Sunteți pe pagina 1din 24

5/1991

ANUL 22 SEPTEMBRIE
SERIE NOUA <10> OCTOMBRIE

ADEVĂRUL
CREŞTIN
FOAIE DE ZIDIRE SUFLETEASCA
„Eu sînt calea, adevărul şi viaţa" (Ioan 14.6)

CUPRINS
1. CEA MAI MARE NENOROCIRE DIN LUME
2. STAREA CEA MAI ÎNALTĂ A VIEŢII DE
ÎNVIERE (II)
3. AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (IX A)
4. „CE AI ÎN MINĂ ?"
5. CEL CĂZUT DE LA CREDINŢĂ ÎN INIMĂ
6. „MARTORUL TĂU"
7. SCRISOARE
8. CUTIA CU ÎNTREBĂRI • Ce credem
despre împrumuturi ?
* CUGETĂRI

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA :
BISERICA EVANGHELICA ROMANA
BUCUREŞTI 5, STR. OAROL DA VILA, NR. 48,
COD 76207, TELEFON: 15.79.68 — 31.10.04
CEA MAI MARE
NENOROCIRE DIN LUME
Nu este războiul, cu toate că seceră Răsfoiţi puţin Biblia şi veţi vedea că
mii de vieţi şi lasă alte mii infirme pentru nici una dintre nenorociri nu se poate
toată viaţa ; nu este cutremurul de asemăna cu păcatul.
pămînt, cu toate relele pe care le produce Iată cîteva dintre isprăvile sau
; nu este foametea, cu toate grozăviile ei ; urmările lui :
nu este focul care poate cuprinde sate şi Cerul este lipsit de a treia parte din
oraşe întregi lăsînd pe drumuri fără numărul îngerilor ;
adăpost mii de familii ; nu este cancerul Raiul este pustiit cu desăvîr-şire ;
sau SIDA, sau boala de inimă, care O lume întreagă piere în potop, ;
repede trimite în cealaltă lume sute şi mii Pămîntul înghite de vii pe Core,
de oameni ; nu este revărsarea apelor Datan . şi Abiram ;
mari, cu tot prăpădul ce aduc cu ele ; nu Iadul se deschide undeva ;
este orice alt lucru, 'joricît de înfiorător ţi Domnul Isus Hristos este omo-rît.
l-ai închipui. Iată numai cîteva dintre lucrările
Cea mai mare nenorocire din lume păcatului. Fiecare în parte este atît de
este păcatul. Da, păcatul. Este un rău îngrozitoare, încît nici o nenorocire de
fără egal şi nici unul dintre rele nu se pe pămînt nu se poate asemăna cu ea.
poate asemăna cu el.
Iubite cititor, dacă te-ai opri şi te-ai
Să luăm numai unul dintre păcate şi
gîndi mai temeinic, ai afla că cea mai
vom vedea, judecind mai temeinic şi mai
mare nenorocire din viaţa ta n-a fost
adînc, că întrece cu mult cele mai mari-
aceea că ţi-a luat foc casa sau au venit
grozăvii care se pot petrece pe pămînt. Să
inundaţiile peste tine, că ai luat parte la
luăm, de pildă, beţia. Ea pricinuieşte
război sau că atîtea luni' de zile te-ai
atîtea rele şi aduce atîta prăpăd, cum nu
chinuit pe patul spi-< talului, că ţi-ai
poate aduce nici cel. mai îngrozitor
pierdut auzul sau o mînă sau un ochi sâli
război, nici cea mai cumplită molimă,
iui picior ; nu, cea mai mare nenorocire a
nici cele mai înfiorătoare cutremure de
fost că ai păcătuit împotriva lui
pămînt. Ea distruge atîtea vieţi şi
Dumnezeu.
nenoroceşte atîtea fiinţe, încît de. s-ar
putea prezenta în cifre numărul vieţilor
pe care le seceră, am rămîne înmărmuriţi. PĂCATUL' NU SE UITA
Să ne.gîndim, apoi, la desîrî-rtare.
Atîta boală, atîtea omoruri, atîta Durerea mare, pe care ai avu-t-o cînd
nimicire aduce cu ,..ea, că neamuri ţi-a murit cineva, s-a mai micşorat cu
întregi poate să ucidă. vremea, ba unii au uitat-o de tot ;
De-am putea arăta în cifre relele care grozăviile războiului şi lipsurile pe care
-ies din el, veţi găsi că, în adevăr, le-ai îndurat au fost uitate şi ele şi-ţi mai
cea'mai mare nenorocire din lume este aduci aminte ca de un vis urît; că ai
PĂCATUL. rămas numai cu un ochi, sau numai cu o
mînă, sau numai cu un picior, şi
acesta

98 ADEVĂRUL CREŞTIN ... 5/1991


este un lucru cu care te-ai obişnuit ; tale vor căpăta glas şi vor lătra a pustiu.
averea pe care ai pierdut-o, fie că ţi-a Fiori cumpliţi te vor cuprinde, dar va
ars-o focul, fie într-alt chip, ţi-ai făcut-o fi prea tîrziu.
la loc, şi chiar de nu ţi-ai făcut-o, te-ai
învăţat să trăieşti aşa cum trăieşti acum ; SCĂPAREA
dar, păcatul sau păcatele, pe care le-ai
făcut, îţi vin din cînd în cînd în minte şi
de cîte ori îţi vin, de atîtea ori parcă te Dacă lucrurile stau aşa, atunci cel mai
ustură ceva la inimă şi-ţi zici : „Ah, ce mare bine ce ţi-1 poate face cineva, este
bine era să nu fi făcut eu atunci lucrul să te scape de cea mai mare nenorocire.
acesta, să nu fi zis vorba aceasta, să nu Şi, slavă Domnului, că este cineva care
mă fi luat după cutare !" O vorbă pe care ne scapă de ea. Este Domnul Isus
ai auzit-o din gura cuiva sau pe care ai Hristos. Cînd a fost răstignit pe crucea
citit-o undeva, o faptă pe care ţi-au vă- de pe Golgota, El a purtat păcatele
zut-o ochii, te fac să-ţi aduci aminte de noastre în trupul Său pe lemn, pentru noi
păcatul sau păcatele acelea şi ceva te a suferit chinuri de nespus şi moarte. în
săgetează la inimă, cum te săgetează o moartea Lui, păcatele noastre şi-au
măsea bolnavă care începe să te doară, primit osînda şi, astfel, mîntuirea a fost
încerci să uiţi, dar degeaba, lucrul acela săvîrşită odată pentru totdeauna. Păcăto-
tot îţi mai vine în faţă şi cugetul tot te sului nu-i rămîne, astăzi, nimic de făcut
mustră. decît să creadă că pentru el S-a răstignit
De ce celelalte nenorociri s-au uitat şi Domnul Hristos ; şi capătă astfel, în dar,
păcatul sau păcatele tale, nu ? Pentru că iertarea, chiar din clipa în care a crezut
din toate nenorocirile din viaţa ta cea cu adevărat. Lucrul acesta, şi anume că
mai mare este aceea că ai păcătuit împo- într-un chip aşa de simplu şi de uşor a
triva lui Dumnezeu. scăpat de toată grozăvia păcatelor lui, îi
Se prea poate ' să nu simţi, acum, aduce în inimă pace şi bucurie şi
păcatul ca o nenorocire, va veni, însă, totodată o dorinţă înfocată să nu mai
curînd, timpul cînd tot ce este pe pămînt, păcătuiască. La această dorinţă, Domnul
lucruri şi fiinţe de care ţi-ai legat inima, Isus răspunde : „Eu sînt cu voi în toate
nu vor mai fi, adică le vei părăsi şi nu vei zilele pînă la sfîrşit". Spriiineşte-te în
rămîne decît tu singur, Dumnezeu, totul pe Mine, încrede-te în Mine,
judecata şi veşnicia. Sufletul tău trebuie cheamă-Mă în necazul şi în ispitele tale
să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu ca şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei
să fie judecat.'' Atunci, nici-unul dintre proslăvi. De atunci cel iertat stă în
păcatele tale nu va. putea să mai - rămînă legătură cu Mîntuitorul său ; iar Domnul
' ascuns. După cura lumina descoperă Isus poate ,să-Şi desfăşoare faţă de el
întunericul, tot aşa sfinţenia arată puterea ca să-1 scape de orice păcat şi
nelegiuirea. Dumnezeu este lumină, să-1 păstreze astfel zi de zi curat.
spune în Scriptură ; şi tot acolo spune că Iată mijlocul de a scăpa de cea mai
El este de trei ori sfînt şi ochii Lui sînt mare nenorocire din lume, ele păcat :
prea curaţi şi nu pot să privească răul, Domnul Isus Hristos, prin sîngele
adică răul nu poate sta în faţa ochilor jertfei Lui de pe Goîgota şi prin
Săi. Atunci vei privi această grozăvie puterea Lui nemărginită.
numită păcat, în adevărata ei mărime. Şi, dacă tu, iubite cititor,, stai încă
Păcatele apăsat de păcatele tale şi dacă în fiecare
zi adaugi alte pă-
5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 99
cate la mulţimea păcatelor tale, acesta cire din lume este asupra lui şi soarta
este din pricină că, sau n-ai cunoscut pe veşnică este îngrozitoare.
Domnul Isus Hristos, sau, dacă ai ştiut Oh, de te-ai încrede, chiar acum, în
ce a făcut şi face El pentru păcătoşi, n-ai Domnul Isus Hristos, în jertfa Lui
crezut în El şi nu stai prin credinţă în minunată, chiar acum ai putea să
legătură cu El. respiri uşurat, căci ai şti că toate
Poţi să faci orice vei vrea ca să scapi păcatele îţi sînt iertate ; şi ai porni pe
de păcatele tale, poţi să posteşti, să dai o cale nouă cu Domnul Isus care
milostenie, să faci mii de mătănii, să te singur te poate păzi de orice rău şi te
duci la Ierusalim, să te retragi în mănăs- poate face biruitor împotriva oricărei
tire sau în sihăstrie, să te închizi în casa ispite şi oricărui păcat.
ta ca într-o chilie şi să citeşti toată ziua Dacă, însă, stai nepăsător faţă de
cărţi de rugăciuni, poţi să te spovedeşti, Domnul Isus Hristos, dacă nu vrei să te
să te împărtăşeşti, să faci ce-ai face, de încrezi în El, în jertfa şi în puterea Lui
această mare nenorocire nu vei scăpa, minunate, atunci, la toate nenorocirile,
pentru că în nici unul dintre aceste vei mai adăuga încă una, care mi se pare
lucruri nu este scăpare. cea mai mare : n-ai vrut să primeşti
mîna care voia să te scoată din mocirlă
Scăparea nu este decît în Domnul şi din prăpăd şi vei rămîne să-ţi plîngi
Isus Hristos. Cine nu L-a primit pe El veşnic păcatele şi, mai ales, pe acela de
ca Stăpîn şi Mîntui-tor şi cine nu-I a nu fi crezut în Domnul Isus şi de a nu
urmează Lui ca să asculte în totul de El, fi trăit în ascultare de El.
acela nu poate să scape de păcatele din Dumnezeu să-ţi lumineze ochii
trecut, nu poate să scape nici de păcatele minţii şi ai inimii ca să vezi strălucind
şi ispitele care-1 pîn-desc la fiecare pas. dragostea Lui, care doreşte ca toţi
Cine nu are în inima lui pe Domnul Isus, oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la
este în întuneric şi umblă în întuneric. cunoştinţa adevărului. Această voie te
Cea mai mare nenoro- cuprinde şi pe tine. întrebarea este :
vrei şi tu ce vrea Dumnezeu ?

STAREA CEA MAI ÎNALTĂ A


VIEŢII DE ÎNVIERE
(II)
(Urmare din numărul trecut)
Privind din latura obiectivă, în primul au primit în întregime lucrarea Mielului
rînd ne este descoperit Domnul Hristos lui Dumnezeu. Apoi, intervine
răstignit, încărcat cu povara păcatelor
descoperirea faptului o-biectiv că, în
noastre ; şi toţi oare sînt cu adevărat
născuţi din nou pot da mărturie că persoana Mîntuito-rului, păcătosul a
fost răstignit

100 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


pe cruce odată cu El. Noi sîn-tem către Corinteni, unde apostolul spune :
împreună cu El pe cruce, o cruce la fel „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul
de adevărată ca şi crucea Sa. Am murit nostru, omorîrea Domnului Isus,
împreună cu El. pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate
Cei mai mulţi credincioşi au înţeles în trupul nostru". Care este rostul
aceste aspecte cuprinse în lucrarea acestui pasaj ? De ce este nevoie să „
făcută pentru ei, şi anume : purtăm întotdeauna cu noi, în trupul
— moartea faţă de păcat ; nostru omorîrea lui Isus" ? Deoarece
— o despărţire totală de viaţa în trupul nostru sîntem expuşi atacurilor
firească în sensul de la Evrei 4.12 ; lumii, ale firii pământeşti şi ale Satanei
(„Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este ,în timp ce în Duh sîntem uniţi cu
viu şi lucrător, mai tăietor decît o Domnul înviat şi şedem cu El „în
sabie cu două tăişuri : pătrunde locurile cereşti" şi avem nevoie ca, în
pină acolo că desparte sufletul şi ceea ce priveşte trupul, să fim morţi
duhul, încheieturile şi măduva, împreună cu EL, pentru ca viaţa în Duh
judecă simţirile şi gîndurile în locurile cereşti să poată fi menţinută
inimii".); în curăţie şi putere crescîndă.
— o scoatere din lume şi o punere Importanţa înţelegerii profunde a
de-o parte pentru Mîntu-itorul ; stării de continuă contopire cu moartea
— o biruinţă cîştigată de El asupra Domnului Hristos. este foarte mare, căci
lui Satan. aceasta ne dă dreptul să locuim în
Prin această lucrare binecuvîn-tată a locurile cereşti, iar perturbarea acestui
Duhului în Trupul Domnului Hristos, echilibru pune în pericol una din laturile
prin descoperirea treptată a valorii vieţii spirituale, tot aşa cum un adevăr
lucrării Sale terminate, mădularele vii
împins prea departe poate ajunge o
ale Trupului Domnului înaintează
eroare.
curajos în viaţa divină care se revarsă
Orice adevăr, întreaga viaţă şi
asupra întregii Biserici a lui Dumnezeu,
care, la rîndul ei, înaintează spre sfera întreaga lumină izvorăşte de la Cruce ;
cerească, unde este încununată cu „tot şi, dacă Crucea constituie centrul de
felul de binecuvîntări duhovniceşti în referinţă al fiecărui credincios dornic să
locurile cereşti, în Hristos" (Efeseni aibă plinătatea Duhului Sfînt, adevărul
1.3), stînd în locurile cereşti împreună va rămîne pururea curat, aşa cum
cu Domnul sau înviat (Efeseni 2.6). izvorăşte de la Cruce, şi nici o rază a lui
Dumnezeu vrea ca „domniile şi nu va fi umbrită. Mai mult, biruinţa
stăpînirile" din locurile cereşti să deplină în viaţa credinciosului depinde
cunoască prin Biserică înţelepciunea de părtăşia lui cu moartea Domnului
nespus de felurită a lui Dumnezeu Hristos, care e condiţia vieţii din
(Efeseni 3.10). Dumnezeu. Partea noastră este să ne
Dar acum se pune întrebarea : si ce facem una cu moartea Lui, iar partea Sa
mai urmează după aceasta ? Starea cea este să-Şi arate viaţa Lui în noi. A fi una
mai înaltă a vieţii de înviere se cu moartea Domnului Hristos nu este
întoarce tot la Cruce. „Şi să-L cunosc numai o etapă evolutivă, ci este o
condiţie permanentă a unei stări care
pe El şi puterea învierii Lui şi
trebuie menţinută şi adîncită clipă de
părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac clipă. „Astfel dar .fiindcă Hristos a
asemenea cu moartea Lui". Aceeaşi pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi
stare înaltă apare şi în a doua epistolă cu

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 101


acelaşi fel de gîndire. Căci cel ce a apostolul — şi viaţa voastră este
pătimit în trup a sfîrşit-o cu păcatul, ascunsă..." ; tocmai viaţa ascunsă în
pentru ca în vremea ca-re-i mai Domnul Hristos şi acel „aţi murit"
rămîne de trăit în trup, să nu mai trebuie trăite zi de zi.
trăiască după poftele oamenilor, ci Un credincios (Andrew Murray) a
după voia lui Dumnezeu" (1 Petru asociat acest aspect cu imaginea unei
4.1—2). ghinde îngropate care-şi înfige rădăcinile
Este destul de dificil de lămurit acest în pământ, în timp ce viaţa izvorăşte în
aspect important al Crucii tinerilor falnicul stejar care creşte deasupra ei. în
credincioşi, deoarece, datorită mărginirii învăţătura Duhului Sfînt, Domnul
gîndirii omeneşti, pare că trebuie accep- Hristos a fost Sămânţa din care a izvorît
tate două adevăruri care aparent se Viaţa Sa către o lume moartă, ca urmare
opun. Dar, în practică, este atît de a răstignirii Sale pe cruce. De aceea,
simplu ! moartea Sa poate fi privită ca un pământ
Unii cred că trebuie să rămînă în care sîntem semănaţi : „în adevăr,
întotdeauna ascunşi cu Domnul Hristos dacă ne-am făcut una cu El printr-o
pe Cruce, uitînd că Domnul Hristos este moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi
înviat, şi în El noi putem umbla într-o una cu El şi printr-o înviere ase-
viaţă nouă. Ambele aspecte la care se mănătoare cu a Lui" (Romani 6, 5) ;
referă 2 Corinteni 4.10—12 şi Filipeni având ân noi această să-mînlă a învierii,
3.10 pot coexista ; ele urmează pe măsură ce ne înfigem rădăcinile
experienţei la care se referă textul de la credinţei tot mai adînc în El, ca şi ghinda
Romani 6 şi constituie condiţiile absolut îngropată, Viaţa Sa izvorăşte în noi, într-
necesare (menţinerii şi aprofundării o viaţă de înviere, o viaţă ca a Lui,
acestei experienţe. Duhul Sfînt, însă, are invizibilă din exterior.
multe feluri de a învăţa şi înfăţişa Putem dezvolta această imagine
adîncknile Crucii şi adesea se foloseşte arătînd că lipsa de „rădăcină" sau de
de imagini pe care le pot înţelege şi forţă a rădăcinilor care răsar din această
„pruncii" pentru care Romani 6 sau 2 ascundere adîncă în terenul morţii
Corinteni 10 sînt greu de înţeles. Faptul Domnului Isus, este întotdeauna cauza
de a fi făcut asemenea morţii Sale împingerii prea departe a „vieţii în
(Romani 6) înseamnă să fii găsit mereu locurile cereşti" şi a unui dezechilibru
în acea stare arătată în cuvintele în viaţa spirituală. Este ca şi cum tînărul
Domnului, la Ioan 3.14—15 : „Şi după stejar devine dintr-odată numai ramuri şi
cum a înălţat Moise şarpele în pustie, frunze crescînd tot mai înalt deasupra,
tot aşa trebuie înălţat şi Fiul Omului, fără a-şi trage seva din rădăcini ; sau,
pentru ca oricine crede în El, să nu altfel spus, ca şi cum s-ar înălţa spiritual
piară, ci să aibă viaţa veşnică". către locuri necunoscute, fără să se asi-
Aceasta înseamnă că pe măsură ce ne fa- gure prin ancorarea sigură şi zilnică la
cem una cu moartea Sa şi ne contopim adăpostul morţii Domnului Hristos.
într-o supunere zilnică şi de fiecare clipă Orice vorbire, oricît de iscusită, nu
cu această moarte, viaţa Sa adevărată se poate exprima pe deplin aceste realităţi
va arăta în noi, va emana din noi. Mai
mult, numai în măsura în care ne divine. Numai Duhul Sfînt poate şi este
cufundăm în moartea Lui, ne vom înălţa gata să descopere adevărul acelor inimi
în duh la acea viaţă nevăzută, fiind „as- care însetează dulpă el.
cunşi cu Hristos în Dumnezeu".
„Pentru că aţi murit — spune

102 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (IX-A)

MANIFESTĂRI ALE RĂZVRĂTIRII


OMULUI
(A)
în ce domenii specifice se manifestă ză problemele într-o manieră concretă în
răzvrătirea omului, în modul cel mai
evident ? In cuvintele, în raţionamentele fiecare din aceste domenii, nu există nici o
şi în gîndurile sale. Dacă nu se tratea- speranţă pentru a scăpa de răzvrătire.

(1) CUVINTELE
2 Petru 2.10-12 ; Efeseni 5.6 ; Iuda 8-10 ; Matei 12.34.

CUVINTELE SÎNT EXPRESIA CONŢINUTULUI INIMII

Cel ce zămisleşte în inima sa revolta, Imblînzirea limbii este foarte dificilă.


nu va întîrzia să pronunţe cuvinte de Răzvrătirea omului este repede
răzvrătire, pentru că din prisosul inimii exprimată prin intermediul propriei
vorbeşte gura. Pentru a cunoaşte limbi. Este posibil ca un om să fie de
autoritatea, trebuie mai întîi s-o acord cu un altui, în prezenţa acestuia
întiineşti. Altfel, nu poţi să asculţi de ea. din urmă, dar să-1 insulte imediat în
Simpla audiere a mesajului ascultării lipsă. Cineva poate rămîne mut in faţa
este total ineficace. Trebuie să ai o întîl- unei persoane, avînd, însă, multe de
r.ire personală cu Dumnezeu. Şi numai spus despre ea atunci cînd lipseşte. Nu
după aceea viaţa poate fi aşezată pe este greu să se folosească limba pentru
autoritatea recunoscută de Dumnezeu. exprimarea răzvrătirii interioare.
Astfel, dacă în viitor vine împrejurarea Toţi membrii societăţii omeneşti de
să pronunţi un cuvînt de răzvrătire — astăzi, sînt — la un nivel sau altul —
chiar să-1 gîndeşti numai — conştiinţa nişte răzvrătiţi. Ei nu-şi servesc stăpînii
prinde imediat de veste şi se simte decît din vîrful buzelor, iar supunerea
numaidecît reţinută. Cînd cineva este lor este numai aparentă.
capabil să pronunţe cuvinte de Nu trebuie să fie aşa şi în adunare.
răzvrătire, de revoltă, fără a resimţi în
interiorul său un anume sentiment de Ascultarea care se practică în. sînul ei
rezervă, aceasta este dovada că n-a trebuie să vină din inimă. Şi este foarte
experimentat niciodată ce este aceea uşor să spui dacă ascultarea unui
supunerea faţă de autoritate. Este mult credincios vine sau nu din inimă : este
mai uşor de a pronunţa cuvinte de suficient să asculţi cuvintele care ies din
răzvrătire decît de a comite acte de
gura sa. Dumnezeu nu cere decît
răzvrătire.
supunere din inimă.

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 103


INCONŞTIENŢA EVEI: EA A ADĂUGAT CEVA
CUVINTELOR LUI DUMNEZEU

Cînd Eva a fost ispitită de Satan, ea a ce este aceea autoritatea, nu au primit


adăugat cuvintelor lui Dumnezeu învăţătura.
următoarea propoziţie : „si nici să nu vă Să luăm exemplul unei persoane care
atingeţi de el." ( G e n e z a 3.3.). este trimisă de guvernul său pentru a-1
Să încercăm să analizăm gravitatea reprezenta. Este evident că această
acestui fapt. persoană va face tot ce poate pentru a-şi
Cel care ştie ce este autoritatea lui aminti toate cuvintele pe care i le-a spus
Dumnezeu nu va îndrăzni niciodată să guvernul. Ea nu va îndrăzni să adauge
adauge o singură silabă cuvintelor ceva la aceste cuvinte.
pronunţate ele Dumnezeu. Căci Cu toate că Eva vedea pe Dumnezeu
Cuvîntul lui Dumnezeu este suficient de în toate zilele, ea nu-I recunoştea
clar : autoritatea. De aceea ea dovedeşte
„Poţi să mănînci după plăcere din indiferenţă şi completează chiar
orice pom din grădină ; dar din cuvintele lui Dumnezeu. Ea gîndea,
pomul cunoştinţei binelui şi răului să poate, că un cuvînt în plus sau în minus
nu mănînci, căci în ziua în care vei nu schimbă cu nimic recomandarea
mînca din el, vei muri negreşit." făcută de Dumnezeu. Nu este aşa că
( G e n e z a 2.16-17). orice om care este supus unui stăpîn, pe
Dumnezeu nu a spus niciodată „să nu pămînt, nu va îndrăzni niciodată să
vă atingeţi de el". Eva a adăugat adauge un cuvînt la cuvintele stăpînului
său ? Cum putem să îndrăznim a o face,
aceasta. Cei ce adaugă în mod deliberat
noi care slujim Dumnezeului cel viu ?
ceva la Cuvîntul lui Dumnezeu, sau care
scot ceva din el, dau o dovadă evidentă
a răzvrătirii lor. Ei nu ştiu

HAM FACE PUBLICA GREŞEALA TATĂLUI SĂU

Cînd Ham şi-a dat seama că tatăl său părea că el asculta de autoritatea sa, dar
este gol a alergat imediat să le spună o făcea împotriva inimii. Şi, atunci cînd
fraţilor săi, Sem şi Iafet. Cel care este a surprins pe tatăl său în slăbiciune, „a
nesupus, în inima sa, abia aşteaptă sărit" să prindă ocazia, şi a făcut publică
momentul cînd autoritatea se clatină. această greşeală. Astăzi, mulţi fraţi
Ham a găsit o ocazie să-1 prindă pe tatăl dovedesc lipsă de dragoste, şi critică pe
său în flagrant delict. Şi modul în care el ceilalţi cu o adevărată plăcere,
se comportă în această împrejurare a bucurîndu-se chiar să le descopere
dovedit cu siguranţă că n-a acceptat greşelile ; Ham nu avea nici dragoste,
niciodată cu adevărat autoritatea tatălui nici spirit de supunere, el este însăşi
său. Desigur, totdeauna se expresia răzvrătirii.

MĂRIA SI AARON ÎL INSULTA PE MOISE

Capitolul 12 din cartea Numeri Moise şi amestecă afacerile de familie


povesteşte modul în care Măria şi Aaron în lucrarea lui Dumnezeu. Moise ocupa
vorbesc împotriva lui o poziţie abso-

104 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


lut unică în planul lui Dumnezeu ; iar set 2). Nu se pare că a vorbit mult, dar
Aaron şi Măria trebuia să asculte de el. ce a spus a fost suficient pentru
Aceasta era porunca stabilită de Dumnezeu să vadă că ea îl insultă pe
Dumnezeu. Cu toate acestea, într-o zi, Moise. Este probabil că ea avea încă
amîndoi se revoltă împotriva acestei po- multe cuvinte de spus, ca imaginea unui
runci şi vorbesc deschis împotriva lui gheţar din care nu se vede decît a zecea
Moise. Ei nu ştiu ce înseamnă parte deasupra apei, în timp ce restul
autoritatea căci cunoaşterea autorităţii este ascuns sub apă. Chiar dacă cuvin-
pecetluieşte gura şi rezolvă imediat bine tele par uşoare, spiritul de revoltă care
toate problemele. Dificultăţile fireşti, le animă este repede descoperit de
naturale, sînt îndrăzneţe atunci cînd vin Domnul. Revolta se manifestă în mod
în contact cu autoritatea. Măria spune : obişnuit prin cuvinte. Dacă cuvintele
„Oare numai prin Moise vorbeşte sînt mai uşoare sau mai tari, revolta este
Domnul ? Nu vorbeşte oare şi prin noi totuşi la fel de gravă.
?" (ver-

CORE SI GRUPUL SAU ÎL ATACA PE MOÎSE

Capi toiul 16 din cartea Numeri presus de adunarea Domnului ?" (verset
povesteşte în ce fel Core şi grupul său, 3). E ca şi cum ar spune : „Noi
ajutaţi de două sute cinci zeci din recunoaştem că Dumnezeu Se găseşte în
mijlocul acestei a-dunări, căci această
fruntaşii adunării, s-au coalizat
adunare este sfîntă ; dar noi nu
împotriva lui Moise. L-au atacat prin recunoaştem autoritatea ta, eşti un
cuvintele lor, exprimînd cu voce tare tot uzurpator." Din această istorie noi
ceea ce era în inima lor şi aducîndu-i învăţăm că cei care vor să se supună au-
injurii. Cînd Măria 1-a atacat pe Moise, torităţii directe a lui Dumnezeu, fără să
ea avea cuvintele măsurate. De aceea, în se supună autorităţii pe care El o
cele din urmă, Dumnezeu a iertat-o. Dar încredinţează unui om, trăiesc după
Core şi grupul său şi-au dezlănţuit furia principiul răzvrătirii.
ca un curent impetuos şi in-controlabil. Cel care este supus autorităţii îşi
In aceasta, noi vedem că răzvrătirea se controlează permanent limba ; el nu
poate manifesta la două niveluri : unii îndrăzneşte niciodată să vorbească cu
pot cădea, dar sînt apoi restabiliţi în uşurătate. Cînd Pa-vel este adus înaintea
poziţia lor, în timp ce alţii sînt înghiţiţi Soborului pentru a fi judecat, ei îi spune
de locuinţa morţilor, căci nu se reţin marelui preot : „Te va bate Dumnezeu,
deloc în revolta lor. Aceşti oameni perete văruit." (Faptele Apostolilor
despre care ne vorbeşte Numeri 16 nu se 23.3). El era Iudeu şi cînd a aflat că
mulţumesc să vorbească împotriva lui Anania este marele preot, s-a întors şi a
Moise : ei l-au şi dezaprobat foarte as- zis : „N-am ştiut, fraţilor, că este marele
pru. Şi situaţia era atît de gravă încît preot; căci este scris : ,.Pe mai marele
Moise s-a aruncat cu faţa la pămînt. norodului tău să nu-1 grăieşti de rău."
Acuzaţia lor era foarte gravă. Ei spun (verset 5). El era foarte atent la ceea ce
lui Moise : „Destul... Pentru ce vă spunea şi-şi controla cu multă severitate
ridicaţi voi mai limba.

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 105


RĂZVRĂTIREA ESTE LEGATA DE ÎNGĂDUINŢA FIREASCA

Apostolul Petru menţionează pe cei tru a ilustra acest principiu de a şti să-ţi
ce nu se tem să batjocorească păstrezi locul, pentru ca noi să veghem
dregătoriile după cei ce, în pofta lor cu mult mai multă atenţie.
necurată, umblă poftind trupul altuia. Există două elemente care fac că şi
Semnul care permite descoperirea celui credincioşii să-şi piardă puterea : 1.
care dispreţuieşte autoritatea, este faptul păcatul, şi 2. lipsa de respect faţă de
că el vorbeşte contra autorităţii şi autoritate. De fiecare dată cînd un
pronunţă cuvinte de răzvrătire. credincios vorbeşte împotriva altuia, îşi
Cine se aseamănă se adună. Fiecare pierde o parte din putere. Este clar, prin
frecventează persoanele pe care le urmare, că pierderea puterii este mai
iubeşte mai mult şi comunică bucuros cu importantă atunci cînd neascultarea este
cele cu care se aseamănă. Răzvrătitul şi exprimată prin cuvinte decît atunci cînd
cel firesc se înţeleg foarte bine. ea rămîne ascunsă în inimă. Căci efectul
Dumnezeu îi consideră de aceeaşi pe care îl au cuvintele asupra puterii
depăşeşte puterea noastră de înţelegere.
manieră. Răzvrătitul şi cel firesc sînt atît
de perverşi şi de încăpăţînaţi încît n-au Este adevărat, pe de altă parte, că în
nici-o teamă să insulte slava. Cei ce-L ochii lui Dumnezeu, gîndul interior al
cunosc pe Dumnezeu tremură numai la omului este judecat la fel de sever ca şi
ideea de a acţiona în acest fel. cuvintele. Căci cel care a cunoscut în
Pronunţarea de cuvinte injurioase este inima sa răul, deja a comis acest rău. Pe
pofta nemăsurată a limbii. Cine cunoaşte de altă parte Domnul spune : „Căci din
pe Dumnezeu şi acţionează în acest fel, prisosul inimii vorbeşte gura... Vă spun
se pocă-ieşte imediat şi se detestă, ştiind
că, în ziua judecăţii, oamenii vor da
cit de mult urăşte Dumnezeu astfel de
acte. Îngerii se găseau, în trecut, sub socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe
autoritatea slavei, de aceea ei nu care-1 vor fi rostit. Căci din cuvintele
îndrăznesc să rostească judecăţi tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele
injurioase împotriva ei înaintea tale vei fi osîndit." (Matei 12.34, 36-37).
Domnului. Ei veghează cu atenţie ca să Aceasta vrea să spună clar că este o
nu adopte o atitudine de răzvrătire faţă diferenţă indiscutabilă între cuvinte şi
de aceste duhuri care au părăsit poziţia gînduri. Gîndul poate să rămînă încă
lor iniţială.
ascuns, dar atunci cînd este pronunţat
Şi noi, pentru acelaşi motiv, nu
prin cuvînt este descoperit. Astăzi
trebuie să criticăm pe ceilalţi, vorbind în
credincioşii pierd mai puţin puterea prin
faţa lui Dumnezeu, chiar în rugăciunile
faptele lor decît prin cuvinte. Toţi cei
noastre. David şi-a putut păstra poziţia
răzvrătiţi au probleme cu limba lor. Şi
pentru că 1-a recunoscut pe Saul ca
cei care nu ştiu să-şi controleze limba nu
unsul Domnului. Puterea lui Satan este
ştiu să se controleze pe ei înşişi.
stabilită de toţi cei care nu rămîn la
locul lor, aşa cum au rămas îngerii.
Petru ia ca exemplu îngerii pen-

106 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


DUMNEZEU PEDEPSEŞTE CU SEVERITATE PE CEI RĂZVRĂTIŢI

Să citim din nou 2 Petru 2.12 :


„Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără poate comite. De aceea nu trebuie să
minte, din fire sortite să fie prinse şi vorbim niciodată cu indiferenţă. Din
nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor momentul în care 11 întîlnim pe
pieri în însăşi stricăciunea lor". Se Dumnezeu, gura noastră trebuie să
găsesc în Scriptură cuvinte de mustrare înceapă să se reţină. Nu îndrăznim să
mai severe ca acestea ? Pentru ce sînt
mai vorbim contra autorităţilor stabilite,
mustrate în acest fel şi sînt tratate ca
nişte animale ? Deoarece autoritatea este întîlnirea autorităţii ne face să luăm
tema cea mai importantă din toată Bi- cunoştinţă de existenţa a-cestei
blia, dispreţuirea autorităţii constituie autorităţi, tot aşa cum întîlnirea cu
cel mai grav păcat care se Domnul ne face să luăm cunoştinţă de
păcat.

PROBLEMELE CARE EXISTA IN SINUL BISERICII


PROVIN ADESEA DIN CUVINTE JIGNITOARE

Atunci cînd cuvintele sînt pronunţate diat să pronunţăm înaintea Domnului


cu indiferenţă, cu nepăsare, biserica cuvinte ofensatoare, proferate adesea cu
riscă foarte mult să-şi piardă puterea şi nepăsare. „Oare din aceeaşi vînă a
să-şi vadă unitatea interioară pusă sub izvorului ţîş-neşte şi apa dulce şi apa
semnul întrebării. Este probabil ca şi cea amară ?"' (lacov 3.11). Nu trebuie să
mai mare parte a dificultăţilor pe care le iasă din aceeaşi gură cuvinte de dragoste
cunoaşte biserica astăzi, să provină din şi cuvinte de calomnie, de bîrfă, de
aceste cuvinte jignitoare, injurioase. Este defăimare. Dumnezeu să pună într-un
un fapt cunoscut că cea mai mare parte a fel o santinelă deasupra buzelor noastre
problemelor lumii sînt consecinţa şi nu numai deasupra lor, ci şi deasupra
cuvintelor mincinoase. Prin urmare, inimii, astfel ca să ne ştim eliberaţi
dacă noi venim în chiar sînul bisericii, să pentru totdeauna de gînduri de răzvrătire
încetăm pronunţarea de cuvinte de şi de cuvinte injurioase, ofensatoare.
răzvrătire sau ofensatoare, pentru că în Toate cuvintele de acest gen să dispară
acest fel vom elimina imediat un mare pentru totdeauna din mijlocul nostru !
număr de probleme. Avem o urgentă
nevoie de a ne mărturisi păcatele Watchman NEE
înaintea Domnului şi de a-I cere iertare.
Trebuie să încetăm ime- — Va urma —

«TRASATURILE SUB CARE DOMNUL HRISTOS SE PREZINTĂ IN ''


ACESTE ULTIME ZILE SÎNT ACESTEA : „CEL SFINT, CEL ADEVĂRAT"
(Apocalipsa 3.7). DA, ACESTEA SÎNT TRASATURILE PE CARE LE IA EL
SI PE CARE DOREŞTE SA LE VADĂ LA AI SAI, IN UMBLAREA LOR,
ÎN CLIPA CÎND VA VENI DIN NOU. TREBUIE SA VEGHEM ASUPRA
NOASTRĂ ŞI A FRAŢILOR NOŞTRI, PENTRU A FI GĂSIŢI ASTFEL.»
«APOSTOLUL CEREA FILIPENILOR SA FIE CURAŢI SI SA NU SE
POTICNEASCĂ „FINA ÎN ZIUA LUI HRISTOS" (Filipeni 1.10), ADICĂ
SA NU FACĂ NICI UN PAS GREŞIT IN TOT LUNGUL DRUMULUI,
PÎNA LA VENIREA DOMNULUI ISUS HRISTOS.»

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 107


CE AI ÎN MINĂ ?
(Exod 4.2)

Era în urmă cu mai multe mii de ani. noască. Lui îi trebuie o dovadă a puterii
Un om cu oile se găsea pe cîmp. lui Dumnezeu.
Deodată, vede un rug arzînd. Se apropie Şi, Dumnezeu, în dragostea Sa, vino
să-1 privească şi aude un glas. Chiar in cil ntea lui si-1 întreabă : „Ce ai în
Dumnezeu îi spune : Vino ! Eu te voi mină ?" — „Un toiag", răspunse Moise.
trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt — „Aruncă-1 Ia pămînt". Moise face
pe poporul Meu, pe copiii lui Israel". lucrul acesta şi toiagul se transformă în
Păstorul rămîne foarte mirat. Sarcina şarpe. Moise vrea să fugă, îi este teamă.
este prea grea pentru el, iar el nu este „Apucă-1 de coadă !", spune
destul de capabil pentru ea. „Cine sînt Dumnezeu. Moise face aşa şi şarpele
eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din devine iarăşi toiag. Şi din nou
Egipt pe copiii lui Israel ?" Dumnezeu îl trimite. Abia a-cum, în
Vedem aici, mai întîi, pe Dumnezeu, sfîrşit, Moise se duce. El văzuse cine
apoi pe un păstor şi, în depărtare, un este Dumnezeul care îl trimite şi care îl
.popor care aşteaptă izbăvirea. însoţeşte : căci o minune se făcuse în
Iubiţi copii ai lui Dumnezeu, care faţa ochilor lui.
citiţi aceste rînduri, astăzi este o zi ca Aşteptaţi şi dumneavoastră o minune
atunci. Dumnezeu stă înaintea ? Puteţi s-o trăiţi. Dumnezeu vrea să vă
dumneavoastră, iar, în depărtare, este folosească şi să vă trimită, ca şi alţii să
poporul pe care l-ara lăsat în urmă, fie mântuiţi. „Cu neputinţă", spuneţi
poporul care se îndreaptă spre pierzare dumneavoastră : „Cine sînt eu ? Un biet
fără să fi gă&it pe Mîntuitorul. Dum- om nepriceput." Dumnezeu, însă, va
nezeu vă spune personal: „Pe tine vreau face din dumneavoastră şi din mine
să te trimit, de tine am nevoie să nişte oameni capabili pentru slujba Sa,
mîntuiesc pe alţii şi să-i aduc Ia Mine. dar cu o condiţie : să ne predăm Lui.
Vrei tu să mergi ?" — Care este ,.Du-te ! Eu vreau să te trimit!" Să ştim,
răspunsul tău? însă, bine că, mai întîi, trebuie să venim
Desigur, poate că nu v-aţi gîn-dit la la El şi să ascultăm de El, pentru ca,
această întrebare. Dumnezeu, însă, v-o apoi, El să ne trimită.
pune. Ce faceţi acum cu această Vreţi dumneavoastră să veniţi acum,
întrebare ? Vreţi dumneavoastră să vă aşa cum sînteţi, la acest Mîntuitor care a
lăsaţi trimişi sau să vă întoarceţi acasă murit pentru dumneavoastră ? Numai
ca acest păstor ? Nu cumva spuneţi ca şi astfel veţi vedea, ca şi Moise, ce poate
el. „Nu, nu pot; trimite pe cine vrei Tu Dumnezeu să facă din viaţa noastră,
!" ? cînd I-o dăm Lui, aşa cum I-a dat Moise
Aşa şi Moise •— căci astfel se toiagul său.
numeşte păstorul — nu vrea să meargă. Ce era acest toiag ? Era obiectul cu
El nu se simte capabil să îndeplinească care Moise păzise oile timp de 40 de
o asemenea însărcinare. Totuşi, ani. Ce ai tu în mînă ? Adică : ce eşti tu,
Dumnezeu vrea să-i dea o făgăduinţă ce s-a arătat la tine pînă acum ?
minunată : „Eu voi fi cu tine !" Dar Dumnezeu îţi spune : „Dă-Mi Mie ce ai
Moise tot nu vrea. El vrea să vadă, să în mînă, ce ai devenit tu în anii vieţii
experimenteze, să cu- tale de pînă

108 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


acum : dă-Mi Mie caracterul tău, abia după aceasta, ne trimite, pentru ca
darurile tale, dă-Mi-le pe toate, dă-Mi şi alţii să fie mîntuiţi. Noi sîntem
ce eşti tu şi vino la Mine, aşa cum eşti ! păcătoşi şi El ştie lucrul acesta, dar
Eu te voi folosi pe tine, nu pe vecinul tocmai pe noi vrea să ne trimită, tocmai
tău, nici pe predicatorul înzestrat, la pe noi vrea El să ne folosească şi să ne
care, poate, te gîndeşti, ci pe tine, cel facă biruitori, prin sîngele curs pe cruce,
neînsemnat. Tu vrei ?" adus ca jertfă de ispăşire, odată pentru
O, dacă am vrea să dăm şi noi, cu totdeauna.
bucurie, viaţa noastră lui Dumnezeu, El poate să facă toate acestea si ştie
aşa cum a făcut Moise ! Căci nu este de ce spune cînd ne întreabă : „Ce este în
ajuns nici înzestrarea noastră, nici pri- mîna ta ? Vrei tu să-Mi dai ce ai în mînă
ceperea noastră. îndată ce noi predăm ? In felul acesta Eu vreau să fac din tine
Lui, în întregime, viaţa noastră, El un om de care să mă folosesc." Şi,
lucrează în noi schimbarea necesară. Să astfel, tu nu te mai poţi scuza că eşti
vrem numai să-I spunem : „Doamne, ia- incapabil. Toa-;o sînt făcute pentru tine,
tă-mă ! Fă ce vrei cu imine !" toate ţi le dăruieşte Dumnezeu. Nu vrei
De ce Dumnezeu a transformat tu să te duci ?
tciagul lui Moise tocmai într-un şarpe ? Mai departe, ni se spune că Moise a
— Ca să ne arate că, întocmai ca la un învins şovăiala pe care o avusese şi s-a
şarpe, se ascunde în noi o otravă, otrava dus de a luat „toiagul lui Dumnezeu"
păcatului. Aceasta este ceea ce ne face (Exod 4.20). De atunci încolo el gîndea
incapabili pentru slujba lui Dumnezeu. aşa : de azi înainte, toiagul meu este
Prin şarpe a venit păcatul în lume şi toiagul lui Dumnezeu, viaţa mea este
păcatul este cauza stricăciunii noastre, a viaţa dată Iui Dumnezeu, iar eu sînt
tuturor. Temperamentul nostru, lipsa proprietatea Lui ; tot ceea ce fac, nu mai
noastră de dragoste şi lipsa noastră de fac din propria mea putere, ci din
prietenie, tot ceea ce este rău în noi este puterea lui Dumnezeu.
otrava păcatului. Vrem noi să punem la inimă aceste
Dumnezeu i-a spus lui Moise să lucruri ? Vrem noi să le înţelegem ? De
apuce şarpele de coadă şi, îndată, acesta acum înainte, noi aparţinem lui
s-a schimbat în toiag. Lucrarea aceasta Dumnezeu, lucrăm la dispoziţia Lui şi
vrea să ne arate că Dumnezeu are putere cu puterea Lui minunată.
să învingă relele întunericului care Moise merge în vale la poporul său.
stăpînesc în noi şi care ne fac incapabili. Acolo începe lupta cu Faraon. Dar
Noi ne dăm seama de aceste păcate, Moise ştie : Dumnezeu este cu mine, eu
după fiecare experienţă pe care o facem. sînt în mîna Lui şi El mă conduce.
Dar, tocmai pentru aceasta a venit Ni se pune din nou întrebarea aceasta
Domnul Isus Hristos în lume, în- din partea lui Dumnezeu : „Ce ai în
cărcindu-Se cu păcatele noastre şi mînă ?" — „Un toiag". Acesta înseamnă
purtînd povara acestora în locul nostru. : caracterul tău, relaţiile tale, ceea ce eşti
Pentru noi El a fost pironit pe cruce. tu ; oricine ai fi tu şi orice păreri ai avea
Numai El ne dă iertarea prin sîngele Său despre tine însuţi. Aruncă acest toiag la
scump adus ca jertfă. Tot ceea ce a fost picioarele Domnului Isus ! Predă-I Lui
păcat în viaţa noastră este înlăturat prin viaţa ta ! El vrea să te ajute şi să te
sîngele Lui. Domnul Isus Hristos folosească ! Apoi, nu mai contează unde
înfrînge puterea păcatului din noi şi ne eşti şi ce faci tu !
face oameni care devenim asemenea
Lui ; şi,

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 109


CEL CĂZUT DE LA
CREDINŢA ÎN INIMĂ
Aceasta este o versiune prelucrată şi parafrazată a capitolului 21
din „Cuvintările de Trezire" de Charles Grandison Finney.
Cuprinsul acestui capitol se potriveşte pentru Biserica din zilele
noastre tot atît de mult ca atunci cînd a fost făcut cunoscut într-o
serie de conferinţe religioase în anii 1830. Rugăciunea noastră
fierbinte este ca şi cititorii de acum „să citească şi să plîngă".
Nu pot încheia nici o prelegere B) Ceea ce este cădere de la
despre trezire fără a atrage atenţia celor credinţă în inimă ;
întorşi la Dumnezeu asupra căderii de C) Care sînt dovezile unei inimi
la credinţă. Tra-tînd subiectul de faţă, căzute de Ia credinţă ;
voi vorbi despre : D) Care sînt urmările căderii
A) Ceea ce nu este cădere de la de Ia credinţă în inimă ;
credinţă în inimă ; E) Cum ne putem ridica din
această stare.

A) CE NU ESTE CĂDEREA DE LA CREDINŢĂ ÎN INIMĂ

Ea nu constă din faptul că nu avem ţăminte spirituale poate fi un semn al


unei inimi căzute de credinţă, dar nu
simţăminte religioase puternice. Lipsa este cauza acestei stări.
acestor mari sim-

B) CE ESTE CĂDEREA DE LA CREDINŢĂ ÎN INIMĂ


1) Luarea înapoi a acelei predări ză în continuare o aparenţă de
către Dumnezeu şi a slujirii Lui, care religiozitate. Am văzut cu toţii diferiţi
constituie adevărata întoarcere la El ; oameni care, în public, îndeplinesc
2) Părăsirea de către un creştin a aceleaşi fapte văzute sau altele
dragostei dintîi; asemănătoare, din motive cu totul
3) Constă în retragerea de către diferite (adeseori opuse). Fără îndoială,
însuşi cel credincios de la predarea cel mai adînc egoism se ascunde
totală si în întregime lui Dumnezeu, adeseori sub o formă religioasă. Şi
împreună cu revenirea lui sub multe sînt considerentele care îl pot
controlul unui duh de complacere cu duce pe un credincios căzut de la
sine însuşi; credinţă în inimă să păstreze o înfăţişare
4) Mai trebuie spus că o persoană duhovnicească, chiar cînd în sufletul lui
poate avea o inimă căzută de la a pierdut puterea evlaviei.
credinţă chiar dacă păstrea-

C) CARE SÎNT DOVEZILE UNEI INIMI CĂZUTE DE LA


CREDINŢĂ

1) Lipsa bucuriei duhovniceşti,

110 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


este o asemenea dovadă. 5) Umblarea după distracţii lu
Totdeauna ne place să spunem şi să meşti.
facem acele lucruri care fac plăcere Distracţiile cele mai pline de
celui pe care-1 iubim mult. Cită vreme satisfacţii posibile unei minţi cu
n-am căzut de la credinţă, adevărata adevărat duhovniceşti sînt acelea care
părtăşie cu Dumnezeu se menţine şi, de aduc sufletul în cea mai directă părtăşie
aceea, întreaga noastră închinăciune cu Dumnezeu. O inimă iubitoare de El
spirituală nu numai că se desfăşoară cu este geloasă de orice lucru care ar putea
plăcere, dar părtă--şia cu El, legată de întrerupe sau s-ar putea amesteca în
ea, este un izvor de binecuvîntare legătura ei cu Tatăl Ceresc. Cînd
bogată şi necurmată. Dacă slujirea lui sufletul nu-şi găseşte plăcerea în
Dumnezeu nu ne dă bucurie, aceasta Dumnezeu mai mult decît în toate
se întîmiplă numai din cauză că nu-L lucrurile de pe pămînt, acea inimă este
slujim cu adevărat pe El; întristător decăzută :
2) Un formalism exterior în în 6) Lipsa interesului pentru mi
deplinirea faptelor religioase. siuni în ţări străine.
Dacă ai pierdut interesul în lucrarea
Modul formal, mecanic, de a spune de vestire a evangheliei în alte ţări şi nu
sau a face unele lucruri, dovedind clar te bucură întoarcerea sufletelor de
rezultatul obişnuinţei mai degrabă decît pretutindeni la Dumnezeu, poţi
revărsarea unei adevărate vieţi cunoaşte că eşti căzut de la credinţă în
duhovniceşti, în rugăciune sau în inimă ;
părtăşia spirituală, acest formalism se 7) Pierderea interesului în lu
va arăta insensibil şi rece ca gheaţa, crarea de ajutorare a săracilor şi
dovedind o totală lipsă de sinceritate în a celor nevoiaşi.
îndeplinirea tuturor datoriilor spirituale. Fără îndoială că dacă aţi venit cumva
O asemenea stare nu este cu putinţă la Domnul Hristos aţi căpătat interes în
acolo unde credinţa vie şi un adevărat toate acţiunile caritabile creştine de care
zel spiritual sînt prezente ; aţi luat cunoştinţă. Un suflet întors la
3) Un temperament nestăpînit. Dumnezeu are, fără îndoială, un interes
Cînd în inimă stăpîneşte iubirea, în profund în toate acţiunile de reformare,
mod nonmal, temperamentul va fi ajutorare şi salvare a oamenilor — în
răbdător şi binevoitor. Sau, dacă alinarea nevoilor celor săraci si nevoiaşi
vreodată s-ar putea -să-şi piardă — pe srurt, m orice euvînt sau lucrare
controlul, o inimă cu adevărat iubitoare bună. în măsura în care aţi pierdut
îşi va mărturisi repede vina, pocăindu-se interesul uentru aceste lucrări, aveţi
cu zdrobire şi adîncă smerenie. Ori de dovada că, în aceeaşi măsură, aţi căzut
cîte ori se arată un temperament iritabil, de la credinţă în inimă ;
necontrolat, putem cunoaşte că e vorba 8) Pierderea interesului faţă de
de o inimă căzută de la credinţă ; cri nou-întorş? la Dumnezeu.
4) Pierderea interesului în con Cînd un păcătos se pocăieşte de
versaţii cu adevărat duhovniceşti. starea sa este bucurie nrintre îngerii din
„Căci din prisosul inimii vorbeşte cer. şi să nu f'e bucurie printre sfinţii de
gura." (Matei 12.34). pe pămînt pentru cei ce vin la Domnul
Nici o conversaţie nu este aşa de Hristos, copiii Săi. născuţi din nou în
dulce inimii iubitoare de Domnul împărăţia Sa ? Arătaţi-mi pe cineva care
Hristos ca aceea care se referă la El şi la spune că este creştin, dar nu dovedeşte
experienţa noastră de viată creştină ; un interes puternic faţă de cei întorşi la
Dumnezeu, şi vă voi arăta un căzut
de la

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 111


credinţă în inimă — zice el că este rile de rugăciune programate este o
credincios, dar nicidecum nu este aşa ; indicaţie sigură a căderii de la credinţă
9) Un spirit chiţibuşar, plin de în inimă.
critică. Nici o adunare nu este mai im-
înclinarea de a căuta vină la cineva, portantă pentru un credincios ca
arătînd o lipsă de încredere în bunele adunarea de rugăciune şi cîtă vreme au
intenţii şi (motive ale altora. Un duh de pe inimă aceasta, ei nu vor lipsi de la ea,
neîncredere în caracterul creştin şi în afară doar dacă sînt împiedicaţi de ceva
ceea ce spun ei. Este o stare mintală do- urgent, pe care Dumnezeu li—1 dă să
vedită de cuvintele aspre şi judecăţile facă. Dacă vizita unui prieten la ora
severe asupra indivizilor. Această stare rugăciunii îi poate împiedica să ia parte,
este în întregime incompatibilă cu o este o dovadă că, de fapt, ei nu doresc
adevărată dragoste din inimă şi ori de să se ducă acolo. Vizita aceleiaşi
cîte ori un creştin, care îşi zice astfel, dă persoane, la o asemenea oră, nu-i va
dovadă de un spirit de critică, putem împiedica să participe la o cununie,
cunoaşte că avem a face cu un căzut de ospăţ, picnic sau alt eveniment plăcut.
la credinţă în inimă ; De fapt, a pretinde că vor să meargă,
10} Un spirit îngăduitor faţă de sine cînd în realitate ei pot fi reţinuţi de
însuşi. scuze lipsite de importanţă, este
Prin îngăduinţa de sine înţeleg ipocrizie ;
înclinarea de a-şi satisface poftele, 12) Acelaşi lucru este va'abiî şi
patimile şi de a împlini „voile firii în privinţa neglijării rugăciunii
pămînteşti şi ale gîndurilor noastre." cu fa-nilia pentru motive neîn
(Efeseni 2.3). Pofta după mîncăruri este semnate.
ceva frecvent şi, poate mai frecvent Cîtă vreme dragostea Domnului Isus
decît orice altceva, un prilej de a cădea sălăşluieşte în inimă, credincioşii nu
de la credinţă. Puţini creştini, mi-e tea- vor neglija uşor un timp zilnic pentru
mă, îşi dau seama de primejdia din acest rugăciune şi citirea Bibliei cu familia.
domeniu. îndemnul lui Dumnezeu este : De aceea, ori de cîte ori sînt gata să
«Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că găsească scuze pentru a evita asemenea
faceţi altceva : să faceţi totul spre slava părtăşie cu familia, este o dovadă sigură
lui Dumnezeu." (1 Corinteni 10.31). că au căzut de la credinţă în inimă ;
Creştinii uită acest îndemn şi mănîncă şi 13) Cînd rugăciunea personală,
beau satisfăcîndu-şi plăcerea. Mult mai intimă este privită mai mult ca
multe persoane decît se cunoaşte în o obligaţie decît ca o favoare.
adunări, sînt prinse în cursa meselor lor. Totdeauna mi s-a părut ridicol să aud
Foarte multe persoane care evită cu totul credincioşi vorbind despre rugăciune ca
băuturile alcoolice sînt îngăduitoare, atît o datorie. A avea îngăduinţa de a veni
cantitativ, cît şi calitativ, cu mîncarea, înaintea lui Dumnezeu spre a-I cere
ceea ce dovedeşte că urmăresc numai îmlplini-rea tuturor nevoilor noastre
legea poftei pîntecelui. Această îngă- este o nemărginită favoare. Dar a ne ?-
duinţă în lăcomia după mîncare uga pentru că trebuie şi nu pentru că
ameninţă să ruineze atît trupul, cît şi avem permisiunea este un lucru foarte
sufletul. Arătaţi-mi un creştin lacom trist, ca şi un semn al căderii de la
după rnîncare şi vă voi arăta un căzut de credinţa în inimă ;
la credinţă în inimă ; 14) Lipsa unui duh de rugă
11) Absenţa, pentru motive lipsite ciune. Cîtă vreme dragostea Dom
de importanţă, de la adună- nului Hristos rămîne proaspătă în
inimă, Duhul lui Dumnezeu, care
locuieşte în noi, se descoperă ca
duh de har şi mijlocire (rugă-

112 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


ciune.) El ne va insufla o dorinţă sînt timide şi şovăielnice, dovada
puternică în sinea noastră pentru faptului că ei au puţină credinţă sau
mîntuirea păcătoşilor şi sfinţirea deloc. Vor reveni mereu, mereu, unul
credincioşilor. Dacă acel duh de după altul, rugîndu-se în realitate pentru
rugăciune se îndepărtează de la cineva, propria lor întoarcere la Dumnezeu.
este o dovadă neîndoielnică a unei inimi Nici nu pot face mai evident faptul că,
căzute de la credinţă. Căci, atîta vreme în inimă, ei sînt căzuţi de la credinţă ;
cît dragostea dintîi rămîne prezentă în 16) Pierderea interesului în
cel credincios, el va fi cu siguranţă problema sfinţeniei.
îmboldit de Duhul Sfînt să se lupte în Dacă eşti credincios, ai simţit că
rugăciune ; păcatul a fost o urîciune pentru sufletul
15) O inimă căzută de la credinţă tău. Ai tînjit în tăcere să scapi de el
se trădează adesea prin modul cum pentru totdeauna şi orice ar fi putut
cineva se roagă. arunca o lumină în această problemă de
Spre şexemplu, a te ruga ca într-o însemnătate capitală era deosebit de
stare de osîndire, foarte asemănător unui hotărîtor pentru tine. Dacă această
păcătos neîntors la Dumnezeu, este o problemă a fost dată de-o parte şi nu te
dovadă a unei inimi căzute de la mai interesează este din cauză că, în
credinţă. Mărtu-sirea păcatelor şi inima ta, ai căzut de la credinţă ;
autoînvinuirile în rugăciune arată altora 17) Lipsa interesului pentru
că cel ce se roagă astfel poate nu se înţe- Cuvîntul lui Dumnezeu.
lege bine pe sine însuşi. în loc să fie plin Poate că nimic nu dovedeşte mai
de credinţă şi dragoste, el este mai mult temeinic că un credincios are o inimă
sau mai puţin încredinţat de păcat, fiind căzută de la credinţă ca pierderea
adînc conştient înlăuntrul lui că nu este interesului pentru Bi-biie. Cîtă vreme
într-o stare după voia lui Dumnezeu. inima e plină de dragoste, nici o carte de
Adeseori participarea la o adunare de pe pă-mînt nu este aşa de preţioasă ; dar
cînd dragostea s-a dus, Biblia devine nu
rugăciune cu cei căzuţi de la credinţă în
numai neinteresantă, dar adesea o
inimă este ceva foarte izbitor şi chiar priveşti cu silă. Nu mai ai credinţă ca
surprinzător. Îmi pare tare rău să spun să-i primeşti făgăduinţele, a rămas doar
că multe adunări de rugăciune în suficientă convingere ca să te temi de
Biserică nu sînt cu mult mai bune. ameninţările ei.
Rugăciunile credincioşilor

D) CARE SÎNT URMĂRILE CĂDERII DE LA


CREDINŢA ÎN INIMĂ
„Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui."
(PROVERBE 14.14)
1) Cel căzut de la credinţă în inimă sirea timpului, vorbirii, a banilor, într-
se va sătura de propriile lui greşeli. adevăr, atîta vreme cît rămîne în această
El nu umblă cu Dumnezeu, nu este stare, toate îi vor imerge rău ;
călăuzit de Duhul Sfînt, ci orbecăie în 2) Va îi plin de propriile lui
întuneric spiritual, în această stare, el va
simţăminte.
cădea cu siguranţă în multe greşeli
grozave : greşeli în afaceri, greşeli în în locul dulcii păci şi al odihnei în
relaţiile personale, greşeli în folo- Duhul Sfînt, pe care le avea altădată, se
va trezi într-o

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 113


stare de neodihnă, nemulţumit de el Se va nelinişti de el însuşi — de
însuşi ca şi de oricine altcineva. Uneori afacerile lui, de reputaţia lui,, de orice !
este un mare chin să trăieşti alături de A scos aceste lucruri de sub autoritatea
un asemenea am. Adeseori ei sînt lui Dumnezeu. De aceea, nemaiavînd
susceptibili, cârtitori şi supărăcioşi în credinţă în El, şi nefiind nici în stare să
toate lucrurile. Au părăsit pe Dumnezeu ţină evenimentele sub control, trebuie să
şi în simţămintele lor se află mai mult se sature cu grija zilei de mîi-ne.
iad decît cer ; Această nelinişte este rezultatul nebuniei
3) Se va sătura de cuvintele lui cînd a părăsit pe Dumnezeu ;
lui. 8) Se va sătura de prejudecăţi
Cîtă vreme este în această stare, el nu le lui.
va voi şi nu va putea să-şi ţină în Bunăvoinţa de a cunoaşte adevărul şi
stăpînire limba, care se va dovedi un a i se conforma s-a dus. In mod firesc se
mădular ce nu se poate înfrîna, plin de o va împotrivi oricărui principiu sau
otravă de moarte (Iacov 3.8) Prin vorbi- adevăr care, pe un spirit egoist, îl mustră
rea lui, se va lăsa prins într-o mulţime aspru. Se va strădui să se justifice. Nu
de încurcături şi probleme din care nu va vrea să citească sau să asculte nimic
scapă pînă ce se va întoarce din nou la ce ar putea fi o dojana pentru starea lui
Dumnezeu. de decădere spirituală, devenind profund
4) Se va sătura de grija de sine înverşunat împotriva oricui îl va mustra
însuşi. sau corija. Considerînd acea persoană
El s-a întors la egoisme. Pe sine drept duşman, se va închide în el însuşi,
însuşi, ca şi pe toate ale sale le numără va închide ochii să nu vadă lumina,
ca fiind ale lui şi caută să administreze apărîn-du-se şi criticînd orice l-ar putea
toate lucrurile numai pentru sine după da pe faţă ;
înţelepciunea lui şi potrivit bunului 9) Se va sătura de propriile
său plac. Ca urmare, grijile i se în- amăgiri.
mulţesc, năvălind ca potopul peste el ; Avînd ochiul rău, întregul lui trup va
5) Se va sătura de poftele lui. fi plin de întuneric (Matei 6.23).
Poftele şi patimile pe care le-a ţinut în Aproape cu siguranţă va cădea în
frîu acum îşi reiau cursul lor autoamăgire, în privinţa principiilor şi
nestingherit şi, pentru că atît de multă învăţăturii ca atare. Orbecăind în
vreme au fost înfrînate, ele par că vor să întuneric, probabil va înghiţi cele mai
se răzbune devenind şi mai pretenţioase, mari momeli. Culte de orice nuanţă şi
şi mai nestăvilite decît au fost înainte. înşelăciuni de tot felul, foarte probabil,
Aceste pofte şi patimi animalice vor vor pune stăpînire pe el. Cine n-a
răbufni spre uimirea lui şi, probabil, se observat asemenea trăsături
va trezi sub controlul lor, înrobit de ele caracteristice la mulţi căzuţi de la
mult mai mult decît era mai înainte ; credinţă ?
6) Se va sătura de necazuri. 10) Cel căzut de la credinţă în
în loc să se ferească de ispită, va inimă trebuie să se sature de pa
merge drept spre ea. îşi va atrage asupră- gube.
i o mulţime de necazuri. El nu are pace El îşi priveşte averea, timpul,
cu Dumnezeu, cu el însuşi, cu adunarea, influenţa, reputaţia, ca ale sale.
nici cu lumea. Dar, în timp ce se plînge Pierderea oricăreia dintre ele le ia drept
că totul în jurul lui îl supără, el, în mod pierdere personală. Părăsind pe
constant, înrăutăţeşte lucrurile ! Dumnezeu şi nefiind în stare să dirijeze
7) Se va sătura de nelinişte. evenimentele prin care se menţin
acestea, se va trezi că suferă pagubă din
toate

114 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


părţile. El îşi pierde pacea, chiar şi îndoială se condamnă singur. Dacă
avutul. Pierde mare parte din timp, îşi citeşte Biblia, ea îl va condamna. Dacă
pierde reputaţia, mărturia de creştin şi, n-o citeşte, iar se simte condamnat.
dacă rămîne mai departe aşa,... el îşi Dacă se ,duce la adunare, adunarea îl
pierde şi sufletul. condamnă-Dacă se ţine de-o parte, şi
11) Se satură de osîndire. atunci se simte condamnat. Dacă se roa-
Pentru că altădată s-a bucurat de gă în ascuns sau cu familia, ori la
dragostea lui Dumnezeu, dar apoi L-a adunare, el ştie că nu este sincer, ceea
părăsit, el se simte condamnat pentru ce îl condamnă. Dacă neglijează
orice. Dacă încearcă să îndeplinească o rugăciunea sau refuză să se roage, de
datorie religioasă, el ştie că inima lui asemenea se simte osîn-dit. Toate îl
este străină de aşa ceva, şi deci, se condamnă ! Cugetul se ridică
osîndeşte singur. Dacă îşi neglijează împotriva lui, iar furtuna osîndirilor îl
acea datorie religioasă, fără va urmări oriunde se îndreaptă.

E) CUM SĂ TE RIDICI DIN STAREA DE


CĂDERE DE LA CREDNTĂ
simţi, să ştii cu siguranţă că pînă nu te
1) Adu-ţi aminte de unde ai pocăieşti şi nu accepţi voia Lui fără
căzut. condiţii, n-ai să devii mai bun ,ci vei
Priveşte imediat problema în faţă şi merge din rău în mai rău. Pînă nu te vei
compară, cu tot dinadinsul, starea ta arunca cu totul în braţele îndurării Lui
prezentă cu cea cinci umblai cu nemărginite, astfel întorcîndu-te la
Dumnezeu ; Dumnezeu, El nu va primi nimic de la
2) Examinează temeinic şi tine sau din mîinile tale ;
cinstit adevărata situaţie în care 6) Să nu te legi în închipuirea că
te afli. eşti într-o stare de neprihănire, căci
Nu mai amina cercetarea serioasă a în inima ta ştii că nu este aşa.
conflictului dintre Dumnezeu şi sufletul Cugetul te osîndeşte şi tu ştii că
tău, divergenţele dintre Dumnezeu şi Dumnezeu ar trebui să te condamne.
tine.
Căci dacă El te-ar îndreptăţi în
3) Pocăieşte-te imediat şi în-toarce-
te din nou Ia faptele dintîi starea ta de acum, cugetul tău n-ar
(Apocalipsa 2.5). putea să-I dea dreptate. Vino, deci, la
4) Nu încerca să revii schim-bînd Domnul Isus imediat, ca un păcătos
doar la suprafaţă ce faci. vinovat ce eşti. Ia asupră-ţi toată
începe cu inima ta şi pune-te ruşinea şi răspunderea şi crede că în
numaidecît în rînduiala cu Dumnezeu.
Nu da pace sufletului tău pînă cînd ciuda tuturor orbecăielilor tale, departe
problema stării tale după voia Lui nu de Dumnezeu, El tot te iubeşte. El te-a
este complet rezolvată ; iubit cu o iubire veşnică şi tot ea este
5) Nu te purta ca un păcătos aceea ce te atrage, chiar acum, din nou,
doar încredinţat de păcat şi nu la El.
gîndi că trebuie „să te îndrepţi
şi să te faci mai bun", după care Charles Grandison
să vii apoi la Domnul Hristos. FINNEY
Ci înţelege clar că doar venirea
la Domnul Hristos este singurul
lucru, care te poate face mai
bun ! Oricît de mare apăsare ai
5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 115
„MARTORUL TĂU"
Din cuvîntarea apostolului Pa-vel, spunea, printre altele, că slujitorii
ţinută în faţa mulţimii adunate în Cuvîntului sînt martori ai Domnului
Ierusalim cu ocazia prinderii şi Isus, aleşi mai dinainte de Dumnezeu
întemniţării lui, ara reţinut două cuvinte, (Faptele apostolilor 10.39—42), iar în
respectiv, „MARTORUL TÂU", pe predica din An-liohia, apostolul Pavel
care le reproduce de fapt din convorbirea spunea că ucenicii sînt martorii
pe care o avusese, mai înainte, cu Domnului Isus înaintea norodului
Domnul Isus, în care Pavel îşi justifica (Faptele apostolilor 13.31).
poziţia sa de prigonitor, spunînd : „Cînd Şi Ioan Botezătorul a avut menirea de
se vărsa sîn-gele Iui Ştefan, martorul martor al Luminii, despre care a avut
Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam în- prilejul să depună mărturie. Iată, deci, că
cuviinţarea cu ceilalţi" (Faptele menirea noastră, ca oameni din Casa lui
apostolilor 22.20). Din aceste cuvinte, Dumnezeul, este să fim întotdeauna
înţelegem că pe apostolul Pavel 1-a martorii Domnului în faţa oamenilor.
impresionat felul de a se prezenta al lui Primul martor al Domnului, din
Ştefan, atît cuvîntarea pe care a ţinut-o, timpul harului, a fost diaconul Ştefan,
faţa lui care semăna cu o faţă de înger, care a depus o frumoasă mărturie şi,
rugăciunea lui înaintea morţii, precum şi chiar dacă a trebuit să-1 coste viaţa, nu
modul cum şi-a dat viaţa. în toate s-a gîndit nici o clipă să părăsească
acestea, apostolul Pavel îl vede pe Ştefan poziţia de martor. Deşi nu era preocupat
ca un martor devotat al Domnului Isus. de ce se petrecea în jurul său — căci
De aici, putem să înţelegem şi noi privea numai în sus, spre tronul harului
importanţa vieţii creştine, trăită potrivit — erau, totuşi, şi persoane care-1
Cuvîntului lui Dumnezeu, care, pe lîngă priveau şi pentru care el ajunge un
faptul că o aşteaptă o mare răsplată în martor ■— chiar dacă îşi dădea viaţa,
ceruri, constituie, pentru cei din jur, ce pentru a pleca de pe acest pămînt pentru
ne urmăresc uneori în mod deosebit, o totdeauna.
mărturie pentru Dumnezeu, care ,în ziua în cursul istoriei Bisericii, Domnul
cercetării, îi va determina să treacă de Isus a avut un nor întreg de martori,
partea adevărului. care au fost aleşi să dea mărturie în faţa
In această privinţă, credincioşii au o norodului. Despre Timotei, apostolul
chemare deosebită ; şi Sfînta Scriptură Pavel spunea că a dat o frumoasă
ne dezvăluie acest lucru, înainte de mărturie în prezenţa multor martori (1
înălţarea Sa, Domnul Isus le spunea Timotei 6.12). în ce a constat mărturia
ucenicilor : „Voi veţi primi o putere, dată de Timotei ? Nu ne este arătat, dar
cînd Se va pogorî Duhul Sfînt şi îmi considerăm că Timotei, care cunoştea
veţi fi martori, începînd din Ierusa- Cuvîntul lui Dumnezeu din copilărie şi
lim, ludea, Samaria şi pînă la în care se sălăşluise credinţa, avea toate
marginile pămîntului" (Faptele a- condiţiile să dea o bună mărturie, în faţa
postolilor 1.8). unor oameni aleşi, deosebiţi, cărora le-a
In cuvîntarea ţinută în casa sutaşului făcut o plăcută impresie, conside-
Corneliu, apostolul Petru

116 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991


rîndu-1, astfel, printre oamenii de presionant de martori, care sînt un
bază ai lucrării lui Dumnezeu, un imbold pentru martorii ce urmează
urmaş destoinic al apostolului să se alăture mărturiei Divine.
Pavel'. Nevoia de martori pentru Dum-
Fiecare dintre cei ce au primit pe nezeu este mereu actuală. In viitor,
Domnul Isus ca Mîntuitor personal cînd Biserica va fi răpită de pe
şi au devenit astfel făpturi noi, pămînt, nevoia de martori va fi mai
născute de sus, trebuie să se mare şi va fi satisfăcută prin cei ce
gîndească şi la aspectul acesta al vor fi pecetluiţi.
mărturiei, pe care trebuie s-o dea Am dori ca fiecare dintre noi să
pentru Domnul Isus, respectiv, fie însufleţit de gîndul acesta de a fi
persoana Lui să Se regăsească în ei. un martor demn şi devotat pentru
Lui Pavel nu i-a spus nimeni că Domnul Isus, pentru ca toţi să putem
Ştefan este un martor al Domnului fi denumiţi ca martori ai Lui, în
Hristos, dar, cînd 1-a văzut şi auzit mijlocul acestei lumi, în care
întunericul creşte. Aceşti martori ar
vorbind şi, inai ales, cînd se ruga urma să îndrepte privirile oamenilor
pentru vrăjmaşii lui, şi-a dat seama spre Lumina care răsare din înălţimi,
că este un reprezentant al spre Domnul Isus, pentru a fi
Mîntuitorului ; de aceea, în vedenia cîştigaţi, aşa cum apostolul Pavel a
pe care a avut-o şi în convorbirea fost impresionat de mărturia pe care
purtată cu Domnul Isus, a putut să diaconul Ştefan a dat-o în acea
spună despre Ştefan :
împrejurare deosebită, prin care s-a
„MARTORUL TÂU". Atunci cînd
credincioşii din Anti-ohia au dat făcut o lucrare de proporţii uriaşe.
bună mărturie în viaţă, au primit Dumnezeu să binecuvinteze
drept răspuns numele de creştini. aceste gînduri, care, ajunse la ini-
Totdeauna creştinii adevăraţi au fost mile noastre, să ne facă receptivi
denumiţi şi martori şi, din această la chemarea Lui de a-I fi martori
cauză, Pavel ne spune că sîntem şi de a întrepta privirile tuturor
înconjuraţi de un nor întreg de spre El.
martori, adică de un număr im-

«ÎNAINTE DE A LUA CRUCEA PENTRU NOI ÎNŞINE, IN FAŢA NOASTRĂ STA


CRUCEA DOMNULUI ISUS HRISTOS. CARE A SUFERIT ŞI „ŞI-A DAT
VIAŢA CA PREŢ DE RĂSCUMPĂRARE PENTRU MULŢI."»

«TREBUIE CA NOI SA PĂRĂSIM TOTUL IN ACEASTA LUME: ORICE


LEGĂTURA CU EA TREBUIE RUPTA. CU CIT UN LUCRU ARE PREŢ
PENTRU INIMILE NOASTRE, CU ATIT ESTE MAI PERICULOS, CU ATlT MAI
MULT TREBUIE DISPREŢUIT. SENTIMENTELE FIREŞTI NU SlNT RELE,
INSA, DOMNUL HRISTOS, FIIND LEPĂDAT DE ACEASTA LUME, TOT CEEA
CE NE LEAGĂ DE PAMINT TREBUIE SA FIE JERTFIT PENTRU EL. CU
ORICE PREŢ TREBUIE SA-L URMAM ; TREBUIE SA ÎNVĂŢAM SA NE URlM
PROPKIA VIAŢA ŞI CHIAR SA O PIERDEM, DECÎT SA DEVENIM MAI
DELĂSĂTORI IN CEEA CE PRIVEŞTE RÎVNA NOASTRĂ ÎN URMAREA
DOMNULUI.»»
5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 117
Stimată Doamnă,

Cu privire la însurătoarea lui X, şi la cea la care v-aţi oprit ca fiind


„cea mai bună" pentru el, cu toate că preţuiesc dragostea creştină cu care
vă interesaţi de această întrebare foarte însemnată pentru el, daţi-mi voie să
nu fiu de aceeaşi părere.
Căsătoria este ceva personal, în care nimeni n-are dreptul să se
amestece. Este ceva foarte delicat în care cel din urmă cuvînt îl are el şi
numai el.
în lume, e obiceiul ca să se „facă" sau „să se pună la cale" măritişuri
şi însurători şi cred că adevăraţii creştini trebuie să se ferească, în toate
privinţele, de amestec în aceste lucruri. Dumneavoastră spuneţi că,
împreună cu doamna X, Y şi Z. aţi găsit pe A, ca desăvîrşită pentru el din
toate punctele de vedere. Se prea poate să fie aşa. Dar puteţi dum-
neavoastră, toate, să luaţi pe cineva pe garanţie în asemenea chestiuni
delicate ? Eu cred că nu, şi, de aceea, cred că prea marea stăruinţă în
asemenea lucruri nu e bună. Se prea poate ca şi ceea ce dumneavoastră,
toate, găsiţi ca fiind ceva „desăvârşit" să nu se prea potrivească atunci cînd
lucrul va fi un fapt împlinit.
Desăvîrşirea unei părţi nu înseamnă numaidecît siguranţa • unui bun
menaj totdeauna. în orice caz, stăruinţa n-are nici un rost. Căci, oricît s-ar face
căsătoriile din raţiune şi pentru ' pricini practice, nu puteţi spune că nu trebuie
şi un pic de sentiment. Poate să fie cineva un sau o creştina desăvîrşită, dar,
dacă nu-i place părţii celeilalte, degeaba.
Toate însuşirile fără plăcere şi simpatie, nu sînt de nici un folos în
căsătorie. Şi găsesc că e prea mult să stărui de cineva să ia pe altcineva
numai pentru că e foarte bună pentru el, atîta vreme cit .n-are simpatie
pentru ea şi nu-i place.
La urma urmei, e vorba de cea mai strînsâ legătură şi de trecerea prin
cele mai grele împrejurări din viaţă ; atunci, nu vi se pare că e prea mult să
cereţi unui om să ia pe cineva, cînd el n-are simptie pentru ea sau el şi nu-i
place ? Una este a preţui pe cineva ca bun creştin şi pentru însuşirile cu care
1-a înzestrat Dumnezeu şi alta este a-1 lua în căsătorie. Poate să-mi fie
foarte simpatic sau simpatică, din punct de vedere ■ creştin, dar să riu-mi fie
deloc simpatic cînd e vorba să ne înjugăm la un jug atît de strîns. Nu găsiţi
că e drept ceea ce spun?
Eu cred că el este slobod să ia pe cine crede că-i convine, pe cine
credeţi dumneavoastră sau doamna X. sau Y. El se însoară, el ştie ce-i
trebuie şi ce-i mai potrivit pentru el şi tot el are şi secretul simpatiei sau
nesimpatiei pentru o persoană sau alta. El va avea de trăit cu persoana
pe care
TÎ8 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991
şi-o alege si, deci, să-1 lăsăm slobod în alegerea lui. Să ne rugăm mai
degrabă ca Domnul să-1 călăuzească în alegerea aceasta şi atît.
De îndată ce i-aţi spus şi a zis că nu-i place persoana aceea, cred că
trebuie să vă opriţi. Orice stăruinţă, care l-ar face să ia pe cineva
împotriva inimii lui, e rea. La urma urmei şi vîrsta nu e lucru de lăsat la o
parte. De obicei e mult mai bine ca soţia să fie mult mai mică decît
bărbatul. Sigur se poate şi contrariul, dar asta trebuie lăsată la cîntă-rirea
celui ce alege şi nu trebuie înrîurit deloc în această privinţă.
Cine poate să-şi ia răspunderea pentru toate urmările ? Numai el. Iată
de ce nu pot să-i spun să ia pe aceea pentru care n-are simpatie. Nu numai
că n-aş stărui o clipă într-un asemenea caz, da;r socot orice stăruinţă un
rău. Chiar dacă ar asculta de mine, cum spuneţi dumneavoastră, i-aş spune
să nu se ia nici după mine, nici după nimeni, ci după cugetul lui.
Noi îi putem spune părerea noastră ca prieteni care-1 iubim şi dorim
să-1 vedem cît mai bine, dar toate părerile noastre se prăbuşesc în faţa
simpatiei lui.
Nu poţi face pe cineva să iubească pe cine nu iubeşte. Inima are
socoteli pe care mintea nu le cunoaşte.
Eî e un creştin scump Domnului şi, dacă se încrede în Domnul, El
îi va găsi pe cea care e bună pentru el. Se poate să nu fie ceea ce doream
sau credeam noi, dar asta n-are a face. Aşadar să-i lăsăm lui alegerea şi să
ne rugăm mult pentru el.

Dumitru CORNILESCU

CUTIA CU ÎNTREBĂRI
® CE CREDEM DESPRE ÎMPRUMUTURI ?
„Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii..."
(ROMANI 13.8)

S-o spunem de la început, pe faţă, că A lua marfă cu împrumut de la un


un copil al lui Dumnezeu nu trebuie să negustor şi a-1 face să aş-, tepte cu plata
facă împrumuturi, întotdeauna, este o mare nedreptate. Căci negustorul
împrumutul este o afacere anevoioasă. trebuie şi el să plătească pe cei care-i
Niciodată nu se ştie cînd şi cum se poate aduc marfa. Şi, el poate să ajungă în
plăti împrumutul. De nu plăteşti ce ai mare încurcătură dacă datornicii săi nu-i
împrumutat, în faţa lui Dumnezeu eşti plătesc. Da, eu cunosc negustori care au
.un înşelător şi un hoţ. De aceea, copiii
dat faliment numai fiindcă ri-au primit la
lui Dumnezeu n-ar trebui să se
timp banii ce li se cuveneau.
împrumute. Mai repede să nu cumpere,
decît să ia pe datorie ceva ce nu este Şi mai rău se întîmplă cu meseriaşii.
sigur că va plăti. Adesea ei nu primesc

5/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 119


plata muncii lor. Plata tîrzie poate fi văzute ca mergînd foarte bine, aşa că
prilejul unei mari strîm-torări. foarte uşor le vine să făgăduiască o dată,
De aceea, strig tuturor cititorilor mei cînd vor înapoia banii. După ce s-a
: şi negustorului, şi meseriaşului, şi împrumutat, omul nu se mai gîndeşte
celui fără nici o meserie : Plăteşte-ţi aşa de mult la înapoierea banilor
datoriile ! împrumutaţi, ci mai mult la afacerile pe
Dacă nu eşti în stare să plăteşti bani care le are de făcut cu banii
peşin, aşteaptă cu comanda pînă ai toţi împrumutaţi. Afacerea nu merge tocmai
banii. Dar nu comanda nimic, pînă ce nu bine sau, chiar dacă merge, omul se
poţi plăti. Cu cît viaţa ajunge mai grea, apucă de alta şi... vine termenul de plată
cu atît mai mult copiii lui Dumnezeu al împrumutului. Nu poate da banii şi,
trebuie să înveţe să fie prevăzători şi iată, cum se strecoară minciuna.
economi cu cumpărăturile şi comenzile Făgăduieşte alt termen, nu se ţine nici de
lor. Niciodată să nu cumperi ceva acela şi, atunci, iată cum, din minciună
înainte de a întreba : „Doamne, ce vrei în minciună, ajunge şi la înşelătorie !
Tu să fac ?" De s-ar cere întîi sfatul Iată de ce e cu mult mai bine ca,
Domnului, fireşte nu s-ar accepta unele dacă ai bani de dat, să-i dai nu cu
afaceri nefolositoare şi de prisos şi nici împrumut, ci, mai degrabă, cu gînd
nu s-ar mai lua mărfuri cu împrumut. să nu-i mai iei înapoi. Iar, dacă ţi-i dă
Ceea ce spun pentru negustori şi înapoi, să-i socoteşti ca un cîştig.
meseriaşi este şi pentru oricine altul. De cîte ori nu s-a văzut că aceia, pe
Copiii lui Dumnezeu nu se împrumută. care i-ai împrumutat odată, nici nu se
Ei se întind cît le este plapuma. Cel mai văd. Te ocolesc ori de cîte ori e
puţin cei credincioşi trebuie să ţină vorba să te întîlnească. Dacă socoteşti
seama de aceasta. să împrumuţi pe cineva, pentru ca să
Lucrul este şi mai greu cînd nu este vină şi el la dunăre, faci o mare
vorba să împrumutăm noi bani de la greşeală, care, adesea, a adus
alţii, ci să împrumutăm noi pe alţii. dezamăgiri dureroase.
De cele mai multe ori, împru-mutînd Fireşte că sînt cazuri, cînd se fac
pe alţii, le faci un deserviciu. Căci, în împrumuturi pentru a scăpa pe cineva
cele mai multe cazuri, li se împovărează dintr-o nenorocire. Aici e greu de dat un
cugetul cu minciună sau chiar cu răspuns anume.
înşelăciune. In adevăr, omul, cînd Singur Domnul poate răspunde
împrumută, e gata să făgăduiască pentru fiecare împrejurare.
restituirea cît mai curînd. Afacerile
totdeauna sînt Gheorghe CORNILESCU

APARE LA DOUA LUNI SUB


CONDUCEREA UNUI COLEGIU DE REDACŢIE

COSTUL UNUI ABONAMENT ANUAL ESTE DE 90 LEI PRIN


CONT NR. 45.10.10.32 LA B.C.R. FILIALA SECTOR 5
BUCUREŞTI

Tipărit la ROMCART S.A. — Bucureşti

120 ADEVĂRUL CREŞTIN 5/1991