Sunteți pe pagina 1din 22

NAŞTEREA DOMNULUI

„CĂCI UN COPIL NI S-A NĂSCUT, UN FIU NI S-A DAT ŞI


DOMNIA VA FI PE UMĂRUL LUI; ÎL VOR NUMI: „MINUNAT,
SFETNIC, DUMNEZEU TARE, PĂRINTELE VEŞNICIILOR,
DOMN AL F\ĂCII”.
— Isaia 9.6 —

NICI UN LOC PENTRU ISUS


(LUCA 2.1—7)

Cînd împăratul roman, Octavianus nească, iar Măria, după spiţa


Caesar, a ajuns în culmea strălucirii sale dumnezeiască.
împărăteşti şi senatul de la Roma i-a dat Dar, deşi de" neam împărătesc, deşi
titlul de August, care înseamnă slăvit, ei descendenţi din cea mai nobilă spiţă, au
a emis o lege pe care toată lumea trebuia bătut zadarnic la uşile caselor de
să o împlinească : să se facă poposire din Betleem.
recensămîntul general al populaţiei ; Nu s-a găsit nici un loc pentru ei, nu
fiecare cetăţean al vastei sale împărăţii s-a găsit nimeni ca să deschidă uşa casei
era obligat să meargă şi să se înscrie în lor Aceluia care avea să aducă din
registrele cetăţii în care s-a născut. partea lui Dumnezeu salvarea şi
Prin acest recensămînt, s-a făcut o mîntuirea neamului omenesc.
mare mişcare în toată împărăţia romană Şi, astfel, Domnul Hristos —
şi, în special, drumurile, casele de Mîntuitorul lumii, Salvatorul pă-
adăpost şi hanurile s-au umplut de cătoşilor, Slăvitul şi Atotputernicul
călători care se îndreptau spre locurile Împărat al împăraţilor, Cel dintîi născut
natale. din Tatăl, oglindirea slavei lui
Şi, astfel, Iosif a fost nevoit ca, Dumnezeu şi a chipului Său, Cel ce era
împreună cu logodnica sa, fecioara mai mare peste heruvimi, Cel de care se
M&ria, să plece din Naza-ret, unde se bucura şi asculta întreaga creaţiune —
stabilise, şi să meargă la Betleem, oraşul S-a născut într-o iesle, ca un copil al
în care se născuseră amîndoi. celor mai săraci şi neînsemnaţi oameni.
După un drum lung şi obositor, după Nu s-a găsit loc nici în altă parte
multă osteneală, mai ales pentru Măria, pentru Domnul Isus. El a trebuit să fie
care era însărcinată, au ajuns, în sfîrşit, mulţumit cu o iesle de animale.
la Betleem ; dar, vai, ajungînd aici, nu au „Nici un loc pentru Domnul Isus".
găsit nici un adăpost omenesc şi nici un Aşa a fost.atunci, la Betleem, dar nu
loc în casele de popo-sire, amenajate numai atunci, căci cuvintele acestea şi
special pentru cei veniţi din altă parte. atitudinea, pe care o exprimă ele, s-au
Şi, pentru că Măriei îi venise vremea să repetat mereu de-a lungul veacurilor.
nască, s-au refugiat, (pînă la urmă, într- De cîte ori au repetat oamenii acest
un adăpost de animale. Măria şi Iosif, în refren, mai tîrziu, pe cînd Domnul Isus
aparenţă doi călători neînsemnaţi, erau, străbătea ţara în-văţînd şi predicînd,
însă, de neam împărătesc, avînd drept la făcînd minuni şi vindecînd pe cei
scaunul de domnie al lui David : Iosif, bolnavi ! Acest refren şi această atitu-
după spiţa ome- dine de respingere L-au făcut pe
Domnul Isus să rostească acele

98 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


cuvinte atît de triste : „Vulpile au viziuni Oh ! da, este loc pentru ceremonii,
şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul .pentru ritualuri, pentru forme, pentru
omului nu are unde-Şi odihni capul" sărbători, pentru clădiri impunătoare,
(Luca 9.58). dar nu este loc pentru El. Persoana Lui
De cîte ori, în timpul vieţii Sale slăvită, ca şi mîntuirea Lui, este
pămînteşti, n-a înnoptat Domnul Isus dispreţuită şi lepădată, ca şi odinioară.
afară, sub cerul înstelat, sub rouă rece a Timpul, pe care noi îl trăim azi, cu
nopţii, fiindcă nu se găsea loc în oraş îmbuibările, beţiile, des-frînările,
pentru El, la nimeni ! . blestemele, certurile dintre oameni,
Şi, cum L-au tratat oamenii, în viaţă, uciderile, cu goana nebună după
pe Domnul Isus, aşa L-au tratat şi în înarmare, toate acestea dovedesc, cît se
ultimile ceasuri, cînd murea. Nici aici nu poate de lămurit, starea oamenilor care
era loc pentru El. Izgonit, lepădat şi nu găsesc loc în inimile lor pentru
osîndit la moarte de către cei mai mari ai Domnul Isus — Dătătorul vieţii, Izvorul
poporului, Domnul Isus atîrna răstignit, fericirii, Singurul care poate să
între cer şi pămînt, pe stîlpul ruşinii, pe împodobească şi să înfrumuseţeze viaţa
lemnul blestemat, ca pat de moarte şi fiinţa omului.
avînd crucea şi ca pernă, pe care să-Şi Din nou se serbează Crăciunul,
rezeme fruntea obosită, cununa de naşterea Domnului Isus. Dar, la ce folos
spini. sărbătorile acestea de Crăciun, cînd nu
Nu era loc pentru Domnul Isus în se găseşte loc pentru El — divinul
Israel, nu era loc pentru Domnul Isus în Sărbătorit ? Cui folosesc toate cîntările
lume. şi toate darurile, cui folosesc mesele
încărcate şi urările şi felicitările, cînd nu
Evanghelistul loan, rezumînd întreaga
I se cîntă Lui şi nu I se mulţumeşte Lui,
istorie a vieţii minunate a Domnului
nu I se dăruieşte inima, Lui, care este
Isus, a acestei vieţi în care El a.făcut
miezul şi steaua, temelia şi temeiul
numai bine, spune aceste cuvinte atît de
acestei sărbători ?
dureroase : „A venit la ai Săi şi ai Săi nu
Uită-te la tine, iubite cititor ! Ai
L-au primit44 (loan 1. 11).
aşteptat Crăciunul, dar, ai tu loc pentru
Da, toată viaţa pămîntească a Domnul Isus ? L-ai primit în inimă ?
Domnului Isus, de la iesle — cînd a Este El Mîntuitorul tău ?
intrat în lume — şi pînă la cruce — cînd El vrea un loc, nu pe buzele tale, nu
a plecat din lume — poate fi exprimată în sărbătorile sau în amintirile tale
atît de concis prin aceste simple cuvinte istorice, ci în inima ta.
: „Nici un loc pentru Isus". De îţi vei deschide uşa inimii, El va
Şi, azi, după atâtea sărbătoriri ale intra înlăuntru, o va curaţi de toate
naşterii Domnului Isus, s-a schimbat murdăriile păcatului şi o va ferici.
oare ceva în lume ? Nu ! Istoria Poţi scăpa azi de toate păcatele pe
Domnului Isus este aceeaşi. care le-ai săvîrşit şi care te apasă atît de
Nu este loc pentru Domnul Isus în greu. Azi poţi fi iertat deplin, izbăvit şi
inimile şi în vieţile oamenilor, nu este eliberat de orice viciu care te robeşte.
loc pentru Domnul Isus în trăirile şi Azi poţi deveni copilul lui Dumnezeu.
învăţăturile lor, nu este loc pentru Dom-
nul Isus în creştinătate, nu este loc
pentru Domnul Isus în lume.

5/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 99


Da, căci ...tuturor celor ce L-au Primeşte azi, primeşte acum, în timp
primit, adică celor ce cred în Numele ce citeşti, pe Mmtuitorul în inimă !
Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai Fă-I loc în inimă şi El va pătrunde cu
Iui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, bogăţiile harului Său şi în viaţa ta, şi în
casa ta şi în relaţiile şi afacerile tale ; El
nici din voia firii lor, nici din voia va aduce cerul în întreaga ta trăire si vei
vreunui om, ci din Dumnezeu" (Ioan fi cu adevărat fericit!
1.12, 13).

„ACUM, SLOBOZEŞTE IN PACE PE ROBUL TĂU, STĂ-PINE, DUPĂ


CUVINTUL TĂU. CĂCI AU VĂZUT OCHII MEI MiNTUIREA TA, PE
CARE AI PREGĂTIT-O SĂ FIE, ÎNAINTEA TUTUROR POPOARELOR,
LUMINA CARE SA LUMINEZE NEAMURILE"
Luca 2.29—32 -

„VĂ LAS PACEA, VĂ DAU PACEA MEA”


(IOAN 14.15—31)

La începutul acestui capitol al şi nici nu poate, pentru că nu o


Evangheliei după Ioan, Domnul Isus le- Primul lucru, pe care trebuie să-l
a prezentat ucenicilor Săi mai multe remarcăm, este că pacea, despre care
motive pentru a nu li se tulbura inima în vorbeşte Domnul Isus, înlătură orice
timpul absenţei Sale. Aceste motive erau tulburare şi orice teamă: „Să nu vi se
promisiuni de mare preţ, ca aceasta : tulbure inima ,nici să nu se .înspăi-
„Eu Mă duc să vă pregătesc un loc". mînte". Nu există niciodată pace, acolo
Domnul Isus îi face pe ucenici să unde este tulburare.
înţeleagă că, văzîndu-L pe El, L-au De remarcat că, pînă în acest moment
văzut pe Tatăl. El îi izbăveşte, astfel, de al vieţii Sale pe pămînt, Domnul Isus n-a
orice căutare şi de orice nelinişte. Apoi, vorbit niciodată despre pace. El le-a
El le spune că nu-i va lăsa orfani, ci le spus ucenicilor înfricoşaţi, cînd L-au
va trimite un alt Mîngîietor, care să
rămînă cu ei în veac. văzut umblînd pe mare : „Eu sînt, nu. vă
temeţi" şi atunci cînd i-a trimis fără bani
Domnul Isus le spune cuvinte pline de
şi fără traistă pentru drum : „Nu vă
mîngîiere şi de încurajare pentru viaţa
temeţi", căci El Se ocupa de toate
trăită, aici, pe pămînt. I adaugă un nevoile lor. Nu le-a vorbit, însă,
lucru mult mai preţios: „Vă las pacea, niciodată despre pace. Numai după
vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă învierea Sa, venind în mijlocul uceni-
lumea". Lumea nu ne dă niciodată cilor, Domnul Isus le-a spus: „Pace
pacea Domnului Isus, vouău. Aceasta este o pace

100 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


desăvîrşită, care nu ar fi putut fi găsită chemaţi la pace, trebuie să-L cunoaştem
în nici un suflet, înainte de' înălţarea la pe Dumnezeu. Putem să ne bucurăm
cer a Domnului Isus. De aceea, El nu a gîndindu-ne la eficacitatea, la valoarea
vorbit mai devreme despre această pace. sîngelui Domnului Hristos, dar, în
Trebuie reţinute două lucruri: în primul acelaşi timp, trebuie să avem şi siguran-
rînd, că aceasta este pacea Sa şi, în al ţa că, în permanenţă, gîndul lui
doilea rînd, că este aceeaşi pace pe care Dumnezeu este sg, ne binecuvinteze; în
Domnul Isus a avut-o în timpul în care a acest fel, relaţiile noastre cu El vor
trăit în trup, în mijlocul a toi jelui de depindey nu de ceea ce sîntem noi, ci de
necazuri şi de dureri, Este evident că în ceea ce este El. Iată adevărata pace.
cer va fi pace din belşug, dar Domnul Dar care era pacea Lui, a Domnului
Isus ne-a lăsat aici, pe pămînt, unde totul Isus ? Nu era ea, totdeauna, cunoaşterea
este de natură să tulbure această pace. a ceea ce este Dumnezeu ?
Nimic, însă, nu o poate distruge. Căci Domnul Hristos a avut de suportat
Domnul Isus însuşi rosteşte aceste opoziţia oamenilor şi a diavolului şi încă
cuvinte încurajatoare : „Vă las pacea multe altele, dar acestea nu au schimbat
Mea". Vom fi singuri în situaţii grele, in cu nimic pe Dumnezeu faţă de El;
dificultăţi, precum oile în mijlocul acestea au schimbat aici, pe pămînt,
lupilor, dar, pentru a fi ocrotiţi, Domnul împrejurările în ceea ce-L privea, dar nu
îsus ne-a lăsat pacea Sa. au atins cu nimic izvorul bucuriei Sale.
Pentru a avea această pace, trebuie, Trebuie să dorim ca Dumnezeu să fie în
mai întîi, să o avem pe nceea a inimii. acelaşi fel faţă de noi; adică dragoste,
Trebuie să fi înţeles că păcatul nu ne mai cum a fost faţă de Domnul Hristos.
este ţinut în seamă şi, de asemenea, este Pentru a avea pacea, trebuie să nu
necesar să avem încredere depliiiă în avem o altă dorinţă, decît aceea de a fi
Dumnezeu. Trebuie ca inima şi cugetul iubiţi de Dumnezeu ; dacă inima noastră
să realizeze că Dumnezeu este pentru noi doreşte un alt lucru, atunci „a fi iubit de
şi că în El nu este alt gînd decît acela de Dumnezeu" nu va mai fi pacea noastră,
a ne binecuvînta. Pacea este realizată căci dacă inima noastră nu doreşte, în
între noi şi Dumnezeu prin Domnul Isus mod practic, dragostea lui Dumnezeu,
Hristos, într-un mod desăvîrşit9 căci simpla cunoaştere a acestei dragoste a
Dumnezeu nu poate face ceva care să fie lui Dumnezeu nu este de ajuns. Singura
imperfect. dorinţă a Domnului Hristos era să placă
Pentru ca noi să fim în pace, trebuie Tatălui Său; El nu căuta decît acest
să putem spune pe negîndite, fără lucru şi tot restul îi era asigurat. La fel
şovăire : «Dumnezeu este cu mine, este şi pentru noi: se poate ca dorinţa de
pentru mine». Sînt persoane care spun: a place lui Dumnezeu să se găsească în
«Da, pacea este desăvîrşită», dar aceste noi, în mijlocul multor lupte şi ispite;
persoane nu îndrăznesc să meargă mai d,acă a-ceasta este situaţia, avem pace,
departe. Noi ştim că Dumnezeu este în timp ce, dacă voinţa noastră
dragoste ; dar El vrea să ştim că NOI păstrează ceva ce nu place lui
sîntem obiectul dragostei Sale. Pentru a Dumnezeu, nu avem deloc pace în
cunoaşte preţul ostenelii de a fi mijlocul tuturor ispitelor pe

5/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 101


care ni le prezintă Satan şi propria dacă nu sîntem fericiţi — este Domnul
noastră inimă; nimic nu ne tulbură, Hristos. Dacă sîntem agitaţi şi fricoşi,
dacă sîntem sinceri în dorinţa noastră înseamnă că-'t lipseşte ceva încrederii
de a face voia lui Dumnezeu. noastre. Ii lipseşte puterea Duhului Sfinl,
„Nu v-o dau cum o dă lumea". Dacă care ne descoperă pe Domnul Hristos şi
cineva din lume dă, el dă, cel mai dragostea desăvîrşitu pe care Dumnezeu
adesea, puţin din prisosul săli şi, ne-a dat-o in El. Să ne ocupăm de
totdeauna ,se ajunge la situaţia că el Domnul Hristos, şi nu de noi înşine şi ele
apare superior celui căruia i-a dat, care greutăţile noastre, căci ocupîndu-ne de
— la rîndul lui — devine îndatorat ; dar firea pămîntească, nu ne facem deloc
Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuşi, bine. Daca sîntem ispitiţi în vreun fel, să
adică El vrea ca noi să fim în aceeaşi nu ne gîndim la lupta noastră şi la ad-
slavă ca El. Iată cum dă Domnul versarii noştri, ci la Acela care poate
Hristos; lumea nu poate da astfel. învinge, atrăgînd la El inima noastră ; în
Vom avea totdeauna pace în toate acest fel, vom fi izbăviţi şi vom găsi în
lucrurile, în necazurile noastre, în luptele Domnul Isus tot ceea ce avem nevoie,
noastre, dacă Domnul Hristos este pentru a ne bucura de pacea care
obiectul dorinţei noastre ; şi în greutăţile depăşeşte orice pricepere ; totul devine
noastre li vom găsi mult mai aproape de fericire, pentru că Dumnezeu este cu noi
noi, decît în alte momente. Este evident şi pentru ea dragostea Sa este turnată în
că Dumnezeu ne vrea totdeauna fericiţi inimile noastre prin Duhul Sfînt. Sîntem
şi deloc agitaţi sau fricoşi. Nu se mai atunci, în acea poziţie care-l făcea pe
pune problema să ştim dacă vom mai Pavel, în timp ce era întemniţat, să
avea lupte, ispite, căci acestea vor exista spună: „...să dea Dumnezeu, ca toţi cei
pînă la sfîrşit (tot timpul), ci dacă avem care mă ascultaţi astăzi, să fiţi aşa cum
pacea, chiar în aceste greutăţi; nu îm- sînt eu, afară de lanturiie acestea"
prejurările ne împiedică să fim fericiţi; (FAPTELE APOSTOLILOR 26/29).
ceea ce ne lipseşte —

„PACEA LUI HRISTOS, LA CARE ATI FOST


CHEMAŢI, CA SA ALCĂTUIŢI UN SINGUR TRUP,
SA STĂPÎNEASCA IN INIMILE VOASTRE,
ŞI FIŢI RECUNOSCĂTORI.44
- Colosem 3.15 -

- Filipeni 4.6—7 -
„NU VA ÎNGRIJORAŢI DE NIMIC ;
CI ÎN ORICE LUCRU, ADUCEŢI CERERILE VOASTRE
LA CUNOŞTINŢA LUI DUMNEZEU,
PRIN RUGĂCIUNI SI CERERI, CU MULŢUMIRI.
SI PACEA LUI DUMNEZEU,
CARE ÎNTRECE ORICE PRICEPERE,
VĂ VA PĂZI INIMILE SI GÎNDURILE
ÎN HRISTOS ISUS."

102 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (V)

ASCULTAREA DOMNULUI ISUS

DOMNUL ISUS A ASCULTAT DE Dumnezeu. „Nimeni nu cunoaşte


LA ÎNCEPUT deplin pe Fiul, afară de Tatăl”
(Matei 11.27).
Oamenii L-au tratat ca pe un simplu
Biblia spune că Domnul Isus şi Tei tăi om, ca pe o persoană obişnuită din lume.
sînt una. La început era Cuvîntul şi Deşi Fiu, El S-a supus de bunăvoie
Cuvîntul era Dumnezeu. Cerul şi autorităţii Tatălui şi a declarat că „Tatăl
pămîntul au fost create prin Cuvînt. este mai mare" ca El (Ioan 14.. 28).
Slava, pe care o avea Dumnezeu la Aceasta a fost 'posibil, pentru că în
început, o slavă de care nu te puteai divinitate este totdeauna armonie
apropia, era aceeaşi, pe care o avea şi desăvîrşită, în cadrul căreia Tatăl
Fiul. Tatăl şi Fiul sînt una. Ei formează
constituie Capul divinităţii, iar Fiul
un tot la care contribuie, în egală
răspunde prin ascultare. în acest fel,
măsură, atît Unul, cit şi Celălalt, iar
puterea şi ceea ce posedă sînt, de Dumnezeu-Tatăl devine simbolul auto-
asemenea, egale. Există, totuşi, o rităţii, în timp ce Domnul Hristos, cel al
diferenţă între Tatăl şi Fiul care, însă, nu ascultării.
este esenţială, ci numai o distribuire Pentru noi, care nu sîntem de cît
internă a divinităţii. De aceea, Scriptura oameni, ar trebui să fie relativ simplu
spune că Domnul Isus „n-a socotit ca să ascultăm : pentru aceasta, nu avem
un lucru de apucat să fie deopotrivă cu nevoie decît de puţină smerenie. Dar,
Dumnezeu". Egalitatea Sa cu Dumne- pentru Domnul Hristos, acest lucru a
zeu-Tatăl nu este o pradă, care trebuie fost deosebit de greu. I-a fost mult mai
smulsă cu orice preţ, nici un lucru care greu să asculte, decît să creeze cerurile
se poate cîştiga, căci El este imaginea şi pămîntul. De ce ? Pentru că, înainte de
nemijlocită a lui Dumnezeu-Tatăl. a fi capabil să asculte, El a trebuit să Se
Textul din Filipeni 2.5—11 ne golească de toată slava şi puterea
prezintă pe Domnul Isus smerindu-Se de divinităţii Sale şi să ia chip de rob.
Acesta este motivul pentru care noi
două ori : în primul rînd, Ei S-a golit de
putem afirma că Fiul a fost primul care a
divinitate (versetele 5—7) şi, în al doilea ascultat.
nnâ, S-a smerit ca om (versetele 8—11). La origine, Fiul împărţea în mod egal
Odată venit în lume, Domnul Isus S-a cu Tatăl autoritatea şi slava Acestuia.
golit într-atît de slava, puterea şi Dar, în momentul în care a venit pe
dumnezeirea Sa, încît, nici un. om, care pămînt, pe de o parte, El a renunţat la
trăia atunci pe pământ, nu L-a cunoscut autoritate, iar, pe de altă parte, S-a
sau recunoscut ca Fiul lui îmbrăcat cu ascultare ; a luat de

1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 103


bunăvoie chipul unui rob şi a acceptat cunosc autoritatea, dar nu practică
limitele omeneşti de spaţiu şi timp. El S- ascultarea în viaţa lor !
a smerit şi a devenit ascultător pînă ia
moarte. A asculta de divinitate este lu- CALEA DOMNULUI ISUS
crul cel mai frumos din întreg universul.
Şi, pentru că Domnul Hristos a fost
ascultător pînă la moarte, îndurînd o În ceea ce priveşte divinitatea, Tatăl
moarte crudă şi ruşinoasă pe cruce, şi Fiul sînt egali. Dar, Fiul este Domn, în
Dumnezeu-Tatăl L-a înălţat foarte mult : nuimele autorităţii Tatălui. Domnul Isus
Acesta este un principiu divin: nu a fost făcut Domn, decît atunci cîncl
Dumnezeu înalţă pe cel ce se smereşte. S-a golit de El însuşi. Divinitatea Lui
vine din ceeea ce este El, pentru că
A FI PLIN DE HRISTOS Fiinţa Sa divină provine din însăşi
ÎNSEAMNĂ A FI PLIN DE natura Sa. în acelaşi timp, Ei este Domn
ASCULTARE în virtutea a ceea ce a făcut. El nu a fost
înălţat şi răsplătit de Dumnezeu şi nu a
Din moment ce Domnul Hristos a dat devenit Domn, de-cît după ce Şi-a lăsat
exemplu în materie de ascultare, Tatăl a propria slavă şi a rămas într-o perma-
devenit Capul Lui. Acum, din moment nentă ascultare. în ceea ce-L priveşte, IE
ce autori tatea şi ascultarea au fost insti- este Dumnezeu. în ceea ce priveşte
tuite de Dumnezeu, este normai, pentru problema răsplătirii Sale, IE este Domn.
cei care cunosc pe Dumnezeu-Tatăl şi pe Domnia Sa nu a existat, la origine, în
Domnul Hris-tos, să asculte. Dar, cei ce divinitate.
nu-L cunosc nici pe Dumnezeu-Tatăl, Textul din Epistola lui Pavel către
nici pe Domnul Hristos, nu pot cunoaşte Filipeni capitolul 2, este mai dificil de
nici autoritatea, nici ascultarea. Domnul explicat, fiind foarte controversat. Să
Hristos este însuşi principiul ascultării. încercăm să-1 analizăm. Putem pre-
Cel care, deci, îl acceptă pe Domnul supune că la început a avut loc un fel de
Hristos, acceptă, implicit, principiul consiliu în divinitate. Atunci Dumnezeu
ascultării. De aceea, orice persoană care a conceput un plan în vederea creerii
este plină de Domnul Hristos, este, în lumii. Şi, cu ocazia acestui consiliu,
egală măsură, plină de ascultare. divinitatea a acceptat principiul după
In zilele noastre, multe persoane se care autoritatea va fi reprezentată prin
întreabă : „Pentru ce trebuie să ascult ? Tatăl. Dar autoritatea nu poate fi stabilită
Din moment ce tu şi eu sîntem fraţi, de în univers fără ascultare, căci ea —
ce eu trebuie să ascult de tine ?" Oa- autoritatea — nu poate exista singură.
menii nu sînt în măsură să pună astfel de Trebuia, deci, ca Dumnezeu să găsească
întrebări. Domnul Hristos este singurul undeva ascultarea. Au trebuit create
care poate s-o facă. Şi, totuşi, El nu a două feluri de fiinţe : îngerii şi oamenii.
vorbit niciodată în acest fel şi nu a avut în desăvîrşită Sa cunoaştere, Dumnezeu
în duhul Său un astfel de gînd. Domnul a prevăzut răzvrătirea îngerilor şi
Hristos reprezintă ascultarea, care este căderea omului. De aceea, Ei nu Şi-a
desăvîrşită, ca şi autoritatea lui putut stabili autoritatea în îngeri sau în
Dumnezeu-Tatăl. Dumnezeu să aibă sămînţa lui Adam. în consecinţă, a
îndurare faţă de cei care afirmă că-I hotărît, în timpul consiliului divinităţii,
că autoritatea va exista prin inter-

104 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


mediul ascultării Tatălui de către Fiul. Domnul Hristos respinge acest al
De aici provin lucrările distincte ale lui doilea mod şi merge smerit pe drumul
Dumnezeu-Tatăi si Dumnezeu-Duhul ascultării, pînă la moarte. Odată ce Se
Sfînt. într-o zi, Dumnezeu-Fiul S-a golit goleşte de Sine însuşi, refuză să Se
de 'EL însuşi şi, după ce a fost născut „umple" din nou. El nu urmăreşte
într-un mod omenesc, a devenit simbolul niciodată o cale ambiguă. Dacă Dom-
ascultării. Deoarece răzvrătirea a venit Domnul Hristos ar fi eşuat în mersul Său
prin fiinţe create, ascultarea trebuia de ascultare, după ce a renunţat la slava
acum să fie stabilită printr-o altă fiinţă divină şi la autoritatea Sa şi după ce a
creată. Dar, omul era angajat în păcat şi luat chip ele rob, nu S-ar mai fi înapoiat
răzvrătire şi, pentru că autoritatea lui niciodată în slava Sa. Numai pentru că a
Dumnezeu pretindea ascultarea omului, mers totdeauna in ascultare, ca om, S-a
Domnul Hristos a venit în lume, creat ca întors în si avă. El S-a întors în slavă pe
şi ceilalţi oameni, pentru a îndeplini baza desăvîrşitei şi deosebitei Sale
această cerinţă. ascultări. Chiar dacă a trebuit să suporte
Naşterea Domnului Isus este, de fapt suferinţă peste suferinţă, El a făcut
venirea lui Dumnezeu. în Ioc să rămînă dovada unei ascultări absolute, fără nici
Dumnezeu cu autoritatea Sa, El S-a o urmă de rezistenţă sau răzvrătire
aşezat alături de om, acceptînd toate Drept urmare, Dumnezeu-Tatal L-a
limitele omului şi luînd chipul unui rob. înălţat mai presus decît orice si L-a
El Şi-a asumat riscul de a nu Se mai stabilit ca Domn, cînd S-a înapoiat în
întoarce niciodată în slavă. Dacă S-ar fi slavă. Cu toate acestea, El n-a reintrat în
lăsat pradă neascultării pe pămînt, ca posesia a ceea ce părăsise cînd a venit pe
om, ar fi avut oricînd posibilitatea să-Şi pămînt : Dumnezeu-Tatăi a fost Acela
ceară locul Său în divinitate, spriji- care I le-a dat. Tatăl este Acela care L-a
nindu-Se pe autoritatea Sa originară. adus pe acest Om înapoi în slavă. Astfel,
Dar, actionînd în acest fel, ar fi distrus Dumnezeu-Fiul, de ia revenirea Sa în
pentru totdeauna principiul ascultării. slavă, a devenit şi Isus-Omul. Şi acesta
Ar fi fost posibile două moduri de este motivul pentru care numele Isus
întoarcere pentru Domnul Hristos : unul este atît de preţios. Nu există nimeni în
dintre acestea arii fost de a Se supune, univers care să poată fi corn-narat cu El.
ca om, într-o manieră absolută şi fără Cînd, pe cruce, a strigat „S-a sfîrşit !", El
rezerve, stabilind prin aceasta a declarat împlinirea mîntuirii şi a tot
autoritatea lui Dumnezeu asupra tuturor ceea ce semnifică Numele Său. Iată
lucrurilor şi în toate domeniile, fără nici pentru ce El a obţinut un Nume mai
o urmă de răzvrătire. Actionînd astfel, presus de orice nume si, în Numele Său,
încetul cu încetul, printr-o desăvîrşită orice genunchi se va pleca şi orice limbă
ascultare faţă de Dumnezeu-Tatal, ar fi va mărturisi că Isus Hristos este
fost făcut Domn al tuturor lucrurilor. Domnul. El este, deci, Domn şi
Celălalt mod ar ii constat în revenirea cu Dumnezeu. Faptul de a fi Domn ne
forţa, folosindu-Se de autoritatea, pute-
vorbeşte despre relaţia care îl uneşte cu
rea şi slava divinităţii Sale, sub pretextul
Dumnezeu-Tatal şi despre modul în care
că ascultarea este imposibilă în
a fost răsplătit de El. Faptul de a fi Hris-
condiţiile limitelor şi slăbicuinilor
tos ne arată natura relaţiei ca-
omeneşti.

51990 ADEVĂRUL CREŞTIN 105


re-L uneşte cu Biserica. A ÎNVĂŢA ASCULTAREA
Pentru a rezuma, vom spune că : PRIN SUFERINŢA
atunci cînd Fiul a părăsit slava, El nu
avea intenţia să revină pe baza atributelor În Evrei 5.8 este scris că Domnul
Sale divine. Dimpotrivă, El dorea să fie Hristos „a învăţat să asculte prin
înălţat ca om. Şi, acesta a fost mijlocul lucrurile pe care le-a suferit". Suferinţa
prin care Dumnezeu a putut să afirme dă naştere ascultării care vine ele la
principiul Său de ascultare. Cît de Domnul. Observaţi bine, aici, că El nu a
necesar este acum să fim ascultători de adus ascultarea pe pămînt ; El a învăţat-
Dumnezeu, fără urmă de răzvrătire î Fiul o — şi aceasta prin intermediul
S-a înapoiat în cer, ca om. El a fost suferinţei.
înălţat, de Tatăl, după ce a fost ascultător Atunci cind înfruntăm suferinţa,
ca om. Să privim cu seriozitate această învăţăm ascultarea. O astfel de ascultare
mare taină a Bibliei. Luîndu-Şi rămas este reală. Eventualul nostru folos nu
bun ele la slavă şi îmbrărcîndu-Se în trup este determinat de faptul că noi am sufe-
omenesc, Domnul Isus a hotărît că nu va rit sau nu, ci de măsura ascultării pe care
mai reveni în slava Sa, numai în virtutea am învăţat-o, traversînd această
atributelor Sale divine. Şi, pentru că El n- suferinţă. Numai cei care sînt ascultători,
a manifestat niciodată nici cea mai slabă sînt folositori Domnului. Atîta timp cît
urmă de neascultare, a fost înălţat de inima noastră nu este înmuiată, suferinţa
Dumnezeu-Tatăl, pe baza a ceea ce a nu ne va părăsi. Drumul nostru trece prin
făcut ea om. Domnul Isus a părăsit slava numeroase suferinţe. Cei care iubesc
cerească pentru a veni pe pămînt, dar cu drumurile uşoare şi plăcerile sînt nefo-
ocazia înapoierii, nu a regăsit aceeaşi lositori în ochii lui Dumnezeu, Să
slavă, ci una mult mai mare. învăţăm, deci, să ascultăm prin
Să avem şi noi aceleaşi sentimente intermediul suferinţei !
care erau în Domnul Isus Hristos ! Să Mîntuirea dă naştere la oameni
mergem toţi pe drumul Domnului ascultători, dar nu numai ascultători, ci
Hristos şi să facem din ascultare scopul şi veseli, bucuroşi. Cei care sînt
nostru, principiul ascultării devenind, ascultători vor experimenta belşugul,
astfel principiul personal ! Să fim supuşi abundenţa mântuirii. Să nu încercăm să
schimbăm natura mîntuirii ! Să ascultăm
unii altora ! Dacă vom înţelege
simplu — căci Domnul nostru Isus, care
importanţa acestui principiu, nu vom a fost făcut desă-vîrşit prin intermediul
mai avea nici o dificultate în a discerne ascultării, a devenit izvorul mîntuirii
că nici un păcat nu este mai grav decît noastre veşnice ! Dumnezeu ne salvează,
răzvrătirea şi că nimic nu este mai pentru ca să putem să ascultăm de voia
important decît ascultarea. Numai Sa. Dacă ani făcut experienţa autorităţii
aplicînd principiul ascultării, putem sluji Iui Dumnezeu, descoperim repede că
lui Dumnezeu. Fiind ascultători, aşa cum este uşor să asculţi şi că nu este greu să
aplici, în practică, voia Lui, căci Domnul
a fost Domnul Hristos, putem reafirma
Isus Însuşi a fost ascultător în toate
principiul divin al autorităţii, căci împrejurările şi ne-a dat această viaţă de
răzvrătirea nu este altceva decît ascultare.
aplicarea unui principiu satanic.
=-= VA URMA -

106 ADEVĂRUL CREŞTIN 5-1990


NU VĂ TEMETI!
„Moise a răspuns poporului: „Nu vă
temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea
izbăvirea, pe care v-o va da Domnul in ziua
aceasta, căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i
vedeţi azi, nu~i veţi mai vedea niciodată.
Domnul Se va lupta pentru voi : dar voi, staţi
liniştiţi"
(EXODUL 14.13—14).

Iată un moment din viaţa poporului Ce bine am face dacă ne-am pleca şi
Israel, un moment de încercare, şi noi capul într-o smerită supunere şi să
îndemnul de a sta liniştiţi într-o zicem : totul este bine şi totul va merge
împrejurare care genera temere. bine !
Adesea am vrea mai degrabă să ne fie Cînd copiii lui Dumnezeu se găsesc în
îngăduit să mergem înainte fără cele mai mari încurcături şi greutăţi,
încercări, dar cu aceasta pierdem mult de atunci au parte de cele mai frumoase
tot. Niciodată starea de faţă a Domnului arătări ale purtării de grijă şi lucrării
nu este atît de dulce ca în clipele de lui Dumnezeu; şi tocmai de aceea îi
mare strîmtorare. pune El, adesea, la încercare, ca să li Se
Era o mare încercare pentru poporul descopere cu atît mai măreţ, cu cit
Israel ; ceva în faţa căruia orice silinţă încercarea este mai grea.
omenească era zadarnică. Dacă am putea să nu privim o
Marea era în faţa lor ; înapoia lor, întîmplare grea ,decît ca un prilej pentru
ostile lui Faraon, şi, împrejurul lor, Dumnezeu ca să-Şi arate harul Lui, care
munţi ; şi toate acestea îngăduite şi este „de ajuns", ne-am păstra acel cum-
rînduite chiar de Dumnezeu. în toate păt atît de necesar şi am putea să slăvim
călătoriile celor răscumpăraţi ai lui pe Dumnezeu, chiar în mijlocul celor
Dumnezeu, în pustie, nu găsim nici o mai adînci ape ale durerii. Pentru
poposire ale cărei margini să nu li fost Dumnezeul nostru, nici o greutate nu
trase cu grijă de mina atotînţeleaptă şi este prea mare ; dimpotrivă, cu cît greu-
nesfîrşit de iubitoare a lui Dumnezeu. tatea este mai mare, cu atît El are
Dacă necredinţa pune mereu întrebarea : prilejul să-Şi arate, prin ea, firea Lui de
De ce este aşa ? Dumnezeu ştie, si, fără Dumnezeu prea bun şi atotputernic. Fără
îndoială, El va descoperi pricina, numai îndoială că starea lui Israel, aşa cum ne
atunci, cînd aceasta descoperire ar putea este înfăţişată în cele dintîi versete ale
fi spre slava şi spre binele poporului Său. acestui capitol, îi pune la o mare
Oare, nu ne întrebăm şi noi, atît de încercare şi întrece puterile omeneşti.
deseori, pentru ce suntem puşi într-o „Moise a răspuns poporului ; nNu vă
împrejurare sau alta ? Nu ne batem temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea
deseori capul să ştim pricina pentru care izbăvirea, pe care o va da Domnul în
sîntem puşi într-o încercare sau alta ? ziua aceasta, căci pe Egiptenii aceştia,

5/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 107


pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea să spunem, că acelor uşoare, le putem
niciodată. Domnul Se va lupta pentru face faţă noi, pe cînd pentru altele e
voi; dar voi, staţi liniştiţi" (EXOD nevoie ele mina Lui. Nu, pentru că, şi
14.13—14). unele şi altele, întrec puterea noastră.
„Staţi liniştiţi !", este cel dintîi lucru Sîntem tot atît de neputincioşi să schim-
pus de credinţă în faţa încercării. Pentru băm culoarea unui cal, ca şi să mutăm
firea omenească este ceva cu neputinţă un munte, să facem un fir de iarbă sau o
de priceput şi de făcut. Toţi care cunosc, lume.
într-o măsură oarecare, tulburarea inimii „Domnul se va lupta pentru voi, dar
omeneşti în faţa încercărilor şi voi staţi liniştiţi". Ce siguranţă de preţ !
greutăţilor, la care numai gîndindu-se Cum poate linişti ea sufletul, în faţa
dinainte suferă, pot să-şi închipuie ce greutăţilor celor mai de nesuferit şi a
vrea să zică : „a rămîne liniştiţi'4. celor mai mari primejdii !
Necredinţa face sau măreşte greutăţile Domnul Se aşează nu numai între noi
şi, apoi, ca să le înlăture, cheamă în şi păcatele noastre, dar şi între noi şi
ajutor silinţele şi zarva lucrului nostru, împrejurările în care ne găsim. în cazul
care doar ridică în jurul nostru alt nor de întîi, ne dă pacea cugetului, în al doilea,
pulbere a zădărniciei, care ne împiedică pacea inimii. Acestea sînt două lucruri
să vedem mîntuirea Domnului. cu totul deosebite, cum ştie orice creştin
Credinţa, dimpotrivă, înalţă sufletul încercat.
deasupra norului de greutăţi ca să-i Mulţi creştini au pacea cugetului fără
arate de-a dreptul pe Dumnezeu şi tot ea să mai aibă şi pacea inimii. Nimic nu
ne face să putem „sta liniştiţi". este mai mult spre slava Numelui
La fiecare greutate nouă, fie ea mare Domnului Isus, clecît această linişte a
sau mică, înţelepciunea noastră este să sufletului, care vine din faptul că avem
„stăm liniştiţi", să ne lăsăm de lucrarea pe Mîntuitorul între noi şi între tot ce ar
noastră şi să ne căutăm odihna pe care putea fi un prilej de nelinişte pentru
ne-odă izbăvirea Domnului. inimile noastre.
„Celui cu inima tare, Tu-i
Nici nu trebuie să facem deosebire chezăşuieşti pacea; da , pacea cad- se
între greutăţi : nu putem încrede în Tinea (ISAIA. 26.3).

„NU VĂ TEMEŢI: OACI VĂ ADUC O VESTE BUNĂ, CARE VA FI O


MAME BUCURIE PENTRU TOT NORODUL: ASTĂZI IN CETATEA LUI
DAVID, VI S-A NĂSCUT UN MÎNTUITOR, CARE ESTE HRISTOS,
DOMNUL".

— Luca 210, 11 —

IUBIŢI CITITORI,
Vă anunţăm că, începînd cu nr. 1 din anul 1991, nu va mai
apare în revistă ciclul de articole „Viaţa de familie în
Hristos", deoarece Domnul a lucrat şi s-a tipărit cartea, care
poate fi procurată de la redacţie cu 25 Iei.

108 ADEVĂRUL CREŞTIN 5./1990


Pagina familiei

VIAŢA DE FAMILIE IN HRISTOS (IV)


COPILUL LEGAMINTULUI
„Atunci Cuvîntul Domnului i-a vorbit
astfel : ...cel ce va ieşi din tine, acela va fi
moştenitorul tău... Avram a crezut pe
Domnul ; şi Domnul i-a socotit lucrul
acesta ca neprihănire."
(GENEZA 15.4—G)

„Voi «înteţi fiii... legămîntului."


(FAPTELE APOSTOLILOR 3.25)

De trei ori ii dăduse Dumnezeu lui cul unei minunate părtaşii cu Dumnezeu
Avraam făgăduinţa precisă că ca face şi sămânţa firească a jost făcută
din el un popor mare, „o mulţime ca moştenitoare a făgăduinţei şi a tuturor
nisipul mării". Cind ? S-a arătat binecuvîntă-rtior duhovniceşti.
Dumnezeu pentru a jiatra oară, el se Cauza şi intenţia, în toate acestea,
plînge înaintea Lui, in felul următor : sînt uşor de văzut. Dumnezeu începuse,
„Mor fără copii; Tu nu mi-ai dat încă din vremea lui Noe, să arate cit
sămînţă :;i, iată, fiul roabei mele îmi va preţuieşte El participarea laolaltă a
fi moştenitor". Şi răspunsul Domnului a părinţilor şi a copiilor, cînd îşi arată El
fost.: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci harul ; aceasta a fost, totuşi, de puţin
cel născut din trupul tău îţi va fi folos, căci, imediat după potop, s-a
moştenitor." Şi, acum, luaţi seama la arătat stricăciunea lui Ham şi, nu după
cuvintele următoare, pline de cea mai multă vreme,, găsim, toată lumea
vmre însemnătate: „Avram a vrezut pe cufundată în idolatrie.
Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul întotdeauna, felul lui Dumnezeu de a
acesta ca neprihănire". lucra a fost de a-Şi descoperi căile şi
Prin istorisirea aceasta, ni se pune intenţiile harului Său, în mod treptat,
înaintea ochilor un lucru ■mare şi pas cu pas. El Se hotărăşte să lucreze cu
minunat, anume că orice dorinţă a Avraam altfel decît cu Noe.
noastră, orice cerere, orice făgăduinţă Copiii lui Noe sînt născuţi după
sau dar, chiar şi naşterea copiilor noştri carne. înainte de naşterea lor,
sînt lucruri ale credinţei, lucruri la care Dumnezeu nu făcuse nici un legământ
Dumnezeu ia parte în cel mai înalt grad, cu Noe, care să le poată fi favorabil.
despre care El vorbeşte cu oamenii şi în Cind Dumnezeu i-a făcut părtaşi la
care numai credinţa poate să lucreze şi binecuvînta-rea lui Noe, ei erau deja
să fie Innecuvîntată. Tocmai ca tată - şi oameni maturi, de sine stătători.
prin făgăduinţa unui copil - a trebuit să. Felul în care Dumnezeu lucrează cu
treacă Avraam printr-o deosebită probă Avraam, făcînd un legământ cu robul
a credinţei; şi a irecut-o cu bine. Său, este, desigur, o treaptă superioară.
Dorinţa firească de a avea un copil a Copilul, care avea să fie primit în le-
fost mijlo-

5-1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 109


gămîntul Său, fusese, încă înainte de a viaţă unui copil după chipul său, pentru
se naşte, obiectul purtării de grijă a lui care, prin păcat, a dat o aşa mare tărie
Dumnezeu şi al credinţei părinţilor. Tot împărăţiei lui Satana, are să fie iarăşi
ce privea naşterea lui Isaac, avea să fie sfinţită şi, sub privirea lui Dumnezeu,
pricina unei descoperiri din partea lui pusă în slujba răspîndirii împărăţiei,
Dumnezeu şi o priănă de credinţă din slavei Sale.
partea omului. Acesta este şi motivul pentru care
împotriva legilor fireşti şi a oricărei Scriptura, tocmai cu privire la naşterea
nădejdi, Dumnezeu însuşi, prin de copii, vorbeşte aşa de mult de
făgăduinţa Sa, trezeşte în Avraam făgăduinţe dumnezeieşti şi de
credinţa că va avea un fiu şi aşteptarea răspunsuri dumnezeieşti la orice
de a-l avea: 25 de ani a fost încercată şi conlucrare şi aşteptare omenească.
limpezită credinţa aceasta, pină ce Totul se concentrează in marele gînd
sufletul lui Avraam a fost umplut cu că faptul de a fi tată şi de a avea copii
nădejdea credincioasă că, copilul are făgăduinţe cereşti şi dumnezeieşti şi
făgăduit, va fi un copil al credinţei şi al că tot ce ţine de aceasta este lucrarea
rugăciunii —■ un dar al lui Dumnezeu, credinţei, de a fi predat Domnului şi
pe care numai credinţa îl primeşte. bine plăcut înaintea feţei Lui. Eu nu
înainte de naşterea copilului, Avraam trebuie să cred numai pentru mine
a fost tăiat împrejur şi, în legămintul însumi. Dacă vreau să-L cinstesc cu
tăierii împrejur. Dumnezeu iarăşi adevărat pe Dumnezeu, trebuie ca şi
pecetluieşte — ca să se facă dovada credinţa mea să se întindă mai departe,
limpede şi deplină — că, în ochii lui să-i cuprindă şi pe copii şi să iau, şi
Dumnezeu, naşterea din sămînţa po- pentru ei, făgăduinţele lui Dumnezeu.
porului Său este sfintă şi este obiectul Dacă mă laud cu bogăţiile harului lui
unui deosebit interes şi al unor Dumnezeu, dacă vreau să-mi pun toate
făgăduinţe deosebite. puterile şi întreaga mea fiinţă în slujba
Prin toate acestea, Dumnezeu avea să lui Dumnezeu şi să pun la contribuţie
ne înveţe că sfinţii Săi sint chemaţi şi totul pentru cerinţele împărăţiei Lui,
primiţi în legămînt cu El, nu numai în atunci, şi tocmai de aceea ,trebuie să
situaţia de persoane singuratice, ci, mai cred şi să lucrez ca tată şi ca mamă.
ales şi în mod deosebit, ca părinţi şi cu Ceea ce Dumnezeu a găsit necesar
nădejdea principală de a avea copii, pe pentru Avraam, în vederea întăririi şi
care să-i primească ca din mina Lui, maturizării credinţei lui, un timp atît de
dovedind astfel o credinţă ca a lui îndelungat, înainte de a putea să
Avraam. primească pe copilul făgăduit, ne învaţă
Copiii trebuie să fie părtaşi ai că un atit de mare dar al harului nu
legămîntului, nu numai cînd se fac mari poate fi dobîndit decît în urma unei
,ci de la naştere, ba chiar hiainte de depline comuniuni cu Dumnezeu şi a
naştere ar vrea Dumnezeu să înceapă unei umblări credincioase înaintea Lui,
marea lucrare a iubirii obţinute în urma unei depline predări
răscumpărătoare, prin puterea pentru a fi învăţaţi şi călăuziţi de El.
făgăduinţelor Sale. care sînt date Deci, credinţa, care de altfel era de
credinţei, prin Duhul Său. ajuns pentru îndreptăţirea lui Avraam,
Dumnezeu vrea să ne arate că nu putea do-
puterea aceea minunată, cu care El l-a
înzestrat pe om să dea

110 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


bîndi şi binecuvintarea pentru sămînţa rilor duhovniceşti şi legătura dintre
lui, ci a trebuit să fie, mai iutii, părinţi şi copii poate ajunge una dintre
incercată şi întărită. Credinţa trebuie să cele mai bune şcoli ale vieţii de
stea mereu în raport cu mărimea credinţă. Mai cu seamă, tatăl, în situaţia
făgăduinţelor. lui de credincios, trebuie modelat, nu
Părinţii credincioşi vor face ex- numai după chipul unui Avraam
prrienţa că nimic nu ajută la creşterea credincios, ci trebuie modelat după
credinţei lor, ca dorinţa fierbinte de a Însuşi chipul Tatălui ceresc.
dobîndi şi pentru (copiii lor Dumnezeule, Tată ! Cum vom putea
binecuvintarea lui Dumnezeu; în să-Ţi mulţumim, îndeajuns, pentru
aceasta, ei vor găsi an îndemn puteimic slăvită descoperire a voiei Tale în
pentru o viaţă de totală predare şi de Avraam şi în Sara ? Tu ai primit pe tată
credinţă neprefăcută, astfel că ei vor şi pe mamă în legămîntul Tău, aici pe
primi, nu numai din belşug, putere pămînt, ca să porţi grijă de ei şi să-i
pentru ei înşişi, ci atîta cît sa poată susţii, şi i-ai sfinţit şi i-ai binecuvîntatf
împărtăşi şi copiilor lor. potrivit cu pentru ca sămînţa poporului Tău să fie
legea Împărăţiei lui Dumnezeu: „Facă- într-adevăr „sfîntă pentru Domnul”.
ţi-se după credinţa tau. Unde a dormit păcatul şi uncie s-a
Pe lîngă această serioasă învătătură, arătat puterea lui îngrozitoare, acolo
istoria lui Avraam ne mai dă şi vrei Tu să arăţi că puterea harului este
asigurarea plină de mîngîiere că şi mai mare şi, pe fiul lui Avraam,
Dumnezeu vrea să ne dea harul de a moştenitorul păcatului şi al mizeriei, l-
dobîndi cu adevărat ceea ce ne trebuie. ai ridicat la treapta de moştenitor al
Cu cită îngăduinţă şi răbdare făgăduinţei şi al binecuvântărilor ei.
călăuzeşte El pe Avraam şi pe Sara, Slavă Numelui Tău !
pînă ce au fost înarmaţi şi pregătiţi aşa Dumnezeule îndurător, deschide ochii
de bine pentru scopul pe care-l avea El robilor Tăi, ca să vadă că prin naşterea
în vedere încît s-a putut spune despre ei: propriului Tău îsaac în trupul nostru,
„Avram a crezut că el are să fie tatăl prin iubitul Tău Fiu, Domnul Isus
multor popoare şi prin credinţă, a Hristos, copiii noştri sînt scăpaţi de sub
primit Sara putere să zămislească şi să puterea păcatului şi că făgăduinţa Ta
nască un fiu. este pentru noi într-o măsură mai mare
Şi astăzi, Acelaşi Dumnezeu vrea să decît ar fi putut Avraam să înţeleagă !
sfinţească sufletele şi trupurile copiilor Ajută-ne, pe noi şi pe toţi părinţii
Săi, să-i umple cu Duhul Său şi să-i creştini, să ne dăm seama că înainte de
crească pentru chemarea înaltă de a orice, Ţie îţi stă pe inimă lucrul acesta
ajunge părinţi credincioşi. El ne va şi că harul, pe care vrei să-l arăţi,
învăţa cum naşterea copiilor noştri poa- înainte de orice, pentru care ceri
te fi cea mai înaltă încercare a credinţă şi ne ajuţi să credem, acesta
credinţei şi, totodată, cel mai bun este : să dăm dovadă de părinţi
mijloc de a promova, viaţa noastră credincioşi şi să primim copiii numai
spirituală şi zidirea Impărăţiei Lui. Şi din mina Ta şi pentru Tine !
pentru noi, făgăduinţele lui Dumnezeu Doamne, luminează-ne şi sfinţeşte-ne
şi puterea credinţei sînt legăturile inimile, ca să înţelegem că rodul
trainice prin care sămînţa femeii poate trupului nostru este
fi făcută moştenitoare a binecuvîntă-

1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 111


moştenitorul făgăduinţelor Tale să ne lege mai mult de Tine şi
şi îngăduie ca situaţia noastră de să ajungem a ne încrede în Tine
părinţi, ca şi-n cazul lui Avraam, şi a Te adora ca şi el !

IUBIRE CARE RĂMÎNE


„Cura M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit
şi Eu pe voi. Rămineţi în dragostea Mea".
(IOAN 15.9)
După ce Domnul Isus le după cum spune chiar Domnul dind prin aceasta o adîncă
spune ucenicilor cît de Isus : „Cum Tatăl Mă iubeşte, necunoaştere şi neînţelegere.
necesară este rămînerea în El aşa vă iubesc şi Eu". „Hristos Iar, Toma, cel îndoielnic şi
ca să poată aduce roadă pentru ne-a ■iubit şi S-a dat pe Sine neîncrezător, spunînd : „Dacă
proslăvirea lui Dumnezeu, le pentru noi" (EFESENI 5.2). nu voi vedea în mîinile Lui
arată una dintre urmările Sîntem noi vrednici de iubirea semnul cuielor şi dacă nu, vot
rămînerii în Ei şi anume, Domnului Hristos ? Au fost pune degetul meu în semnul
„iubirea care rămîne”, lucru ucenicii vrednici de iubirea cuielor şi dacă nu voi. pune.
pe ca-re-1 găsim în mai multe Fiului lui Dumnezeu ? Nu ! mîna mea în coasta Lui, nu voi
versete din acest capitol (9, 10, Ce puţină înţelegere aveau crede", nu dovedea el
12, 13 şi 17). ,.Cum M-a iubit ei pentru Domnul Hristos şi neînţelegerea cuvintelor
pe Mine Tatăl". Ce legătură pentru misiunea Lui, aici, pe Domnului Isus ? De aceea,
intimă, plină de dragoste, pămînt ! Domnul Isus, cînd Se arată din
pornită din inimă, între Tatăl şi Vedem pe Iacov şi pe Ioan, nou, i Se adresează cu blîndeţe,
fiul ! numiţi şi fiii tunetului", dar şi cu o uşoară mustrare :
Niciodată n-a existat de- explodînd : „Doamne, vrei să „Toma, adu-ţi degetul încoace
osebire de păreri, ci o perfectă poruncim să se coboare foc şi uitâ-te la mîinile Mele ; şi
armonie ; aşa ne arată Cuvîntul din cer şi să-i mistuie, cum a adu-ţi mina şi pune-o în coasta
lui Dumnezeu. Fiul a îndeplinit făcut Îlie" ?, cu ocazia Mea; şi nu fi necredincios, ci
totdeauna poruncile Tatălui, neprimirii sâ fie găzduiţi într- credincios".
fără să întrebe dacă sînt uşoare un sat samaritean. Ce minunat Petru, care făcuse cea mai
sau grele. El cunoştea drumul. le răspunde Domnul Isus : „Nu frumoasă şi adevărată
Ştia misiunea de a merge în ştiţi de ce duh sînteţi mărturisire („Tu eşti Hristosul,
Ghetsimani şi apoi la Golgota. însufleţiţi. Căci Fiul Omului a Sfîntul lui Dumnezeu") în
Le-a îndeplinit supus şi venit, nu ca să piardă sufletele curtea Marelui Preot, îl
ascultător, căci îl iubea pe oamenilor, ci să le tăgăduieşte („Nu cunosc pe
Tatăl. Cînd iubim, nu este greu mîntuiască". omul acesta") şi trebuie să
să împlinim dorinţa celui iubit, Sau cînd Domnul Isus căuta plîngă amărăciuciunea pe care
mai ales dacă „trăim în să-i îmbărbăteze, spunîndu-le : I-a provocat-o Învăţătorului
dragoste". „Dacă M-aţi fi cunoscut pe său. Ne mai vorbim de Iuda,
Tatăl, de asemenea, ÎI iubea Mine, aţi fi cunoscut şi pe care merge cu El, mănîncă cu
pe Fiul, care era vrednic de Tatăl Meu". Atunci Filip a zis El atîta timp şi, apoi, îl vinde
dragostea Lui, : „Doamne, arată-ne pe Tatăl duşmanilor Săi.
şi ne este de ajuns", dove-

112 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


N-au pus ei la grea încercare şi suferinţii de pe cruce. Aşa Am iubit noi cum ne-a iubit
răbdarea şi iubirea Domnului iubea Domnul Isus, lucru pe El? Cum stăm cu, iubirea
Isus ? Şi, totuşi, El i-a iubit care-1 afirma cu tărie : vrăjmaşilor ? Departe... !
pînă la capăt, cum Tatăl L-a „Aceasta este porunca Mea, să Iubirea Lui şi a noastră nu se
iubit pe El ; pe toţi, chiar şi pe vă iubiţi unii pe. alţii, cum v- pot compara. A Lui :
luda. Singura deosebire ce o ara iubit Eu" (lOAN 15.12) neîncetată dăruire, a noastră
făcea, era starea lor spirituală. Această poruncă a Dom- neîncetată dorinţă de a primi.
La moartea fetiţei lui Iair, la nului trebuie să ne pună pe Apostolul Pavel ne arata în
schimbarea la faţă şi în gînduri, să ne cercetăm cu capitolul dragostei că ceasta
Ghetsimani, a luat numai pe cei toată seriozitatea înaintea lui nu încetează niciodată, că este
care au avut oarecare înţelegere Dumnezeu, fiindcă aşa n-am veşnică.
pentru El, deşi şi aceştia L-au iubit şi nu iubim. El a suferit de la evrei, a fost
decepţionat, lăsîndu-L singur N-a fost iubirea noastră urît ; căutau mereu să-1
în noaptea neagră şi grea, simplu egoism ? Nu ne-am omoare, dar el i-a iubit, fiind
adormind sau părăsindu-L. Şi, căutat noi numai plăcerea gata să facă orice sacrificiu,
totuşi, El i-a iubit pînă la noastră ? Ai iubit cu adevărat pentru ei, aşa cum spune la
sfîrşit, fiindcă nu putea altfel, pe cei din casă, pe cei de la ROMAN I 9.3. Era gata să
fiind dragostea adevărată. serviciu sau lumea din jur, plătească şi acest preţ. Aceasta-
Dumnezeu este dragoste şi ea împlinind Cuvîntul lui : adevărata dragoste, dar el a
rămîne tot mare, multă, Dumnezeu ? Să ne aducem rămas în Domnul Hristos şi
veşnică şi desăvîrşită, întrecînd aminte : cînd ne-a adresat Domnul Hristos în el, fiind
orice cunoştinţă. cineva un cuvînt care nu predat in totul Mântuitorului
Ce mare deosebire este între ne-a convenit, am devenit foarte său.
iubirea Lui şi a noastră ! sensibili, ne-am tulburat şi Numai aşa putem acea
El iubea fără să întrebe dacă ne-am închis în noi ; dacă iubirea care rămîne. Să na
merită sau nu cel iubit. Noi n-am izbucnit chiar, folosind lăsăm umpluţi cu dragostea
vrem mereu să fim iubiţi şi să cuvinte de care ne este ruşine pe. care Dumnezeu o toarnă în
iubim numai pe cei ce ne ? Am condamnat pe toţi că inimile noastre prin- Duhul
iubesc. El vrea să dăruiască nu ne înţeleg, că nu ne văd Sfînt, cu care am fost
dragostea, noi vrem numai s-o bine, că ne duşmănesc, si pecetluiţi. Să putem spune şi
primim. El iubea şi pe lumea întreagă este împotriva noi ca Apostolul Pivei :
duşmani : „Tată, iartă-i căci noastră. „Hristos trăieşte in mine".
nu ştiu ce fac", a spus în Aceasta-i dragostea ce Numai credinţa în Domnul
timpul durerilor rută de Domnul Hristos ? Hristos şi dragostea care este
Corespunde atitudinea în El, ne face să iubim ca El şi
noastră cu porunca Lui ? să fim îmbrăcaţi în dragostea
Lui.

Este interesant de observat că foarte mulţi oameni, cunoscuţi, în esenţă, ca


atei, s-au ruşinat —- după prăbuşirea aparentă a sistemului ateist — să
recunoască adevărata lor poziţie, Soluţia, pentru ei a fost o religie
superficială. Le-a fost frică să se opună, în continuare, dragosiei şi
închinării lui Dumnezeu, deşi erau convinşi că însăşi ideea de Dumnezeu
este perimată. Religia superficială pare a fi o soluţie de mijise, inofensivă;
adeptul ei, deşi nu este împotriva credinţe! creştine tradiţionale, evită orice
angajare clară şi definitivă faţă de Domnul Isus.

90 ADEVĂRUL CREŞTIN 113


BETANIA(I)
(Ioan 12.1—11)

Ce este viaţa creştină ? Care sînt Deci, cu şase zile înainte ele Paşte,
trăsăturile ei specifice ? Ce îi dă acesteia Domnul Isus vine în Betania, împreună
farmec, demnitate, frumuseţe, rodnicie ? cu ucenicii Săi, în casa acestei familii
Ce o face să fie cu totul şi cu totul iubite.
deosebită de orice altă viaţă ? Cugetarea, Cu cită sfîntă emoţie şi cu ce bucurie,
sub călăuzirea Duhului Sfînt, la recunoştinţă ; şi, totuşi, Domnul Isus de
întîmplarea din Betania ne ajută să cei trei credincioşi !
căpătăm răspuns la aceste tulburătoare în această nouă întîlnire —-pentru că
întrebări. Domnul Isus fusese de mai multe ori în
După ce Domnul Isus 1-a înviat pe această easă — gazdele arată faţă de El
Lazăr din morţi, conflictul, dintre El şi iubire, bucurie, recunoştinţă ; şi, totuşi,
conducătorii religioşi ai poporului, fiecare din cele trei personaje are faţă de
cunoaşte o nouă "uză, un ton crescut de Domnul Isus o atitudine deosebită,
încordare, pentru ca, aceştia, văzînd cum fiecare exprimă ceva deosebit, fiecare
tot mai mulţi oameni merg după Domnul este folosit de Duhul Sfînt pentru a face
Isus şi cred în El, plini de pizmă şi de luminoasă o trăsătură aleasă şi împreună
oarbă mînie, hotărăsc să-L prindă şi să-L prezintă cele trei mari trăsături pe care
omoare, dînd dispoziţiile necesare pen- se sprijină viaţa creştină :
tru a fi arestat cît mai grabnic cu putinţă. 1 ADORARE, ÎNCHINARE,
Se apropie momentul culminant, DĂRUIRE ;
pentru care venise pe pămînt, şi Domnul
Isus simte cum plasa se strînge tot mai 2 — PART ASIE CU DOMNUL
mult în jurul Lui, simte cu cită ură şi ISUS ŞI CU FRAŢII;
răutate este urmărit, pîndit şi spionat la 3 — SLUJIRE, RODNICIE.
fiecare pas pentru a fi prins, arestat şi Citim aşa : „Marta slujea, iar
omorît. Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă
In acest cadru de intrigi şi vîn-zare,
Domnul Isus, simţind nevoia să fie în cu El. Măria a luat un litru cu mir de
mijlocul unor suflete care îl iubesc şi-L nard curat, de mare preţ, a uns picioarele
preţuiesc, vine în Betania, unde era o lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei;
casă ce îl aştepta şi-L dorea ; Lazăr şi şi s-a umplut casa de mirosul mirului"
cele două surori, Măria şi Marfa, erau (versetele 2 şi3).
suflete scumpe si iubite de Domnul Isus.
MĂRIA
Domnul Isus voia să Se afle in
La un moment dat, Măria părăseşte
mijlocul credincioşilor din Betania
încăperea, unde Domnul Isus şedea la
pentru că aceştia se încrezuseră în EI, îl
masă, împreună cu ucenicii şi cu Lazăr,
iubeau şi îi arătau recunoştinţă, nu
şi se duce în altă încăpere ; acolo,
numai pentru mîntuirea pe care le-o
descuie o ladă sau un şifonier şi scoate
adusese, dar şi pentru alte mari binefa-
un vas scump de mare valoare, în care
ceri de care au avut parte.
era parfum, mir ele nard curat, un mir al
cărui preţ echivala

114 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


cu preţul pietrelor preţioase ; valoarea asa cum citim la Luca 10.38 : „Pe cînd
mirului era valoarea muncii pe un an a era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat
unui muncitor — poate 20—30 000 lei într-un sat. Şi, o femeie numită Marta L-
— la care trebuie adăugată şi valoarea a primit în casa ei. Ea avea o soră numită
vasului do alabastru (40—45 000 lei). Maria, care s-a aşezat jos, la picioarele
Şi, Măria vine cu vasul acesta, se Domnului şi asculta cuvintele Lui" şi la
aşează la picioarele Domnului Jsus şi, versetul 42 : „...dar un singur lucru
într-o linişte deplină, îl sparge ; tot trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună,
parfumul din el îl goleşte peste capul, care nu i se va lua".
hainele şi picioarele Mîntuitorului ; apoi, Care este partea cea bună pe care şi-a
cu mare dragoste, Ii şterge picioarele cu ales-o Maria ?
părul capului ei, un miros plăcut Partea cea bună este aceasta : ea s-a
răspîndindu-se în toată casa. aşezat jos, la picioarele Domnului, şi
După un timp, liniştea este întreruptă asculta cuvintele Lui. Ei îi plăcea să
de un glas morocănos : ce înseamnă asculte cu mare luare aminte, li sorbea
această risipă ? cui foloseşte ? de ce nu cuvintele Domnului Isus.
s-a vîndut acest parfum şi cu banii să fie Măria considera că întîi trebuie să-şi
ajutaţi săracii ? facă timp să asculte cuvintele Domnului
Cînd Domnul Isus a auzit cuvintele Isus, întîi trebuie să-şi însuşească
de judecată rostite de iuda, a luat îndată cuvintele Lui şi să plivească la El şi
apărarea Mariei, spumnd : „Las-o în numai după aceea să pornească la
pace ! Ea a făcut un lucru frumos faţă de împlinirea îndatoririlor vieţii zilnice :
Mine. Ea l-a păstrat pentru ziua luminată, întărită şi înviorată, prin cu-
îngropării Mele". vintele Mîntuitorului, pentru ca, în felul
Măria înţelesese că picioarele acesta, să capete putere să lucreze într-
Domnului Isus Se îndreptau spre un duh de supunere şi de slujire faţă de
moarte. Ea înţelesese că Domnului Isus I Dumnezeu şi, în acelaşi timp, într-un
se apropia ziua în care, de bună voie, Se duh ele iubire şi de supunere faţă de
va lăsa să fie răstignit şi omorît. Maria oameni.
înţelesese că numai prin această jertfă Şi, cînd se gîndeşte Maria la moartea
vor fi ispăşite păcatele ei şi păcatele Domnului Isus, la măreaţa Lui faptă de
tuturor oamenilor. iubire şi la urmările ei binecuvîntate, că
Dar cum a înţeles Maria acest lucru ? sute, mii şi milieane de suflete, întoarse
Cum a ajuns Măria să înţeleagă că, în la Dumnezeu, prin credinţa în jertfa Lui,
Domnul Isus, are in faţa ei pe vor fi mîntuite, atunci înţelege că, tot ce
Mîntuitorul lumii şi pe Mîntuitorul său are mai scump în casa ei, tot ce are mai
personal ? Domnul Isus, de multe ori, le de valoare, trebuie pus la dispoziţia
spusese, pe faţă sau în pilde, că a venit Domnului Isus, pentru ca, în felul acesta,
din cer pe pămînt special ca să-Şi dea
să arate eît de mult U preţuieşte ca
viaţa ca preţ de răscumpărare pentru
păcătoşi. Dar, cuvintele Lui nu au găsit Mîntuitor al ei şi ca Mîntuitor al tuturor
înţelegere, nu au găsit inimi care să le oamenilor.
creadă. Aceasta o face să aducă vasul scump
însă, Maria, cu mult timp înainte, se de alabastru şi parfumul acela ales, ea să
întâlnise cu Domnul Isus şi se aşezase îşi arate marea ei iubire, mulţumirea,
la picioarele Lui,
recunoş-

5/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 115


tinţa, închinarea ei. ferioară ară, plecată.
Fapta Mariei — o faptă a dragostei, E o diferenţă între închinare şi
expresia vie a dăruirii şi a adorării, a rugăciune.
recunoştinţei şi a mulţumirii ce izvorăşte În rugăciune, eu vin înaintea
dintr-o inimă plină de iubire, curată, Domnului cu cereri ; vin la Domnul
pentru Acela care era cel mai scump pentru mine ; în rugăciune, centrul ele
inimii ei. Tot ce are ea mai scump, mai referinţă sînt eu, nevoile mele,
de valoare, oferă cu bucurie, în semn de problemele mele.
recunoştinţa, Aceluia pe care îl iubeşte în închinare, nu mă mai interesează
atît de mult. persoana mea, la închinare mă
Poziţia Mariei — poziţia umilă a unei interesează numai persoana Lui şi eu vin
roabe aşezate la picioarele Stăpînului, la să-I dau Lui slavă, laudă, mărire.
picioarele Suveranului, poziţia În rugăciune, aştept ca El să-mi dea
păcătosului iertai la picioarele ceva. In închinare, vin ca eu să-I dau Lui
Mîntuitorului, a Salvatorului lui. şi să mă dărui pe mine însumi Lui.
Ce mică şi slabă era ea şi ce mare şi Măria I-a dăruit, odată cu inima, ei şi tot
puternic era El ! ce avea ea mai scump. Cît îi dăruieşti şi
Ce nevrednică şi păcătoasă era ea şi ce ce îi dăruieşti, tu, Domnului ?
sfînt şi desăvîrşit era El ! Atitudinea împăratul David a venit să cumpere
Măriei — atitudinea închinătorului ceva pentru Domnul, să facă un dar lui
adevărat, atitudinea morală a omului Dumnezeu şi, cînd omul de la care a vrut
credincios, care a fost salvat, din mocirlă să cumpere i-a spus că vrea să-i dea în
şi pierzare veşnică, cu preţul sîngelui dar, David a răspuns : „...Nu ! vreau s-o
Domnului Isus. cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu
Pentru că Domnul Isus ţi-a spălat voi aduce Domnului, Dumnezeului meu,
picioarele cu însuşi sîngele Lui, pentru arderi de tot care să nu mă coste nimic."
că Domnul Isus a suferit, în locul tău, (2 Saimuel 24.24).
chinurile grozave ale morţii, pentru că El Eu nu am să vin la Dumnezeu fără să
a plătit preţul răscumpărării tale, tu nu te mă coste. N-am să vin să-I aduc lucruri
poţi apropia de El decît în această ieftine, lucruri pe care le am în plus. Eu
poziţie umilă de închinător, decît vreau să vin la Dumnezeu şi să-I aduc
aşezîndu-te în genunchi la picioarele lucruri care să mă coste, să simt că am
Lui; de aici începe viaţa creştină. fost la El. Aceasta înseamnă închinare.
Ce înseamnă să fii închinător, ce Ce se mai vede la Maria ? Adorare.
înseamnă să te închini'? Ce înseamnă adorare ? Te afli undeva,
Cuvîntul închinare vine de la cuvîntul departe, la munte. E în amurg. Soarele
latin înclinare ; în faţa unei persoane abia a dispărut după un colţ de stincă şi,
mari, în faţa unui om de seamă ne deodată, în tăcerea desăvirşi-tă, apare
înclinăm. Aceasta arată două lucruri : luna. E atâta linişte, e atîta pace, e atîta
1 — recunoaştem măreţia celui în
faţa căruia ne plecăm, îi recunoaştem frumuseţe, că rămîi înmărmurit de
rangul, îi recunoaştem poziţia, îi emoţie şi ţi se pune un nod, parcă te
recunoaştem dreptul la plecăciune ; inundă ceva, parcă te îneci ; nu mai poţi
2 — recunoaştem poziţia noastră de vorbi, nu mai poţi scoate un cu-vînt ;
subordonaţi, de inferiori ; recunoaştem frumuseţea lunii, a ceru-
gradul nostru neînsemnat, poziţia
noastră mică, in-

116 ADEVĂRUL CREŞTIN 5 1990


lui, a munţilor, a brazilor te copleşeşte. va fi vorbit, va fi întreţinut discuţia.
Aceasta înseamnă adorare : să stai Lazăr avea, acum, prilejul să întrebe pe
la picioarele Domnului Isus şi să-L Domnul Isus despre diferite aspecte ale
priveşti pe El - Dumnezeu slăvit, lucrării Lui, să asculte lămuririle Lui, să
Dumnezeu Mîntuitor, Dumnezeu de trei aibă, astfel, părtăşie cu El şi cu ucenicii
ori sfînt, Măreţ, Atotputernic, Lui.
Strălucitor, De-săvîrsit, împărat al Lazăr înfăţişează pe omul care, după
împăraţilor şi Domn al Domnilor ; să-I ce a crezut în jertfa Domnului Isus, a
vezi frumuseţea şi măreţia, care întrece intrat într-o strinsă legătură cu El.
orice posibilitate de exprimare, şi să fii Legătura aceasta permanenta de
răpit, să fii extaziat şi toată fiinţa ta să dragoste, părtăşia aceasta sfîntă pe care
cînte un imn de slavă pentru El. o are cu Domnul Isus, pentru omul care
Cu cit îl priveşti mai mult, cu a iii îl a gustat-o şi o gustă, este cel mai dulce
admiri mai mult ; cu cit îl cunoşti mai lucru de pe pămînt.
mult, cu atît eşti mai uimit şi copleşit de Dar, faptul că Lazăr minca la aceeaşi
bunătatea Lui, de credincioşia Lui, de masă şi se hrănea din a-celeaşi bucate,
pacea Lui, de dragostea Lui, de frumu- din care Se hrănea şi Domnul Isus, are
seţea Lui (1 Cronici 29.11—13). şi un înţeles duhovnicesc profund.
Aşa era Maria la picioarele Domnului Cînd Domnul Isus Se găsea la fîntîna
Isus şi aşa ni se cere să fim şi noi, care lui Iacov, după ce stătuse de vorbă cu
am fost spălaţi cu sîngele Lui, să stăm la femeia samariteancă, a fost poftit la
picioarele Lui şi să-I mulţumim : să ne masă de ucenicii Lui, care îl îndemnau :
închinăm, să-I dăruim tot ce avem şi „învăţătorule, mănîncă !" (Ioan 4.31).
sîntem şi să-L adorăm. Dar Domnul Isus nu isprăvise
lucrarea cu acest suflet însetat după apa
LAZAR vieţii şi le răspunde cu aceste cuvinte :
„Eu am o mîn-care pe care voi nu o
Lazăr este al doilea personaj, care cunoaşteţi... Mîncarea Mea este să fac
pune în evidenţă o a doua marc trăsătură voia Celui ce M-a trimis şi să împli-
: părtăşia. nesc lucrarea Lui" (Ioan 4.32, 34).
Lazăr era unul dintre cei ce şedea la Putem noi să spunem că şi pentru noi
masă cu Domnul Isus şi deci, se afla sint potrivite cuvintele acestea sau, altfel
într-o strînsă legătură cu El ; se hrăneau spus, am ajuns, noi, oameni care, în
împreună, din aceleaşi bucate ; avea pe urma credinţei în Domnul Isus, avem
Domnul Isus înaintea ochilor şi putea pe inimă să facem voia lui Dumnezeu,
să-L privească, să-I observe bine chipul cu orice preţ şi în orice împrejurare a
şi purtarea, putea să audă bine cuvintele vieţii noastre ? Ştim noi ,din proprie
şi sfaturile Lui. experienţă, ce înseamnă să facem
Cît stăm la masă cu ai noştri, lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu ?
mîncăm, dar şi vorbim ; unul spune Ne stă nouă pe inimă această lucrare ?
ceva, altul spune altceva si se creează Pentru a fi astfel de oameni, trebuie
acea atmosferă plăcută, plină de să stăm în strînsâ legătură cu Domnul
intimitate. Aşa va fi-fost ..şi la masa din Isus şi, astfel, privind fără încetare la El
Betania, la acea masă sfîntă. şi as-eultînd cuvintele Lui, să ne rugăm
Domnul Isus va fi vorbit şi cuvintele Lui, vorbindu-I despre nedumeri-
Lui se vor fi imprimat in inimile lui
Lazăr ; dar şi Lazăr

.0/1990. ADEVĂRUL CREŞTIN 117


rile şi nevoile noastre, despre greutăţile „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi
şi ispitele noastre, cu dorinţa ca, în toate cuvîntul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi.
acestea, să facem voia lui Dumnezeu şi Noi vom veni la El şi vom locui
să împlinim lucrarea Lui. împreună cu el" (loan 14.23).
Biserica — mulţimea tuturor PĂRTĂSIA CU FRAŢII. Pot împărtăşi
credincioşilor — este trupul Domnului cu fraţii, ce am. primit de la Domnul :
Isus. Fiecare credincios este un mădular iertare, bunuri materiale, daruri
viu al acestui trup, în timp ce însuşi spirituale, cuvîntul Lui, etc.
Domnul Isus este Capul trupului, care Părtăşia cu fraţii înseamnă :
controlează, dirijează şi dă viaţă şi 1 — dragoste de fraţi neprefăcută :
vigoare tuturor activităţilor trupului. să iubeşti cu căldură pe fraţi, din toată
inima (1 Petru 1.22),
Nu toate mădularele din trup au . 2 — să ne purtăm sarcinile unii
aceeaşi funcţie, dar fiecare mădular este altora (Galateni 6.2).
necesar pentru ca trupul să aibă sănătate 3— să ridici cu duhul blînde-tii pe
şi eficacitate duhovnicească. cel ce din neveghere a căzut (Galateni
Legătura vie a fiecărui mădular cu 6.1).
Capul si legătura vie a mădularelor 4 — să ne mărturisim păcatele unii
intre ele sînt o necesitate organică; altora şi să ne rugăm .unii pentru
aceasta este părtăşie. alţii (Iacpv 5.16).
Părtăşia redă în româneşte cuvîntul 5 — să veghem unii asupra;altora
grecesc KOINONIA, care înseamnă şi să ne îndemnăm Ia dragoste si la
împărţirea în comun, şi ea implică, atît fapte bune (Evrei 10. 24, 25).
dăruirea, cît şi primirea, căci ambele Părtăşia înseamnă împărţire in
atitudini sînt părţi integrante ale comun, înseamnă primire şi dăruire.
părtăşiei adevărate. Izolarea, închiderea în tine însuţi,
„Credincios este Dumnezeu, care v- refuzul de a avea părtăşie cu fraţii, ce
a chemat la părtăşia cu Fiul Său, Isus implicaţii are pentru viaţa creştină ! Nu
Hristos, Domnul nostru", citim la 1 poţi merge singur pe drum : totdeauna ai
Corinteni 1.9. „Şi părtăşia noastră - nevoie de alţii.
spune apostolul loan la 1 loan 1.3 - este Această legătură scumpă- 'se poate
cu Tatăl si cu Fiul Său, Isus Hristos". rupe, însă, printr-un gînd de necredinţă,
PÂRTAŞIA CU DOMNUL ISUS printr-o vorbă păcătoasă, printr-un pas
înseamnă că El a împărţit cu tine tot ce greşit şi, pentru adevăratul credincios, â-
are şi este El. El nu a păstrat nimic ceasta este cea mai mare durere, cea mai
pentru Sine : Pacea Lui, Bunătatea Lui, mare pagubă, care nu se poate repara
Mila Lui, Dragostea Lui, Slava Lui şi decît prin mărturisirea şi părăsirea
chiar Însăşi Viaţa Lui a împărţit-O cu abaterii.
noi, răscumpăraţii Lui. Să căutăm ca, după pilda lui Lazăr,
Care este temelia părtăşiei ade- să avem o strînsă părtăşie cu Domnul
Isus şi cu fraţii credincioşi, fiindcă
vărate cu Domnul Isus ? Dragostea
numai în felul acesta, putem să facem
pentru El. voia lui Dumnezeu şi să împlinim
lucrarea Lui !

VA URMA

118 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1990


ISTORIOARE Şl PILDE

TRENUL LUI ISUS


Era seară. Bătea un vînt de — Nu, draga mea, nu mai am nici o
primăvară. fetiţă. Am avut una, dar a murit şi s-a
Trenul înainta spre vestul Americii. dus în cer.
Într-o staţie se urcă o fetiţă de vreo 8 — 5-a dus cu trenul acesta ? Nu
ani, cu o gentuţă în.mină. Intrînd în cumva mergeţi şi dumneavoastră s-o
vagon, se uită la toate icţele şi, vedeţi?
nerecunoscînd pe nimeni, se aşeză pe o Rînd pe rînd, călătorii, din vagon s-
bancă. Părea obosită. Îşi puse gentuţa au ridicat în picioare s-o vadă pe fetiţa
la capătul băncii, în loc de pernă, şi se care vorbea astfel şi, impresionaţi, au
întinse pe bancă, încercînd să adoarmă. început să plîngă.
Curînd, veni controlorul. Văzîndu-l, O doamnă s-a apropiat de fetiţă şi i-a
fetiţa îl întrebă dacă poate să doarmă pe spus :
banca aceea. Controlorul îi spuse că — Eşti un îngeraş, fetiţo !
poate, dar, mai întîi, să-i arate biletul. — Da, mămica mea mi-a spus că,
Ea îi răspunse că nu are bilet. într-o zi, voi fi şi eu un îngeraş !
— Unde mergi ? întrebă con- Apoi, fetiţa îl întrebă pe controlor,
trolorul. dacă poate să doarmă pe banca aceea,
— Merg în cer ! răspunse fetiţa. . pînă va ajunge în cer.
— Cine plăteşte biletul tău ?
— Să mă treziţi, cînd ajungem
— Domnule, trenul acesta nu merge
la poartă, ca să văd pe mama, pe
în cer ?
sora şi pe fetiţa dumneavoastră !
— Nu ! răspunse controlorul. Dar
de ce pui o astfel de întrebare ? — Da; îngeraşule, da ! Domnul
— Pentru că mama mea, înainte de a •;;a te binecuvinteze !
muri, îmi cînta despre calea ferată care Fetiţa deschise ochii din nou şi
duce în cer. Dumneavoastră sînteţi aşa întrebă :
de bun şi de amabil încît eu am crezut că — Ce să-i spun fetiţei dumnea
trenul acesta merge în cer. Mămica mea voastră cînd am s-o' văd? Să-i
îmi cînta că Domnul Isus călătoreşte în spun că m-am întîlnit, în trenul
trenul acela şi că opreşte în fiecare sta- Domnului Isus, cu tatăl ei?... Da,
ţie ca să ia pe oameni, dar nu-mi mai ara să-i spun.
cîntă acum — nimeni nu-mi mai cîntă — Hohote de plîns se auzeau în tot
şi m-am gîndit să urc în trenul care vagonul.
merge în cer şi să mă duc la ea Controlorul nu mai putea să
Domnule, dumneavoastră îi cîntaţi fetiţei rostească nici un cuvînt, din cauza
despre calea ferată, care duce în cer ? plînsului. Se duse în cabina lui şi îşi
Aveţi o fetiţă, nu-i aşa ? predă viaţa Domnului Isus; pe care-L
Controlorul răspunse cu lacrimi în părăsise de mult. Apoi se gîndi s-o ia pe
ochi : fetiţă acasă la el şi să o înfieze. Dar, la
sfîrşitul ăclătoriei, fetiţa muri; plecă la
Domnul Isus în cer. A plecat în cer, cu
trenul Domnului Isus, la mămica ei şi la
fetiţa controlorului...

5 1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 119