en vue de la formation d’un corps de professeurs
ayant une préparation adéquate, l’hiérarque envoya à étudier à
l’étranger et soutint financièrement un grand nombre de jeunes hommes
valeureux, encouragea les fils de boyards, ainsi que les fils d’artisans
et de marchands riches à fréquenter les écoles de niveau supérieur
créées après l’Hétairie, tout en faisant des pas importants vers la
démocratisation de l’éducation, tout en surmontant les prévisions
restrictives du siècle antérieur et en limitant la prétention des boyards
de ne pas permettre que les autres soient plus instruits qu’eux.
Convaincu de l’idée que la langue roumaine représente “la plus
forte liaison pour garder et améliorer l’état du peuple et pour aimer
sa patrie”5, le métropolite Veniamin promut vigoureusement, malgré
les nombreux préjugés, intrigues et intérêts mesquins, l’utilisation
dans le processus d’enseignement de la langue roumaine et, quoiqu’il
était membre d’une illustre famille de boyards, et comme l’origine
divisait à cette époque-là les gens en des “genres différents”, soutint
la méritocratie au lieu de l’aristocratie par naissance, ainsi que l’accès
de toutes les classes sociales à des positions et des dignités en
fonction de l’éducation.
Pourtant, parallèlement à l’extension dans la période du Règlement
Organique de l’instruction dans la langue nationale, l’influence occi-
dentale, surtout celle française, prit la place de celle grecque – les
écoles privées françaises, gréco allemandes ou franco allemandes jouissant
de l’appréciation des boyards – de manière que, malgré le succès de
l’enseignement dans la langue roumaine, le courant de francisation
aspirait à accaparer même l’enseignement publique.

5 Uricarul, vol. VII, 1886, p. 180.


264 Mirela Beguni

Quoiqu’on ouvrit l’Académie de la Moldavie dès le 20 novembre


1834 par les cours de philosophie, de mathématiques et d’histoire
universelle des professeurs Eftimie Murgu, Vasile Fabian et Gheorghe
Săulescu6, son inauguration officielle eut lieu à peine le 16 juin 1835,
dans la présence du prince régnant, du métropolite et des autres per-
sonnalités, le moment respectif constituant un triomphe des lutteurs
appliqués pour la naissance de l’enseignement supérieur roumain,
quoique celui-ci aura un concurrent sérieux dans l’instruction à
l’étranger7. L’apport de l’hiérarque fut significatif, aussi, à la fondation
et au bon fonctionnement de l’Académie, nommée Mihăileană, insti-
tution qui permit la pénétration dans la classe des boyards des per-
sonnes d’origine sociale modeste, mais éduquées, auxquelles on ouvrit
justement de cette manière les portes des universités étrangères.
Avec la collaboration de Gheorghe Asachi et de Gheorghe Săulescu,
le Séminaire de Socola devint une faculté dans le cadre de cette
première Académie roumaine, qui fonctionnait surtout avec des pro-
fesseurs roumains avec hautes études de spécialité et avait une faculté
de philosophie depuis deux années, une juridique depuis trois années,
une autre de théologie, depuis quatre années, et des cours extraordi-
naires d’ingénierie, d’économie agricole, de beaux arts et de philo-
logie, étant l’institution d’enseignement avec le plus haut niveau qui
exista dans les Principautés jusqu’en 18608. L’académie était douée
avec une bibliothèque, des laboratoires de physique et de chimie, des
instruments de mathématiques et d’ingénierie, un musée de sciences
naturelles, mais aussi avec un internat pour les 50 fils de fonctio-
nnaires et 24 boursiers (conformément au règlement scolaire de
l’année 1835), les cours finissaient avec l’obtention de diplômes de
lauréats en philosophie ou es sciences, d’avocat ou d’ingénieur civile,
indispensables pour occuper des fonctions. Tous les aspects qu’on
vient de mentionner faisaient que l’école supérieure de Iaşi atteigne
un niveau comparable à celui des autres institutions similaires euro-
péennes et jouisse d’une grande popularité, surtout dans les rangées

6 “Albina românească”, no. 98, 1834.


7 Uricarul, vol. IX, 1891, pp. 174-175.
8 Gabriel Bădărău, Academia Mihăileană (1835-1848). Menirea patriotică a unei

instituţii de învăţământ, Editura Junimea, Iaşi, 1987, pp. 87-90.


Veniamin Costachi; la lutte pour imposer la langue roumaine à Academia Mihăileană 265

de la bourgeoisie, pour laquelle la nouvelle Académie représentait


une chance unique vers l’obtention des fonctions visées9. Pourtant, ce
courant démocratique n’était pas agréé par les boyards conservateurs10
– qui voyaient leur position privilégiée de jusqu’alors menacée – car,
comme remarquait le professeur Malgouverné, il “projetait un mélange
trop rapide et trop homogène de deux classes d’hommes, dont une se
sentait peu disposée à fraterniser avec l’autre”11. De cette manière,
peu de temps après l’ouverture de l’Académie, le courant reçut le
coup des cercles politiques dirigeants, qui, cherchant à limiter l’accès
des membres de la bourgeoisie dans l’institution, intervinrent auprès
du prince régnant avec des machinations visant à discréditer la
langue nationale, pour déterminer celui-ci à demander à l’Epitropie
des écoles l’enseignement en français, langue connue, d’habitude,
seulement par la noblesse12.

9 Ibidem, pp. 125, 130; V. A. Urechia, op. cit., tome I, pp. 282-287.
10 Maintenant, même les paysans pouvaient bénéficier d’enseignement au plus
haut niveau, en devenant des clercs, car les fils des clercs avaient accès
inclusivement à des études à l’étranger. Dans une situation pareille se trouvaient
Teodor Stamati, Leon Filipescu Anastasie Fătu, Filaret Scriban ou Ioan Ionescu, tous
des fils de prêtres, donc d’origine paysanne, l’éducation apportant aux classes
inférieures des degrés de boyards et des fonctions (Ibidem., tome II, pp. 111, 112).
11 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, la III-ème édition (par I.

Vlădescu), vol. XI, Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 1930, p. 257; A. D.


Xenopol, Constantin Erbiceanu, Serbarea şcolară de la Iaşi cu ocazia împlinirei a
cincizeci de ani de la înfiinţarea învăţământului superior în Moldova, Tipografia
Naţională, Iaşi, 1885, pp. 161, 162.
12 La dernière lutte eut lieu en 1847, lorsque les boyards, accusés d’avoir

défendu “les privilèges des grandes familles” et “les dignités apportant du gain”,
répondirent que les fonctions sont pour “les hommes ayant une certaine situation”,
les autres devant “se dédier aux occupations marchandes, aux arts et à labourer la
terre” et mélanger leur préparation “serait comme nourrir avec la même nourriture
des êtres de types différents” (V. A. Urechia, op. cit., tome II, pp. 281-289; Gheorghe
Asaki, Cvestiea îmvăţăturei publice în Principatul Moldovei, Tipografia Institutului
Albinei, Iaşi, 1858, pp. 21, 22; Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 132-148). A l’encontre de
ceux-ci, le métropolite Veniamin, quoique provenant d’“une des plus anciennes
familles, plus vieilles que plusieurs autres étrangères, depuis toujours”, considérait
l’éducation comme porteuse de profit à tous et, sans différenciant les hommes en
fonction de leur classe sociale, soulignait “combien utile est l’apprentissage pour
tout homme”, soutenant l’aristocratie conférée par les mérites personnels
266 Mirela Beguni

Comme l’intention des boyards coïncida avec celle de l’agent du


gouvernement russe de la Moldavie13, qui “s’est convaincu tout de
suite, à son tour, sur le péril que pourrait résulter pour «l’esprit» d’un
trop grand essor des lumières”, les Russes firent union avec le parti
réactionnaire et le prince régnant, obéissant à leur politique, les appuya;
“dès ce moment-là, les jours de l’enseignement supérieur dans la Moldavie
furent comptés”14.
En réplique, à la tête de l’Epitropie, Veniamin expliqua le fait que
le recul de la langue roumaine était causé par “sa sortie de l’usage
littéraire, tant des choses politiques, ainsi que de celles

(<Nicolae Istrati>, Biiografia Mitropolitului Veniamin Costache, en C<onstantin>


Bobulescu, Noi contribuţii la biografia mitropolitului Veniamin Costachi, Tipografia
cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1933, pp. 6, 7). En ce sens, “Foaia pentru minte, inimă
şi literatură” no. 4, de 26 janvier 1848, racontait une conversation supposée de
1803 du métropolite avec les boyards, dans laquelle “quelques échardes d’origine
sainte” – écrivait, avec ironie, l’auteur – étant irritées par l’avancement de deux fils
de prêtres, qui reçurent une éducation systématique dans des universités étran-
gères grâce aux moyens offerts par le métropolite Veniamin (le fils de l’archiprêtre
Asachi), reprochèrent à l’hiérarque d’avoir appuyé les deux, lui attirant l’attention
qu’il provenait d’une famille distinguée et qu’il devait favoriser sa propre classe
sociale. Sans être intimidé, Veniamin ayant “de pitié de du respect pour tous les
răzeşi et les mazili et pour toutes les classes inférieures, les veines desquels coulait
le sang des braves Moldaves”, mentionna sa vocation d’être le parent de tous, surtout
des veuves, des pauvres et des orphelins, ensuite, modestement, lucidement et avec
clairvoyance, ajouta que dans un pays si petit c’est une folie d’avoir des airs
aristocratiques et qu’ils ne réussiront jamais à “mettre des obstacles au mérite ”.
De plus, un événement de l’année 1840 démontra la considération dont les
personnes humbles jouissaient dans ses yeux: tout en reconnaissant les aptitudes
et la sagesse d’un modeste batelier, Veniamin dit au ministre avec lequel il
voyageait sur Bistriţa que cet homme simple “serait capable de conduire les affaires
du pays ensemble à lui, s’il aurait eu la chance, lui et le pays, d’apprendre” (voir Ilie
Gheorghiţă, Smerenia şi înţelepciunea mitropolitului Veniamin, en “Mitropolia
Moldovei”, an. XVI, no. 4, 1940, pp. 209-212).
13 La position antidémocratique de la Russie était illustrée, aussi, par les

dispositions données par le tsar Nicolae I, en 1827, au Comité d’organisation de


l’enseignement dans son propre pays, auquel il demanda que les objets d’étude et
les méthodes d’enseignement “ne cherchent que l’élève s’élève trop au-dessus l’état
où il devait rester, conformément à l’évolution normale des choses”, desideratum
suivi par la puissance protectrice pour les Roumains, aussi (N. C. Enescu, op. cit., p. 74).
14 A. D. Xenopol, Constantin Erbiceanu, op. cit., pp. 162, 163, 166.
Veniamin Costachi; la lutte pour imposer la langue roumaine à Academia Mihăileană 267

ecclésiastiques et des écoles”, par son remplacement avec le slavon


ou avec le grec; ensuite, il avertit, avec clairvoyance, que “de telle
manière, elle souffrira dorénavant, aussi, si on permettrait à une
autre lui ravir les sciences de son ordre et qu’elle sera close sous le
joug du barbarisme, dont elle ne pourra échapper, sinon celle-ci se
transformera dans un organe des sciences et de l’enseignement”15.
L’Epitropie répondit à la conspiration visant “l’étranglement de
l’enseignement roumain” et au prétexte que la langue nationale n’est
pas suffisamment développée pour servir les sciences supérieures,
par l’anaforaua de 18 mars 1837, aussi, qui mentionnait qu’“on arriva
ensemble à la conclusion que la mesure la plus indiquée serait de
suivre l’enseignement publique dans la langue de la patrie, comme dit
la loi salvatrice du Règlement Organique, chapitre IX, §357, mais
ayant comme appui les langues classiques anciennes et nouvelles,
l’apprentissage desquelles sera modèle et conseil tant dans la litté-
rature, que dans les sciences”. Pour contrecarrer “les reformes
ennemies projetés par les uns ou par les autres”, le métropolite proposa,
aussi, dans la même anafora, d’ajouter au corps didactique Petre
Câmpeanu pour les sciences politiques, les mathématiques et la
physique, d’apporter de Vienne deux Moldaves pour certaines sciences,
d’engager un pédagogue français et un autre allemand pour enseigner
les langues respectives, ainsi que la constitution des livres d’étude et
d’un lexique roumain16.
Quoique la réaction de l’hiérarque “travaillant pour l’essor de son
peuple et du troupeau que Dieu lui confia”17 conduise, temporairement,
à aplanir le conflit lié de l’opportunité de l’enseignement en français,
la lutte contre l’usage de la langue nationale continua, provoquant de
nouveau l’éclatement violent de l’année 1839, lorsque l’Assemblée

15 V. A. Urechia, op. cit., tome I, pp. 327-331.


16 Ibidem, pp. 361-364, tome II, p. 279. Impliqué lui-même dans la réalisation
des manuels, Veniamin dressa un Catehis, utilisé, de l’année 1838, pour les classes
du II-ème degré de l’Académie (Ibidem, tome II, pp. 55, 56, 196).
17 Zaharia Carcalechi sur Veniamin, en Carte de mână şi Calendar pe 1825, Buda,

1825; Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche.
1508-1830, tome III, ediţia Academiei Române, Atelierele Socec & Co., Bucureşti,
1912-1936, p. 459.
268 Mirela Beguni

publique arriva sur le point d’approuver l’enseignement dans une


langue étrangère. Pourtant, l’intervention salutaire de Veniamin, qui
invita tous ceux présents à participer à l’examen des élèves de
l’Académie pour se convaincre eux-mêmes du niveau de leurs
connaissances, enleva encore une fois le danger, l’histoire retenant le
fait que “les réponses des élèves, faites avec compréhension et
éclaircissement, prouvèrent l’opportunité du système qui suit et qui
peut les aider à acquérir dans la langue de la patrie des enseignements
sérieux”18.
La qualité tout à fait extraordinaire des résultats constatés apporta,
dans la séance du mois de mars de l’Assemblée publique, la satis-
faction des membres de celle-ci adressée aux épitropes, à l’inspecteur
Asachi et aux professeurs, ainsi que la réalisation en septembre, à la
proposition du métropolite, d’un règlement d’admission à l’internat
de l’Académie à la base des mérites et pas de la position sociale, comme
jusqu’alors, fait qui contribua à la démocratisation de l’enseignement
supérieur. De cette manière, l’occupation des places de l’internat “par
concours et sans préjugés” permit à plusieurs jeunes hommes de
condition humble de prendre la place des fils de boyards, l’école
devenant “la pépinière où se formera la classe moyenne, qui se préparait,
inconsciemment, depuis longtemps, de remplacer l’ancienne classe
privilégiée”19, de manière que, “le long de la domination du métro-
polite Veniamin [...], l’Académie alla sur le chemin foulé les premières
années”20.
Avec la collaboration d’Asachi, l’hiérarque suivit conséquemment
l’augmentation du niveau de l’institution; en ce but, il envoya à
étudier à l’étranger des autres jeunes hommes valeureux, ses efforts
constants contribuant à la continuation de l’enseignement dans la
langue roumaine et à l’obtention de la charte garantissant le système
de l’école nationale, émis par le prince régnant Mihail Sturdza la 8
novembre 184021.

18 “Albina Românească”, no. 19, 1839.


19 V. A. Urechia, op. cit., tome II, pp. 111, 112.
20 Kogălniceanu, en “Cuget Moldovenesc”, an X, no. 6-7, apud Ilie Gheorghiţă, Un

veac de la moartea mitropolitului Veniamin Costachi, Mănăstirea Neamţ, 1946, p. 67.


21 “Albina Românească”, no. 87, 1840; V. A. Urechia, op. cit., tome II, pp. 168-170.
Veniamin Costachi; la lutte pour imposer la langue roumaine à Academia Mihăileană 269

Pourtant, la lutte pour la promotion de la langue nationale n’y


finissait pas, elle étant continuée, après la démission et la retraite de
Veniamin au Monastère Slatina, tant par les épitropes – qui montraient,
en l’année 1843, que “toutes les sciences s’apprennent dans la langue
roumaine” –, ainsi que par l’inspecteur Asachi, qui rappelait qu’ “on
décida par l’article du Règlement Organique que la langue de la patrie
soit fondamentale dans les écoles publiques”22. Malgré cela, l’année
1847 apporta “un coup fatal dans le développement et l’essor de
l’enseignement national”23, qui consistait dans sa “décapitation” par
la suppression des cours supérieurs enseignés dans la langue roumaine
et, de cette manière, par la transformation de l’Académie Mihăileană
et du Collège Sf. Sava en écoles secondaires24. Inhabituelle, la syn-
chronisation dans les deux Principautés des transgressions des
prévisions des Règlements Organiques, tant au sujet de la langue
d’enseignement, ainsi qu’en ce qui concernait le niveau des études,
trahissait le mélange des Russes, qui “aperçurent” déjà “les effets très
dangereux de leur maîtrise que les écoles préparaient, de manière
qu’ils n’hésitèrent plus à abandonner leur propre rêve”, pour limiter
l’élan national25 par la prévention des cours trop libéraux.
Kogălniceanu écrivait dans un rapport de 1860 sur le respectif
acte “pas national” et sur le rôle joué par Mihail Sturdza: celui-ci
remarquait le fait que “la main qui organisa ces écoles participait,
aussi, à leur désorganisation” et que, “effrayé par le programme des
écoles, par les idées nationales et libérales qui y établirent leur foyer,
prévoyant les événements de 1848, le prince régnant Mihail Sturdza,
sous prétexte que les écoles ne répondirent pas à ses attentes et aux
besoins du pays et sous le prétexte des les améliorer, supprima la

22 Ibidem, pp. 251, 258, 279 et les suivantes, 360.


23 Gheorghe Asaki, op. cit., p. 24.
24 Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 147-151; V. A. Urechia, op. cit., tome II, pp. 311-321,

331-335.
25 A. D. Xenopol, op. cit., vol. XI, pp. 250-258. D’ailleurs, les puissances

formatrices de l’Académie furent observées depuis longtemps, déterminant le


consul français de Iaşi à affirmer en 1840, que “les boyards et les paysans ont
aujourd’hui, plus que jamais, le sentiment de l’amour de patrie” (Gabriel Bădărău,
op. cit., pp. 139, 158).
270 Mirela Beguni

partie la plus active de ces écoles, l’enseignement supérieur et, ce qui


est plus condamnable, chassa, aussi, la langue nationale de l’enseig-
nement secondaire26; à cette occasion-ci, disparut, aussi, une certaine
étape de l’Académie Mihăileană, celle de l’enseignement supérieur”27.
Heureusement, peu de temps après, le cours de l’histoire redevint
favorable aux Roumains et, par la révolution de 1848, apporta un
autre état d’esprit et de nouveaux princes régnants, asseyant de nouveau
l’Académie de Iaşi sur le cours pour lequel Veniamin lutta tant, par la
prévision du Règlement de 1851 de la Moldavie que la langue nationale
soit “l’unique organe de l’enseignement publique”.
Tout en soulignant, comme plusieurs autres, la contribution du
métropolite, Aron Pumnul notait que “Veniamin Costachi fut un des
plus zélés et vigilants précurseurs de la littérature roumaine ecclé-
siastique, de l’enseignement publique et des écoles nationales”28,
pendant que les élèves séminaristes, joyeux que les Moldaves “réussirent
à parler leur langue nationale”, “louaient ses réussites et ses bonnes
intentions, rappelant à leurs successeurs que personne vivant à cette
époque-là n’éclaira plus le peuple roumain avec le profit des sciences”29.
De la même manière, s’adressant à l’hiérarque, les étudiants de la
faculté de théologie de l’Académie le considérèrent comme modèle de
vertu pour la nation toute entière, qu’il apporta à la connaissance de
la vérité par d’innombrables et permanents exploits, appréciant que
“pour toujours, son nom digne d’admiration restera dans les histoires
des siècles futures des Moldo Roumains”30.

26 Quoique dans un parchemin de 8 novembre 1840, le prince Mihail Sturdza

affirmait que “comme celui-ci était encore sin-épitrope des écoles, il n’hésita pas à
préparer l’avenir des écoles dans la patrie, y introduisant la langue nationale,
comme un organe plus facile de la propagation des connaissances” (Uricarul, vol.
VIII, 1886, p. 205).
27 En Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 149-151.
28 Arune Pumnul, op.cit., p. 75.
29 A. D. Xenopol, op. cit., vol. XI, p. 298.
30 C<onstantin> Bobulescu, op. cit., pp. 18-20.
Veniamin Costachi; la lutte pour imposer la langue roumaine à Academia Mihăileană 271

Comme consignait Edgar Quinet31, à son tour, “de son impulsion


et sous sa protection, commencèrent toutes les réformes introduites
dans les écoles; on doit à celui-ci la résurrection de la langue roumaine”32,
par son œuvre de fondateur de l’enseignement roumain systéma-
tique, de tous les degrés et de toutes les spécialisations, mais aussi
par celle de fondateur et défendeur de la langue, ainsi que par ses
nombreuses publications, Veniamin Costachi ouvrit une nouvelle ère,
celle de la renaissance de la culture nationale.

31 On peut croire que celui-ci, dans l’hypostase de gendre du grand collaborateur

de Veniamin, Gheorghe Asachi, était bien informé en ce qui concernait le rôle joué
par l’hiérarque dans le développement de l’enseignement roumain et dans l’essor
du peuple.
32 Edgar Quinet, Les Roumains, Allemagne et Italie. Mélanges, Pagnerre, Libraire-

Éditeur, Paris, 1857, pp. 89, 90.


Restaurarea unei mese în stil Biedermeier

Constantin Scărlătescu
Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu

Rezumat
Resturarea unei mese în stil Biedermeier presupune refacerea rezis-
tenţei structurale şi mecanice a acesteia, în vederea redării utilităţii şi aspectului
anterioare. Operaţiunile de conservare şi restaurare includ şi intervenţii care
necesită cunoştinţe din domenii complementare, cum este tâmplăria.
Cuvinte cheie: restaurare, conservare,tâmplărie, mobilier, furnir

Termenul “Biedermeier” a apărut iniţial in cercurile literare în


forma unui pseudonim, Gottlieb Biedermeier, folosit de doctorul Adolf
Kussmaul şi de avocatul Ludwig Eichrodt, care parodiau în articolele
lor evenimentele din epocă. La acel moment existau restricţii impuse
presei, căreia îi era interzisă publicarea unor articole de factură poli-
tică, aceste subiecte fiind discutate doar în medii private. Termenul în
sine este folosit din 1900.
Stilul Biedermeier s-a dezvoltat în spaţiul german între anii 1815-
1848, fiind bazat pe principii utilitare, şi este primul stil susţinut de
dezvoltarea clasei de mijloc. Acesta s-a manifestat ca o interpretare
simplificată a stilului Empire, din spaţiul francez. De asemenea, a in-
fluenţat, mai târziu, evoluţia stilurilor Art Deco şi Bauhaus.
În ceea ce priveşte mobilierul, sunt caracteristice liniile drepte şi
curbele simple, renunţându-se la supraornamentarea specifică stilului
Rococo.1 Răspândirea rapidă a acestui stil a fost favorizată şi de in-
dustrializare, care facilita obţinerea mijloacelor necesare realizării
componentelor, la o scară mai largă.

1 Litchfield, Frederick – Illustrated History of Furniture, from the Earliest to the

Present Time, 1893, p. 262


Restaurarea unei mese în stil Biedermeier 273

Urmând caracterul gotic al clădirilor, mobilierul era creat în armonie


cu aspectul greoi al arhitecturii. 2
Masa restaurată prezenta la intrarea în laborator o serie de
degradări specifice acestui tip de bunuri culturale, datorate atât ma-
terialelor constitutive, cât şi condiţiilor de păstrare şi felului în care
acestea s-au influenţat reciproc.

Fig. 1. Ansamblu înainte de restaurare

Astfel, în special pe suprafaţa tăbliei sau blatului mesei erau


vizibile numeroase desprinderi şi pierderi ale furnirului, descleieri şi
depuneri de murdărie aderente şi neaderente. Acestea se datorează,
în general, pierderii calităţilor adezive ale cleiurilor folosite, efect de-
terminat de îmbătrânirea naturală a materialelor, dar şi de condiţiile
de microclimat.
Pe întreaga suprafaţă a piesei era vizibilă o colorare a lacurilor
folosite, acestea fiind acoperite de un strat de murdărie care a
determinat şi matizarea lor.

2 Litchfield, Frederick – op.cit., p. 254


274 Constantin Scărlătescu

Fig. 2. Detalii înainte de restaurare

Cele mai importante degradări, care au ridicat numeroase pro-


bleme în timpul operaţiunilor de restaurare, au fost desprinderile
furnirului. Acestea se datorau păstrarii într-un spaţiu cu umiditate
redusă. Tensionările, generate de contragerea lemnului, şi gradul
ridicat de rigidizare, au făcut dificilă reaplicarea lui pe suport.
Astfel, tratamentul de dezinsecţie a fost executat în două etape.
Într-o primă etapă a fost tratată suprafaţa pe care urma reaplicat
furnirul, apoi blatul mesei a fost detaşat, pentru a fi realizată o a doua
consolidare structurală pe suprafaţa de contact cu “fusta” mesei.
Întreaga suprafaţă a blatului mesei era afectată de un atac al insec-
telor xilofage, care însă, în prezent, nu mai era activ. Consolidarea
structurală s-a făcut prin injectarea unei soluţii de Paraloid B72.
Următoarea operaţiune a presupus reîncleierea structurii mesei
şi a furnirului, care, de asemenea, s-a realizat în etape succesive. În
Restaurarea unei mese în stil Biedermeier 275

zonele cu lipsuri, au fost realizate completări cu furnir de aceeaşi


esenţă ca şi cele originale. Pentru reaplicarea pe suport s-a folosit un
adeziv similar celui original şi apoi consolidarea s-a realizat cu diverse
tipuri de prese.

Fig. 3. Detalii în timpul reîncleierii

Decaparea a presupus îndepărtarea totală a lacului vechi cu


decapanţi folosiţi în restaurare şi materiale abrazive, care facilitează
această operaţiune, cum este lâna de oţel de diverse durităţi. S-a
optat pentru această operaţiune ţinându-se cont de gradul ridicat de
deteriorare a lacului original.
Următoarea etapă a fost degresarea suprafeţelor, în vederea
chituirii lacunelor de mici dimensiuni şi a urmelor atacului insectelor
xilofage, operaţiune premergătoare reaplicării lacului. Chituirea a fost
realizată cu chituri acrilice folosite în restaurare, de diverse nuanţe,
care se integrează chromatic în ansamblu.
Finisarea suprafeţelor a fost executată cu hârtie abrazivă de
diverse granulaţii, apoi fiind aplicat baiţul.
276 Constantin Scărlătescu

Fig. 4. Ansamblu după curăţire

Reaplicarea lacului a fost relizată în tehnica tradiţională de


lustruire, care presupune aplicarea a numeroase straturi de shellack,
răşină ce se formează pe unele plante exotice ce cresc în India3.
Numărul straturilor variază în funcţie de porozitatea lemnului, iar
lacul se aplică cu ajutorul unei bile din material absorbant, în care
acesta este turnat în diverse cantităţi şi concentraţii. Bila este trecută
peste suprafaţa piesei până se obţine un luciu similar glazurilor din
sticlă.

Fig. 5. Detalii în timpul reaplicării lacului

3 Istudor, Ioan – Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific,

Bucureşti, 2011, p. 233


Restaurarea unei mese în stil Biedermeier 277

Fig. 6. Ansamblu după restaurare

Restaurarea mobilierului este un domeniu în care cunoştinţele


tehnice se împletesc cu cele ştiinţifice, pentru a reconstitui aspectul şi
rezistenţa unor obiecte care trebuie readuse la rolul iniţial, pe care şi-l
pierd, în timp, datorită deteriorării/degradării materialelor constitutive.
Astfel, sunt necesare noţiuni de restaurare, studiul materialelor şi
tâmplărie pentru înţelegerea acestui tip de bunuri culturale, şi, de
asemenea, pentru prelungirea vieţii si utilităţii lor originale.

Bibliografie:
1. Istudor, Ioan, Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific, Bucureşti,
2011
2. Litchfield, Frederick, Illustrated History of Furniture, from the Earliest to the
Present Time, 1893
Restoration a table in Biedermeier style

Constantin Scărlătescu
Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu

Abstract
The restoration of a Biedermeier table implies reestablishing its struc-
tural and mechanical strength, in order to render its initial utility and
semblance. The conservation and restoration operations also include inter-
ventions which require knowledge from other complementary professional
domains, such as joinery.
Key words: restoration, conservation, joinery, furniture, plywood

The term "Biedermeier" originally appeared in literary circles as


a pseudonym Gottlieb Biedermeier, Dr. Adolf Kussmaul used and the
lawyer Ludwig Eichrodt that parody the events of the time their
articles. At that time there were restrictions on the press, which he
was forbidden to publish political articles invoice, these topics are
discussed only in private environments. The term itself is used in
1900.
Biedermeier style in the German developed between 1815-1848,
based on commercial principles, and supported the development of
the first style of the middle class. It was shown that simplified
interpretation Empire style, the French space. Also influenced the
later development of Art Deco and Bauhaus styles.
Regarding furniture, straight lines and curves are characteristic of
simple, specific ornamentation giving up the Rococo style. The rapid
spread of this style was favored industrialization, which facilitate
obtaining funds needed for the components on a larger scale.
Following nature's Gothic buildings, furniture was designed in
harmony with architecture dull appearance.
Restored table entry present in the laboratory a series of type-
specific degradation of cultural property, due both constituent materials
and storage conditions and how they have influenced each other.
Restoration a table in Biedermeier style 279

Fig. 1. Set before restoration

Thus, in particular on the tabs or table top surface were visible


many of plywood separation and loss, desizing and adherent deposits
and loose dirt. This is because, in general, loss of glues used adhesive
qualities, natural aging effect caused by the material, and micro-
climate conditions.

Fig. 2. Details before restoration


280 Constantin Scărlătescu

The entire surface of the piece was visible staining lakes used,
which are covered by a layer of dirt that determined and their control
unit. The most important degradation, which raised many problems
during restore operations were peeling veneer. They were due to
storage in an area with low humidity. Tension caused by wood shrinkage
and high degree of rigidity, have made it difficult to support his
reapplication. Thus, insecticide treatment was performed in two stages.
In the first phase was treated plywood surface that was reapplied,
and was seconded table top to be made a second contact surface
structural consolidation of "skirt" table. Entire surface of the table top
was damaged by an attack by boring insects, but which now was no
longer active. Structural consolidation was done by injecting a solution
of Paraloid B72. The next operation involved re-pasted table structure
and plywood, which also was done in successive stages. In areas with
shortages, veneer additions were made essentially the same as the
original. To reapply adhesive backing using a similar original and
then strengthening was achieved with various types of presses.

Fig. 3. Details during gluing

Scouring involved total removal of the old lake restoration and


strippers used in abrasives that facilitate this operation, as different
hardness steel wool. Chosen for this task taking into account the high
Restoration a table in Biedermeier style 281

degree of deterioration of the original lake. The next step was


degreasing surfaces to grouting small gaps and boring insect traces,
pre-operation application lake. Grouting was done with acrylic sealants
used in restoration of various shades, which integrates chromatic
overall.

Fig. 4. Assembly after cleaning

Surface finishing was performed with sandpaper of various grits,


then being applied bytes.
Reapply lake was realized in traditional polishing technique,
which involves the application of several layers of shellack resin is
formed on some exotic plants growing in India. Vary the number of
layers of wood porosity and varnish applied by means of a ball of
absorbent material, it is cast in various amounts and concentrations.
The ball is passed over the surface of the work piece to obtain a
similar gloss glass glazes.

Fig. 5. Details during repeat lake


282 Constantin Scărlătescu

Fig. 6. Overall after restoration

Restoring furniture is an area where technical knowledge is


intertwined with the science to recreate the look and durability of
objects to be restored to its original role, which they lose in time due
to damage / degradation constituent materials. This requires restoration
concepts, study materials and joinery for understanding this type of
cultural goods, and also to extend the life and usefulness of the original.

References
1. Istudor, Ioan, Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, Colecţia Ştiinţific, Bucureşti,
2011
2. Litchfield, Frederick, Illustrated History of Furniture, from the Earliest to the
Present Time, 1893
Popa Ştefan Zugravul în colecţiileMuzeului
Mitropoliei Clujului

Saveta-Florica Pop
Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului

Rezumat
Primele icoane ale zugravului Ştefan, realizate la 1757, au fost sur-
prinse în apropierea oraşului Turda, în anul următor numele lui fiind menţi-
onat alături de Stan, probabil un colaborator din peisajul artistic transilvănean.
Pe parcursul unui deceniu şi jumătate, din 1760, când a activat în mai multe
localităţi din proximitatea oraşului Cluj-Napoca, până la 1774, lipsesc opere
din creaţia sa. Apelativul „popa” consemnat în inscripţii începând cu acest
an dezvăluie statutul sacerdotal cu care a fost investit zugravul. Maniera
stilistică diferită abordată ulterior constituie o provocare în recunoaşterea
penelului aceluiaşi zugrav sau a unuia omonim.
Cuvinte cheie: Popa Ştefan Zugravul, icoane, Pietroasa, Turda, Aruncuta,
Iuriu de Câmpie, Cojocna, Suatu.

Activitatea artistică a zugravului Popa Ştefan se desfăşoară în


zona centrală a Transilvaniei. Prima lucrare cunoscută, semnată şi
datată în anul 1757, a fost destinată bisericii din Pietroasa (com.
Moldoveneşti, jud. Cluj), ultimele creaţii descoperite fiind realizate la
1784 pentru Cojocna.
Asocierea zugravului Ştefan cu unul dintre mânuitorii penelului,
care putea să-i fie dascăl, a fost făcută doar din prisma compoziţiilor
şi a decorului de care a uzitat în prima parte a creaţiei sale. Din
inscripţia: „De robii lui Dumnezeu Ştefan Z[ugravul] şi Stan” de pe o
icoană care face parte dintr-un grup de patru piese realizate la 17581,
zugravul Stan, deşi menţionat în poziţia secundă, a fost considerat

1 Inscripţia se află pe icoana Deisis, păstrată într-o colecţie particulară bucu-

reşteană, vezi Dumitran, Cucui, Pop, Popescu 2011, p. 11-12, fig. 2.


284 Saveta-Florica Pop

artistul de care Ştefan îşi leagă formarea sa iconografică2. În demersul


de a-l identifica pe cel de-al doilea semnatar ne-am îndreptat către
doi zugravi din epocă: Stan din Răşinari şi artistul omonim care la
1765 semna registrul Deisis al unei catapetesme transilvănene păstrată
într-o colecţie din Elveţia. Este dificil să identificăm elemente stilis-
tice ale zugravului răşinărean, deoarece din etapa respectivă cunoaş-
tem o singură icoană semnată de zugravul Stan, un Deisis încadrat de
sfinţi, realizată pentru Mănăstirea Radu-vodă din Bucureşti3. Din opera
zugravului Stan, care semnează friza Deisis cu Iisus redat pe tron, între
Maica Domnului şi Sf. Ioan Botezătorul, încadraţi de apostolii în picioare,
din care se mai păstrează doar nouă personaje aşezate sub arcade
sprijinite pe coloane în torsadă, nu cunoaştem alte creaţii4.
Datorită compoziţiei şi manierei abordate, formarea artistică a
zugravului Ştefan a fost alăturată unui dascăl care ar proveni din
sudul Transilvaniei, zonă aflată într-un permanent contact cu Ţara
Românească. În acest context zugravul a fost asociat cu artistul Iacov
din Răşinari5, fratele lui Stan menţionat mai sus, ambii desăvârşindu-
şi măiestria artistică la sudul Carpaţilor în legătură cu familia de
zugravi Ranite6. În această schemă oare zugravul Stan l-ar putea succeda

2 Porumb 1998, p. 405.


3 Pentru repere biografice şi opera zugravului Stan din Răşinari vezi Dumitran,
Cucui, Pop, Popescu 2011.
4 Friza se păstrează în Muzeul Rath din Geneva şi deţine următoare inscripţie:

„Aceşti sfinţi Apostoli s-au făcut şi s-au zugrăvit în zilele prea înălţati crăesii noastre
Marii Terezii şi a preosfinţitului arhereului nostru Dionisie Novacovici şi s-a plătit
de mine popa Toader înpreună cu soţul mieu Evdochia, ficiorul lui Pavel şi s-a
zugrăvit de zugravul Stan în anul acesta 1765 luna lui iulie. Popa Achindin
Findăşieu”, inscripţie în chirilică preluată din: Les icones dans les collections suisses,
cat. 206. Probabil Findăşieu poate fi identificată cu localitatea Şieu din Maramureş,
care la anul 1760 îşi înălţa biserica de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului,
fiind împodobită câţiva ani mai târziu.
5 Printre învăţăceii formaţi sub penelul lui Iacov din Răşinari s-a presupus a se

afla şi Ştefan Zugravul deşi, nu găsim elemente care să ne conducă către un asemenea
maestru, excepţie făcând compoziţia postbrâncovenească a icoanei Deisis pictată
pentru Pietroasa (jud. Cluj), vezi Dumitran, Cucui, Mihu, Pop 2010, p. 104, DVD/
Ştefan Popa.
6 Zugravul Iacov a beneficiat de o monografie, vezi Dumitran, Cucui, Mihu, Pop

2010.
Popa Ştefan Zugravul în colecţiile Muzeului Mitropoliei Clujului 285

în inscripţii pe cel care a fost ucenicul fratelui său, cu toate că Iacov


era, probabil, cu câţiva ani mai mare decât Stan? Desigur, se pot face
unele asocieri între opera zugravului Iacov şi cea a lui Ştefan, rapor-
tându-ne la câteva compoziţii, la tehnica de execuţie şi la maniera
stilistică. Prezenţa zugravului Iacov pe teritoriul actualului judeţ Cluj
în anii 1742, 1754 şi 1755, cu icoane semnate şi datate, putea constitui o
perioadă prielnică pentru Ştefan de a se alătura acestuia în demersul
său artistic. Presupunerea rămâne însă la stadiul de ipoteză, deoarece
lipsesc elementele care să ne permită acest demers.
Analiza icoanelor de la 1758 ne îngăduie conturarea unei imagini
concise a stilului zugravului Ştefan. Abordează o maniera grafică a
chipurilor, cu contur accentuat, volumetria feţei este redată prin apli-
carea carnaţiei roz-roşu în zona inferioară a obrajilor şi pe mediana
frunţii. Tuşele de lumină, aplicate amplu, juxtapuse zonelor de umbră
redate cu ocru-brun, creează contrast cromatic. Zugravul are maniera
de a alătura imaginii un text din repertoriul religios sau o inscripţie
care evocă comanditarii piesei. Fondul icoanelor, tratat cu foiţă meta-
lică, este plat, incizat cu elemente vegetale, sau în relief. Aureolele
sunt redate prin poansonare sau deţin la interior motive stucate.
Adesea este prezent motivul frânghiei răsucite, care circumscrie
anumite spaţii ale icoanei. Modul de tratare a icoanelor, cu fondul
incizat şi zone delimitate de motivul frânghiei răsucite, arcade şi
ramă cu coloane este specific icoanelor din Maramureş. Remarcăm
astfel o întrepătrundere a componentelor stilistice provenite din Ţara
Românească cu specificităţi tehnice şi decorative preluate din zona
nordică a Transilvaniei.
Icoana Deisis, realizată la 1774 pentru biserica din Iuriu de
Câmpie (jud. Cluj), are următoarea inscripţie: „Şi s-au lucrat aceste
icoane de robul lui Dumnezeu Popa Ştefan”. Textul ne destăinuie un
amănunt inedit, calitatea de preot a pictorului. Deoarece zugravul nu
şi-a asociat numele în inscripţii de nicio localitate este dificil să-l
identificăm din conscripţiile epocii. De la 1760, când semnează
„Ştefan Zugravu”, până la 1774 etapă în care îşi atribuie apelativul de
„Popa” nu cunoaştem nicio operă semnată sau datată. Consacrarea
artistului trebuie să se fi petrecut în acest interval, iar datorită peri-
metrului în care sunt surprinse icoanele sale, considerăm că acesta a
286 Saveta-Florica Pop

activat într-o parohie din Comitatul Clujului. În conscripţiile preoţilor


uniţi din anul 1767 sunt menţionaţi mai mulţi clerici cu acest nume,
dar nu avem nici cel mai mic indiciu pentru a-l recunoaşte pe
zugravul Ştefan. Desigur, nu ştim dacă acesta era de rit greco-catolic
sau se alăturase taberei „schismaticilor”, care din anii 60 ai secolului
au început să-şi revendice bisericile şi pământurile ecleziastice. Şi
acest demers rămâne fără finalitate, deşi consemnarea preotului
Ştefan Munteanu, născut la Vinţu de Jos (jud. Alba) care oficia în 1767
la Aruncuta7, localitate pentru care zugravul a pictat în 1760 cel puţin
o icoană de dimensiuni remarcabile, ne-a reţinut atenţia, fără însă a
putea avansa în această direcţie.
Dintre icoanele păstrate în colecţia Mitropoliei Ortodoxe a
Clujului, primele piese semnate şi datate de Ştefan Zugravul au fost
destinate bisericii din Pietroasa (jud. Cluj). Edificiul construit de săteni
era finalizat la 1750, astfel încât la 1757 acesta se şi împodobea8. Pe
icoana Deisis9, cu Iisus aşezat pe tron, se păstrează inscripţia: „Să se
ştie că această icoană o au plătit Silaghi Peti şi cu Antone Rotu să le fie
pomană. Ştefan Zugrav. 1757” (Fig. 1). Icoana inedită a Sf. Nicolae10
deţine inscripţia amplasată în zona mediană a panoului: „Ştefan Zugrav
şi cu Silaghi Peti să le fie pomană. 1757”. În acest context zugravul
este părtaş ca donator, deţinând locul din fruntea inscripţiei, alături
probabil de unul dintre sătenii menţionat anterior. Nu ştim ce l-a
determinat pe Ştefan Zugravul să recurgă la acest gest, deoarece nu
cunoaştem legătura cu comunitatea, poate se regăsea printre săteni
sau probabil aici şi-a întemeiat o familie.
Icoana cu tema Maica Domnului cu Pruncul11 de tipul Hodighitria,
cu personajele redate bust sub arcadă circulară şi colonete marginale
cu motivul viţei de vie, poate fi una dintre creaţiile zugravului Ştefan
realizată la finalul deceniului şase. Icoana deţine un amplu text în
partea inferioară: „Ceea ce eşti izvorul milii, milostivirii învredniceşte-ne

7 Hitchins, Beju 1984, p. 549.


8 Miron 2004, p. 334.
9 Nr. Inv. 240; 77 x 58 x 2 cm.
10 Nr. Inv. 260; 60,5 x 49,5 x 2,5 cm.
11 Nr. inv. 9i, 73,5 x 52,5 cm (fără decorul ornamental din partea superioară care

este 52,5 x 10,5 cm). Nu se cunoaşte provenienţa piesei.


Popa Ştefan Zugravul în colecţiile Muzeului Mitropoliei Clujului 287

Născătoare de Dumnezeu (...)”, iar tratarea cromatică şi grafică ne


conduce către opera acestui zugrav.
La biserica din Turda activitatea zugravului Ştefan urmează celei
desfăşurată de către Iacov Zugravul la 1742, când artistul din
Răşinari a pictat pentru acest lăcaş cel puţin trei icoane. Icoana
Sfântul Gheorghe12 semnată şi datată de Ştefan se afla la începutul
secolului al XX-lea la catapeteasmă13. Partea inferioară a icoanei este
destinată textului de donaţie: „Să [se] ştie că această sfântă icoană o
au plătit Gheorghie M[u]rariu de la moara Zelani cu soţul dumisale să
le fie pomană în veaci. Şi s-au lucrat de robul lui Dumnezeu Ştefan
Zugravul. Anul 1760, iunie în 9 zile” (Fig. 2). Grafismul accentuat şi
cromatica simplificată sunt elemente specifice acestei piese pe care le
întâlnim constant în opera artistului.
De la biserica din Aruncuta (jud. Cluj) s-a păstrat icoana Deisis14,
cu Iisus reprezentat bust, încadrat de Maica Domnului şi Sfântul Ioan
Botezătorul, mărginiţi de apostolii care ţin în mâini rotulusuri înfăşu-
rate sau evanghelii închise. Motivul frânghiei răsucite delimitează
suprafaţa centrală de cea a apostolilor, încadrează textul de donaţie
din partea inferioară şi are rol de ramă, prin baghetele marginale.
Piesa are inscripţia: „Să [se] ştie că această sfântă icoană o au plătit
Gherman Macavei şi găzdoaia dumisale Todoră să le fie pomană în
veaci. 1760, decemvrie în 19 zile. Ştefan Zugravu”15 (Fig. 3). Debutul
textului: „Să se ştie”, pe care Ştefan îl foloseşte în inscripţii, constituie
un imperativ lăsat contemporanilor epocii cât şi succesorilor.
Biserica de piatră din Iuriu de Câmpie (jud. Cluj), a cărei dată de
ridicare a fost uitată, era renovată cu 20 de ani înainte de conscripţia
din 1761. Pentru acest lăcaş Ştefan Zugravul este solicitat să realizeze
mai multe icoane. Pe icoana Deisis16 se află inscripţia: „Şi s-au lucrat
aceste icoane de robul lui Dumnezeu Popa Ştefan”, iar pe evanghelia
deschisă: „1774, ianuarie în 7 zile” (Fig. 4). Ineditul acestei inscripţii
constă în asocierea calificativului de Popa la numele zugravului, ceea

12 Nr. inv. 277; 73,5 x 52 cm.


13 Iorga 1906, p. 195, icoana fiind semnalată la „biserica unită din sus”.
14 Nr. inv. 196; 94 x 64 x 3 cm.
15 Pentru monografia localităţii Aruncuta vezi Tare 2012.
16 Nr. inv. 43; 68 x 56 cm.
288 Saveta-Florica Pop

ce ne-a determinat să admitem asumarea statutului clerical de către


Ştefan, iar din această etapă îşi va semna icoanele în varianta: „Popa
Ştefan Zugravul”. Mai pictează pentru biserica din Iuriu de Câmpie
icoana Maica Domnului cu Pruncul17, încadrată de Arhanghelii Mihail
şi Gavriil, redaţi bust, care are în partea inferioară rugăciunea închi-
nată Născătoarei de Dumnezeu: „Ceea ce eşti izvorul milii milostivirii
învredniceşte-ne pre noi Născătoare de Dumnezeu (...)”, rostită de
către arhiereu şi preot înainte de a se înveşmânta pentru liturghie,
textul regăsindu-se şi la alte icoane cu temă similară.
Pe lângă cele două icoane de la Iuriu de Câmpie în colecţie se mai
află o piesă inedită a Sf. Nicolae18 redat în picioare, pe care o consi-
derăm opera aceluiaşi zugrav. Maniera de tratare a chipului, tehnica
de realizare, cu câmpul icoanei delimitat de frânghia răsucită, precum
şi dimensiunile similare deconspiră penelul zugravului Ştefan. În
partea inferioară icoana are inscripţia de donaţie: „Această icoană o
au plătit Toderaş cu soţu dumisale Frăsină”. Forma substantivului
masculin „soţu” a fost frecvent folosită în inscripţiile de epocă, subst-
ituind varianta feminină „soţia”, modalitate uzitată şi de către Ştefan
Zugravul.
O altă icoană inedită, realizată tot pentru Iuriu de Câmpie, are
tema Deisis19, fiind realizată un an mai târziu, la 1775 şi semnată de
către Popa Ştefan. Iisus este înfăţişat bust, încadrat de Maica Domnului
şi Sfântul Ioan Botezătorul, câmpul icoanei este delimitat de o baghetă în
relief aplicată la suport. Zona marginală, între baghetă şi ramă, este
pictată cu motive vegetale şi bulbi. Partea inferioară poartă inscripţia
de donaţie: „Această icoană o au plătit Torje Gavrilă cu soţul dumisale
Măriuţe”. Primele două slove ale datării 17 se află între volutele din
partea stângă inferioară, finalul datării 75 este înscris între cele din
partea dreaptă. Datarea se repetă la sfârşitul textului de pe evan-
ghelia deschisă: „1775. Popa Ştefan”.
Din biserica de la Iuriu de Câmpie se mai păstrează în colecţie o
icoană a Maicii Domnului cu Pruncul20, care ar putea constitui pandantul

17 Nr. inv. 45; 68 x 54,5 cm.


18 Nr. inv. 47; 68,5 x 55 cm.
19 Nr. inv. 44, 67,8 x 51,6 cm.
20 Nr. inv. 46, 71 x 50 cm.
Popa Ştefan Zugravul în colecţiile Muzeului Mitropoliei Clujului 289

icoanei Deisis prezentată anterior. Datorită stării de conservare, stra-


turile de pictură sunt în totalitate protejate cu foiţă japoneză, nu
reuşim o analiză detaliată a elementelor stilistice, dar dimensiunile
icoanei sunt apropiate de cele ale piesei menţionate. Inscripţia păs-
trată parţial, redată cu negru pe rama inferioară, nu poate fi descifrată.
Similitudinile cu icoana identică ca temă din 1784 pictată pentru
Cojocna (Fig. 6), pe care o vom prezenta ulterior, ne permit atribuirea
acesteia zugravului Popa Ştefan.
În acest context voi menţiona de la Iuriu de Câmpie şi uşile
împărăteşti, realizate tot de către Popa Ştefan, chiar dacă piesele nu
se păstrează în colecţia Mitropoliei. Sunt ilustraţi cei patru evenghe-
lişti, pictaţi într-o formă rectangulară, în centrul decorului sculptat al
celor două registre. Acestea se află într-o colecţie particulară din Alba
Iulia, deoarece pentru preotul comunităţii vopseaua în ulei aplicată
pe zona sculptată constituia un motiv de a le arunca, găsindu-le de
nerecuperat.
Biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din Suatu, ridi-
cată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, a fost împodobită cu icoane
în 1775 de către zugravul Popa Ştefan. Din această parohie se păs-
trează în colecţia Mitropoliei trei icoane: Deisis, Arhanghelul Mihail şi
Sf. Nicolae. Prima dintre acestea, icoana Deisis21, cu Iisus ilustrat bust,
deţine în partea inferioară inscripţia: „[Această icoană] o au plătit
Bogătean Toader, să-i fie pomană [...] şi la tot neamul. 1775, mai 9
[zile]. [Po]pa Ştefan. Iuriu” (Fig. 5). Dacă prima parte a inscripţiei
evocă donatorii icoanei, care credem că trebuiau să fie din localitatea
Suatu, cea de-a doua parte redă datarea piesei şi numele zugravului,
şi se încheie cu localitatea Iuriu, pentru care Ştefan a pictat în acel an,
dar care ne-a atras atenţia din altă perspectivă. Dacă după numele
zugravului ar fi fost consemnat „ot”, adică „Popa Ştefan ot Iuriu”,
localitatea primea dimensiunea reşedinţei sau cea de obârşie a
artistului. Deşi, consemnată în această inscripţie ea are totuşi o
importanţă, poate cea unde zugravul s-a stabilit, chiar şi temporar.
Totuşi, în acest demers arhivele parohiale şi Arhivele Naţionale ale
Serviciului Judeţean Cluj nu ne vin în ajutor, deoarece nu deţin nicio

21 Nr. inv. 265; 75 x 53,2 cm.


290 Saveta-Florica Pop

informaţie care să ne aducă cu un pas mai aproape de epocă şi de


preoţii care slujeau în localitate.
Cea de-a două icoană care-l ilustrează pe Arhanghelul Mihail22,
patronul bisericii din Suatu, este realizată într-o manieră grafică,
apropiindu-se pregnat de cea a Sf. Gheorghe pictată pentru biserica
din Turda. Piesa a oscilat între a fi considerată operă a zugravului
Iacov din Răşinari sau a lui Ştefan23, dar analogia cu cea de la Turda,
care este semnată şi datată, exclude orice incertitudine a paternităţii
icoanei.
De la biserica din Suatu se mai păstrează în colecţie icoana Sf.
Nicolae24 reprezentat în picioare, cu scene din viaţa acestuia. Piesa
este similară celei realizate pentru Iuriu de Câmpie, doar că la aceasta
elementele grafice substituie ornamentele în relief.
Ultimele opere cunoscute din creaţia artistică a zugravului Popa
Ştefan au fost realizate în 1784 pentru biserica cu hramul Sf. Arhan-
gheli din Cojocna. Icoana Deisis25, cu personajele încadrate într-un
profil trapezoidal, are în partea inferioară, între bagheta care delimi-
tează câmpul şi ramă, inscripţia: „Această icoană o au făcut Suci
Macarie cu soţul dumisale Irina. 1784”. Pe icoana Maica Domnului cu
Pruncul26 se află un alt text de donaţie, alături de semnătura zugra-
vului: „Această icoană o a făcut Nemeşi Alexa cu soţul dumisale Marişca.
Popa Ştefan” (Fig. 6). Dacă cele două icoane au fost deja semnalate27,
cea de-a treia, icoana de hram Arhanghelul Mihail28, aparţine de ase-
menea zugravului Popa Ştefan. Arhanghelul este redat bust, ţine în
mâini sabia şi potirul. Chipul are contur viguros, cu carnaţia roz-
roşiatică şi tuşe de lumină. Formele specifice zugravului Ştefan tră-
dează penelul acestuia. Sunt prezente coloanele decorate cu viţa de
vie. Lipseşte însă decorul marginal, care în cazul icoanelor anterioare
s-a schimbat, butonii pictaţi în icoana de la Iuriu de Câmpie aici sunt

22 Nr. inv. 264; 75,5 x 60,5 cm.


23 Dumitran, Cucui, Mihu, Pop 2010, p. 152, DVD / Iacov Zugravul / Suatu / 1.
24 Nr. inv. 267; 74,6 x 54 cm.
25 Nr. inv. 20; 80 x 48 cm.
26 Nr. inv. 21; 74 x 50,5 cm (fără decorul aplicat în partea superioară care are

dimensiuni 50,5 x 7 cm).


27 Porumb 1998, p. 405.
28 Nr. inv. 18; 57,5 x 38 cm.
Popa Ştefan Zugravul în colecţiile Muzeului Mitropoliei Clujului 291

realizaţi în relief, absentează şi elementul decorativ care constituia


coronamentul pieselor (Fig. 6).
Deoarece activitatea artistică a zugravului Ştefan nu ne este
cunoscută pe parcursul unui deceniu şi jumătate, de la 1760 la 1774,
etapă în care zugravul îşi va atribui calificativul de „popa”, se ridică
întrebarea dacă cei doi zugravi pot fi substituiţi sau avem în pesajul
artistic transilvănean un alt artist omonim activ în zona centrală a
Transilvaniei. În lipsa documentelor istorice, vom încerca să răspundem
la această dilemă printr-o analiză stilistică a operelor realizate în
perioada 1757-1760, comparate cu cele executate ulterior. Mai întâi
trebuie subliniat un fenomen frecvent întâlnit în secolul al XVIII-lea la
zugravii transilvăneni, şi anume etapele stilistice ale unei creaţii
artistice. Rămâne recognoscibil, în cariera unui artist, un stil pictural
propriu, se disting însă perioade în opera sa. Exemplele se pot asocia
unora dintre zugravii cunoscuţi ai Transilvaniei, facem referire la
Iacov Zugravul, ale cărui opere din perioada 1740-1750 se diferen-
ţiază stilistic de cele pictate în 1765-1783.
Vom analiza, mai întâi, două icoane semnate de către Ştefan
Zugravul, Deisis pe tron datată 1757, de la Pietroasa, şi cea cu temă
similară din 1760 de la Aruncuta. Se resimte la chipul lui Iisus dese-
nul specific zugravului Ştefan, diferă însă cromatica, la cea din 1757
fiind pregnantă culoarea de bază ocru-verzui şi cea de lumină aplicată.
Cea de la Aruncuta are o cromatică vioaie, iar alături de motivul
frânghiei răsucite, vădeşte o monumentalitate particulară. La icoana
din 1760 culoarea de bază a chipului lui Iisus este ocru-brun, fiind
vizibilă în zona marginală şi la părţile de umbră ale ochilor. Carnaţia
roz-roşiatică este aplicată în zona centrală a frunţii şi la obraji, fiind
succedată de tuşele de lumină.
Vom aborda acum alte două icoane cu tema Deisis, cele realizate
la 1774 şi 1775 pentru biserica din Iuriu de Câmpie, care ne conduc la
următoarele menţionări: se resimte desenul şi penelul aceluiaşi zugrav,
cu specificarea că operele din deceniul opt sunt uşor schematizate,
atât la nivelul desenului cât şi la cel al cromaticii. În redarea chipu-
rilor zugravul păstrează linia rigidă şi forma treflată a nasului, con-
turul fiind aplicat tot pe partea stângă a feţei, dublat de o zonă roşie.
Ochii păstrează o linie modulată, fiind mult simplificaţi, iar sprânce-
nele nu mai sunt atât de arcuite.
292 Saveta-Florica Pop

La nivelul tehnicii de execuţiei, icoanele realizate după 1774 păs-


trează motivul frânghiei răsucite, dar nu mai sunt lucrate din grosi-
mea lemnului ci aplicate la suport, iar câmpul icoanei se transformă
într-o suprafaţă decorată prin incizie, rezultând o broderie de vrejuri
vegetale şi florale. Grafismul aureolelor şi al veşmintelor, la icoanele
pictate la 1774 la Iuriu de Câmpie (Fig. 4), atinge un prag maximal în
creaţia zugravului, regăsindu-se în ornamentaţia tronurilor şi a
pieselor de costum cât şi la icoanele pictate în 1757 pentru biserica
din Pietroasa.

Concluzii.
Prima parte din creaţia artistică a zugravului este tributară com-
poziţiei şi manierei artistice postbrâncoveneşti. Răstimpul de aproape
un deceniu şi jumătate, de la 1760 la 1774, etapă în care nu cu-
noaştem nicio operă a pictorului, va constitui perioada de metamor-
fozare a stilului artistic, orientându-se spre o abordare mai realistă.
Ultimele creaţii ale zugravului, cele din 1784, sunt mult schematizate
şi impregnate cu o componentă populară. Cât priveşte activitatea
artistică a zugravului aceasta trebuie să fie mult mai amplă, consi-
derăm că nu se limitează doar la sfera icoanelor, ci se extinde pro-
babil şi la pictura murală, care aşteaptă să fie descoperită.

Bibliografie
1. Chatzidakis M., Djurić V., Lazović M., Les icones dans les collections suisses, Berna,
1968.
2. Dumitran A., Cucui E.D., Mihu E., Pop S.F., Alba-Iulia, 2010.
3. Dumitran A., Cucui E.D., Mihu E., Pop S.F, Popescu E., Alba-Iulia, 2011.
4. Hitchins K., Beju Ioan N., Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767, în
Mitropolia Ardealului, Nr. 7-8, iulie-august, 1984.
5. Iorga N., Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene, vol. I, II, Bucureşti, 1906.
6. Miron G.M., "... porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte ..." Biserica Greco-
Catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782), Cluj-Napoca, 2004.
7. Porumb M., Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII-
XVIII, Bucureşti, 1998.
8. Tare G., Monografia localităţii Aruncuta, Cluj-Napoca, 2012.
Popa Ştefan Zugravul în colecţiile Muzeului Mitropoliei Clujului 293

Fig. 1. Deisis, Popa Ştefan Zugravul, 1757, Muzeul Mitropoliei Clujului,


nr. inv. 240, Provenienţă: biserica din Pietroasa (Cluj)

Fig. 2. Sf. Gheorghe, Popa Ştefan Zugravul, 1760, Muzeul Mitropoliei Clujului,
nr. inv. 277, Provenienţă: biserica din Turda (Cluj)
294 Saveta-Florica Pop

Fig. 3. Deisis, Popa Ştefan Zugravul, 1760,


Muzeul Mitropoliei Clujului, nr. inv. 196, Provenienţă: biserica din Aruncuta

Fig. 4. Deisis, Popa Ştefan Zugravul, 1774, Muzeul Mitropoliei Clujului,


nr. inv. 43, Povenienţă: biserica din Iuriu de Câmpie (Cluj)
Popa Ştefan Zugravul în colecţiile Muzeului Mitropoliei Clujului 295

Fig. 5. Deisis, Popa Ştefan Zugravul, 1775, Muzeul Mitropoliei Clujului,


nr. inv. 265, Provenienţă: biserica din Suatu (Cluj)

Fig. 6. Maica Domnului cu Pruncul, Popa Ştefan Zugravul, 1784,


Muzeul Mitropoliei Clujului, nr. inv. 21; Povenienţă: biserica din Cojocna (Cluj)
Stefan Popa Painter in
Cluj Metropolitan Museum collections

Florica Saveta Pop


Metropolitan of Cluj, Maramures and Salaj

Abstract
The first icons of painter Stefan made in 1757 were captured near the
town of Turda, the following year the artist signed with Stan, probably a
collaborator in the artistic landscape of Transylvania. Over a decade and a
half, between 1760 and 1774, he worked in several places in the vicinity of
Cluj-Napoca, period from which some of his works are missing. The appe-
llation "priest" recorded in inscriptions earlier that year revealed the priestly
statute with which the painter has been invested. The different stylistic manner,
subsequently approached, poses a challenge in recognizing the stile of the
same painter or a homonym one.
Keywords: Popa Ştefan Painter, icons, Pietroasa, Turda, Aruncuta, Iuriu
de Câmpie, Cojocna, Suatu.

Stefan Popa painter artistic activity takes place in the center of


Transylvania. The first known paper, signed and dated 1757, was
designed stone church (com Moldavian County), last works were
carried out in 1784 found the Cojocna.
Association with one painter Stephen mânuitorii brush, which
could be his teacher, was made only in terms of composition and
decoration of which one used in the first part of his creation. From
the inscription: "The servants of God Stephen Z [ugravul] and Stan"
on an image that belongs to a group of four pieces made in 1758,
painter Stan, although mentioned in the second position, which was
considered artist Stephen their iconographic link formation. In the
approach of identifying the signatory second we turned to two
painters of the time: Stan Răşinari and namesake artist who in 1765
signed a veil Deisis register Transylvania preserved in a collection in
Switzerland. It is difficult to identify stylistic elements of răşinărean
Stefan Popa Painter in Cluj Metropolitan Museum collections 297

painter because of that stage know a icon painter Stan signed a Deisis
saints framed, made for Radu Voda Monastery in Bucharest. Of the
painter Stan, who played Jesus sign with Frieze Deisis throne,
between Our Lady and St. John the Baptist, the Apostles standing
frame, of which there are still only nine characters placed under
arches supported by columns twisted not know other creation.
Due to the composition and manner addressed painter Stephen
artistic training was with a teacher who would come from southern
Transylvania, an area located in a permanent contact with the
Romanian Country. In this context painter was associated with Răşinari
artist Jacob's brother Stan mentioned above, both perfecting his
artistry in southern Carpathians about the family of painters injured.
In this scheme does painter Stan could succeed in inscriptions on
who was apprenticed to his brother, although Jacob was probably a
few years older than Stan? Of course, you can make some association
between the Jacob painter Stephen, by reference to the several
compositions, the execution technique and stylistic manner. Presence
of the painter Jacob current territory Cluj county in the years 1742,
1754 and 1755, with icons signed and dated, may be a favorable time
for Stephen to join him in his artistic approach. Assumption remains
at the stage of hypothesis, because missing items allowing us this.
1758 icons analysis allows us to shape an image painter Stephen
concise style. Addresses a graphical manner faces with accentuated
contours, volumetric face is shown by applying the complexion of the
flesh pink-red in the lower middle of the cheeks and forehead. Light
strokes, apply ample, juxtaposed shadows played with ocher-brown
color creates contrast. Painter has a way to join a text image or
inscription religious repertoire evoking piece limited partners. Fund
icons, treated with metallic foil is flat, incised with vegetal elements
or surfaces. Aureolele are given by punching or have interior stucco
reasons. Now often twisted rope reason that circumscribe certain
areas of the picture. Treatment of icons, with incised background and
areas enclosed by twisted rope reason, arches and columns is specific
frame with icons from Maramures. Note thus intertwining stylistic
components from the Romanian Land in technical and decorative
taken from northern Transylvania.
298 Florica Saveta Pop

Deisis icon, made in 1774 for the church of Iuriu field (County),
has the following inscription: "And they worked these icons Stefan
Popa servant of God." The text reveals a detail unique, quality painter
priest. As the painter not associated names in inscriptions from any
city is difficult to identify the era tax assessments. From 1760, they
signed "Stephen Zugravu" to step 1774 in which he attributed the
nickname "Popa" do not know any work signed or dated. Consecration
artist must have occurred during this period, and due perimeter that
outlines its icons believe that he worked in a parish in Cluj County. In
tax assessments in 1767 Uniate priests are mentioned several
clergymen of this name, but we have not the slightest clue to re-
cognize the painter Stefan. Of course, we do not know if it was the
Greek Catholic rite or join camp "schismatics", which in the 60 th
century began to reclaim churches and ecclesiastical lands. And this
approach remains without purpose, although recording priest Stefan
Munteanu, born Lower Vintu (Alba) who officiated in 1767 to throw,
place to which painter painted in 1760 at least one outstanding image
size, we held attention, without being able to move in this direction
Collection of icons stored in Orthodox Metropolitan of Cluj, the
first pieces signed and dated by Stephen Painter stone church was
designed (County). Edifice built by the villagers was completed in
1750, so in 1757 and adorned it. Deisis icon with Jesus sitting on the
throne, retained the inscription: "To know that this icon have paid
Silaghi Peti and Antone Rotu to be charity. Stephen Painter. 1757
"(Fig. 1). Unique icon of St. Nicholas holds the inscription placed in
the middle of the panel: "Stephen Painter and Silaghi Petitions to be
charity. 1757 '. In this context painter participates as a donor, ranking
first in the top inscription, probably with one of the villagers said. We
do not know what made Stephen Painter to use this gesture, because
we do not know the connection with the community, was among
villagers may or may here has a family.
Icon Madonna with Child theme Hodighitria type with bust
playable characters circular arch and columns marginal ground vines
can be one of the creations of the painter Stefan performed at the end
of the sixth decade. Icon has a large text at the bottom: "What are the
Stefan Popa Painter in Cluj Metropolitan Museum collections 299

source Mili, mercy us worthy Mother of God (...)" and color and
graphic treatment leads to the work of this painter.
On the Turda church is the work of painter Stephen conducted by
James Painter in 1742, the artist painted Răşinari for this place at
least three icons. Icon of Saint George Stephen signed and dated in
the early twentieth century the iconostasis. Bottom of the icon text
donation is for "You [are] aware that this holy icon have paid
Gheorghe M [u] rariu to die Zelani dumisale husband to be alms for
ever. And they worked servant of God Stephen Painter. 1760, June in
nine days "(Fig. 2). Simplified design is accentuated colors are
specific elements of the songs that consistently meet the artist's
work. The church discarded (County) was kept Deisis icon with Jesus
represented bust, framed by Mary and St. John the Baptist, the
apostles bounded rotulusuri keep hands wrapped or sealed gospels.
Reason twisted rope delimiting the central area of the apostles,
within text donation at the bottom and serves frame through rods
marginal. The piece has the inscription: "To [is] aware that this holy
icon have paid Herman Macavei and Todor dumisale găzdoaia to be
alms for ever. 1760, decemvrie in 19 days. Stephen Zugravu "(Fig. 3).
Onset text: "You know" that Stephen uses the inscriptions it is very
important era contemporaries and successors left.
Stone church Iuriu field (County), whose time was forgotten
lifting was renovated about 20 years before the census of 1761. For
this sanctuary Stephen Painter is required to make more icons. Deisis
icon is the inscription: "And they worked these icons Stefan Popa
servant of God" and the gospel open "1774, January in seven days"
(Fig. 4). The novelty of this inscription lies in the combination of Popa
qualifier to name the painter, which led us to the assumption by
Stephen clerical status, and at this stage will sign icons in version:
"Stefan Popa Painter". May painted for the church of Plain Iuriu icon
Madonna with Child, surrounded by archangels Michael and Gabriel,
play bust, which is at the bottom of prayer dedicated to the
Theotokos: "What are the source of mercy Milii our new pre-worthy
Theotokos (...) ", uttered by the bishop and priest before clothe the
liturgy, the text can be found also in other similar themed icons.
300 Florica Saveta Pop

Besides the two icons from the field collection Iuriu longer
unique piece of St. Nicholas played standing, which seems to work the
same brush. Manner of treating the face, Technique with icon field
bordered by twisted rope and discloses similar size brush painter
Stefan. At the bottom is the inscription donation icon 'This icon soţu
have paid Toderaş with dumisale ash ". Masculine noun form "soţu"
was frequently used in the inscriptions of the time, replacing the
female "wife" and commonly used method by Stephen Painter.
Another unique icon, made all the Iuriu plain, Deisis theme is
being made a year later in 1775 and signed by Stephen Popa. Jesus is
depicted bust, framed by Our Lady and St. John the Baptist, icon field
is bordered by a raised wand applied to the substrate. Marginal area
between the rod and frame is painted with vegetal motifs and bulbs.
Bottom donation inscription: "This icon Gavrila have paid Torje
dumisale husband Sea". The first two print any of volutes dating 17 is
located between the left lower end 75 dating is entered between the
right side. Repeating text dating from the end of the open gospel
"1775. Stefan Popa ".
Iuriu church from the field is still preserved in the collection an
icon of the Virgin and Child, which could provide counterpart Deisis
icon shown above. Due to the state of conservation of painting layers
are fully protected with Japanese paper, we fail a detailed analysis of
stylistic elements, but the size of the icon are close to those of the
song listed. Partially preserved inscription, presented in black on
lower frame can not be deciphered. Similarities with the same icon
theme painted in 1784 for Cojocna (Fig. 6), which we will present
later this assignment allows us painter Stefan Popa.
In this context I will mention the royal doors Iuriu field and made
whole by Stefan Popa, even if the parts are not preserved in the
collection of the Metropolitan. Illustrates the four evenghelişti, paint
a rectangular, carved decoration in the center of the two registers. It
is in a private collection in Alba Iulia, because the priest community
applied oil paint carved area a reason to throw them, finding them
unrecoverable.
Church dedicated to St. Archangels Michael and Gabriel in Suatu,
built in the mid eighteenth century, was adorned with icons in 1775
Stefan Popa Painter in Cluj Metropolitan Museum collections 301

by painter Stefan Popa. Of this parish are kept in the collection of the
Metropolitan three icons: Deisis, Archangel Michael and St. Nicholas.
The first, Deisis icon with Jesus illustrated bust, keeping the bottom
inscription: "[This icon] have paid Bogătean Toader, to be charity [...]
and the whole nation. 1775 May 9 [days]. [Po] Stephen pa. Iuriu "(Fig.
5). If the first part of the inscription refers to donors icon, which I
think we should be in town Suatu, the second part gives the play its
name dating painter, and ends with Iuriu town, where Stephen
painted that year, but attracted our attention in another way. If the
name was recorded painter "ot", meaning "Stefan Popa ot Iuriu"
receiving area size of residence or the origin of the artist. Although
recorded in this inscription, it is nevertheless important, perhaps one
where the painter was established, even temporarily. However, in
this approach the parish archives and the National Archives of Cluj
County Service not help you, because we have no information to
provide a step closer to age and priests who ministered in the village.
The second image that it shows the Archangel Michael, the patron
church Suatu is done in a graphical manner, approaching the striking
of St. George painted for the church in Turda. The song oscillated
between being considered a work of painter Jacob Răşinari or
Stephen, but the analogy of Turda, which is signed and dated exclude
paternity uncertainty icon.
Suatu the church is preserved in the collection of St. Nicholas icon
represented standing, with scenes from his life. The song is similar to
that made for Iuriu plain, just replace this graphics ornaments in
relief.
Last known artistic works of painter Stefan Popa were made in
1784 for the church dedicated to St. Archangels of Cojocna. Deisis
icon, the characters embedded in a trapezoidal, is at the bottom,
between the rod and frame delimiting the field, inscription: "This icon
Suci cranes have been dumisale Irina husband. 1784 '. Icon Madonna
with Child is another text donation, along with the signature of the
painter: "This was a Nemes icon Alexa dumisale husband Mariscal.
Stefan Popa "(Fig. 6). If the two icons have been reported, the third,
the icon of Archangel Michael church, also belongs painter Stefan
Popa. Archangel is playing bust, holds in his hands the sword and the
302 Florica Saveta Pop

cup. Contour image is vigorous, with reddish-pink carnation and light


touches. Specific forms painter Stefan betrays his brush. Are present
columns decorated with vines. But lacking marginal decoration that if
previous icons changed portray buttons from the Plain Iuriu here are
made in relief decorative element which was absent and canopy parts
(Fig. 6).
Because artistic work of painter Stephen is not known over a
decade and a half, from 1760 to 1774, a stage painter will assign the
grade of "priest", the question arises whether the two painters we can
be substituted or pesajul artistic Transylvanian another eponymous
artist active in central Transylvania. In the absence of historical docu-
ments, we will try to answer this dilemma through a stylistic analysis
of the works carried out during 1757-1760, compared with those
made later. First it should be noted frequent phenomenon in the
eighteenth century the Transylvanian painters, namely stylistic stages of
an artwork. Remains recognizable in an artist's career, his own
pictorial style, however, distinguished periods in his work. Examples
can join some famous painters of Transylvania, we refer to James
Painter, whose works from the period 1740-1750 differs stylistically
from those painted in 1765-1783.
We analyze first two icons signed by Stephen Painter, Deisis the
throne dated 1757, from the stones, and the similar theme in 1760
with the throw. Jesus is felt on face painter Stephen specific design,
but different colors, the one in 1757 is striking ocher-green base
color and applied light. The color is a lively cast it and reason with
twisted rope, shows a particular monumentality. Icon of 1760 to the
base color of the image of Jesus is ocher-brown, being visible in the
marginal zone and parts of the eye shadow. Carnation pink-red is
applied in the center of the forehead and cheeks, and was succeeded
by light strokes.
We now address the other two icons on the theme Deisis, those
made in 1774 and 1775 for the church of Iuriu plain, which leads us
to the following references: drawing and brush it felt the same painter,
specifying that works in the eighth decade are slightly sketchy, so the
design and at the chromatics. Painter faces in playback keeps rigid
line and shape spades nose, the outline being applied increasingly to
Stefan Popa Painter in Cluj Metropolitan Museum collections 303

the left side of the face, coupled with a red area. Eyes keep a
modulated line, much simplified and eyebrows are not arched so.
The technique of execution, icons made after 1774 keeps rope
twisted reason, but I'm not made of wood but applied to the substrate
thickness and field icon turns into an area decorated by incision,
resulting in plant stalks and floral embroidery. Graphism aureolelor
and garments, the icons painted in 1774 at Iuriu field (Fig. 4), reaches
a maximum in the creation of the painter, being found in orna-
mentation thrones and costume pieces as well as icons painted in
1757 for the church rocky.

Conclusions
The first part of artistic creation is dependent painter postbrân-
coveneşti composition and artistic manner. Meanwhile nearly a decade
and a half, from 1760 to 1774, stage not know any work of the
painter will be during the metamorphosis of artistic style, aiming for
a more realistic approach. Latest creations of the painter, those in
1784, are more sketchy and impregnated with a popular component.
As a painter artistic activity it must be much larger, we believe that
the scope is not limited icons, but probably extends to mural painting
waiting to be discovered.

References
1. Chatzidakis M., Djurić V., Lazović M., Les icones dans les collections suisses, Berna,
1968.
2. Dumitran A., Cucui E.D., Mihu E., Pop S.F., Alba-Iulia, 2010.
3. Dumitran A., Cucui E.D., Mihu E., Pop S.F, Popescu E., Alba-Iulia, 2011.
4. Hitchins K., Beju Ioan N., Conscripţia clerului ortodox transilvan din 1767, în
Mitropolia Ardealului, Nr. 7-8, iulie-august, 1984.
5. Iorga N., Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene, vol. I, II, Bucureşti, 1906.
6. Miron G.M., "... porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte ..." Biserica Greco-
Catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782), Cluj-Napoca, 2004.
7. Porumb M., Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII-
XVIII, Bucureşti, 1998.
8. Tare G., Monografia localităţii Aruncuta, Cluj-Napoca, 2012.
304 Florica Saveta Pop

Fig. 1. Deisis, painter Stefan Popa, 1757, Metropolitan Museum of Cluj,


no. inv 240, Origin: stone church (Cluj)

Fig. 2. St. George, painter Stefan Popa, 1760, Metropolitan Museum of Cluj,
no. inv 277, Origin: church in Turda (Cluj)
Stefan Popa Painter in Cluj Metropolitan Museum collections 305

Fig. 3. Deisis, painter Stefan Popa, 1760, Metropolitan Museum of Cluj,


no. inv 196, Origin: church Aruncuta

Fig. 4. Deisis, painter Stefan Popa, 1774, Metropolitan Museum of Cluj, no. inv
43, Povenienţă: church Iuriu field (Cluj)
306 Florica Saveta Pop

Fig. 5. Deisis, painter Stefan Popa, 1775, Metropolitan Museum of Cluj,


no. inv 265, Origin: Suatu church (Cluj)

Fig. 6. Virgin with Child, painter Stefan Popa, 1784,


Metropolitan Museum of Cluj, no. inv 21; Povenienţă: Cojocna church (Cluj)
Restaurarea tabloului reprezentând
“Portretul Stareţului Paisie Velicicovski” ce
aparţine colecţiei Palatului Mitropolitan din Iaşi

Remus – Ioan Popa, Loredana Popa


Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului
de Artă Creştină ”Resurrectio”

Rezumat
Articolul prezintă starea de conservare a unei picturi, subliniind formele
de degradare existente pentru a alege metode de tratament conforme cu
principiile de restaurare în vigoare.

Date generale ale picturii


Obiect: tablou reprezentând “Portretul Stareţului Paisie
Velicicovschi”;
Autor: necunoscut;
Datare: sfarşitul secolului al - XVIII - lea;
Stil: clasic românesc;
Tehnică: ulei pe pânză, strat gros de preparatie din grund cu clei
si praf de cretă;
Dimensiuni: L = 91,5 cm; l = 73,6 cm;
Provenienţă: colecţia Palatului Mitropolitan din Iaşi.

Starea de conservare
Grad 1- obiect de consolidat şi de restaurat, urgenţă mare, este
necesară repunerea în valoare din punct de vedere artistic.
Stratul pictural
Este deteriorat în proporţie de 30%, prezentând desprinderi "în
acoperiş", desprinderi "oarbe", lacune mari, repictări 40% şi uzuri.
308 Remus – Ioan Popa, Loredana Popa

Curbarea uşoară a şasiului şi eventualele fluctuaţii ale condiţiilor de


mediu au dus la apariţia craclurilor, a lacunelor profunde şi super-
ficiale ale stratului pictural.
Murdăria aderentă, şocurile mecanice, sfâşierile şi rupturile su-
portului, zgârieturile şi rosăturile au afectat stratul pictural. Verniul
este alterat, neuniform, îmbrunat şi îngălbenit.
Suportul
Pânza prezintă numeroase sfâşieturi, rupturi şi lacune, petice
aplicate peste pelicule groase şi casante de clei, murdărie aderentă,
rosături, pierderi de material textil, urme de grund, pete de rugină de
la numeroasele cuie, semn ce arata că tabloul a mai fost supus unor
tensionări pentru refacere a planeităţii. Îmbinarea pânzelor este vizi-
bilă şi pe suprafaţa stratului pictural, provocând in timp numeroase
desprinderi şi lacune. Şasiul este din lemn de brad şi are atac al
insectelor xilofage.

Propuneri de tratament
1. Consolidarea stratului pictural şi scoaterea pânzei de pe sasiu;
2. Eliminarea peticelor;
3. Ţeserea rupturilor şi a tăieturilor;
4. Tensionarea pânzei prin tragere în benzi de calc;
5. Consolidarea definitivă a stratului pictural;
6. Curăţirea versoului pânzei şi a şasiului;
7. Curăţirea stratului pictural, eliminarea repictărilor şi
subţierea filmului de verni îmbrunat şi îngălbenit;
8. Chituirea lacunelor stratului pictural cu chituri compatibile cu
originalul şi finisarea chiturilor;
9. Tratarea lemnului şasiului contra insectelor xilofage;
10. Montarea pe şasiu;
11. Integrarea cromatică
12. Vernisarea locala a integrărilor cromatice;
13. Vernisarea finală;

308
Restaurarea tabloului reprezentând “Portretul Stareţului Paisie Velicicovski” 309

Metodologia aplicarii tratamentului


Tabloul reprezentând “Portretul Stareţului Paisie Velicicovschi”
aparţine colecţiei Palatului Mitropolitan din Iaşi şi a fost adus la
Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină
“RESURRECTIO" în vederea aplicării unor tratamente urgente de
conservare şi restaurare necesare. Operaţiile efectuate şi materialele
folosite au respectat principiul reversibilităţii şi a minimei intervenţii.
1. Consolidarea profilactică a stratului pictural s-a realizat cu o
soluţie de clei de peşte 4%, pregătită la cald, în baie de aburi. Aceasta
operatie a fost necesara pentru a scoate in siguranţă tabloul de pe
şasiu.
2. Eliminarea mecanică a peticelor a fost realizată după o
emoliere a cleiurilor cu o soluţie de apa cu alcool (1-1), cleiurile
rămase fiind îndepărtate mecanic cu ajutorul bisturiului. Sunt foarte
frecvente cazurile cand tablourile au suferit interventii de restaurare.
Sfâşieturile şi lacunele din suport erau rezolvate prin aplicarea pe
versou a peticelor cu clei de concentratie 15 – 20%. Aceste pelicule
de clei sunt foarte groase si casante producand si mai multe
degradari tabloului. Marginile acestor petice sunt deseori vizibile si
pe faţa picturii.
3. Sfâşieturile şi tăieturile aparute din diverse cauze nu sunt
suficient de mari pentru a reclama o consolidare radicală (dublarea
panzei). Pe verso, firele acestor zone se vor pune cap la cap, tesandu-
le (reîmpletind după caz ţesătura cu fire asemănătoare luate din
marginile pânzei, ţinându-se seamă de grenul original). Lipirea firelor
s-a făcut cu ajutorul spatulei electrice cu varf de ac folosind ca adeziv
paraloid B72 tras in fire.
4. Tensionarea pânzei in benzi de calc. Operaţiunea are un dublu
rol: înlătură toate deformarile pânzei şi ajută la aplicarea opera-
ţiunilor ulterioare de consolidare. Tensionarea s-a facut cu fâşii (de 5 cm
laţime având o ritmicitate de cca 5 cm) de calc pe un şasiu provizoriu
fix cu cca 10 cm mai mare pe toate laturile pânzei.
5. Consolidarea definitivă a stratului pictural. S-a realizat cu o
soluţie de clei de peşte 8% şi cu spatula caldă, alternând presa cald -
rece, pentru a reface aderenţa peliculei de culoare la stratul de
preparaţie sau la suport. Pentru o mai bună aderenţă a soluţiei de

309
310 Remus – Ioan Popa, Loredana Popa

clei, zonele lacunare s-au curăţit uşor prin degresare cu o soluţie


slabă de alcool etilic.
6. Curăţirea versoului. După o desprăfuire uşoară, pânza s-a
curăţat mecanic cu o pudră obţinută prin mărunţirea gumei abrazive,
iar local s-a intervenit mecanic prin uşoară răzuire cu bisturiul.
7. Curăţirea diferenţiată a stratului pictural. Murdăria aderentă şi
ancrasată, repictările s-a îndepărtat folosind soluţii standard de
curăţire pe bază de: alcool etilic, esenţă de terebentină, amoniac şi
ulei de in crud, stabilite în urma microtestelor de solubilitate,
intervenind mecanic cu bisturiul asupra zonelor emoliate şi gomflate,
uniformizând şi regenerând verniul.
8. Chituirea lacunelor superficiale şi profunde ale stratului
pictural. S-a folosit o tehnică etapizată de aplicare stratificată a
chiturilor pe bază de clei de peşte şi praf de cretă purificată:
- pregătirea suprafeţei lacunei şi a marginilor acesteia, pentru o
bună aderenţă a chiturilor, prin pensulare a unei soluţii de clei de
peşte 6%;
- aplicarea stratificată a chiturilor pe bază de clei de peşte 8% şi
praf de cretă purificată, prin pensulare în straturi subţiri;
- finisarea chiturilor prin şlefuire mecanică cu bisturiul şi alte
materiale abrazive.
9. Tratamentul lemnului şasiului contra insectelor xilofage.
Deoarece atacul acestor insecte este major, s-a efectuat tratamentul
prin pensulare cu o soluţie de permetrină 2% în white spirit, iar în
orificiile de zbor ale insectelor prin injectare. Tratamentul a fost
repetat de 3 ori la intervale de 48 de ore.
10. Montajul pe şasiu s-a facut după uscarea solutiei biocide.
11-12. Integrarea cromatică a chiturilor a completat unitatea
imaginii tabloului, redându-i frumuseţea. Aceasta s-a efectuat prin
retuş cromatic în tehnica ritocco şi velatura cu culori de verni,
vernisând apoi local integrările cu verni damar şi terebentină 5%.
13. Vernisarea finală a tabloului. După uscarea integrărilor şi a
vernisărilor locale, s-a vernisat final tabloul pentru a proteja întreg
stratul pictural cu un verni de damar şi terebentină 15% (în care s-a
adaugat ceară de albine purificată).

310
Restaurarea tabloului reprezentând “Portretul Stareţului Paisie Velicicovski” 311

Tabloul reprezentand “Portretul Stareţului Paisie Velicicovschi”


va reveni după restaurare în colecţia Palatului Mitropolitan din Iaşi
căreia îi aparţine. Se recomandă să se evite şocurile mecanice şi să i
se asigure un climat cât mai adecvat de temperatură şi umiditate
(t=180C; UR = 55-60%), iar restauratorul va monitoriza (cu acordul
proprietarului) din când în când obiectul pentru a înregistra
eventualele modificări survenite şi adaptarea lucrării la noile condiţii
de mediu.

Bibliografie
1. Brandi C., Teoria restaurarii, Ed. Meridiane, Bucuresti 1996
2. Baroni S., Restauro e conservazione dei dipinti, Fabbrio Editori, 2003
3.Vornicu N., Bibire C., Geba M., Diaconescu R., Dezvoltarea tehnicilor analitice
pentru studierea compozitiei si degradarii patrimoniului cultural, Ed. Doxologia,
2011
4. Pascual E., Patino M., Restaurer les Tableaux, Ed. Gründ;
5. Knut N., The restoration of Paintings, Ed. Könemann, 1999.

311
312 Remus – Ioan Popa, Loredana Popa

Fig. 1 Foto ansamblu înainte de restaurare

Fig. 2 Foto din timpul restaurarii - Chituirea lacunelor stratului pictural

312
Restaurarea tabloului reprezentând “Portretul Stareţului Paisie Velicicovski” 313

Fig.3 Imagine de ansamblu dupa restaurare

313
Restoration painting representing
"Portrait of Abbot Paisie Velicicovski"
collection belonging to the
Metropolitan Palace of Iasi

Remus – Ioan Popa, Loredana Popa


Center for Conservation and Restoration of Heritage
Christian Art "Resurrectio"

Abstract
The paper presents the state of conservation of paintings, highlighting
existing forms of degradation and choice of treatment methods in accordance
with the principles of restoration force.

Introduction
Subject: Painting representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski";
Author: Unknown;
Date: End of eighteen - century;
Style: Classic Romanian;
Technique: Oil on canvas, preparation of soil thin layer of glue
and chalk dust;
Dimensions: L = 91, 5 cm; l = 73, 6 cm;
Provenance: Collection belongs to the Metropolitan Palace of Iasi

Conservation status
Grade 1 - object with big emergency, should be restored in terms
of artistic value [1].
Pictorial layer is damaged 30%, showing separation between
different layers, repainted 40% and tears.
Restoration painting representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski" 315

Adhering dirt, mechanical shocks, tearing and ruptures support,


scratches and gall affected painting layer. Varnish is altered, irregular
and yellow.
Support is linen and has many rip, tear and gaps patches applied
over thick and brittle film of glue, adhering dirt, gall, loss of fabric,
traces of primer, rust stains from nails many signs showing that
picture has been subjected to tension for restore flatness. Joining
canvas is visible on the painting surface layer, causing numerous
separation and gaps. The chassis is made of pine and had insect
attack.

Proposed treatment:
1. Consolidation of the painting layer and removing the canvas
from the frame
2. Removing patches
3. Weaving tears and cuts
4. Tensioning the canvas by pulling on tracing paper strips to
restore flatness of canvas
5. Final consolidation of the painting layer
6. Cleaning the back of canvas and the frame
7. Cleaning painting layer, removing repainting and thin film of
yellow varnish
8. Filling gaps of painting layer with putty layer compatible with
the original painting and finishing after drying
9. Treating the wood chassis against insect attack
10. Mounting chassis
11. Chromatic integration
12. Revarnishing of chromatic integration
13. Final revarnishing

The methodology of applying treatment


Picture representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski" belongs
to the collection of the Metropolitan Palace of Iasi and was brought to
the Center for Conservation and Restoration of Heritage Christian Art
"RESURRECTIO" for the application of urgent conservation and

315
316 Remus – Ioan Popa, Loredana Popa

restoration treatments needed, operations performed and materials


used have the principle of minimum intervention and reversibility [3].
1. Consolidation preventive of the painting layer was done with a
solution of 4% isinglass prepared in hot steam. This operation was
necessary to remove in safety the canvas from the frame.
2. Mechanical removal of the patches with scalpel was done after
softening the glue with water and alcohol solution (1-1). Some rip
and gaps of support were solved by applying the patches with glue
concentration from 15 to 20%. These glue films are very thick and
brittle glue and producing more painting degradation, often visible
on the face painting.
3. Weaving tears and cuts from various causes - they are not large
enough to require more radical consolidation (double canvas). On the
back, they have pieced together, as appropriate fabrics with lines
taken from canvas edges (the original garnet). Bonding wires was made
with electrical spatula - tipped needle, using paraloid B72 adhesives [4].
4. Tension the canvas by pulling on tracing paper strips to restore
flatness of canvas - The operation has a dual role: remove all distor-
tions of canvas. Tension was made with tracing paper strips (5 cm
width with a rhythm of about 5 cm) on temporary fixed chassis with
about 10 inches wider on all sides of the canvas [2].
5. Final consolidation of the painting layer was made with a glue
solution over 8% and hot spatula, alternating hot - cold press to
restore the adhesive of painting layer to layer preparation or support.
6. Cleaning the back of the canvas - After cleaning the dust, the
back of the canvas was cleaned with a powder (shredding gum
abrasive) or removed mechanically by gentle scraping with a scalpel.
7. Cleaning painting layer, removing repainting and thin film of
yellow varnish Adhesion and dirt clogged, repainting were removed
using standard cleaning solutions based on: alcohol, essence of
turpentine, ammonia, in crude oil, determined after micro-testes
solubility and regenerating varnish.
8. Filling gaps on superficial and deep layer of painting. We used
the adhesive –fish glue and purified chalk dust:
- Surface preparation gap and its edges for good adhesion of
sealants, brushing a solution of isinglass 6%;

316
Restoration painting representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski" 317

- Layered application based on adhesive putty layer – isinglass


over 8% and purified chalk powder, brush in thin layers; - Finishing
sealants by mechanical polishing with scalpel and other abrasives.
9. Treatment of wood chassis against insect attack - The attack of
these insects is major. The solution of permethrin 2% in white spirit
was applied with a brush on the surface of chassis and injected in any
insect flight holes. Treatment was repeated 3 times every 48 hours.
10. Mounting chassis was made after drying the solution biocides.
11-12. Chromatic integration completed unit image of the painting.
This was done by the color retouching in ritocco technique and
rigging in varnish color, then revarnish local integrations with Damar
varnish and turpentine 5% [5].
13. Final revarnishing of painting. After drying integration and
local varnishing, painting was finally protect with a varnish layer of
Damar and turpentine 15%.

Picture representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski" will


return after restoration in the collection of the Metropolitan Palace
Iasi which it belongs. It is recommended to avoid mechanical shocks
and provide a more adequate temperature and humidity (t = 18°C,
RH = 55-60%).
The restorer monitor (with the owner) from time to time the
object to record any changes made and the painting adapting to new
environmental conditions.

References
1.Brandi C., Theory restoration, Ed.Meridiane, Bucharest, 1996
2. Baroni S., Restauro is conservazione dei dipinti, Fabbrio Editors, 2003
3. Pascual E., Patino M., Restaurer les Tableaux, Ed.Grund, 2003
4. Knut N., The Restoration of Paintings, Ed Könemann, 1999

317
318 Remus – Ioan Popa, Loredana Popa

Fig. 1 Picture representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski"


collection belonging to the Metropolitan Palace of Iasi. Before restoration

Fig. 2 Filling gaps of painting layer

318
Restoration painting representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski" 319

Fig. 3 Picture representing "Portrait of Abbot Paisie Velicicovski"


After restoration Chromatic integrated and varnished

319
Aspecte privind restaurarea publicaţiei
“Kontract pentru luminarisirea
capitale cu gaz”-1858

Vasilica Necula
Centrul de Conservare-Restaurare a
Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Iaşi

Rezumat
Lucrarea de faţă prezintă descrierea sumara a documentului“Kontract
pentru luminarisirea capitalei cu gaz” (1858), analiza stării de conservare şi
etapele restaurării sale în conformitate cu metodele şi principiile în vigoare.

Introducere
Documentul“Kontract pentru luminarisirea capitalei cu gaz” a
apărut în 1858, constituind primul contract de iluminat public din
Iaşi . Posesorul prezentului document este Biblioteca ”D.Stăniloae“-
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Iaşi.

Descrierea sumara
Acest document a fost tipărit în Iaşi, la Tipografia Institutului
Albinei, pe hârtie industrială, în limba romana, cu caractere chirilice
şi latine (alfabet de tranziţie) şi cerneala neagra; Documentul are
urmatoarele dimensiuni (21 x 13,9 x 0,1) cm şi un număr de 11
pagini .
Pe foia de titlu este reprezentată stema
Moldovei de la 1858 (fig.1).
Aspecte privind restaurarea publicaţiei “Kontract pentru luminarisirea capitalei cu gaz”-1858 321

Analiza stării de conservare


- depuneri de praf, murdarie aderentă, foi şifonate, fisuri, rupturi,
colţuri îndoite, pete , găuri de zbor, halouri (fig.1 şi 2);

Fig. 2 Pete, găuri de zbor, halouri,


colţuri îndoite, fisuri, rupturi.
Fig. 1 Depuneri de praf,
murdarie aderentă,
foi şifonate, colţuri îndoite

Tratamente efectuate
- investigaţiile biologice;
- tratamente de dezinfectie (cartea a fost introdusă în etuvă, într-
o atmosferă de formol, timp de 48 de ore).
- investigaţiile fizico-chimice, prin care s-a determinat natura
fibrelor, tipul hârtiei, natura agentului de încleiere, tipul de udare,
gradul de incleiere, tipul cernelei şi solubilitatea ei, pH-ul hârtiei;
- curatire uscata: prin desprăfuire, cu ajutorul unei pensule şi prin
abraziune, cu ajutorul unei radiere (fig. 3 şi4);
- curatire cu solvenţi, prin tamponare cu alcool etilic 1/3 şi apă
alcalinizată 2/3;

321
322 Vasilica Necula

- curaţire umedă –cernelurile de tipar prezintă stabilitate la apă,


de aceea s-a putut aplica tratamentul de curăţire umedă-spălarea
(fig. 5);
- deacidifiere cu soluţie de Ca(OH)2;
- uscarea: foile au fost aşezate în rastel, pe site de nylon;
- consolidare prin reîncleiere cu soluţie de CMC 1%(fig.6);
- reîntregirea prin turnare de pastă , văl japonez şi soluţie de CMC
2% (fig. 7);
- fălţuirea şi aşezarea la presă;
- refacerea blocului de carte (fig. 8).

Fig. 3 Curatire uscata: prin Fig. 4 Curatire uscata:


desprăfuire prin abraziune cu radiera

Fig. 5 Curăţire umedă Fig. 6 Consolidare prin reîncleiere

322
Aspecte privind restaurarea publicaţiei “Kontract pentru luminarisirea capitalei cu gaz”-1858 323

Fig. 7 Reîntregirea prin Fig. 8-Refacerea blocului de carte


turnare de pastă.

Masuri de conservare
Materialele organice absorb umiditatea din aer şi reacţionează
foarte mult la variaţiile de temperatură şi umiditate relativă. Menţinerea
unui microclimat stabil cu oT=18oC şi o UR=50% şi o manipulare
atentă a documentelor din bibliotecă va prelungi semnificativ durata
lor de conservare.

Concluzii
Documentele din arhive şi biblioteci reprezintă o sursă fragilă şi
vulnerabilă, ameninţată cu deteriorarea sau pierderea irecuperabilă a
materialelor odată cu trecerea timpului.
Incetinirea proceselor de degradare a documentelor este posibilă
doar acţionând asupra factorilor externi precum: temperatura, umi-
ditatea, lumina, agenţi biologici(mucegaiuri, insecte, rozătoare), agenţi
chimici şi mecanici (poluanţi, praf).

Bibliografie
1. Oprea, F., Manual de restaurare a cărţii vechi şi a documentelor grafice, Ed. MNLR, 2009
2.Vornicu N., Bibire C. Biodeteriorarea operelor de artă, Ed. Trinitas, 2001
3. Melniciuc-Puică, N.; Ardelean E., Aspecte ale degradări materialelor celulozice.
Lemnul şi hârtia, Editura Performantica, Iaşi, 2010.

323
Aspects of restoration publication
"Kontract for luminarisirea gas capital" - 1858

Vasilica Necula
Center for Conservation and Restoration of Heritage Christian Art
"Resurrectio" Metropolitan of Moldavia and Bukovina, Iasi

Abstract
This paper presents a brief description of the document „Kontract for
lighting gas capital” (1858), analyzing the state of its preservation and resto-
ration stages according to the methods and principles in force.

Introduction
Document "Kontract for luminarisirea gas capital" appeared in
1858 as a first contract for public lighting in Iasi. The holder of this
document library "D. Stăniloae" - Metropolitan of Moldavia and Buko-
vina, Iasi.

Description
This document was printed in Iasi Printing Institute Bee indus-
trial paper in Romanian with Cyrillic and Latin characters (alphabet
transition) and black ink The document has the following dimensions
(21 x 13.9 x 0.1) cm and a total of 11 pages.
On the front side of this is the emblem
Moldova in 1858 (Fig. 1).
Analysis of conservation
- deposits of dust, dirt adhering sheet wrinkles, cracks, tears, bent
corners, stains, holes flying, halos (Fig. 1 and 2);
Aspects of restoration publication "Kontract for luminarisirea gas capital" - 1858 325

Fig.1 Deposits of dust, Fig. 2 Stains, holes flying, halos, bent


dirt adhering sheets wrinkled, corners, cracks, tears.
bent corners

Treatments performed
- biological investigations;
- removal treatments (the book was placed in the oven, in an
atmosphere of formalin for 48 hours).
- physicochemical investigations, which determined the nature of
the fibers, paper type, nature of bonding agent, type of irrigation,
degree of gluing, ink type and its solubility, pH paper;
Dry-cleaning: by dusting with a brush and abrasion with a
deletion (Fig. 3 şi4);
- Cleaning solvents, by dabbing with alcohol third and alkalized
water 2/3;
- clean wet-ink printing the stability to water, so cleaning could
be applied wet-cleaning treatment (Figure 5);
- acid-free solution of Ca (OH) 2;
- drying: leaves were placed in the rack, nylon site;
- strengthening the reîncleiere with 1% CMC solution (Fig. 6);
- Reunification molding paste, Japanese veil and 2% CMC solution
(Fig. 7);
- folds and placing the press;
- book-recovery block (Fig. 8).

325
326 Vasilica Necula

Fig.3 Dry cleaning: by dusting Fig.4 Dry cleaning: with eraser


abrasion

Fig.5 Wet cleaning Fig.6 Consolidation by gluing

Fig. 7 Reunification molding paste. Fig. 8 Recovery block book

326
Aspects of restoration publication "Kontract for luminarisirea gas capital" - 1858 327

Conservation measures
Organic materials absorb moisture from the air and reacts very
much variations in temperature and relative humidity. Maintaining a
stable microclimate OT = 18oC and RH = 50% and a careful handling
of documents in the library will significantly extend their shelf life.

Conclusions
Documents in archives and libraries are a source fragile and
vulnerable, threatened with damage or irretrievable loss of material
over time.
Slow degradation processes documents can only acting on external
factors such as temperature, humidity, light, biological agents (fungi,
insects, rodents), chemical and mechanical (pollutants, dust).

Refetrences
1. Oprea, F., Manual de restaurare a cărţii vechi şi a documentelor grafice, Ed. MNLR,
2009
2.Vornicu N., Bibire C. Biodeteriorarea operelor de artă, Ed. Trinitas, 2001
3. Melniciuc-Puică, N.; Ardelean E., Aspecte ale degradări materialelor celulozice.
Lemnul şi hârtia, Editura Performantica, Iaşi, 2010.

327
Expresivitate iconografică şi
conservare canonică în arta eclezială (I)

Georgeta Merişor Dominte


Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea " Al.I. Cuza", Iaşi

Rezumat
Prin intermediul unei introduceri la analiza tipologiilor reprezentărilor
vizuale la catolici şi la ortodocşi ale temei iconografice Arborele lui Iesei se
prezintă o paralelă de principiu între expresivitate iconografică şi conser-
vare canonică în arta eclezială. Aceste caracteristici se înterpătrund şi
totodată individualizează şi diferenţiază, prin gradul lor diferit de suprema-
ţie, exprimările artei sacre creştine din Apus faţă de cele din Răsărit. Pornite
iniţial dintr-un filon comun, anterior separării catolicismului de ortodoxie, ele
ilustrează, cu asemănări din punct de vedere conceptual dar şi cu diferenţe
de exprimare plastică, ideea genealogiei şi corespondenţei cu Divinitatea,
ca o parafrază la conservarea valorilor supreme ori ca un corolar creştin al
moştenirilor de retransmis.

Arta eclezială este, prin însăşi definirea ei, legată de biserică şi de


credinţă, pe care o exprimă şi o propagă cu mijloace prelucrate şi cu
un limbaj artistic adecvat.
În artă, simbolurile, metaforele şi alegoriile sunt oricând folosite,
pentru ca diverse mesaje să poată deveni mai atractive în variate
situaţii şi să îi sensibilizeze mai lesne pe receptori. O intenţionată
poetică a artei sacre, nu numai a cuvântului, a sunetului, a gestului, ci
şi a imaginii fixate în anumite repere, întrebuinţează şi ea decantate
mijloace care îi pot conferi un plus de expresivitate. Dacă ne imagi-
năm filonul creştinismului precum un trunchi, în care se concen-
trează seva dinspre rădăcini pentru a fi distribuită ramurilor, putem
avea mai lesne o idee de ansamblu asupra istoriei creştinismului. În
cadrul acesteia, precum feţele unei monede, dualitatea ortodoxie-
catolicism ne relevă expresii corelate şi totuşi distincte ale aceleiaşi
credinţe creştine. În continuare, în fiecare situaţie în parte vom întâlni
Expresivitate iconografică şi conservare canonică în arta eclezială (I) 329

ponderi diferite de expresivitate şi canon, de libertate creativă şi


rigoare asumată, de căutare a formelor de redare şi de respectare a
celor devenite tradiţionale. Astfel, prin reprezentările artistice din
Răsăritul şi Apusul arealului creştin, ortodoxia şi catolicismul ne oferă o
serie de diferenţieri procedurale şi stilistice care exprimă vizual
modalităţi formale creative, pornite însă din acelaşi filon de înţele-
gere şi de redare prin imagini a credinţei creştine. Prin urmare, aceasta
se face cunoscută şi cu ajutorul unor realizări sensibile, care fac corp
comun cu ea, pentru a o exprima cât mai complex şi a o media cu cât
mai multă eficienţă către ansamblul de simţuri ale fiinţei umane.
Capacitatea văzului fiind însuşirea care permite acumularea celor mai
multe informaţii, ea este totodată şi cea mai solicitată pentru a le
recepta. Se spune că înţelegerea, nuanţată cu ajutorul punctelor de
vedere, se educă în timp, în relaţie cu specificurile contextelor civili-
zatorii, în care exemplele şi acumulările culturale, bazate şi pe factori
de credinţă, devin hotărâtoare pentru dezvoltările individuale şi
sociale. În consecinţă, există un continuum creativ al mijloacelor care
informează şi al informaţiilor ca atare. În oricare vreme sau loc se
întrebuinţează cu preponderenţă acele modalităţi care pot să atragă
cel mai mult şi care permit transmiteri in-formative cât mai cuprinză-
toare, convingătoare şi de durată. Pentru asemenea obiective, de la
sine şi cu necesitate, şi-a făcut simţită prezenţa expresivitatea şi în
sens religios. Pe de altă parte, ca o rezultantă logică a conservării cre-
dinţei în făgaşurile ei, formele de exprimare structurativă au primit
prestabilirea lor, apărând astfel canoane de reprezentare sau speciale
modalităţi de conservare a unor percepte esenţiale. Privind Arta Sacră
în ansamblul ei, constatăm că întâlnim asemenea situaţii în toate
marile epoci istorice, cu specificarea că generarea unor reguli ale
exprimărilor vizuale aveau deobicei o mai pregnantă determinare
economică şi socială în acele locuri şi perioade în care cei doritori de
putere îşi urmăreau instaurarea unor supremaţii şi dispuneri teritoriale.
(Exemple în acest sens sunt destule vestigii vechi, deoarece încă din
antichitate măsuri ordonatoare au format specificuri ale exprimărilor
artistice vizuale). Mai târziu, în creştinism, atunci când s-au produs
disjuncţii care nu şi-au mai aflat concilierea, acestea s-au repercutat
şi în procedurile artistice, apărând astfel direcţii cu diferenţieri de

329
330 Georgeta Merişor Dominte

substanţă privind redarea vizuală, etc. Răsăritul creştin şi-a menţinut


în arta eclezială tradiţiile moştenite, devenind pavăză de rezistenţă
istorică faţă de atacuri străine şi perfecţionându-şi, din etapă în etapă,
propriile modalităţi de exprimare. În cadrul lor, cu raportare la Bizanţ
şi la specificurile regionale, şi-a dezvoltat nuanţări creative autohtone,
evitând, pe un parcurs istoric, acele desprinderi totale de un fundament
canonic vizual, desprinderi care au devenit stiluri de sine stătătoare
în Arta Sacră din Apus. Acestea au mizat, cu insistenţă, pe expresivitate,
motivându-şi alegerea în raport cu trăirile omeneşti ale Mântuito-
rului Iisus Hristos, expresie a întrupării Divinului ca om. În Răsărit,
respectările canoanelor iconografice îşi propuneau altceva, exprimarea
unei lumi transcendente, mai presus de fiinţa umană, care să o deter-
mine pe aceasta să se străduie a se ridica la nivelul divin, al sfinţeniei.
Imaginea nu mai era decât un intermediar, o legătură care să îl poarte
pe credincios spre înălţimile unei lumi cereşti, diferită de cea pămân-
tească dar recognoscibilă tocmai prin anumite repere vizuale. Faţă de
aspectele artistice laice, care au experimentat lucrul cu forma până la
distrugerea şi la recompunerea ei, cu premise şi mesaje deseori ten-
sionante ori fatidice (în care urâtul, cu derivatele sale, devine astfel
determinant şi rezultat estetic), aspectele artistice religioase îşi propun
primatul mesajului frumos, deci o recuperare şi o restaurare a for-
melor vizuale prin integritatea lor (nu o vulgarizare a acestora pentru
un public cât mai extins - chiar dacă, în raport cu cerinţele pieţii,
uneori se constată diverse concesii faţă de unele minimalizări
estetice).
Expresivitatea este definită drept „ caracteristică a operei de artă
care se referă la modul viu, clar, elocvent, sugestiv, în care sunt puse
în evidenţă informaţiile de natură plastică, emoţională şi ideatică,
semnificaţia lor, mesajul creatorului. În principiu, expresivitatea este
implicită şi indispensabilă oricărei opere de artă...” [1]
Ideea de Conservare cuprinde în esenţa ei matricea acţiunilor de
menţinere sau păstrare, cât mai mult timp, a unor bunuri sau
realizări, fără a se mai permite deteriorarea acestora. Pe de altă parte,
ideea de Creativitate, care însumează şi expresivitatea reprezentă-
rilor, introduce schimbarea (mai evidentă sau mai subtilă), a unor
parametri fundamentali, structurativi, ori doar a aspectelor acestora,

330
Expresivitate iconografică şi conservare canonică în arta eclezială (I) 331

în măsuri diferite şi în funcţie de contexte istorice şi geografice,


religioase, politice şi culturale, etc. În ortodoxie, stabilirea unor
canoane iconografice permite conservarea unor modalităţi de trans-
mitere a învăţămintelor liturgice fără alterări şi imixtiuni care ar
perturba înţelesurile mesajelor de credinţă. Acestea nu exclud însă
creativitatea de expresivităţi iconografice ca faptă profesională, care
valorizează în plus imaginile redate. Ea este însă inclusă respectării
dogmelor, tocmai din considerentele de transmitere a acestora pe
multiple căi, conform şi simţurilor de receptare umană. Se realizează
astfel, în parcursul timpului, o conservare faptică a credinţei ortodoxe,
canoanele iconografice pentru arta de factură bizantină exprimând
rezonanţa unor ordonări prestabilite, primite prin revelaţie şi asumate
ca diriguitoare pentru operele ecleziale. Totodată, se induce credin-
cioşilor înţelegerea şi trăirea mai profundă a relaţiei lor cu logosul
divin, făcut cunoscut fiinţei umane prin intermediul imaginilor pe
care aceasta le poate înţelege şi reda.
În oricare vreme oamenii au fost atraşi şi convinşi de ceea ce este
mai presus de natura şi dimensiunea fiinţei umane, de măreţia unor
forme de reprezentare. Astfel, pentru a fi transmisă eficient ideea de
supremaţie, s-au realizat în fiecare epocă istorică lucrări supradimen-
sionate. Monumentalitatea nu este însă numai a edificiilor grandi-
oase, ea poate să fie reprezentată şi prin realizări de mai mică anver-
gură, care exprimă maiestuozitatea ansamblului respectiv prin arta
compoziţiei elementelor incluse. De exemplu, în arta eclezială, indi-
ferent de amploarea reprezentării ori minuţiozitatea sau miniaturi-
zarea ei, imaginea Arborelui lui Iesei ne apare de la sine monu-
mentală prin însăşi conceptul ideatic redat prin cel vizual, ambele
fiind subsumate inducerii stării de atotcuprinzătoare şi elansată
dezvoltare. Seva acesteia circulă necontenit şi se extinde în afara
imaginii, în privitor, impregnându-l cu trăirea devenirii în Duh şi
ridicându-l pe treptele desăvârşirii, printr-un model iconografic
metaforic.
Deoarece arborele “are rădăcinile în pământ, iar ramurile i se
îndreaptă spre cer, el este o reflectare a existenţei celor două lumi şi a
lumii de legătură între cea de sus şi cea de jos… Arborele a fost
adesea considerat drept axă a lumii în jurul căreia se află Cosmosul…

331
332 Georgeta Merişor Dominte

Arbori sfinţi există la aproape toate popoarele antice, parţial reali,


parţial idealizaţi şi ridicaţi la rang de simbol cosmic.” [2]
În cadrul religiei creştine „genealogia neamului după trup al
Mântuitorului nostru Iisus Hristos este amintită în Noul Testament
doar de Sfinţii Evanghelişti Matei şi Luca, amândoi arătând că Iosif se
trage din seminţia lui David. Genealogia este prezentată de aceştia
pentru a sublinia realitatea naşterii lui Iisus Hristos, originea sa
iudaică împărătească, din care decurge şi mesianitatea... Genealogia
lui Iisus a trecut cu timpul, atât in iconografia apuseană cât şi în cea
răsăriteană, ortodoxă, sub forma unei reprezentări simbolice cunos-
cută sub numele de "Arborele lui Iesei”. Pentru prima dată tema apare în
sec. al XI -lea într-o miniatură din Codex Vysehrad, un Evangheliar
din Praga, unde sunt reprezentaţi Iesei (tatăl lui David) şi Isaia
Prorocul, din a cărei prorocie se inspiră pictura: "Va răsări toiag din
Iesei şi floare se va înălţa din rădăcina lui" (Isaia XI, 1.)
"Arborele lui Iesei” a fost reprezentat în aproape toate formele de
artă creştină. Mai ales în arta apuseană apare reprezentat în manus-
crise, pe vitralii, şi sub forma de basorelief pe faţadele catedralelor. În
răsărit este (deobicei) înfăţişat în frescă dar şi sub formă de broderie.

1 2

Fig.1; 2 - Arborele lui Iesei , vitraliu în Catedrala din Chartres, 1145 şi


Miniatură ( Literă ornată) în Biblia Capucinilor,
1180(Biblioteca naţională a Franţei, Paris)

332
Expresivitate iconografică şi conservare canonică în arta eclezială (I) 333

Fig. 3- Arborele lui Iesei - schiţă colorată de Herrad de Hohenburg,


Hortus Deliciarum ,înainte de 1195

4 5

Fig.4 - Două panouri din vitraliul reprezentând Arborele lui Iesei


în Catedrala din Canterbury, sec. XII –XIII
Fig. 5 - Relief miniatural al Arborelui lui Iesei
(de la un obiect individual), 1200, Bavaria

333
334 Georgeta Merişor Dominte

6 7

Fig.6 - Arborele lui Iesei, vitraliu în Biserica Sf. Ştefan din Beauvais,
Franţa, 1522-1524
Fig.7 - Broderie reprezentând Arborele lui Iesei

Reprezentarea acestei teme este întâlnită începând cu sec. al XII-lea


în erminiile athonite. În lucrarea sa, “Erminia picturii bizantine”, iero-
monahul Dionisie din Furna îndeamnă ca scena “Arborele lui Iesei” să
fie zugrăvită astfel: “Dreptul Iesei dormind şi de sub coaste, din josul
spinării lui ies trei ramuri: cele două mici înconjurându-l împrejur pe
el, iar ramura cealaltă mare mergând în sus; şi pe ea (sunt imprejur)
împăraţii evreilor încolăciţi (de mlădiţe), de la David până la Hristos.
Mai întâi David ţinând alăuta, apoi din sus de el Solomon, ţinând în
mână o carte închisă; şi din sus de Solomon, ceilalţi impăraţi după
orânduială; ţinând în mâini câte un sceptru, iar în vârful ramurei
Naşterea lui Hristos. Şi de o parte şi de cealaltă prorocii cu prorociile
lor, fiind şi ei înfăşuraţi împrejur între ramurile arborelui şi privindu-
l pe Hristos şi aratându-l cu degetul. Şi din josul prorocilor, de o parte
şi de cealaltă parte a lui Iesei, înţelepţii elinilor şi vrăjitorul Valaam,
ţinându-şi în mâini fiecare zisele sale şi, uitându-se în sus, arată spre
Naşterea lui Hristos." [3]
În iconografia românească tema “Arborele lui Iesei” a apărut
începând cu sec. al XVI-lea, doar în Moldova, nu şi în Muntenia. În
pictura exterioară a mănăstirilor din Bucovina ea este reprezentată

334
Expresivitate iconografică şi conservare canonică în arta eclezială (I) 335

pe suprafeţe mari, în dreptul naosului, deobicei pe faţada zidului


dinspre sud. La bisericile Mănăstirilor Voroneţ, Humor, Vatra Moldo-
viţei, Suceviţa şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, precum şi în alte
părţi (Probota), ori în icoane mai vechi sau mai noi, deşi întâlnim
acelaşi canon structurativ pentru “Arborele lui Iesei”, creativa expre-
sivitate plastică a realizării dă nota distinctă fiecărei imagini în parte.
Rămâne pentru o prezentare ulterioară detalierea compoziţiilor
acestora, ca şi a diferitelor exprimări apusene ale Arborelui lui Iesei,
inspirate de ideea genealogiilor de neam, de cea a transmiterii şi con-
servării valorilor, precum şi de faptul esenţial şi existenţial că omul
şi-a căutat permanent o corespondenţă cu Divinitatea.

8 9

Fig.8 - Arborele lui Iesei pe faţada sudică de la Voroneţ, sec. al XVI-lea


Fig. 9- Arborele lui Iesei pe faţada sudică de la Suceviţa, sec. al XVII-lea

9a;9b

Fig. 9a; 9b - Detalii cu Naşterea şi Răstignirea din


Arborele lui Iesei de la Suceviţa

335
336 Georgeta Merişor Dominte

10 10b

Fig.10;10b - Icoane cu tema Arborele lui Iesei

Rezumat
Prin intermediul unei introduceri la analiza tipologiilor reprezen-
tărilor vizuale la catolici şi la ortodocşi ale temei iconografice Arborele
lui Iesei se prezintă o paralelă de principiu între expresivitate icono-
grafică şi conservare canonică în arta eclezială. Aceste caracteristici se
înterpătrund şi totodată individualizează şi diferenţiază, prin gradul
lor diferit de supremaţie, exprimările artei sacre creştine din Apus
faţă de cele din Răsărit. Pornite iniţial dintr-un filon comun, anterior
separării catolicismului de ortodoxie, ele ilustrează, cu asemănări din
punct de vedere conceptual dar şi cu diferenţe de exprimare plastică,
ideea genealogiei şi corespondenţei cu Divinitatea, ca o parafrază la
conservarea valorilor supreme ori ca un corolar creştin al moşteni-
rilor de retransmis.

Note şi bibliografie
[1] – Liviu Lăzărescu şi Amelia Pavel - Dicţionar de artă ( Forme, tehnici, stiluri
artistice), vol. I, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1995, p. 174
[2] – Hans Biedermann, Dicţionar de simboluri, vol. I, Ed.Saeculum, I.O., Bucureşti,
2002,.pp. 30-31.

336
Expresivitate iconografică şi conservare canonică în arta eclezială (I) 337

[3] – http://www.crestinortodox.ro/diverse/arborele-iesei-96684.html;
– I.D.Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1973

Surse pentru imagini:


http://en.wikipedia.org/wiki/Tree_of_Jesse
http://www.crestinortodox.ro/diverse/arborele-iesei-96684.html
http://www.nltaylor.net/medievalia/jesse/TreeofJesseweb/HerradTree-tb.html
http://sstfm.org/http:/sstfm.org/church-school-begins-tree-of-jesse-nativity-series/

337
Iconographic expression in art conservation
ecclesial canonical (I)

Georgeta Merişor Dominte


Faculty of Orthodox Theology, University "AI Cuza" Iasi

Abstract

Through the introduction of the "Iesei Tree" iconographic theme into the
catholic and orthodox visual representation typology analysis, a parallel is
made between the iconographic expressiveness and the canonical conser-
vation in the ecclesiastic art. These characteristics intertwine and at the
same time differentiate the expression of the sacred Christian art from the
West and East, through the different degree of supremacy. Started initially
from a common basis, prior to the separation of Catholicism and Orthodoxy,
these illustrate, through conceptual resemblances but also differences of
plastic expression, the idea of genealogy and correspondence with the
Divinity, as a paraphrase to the conservation of the supreme values or as a
Christian corollary that must be retransmitted.

Ecclesiastical art is, by its very definition, connected with the


church and the faith they express and propagate by means processed
and an appropriate artistic language.
In art, symbols, metaphors and allegories are always used for
different messages can become more attractive in various situations
and to raise more easily the receptor. A deliberate poetic religious
art, not only speech, sound, gesture, but in some parts of the image
set, and it uses decanted means might give extra expressiveness. If
we imagine Christianity as a core strand, which focuses sap from the
roots to be distributed branches, we can more easily an idea of the
history of Christianity. Within it, such as faces of a coin, duality
Orthodox Catholicism reveals distinct yet interrelated expressions of
the same Christian faith. Further, in each situation we encounter
different weights and canon expression, creative freedom and rigor
Iconographic expression in art conservation ecclesial canonical (I) 339

undertaken, search forms of play and respect for the traditional now.
Thus, artistic representations of East and West area Christian Ortho-
doxy and Catholicism gives us a series of procedural and stylistic
differences visually expressing formal creative ways, but in the same
vein started to understand and play with images of the Christian
faith. Therefore, it is known using sensitive achievements, which are
firmly attached to it, to express it more complex and average it with
as much efficiency to all the human senses. Seeing the assimilation
capacity which allows the accumulation of more information, it is also
the most requested to receive them. It is said that understanding,
nuanced with views, it educates over time in relation to specifics
civilizational contexts in which examples and cultural accumulation
based and faith factors become critical to individual and social
developments. Consequently, there is a continuum of creative means
to inform and information as such. At any time or place it uses mainly
those ways that can attract the most and which permit the in-
formative as comprehensive, compelling and enduring. For such pur-
poses by themselves and need, has made its presence felt expre-
ssiveness and religious sense. On the other hand, as a logical result of
conservation faith in forms of expression have received their preset,
appearing in such special ways canons of representation or preservation
of essential precepts.Sacred Art on the whole, we find that we encounter
such situations in all the major historical eras, specifying that the
generation of visual expression rules were usually 1 May obvious
economic and social determination in those places and times when
the required power pursuing its establishment of supremacy and
territorial arrangement. (Examples are plenty of ancient remains
because since antiquity formed specifics ordering measures of visual
artistic expression). Later in Christianity occurred when disjunctions
that have not been reconciling they were passed and artistic proce-
dures, unavoidable directions with substantive differences on visual
playback, etc. Christian East maintained the traditions inherited
ecclesiastical art, becoming historical shield resistance against foreign
attacks and perfecting of stage stage their own ways of expression. In
them, with reference to Byzantium and regional specifics, he developed
local creative nuances avoiding a historical journey, those total sepa-
ration canonical foundation visual styles detachment which became

339
340 Georgeta Merişor Dominte

independent in Sacred Art of the West. They have relied, insisting on


expressiveness, giving reasons for its choice against human expe-
riences of Jesus Christ, as a human expression of the Divine Incar-
nation. In the East, respect iconographic canons aims else express a
transcendent world above human being to induce the latter to strive
to live up to the divine holiness. No image was only an intermediary,
a link to the believer to bear heavenly heights of a world different
from the earthly but just recognizable by certain visual cues. Against
secular artistic aspects that have experienced working with form to
destruction and recomposing them with premises and posts often
strained or fateful (the ugly, with its derivatives, is so decisive and
aesthetic result) religious artistic aspects aim Post primacy beautiful,
so recovery and restoration of visual forms by their (not their
vulgarization the widest audience - even if, in relation to market
requirements, sometimes found various concessions to minimize some
aesthetic). Expressiveness is defined as "characteristic of a work of art
that refers to how vivid, clear, eloquent, suggestive, are highlighted
information that plastic, emotional and ideational, their meaning, the
message creator. In principle implicit expression is essential to any
work of art ... "[1]
The idea Conservation action matrix contains in essence keeping
or storage, as long as, of goods or achievements without also allows
damage. On the other hand, the idea of creativity and expressiveness
totaling representations, introducing change (less obvious or subtle),
some basic parameters, structurativi, or just their aspects, to varying
degrees and depending on the historical and geographical contexts,
religious, political and cultural, etc. In Orthodoxy, iconographic canons
setting allows preservation of ways of transmitting liturgical teachings
without alteration and interference that would disrupt the meanings
of messages of faith. But this does not exclude iconographic expre-
ssive creativity as professional act that valorizes in addition displayed
image. It is however included compliance dogmas, just for the reasons
for their transmission on multiple paths according to human percep-
tion and senses. Is done so in the course of time, a factual conser-
vation of the Orthodox faith, the canons of Byzantine iconography to
the art of expressing the resonance of pre-ordering, received by

340
Iconographic expression in art conservation ecclesial canonical (I) 341

revelation and directing the work undertaken as ecclesiastical. Also


induce believers deeper understanding and experience of their rela-
tionship with the divine Logos, made known to human beings
through images that it can understand and play.
At any time we have been interested and convinced about what is
beyond human nature and extent of the greatness of forms of
representation. Thus, to be transmitted efficiently idea of supremacy,
were made in each historical epoch oversized works. Monumentality
is not only magnificent buildings, it can be represented by the lesser
achievements, expressing majesty that all items included art composition.
For example, ecclesiastical art, regardless of the extent or thoroughness
representation or its miniaturization, our Jesse Tree image itself
appears monumental by itself rendered the concept conceptual view,
both are subsumed comprehensive induction and elansată state of
development. Its sap runs continuously and extends beyond the
image in the viewer and covering it with becoming living in the Spirit
and lifting it on the steps of perfection, through iconic metaphorical
model.
Because tree "rooted in earth and branches and goes to heaven, it
is a reflection of the existence of two worlds and the world of
connection between the top and bottom shaft axis was often regarded
as the world around Cosmos . which is holy trees are nearly all
ancient peoples, partly real, partly idealized and elevated to cosmic
symbol. "[2]
In the Christian religion "genealogy nation after the flesh of our
Savior Jesus Christ is mentioned in the New Testament only the Holy
Evangelists Matthew and Luke, both showing that Joseph is des-
cended from the tribe of David. Genealogy is presented by them to
emphasize the reality of the birth of Jesus Christ, the royal Jewish
origin, which results and Messiahship ... Genealogy of Jesus last time,
both in Western and in the iconography of the Eastern Orthodox form
of symbolic representations known as the "Tree of Jesse." Theme
appears for the first time in sec.'s XI in a Thumbnail Vysehrad Codex,
a Gospel of Prague, where are represented Jesse (David's father) and
the prophet Isaiah, who prophesied of the painting draws "rod of
Jesse will spring up and blossom will ascend from his root" (Isaiah XI, 1.)

341
342 Georgeta Merişor Dominte

"Tree of Jesse" was represented in almost all forms of Christian


art. Especially in Western art is represented in the manuscripts, the
stained glass, in the form of relief on the facades of cathedrals. The
east is (usually) depicted in fresco and in form of embroidery.

1 2

Fig.1, 2 - Tree of Jesse, stained glass in Chartres Cathedral,


1145 and Thumbnail (literally decorated) in the Bible Capuchin, 1180
(National Library of France, Paris)

Fig. 3 The Tree of Jesse - colored sketch of Hohenburg herrad,


Hortus Deliciarum before 1195

342
Iconographic expression in art conservation ecclesial canonical (I) 343

4 5

Fig. 4 Two panels representing the Tree of Jesse


stained glass in Canterbury Cathedral, sec. XII-XIII
Fig. 5 Relief miniature of the Tree of Jesse
(from an individual object), 1200, Bavaria

6 7

Fig. 6 The Tree of Jesse stained glass in


Church of St. Stephen in Beauvais, France, 1522-1524
Fig. 7 Embroidery representing the Tree of Jesse

343
344 Georgeta Merişor Dominte

Representation of this theme is found from sec. XII in erminiile


Athonite. In his book, "Erminia Byzantine painting" monk Dionysius
of ant calls the scene "Tree of Jesse" is depicted as "Jesse sleeping
right and below the ribs, the bottom cord out of three branches: two
small surrounding it around him and the other great branch going up,
and it (is round) coiled Jewish kings (the branches), from David to
Christ. First David taking harp, then top it Solomon, holding a closed
book, and upwards of Solomon reign after Polity others, having a
scepter in one hand and the top branch of Christ's birth. And the one
hand and the other prophets with their prophecies, as they wrap
around between the tree and watching him Christ and showing him
the finger. And the bottom of the prophets, the one side and the other
side of Jesse, the wise Greeks and magician Balaam, taking in his
hands each called and, looking up, pointing to the birth of Christ. "[3]
In Romanian iconography on "Tree of Jesse" came from sec. XVI,
only in Moldova and Muntenia not. In the monasteries of Bucovina
exterior painting is represented in large areas in the right nave,
usually on the front wall of the south. Voronet churches, Humor, Vatra
Moldoviţei, Suceviţa and St. John the New of Suceava and elsewhere
(Probota) or the icons old and new, although we find the same canon
structurativ for "Tree of Jesse" creative expressive arts to achieve
separate note giving each image individually. Remains for subsequent
presentation detailing their compositions, as well as different expre-
ssions of the Tree of Jesse western inspired by the idea of nation
genealogies of the transmission and conservation values and the
essential and existential fact that man has sought a permanent
correspondence with the Divine.

344
Iconographic expression in art conservation ecclesial canonical (I) 345

8 9

Fig. 8 Tree of Jesse on the southern side of Voronet, sec. XVI


Fig. 9 Tree of Jesse on the southern side of the Suceviţa,
sec. seventeenth century

9a;9b

Fig. 9th; 9b - Details Birth and Crucifixion of the Tree of Jesse Suceviţa

10a 10b

Fig.10; 10b - Icons themed Tree of Jesse

345
346 Georgeta Merişor Dominte

Notes and references:


1. Alan Lazarescu and Amelia Paul - Dictionary of Art (forms, techniques, artistic
styles), vol. I Meridiane, Bucharest, 1995, p.174
2. Hans Biedermann, Dictionary of Symbols, vol I, Ed.Saeculum, IO, Bucharest,
2002. pp. 30-31.
3. http://www.crestinortodox.ro/diverse/arborele-iesei-96684.html;
4. ID Ştefănescu, Iconography and Byzantine art painting Romanian feudal, Meridiane,
Bucharest, 1973

Sources for images:


http://en.wikipedia.org/wiki/Tree_of_Jesse
http://www.crestinortodox.ro/diverse/arborele-iesei-96684.html
http://www.nltaylor.net/medievalia/jesse/TreeofJesseweb/HerradTree-tb.html
http://sstfm.org/http:/sstfm.org/church-school-begins-tree-of-jesse-nativity-series/

346