Sunteți pe pagina 1din 23

CEL CE VĂ CUNOAŞTE INIMA

(IOAN 2.23—25)

Cînd Domnul Isus a intrat în Templu preună cu el, pe aceia care lucrează
şi a izgonit din el pe negustori şi pe împreună cu el. Domnul Isus, Fiul lui
schimbătorii de bani, curăţindu-l de tot Dumnezeu, nu avea nevoie de aşa ceva.
ce-l pîn-gărise, Iudeii, care au asistat la El Se uita la un om şi ştia totul despre
această scenă, uimiţi de autoritatea el. Cît de adesea vedem lucrul acesta în
Domnului Isus şi nemulţumiţi de acest Evanghelii !
amestec în treburile lor, de acest
deranjament produs în afacerile lor, L- „EL ÎNSUŞI ŞTIA CE ESTE ÎN OM”
au întrebat : „Prin ce semn ne arăţi că
ai putere să faci astfel de lucruri ?" — NATANAEL
întrebare cu totul nepotrivită căci inima Iată pe Filip; după ce el însuşi vine la
lor era plină de răzvrătire împotriva Lui. Domnul Isus, aduce şi pe prietenul său,
Sau, cu alte cuvinte : «Cine eşti Tu ? Natanael. Cînd Domnul Isus îl vede pe
Cum de Iţi permiţi astfel de lucruri ?» Natanael pentru prima dată, spune :
Domnul Isus a auzit nu numai „Iată cu adevărat un israelit în care nu
cuvintele lor, a auzit nu numai ceea ce este vicleşug"; şi cînd Natanael, mirat, îl
au rostit ei în auzul celorlalţi, dar a întrebă: „De unde mă cunoşti ?" «Nu ai
văzut şi felul lor de gîndire faţă de El, stat niciodată de vorbă cu mine ; nu m-
le-a privit şi văzut gîndurile din inima ai văzut niciodată», Domnul Isus
lor ; de aceea răspunde la cuvintele lor răspunde: „Te-am văzut mai înainte ca
şi, mai mult, răspunde şi la gîndurile lor să te cheme Filip, cind erai sub
ascunse: „Stricaţi Templul acesta" — smochin" «Cum ? Dar nu era nimeni pe
adică distrugeţi trupul Meu — „şi în trei lingă mine, nu era nici un om !»
zile îl voi ridica". Şocat de această privire pă-
Aceasta înseamnă : «— Duce-ţi-Mă trunzătoare a Domnului Isus, care
la cruce ! Nu vă veţi atinge, însă, ţinta ! scoate la lumină ce era ascuns în inima
A treia zi, prin învierea Mea din morţi, lui, Natanael exclamă : „Rabi (adică
vă voi dovedi că Eu sînt Fiul lui Dum- Invăţătoru-le), Tu eşti Fiul lui
nezeu, cum v-am dovedit acum prin Dumnezeu. Tu eşti împăratul lui Israel"
curăţirea Templului». (IOAN 2.45—51)
Domnul Isus Se prezintă în faţa lor ca Numai Dumnezeu poate şti ce face un
adevăratul Cunoscător al inimilor: El om cînd nu-l vede nimeni. Numai
„îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă Dumnezeu cunoaşte inima unui om. Şi
să-I facă cineva mărturisiri despre nici Natanael îşi dă seama că Domnul Isus
este Dumnezeu. I Se închină şi îl ur-
un cm, fiindcă El însuşi ştia ce este în mează.
om". FEMEIA SAMARITEANCA
Cînd vrem să cunoaştem pe cineva,
La fîntîna lui Iacov din Sihar,
noi, oamenii, trebuie să întrebăm pe Domnul Isus Se întîlneşte cu o femeie
aceia care-l cunosc mai bine, pe aceia din Samaria, care venise să scoată apă.
care locuiesc îm- Deşi lucrul acesta nu era îngă-

74 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


duit, după rînduielile de atunci, Domnul Ştia Domnul Isus că omul acesta, aşa
Isus intră în vorbă cu această femeie, de bolnav trupeşte, avea nevoie, în
pentru că a văzut adînc în inima ei, a primul rînd, de iertare pentru multele
văzut acolo dorinţa vie să scape de lui păcate şi, abia apoi, avea nevoie de
murdăria păcatelor ei; dar nu ştia cum. vindecare.
„Cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care îl Vede, însă, Domnul Isus că, în inimile
ai nu îţi este bărbat". lor, cărturarii şi fariseii gîndeau aşa:
Ce uimită este femeia, de faptul că «Ce tot vorbeşte Omul acesta ? Cine
Omul acesta, pe care îl vede pentru poate să ierte păcatele decît singur
prima oară, îi cunoaşte viaţa, îi Dumnezeu ? Cum îşi permite El să ros-
cunoaşte inima, îi cunoaşte setea tească astfel de cuvinte 1» De aceea li
ascunsă a sufletului ei după apa vieţii, se adresează cu cuvintele : „Ce este mai
după Dumnezeu. lesne a zice „Păcatele îţi sînt iertate" sau
Mesia, Mîntuitorul — Cel care are a zice „Scoală-te şi umblă" ?
apa vieţii, Cel care potoleşte setea Văzînd date pe faţă gîndurile lor
sufletului, Cel care te scapă de povara ascunse, cărturarii tac. Şi ce puteau să
păcatelor — „Eu, Cel care vorbesc cu spună ? Şi una {^păcatele îţi sînt
tine, sînt Acela". iertate") şi alta („scoală-te şi umblă")
sînt tot aşa de imposibil de înfăptuit.
Şi femeia a crezut în El, a lăsat
„Să ştiţi" — spune însă Domnul Isus
găleata şi s-a dus să spună tuturor în
în continuare — «Fiul Omului pe
cetate : „Veniţi să vedeţi un Om care
pămînt are putere să ierte păcatele", «Eu
mi-a spus tot ce am făcut" ; şi oamenii
am această putere să ierte păcatele» şir
au venit cu grămada şi s-au lăsat bi-
apoi, se îndreaptă spre slăbănog şi îi
necuvîntati de Domnul Isus (IOAN 4.4—
porunceşte: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi
42).
du-te acasă". Şi, la Cu-vîntul Lui,
urmează fapta: slă~ bănogul se scoală
SLĂBĂNOGUL DIN CAPERNAUM în faţa tuturor — complet vindecat şi,
Nişte oameni îşi aduc prietenul mai ales, în întregime iertat — îşi ridică
bolnav pe targa, un slăbănog, şi îl lasă putere să iert păcatele» şi, apoi, acasă,
prin acoperişul casei; nu aveau cum, slăvind pe Dumnezeu (MARCU 2.1—
din cauza îmbulzelii norodului, prin altă 12).
parte şi îl lasă la picioarele Domnului
Isus. Ei socoteau că Mîntuitorul ştie ce TÎNĂRUL BOGAT
doresc şi nu-I spun nici un cuvînt.
Domnul Isus, însă, nu îl vindecă pe După cum a văzut ce era in inima
omul acesta, ci îi spune : „Fiule, slăbănogului şi a cărturarilor, aşa a
păcatele îţi sînt iertate !" De ce vorbeşte văzut Domnul Isus şi ce era în inima
El despre iertarea păcatelor ? De unde tînărului bogat care a îngenunchiat la
ştia El că slăbănogul este păcătos ? picioarele Lui şi L-a întrebat: „Bunule
El vede inima omului şi acolo citeşte Învăţător, ce să fac ca să moştenesc
: mai profundă şi mai intensă decît toate viaţa veşnică ?"
durerile trupeşti este durerea sufletului L-a privit Domnul Isus pe acest tînăr,
său, este nevoia cugetului său trezit; mai l-a iubit şi i-a spus : „îţi mai lipseşte un
amară decît neputinţa trupească era lucru, vinde tot ce ai şi dă la săraci şi
neputinţa sufletească de a birui păcatul. apoi urmează-Mă".
Era tînărul acesta un băiat mi-

4/1990 ADEVĂRUL .CREŞTIN 75


nunat: credincios, temător de durile rele, uciderile, preacurvi-ile,
Dumnezeu, evlavios, cumsecade, curviile, furtişagurile, mărturiile
dar. a plecat foarte întristat, căci mincinoase, hulele".
era foarte bogat şi inima Lui nu se Iată ce este cu adevărat în inimă.
putea dezlipi de aceste bogăţii. Şi, Chiar dacă aparent, în afară, este
Domnul Isus, care cunoştea această moralitate, educaţie, religiozitate,
pornire puternică a inimii lui spre corectitudine, maniere alese, în
lucrurile deşarte de pe pămînt, l-a adînc, aceasta este în fiecare inimă:
lăsat să plece. Nu l-a oprit. Un om a spus-o Domnul Isus şi aşa este !
lipit de pămînt nu ajunge în cer î Este de remarcat că toate aceste
(MARCU 10.7) cuvinte sînt la plural, mi la singular.
Dacă Domnul Isus ar fi spus că din
ZAC H EU Da, Domnul
inimă ies un gînd rău, o ucidere, o
Isus ştie totul ! El cunoaşte şi pe curvie, unul sau altul ar fi putut
vameşul Zacheu din Ierîhon, în spune : «Din inima mea n-a ieşit
inima căruia se trezise dorinţa după nici ucidere — n-am omorît pe
o întîlnire şi o stare de vorbă cu nimeni la drumul mare, nici curvie
Mîntuito-rul, pentru a fi iertat şi — nu m-am abătut de la cinstea căs-
absolvit de marea lui vinovăţie. Ştia niciei, nici un gînd rău — nu doresc
Domnul Isus, cu cită sete îl aşteaptă răul nimănui.
Zacheu, cu cită sete vrea să scape de
povara păcatelor, să fie curat! Domnul Isus spune, însă, că din
inimă ies ucideri, adică şi tot ceea
IUDEII — PI LAT ce duce la ucideri: ură, ceartă,
mînie, invidie, răzbunare, răutate şi
El cunoaşte toate gîndurile de altele de felul acesta. Chiar dacă n-
vrăjmăşie şi moarte ale Iudeilor,
cunoaşte inima dregătorului Filat am ucis pe nimeni la drumul mare,
care era încredinţat de nevinovăţia nu trebuie jă mărturisim cinstit, că
Domnului şi, totuşi, nu îndrăznea să am înfăptuit unele sau altele din cele
facă nimic pentru a-L elibera, de amintite ?
frica Iudeilor. Ce este avortul ? Ce sînt toate
mijloacele pentru împiedicarea vieţii
IUDA ? Ce este dorinţa de a nu avea
Domnul Isus îl cunoştea bine şi pe copii?
Iuda, îi cunoştea patima, lăcomia de N-am invidiat, noi, pe nimeni ? N-
bani; ştia că Iuda îl va vinde pentru am urît, noi, pe nimeni? Nu ne-am
30 de arginţi. Ştia că va merge în iad. supărat pe nimeni ? Nu ne-am certat
El ştia ce este în om — a arătat cu nimeni ? Şi chiar .dacă, noi, nu
lucrul acesta în timpul vieţii Sale de ne dăm seama de aşa ceva, chiar
pe pămînt, în nenumărate rînăuri. dacă, noi, nu le privim ca pe ceva
Mai mult, Domnul Isus, în chip rău, dăunător şi păcătos, Domnul
desavîrşit, în cîteva cuvinte, ne-a Isus, Cunoscătorul inimii, ştie că au
prezentat şi nouă, celor de azi, fost şi sînt acum, la unii, astfel de
imaginea reală a inimii omeneşti, a gînduri şi porniri păcătoase, care îl
inimii noastre, a fiecăruia. Ne-a fac pe om incapabil să se apropie de
descris-o, cum numai întocmitorul şi Dumnezeu.
Cunoscătorul ei o putea face. Şi, El ştie ce este în noi şi pe
„Din inimă" — spune Domnul tărîmul vieţii noastre morale: „Vă
hus în MATEI 15.19 — „ies gîn- spun că oricine se uită la o femeie,
ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea
în inima lui",

76 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


sînt cuvintele lămurite ale Domnului cum spune la Matei 9.35 „...vin-decînd
Isus, Cunoscătorul inimii omeneşti. orice fel de boală şi orice fel de
Dacă poţi fi un curvar, numai cu o neputinţă care era în norod". Din fiecare
privire păcătoasă sau cu un gînd pas pe care îl făcea, ţîşnea o
necurat, ane nu este vino-vat de acest binecuvîntare; fiecare bolnav şi
păcat ? neputincios, care venea la El, pleca
Şi, la fel este cu toate celelalte sănătos, plin de bucurie şi slăvind pe
componente ale inimii noastre, puse în Dumnezeu.
lumină de cuvintele Domnului Isus. El Văzîncl semnele şi minunile pe care
îndreaptă reflectorul sfinţeniei Sale spre le făcea, mulţi din popor au crezut în
inima noastră. Şi ce este acolo ?... Numele Lui; Domnul Isus, însă, nu Se
murdărie, necurăţie, scîrboşenie. bucura de aceasta. Evanghelistul scrie
„Nu este nici un om neprihănit, nici şi de ce : „Dar Isus nu Se încredea în ei
unul măcar. Nu este nici unul care să pentru că îi cunoştea pe toţi64.
caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Din aceste cuvinte, desprindem două
Nu este nici unul care să facă binele. lucruri foarte importante:
Toţi au păcătuit si sînt lipsiţi de slava In primul rînd, Cunoscătorul inimii
Lui Dumnezeu" (ROMANI 3.10) omeneşti nu Se lasă înşelat şi nu poate fi
Cînd Dumnezeu ne dă lumina Sa şi înşelat cu o credinţă formală sau cu o
cînd ne privim în această lumină, aşa credinţă falsă. Şi, în al doilea rînd: El
cum sîntem în adevăr, atunci dispare, ca cere o predare totală pentru că El însuşi
luat de vînt, orice gînd de înfumurare cu a dat totul. Şi-a dat Însăşi viaţa Sa
privire la cinstea şi curăţia vieţii pentru noi.
noastre, cu privire la meritele noastre şi Ei au crezut în Numele Său, pentru că
la calităţile noastre şi, atunci, şi din vedeau semnele pe care le făcea. Uimiţi
inima noastră, izbucneşte acel oftat atît de minunile pe care le vedeau, vorbeau
de dureros : „Ştiu, în adevăr, că nimic despre ele, le lăudau, erau impresionaţi,
bun nu locuieşte în mine, adică în firea erau mişcaţi, dar nu au ajuns la o
mea pămînteaseă" (ROMANI 7.18). credinţă din inimă în El, nu au înţeles şi
Domnul Isus, pe cînd era în nu au văzut în Domnul Isus pe Fiul lui
Ierusalim, la praznicul Pastelor, a făcut Dumnezeu, plin de har şi de adevăr,
multe minuni şi semne. Nu ştim concret venit din cer să aducă mîntuirea şi
ce anume, pentru că Evanghelia nu ne salvarea neamului omenesc — căzut în
prezintă toate minunile făcute, dar, păcat şi moarte; ei au văzut în Domnul
aşa Isus doar un prooroc, un mare doctor,
un om deosebit, un învăţător al poporu-
lui si atît.
O femeie a venit la un credincios ca să stea de vorbă cu el despre mîntuire. «Este
o deosebire între convingerile mele şi convingerile du-mitale», a început femeia
discuţia. «Şi în ce constă aceasta ?» Ea a răspuns : «Nu pot crede unele învăţături ale
Bibliei. Uite, nu pot crede că ['sus este Fiul lui Dumnezeu.»
«Atunci, dacă dumneavoastră nu credeţi că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu,
El a fost un mincinos şi un înşelător, căci de nenumărate ori a afirmat acest lucru.»
«Asta sînt ! Nu pot crede în dumnezeirea lui Isus. A fost, fireşte, un om de seamă,
a trăit exemplar, a spus cuvinte frumoase, pilda vieţii Lui doresc din toată inima s-o
urmez şi eu, dar atît.»

4/1990 ADEVĂRUL OREŞTIN 77


«Si credeţi că sînteţi în stare să trăiţi aşa cum a trăit El ?» «Mă străduiesc, sînt
atentă, fac tot ce pot ca să evit păcatul.» «Ce faceţi cu păcatele vechi şi cu cele
noi, pe care le veţi mai face ? Tocmai de aceea a venit Domnul Isus : să ia
asupra Lui, păcatele noastre si noi să fim eliberaţi de robia păcatului, să primim
putere pentru a birui păcatul. Nu este altă scăpare decît Domnul Isus : „Nimeni
nu vine la Tatăl decît prin Mine" şi „Dacă Fiul vă face slobozi, sînteţi cu ade-
vărat slobozi".
Dacă nu credeţi în sîngele Lui, vărsat pentru păcatele noastre, dacă nu credeţi că
Domnul Isus Şi-a vărsat sîngele şi pentru dumneavoastră, atunci veţi fi pierdută
pe veci. Vă spun aceasta cu toată seriozitatea» «Nu! Nu cred că Isus este Fiul lui
Dumnezeu» A rămas biata femeie la această încredinţare nedorită.
Sărman suflet! Dracii au mai
multă credinţă. Despre ei este scris: Un bolnav, care cheamă doctorul
„Şi dracii cred... şi se în-fioară". Ei şi face tot ce-i spune acesta, se
ştiu sigur, nu este nici un dubiu încrede în doctor. Doctorul îi, spune
pentru ei, că Domnul Isus, Cel să ia cutare medicament şi el îl ia.
răstignit şi înviat, este Fiul lui Doctorul îl pune pe masa de operaţie
Dumnezeu, înălţat la dreapta şi îl taie adînc şi el se lasă,
Tatălui, şi că Lui I S-a dat toată încrezător, în mina şi priceperea
puterea, în cer şi pe pămînt. doctorului. El ştie, el crede, că
Dar se găsesc oameni, care, deşi doctorul îl va face sănătos. Şi, apoi,
se numesc creştini, nu cred nici durerile lui sînt aşa de mari şi
măcar cît cred duhurile necurate, cu neputinţa lui aşa de mare încît,
atît mai puţin să se încreadă în El, în aleargă în grabă şt se dă pe sine pe
jertfa Lui. „Pe pămînt Fiul Omului mîna doctorului.
are putere să ierte păcatele". Credeţi Şi noi, fiecare, sîntem bolnavi,
lucrul acesta şi aţi scăpat de păcate bolnavi de moarte. Boala noastră
! este păcatul. Nu este nici un me-
Ce credinţă aveţi dumneavoastră ? dicament, nici un tratament pentru
Aveţi doar o credinţă, care se aceasta, decît să ne încredem în
potriveşte cu mintea dumneavoastră Marele Doctor, în Domnul Isus.
sau cu ce aţi moştenit ? Sau credeţi Cancerul este o boală grea. Păcatul
în Domnul Isus, aşa cum cere este mai greu decît cancerul.
Scriptura, că, adică, este Fiul lui Distruge si trupul si sufletul.
Dumnezeu, întrupat ca să plătească, Numai El ne poate vindeca deplin
prin moartea Lui, datorită păcatelor de această boală. Domnul Isus prin
noastre ? jertfa Lui, prin sîngele Lui,
Domnul Isus ştie ce credinţă aveţi. tămăduieşte oriee rană făcută de
Pe Cunoscătorul inimii omeneşti nu- păcat, ne vindecă în întregime de
L puteţi amăgi sau înşela. Spunem orice patimă, ne scapă de la pieire,
pentru a doua oară lucrul acesta. El, ne dă viaţă, ne dă sănătate spirituală
Mîntuito-rul şi Salvatorul, aşteaptă şi ne încununează cu har şi îndurare.
de la dumneavoastră o credinţă din A avea adevărata credinţă, în-
inimă şi o predare totală. seamnă să te predai Domnului Isus
„El nu Se încredea în ei" se spune cu tot ce eşti, cu tot ce ai ; să te
aici. Nu avea nici o legătură cu ei. cedezi pe tine Lui : trupul sufletul,
El Se încredea numai în aceia care planurile, gîndurile, voinţa,
s-au încrezut în El. Dumneavoastră sentimentele, viaţa, casa, cariera,
v-aţi încrezut în Domnul Isus ? viitorul ; totul la picioarele Lui.

78 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


«Doamne, al Tău sînt pe veci! Pentru Cunoscătorul inimii noastre nu Se lasă
că ai plătit pentru mine preţ de sînge, înşelat cu o credinţă pe^ jumătate, cu o
pentru că ai suferit chinuri grele, cînd ai credinlă^-fai^rr'Er ^eaptăr^r^pfeHare
_fost răstignit, pentru că ai murit Tu, totală ca să aibă încredere în noi.
Cel Sfînt şi Nevinovat, ca să mă scapi pe Ce vom face ? Vom rămîne cu
mine de moarte, şi pentru că numai sub credinţa noastră, care este doar o
grija Ta, sub mina Ta ocrotitoare, prin părere, o cunoştinţă, o mărturisire, o
înţelepciunea şi harul Tău se poate trăi formă, sau ne vom trezi la credinţa
viaţa sfîntă şi curată, aşa cum îi place adevărată şi ne vom preda în totul
lui Dumnezeu-Tatăl, Doamne, eu mă Domnului Isus, în-crezîndu-ne pe
predau Ţie. Fă Tu cu mine ce vrei l» deplin în EL ?
Ce dureros şi trist cînd auzi: „Dar In primul caz, El nu are ce să mai
Isus nu se încredea în ei pentru că îi facă : dacă nu vrem e vina noastră. In al
cunoştea pe toţia. doilea caz, avem totul de cîştigat:
iertarea păcatelor, viaţa veşnică, dreptul
Ce săracă şi goală este o astfel de la slavă, fericirea de a trăi permanent în
viaţă ! Să vorbeşti despre credinţă, să legătură cu Dumnezeu. Ce alegeţi
mărturiseşti despre credinţă, să te lauzi dumneavoastră ?
cu credinţa şi să nu cunoşti lucrarea ALEGEŢI AZI VIATA, ALEGEŢI
mîntuitoa-re a credinţei, să nu cunoşti PE DOMNUL ISUS, NU' RĂMtNETI
pe Domnul Isus, să nu te încălzească
CU O CREDINŢĂ FORMALA !
dragostea Domnului Isus, să nu
preţuieşti jertfa Lui, moartea Lui,
învierea Lui — este formalism, este
zădărnicie, este moarte. CHEILE LUI PETRU
Cit de tristă este această stare, se
vede din cuvintele pe care le adresează
Domnul Isus, în ziua judecăţii, celor „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru şi pe
care îi vor spune : „Doamne, Doamne ! această piatră voi zidi Biserica Mea şi
N-am proorocit noi în Numele Tău ? N- porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
am scos noi draci în Numele Tău ? Şi n- îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi
am făcut noi multe minuni în Numele orice vei lega pe pămînt, va fi legat în
Tău ? Niciodată nu v-am cunoscut; ceruri şi orice vei dezlega pe pămînt, va
fi dezlegat în ceruri",
depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care
lucraţi fărădelegea" (MATEI 7.22—23) (MATEI 16.18—19>.
Ce groaznic va fi să te fi amăgit o
Există tablouri în care Domnul
viaţă întreagă că eşti credincios, să fi Isus înmînează nişte chei mari
venit la biserică, să fi citit Ouvîntul, să fi apostolului Petru. E clar că împărăţia
avut legături apropiate cu cei cerurilor nu este încuiată la poartă,
credincioşi, şi Cunoscătorul inimii să-ţi iar portar nu este Petru. Domnul Isus
spună, atunci, în ziua cea mare, că nu S- spune că El e uşa şi, cine va intra prin
a încrezut niciodată în tine, că nu te El, va fi mîntuit (IOAN 10.9). Apoi,
cunoaşte şi că ai lucrat mereu în IOAN 14.6, a zis : „Eu sînt calea,
fărădelege, deşi ai avut pe buze Numele adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la
Lui, căci nici tu nu ai avut o legătură Tatăl decît prin Mineu. Doar nu
personală, o legătură de viaţă cu El, nu putem crede că Petru, cu nişte chei ca
ai fost născut din nou. acelea din tablou, ar încuia şi descuia
uşa, adică pe Domnul Isus.

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 79


Cuvîntul „cheile" e rostit simbolic, şi să încuie. El a încuiat uşa celor
adică vrea să ne spună că Petru, prin ce vor să intre altfel, adică cu
cuvîntul şi fapta lui, va deschide bani sau cu alt nume decît al
intrarea în împărăţia cerurilor — ară- Domnului Isus (celor ce folosesc
tînd oamenilor cum pot intra — şi va nume de sfinţi pentru a obţine
arăta, apoi, cine sînt cei ce nu vor fi mîntuirea). Dar, iată ce-a zis
primiţi. Să vedem acum ce leagă şi ce Petru în prima lui epistolă capitolul
dezleagă Petru pe pămînt, cu puterea 1, versetele 18 şi 19 : „...nu cu lucruri
de- a fi legat şi dezlegat în ceruri. pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi
Petru a rostit prima predică, fost răscumpăraţi din felul d.eşert de
deschizînd uşa fiilor lui Israel vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de
spre mîntuire (FAPTELE la părinţii voştri, ci cu sîngele
APOSTOLILOR 2.14—41). scump al lui Hristos, Mielul fără
Apoi, în FAPTELE APOSTOLILOR cusur şi fără prihană". Tot Petru
10.34—38, vedem cum a deschis uşa spune în FAPTELE APOSTOLILOR
spre mîntuire şi neamurilor, adică 4.12 : „In nimeni altul nu este
tuturor celorlalte popoare. mîntuire : căci nu este sub cer nici
în ambele cazuri, le-a arătat un alt Nume dat oamenilor, în
oamenilor că, cheile cu care se intră care trebuie să fim mîntuiţi(i. Petru a
în cer sînt pocăinţa şi credinţa în încuiat uşa celor ce vor să facă negoţ
puterea Domnului Isus de a ierta cu darul lui Dumnezeu (citeşte
păcatele (FAPTELE FAPTELE APOSTOLILOR '
APOSTOLILOR 2.38; 3.19; 10.43). 8.18—23). Deci, toţi cei ce pretind
Le-a arătat, de asemenea, că pot pri- bani, pentru o slujbă bisericească,
mi Duhul Sfînt si care-i cheia sînt spurcaţi şi în lanţurile
primirii, în FAPTELE APOS- fărădelegii. Cum, dar, ar putea să
TOLILOR 2.38. aibă ei trecere la Dumnezeu ? Ei au
Apoi, a deschis uşa rînduie- nevoie de pocăinţă (FAPTELE
lilor ce trebuie să existe într-o APOSTOLILOR 8.22).
Biserică, cum să se poarte cre Aşadar, fii atent la cuvintele şi
dincioşii în Biserică. Astfel, în faptele apostolului Petru ! Nu căuta
FAPTELE APOSTOLILOR să intri pe un-de-i încuiat şi să treci
2.42, el arată strîngerea laolaltă a nepăsător pe lingă ceea ce este
credincioşilor pentru a auzi descuiat. Nu te juca cu vorbele.
Sfînta Scriptură nu minte, iar
învăţătura apostolilor, pentru Dumnezeu vrea să alegi calea
frîngerea pîinii şi rugăciune. mîntuirii, te vrea cu El în împărăţia
Dar, Petru a avut putere Sa.

în aceste zile de renegare a credinţei adevărate, fiecare credincios sincer


trebuie să se păzească de orice gîndire sau învăţătură, care pretinde a fi
intelectuală, dar, în fond, este lipsită de evlavie, viciată ori nebunească.
Credincioşii, şi mai ales cei care nu sînt bine fundamentaţi în adevărul lui
Dumnezeu, se expun la riscuri considerabile, atunci cînd îşi saturează
minţile cu produsul gîndirii „intelectualilor necredincioşi". Fiecare creştin
tînăr ar trebui să treacă prin facultate sau universitate pe genunchi.

80 ADEVĂRUL 9ESŞT?IN 4/1990


VEI FI O BINECUVÎNTARE
«Domnul zisese lui Avram : „Ieşi din ţara ta^ din rudenia ta şi
din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din
tine un neam mare şi te voi binecuvînta ; îţi voi face un nume mare şi
vei fi o binecuvîntare."»
(GENEZA 12.1—2)

Iată un îndemn si o făgăduinţă făcută de Dumnezeu lui Avraam. Făqăduinta


făcută aici lui Avraam era condiţionată de ruperea legaturilor fireşti. Din GENEZA
11.31 şi FAPTELE APOSTOLILOR 7.2-4 înţelegem că Avraam fusese chemai să
meargă în Canaan, înainte de a se opri în Haran. Oprirea în Haran arată că legăturile
fireşti au împiedicat ve Avraam să răspundă cu desăvîrşire chemării lui Dumnezeu.
Deşi chemat să meargă în Canaan, s-a oprit în Haran pînă ce moartea a rupt legătura
firească; atunci, fără nici o zăbavă, s-a dus în locul uncie îl chemase Dumnezeul slavei.
Iată un lucru de mare însemnătate. Inrîuri-rile firii se împotrivesc, întotdeauna,
chemării lui Dumnezeu. Dar, întocmai cum moartea a rupt legătura, prin care firea
încătuşa pe Avraam,, în Haran, tot aşa şi pentru noi, moartea trebuie să rupă legătura,
prin care firea noastră e înlănţuită de veacul de acum,. Trebuie să adeverim că şi noi
sîntem răstigniţi, adică morţi, împreună cu Hristos Domnul (ROMANI 6.6), pentru cay
astfel, crucea Domnului Hristos să fie şi pentru noi ce a fost Marea Roşie pentru Israel,
anume : să ne despartă pentru totdeauna de pămîntul morţii şi al judecăţii. Numai astfel
vom putea umbla într-un chip „vrednic de chemarea pe care am primit-o" (EFESENI
4.1).
Nu se spune cîtă vreme a stat Avraam în Haran; Dumnezeu, însă, în harul Său, a
aşteptat pînă ce robul Său, scăpat de orice piedică, ascultă pe deplin de porunca Sa.
Căci Dumnezeu iubeşte prea mult pe robii Săi, ca să-i lipsească de fericirea deplină ce
însoţeşte o ascultare desăvîrşită.
E bine să luăm în seamă că Avraam n-a mai primit nici-o descoperire nouă, cît
timp a stat în Haran. Nu trebuie, însă, să uităm că Dumnezeu nu ne tîrăşte niciodată cu
sila pe drumul ascultării, ci doar ne arată calea pe care să umblăm ca să fim fericiţi.
„Vei fi o binecuvîntare". Acesta este scopul pentru care Dumnezeu a despărţit pe
Avraam şi pe oricare credincios, copil al Său, de ceilalţi oameni. Dumnezeu voieşte să-i
dea să înţeleagă, şi lui şi nouă, că El, dacă ne binecuvintează, face acest lucru nu
numai ca să ne facă pe noi fericiţi, ci şi ca să împărtăşim şi altora binecuvîntarea Lui.
Dumnezeu este iubire şi de aceea binecuvintează. Dragostea nu caută folosul său
(1 CORINTENI 13.5). Dacă dragostea lui Dumnezeu intră în noi, prin noi, ea caută pe
alţii.
Cel de curînd credincios trebuie să ştie, de la început, că a primit har, ca să fie
pentru alţii o binecuvîntare. Nu păstra pentru tine ceea ce ţi-a dat Domnul pentru alţii.
Predă-te în totul Domnului, pentru ca El să te întrebuinţeze spre binecuvîntarea altora;
aceasta este calea de a ajunge tu însuţi bogat, peste măsură binecuvîntat. Puterea
pentru aceasta îţi va fi dată. Trebuie să fii o binecuvîntare. „Eu te voi binecuvînta", zice
Domnul, Dacă tu însuţi eşti binecuvîntat, sfinţit şi plin de Duhul, de bucuria şi de
puterea Domnului, vei fi o binecuvîn-

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 81


tare în Domnul Hristos, Dumnezeu-Tatăl ne-a binecuvîntat cu tot jelui TblZcSări
duhovniceşti (EFESENI 1,3); dacă ai de la Domnul Ls aceste binecuvîntări, vei fi,
desigur, altora o bmecuvintare; de aceasta, nu trebuie să te îndoieşti.
B necuvîntarea lui Dumnezeu cuprinde in sine putere ^ de viata «are se
înmulţeşte, se răspîndeşte şi se dă altora în binecuvîntarea de tare are cineva 'parte
este totdeauna şi puterea de a fi o bmecuvintare pentru alţii. Dă numai timp Cuvîntului
Dumnezeului atotputernic -PTT^binecavlnta- - să pătrundă în suflet ! Aşteaptă ca
Dumnezeu să^isLmă si tie: „Te voi binecuvînta"! Ţine cu tărie acest lucru şi
Dumnezeu va arăta aceasta în tine, mai presus de ceea ce cerem şi m-
ţelege l
p entru aceasta, insă, trebuie să te afli în locul binecuvîntării în tara făqăduintei,
în viata care crede în făgăduinţă. „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta si din casa tatălui tău"
zise Domnul Despărţirea, separare de viata firii pămîntesti în care ne-am născut, iată
ce voieşte Dumnezeu, Predarea şi jertfirea a tot ce are omul mai scump este calea spre
bine-ruvîntarea lui Dumnezeu. „Vino în ţara pe care ţi-o voi arăta" zice Domnul, ieşi,
deci ,din viaţa cea veche şi treci în viaţa în care numai El singur 'îti este călăuza,
adică în viaţa în care Dumnezeu te poate avea in totul pentru El, în caie să umbli
numai pe temeiul făgăduinţei Lui, în viata de credinţă.
Dumnezeu voieşte să-Şi împlinească şi cu tine făgăduinţa : „Te voi
binecuvînta", într-un'fel mai presus de ce gîndeşti.
Ieşi, însă, din ţara ta şi din casa tatălui tău, din viaţa# ta obişnuita, din legăturile
cu oamenii şi cu lumea, într-o viaţă nouă, viaţa Duhului, viaţa de legătură cu
Dumnezeu. Atunci vei primi binecuvîntarea Lui, inima ta va fi deschisă credinţei
depline în Cuvîntul Lui : „Te voi binecuvînta" ; atunci El va putea să împlinească cu
tine acest cuvînt^ şi să te umple cu binecuvîntarea şi puterea Lui, pentru a fi o
binecuvîntare rşi pentru alţii. Trăieşte cu Dumnezeu, despărţit de lume ; atunci vei auzi
glasul lui Dumnezeu, cum îţi vorbeşte lămurit şi cu putere : „Te voi binecuvînta şi vei
fi o binecuvîntare".

Indiferent cît de întunecate sau de dificile par să fie condiţiile exterioare,


în inima ta, soarele poate întotdeauna să strălucească, păsările pot
întotdeauna să cînte, florile pot întotdeauna să înflorească şi toţi pot să fie
bine şi fericiţi, deoarece : „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice
pricepere, îţi va păzi inima şi gîndurile în Domnul lsus'( (Filipeni 4.7).

Practica generală a lui Dumnezeu în guvernarea lumii este să pedepsească


pe cel rău şi să răsplătească pe cel neprihănit. (— Romani 2.G —). Acei
care au crezut deja în Domnul Isus şi sînt mîntuiţi, trebuie să se păzească
de a avea o atitudine superficială şi tolerantă faţă de păcat. Lumea de
astăzi aprobă multe forme ale păcatului şi nu puţini creştini au fost deja
infectaţi cu felul de a gîndi al lumii. Aşa după cum orice om obişnuit
încearcă să evite contactul cu o boală contagioasă, tot aşa creştinii ar
trebui să aibă oroare faţă de păcat. Numai dacă privim la păcat, din
perspectiva lui Dumnezeu, şi îl alungăm din inimile ş minţile noastre,
putem trăi acele vieţi sfinte pe cară El le poate folosi

82 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (IV)
DAVID ŞI AUTORITATEA
(1 SAMUEL 24.5—7 ; 1 SAMUEL 26.9, 11 ; 2 SAMUEL 1.14)

DAVID NU SE RĂZVRĂTEŞTE Saul pleacă să-1 caute pe David în


PENTRU A PUNE MlNA PE TRON deşertul En-Ghedi. In drum, intră în
peştera în care, departe de intrare, este
Dumnezeu inaugurează oficial adăpostit David cu oamenii lui. Oamenii
autoritatea Sa pe pămînt, în ziua cînd lui David îl sfătuiesc să-1 ucidă pe
stabileşte împărăţia lui Israel. Odată Saul, însă David rezistă acestei
intraţi în Canaan, Is-raeliţii cer Domnului tentaţii, căci el nu îndrăzneşte să ridice
mîna împotriva autorităţii stabilite de
un împărat. Dumnezeu trimite atunci pe
Domnul. Şi, totuşi, David fusese uns
Sa-muel să ungă pe Saul ca prim împărat
de Dumnezeu. Cine putea să-1 împiedice
al Israelului, ales şi stabilit de să fie împărat, din moment ce el urma
Dumnezeu, ca autoritate a Sa delegată, exact planul şi voinţa lui Dumnezeu ?
pe lîngă poporul lui Israel. Din nefericire, Pentru ce David nu ar fi putut
însă, după ce este stabilit ca împărat, el contribui la a se face, el însuşi,
nu se mai supune autorităţii lui împărat ? Nu era bine să-L ajute pe
Dumnezeu, pînă într-acolo încît caută Dumnezeu la îndeplinirea planului Său ?
chiar s-o distrugă. Astfel, învingîndu-i pe Cu toate acestea, David nu se gîndeşte
Amaleciţi, le cruţă împăratul şi păstrează, să-1 ucidă pe Saul. Acţionînd astfel, ar
din prada de război, cele mai bune oi, cei fi însemnat să se răzvrătească împotriva
mai buni boi, vitele grase, mieii graşi şi autorităţii lui Dumnezeu, pentru că Saul
tot ce era bun. Cum aceasta era o era încă unsul Domnului. Chiar dacă
nesupunere faţă de cuvintele lui era lepădat, Saul continua să fie unsul
Dumnezeu, Dumnezeu îl leapădă pe Saul lui Dumnezeu, stabilit de către El. Dacă
şi face ungerea lui David. In acelaşi timp, Saul ar fi fost ucis în acest moment,
David se află permanent sub autoritatea David ar fi urcat imediat pe tron şi voia
lui Saul. El face parte din poporul care-1 lui Dumnezeu nu ar fi întîrziat, astfel,
însoţeşte, luptă în armata sa şi devine, să Se îndeplinească. David este, însă,
un om care ştie să se abţină. El preferă
mai tîrziu, ginerele lui Saul. De fapt,
să-şi întîrzie puţin ascensiunea, decît să
amîndoi au fost unşi de Dumnezeu. De
devină un răzvrătit. Datorită acestui
mai multe ori, însă, Saul caută să-1 fapt, el devine mai tîrziu autoritatea
omoare pe David. Israel are, deci, doi stabilită de Dumnezeu.
împăraţi : cel lepădat, care este încă pe Din moment ce Dumnezeu îl
tron, şi cel ales pentru a-i succeda, care
stabileşte pe Saul pe tron şi-1 plasează
nu-şi luase, încă, sarcina, în mod oficial.
In aceste condiţii, poziţia lui David este pe David sub autoritatea împăratului, ar
foarte dificilă. fi însemnat ca David să plătească cu
propria sa răzvrătire uciderea lui Saul şi

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 83


instalarea sa pe tron. El nu a cutezat, tă şi încăpăţînarea nu sînt considerate,
însă, niciodată, să facă aceasta. poate, ca o răzvrătire, dar ele
Principiul, care se aplică aici, este constituie, totuşi, acţiuni asemănătoare
comparabil cu refuzul arhanghelului cu tăierea unei bucăţi din haina altuia.
Mihail de a pronunţa o judecată Căci şi ele îşi au originea într-o inimă
batjocoritoare împotriva Satanei (IUDA răzvrătită.
9). Autoritatea este, după cît înţelegem David era un om care cunoştea, în
în momentul de faţă, un subiect care are inima sa, autoritatea lui Dumnezeu.
implicaţii deosebit de profunde. Vînat de mai multe ori de către Saul, el
continuă să se supună autorităţii lui
Dumnezeu. El chiar îl numeşte pe Saul
ASCULTAREA FACE MAI MULT „Domnul meu" şi „Unsul Domnului". Ni
DECÎT FAPTELE se descoperă, aici, un fapt important : A
TE SUPUNE AUTORITĂŢII NU
Pentru cei care vor să-I slujească lui ÎNSEAMNĂ A TE SUPUNE UNEI
Dumnezeu, ascultarea este o necesitate PERSOANE CI UNGERII ACESTEI
absolută. Ascultarea depăşeşte munca PERSOANE, UNGERE CE VINE DE
noastră. Dacă David s-ar fi aşezat să îm- LA DUMNEZEU, CARE A STABILIT
părătească peste poporul lui Israel, fără a CA ACEASTA PERSOANA SA FIE O
se supune autorităţii lui Dumnezeu, el ar AUTORITATE., David cunoştea
fi fost la fel de nefolositor ca şi Saul. ungerea lui Saul şi-1 acceptă ca fiind
Este acelaşi principiu de răzvrătire, în unsul Domnului. De aceea, el preferă să
lucrarea lui Saul, din Vechiul Testament, fugă, pentru a-şi salva propria viaţă,
ca şi în lucrarea lui Iuda, din Noul decît să întindă mîna pentru' a-1 ucide pe
Testament. Primul dintre aceşti doi Saul. Este adevărat că Saul n-a ascultat
oameni păstrează cele mai bune oi şi cei de porunca lui Dumnezeu şi a fost chiar
mai buni boi, în timp ce al doilea lepădat de Dumnezeu, dar aceasta este o
rîvneşte treizeci de arginţi. închinarea problemă care priveşte numai pe Saul şi
(sfinţirea) nu acoperă păcatul răzvrătirii. pe Dumnezeu. Responsabilitatea lui Da-
David nu-şi permite să-1 nimicească pe vid, faţă de Dumnezeu, este de a rămîne
Saul cu propria sa mînă, pentru a face să supus unsului Domnului.
se îndeplinească mai repede planul şi
voinţa lui Dumnezeu. El aşteaptă ca DAVID CONTRIBUIE LA
Dumnezeu însuşi să-Şi îndeplinească MENŢINEREA AUTORITĂŢII
opera. Inima sa este într-o ascultare LUI DUMNEZEU
perfectă. Chiar atunci cînd taie o bucată
din haina lui Saul, inima sa este mişcată, David apără totdeauna autori-tatea lui
înmuiată. Dumnezeu. Şi acesta este singurul fapt
Capacitatea spirituală a lui David este
pe care Dumnezeu doreşte să-1
foarte dezvoltată, asemănătoare cu cea a
descopere. într-o zi, în deşertul Zif,
credincioşilor din Noul Testament.
Astăzi, nu este suficient a condamna apare o a doua ocazie în care David are
crima (păcatul), căci simplul fapt de a posibilitatea să-1 ucidă pe Sau]. Acesta
tăia o bucată din haina cuiva, cu un doarme în cort şi David soseşte în tabăra
cuţit, este o acţiune demnă de lui. Abişai, însoţitorul său, vrea să-1
dezaprobare şi egală cu răzvrătirea. omoare pe Saul. Dar David îl împiedică
Clevetirile, comportarea urî- şi-i

84 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


spune cu jurămînt : „Cine ar putea pune te : „Cum nu ţi-a fost frică să întinzi
mina pe unsul Domnului şi să rămînă mina să nimiceşti pe unsul Domnului ?"
fără vinău (1 SA-MUEL 26. 9). Şi, Şi el ordonă imediat ca tînărul sol să fie
pentru a doua oară, David îl cruţă pe ucis.
SauL El se mulţumeşte să ia suliţa şi ul- Pentru că David se angajează să
ciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul. respecte autoritatea lui Dumnezeu,
Aici se adaugă un mare progres în raport Dumnezeu îl declară a fi un om după
cu prima ocazie, căci, de această dată, el inima Sa. Împărăţia iui Dumnezeu
se mulţumeşte să atingă elementele continuă să existe, căci însuşi Domnul
exterioare trupului lui Saul şi nu ceva Isus este descendent din David. NUMAI
ce-i atinge trupul. David preferă să CEI CE SE SUPUN AUTORITĂŢII,
rămînă supus lui Dumnezeu şi să POT AJUNGE CU FUNCŢII DE
contribuie la menţinerea autorităţii Sale, AUTORITATE. Acest principiu este
decît să-şi salveze propria viaţă. extrem de serios. Noi trebuie, deci, să
In 1 SAMUEL 31 şi 2 SAMU-EL 1, îndepărtară din inimile noastre toate
vedem în ce fel a reuşit Saul să se eventualele rădăcini de răzvrătire. Căci
sinucidă, ajutat de un tînăr Amalecit. este absolut necesar ca noi să fim supuşi
autorităţii, dacă vrem ca, într-o zi, să
Tînărul soldat aleargă la David, pentru exersăm o autoritate. BISERICA
a-i cere o recompensă, mulţumit că a EXISTA DATORITA ASCULTĂRII.
omorît pe Saul. Dar, atitudinea Bisericii nu-i este teamă de cei slabi, dar
manifestată atunci de David, îi este teamă de răzvrătiţi. Dacă vrem ca
demonstrează, încă o dată, completa sa biserica să fie binecuvîntată, trebuie,
stăpînire de sine şi perfecta supunere mai întîi, să ne supunem autorităţii lui
faţă de autoritatea lui Dumnezeu. El îi Dumnezeu, în inimile noastre. Viitorul
vorbeşte tînărului soldat, cu aceste bisericii depinde, deci, de fiecare dintre
cuvin- noi.

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul.

Cine nesocoteşte Cuvintul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă


este răsplătit.

Azi, pe pămint, sînt multe căi prin care un făcător de rele poate evita
pedeapsa pentru fărădelegea sa. Dar, cînd avem de a face cu Dumnezeu, nu
există nici o posibilitate să scăpăm de consecinţele faptelor rele. Dumnezeu
ştie tot ce facem şi tot ceea ce sîntem. Jurisdicţia Sa se extinde asupra
întregului univers. Judecata Sa este inevitabilă. Şi nu există nici o cale de
ieşire din locul pedepsei pe care El 1-a stabilit. Cu toate acestea, harul lui
Dumnezeu este dăruit pînă şi celui mai vinovat păcătos. Cînd el îşi
recunoaşte vinovăţia şi starea de pierdut, şi cînd se încrede în Domnul Isus
pentru salvare, Dumnezeu vede păcatele lui ca şi judecata, deja bătute-n
cuie pe crucea Mîntuitorului. Un păcătos, astfel iertat, devine un copil al lui
Dumnezeu şi o făptură nouă în Domnul Isus. Totuşi, această minune nu
rezultă pur şi simplu din alăturarea la o biserică sau prin participarea la acte
sau ceremonii creştine. Ea rezultă dintr-o relaţie personală cu Dumnezeu
prin Domnul Isus Hristos.

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 85


MANTAUA PROOROCULUI ILIE
Din cercetarea Sfintei Scripturi, putem desprinde, cu privire la proorocul Ilie, un
caracter de neclintit, ca o stîncă, într-o perioadă agitată de furtună. A fost un om ce
înota contra curentului şi care, în viaţa sa, şi-a păstrat credinţa, contra oricărei
perspective sumbre. în timpul întregii sale existenţe, a rezistat idolatriei şi a învins,
Dumnezeu fiind cu el.
Acum, lucrarea lui apropiindu-se de sfîrşit, Ilie-prorocul, se înalţă la cer, într-un
car de foc.
Biblia ne relatează despre trei persoane care s-au înălţat la cer : Enoh
(GENEZA 5.24), Ilie (2 ÎMPĂRAŢI 2.11) si Domnul nostru Isus Hristos (LUCA 24.51 ;
FAPTELE APOSTOLILOR 1.9—12).
Nu este nevoie de multă imaginaţie pentru a gindi la primirea, pe care îngerii i-
au făcut-o omului lui Dumnezeu, Ilie, la sosirea în cer.
El fusese un om, care a putut spune ca şi apostolul Pavel : „M-am luptat lupta
cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa4, (2 TIMOTEI 4.7).
Un triumf de nedescris a însemnat înălţarea la cer a Mîntuitorului. Corul
îngeresc li primeşte cu imnuri de laudă, pe Mielul biruitor.
Ne putem întreba pe bună dreptate, înălţarea noastră va fi tot uşa de bogată şi
triumfală ?
Maniera în care „ne isprăvim alergarea" este infinit mai impor-tantă decît cea în
care o începem (2 TIMOTEI 2.5). Cît ar fi de bine, să fim plini de dorinţa sfîntă de a
auzi din gura Domnului Isus : „Bine, rob bun şi credincios ; ai fost credincios în puţine
lucruri, te voi pune peste multe lucruri ; intră în bucuria stăpînului tău" (MATEI 25.21).

URMAŞUL PROOROCULUI ILIE

Dacă spunem că proorocul Ilie este un tip (antetip) al Domnului Isus Hristos,
trebuie, atunci, ca şi Domnul Isus, să aibă oameni, care să-L urmeze ; şi a fost aşa.
Succesorul lui Ilie, Elisei, mergea împreună cu el, pînă în momentul în care, Ilie s-a
înălţat la cer.
Este ceva minunat în faptul că aceste două nume sînt asemănătoare în
semnificaţia lor; Ilie („Dumnezeu acum este Cel Veşnic") si Elisei („Dumnezeul meu
este mîntuire").
Era deja în mersul lui Elisei în urma proorocului Ilie, o armonie şi o asemănare
remarcabile. In aceasta rezidă secretul mergerii în urma Domnului Isus Hristos. Nu
putem reflecta ceva din fiinţa Lui, "decît în măsura în care sîntem dispuşi să ne
asemănăm cu El, ceea ce implică dorinţa noastră de a merge pe urmele Lui. Avem
datoria, si ar fi bine sa fie o bucurie aceasta, să urmăm drumul Mielului — pe urmele
Domnului Isus — şi să vrem să devenim, ca şi El, miei.

MANTAUA PROOROCULUI ILIE

Ce eveniment deosebit de important se produce în momentul răpirii proorocului


? Mantaua, ca^e l-a însoţit în călătorie, rămîne în posesia aceluia, care l-a urmat
consecvent !
In rîndurile ce vor urma — cu ajutorul lui Dumnezeu — vom că-uta să înţelegem
respectul cuvenit, semnificaţia acestui eveniment.

86 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


• Mantaua proorocului constituie o probă a eliberării şi o chemare a lui Elisei.
După ce proorocul Ilie, primeşte clin partea lui Dumnezeu misiunea de a face din
Elisei, urmaşul său, citim în 1 ÎMPĂRAŢI 19.19—20 : „Ilie a plecat de acolo, şi a găsit
pe Elisei, fiul lui Şafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu
a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. Elisei a părăsit
boii, a alergat după Ilie şi a zis : „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea, si te
voi urma". Ilie i-a răspuns : „Du-te şi apoi întoarce-te : dar gîndeşte-te la ce ţi-am
făcut". Astfel, această manta, aruncată peste Eli-sei, era deci un semn al chemării sale.
Elisei a trebuit, imediat, să-şi înceteze munca lui la cîmp, căci pentru el semnificaţia
evenimentului era tradusă în termenii: «Acum sînt separat de viaţa mea anterioară şi
desemnat pentru slujire (consacrat) l» (1 ÎMPĂRAŢI 19.20).
Lui Elisei, i se aruncase mantaua pe umeri. Un fapt profetic mi-nunat, care, de
atunci, s-a repetat de nenumărate ori. Căci Domnul Isus, în multe rînduri, a aruncat
„mantaua Sa" peste făpturile umane. Şi, încă, El caută oameni fată de care să acţioneze
în aceeaşi manieră.
Mantaua proorocului Ilie are pentru Elisei o dublă semnificaţie :
1 — probă a mîntuirii sale
Mîntuirea înseamnă eliberarea de lume. Elisei a fost eliberat de preocupările sale
dominante, ce priveau pămîntul, şi de relaţiile sale sociale, ce acţionau ca o pînză pe
care păianjenul o ţese în jurul victimei, imo-bilizînd-o.
2 — probă a chemării sale,
Căci, din acest moment, el îl urmează pe Ilie. Am dori să insistăm mai mult aici J
Oricine a primit „mantaua" Domnului Isus şi s-a îmbrăcat cu Domnul Hristos, ca
neprihănire şi îndreptăţire (1 CORINTENI 1.30 ; ROMANI 13.14), este, în acelaşi timp,
chemat la o slujire sfîntă (1 TE-SALONICENI 1.9). A fi salvat (mîntuit)) implică, în mod
necesar, dorinţa salvării altora. Să reflectăm la ceea ce El ne-a făcut l (1 ÎMPĂRAŢI
19.20).
Dacă sînteţi cu inima împietrită în păcate, dumneavoastră, care nu vă bucuraţi de
statutul de copil al lui Dumnezeu, care sînteţi deprimat, apăsat de vinovăţie, prins în
lanţuri, ascultaţi Cuvîntul lui Dumnezeu, care afirmă : Domnul Isus Hristos, Ilie cel
Ceresc, este prezent acolo unde vă aflaţi. El vrea să acopere goliciunea păcatului
dumneavoastră. El vrea să arunce peste dumneavoastră „mantaua" Sa, căci la crucea de
la Golgota, El a fost dezbrăcat pentru noi. Vom putea atunci striga cu duioşie cum a
făcut odinioară proorocul Isaia : „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de
veselie în Dumnezeul Meu ; căci M-a îmbrăcat cu hainele mîntuirii. M-a acoperit cu
mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească, si ca o mireasă,
împodobită cu sculele ei" (ISAIA 61.10).
Un fapt ne îndeamnă la o reflectare profundă : „Du-te şi apoi întoarce-te ; dar
gîndeşte-te la ce ţi-am făcut" (1 ÎMPĂRAŢI 19.20), este un cuvînt pe care Domnul Isus
ni-l adresează de asemenea. «Mergi în viaţa de toate zilele, umblă printre oameni, dar
gîndeşte-te la ceea ce ti-am făcut l» «Mergi într-o manieră demnă de vocaţia ce ti-a fost
adresată» (EFESENI 4.1).
Această manta era semnul distinctiv al proorocului Ilie (2 ÎMPĂRAŢI 1.1—8).
Împăratul Ahazia, bolnav, doreşte consultarea lui Baal-Zebub. Mesagerii trimişi
întîlnesc, în drumul lor, un om remarcabil care le-a vorbit în numele Celui Veşnic.

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 87


Reîntorşi, mesagerii descriu pe omul întilnit în calea lor, iar împăratul
recunoaşte în persoana descrisă, pe Ilie Tişbitul.
Ce l-a ajutat la această identificare ? Semnul distinctiv — mantaua de păr de
cămilă ! „Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare
oarecare în faţa lor, şi ei amîndoi s-au oprit pe malul Iordanului. Atunci Ilie şi-a luat
mantaua, a făcut-o sul <=i a lovit cu ea apele, cari s-au despărţit într-o parte şi într-alta,
şi au trecut amîndoi pe uscat" (2 ÎMPĂRAŢI 1.7—8).
Mai tîrziu, după înălţarea proorocului Ilie, Elisei, revine îmbrăcat cu mantaua
acestuia, iar fiii proorocilor, văzîndu-l declară : „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei44 (2
ÎMPĂRAŢI 2.15).
Ce i-a determinat l-a această recunoaştere ? Mantaua !
La fel în economia nouă. Dacă noi purtăm „mantaua" Mîntuito-rului nostru
Domnul Isus Hristos, vom fi recunoscuţi ca urmaşi ai Lui. Vom fi, în cazul acesta,
„epistole viia. „Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită
de toţi oamenii. Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori
ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu ; nu pe nişte table de piatră, ci
pe nişte table cari sînt inimi de carne" (2 CORINTENI 3.2—3). Nu este vorba de ce
pretindem că noi credem; are importanţă ceeea ce sîn-tem, ce trăim, dacă Domnul Isus
Hristos a devenit vizibil în noi (GA-LATENI 4.19), aşa încît să se poată spune despre
noi: «Duhul Domnului Isus Hristos-Mîntuitorul este peste ei.»
Dacă ar putea oamenii să realizeze că păcatele lor sînt marcate pe figura lor,
desigur s-ar putea ruşina. Păcatul ascuns, care îl domină pe un om, se manifestă în
priviri, în trăsăturile feţei, aşa încît ceea ce poate răspîndi este un blestem, nu o
binecuvîntare. Dar, dacă Domnul Isus domină inima dumneavoastră şi îl urmaţi,
imaginea Sa, fiinţa Sa, se imprimă în dumneavoastră.
Veţi purta atunci „mantaua" Sa şi, chiar fără a vorbi, veţi fi o binecuvîntare. Cei
ce vă vor întîlni, vor spune : «Acest om (această femeie, acest tînăr, această tînără)
este aşa de bucuros, de fericit! Aş dori să pot şi eu să fiu ca el !» • Mantaua
proorocului, Ilie este un semn al biruinţei şi al puterii.
Este scris în 2 ÎMPĂRAŢI 2.8 : „Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a
lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte si într-alta, şi au trecut amîndoi pe
uscat". In Biblie, Iordanul este o figură a morţii. Cînd proorocul Ilie, a lovit apele cu
mantaua făcută sul, acestea s-au despărţit şi trecerea celor doi s-a făcut pe uscat.
O imagine minunată a biruinţei de neexprimat a Domnului Isus Hristos, asupra
morţii, pe crucea de pe Golgota ! Domnul Isus a distrus blestemul morţii, a demolat
definitiv teribilul zid al morţii. De aceea: Acela care poartă „mantaua", care li are pe
Domnul Isus Hristos, este îmbrăcat cu putere şi triumf asupra morţii.
O asemenea persoană poate spune cu bucurie : „...Unde îti este boldul, moarte ?"
(1 CORINTENI 15.55).
Prietenul meu, încă te mai temi de moarte ? Eşti încă dintre aceia despre care
Biblia afirma : „...şi să izbăvească pe aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei
toată viaţa lor" (EVREI 2.15). Constataţi cu teamă îmbătrînirea şi refuzaţi gîndul că va
trebui să muriţi ? De unde vine această teamă de moarte ? Din aservirea faţă de acela
care are puterea morţii, faţă de diavolul : „Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi
sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca prin
moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe

88 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


diavolul" (EVREI 2.14).
Cit despre mine, sînt convins recunoscător Domnului Isus, care
prin moartea Sa, prin „mantaua" Sa a r e t ras lui Satan puterea morţii.
Ce este această „manta" a Domnului Isus ? Este slava Sa , măretia Sa
dumnezeirea Sa. „...S-a dezbrăcat pe Sine, luînd chip de rob…”(Filipeni 2.7) A lăsat
totul deoparte: viaţa Sa sîngele Său; Domul Isus S-a dezbracat pe Sine, pentru ca noi să
fim îmbrăcaţi în El. Mîntuitorul a traversat rîul morţii triumfator.
Mantaua prorocului Ilie este o icoană preînchipuitoare (o imagine) minunata a
duhului sfînt.
Înainte de îvierea şi înălţarea Sa Domnul Isus a putut spune:

„Nu vă voi lăsa orfani. Mă voi întoarce la voi" (Ioan 14.18) totuşi vă spun
adevărul : Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc El, Mîngîetorul
nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi tnmete"(Ioan 16.7
Prin aceasta, Mîntuitorul, a certificat ucenicilor Săi că va trimite pe
Mîngîetorul, Duhul Sfînt. Acest dar, din partea Mîntuitorului nu ne poate
umple decît după o prealabilă golire de noi înşine. (2 ÎMPĂRAŢI 2.11—
13;IOAN3.16;EFESENi 5.18).
CÎND PRIMEŞTE ELISEI, MANTAUA PROOROCULUI ILIE. Momentul
primirii mantalei este marcat de terminarea misiunii proorocului.
Mantaua" Domnului Hrislos o primim, şi o primeşte oricine este
dispus începînd cu momentul sfirşirii lucrării (misiunii) Domnului Hris-
tos(IOAN 19.30 ■ EVREI 12.2). (De reţinut eficienţa lucrării Mintuitorului,
în timp, care se extinde şi asupra perioadei dinainte de Domnul Hristos).
Nu este lipsit de importanţă să reţinem culorile „mantalei" Duhului
Sfînt cu care sîntem îmbrăcaţi toţi aceia dispuşi s-o acceptăm în toată
importanta şi semnificaţia ei. In GALATENI 5.22 sînt enumerate acestea, si
sînt în număr de 9 : „Roadă Duhului dimpotrivă, este : dragostea, bucuria,
pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţea,
înfrînarea poftelor".
Nu le putem avea în fapt, propunînduni-le ca ideal şi contînd, pentru
însuşirea lor, pe propriile noastre eforturi. Sigur vom eşua. Nu, deoarece,
născuţi din nou, nu putem tinde spre un ideal, ci putem trăi în plinătatea
Duhului — ceea ce este un ideal.
Ne poartă gîndul la locul din Sfînta Scriptură (IOAN 19.23.24) — „i-au
luat hainele şi le-au făcut patru părţi, cîte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat
si cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus pînă
jos. Şi au zis între ei : „Să n-o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie” — în
care ni se descrie cămaşa Domnului Hristos, ca fiind fără vreo cusătură; era
dintr-o singură ţesătură şi nu s-a atentat la integritatea ei.
Lucrarea Domnului Hristos este desăvîrşită şi indestructibilă ! Se cuvine a fi
reţinut şi gîndul cu aplicabilitate practică cu totul deosebită. în 2 ÎMPĂRAŢI
2.12 aflăm de două evenimente într-o succesiune logică, normală. Acestea sînt:
sfîşierea de către Elisei a hainelor proprii, după care a îmbrăcat mantaua,
care-i revenea din partea aceluia, pe care l-a urmat pînă la înălţarea sa;
hainele proprii, nu doar li s-au nesocotit valoarea, dar chiar au fost considerate
stînjenitoare !
Cit ne priveşte pe noi, aceia interesaţi să îmbrăcăm „mantaua" în-
dreptăţirii, oferită de Domnul Hristos, se cuvine să luăm bine seama şi să
respectăm cu stricteţe această succesiune, care nu este voluntară.

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 89


Elisei doreşte un dar din partea aceluia pe care l-a urmat, şi-l obţine.
Darul primit îi schimbă statutul social, îi conferă o putere, îi dă posibilitatea
realizării într-o slujbă de consacrare.
Haina mîntuirii dăruită de Domnul Hristos, oferă-celor dispuşi s-o
primească — eliberare, consacrare eficientă, putere asupra fricii de moarte,
umblare în adevăr, sub călăuzirea Duhului Sfînt.
Să nu ezităm în acceptarea mantalei acesteea, care ne-a fost lăsată de
Domnul Hristos, înălţat la cer. Preţul este mare, dar este plătit ! Nu ne rămîne
decît s-o apucăm cu credinţă şi, înainte de a o îmbrăca, să facem lucrul acesta
fundamental : sfîşierea şi lepădarea hainelor proprii, renunţarea la părerile
noastre bune, la intenţiile noastre bune, nu pentru că în ele însele ar fi rele, ci
pentru că sînt contrafăcute sau ineficiente. Nu pot fi altfel, căci pornesc din fire
şi nu din Duhul.
Să contăm pe înţelepciunea care vine de sus, singura în stare să ne
îndrume pe o cale bună.

DUMNEZEU STĂ LA SPATE


„...Fiţi fără teamă ; căci sînt eu oare în locul lui
Dumnezeu ?...
Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să
împlinească ceea ce se vedea azi..."

(GENEZA 50.19—20)
Iosif a fost un suflet nobil în Dumnezeu ?". EL NU SE EL VEDE, ÎN SPATELE
toate situaţiile din viaţă. Acest GÎNDEŞTE NICIDECUM LA RĂUTĂŢII FRAŢILOR SĂI,
lucru se vede încă din RĂZBUNARE, CI ÎL MÎNA LUI DUMNEZEU,
tinereţea sa, pe cînd, ca rob, CONSIDERĂ ÎN SPATELE care a folosit totul spre a
se găsea în-iii săi şi, apoi, mai TUTUROR FAPTELOR PE scoate la iveală ceva minunat.
tîrziu, cînd, ca rob se găsea DUMNEZEU, care a vrut să-i Acest lucru este dovedit în în-
într-o mare ispită. Şi în tem- aducă în situaţia de a vedea treaga sa viaţă şi, iată, acum,
niţă ne impresionează felul iubirea lui pentru ei. Şi, acest este revelat în posibilitatea
deosebit de delicat în care se lucru a fost mult mai de folos hrănirii familiei sale şi a
purta cu tovarăşii săi de decît răzbunarea, care nu ar fi întregului popor, în timpul
suferinţă. fost decît o satisfacţie foametei.
în capitolul de mai sus, îi trecătoare pentru sufletul său Desigur că aceasta nu
vedem pe fraţii săi, care au întristat. înseamnă că fraţii săi nu au
păcătuit atît de grav faţă de el, CELĂLALT MOTIV AL procedat rău şi că păcatul lor
întorcîndu-se de la COMPORTĂRII SALE nu ar fi păcat, ci înseamnă că
înmormîntarea tatălui lor. Ei NOBILE A FOST EX- Dumnezeu a întors răul spre
PERIENŢA SA CU DUM- bine.
se găsesc acum, în întregime,
NEZEU. „Voi, negreşit, v-aţi Oare nu avem şi noi
în mina lui Iosif şi se tem
gîndit să-mi faceţi rău; dar asemenea probleme ale răului
grozav că acesta se va Dumnezeu a în viaţa noastră şi în lume ?
răzbuna pentru fapta De ce îngăduie aceasta
schimbat răul în bine, ca să
nedreaptă pe care au săvîrşit- Dumnezeu ? De ce cîte un om
împlinească ceea ce se vede
o împotriva lui. Iosif, însă, le trebuie s-o ducă atît de rău ?
spune : „Fiţi fără teamă, căci azi, şi anume, să scape viaţa Iosif ne va ajuta să privim
sînt eu oare în locul lui unui popor în mare număr". acest lucru din alt punct de ve-

90 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


croti, putînd evita răul Dar se şi cele mai adinei adevăruri
dere. Nu sîntem şi noi înclinaţi
oare aceasta este obligaţia Sa ale vieţii creştine, în epistolele
să interpretăm, în jelui
? Nu, categoric JIU ! sale.
Vechiului Testament,
Nu vin multe catastrofe şi • Domnul Isus a fost
dragostea şi grija faţă de noi
nenorociri, din pricină de răstignit. Desigur, Dumne-zeu-
ale lui Dumnezeu ? Adică să
păcătuire şi întunecime, din Tatăl nu Şi-ar fi dorit ca acest
spunem: Dumnezeu este
neatenţie şi neglijenţă ? fapt să se producă ; dar, la el
dragoste şi, ca urmare, El
Iată unele exemple : au contribuit toţi oamenii cu
trebuie să vegheze pentru a
• Dacă un pacient este păcatele lor. în schimb, prin
evita tot ce este greu şi
prost îngrijit si moare, este suferinţele şi moartea Sa, Sal-
neplăcut în viaţa mea ! Şi,
Dumnezeu vinovat sau vatorul ne-a obţinut răs-
cînd colo, Dumnezeu
îngrijitoarea ? cumpărarea şi mîntuirea.
urmăreşte un scop mult mai
• Dacă o mamă scapă Ce minunat este aceasta !
înalt.
copilul din braţe, nu este ea Totuşi, cu regret trebuie să
El nu este ca o mamă
însăşi vinovată ? recunoaştem că, Domnului,
„iubitoare", preocupată de a
• Iosif a fost vîndut rob. A deşi Ii aparţine toată puterea în
da copilului ei tot ce este
fost vinovat Dumnezeu sau cer şi pe pămînt, nu-I lăsăm
frumos şi bun, înde-părtînd pe
fraţii lui? în felul acesta, întotdeauna libertatea să în-
cît posibil, cele neplăcute din
vedem cît de mult rău este făptuiască din ruinele vieţii
viaţa lui, veghind ca la primul
cauzat din pricina omului. noastre ceva minunat : căci
obstacol să nu cadă. El do-
Dar, la tot ceea ce pricinuim adesea Ii stăm în cale, în loc
reşte să facă, din noi, oameni
rău, nouă sau altora, din care să-I primim ajutorul.
care să înfrunte toate
rezultă suferinţă şi tristeţe, Astfel, Dumnezeu nu ar fi
împrejurările şi să fie biruitori.
Dumnezeu găseşte întotdeauna făcut nimic în viaţa lui Iosif,
Să nu iubim pe Dumnezeu
o posibilitate de a întoarce dacă acesta s-ar fi poticnit în
cu scopul ca El să ne procure
lucrurile spre bine. faţa răutăţii fraţilor săi.
confortul şi fericirea
• îmi amintesc de un om, Dar, Iosif a luat din mî-na
pămîntească. Pînă să ajungem
care şi-a pierdut vederea. lui Dumnezeu suferinţa lui şi,
aici, însă, este nevoie să
Greaua soartă a celor de aceea, ea a fost spre
trecem printr-o şcoală aspră.
nevăzători l-a mişcat, hi aşa binecuvîntare.
De fapt, de unde vine tot ce
fel, încît a folosit toată averea Suferi, poate, şi tu, iubite
este rău ? Oare este
sa pentru a clădi un aşezămînt cititor, sub o povară. Poate
Dumnezeu răspunzător de
menit a le uşura viaţa. chiar de ani de zile.
aceasta ? Cînd moare cineva,
Desigur, faptul că şi-a pierdut Nu te gîndi că totul este fără
se spune de obicei «Dumnezeu
vederea este un lucru trist, perspectivă ! Există a ieşire
l-a luat la El». Oare este acest
totuşi, cită binecuvîntare, de minunată : Predă-te, Aceluia
lucru adevărat ? Oare nu se
aici! care nu are decit gînduri de
produc multe nenorociri
• Apostolul Pavel ajunge dragoste pentru tine !
datorate împrejurărilor ?
Incredinţează-te, Aceluia
Dacă prin conducerea cu în închisoare. Bineînţeles că,
care este Atotputernic şi care
viteză excesivă a unei maşini nu Dumnezeu l-a adus aici, ci poate, din ruinele vieţii tale, să
este accidentat un om, este oamenii. Dar, Dumnezeu înfăptuiască ceva nou şi
Dumnezeu de vină ? A fost El foloseşte această situaţie şi, binecuvîntat !
cauza acestui fapt ? Nu ! Astfel astfel, din locul acesta, Abia atunci viaţa ta va
apostolul Pavel scrie cele mai deveni bogată şi fericită.
sînt multe în lume care-şi
frumoa-
poartă deja pecetea morţii. Şi
de aici nedreapta indignare a
omului, care socoteşte m
Dumnezeu ar exista numai
spre a-l o-

„TOATE LUCRURILE LUCREAZĂ ÎM-


PREUNA SPRE BINELE CELOR CE IU-
BESC PE DUMNEZEU4'
PAGINA FAMILIEI

VIAŢA DE FAMILIE ÎN HRISTOS (III)


FAMILIA,
AŞA CUM O RESTABILEŞTE
HARUL
„Domnul a zis lui Noe : „Intră în corabie,
tu şi toată casa ta; căci te-am văzut
fără prihană înaintea Mea în neamul acesta
de oameni." (GENEZA 7.1)
Prin credinţă, Noe a făcut corabia Cain, pentru că şi Set era un fiu al lui
pentru a-şi vnîntui casa şi a fost o Adam, născut din el, după chipul lui,
mărturie pentru neamurile care au părtaş al firii lui păcătoase, pe care au
urmat că, credinţa unui tată drept moştenit-o şi copiii lui.
primeşte binecu-vîntarea, nu numai Tocmai faptul acesta a dat păcatului
pentru el însuşi, ci şi pentru copii. Ceea stăpînire peste mii şi mii de oameni.
ce spune Noul Testament: „Prin Prin aceasta, familia a devenit cel mai
credinţă, Noe a dat cinste lui puternic bastion al păcatului; legătura
Dumnezeeu şi a pregătit corabia ca să- strînsă dintre părinţi şi copii, tocmai
şi mîntuiască familia" concordă pe ea, a dat păcatului o aşa de mare
deplin cu istorisirea din Vechiul putere.
Testament asupra acestui lucru, unde Dacă numai păcatul ar avea putere
Dumnezeu spune : „Intră în corabie tu să stăpînească prin părinţi asupra
şi toată casa ta, căci te-am văzut fără pri- copiilor, cum ar mai fi adevărat
hană înaintea Mea". Chiar şi Ham, care, cuvîntul: „Unde s-a înmulţit păcatul,
din pricina caracterului propriu, ar fi (acolo harul s-a înmulţit şi mai mult ?"
meritat să piară împreună cu lumea Nu, tocmai aici trebuie să vedem o slă-
nelegiuită, din pricina tatălui său şi prin vită descoperire a harului mîntu-itor,
credinţa acestuia, a fost scăpat de prin faptul că legătura dintre părinţi şi
potop. Acest lucru ne dovedeşte că copii, care a fost purtătoarea puterii
Dumnezeu priveşte familia ca un întreg, păcatului, cu mult mai mult este acum
avînd pe tatăl ca reprezentant, şi că mijlocul de împărtăşire a bogăţiei ha-
principiul, după care Dumnezeu are de rului. Şi, cu toate că a trebuit să treacă
a face cu familia poporului Său, este veacuri pînă să se împlinească
acelaşi, fie că este vorba de arătarea făgăduinţa despre „sămîn-ţa femeii",
harului, fie de a lepăda pe cineva. sămînţa poporului lui Dumnezeu
Ştim că, deoarece părinţii şi copiii trebuie, totuşi, să aibă si ea parte de
sînt una, păcatul a căpătai o aşa de făgăduinţa binecu-t '>'ilarii făcută
îngrozitoare putere în lume. Căci, părinţilor lor. Pe i2ivcii\l acestei
nădejdi, copiii ne-"ori'xvaiVJ^-i Noe au
păcătuind Adam, urmaşii săi au fost toţi primit bine-cj,vhit:irea împreună cu
loviţi de lovitura păcatului şi a morţii. tatăl lor.
N-a fost potopul o dovadă despre Părinţii credincioşi, trebuie să
aceasta ,ca şi căderea în păcat ? Vedem înţeleagă lucrul acesta şi să nu-l uite.
pe copiii lui Set căzînd tot aşa de Dumnezeu lucrează cu un om, care este
grozav ca şi pe ai lui neprihănit înaintea Lui, nu numai cum
lucrează cu o persoană singuratică., ci
El are în

92 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


vedere situaţia lui de tată sau de mama. lui neprihănit trebuie să fie bine-
Cind binecuvintează, Dumnezeu cuvântată. Dumnezeu vrea să
binecuvintează cu nespusă bogăţie şi binecuvinteze întreaga casă a poporului
binecuvîntarea se revarsă asupra Său. Dumnezeu dă asigurarea că şi
întregii case a robului Său. Tatăl corabia, în care se vor adăposti tatăl şi
trebuie să se soco-tească, nu numai ca mama, este destinată pentru ei şi pentru
purtător de grijă pentru viaţa trupească copii, deci pentru i.^reaga familie.
a copiilor, ci ca un mijlocitor al bine- Binecuvîntarea vine, însă, nu numai din
cuvîntărilor dumnezeieşti necesare pricina tatălui, ci şi prin tatăl. Cuvîntul:
copiilor. „Intră în corabie tu şi toată casa ta" nu
Scăparea lui Noe de potop avea să fie este numai o făgăduinţă, ci şi o poruncă
numai introducerea pentru o mîntuire din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu
nouă, cel clintii act mare al harului tratează numai cu tatăl de familie;
mîntuitor al lui Dumnezeu faţă de acesta trebuie să-şi ia copiii împreună
omenirea căzută în păcat. Dumnezeu cu el în corabie. Şi, dacă puneţi
arăta, prin aceasta, care avea să fie ma- întrebarea de unde au tatăl şi mama
rile trăsături ale instituţiei harului adică împuternicirea de a duce în corabie şi
îndurarea în judecată, viaţa prin pe copii, tot aşa de sigur cum este că
moarte, credinţa ca mijloc de mîntuire, intră ei înşişi, răspunsul este simplu şi
ca un canal prin care să curgă limpede: „Prin credinţă, Noe a făcut
mîntuirea înspre noi. Şi, în sfîrşit, corabia ca să-şi mîntuiască întreaga lui
tocmai acum avea să se arate dacă nu casă". Să credem cu tărie că Dumnezeu
este şi familia un mijloc al harului de ne dă harul întotdeauna potrivit cu
care vrea Dumnezeu să Se folosească. obligaţiile pe care ni le pune.
In orice caz, este arătat aici un temei al Părinţii credincioşi trebuie să trăiască,
unei astfel de speranţe. să se poarte şi să se roage cu copiii lor şi
Dacă familia a fost marea aliată a pentru ei, ca pentru unii a căror singură
păcatului, se putea oare ca acum, ţintă este corabia cu siguranţa ei şi avînd
scăpată de sub puterea păcatului, certitudinea că Dumnezeu vrea ca,
primită în legămîntul harului şi sfinţită, împreună cu ei, să fie adăpostiţi şi copiii
se putea, zic, să nu fie folosită, de aici lor în corabie.
înainte, pentru stabilirea împărăţiei lui Dumnezeu asigura, deci, pe deplin
Dumnezeu ? mîntuirea oricărui copil; în duhul acesta
Legătura dintre părinţi şi copii are o trebuie să învăţaţi şi să-i influienţaţi pe
însemnătate cu mult mai înaltă. Tatăl copii; face-ţi-i să crească în cunoştinţa
credincios trebuie să se socotească că a fi cu tatăl lor înseamnă a fi în
drept un canal şi un econom al harului corabie şi, atunci, binecuvîntarea nu va
lui Dumnezeu şi pentru viaţa veşnică cu lipsi.
bine-cuvîntările ei. Odată ce înţelegem Lucrul acesta ne este pecetluit în
acest adevăr scump, în toată plinătatea sîngele Domnului Isus, prin botez, care
lui, şi primim cu credinţă Cuvîntul lui închipuie corabia cu mîntuirea din apele
Dumnezeu: „Pentru că te-am găsit potopului.
neprihănit înaintea Mea, în neamul Iubiţi părinţi, ascultaţi vestea bună pe
acesta de oameni''\ atunci vom putea să care v-o aduce Noe, din partea lui
înţelegem şi valoarea cuvintelor care Dumnezeu : mai este încă loc şi pentru
urmează: „Intră în corabie tu şi toată copiii voştri în corabie • Dumnezeu
casa ta". Sămînta ce- care te-a

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 93


mîntuit pe tine, aşteaptă să-ţi aduci şi în Fiul Tău, Tu vrei să-mi mîn-tuiesti şi
copilul cu tine în corabie. Nu te copiii. Am auzit glasul cel plin de har:
mulţumi să te rogi şi să nădăjduieşti că „Intră în corabie, tu şi toată casa ta."
va fi mîntuit copilul, ci ia, prin credinţă, Lăudat să fie Numele Tău pentru
asigurarea că va fi mîntuit şi poate fi asigurarea mîntuirii pe care Tu o dai
mîntuit, şi poartă-te prin credinţă, părinţilor şi pentru copiii lor !
potrivit poruncii de a-1 aduce şi pe el în Doamne, Te rog să-mi deschizi ochii
corabie. Orice întrebare a necredinţei ca să înţeleg acest Cuvînt al Tău !
să fie înlăturată cu răspunsul : „Intră în Ajută-mă să văd în Noe, tipul unui tată
corabie tu şi toată casa ta". Da, intră şi credincios, care umblă înaintea Ta,
locuieşte în corabie; creşte-ţi copiii ca crede în Cuvîntul Tău şi li împlineşte şi
pe unii care sînt despărţiţi de lume şi de să înţeleg că acea corabie a lui Noe
felul ei de a fi. Sub protecţia lui Dum- închipuie pe Domnul Isus Hristos, care
nezeu, cu ajutorul Lui, creşterea ta îi va este adăpost sigur pentru mine şi pentru
duce la mîntuire. Rămîi în Domnul Isus copiii mei. Ajută-mă să văd în mîntuirea
şi fă-i pe copii să-şi dea seama că, fiind, întregii case a lui Noe, garanţia sigură
de partea ta, sînt de partea Lui. Roa-gă- că orice tată sau mamă, care se încrede
te în puterea dragostei şi a în Tine, în privinţa copiilor, şi ascultă
răscumpărării şi a vieţii Domnului de glasul Tău, va avea parte să-şi aducă
Hristos; atunci casa ta va fi pentru copii şi copiii în corabie.
o arcă a lui Noe, în care Domnul O, Doamne, să-mi dai harul, aşa cum
Hristos este cunoscut. Odată ce ai i L-ai dat robului Tău Noe, să umblu
înţeles adevărul : „Te-am găsit înaintea Ta, în aşa fel ca Tu să mă poţi
neprihănit" învaţă, în fericită ascultare numi neprihănit înaintea feţei Tale, să
de Scriptură, să continui: „Intră în ascult de poruncile Tale şi să împlinesc
corabie tu şi toată casa ta". lucrarea pe care mi-ai încredinţat-o Tu,
„Tu şi toată casa ta" ! Domnul să ca bineouvînta-rea Ta să rămînă peste
facă cuvîntul acesta viu în inima tuturor mine şi peste copiii mei ! Dar, totul să
părinţilor creştini ! fie spre slava sfîntului Tău Nume !
Doamne, eu am primit solia Ta care- Amin!
mi spune că, deoarece am fost primit şi
făcut neprihănit

Unii copii ai lui Dumnezeu termină, abia atunci, cu propriile lor poveri,
cînd încep să ia asupra lor şi nevoile altora,.

Mijlocind în rugăciune pentru alţii, luptăm de partea lui Dumnezeu şi-


I deschidem, astfel, cale liberă la inima omului.

Pe cîmpui de luptă al rugăciunii de mijlocire, învăţăm abia să


cunoaştem bine pe duşman şi căpătăm capacitatea de a prevedea tactica sa.

94 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1990


-= PENTRU TINERI - =

DESPRE CĂSĂTORIE
„Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc."
PSALMUL 127.1

Vrei să slujeşti cu adevărat lui S-ar putea ca partenerul (partenera), în


Dumnezeu în căsătorie ? Vrei să fie El care vedem un ajutor, să devină o
sfătuitorul tău sau tu ştii mai bine ? Ştii piedică mai tîrziu. Dar, tot din
cine nu se supune Legii lui Dumnezeu şi CUVÎNT, aflăm că femeia a fost făcută
nici nu poate să se supună ? (Citeşte ca ajutor pentru bărbat, că familia a fost
ROMANI 8.7—8). întemeiată de Dumnezeu, că omul poate
Ai găsit, poate, cu cine să-ţi zideşti fi ispitit de Satana, prin trup, dacă
casa, ai chibzuit că voi doi puteţi trăieşte singur... Dumnezeu, însă, ştie
întemeia o familie şi puteţi fi fericiţi care-i locul potrivit pentru fiecare ; să
împreună, că vă potriviţi, că sînteţi nu îndrăznim să decidem noi, căci vom
plăcuţi la înfăţişare, la vorbă, la suporta urmările mîndriei. Ceea ce ne
sănătate, anturaj, situaţie materială, etc. frămîntă să-I spunem deschis, fără
Nu toate acestea s-au limpezit în mintea viclenie, fără ruşine. (El şi aşa ştie tot ce
voastră (vă influienţează, însă, în ne trece prin minte, dar vrea ca fiecare
ascuns, dar cu putere). Poate că una să-şi verse inima înaintea Lui, ca Să-i
singură le-a anulat pe toate celelalte. poată da pacea care întrece orice
Poate că amîn-doi sînteţi convinşi că pricepere).
puteţi întemeia o casă puternică, o casă Dacă ai pe inimă dorinţa să zideşti o
unde Dumnezeu să aibă primul loc. casă spre slava lui Dumnezeu spune-I,
Vă rog, fiţi atenţi la verset ! Nu spune frate, că vrei un ajutor care să te susţină
: zideşte pentru Domnul şi El va în rugăciune, care să-ţi fie un îndemn în
binecuvînta, ci spune că Domnul trebuie slujire, să nu te lase să dai înapoi cinci
să zidească. Trebuie să fiţi lucrători, să ţi se pare prea greu, în care să vezi
zidiţi sub conducerea Domnului, după mîna lui Dumnezeu în casa ta, spre
planul Lui, cu materialul Lui, pentru slava Lui, faţă de care să te poţi jertfi în
scopul pe care-1 urmăreşte El. S-ar iubire, ca Domnul Isus pentru Biserică
putea ca Domnul să nu dorească să (EFESENI 5.28—29).
întemeiezi un cămin, ci să-I slujeşti Soră, spune-I că vrei să ai un cap, aici
singur(ă). Aceasta nu-i treaba ta. Treaba pe pămînt, de care să asculţi în temere,
ta e să faci aşa cum vrea El, El care-I pe care să-l susţii în lucrare prin
mai înţelept ca tine (aşa este ?) şi care te rugăciunile tale, prin grija ta, căruia
iubeşte nespus de mult. (Crezi aceasta ?) să-i oferi curăţia şi liniştea unui cămin
Iată cum trebuie să privim zidirea în care să-şi împrospăteze forţele.
unei case : Şi acum, cîteva cuvinte despre
Tînărul sau tînăra să-I spună dragostea falsă : vedem în celălalt
Domnului că vrea să-L slujească cit mai fericirea proprie, fiecare pretindem să
bine şi Domnul să-i aleagă calea. In fim iubiţi, urmărim folosul nostru
CUVlNT scrie că viaţa de familie ar egoist, nu al lui Dumnezeu. îi privim
putea să împiedice o consacrare din sufletul prin trup. Fierbinţeala sentimen-
cauza grijilor şi necazurilor din familie. telor nu vrem s-o supunem CU-

4/1990 ADEVĂRUL CREŞTIN 95


VÎNTULUL Sine rezuţi în Cum e dragostea ta ? Dumnezeu are
poziţia înaintată în cele „duhovniceşti, voie să-ţi conducă şi casa ? Vrei să stai
în capacitatea noastră de a dirija cu El în casă ca stăpîn sau ca supus ?
Cine ştie mai bine să aleagă ?
fericirea. Aduceţi-vă aminte de Solomon
„Smeriţi-vă, dar, sub mina tare a lui
: cîtă înţelepciune a avut, ce rol a avut în Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El
zidirea şi sfinţirea Templului şi, totuşi, a să vă înalte" (1 PETRU 5. 6—9).
fost prostit de femeile străine.

UN CUGET CURAT

(Faptele apostolilor 24.16 ; 1 Timotei 1. 19)

O tînără învăţătoare, invitată la o învăţătoare a trimis o scrisoarea


adunare de evanghelizare, a către inspectorul şcolar, în care a
recunoscut starea ei de vinovăţie mărturisit păcatul ei.
înaintea lui DUMNEZEU si a primit N-a primit nici un răspuns.
pe DOMNUL ISUS, ca MlNTUITOR Atunci a mai scris încă o dată.
al ei. Inspectorul a venit la ea în clasă
La scurt timp după aceea, ea a şi i-a spus :
trimis vestitorului Evangheliei, pe «— Am primit amîndouă scrisorile
care îl ascultase, o scrisoare dumneavoastră. Vedeţi
disperată. Ea mărturisea că reuşita dumneavoastră, în învăţămînt, noi
la examenul care i-a deschis uşa de avem nevoie nu numai de învăţători
intrare în învăţămînt, se datora fap- tari în calcule, în ortografie, în
tului că a copiat în timpul lui. Ce istorie sau geografie, ci şi de oameni
trebuia să facă acum ? Un detaliu corecţi. Dumneavoastră nu sîn-teţi
mişcător: Ea era singura pe lume, singura persoană care a comis acest
care putea să ajute, din salariu, pe păcat (al copierii la examen), dar
bătrîna ei mamă. Pe de altă parte, sînteţi prima persoană care l-a
iubea ocupaţia de învăţătoare, însă, mărturisit. Rămîneti acolo unde
acum, jiind credincioasă, voia CU sînteţi !»
ORICE PREŢ, să se elibereze de NOI NE TEMEM UNEORI,
această minciună, care o apăsa. GINDINDU-NE LA URMĂRILE PE
Vestitorul Evangheliei a invitat-o CARE LE-AM PUTEA AVEA, SA
să vină să o vadă. Ei s-au rugat DĂM O MĂRTURIE CREŞTINA,
împreună si au cerut lui într-o lume care nu vrea să ştie de
DUMNEZEU să le arate drumul pe DUMNEZEU.
care trebuia să-l urmeze. SĂ DĂM FĂRĂ TEAMĂ O
In urma rugăciunii, tînăra MĂRTURIE CURATA ŞI SĂ LĂSĂM
CONSECINŢELE IN SEAMA LUI
DUMNEZEU!

APARE LA DOUĂ LUNI SUB CONDUCEREA UNUI COLEGIU DE


REDACŢIE, COSTUL UNUI ABONAMENT ANUAL ESTE DE 72 LEI PRIN
CONT NR. 45.10.10.32 LA B.N.R. FIUALA SECTOR 5, BUCUREŞTI

Tiparul executat la I. P. „13 Decembrie 1918”