Sunteți pe pagina 1din 24

6/1991

ANUL 22 NOIEMBRIE
SERIE NOUĂ <11> DECEMBRIE

ADEVĂRUL
CREŞTIN
FOAIE DE ZIDIRE SUFLETEASCA
„Lu sînt calea, adevărul şi viaţa"
(Ioan 14.6)

CUPRINS
1. NAŞTEREA DOMNULUI
— '„VI S-A NĂSCUT UN MÎNTUITOR"
2. COSTĂ.
3. AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (IX-B)
4. DOMNUL ISUS — VIATA NOASTRĂ
5. ISTORIOARE ŞI PILDE
— DOI BĂIEŢI DE ISPRAVĂ
— „TU EŞTI CU MINE !"
6. CUTIA CU ÎNTREBĂRI
• Păcatul care duce la moarte este acelaşi cu
hula împotriva Duhului Sfînt ?
7. BILANŢ
8. TABLA DE MATERII A ANULUI 1991
* CUGETĂRI

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA :
BISERICA EVANGHELICĂ ROMANA
BUCUREŞTI 5, STR. GAROL DA VILA, NR. 48,
COD 76207, TELEFON : 15.79.68 — 31.10.04
NAŞTEREA DOMNULUI

VI S-A NĂSCUT UN MINTUITOR


LUCA 2.8—14
Acest loc din Cuvîntul lui In seara naşterii Domnului Isus,
Dumnezeu ne redă unul din evenimentele Dumnezeu-Tatăl a ţinut să facă cunoscut
majore legate de cea mai mare operă această veste prin-tr-un sol ceresc, prin
sau lucrare pe •care a făcut-o Dumnezeu îngerul Lui, că într-o iesle din Betleem S-
după creaţie. Este vorba de lucrarea de a născut MlNTUITORUL, SALVA-
mîntuire sau de salvare a sufletului celei TORUL sufletului omenesc. Acesta a
mai dragi făpturi a Lui, „omul", făptura fost mesajul pe care 1-a transmis îngerul
care mai poate fi numită şi coroana păstorilor de pe cîmpia Betleemului
creaţi-unii lui Dumnezeu. Evenimentele „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a
sau momentele lucrării de mîntuire sînt : născut un MÎNTUITOR, care este HRIS-
naşterea, moartea, învierea şi înălţarea TOS, DOMNUL". Este o veste cu o
Domnului Hris-tos. Nici o operă destinaţie personală şi specială, „vi S-a
pămîntească, oricît de înţelept şi de născut". Această veste implică sau atrage
strălucit ar fi autorul ei, nu este aureolată o răspundere a ascultătorului, oricine ar
ca opera de mîntuire a lui Dumnezeu, fi el şi oriunde s-ar afla el. Dar totodată,
care să cuprindă aceste momente ea mai scoate în evidenţă încă un adevăr
caracteristice nu unui om oarecare, nu şi anume : că omul este pierdut şi că
unui om pămîntesc, ci omului desăvîrşit, Dumnezeu a venit să-1 salveze. Un
DOMNUL ISUS HRISTOS, Fiul lui salvator care a venit într-un loc, ne arată
Dumnezeu. Este Omul care a venit din că acolo se află cineva într-un pericol
■cer pe un drum trasat de mina iminent, un naufragiat sau un înecat.
providenţială şi atotputernică a lui Acest naufragiat este omul, este
Dumnezeu, pe un drum care a uimit omenirea întreagă cufundată în marea de
pămîntul, care a uimit cerul şi care a păcate.
uimit puterile diabolice ale întunericului. De ce naşterea Domnului Hristos sau
Este drumul smereniei şi al suferinţei. Pe prima venire a Lui pe pămînt, a fost
acest drum n-a mers nici un rege, nici un anunţată oamenilor printr-un înger ?
împărat, nici unul din oamenii mari ai Fiindcă pe de o parte, importanţa şi
lumii şi de aceea el este necomun sau solemnitatea momentului impunea acest
neobişnuit omului muritor. Acest drum lucru, iar pe de altă parte, fiindcă
al smereniei şi al suferinţei a început Dumnezeu în împlinirea planurilor Lui,
într-o seară pe firul nevăzut al vremii, în foloseşte orice lucru din creaţia Lui. De
umila iesle de la marginea localităţii data aceasta a folosit un înger.
Betleem de odinioară. Cui a fost transmisă în primul rînd
Betleemul, o localitate cu valoare de această veste a naşterii Mîntuitorului ?
simbol dumnezeiesc, reprezintă un loc A fost transmisă unor oameni mici, unor
de împliniri al planurilor lui Dumnezeu oameni neînsemnaţi, neluaţi în seamă de
pe care El le-a descoperit oamenilor Săi, oamenii mari, dar luaţi în seamă de
proorocilor, cu mult timp înainte de Dumnezeu. La începutul lucrării
venirea Domnului Isus. publice, cînd Domnul Hristos a deschis
cartea sfîntă într-o

122 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991


sinagogă din Nazaret, a citit că El a avea totdeauna ca ţintă lucrurile de
fost uns să vestească Evanghelia mai jos şi nu lucrurile de sus. Cre-
întîi săracilor, adică acelor oameni dincioşii se împart şi ei în două cete :
care îşi recunosc sărăcia sau lipsa lor unii care au în vedere lucrurile de
spirituală, oamenilor care se văd jos, iar alţii care au în vedere
mici, oamenilor care nu mai au lucrurile de sus. Dumneavoastră care
argumente de îndreptăţire sau de citiţi aceste rînduri din care ceată
înălţare a meritelor personale faceţi parte ? La ce nivel trăiţi din
înaintea lui Dumnezeu. O, ce puţini punct de vedere duhovnicesc ?
Cînd Domnul Hristos Se îndrepta
sînt aceştia, mai ales în vremea pe spre Capernaum, ucenicii au început
care o trăim ! să se certe între ei ca să ştie cine este
îngerul le-a făcut cunoscut cel mai mare (Marcu 9.33-34), iar
păstorilor şi semnul după care atunci cînd Se pregătea pentru
puteau să-1 cunoască : „îl veţi înălţarea la cer, pe muntele
găsi culcat într-o iesle şi înfăşat în Măslinilor, ucenicii L-au întrebat :
scutece". Iată semnul smereniei. O „Doamne, în vremea aceasta ai de
odraslă slabă care a ieşit dintr-un gînd să aşezi din nou împărăţia lui Is-
pămînt uscat, aşa cum spunea rael ?" Aceste momente ne arată că
proorocul Isaia înainte de venirea inimile şi gîndurile lor erau
Domnului Isus pe pămînt. Dar îndreptate în primul rînd spre
momentul acesta al naşterii Domnului lucrurile de jos, prea puţin fiind ei în
Hristos, a fost salutat printr-un imn de stare să trăiască la înălţimea
laudă al cerului, cu aceste cuvinte : gîndurilor Domnului Hristos. A fi
„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea gata oricînd să dai slavă lui
înalte şi pace pe pămînt între oamenii Dumnezeu, arată că, din punct de
plăcuţi Lui". Să reţinem însă, că vedere duhovnicesc, trăieşti cu
slavă în locurile înalte nu trebuie să-i adevărat la înălţimea la care ai fost
dea numai fiinţele cereşti, ci trebuie aşezat de lucrarea Harului Său.
să-i dea şi cei mîntuiţi, cei „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea
răscumpăraţi, copiii lui Dumnezeu. înalte", să rămînă nu numai un
adevăr scris în Cuvîntul lui
Ce înseamnă să-I dăm slavă în Dumnezeu, ci să devină o realitate în
locurile prea înalte ? înseamnă să viaţa noastră ; să nu rămînă doar un
trăim în poziţia şi la înălţimea în ecou ai corului ceresc de pe cîmpia
care am fost aşezaţi. Dar unde am Betleemului de odinioară, ci să
fost aşezaţi ? In epistola către Efeseni rămînă ca un imn de laudă per-
la capitolul 2, versetul 6, citim că prin manent, totdeauna prezent în inimile
lucrarea de mîntuire pe care a făcut-o noastre de călători spre patria
Dumnezeu-Tatăl prin Fiul Său, ne-a cerească !
aşezat împreună în locurile cereşti. Ce ne spun cuvintele „Pace pe
Nu într-un loc oarecare, nu oriunde pămînt între oamenii plăcuţi Lui ?"
în locurile cereşti, ci în Domnul Cine sînt oamenii plăcuţi Lui ? Sînt
Hristos. Slavă Lui că ne-a făcut aceia care şi-au găsit plăcerea în
această cinste. Să nu uităm că obiectul plăcerilor lui Dumnezeu, în
trăirea vieţii la înălţimea Domnul Hristos. Aceia care trăiesc
duhovnicească în care ne-a aşezat în relaţii de pace, pentru că au făcut
Dumnezeu este un secret accesibil din Domnul Hristos pacea vieţii lor,
numai credinţei. Nu simţirii, nu aşa cum citim într-un loc din cuvînt :
vederii sau imaginaţiei noastre, ci „Căci El este pacea noastră" (Efeseni
numai credinţei. Umblarea sau trăirea 2.14). Sînt aceia care nu mai acceptă
prin vedere, va nici un zid de des-

6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 123


părţire în relaţiile lor ca fraţi şi surori de cete de călători spre cer şi ca oameni ai
credinţă, ca oameni de diferite acestui popor atît de agitat şi frămîntat,
naţionalităţi sau categorii sociale. căruia Dumnezeu îi mai transmite şi pe
Dumnezeu să ne ajute să trăim această cale, un mesaj fierbinte al
permanent în relaţii de pace între noi ca dragostei Lui nemărginite : „Vi S-a
oameni credincioşi ai unor născut un MlNTUITOR" !

COSTĂ LUCA 14.28—30


Viaţa creştină e cea mai scumpă Din nenorocire, unii oameni se predau
dintre toate. Costă mult să fii creştin ! bucuroşi şi fericiţi Domnului Isus, însă,
De altfel, viaţa creştină are într-adevăr o după cîtăva vreme, li se pare foarte greu
mare valoare, şi tocmai fiindcă e aşa de şi nu mai vor să plătească preţul cel
valoroasă, cere un preţ aşa de mare. A fi mare. Atunci se întorc iarăşi la viaţa lor
creştin nu înseamnă să ne conducem păcătoasă de odinioară. Fireşte, lumea
după gusturile şi gîndu-rile noastre, ci rîde de astfel de oameni şi zice :
după modelul desăvîrşit : Domnul Isus. „Odinioară oamenii aceştia voiau să
O adevărată purtare creştină se realizea- urmeze pe Mîntuitorul ; se socoteau
ză numai dacă ne lăsăm în mîna credincioşi. Acum însă vedem că nu sînt
Mîntuitorului, ca să ne conducă El mai buni decît noi".
,potrivit voii Sale. Iată pentru ce ne istoriseşte Domnul
Iată de ce e aşa de scumpă o astfel de Isus pilda care ne-a prilejuit gîndurile
purtare. acestea : ca să ne arate toată seriozitatea
Dacă ar fi vorba să ne rînduim viaţa vieţii creştine şi ca să ne facă în stare să-
creştină după voia noastră şi după i pricepem rostul.
părerile noastre, atunci costul ei n-ar mai Cită ocară se aruncă asupra
fi aşa de mare, jertfele ar fi mai mici. Mîntuitorului, cînd oamenii vin la El
Insă, fiindcă Dumnezeu este Acela care pentru ca mai curînd sau mai tîrziu
hotărăşte felul creştinismului nostru, de să-L părăsească şi să se întoarcă la
aceea preţul creştinismului e aşa de păcat ! Apostolul Petru scrie undeva că
mare. ar fi fost mai bine pentru astfel de
Păcat că mulţi nu pricep lucrul acesta oameni dacă n-ar fi făcut nici un început
! Dacă l-ar pricepe, atunci ar înţelege de viată cu Dumnezeu (2 Petru 2.20-22)
mult mai uşor pentru ce viaţa creştină se In aceste versete ni se arată nu numai
dobîndeşte cu un preţ aşa de mare. Unii preţul cel mare al vieţii creştine, ci
încep viaţa cu Dumnezeu, pentru ca nu totodată ni se dovedeşte şi faptul că
după multă vreme să se poticnească predarea noastră în mîna lui Dumnezeu
jalnic. Dacă ar fi fost lămuriţi mai trebuie să fie ceva sigur.
dinainte asupra cerinţelor unei astfel de Cine s-a hotărît pentru Domnul
vieţi, nu s-ar fi poticnit. Într-adevăr, sau Isus, nu poate să fie creştin pe ascuns.
sîntem gata să plătim preţul pe care-1 Aceasta nu se poate.
cere Domnul de la noi, şi atunci mergem Oamenii din jurul nostru au dreptul să
înainte, sau nu sîntem gata, şi atunci e privească la noi şi să vadă dacă temelia
mai bine să renunţăm de la început la pe care ne-am aşezat e în stare să ne
viaţa creştină. ţină ca

124 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991


să putem isprăvi ceea ce am început. tuitorul nu i-a răspuns cu astfel de
Mîntuitorul ne spune că omul care se cuvinte : „Ce bine-mi pare ! Bucură-te,
hotăreşte pentru Dumnezeu, dar nu că te aşteaptă o viaţă nespus de
merge cu El pînă la sfîrşit, ajunge de frumoasă !" Nu, ci Domnul, fără nici un
ocara şi batjocura celor din jurul său. înconjur, i-a arătat tot ce-1 aştepta în
Cine e gata să dea Mîntuitoru-lui viaţa de legătură cu El şi i-a spus :
numai o parte a inimii sale, nu va fi „Păsările cerului au cuiburi, da» Fiul
niciodată în stare să isprăvească turnul Omului n-are unde-Şi odihni capul".
vieţii creştine. De aceea, e bine să ne ( L u c a 9 . 5 7 - 6 2 ) . Fireşte, aceasta
gîndim serios mai dinainte şi să înţele- nu era ceva atrăgător.
gem bine că a urma pe Domnul Isus nu Altă dată, Domnul Isus a spus :
înseamnă să facem o plimbare prin „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte
lumea aceasta. E nevoie ca în linişte să pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa,
ne facem bine socotelile, ca să vedem că pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile
viaţa în legătură cu Domnul Isus ne cere sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi
multe lucruri scumpe. Numai acela care ucenicul Meu" ' ( L u c a 1 4. 2 6 ).
este gata să plătească tot preţul, să se O astfel de viaţă nu e tocmai
hotărască pentru această viaţă. ademenitoare. Cuvintele Domnului,
Ce trist că în zilele noastre însă, sînt în totul potrivite cu realitatea,
creştinismul nu mai e privit în chip aşa Costă mult să fii creştin, însă, acela care
de serios ! Dacă vorbeşte cineva este gata să plătească acest preţ mare,
evlavios, dacă îşi mai aduce aminte din poate să aibă o viaţă minunată în le-
cînd în cînd de Dumnezeu, crede că e gătură cu Mîntuitorul şi să găsească o
deajuns. fericire aşa de mare cum n-a bănuit
Însă, îndată ce Dumnezeu cere jertfe, niciodată.
omul se revoltă şi vorbeşte cam aşa : Calea spre această fericire o găseşti
„Asta e prea de tot; e ceva exagerat. Nu numai dacă plăteşti preţul cel mare. De
trebuie să mergem prea departe ; calea altfel, şi în viaţa de toate zilele se
de mijloc, calea de aur, e cea mai bună". întîmplă la fel : cînd e vorba de
Cine vorbeşte aşa, se înşeală amarnic, cumpărături, mai întîi ne facem
căci a urma pe Domnul Isus înseamnă să socotelile ; înţelegem că, dacă plătim
fii hotărît pentru El pe viaţă şi pe mult, trebuie să şi primim mult.
moarta; altfel, nu merge. Calea de Şi, cînd e vorba să urmăm pe Domnul
mijloc, oricît de evlavioasă ar părea, Isus, trebuie să facem la fel. Nu e de
sfîrşeşte în iad. ajuns să zicem : „Eu mi-am predat viaţa
Ori de cîte ori am citit Biblia, m-am Mîntuitorului meu. Acum, înainte, nu
bucurat văzînd că Mîntuitorul n-a ]ăsat mi-e teamă ! Totul va merge fără pie-
niciodată pe ucenicii Săi să-şi facă dici."
gînduri greşite. Nu. El nu voia ca Cine priveşte viaţa creştină aşa de
ucenicii Săi să se înşele sau să se uşuratic, va vedea curînd, cu-rînd că nu
înflăcăreze pentru El. Dimpotrivă, arăta poate să meargă pînă la sfîrşit. Cînd vor
fără nici un ascunziş că e greu să-I veni încercări şi greutăţi, va da înapoi ;
urmeze şi le spunea că oricine nu vrea să iar oamenii din jur îşi vor bate joc de el.
plătească tot preţul, mai bine să se Cît costă viaţa creştină ?
întoarcă acasă. Singurul răspuns adevărat la această
Aşa, de exemplu, cînd cineva a venit întrebare este următorul : totul. Nu e de
la El şi I-a zis : „Invăţătorule, vreau să ajuns un sfert, o jumătate sau trei
Te urmez", Mîn- sferturi de jert-

6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 125


fire ; Domnul Isus ne cere întreaga rămînem nemişcaţi la începuturile vieţii
inimă. Trebuie să-I dăm totul, ca să creştine şi nu e chip să pornim mai
primim totul. Numai acela care se predă departe.
în întregime Mintuitorului va fi în stare Dumnezeu nu schimbă măsura Sa
să ducă o adevărată viaţă creştină. Mulţi după starea noastră,ci noi trebuie să ne
se înspăimîntă poate la gîndul acesta, lăsăm conduşi de voia Sa. El a şi
fiindcă nu şi-au închipuit că a urma întocmit planul vieţii noastre, aşa că ori
Domnului Isus costă aşa de scump. sîntem ai Lui în întregime, ori, altfel, nu
Da, Dumnezeu ne cere tot ce avem. poate fi vorba de a urma Domnului Isus.
Poate că noi am lăudat lucrul acesta şi Legătura cu Domnul Isus ne costă
am vorbit în chip evlavios despre el. şi banii noştri.
Pînă acum, însă, nu i-am înfăptuit în Aceasta e cam neplăcut, deoarece banul
viaţa noastră. Atunci nu e nici o mirare, e un lucru foarte însemnat în viaţa de
dacă viaţa noastră lăuntrică a rămas pe toate zilele. Sîntem noi gata să punem la
loc şi nu mai înaintează. dispoziţia Mintuitorului şi banii noştri,
Ce se înţelege prin acest „tot" pe dacă El ne cere aceasta ? Domnul Isus a
care-1 cere Domnul de la noi ? „Tot" spus odată unui om care voia să-L
înseamnă chiar tot. Dumnezeu nu face urmeze : „Du-te de vinde tot ce ai şi
nici un joc de cuvinte ; la El, totul după aceea vino şi urmează-Mă !" Mulţi
înseamnă, destul de limpede, totul. se întreabă cum se înţelege aceasta.
Dacă vrem să ducem o viaţă în Socotesc că nu mai e nevoie de nici o în-
legătură cu Domnul Isus, aceasta ne trebare, întrucît Domnul însuşi a arătat
costă mai întîi renunţarea la prieteniile destul de limpede înţelesul acestor
noastre. Ne-am gîndit noi la aceasta ? cuvinte.
Poate că iubim în chip deosebit o Dacă vrem să trăim în legătură cu
persoană. In acest timp, ne hotărîm Dumnezeu, trebuie ca El să fie şi
pentru Domnul si sîntem gata să-L Domnul banilor noştri.
urmăm. La început încă ne mai Viaţa creştină este atît de scumpă
înţelegem cu prietenul nostru, deşi încît ea costă chiar jertfirea noastră
interesele noastre nu mai sînt aceleaşi. înşine. Destoiniciile şi talentele
In curînd, însă, vine clipa care, pentru (darurile) pe care ni le-a încredinţat
noi, înseamnă : cu Mîntuito-rul, sau cu Dumnezeu nu trebuie să le întrebuinţăm
prietenul. numai în slujba intereselor noastre, ci să
Uneori, urmarea Domnului Isus ne Ie punem la dispoziţia Mintuitorului.
costă şi vreo rudă : poate soţia sau soţul, Sîntem noi gata să facem lucrul acesta ?
tatăl sau mama, fratele sau sora. Lucrul Dumnezeu vrea să aibă şî t i m p u l
acesta nu e totdeauna atît de uşor. n o s t r u . El nu se mulţumeşte să-I dăm
Sîntem noi într-adevăr hotărîţi să plătim dimineaţa. şi seara cîteva minute de
acest preţ, dacă ni-1 cere Dumnezeu ? linişte» de rugăciune şi de citire a Bibli-
Numai cînd sîntem gata să renunţăm ei. Nu. Ei cere tot timpul nostru.
la omul care stă între noi şî Domnul Sîntem noi gata să-I stăm la
Isus, numai atunci primim viaţa de dispoziţie în orice clipă, dacă El ne cere
legătură cu Dumnezeu. Dacă nu aceasta ?
facem aceasta, Şi locul în care l o c u i m trebuie să-
l punem la dispoziţia

126 ADEVĂRUL GRESTIN 6/1991


Domnului, dacă vrem să urmăm pe Partea cu care contribuim noi ia
Mintuitorul cu adevărat. Sîntem gata să rămînerea noastră pe cale este foarte
1-1 dăm numaidecît, dacă El ni l-ar cere mică faţă de aceea cu care contribuie
? Sau inima noastră e legată de mobilele Dumnezeu. Dacă noi Ii dăm Lui toată
frumoase şi de celelalte lucruri ? Nu inima noastră, El ne dă tot ce avem
cumva noi spunem Domnului aşa : „Nu, nevoie. El ştie că puterea noastră este
nu poate să fie aceasta voia Ta. Eu mică de tot şi de aceea ne dă plinătatea
locuiesc aici de 40 ani şi acum să îndurării Sale, datorită căreia putem să
părăsesc locul care îmi este atît de iubit isprăvim ce am început.
şi scump ? Să mă despart eu de toţi D u m n e z e u nu se uită la c e -
cunoscuţii şi vecinii mei ? Nu, Tu nu I d ă m , ci E l ţ i n e socot e a l a
poţi să ceri de la mine lucrul acesta." d e c e e a c e p ă s t r ă m . Cine dă
Cine gîndeşte aşa, nu e gata încă să p u ţ i n , p r i m e ş t e p u ţ i n . Cine
plătească întregul preţ pe care-1 cere dă totul, p r i m e ş t e t o t u l .
Dumnezeu. Dacă avem nevoie să căpătăm
De asemenea, trebuie să jertfim mîntuire de păcate şi să fim izbăviţi de
d o r i n ţ e l e şi planurile n o a s t r e . vina noastră, să cerem lucrul acesta.
Poate că sîntem gata să pornim într-o Mintuitorul a murit pentru noi.
călătorie frumoasă şi tocmai atunci Dacă dorim să căpătăm plinătatea
Domnul Isus, dintr-un motiv oarecare, Duhului Sfînt, să-I deschidem toată
ne roagă să renunţăm. Sîntem noi gata inima noastră.
să-L ascultăm ? Sau, în astfel de Dumnezeu e gata să ne dea totul,
împrejurări, ne văităm, ne plîngem ? dacă şi noi plătim tot preţul unei depline
Numai cine e gata să plătească
renunţări. Dacă pînă acum n-am înaintat
întregul preţ, ajunge să aibă o strinsă
legătură cu Dumnezeu. Totuşi, chiar în viaţa creştină, ci am rămas pe loc,
dacă dăm totul, nu sîntem în stare să aceasta se datorează — poate —
isprăvim singuri turnul vieţii creştine. faptului că nu l-am dat Domnului Isus
Pentru ca să stăruim în a urma totul.
Domnului Isus pînă în ultima clipă de pe Facă El ca nu numai să înţelegem
acest pămînt, avem nevoie de ceva mai bine lucrul acesta, dar să ne şi trimită
mult decît de ceea ce sîntem noi în stare puterea şi slobozenia de a-I da totul, ca
să dăm : trebuie să avem pe însuşi astfel să primim totul!
Mintuitorul.
Dumitru CORNILESCU

■«Prin citirea Bibliei şi prin rugăciune, izbutim să ne îmbunătăţim viaţa intr-o oarecare
măsură, să ne dezbrăcăm treptat de păcatele mici şi de cele grosolane, să cunoaştem pe Domnul
Isus şi să ştim că EL vrea să fie Mintuitorul nostru...
Cine crede că îmbunătăţirea purtării sale este totuna cu adevărata viaţă din Dumnezeu,
acela se află, din nenorocire, pe o cale greşită. Va veni o clipă cînd se va dovedi că nu astfel de
creştinism nu are temelii adinci»
Dumitru CORNILESCU
6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 127
AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (IX-B)

MANIFESTĂRI ALE RĂZVRĂTIRII


OMULUI
(B)
(2) RAŢIONAMENTELE
(Romani 9.11—24)
CALOMNIA VINE DIN RAŢIONAMENTE

Răzvrătirea omului împotriva de cuvinte de calomnie, de defăimare,


autorităţii se manifestă în ceea ce spune, de clevetire, sînt totdeauna produsul
în raţiune şi în gîndurile sale. Dacă nu unei raţiuni personale specifice.
ştie ce este autoritatea, el va spune cu Datan şi Abiram par a dispune de o
uşurinţă cuvinte de calomnie, de raţiune chiar legitimă. Ei îi vorbesc
clevetire, de defăimare. Astfel de astfel lui Moise : „Ce bine ne-ai mai
cuvinte sînt adesea ieşite din propria-i dus într-o ţară unde curge lapte şi
raţiune. miere şi ce bine ne-ai mai dat în
Ham a avut o raţiune împotriva lui stăpînire ogoare şi vii î Crezi că poţi
Moise, din cauza faptului că aceasta se să iei ochii oamenilor ?" ( N u m e r i
căsătorise cu o femeie originară din Cuş. 16.14).
Dar cel care se supune autorităţii Prin aceste cuvinte, ei voiau să spună
nu trăieşte sub stăpînirea raţiunii, ci că de acolo de unde se găseau, ochii lor
sub a autorităţii. putea să vadă clar cu ce semăna ţara. Şi
Core şi ceata sa, împreună cu două cu cît reflectau mai mult, cu atît neîn-
sute cinci zeci dintre fruntaşii adunării, crederea lor în Moise li se părea tot mai
s-au unit împotriva lui Moise şi Aaron, legitimă.
calomniin-du-i şi zicîndu-le : „...toată Raţiunea nu poate suporta gîn-dui, ea
adunarea, toţi sînt sfinţi şi Domnul se irită imediat. Toţi oamenii trăiesc în
este în mijlocul lor. Pentru ce vă domeniul raţiunii. Cu ce ne diferenţiem
ridicaţi voi mai presus de adunarea noi de ei, dacă trăim în acelaşi do-
Domnului ?" (Numeri 16.3). meniu ?
Ei aveau raţiunea lor ; astfel

SA URMEZI PE DOMNUL ÎNSEAMNĂ SA


ABANDONEZI RAŢIUNEA

Pentru a-L urma pe Domnul, cu lumină şi raţiunea sa este dată


siguranţă trebuie să scoatem ochii raţ imediat la o parte.
iunii noastre. Cine guvernează viaţa Sub efectul marii lumini care 1-a
noastră ? Raţiunea sau autoritatea ? întîmpinat pe drumul Damascului, Pavel
Cînd un om este luminat prin a fost lovit de orbire. El nu s-a mai
Domnul, el este orbit de această putut niciodată sprijini pe propria sa
raţiune,

128 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991


Moise nu şi-a „scos ochii", dar el oprim pentru a o privi cu atenţie şi
acţiona totuşi ca şi cum ar fi fost total pentru a descoperi dacă putem găsi
orb. El avea argumentele şi raţiunile suficiente raţiuni valabile, pentru ca să
sale, dar a trăit ascultînd de Dumnezeu facem ceea ce El ne cere ? O, dar aici
şi plasîndu-se deasupra oricărei raţiuni. este vorba despre o manifestare a
Cei care trăiesc sub autoritatea pomului cunoştinţei binelui şi răului.
Domnului, nu trăiesc prin vedere. Fructul acestui pom guvernează nu
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie numai afacerile noastre, ci şi lucrurile
eliberaţi total de viaţa bazată pe raţiune. rezervate lui Dumnezeu, căci noi vrem
Căci raţiunea este prima cauză a ca ele să treacă şi prin tribunalul raţiunii
răzvrătirii ; de aceea, cuvintele noastre şi judecăţii noastre. Noi gîndim pentru
nu pot fi controlate decît numai dacă Dumnezeu şi hotărîm ce trebuie să
raţiunea a fost subjugată, înfrîntă. Dacă gîndească El. Fără nici o urmă de
un om nu este eliberat de Domnul de îndoială, este vorba aici de însuşi
sub robia raţiunii, el va ajunge, mai principiul prin care trăieşte Satan, căci
devreme sau mai tîrziu, să profereze cu- dorinţa lui supremă este de a fi egal cu
vinte de defăimare, de injurie, de Dumnezeu. Toţi cei care-L cunosc cu
calomnie. adevărat pe Dumnezeu, îl ascultă fără să
Este uşor să se vorbească despre reacţioneze. Cel care vrea să înveţe
eliberarea vieţii de sub imperiul raţiunii. ascultarea trebuie să dea la o parte
Dar, ca fiinţe raţionale, cum vom putea raţiunea. Trebuie să trăieşti, fie prin
autoritatea lui Dumnezeu, fie prin
cu adevărat să ne împiedicăm să ne ju-
raţiunea omenească, pentru că, în fapt,
decăm cu Dumnezeu ? Aceasta pare a fi
este imposibil să trăieşti sprijinindu-te
foarte dificil. Noi raţionăm din copilărie pe ambele.
pînă la vîrsta adultă, şi de la starea de
necredincios pînă în ziua cînd desco- Domnul Isus a trăit toată viaţa Sa
perim credinţa. Principiul fundamental pămîntească deasupra raţiunii. Ce
al vieţii noastre este raţiunea. Cum raţiune ar fi putut El invoca pentru a
putem să ne oprim, deci, să mai suporta dizgraţia, biciul şi răstignirea ?
El S-a supus în întregime autorităţii lui
raţionăm ? Căci în-cetînd a o face,
Dumnezeu-Tatăl, fără a argumenta şi
aceasta înseamnă sfîrşitui vieţii, pentru
fără a pune întrebări. El a ascultat
firea noastră pămîntească. De aici, numai.
rezultă că sînt două categorii de creştini:
unii care trăiesc permanent la nivelul Este atît de dificil de a trăi sub
raţiunii şi alţii care trăiesc sub imperiul stăpînirea raţiunii ! Priviţi păsările
autorităţii. cerului şi crinii de pe cîmp în cîtă
Să ne întrebăm, deci, cum trăim noi simplitate trăiesc. Cu cît ne supunem
mai mult autorităţii, cu atît mai mult
cu adevărat ? Cînd Dumnezeu ne
viaţa noastră devine mai simplă.
transmite o poruncă, ne

DUMNEZEU NU DISCUTA NICIODATĂ

In capitolul 9 al Epistolei către lsaac a fost ales, şi din sămînţa lui lsaac,
Romani, apostolul Pavel demonstrează numai Iacov a fost ales. Toate acestea se
că Dumnezeu ne-a chemat nu numai fac după puterea de alegere a lui
dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri. El Dumnezeu. Pentru ce trebuie ca
afirmă că din sămînţa lui Avraam, Dumnezeu să aleagă şi dintre Neamuri ?
numai El are

6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 129


milă de oricine-I place să aibă milă şi Se cine poate sta împotriva voiei Lui?"
îndură de oricine-I place să Se îndure. (Romani 9.19). Numeroase persoane vor
El iubeşte pe vicleanul Iacov şi urăşte pe fi de acord să recunoască că argumentul
cinstitul Esau. El merge pînă într-acolo de mai sus este foarte corect. Pavel cu-
că împietreşte- inima lui Faraon. Este El noştea şi el forţa unui astfel de
nedrept ? El este Dumnezeu, aşezat sus argument. De aceea, el continuă zicînd :
pe tronul Său de slavă, iar aici, jos, se „Dar, mai degrabă, cine eşti tu,
găsesc oamenii care trebuie să-L as- omule.ca să răspunzi împotriva lui
culte. Cine eşti tu, fir de praf, care Dumnezeu ? Nu cumva vasul de lut va
îndrăzneşti să-L aperi pe Dumnezeu ? zice celui ce 1-a făcut: pentru ce m-ai
El este Dumnezeu şi are toată făcut aşa ?" ( v e r s e t 20). El nu a răs-
autoritatea necesară pentru a face ceea puns la argumentele lor, ci mai curînd, a
ce-I place. Noi nu ne putem hotărî să-L întrebat : „Cine eşti tu ?" Ei nu a zis deci
urmăm, căutînd întruna raţiuni valabile. „Ce ai spus ?, ci a întrebat numai : „Cine
Dacă vrem cu adevărat să-I slujim, tre- eşti tu, de îndrăzneşti să-L tăgăduieşti pe
buie să încetăm să argumentăm. Toţi cei Dumnezeu ?"
care-L întîlnesc pe Dumnezeu trebuie Cînd Dumnezeu îşi exercită
să arunce toate raţionamentele lor. autoritatea Sa, nu are nevoie de a vă
Căci nu putem sta înaintea Lui, decît consulta sau de a vă primi aprobarea.
spri-jinindu-ne pe ascultare. Să nu El vă cere simplu să ascultaţi de
încercăm să introducem în discuţie autoritatea Sa şi să recunoaşteţi că,
argumentele noastre, vrînd să jucăm dacă vine ceva de Ia Dumnezeu, este
rolul de consilier ai lui Dumnezeu. bun.
Ascultaţi ce declară Dumnezeu : „Voi Oamenilor le place totdeauna să
avea milă de oricine-Mi va plăcea să raţioneze. Dar atunci de ce nu se
am milă". Să-L adorăm, pur şi simplu. întreabă : „Pentru care motiv sînteţi
Dumnezeu nu discută niciodată. El face salvaţi'? Căci nu e nici o raţiune în
simplu ceea ce a hotărît. El este aceasta. Eu nu am vrut niciodată
Dumnezeul slavei. Pavel aducea această aceasta, şi cu siguranţă nu am alergat
mărturie : „Aşadar, nu atîrnă nici de pentru mîntuire. Şi, totuşi, eu sînt
cine vrea, nici de cine aleargă, ci de mîntuit. Şi este în aceasta lucrul cel mai
Dumnezeu care are milă. Fiindcă puţin raţional pe care l-am întîlriit
Scriptura zice lui Faraon: «Te-am vreodată.
ridicat înadins ca să-Mi arăt în tine
puterea Mea şi pentru ca Numele Meu Dumnezeu va avea milă de ci-ne-I
să fie vestit pe tot pămîntulw. Astfel, va plăcea să aibă milă. Olarul are tot
El are milă de cine vrea şi împietreşte dreptul de a face, din aceeaşi bucată de
pe cine vrea." ( R o m a n i 9.16— 10). argilă, un vas destinat unei întrebuinţări
Faptul că i-a împietrit inima lui Faraon de cinste, şi un alt vas destinat unei
nu înseamnă că 1-a împins spre păcat, întrebuinţări de ocară. Este aici o
(vedeţi acest subiect în Romani 1.24, problemă de autoritate şi nu de
26, 28). raţionament.
Bănuind că cei care-i vor citi epistola Problema fundamentală care atinge
vor formula obiecţii, Pavel anticipă astăzi omul este că el trăieşte mereu
după principiul cunoştinţei binelui şi
argumentul lor zi-cînd : „Dar îmi vei
răului, adică sub imperiul raţiunii.
zice : Atunci de ce mai bagă Dacă Biblia ar fi o carte întemeiată pe
vină ? Căci raţiune, am raţiona şi noi în orice
moment. Ori, în capitolul 9 al Epistolei
către Romani, Dumne-
130
ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991
zeu ne deschide o fereastră spre cer, noi, ci doar întrebîndu-ne : „Cine
fără să stea la discuţie cu eşti tu ?"
SLAVA LUI DUMNEZEU NE ELIBEREAZĂ
DE SUB IMPERIUL RAŢIUNII
Nu este uşor, pentru oameni, să fie mult mai mare decît Solomon. La ce
eliberaţi de cuvintele calomnioase, servesc, deci, slabele mele ra-
de ponegrire, de bîr-fă ; şi le este ţionamente ?
încă cu mult mai greu de a se elibera Din ziua în care Adam a păeă-tuit,
de raţionamente. luînd din fructul pomului cunoştinţei
Cînd eram tînăr, mă supăram binelui şi răului, principiul de viaţă
adesea din cauza acţiunilor fără al omului a fost întotdeauna raţiunea.
raţiune, săvîrşite de Dumnezeu. Mai Şi numai cînd ne-a apărut slava
tîrziu, am citit Romani 9, şi, pentru Domnului, am realizat că nu sîntem
prima dată în viaţa mea, am înţeles decît ca nişte cîini morţi sau ca nişte
ce este autoritatea lui Dumnezeu. bucăţi de lut. Toate argumentele
Am început atunci să înţeleg cine noastre dispar la lumina slavei Sale.
sînt, adică o fiinţă creată de El. Cum Căci, cu cît o persoană trăieşte mai
aş putea îndrăzni să-I răspund cu mult în slava Sa, cu atît raţionează
cuvintele mele, chiar cu cele mai mai puţin. Dacă noi întîlnim o
rezonabile ? Lui, care este mai persoană care raţionează,
presus de orice, care trăieşte într-o argumentează tot timpul, putem
slavă de care nimeni nu se poate trage concluzia că n-a văzut
apropia, întrezărirea acestei slăvi, o niciodată sau a văzut foarte puţin
infimă parte din adevărata Lui slavă, slava lui Dumnezeu.
ne face să ne vedem dintr-o-dată la De cîţiva ani, sînt în curs de a
pămînt şi ne obligă să ne debarasăm înţelege că Dumnezeu acţionează
imediat de toate raţionamentele adesea în afara raţiunii umane. Şi
noastre. Numai cei care trăiesc chiar dacă nu înţeleg adesea ce face,
departe de El, se arată mîndri; cei nu înseamnă că învăţ mai puţin să-L
care trăiesc în întuneric, trăiesc după ador, să-L laud, căci eu nu sînt decît
raţionamentele lor. Dar nimeni în un slujitor. Dacă aş înţelege prin
lume nu este capabil să se vadă, el mine însumi tot ce face El, aş fi eu
însuşi, in propria sa lumină. Totuşi, însumi aşezat pe tronul Său. Dar
în momentul în care Dumnezeu îi cînd îl văd cu mult deasupra mea, că
acordă o rază de lumină şi-i permite El este singurul Dumnezeu Prea
să vadă o fracţiune din slava care-I înalt, mă prostern în faţa Lui şi vreau
aparţine, el cade la pămînt ca mort ca toate raţionamentele şi
— aşa cum i s-a întâmplat argumentele mele să dispară. Şi
apostolului Ioan. aceasta pentru că numai autoritatea
în îndurarea Sa, Dumnezeu să ne există pentru mire. Viaţa mea nu mai
acorde privilegiul de a ne vedea încă este controlată de raţiune sau de
o dată, cît sîntem de întinaţi şi fără ideea de bine sau de rău. Cel ce
valoare. După aceea, nu vom mai cunoaşte pe Dumnezeu, se cunoaşte
avea poftă să-I mai răspundem. pe sine însuşi şi este eliberat de orics
împărăteasa din Seba nu a văzut raţionament.
decît o mică parte din slava lui Mijlocul care permite cunoaşterea
Solomon, şi cu toate acestea, ea n-a lui Dumnezeu este ascultarea. Toţi
mai găsit nici un cuvînt pentru a se cei care trăiesc în raţionamente şi
exprima. Este printre noi Unul cu argumente nu L-au cunoscut
niciodată. Numai cel ce
6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 131
ascultă cunoaşte pe Dumnezeu. Şi Adam, este eliminată. După aceea,
atunci, cunoştinţa binelui şi a răului, este cu mult mai uşor să asculţi.
pe care ne-a transmis-o

RAŢIUNEA ESTE ACEASTA : EU


SÎNT DOMNUL, DUMNEZEUL TAU
în cartea Levitic, în capitolele Dacă pretindem că putem să
18—22, Dumnezeu intercalează o discutăm cu Dumnezeu, prin a-
frază la fiecare poruncă pe care o dă ceasta se subînţelege că Dumnezeu
poporului Israel. Această frază este : ar avea nevoie de consimtă-mîntul
„Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău", nostru în tot ceea ce face. Aceasta ar
fără să fie precedată de prepoziţia fi o curată nebunie. Cînd Dumnezeu
„căci". Aceasta înseamnă simplu „Eu acţionează, El nu are de dat
îţi vorbesc astfel, pentru că Eu sînt
socoteală nimănui, căci căile Sale
Domnul, Dumnezeul tău. Eu nu am
sînt cu mult deasupra căilor noastre.
nevoie să-ţi dau alte raţiuni. Eu,
Domnul, Eu sînt Raţiunea". Dacă Dacă îl coborîm pe Dumnezeu la
înţelegeţi aceasta, nu mai puteţi trăi nivelul raţionamentelor noastre, 11
sprijinindu-vă pe raţiunea proprie. pierdem, pentru că îl facem atunci
Acum îi spuneţi lui Dumnezeu : asemănător nouă. Adorare nu se
„Dacă, în trecut, am trăit în gînduri găseşte în raţionamente. Căci
şi raţionamente, acum mă închin şi adorarea se consumă odată cu
Te laud. Tot ce Tu ai făcut, este ascultarea. Cînd îl judecăm pe
suficient pentru mine, pentru simplul Dumnezeu prin raţionamentele
motiv că Tu ai făcut. Cînd Pavel a noastre, noi ne stabilim singuri ca
căzut pe drumul Damascului, toate dumnezei. Care este deci diferenţa
raţionamentele sale au fost date la o dintre olar şi lut ? Olarul trebuie să
parte. Ca urmare, întrebarea pe care ceară aprobarea lutului, înainte de a
a pus-o a fost : „Ce trebuie să fac, lucra ? Fie ca venirea slăvită a
Doamne ?" El s-a pus imediat în Domnului să pună capăt tuturor
slujba Domnului. Cel ce cunoaşte pe raţionamentelor noastre.
Domnul nu discută niciodată, căci
raţiunea este judecată şi pusă la o — Va unma —•
parte de către lumină.
Watchman NEE
«Este preţios lucru să parcurgi Evangheliile şi să creşti suficient în intimitatea Domnului
îsus Hristos pentru a distinge gîndurile Sale în toate.
Trebuie, pentru aceasta să trăieşti mai mult cu Ei. In iaceasta, la urma urmelor, se găseşte
binecuvîntarea. Căutînd de .aproape urmele Sale, nu vei întîlni niciodată altceva decît
desăvîrşirea.»

«Prezenţa Domnului în suflet aduce ruina completă şi nimicirea eului.»

J. (N. DARBY

132 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991


DOMNUL ISUS-VIAŢA NOASTRĂ
= 1 Ioan 5.12
Din ce motiv întîlnirile obişnuite ale Domnul Isus ? Merg eu acolo pentru că
credincioşilor, adunările de zidire îmi este dor de El şi vreau neapărat să
duhovnicească şi adunările de rugăciune stau de vorbă cu Ei şi să-I sorb cuvintele
sînt aşa de multe ori fără putere şi fără ?
rod ? De ce în timpul acestor adunări se Unii dintre credincioşi merg la
observă atît de des pe feţele multor adunare pentru a asculta predici, să fie
credincioşi dezinteres, nepăsare, zidiţi sau învăţaţi. Zidirea sau învăţătura
indiferenţă, sentimente aşa de străine este obiectivul pe care îl au în faţă şi nu
adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu ? Domnul Isus.
Nu mai este oare de actualitate Alţii pot fi mult mişcaţi la adunare,
făgăduinţa Domnului Isus : „Căci acolo pot nutri gînduri sfinte, un interes viu cu
unde sînt doi sau trei adunaţi în mintea, urmărind cu atenţie lămurirea
Numele Meu sînt şi Eu în mijlocul cuvintelor Scripturii, însă toate acestea
lor." ? (M a t e i 1 8. 20) se pot desfăşura fără cea mai mică trăire
Nu mai este Domnul Isus prezent în a sfintei şi slăvitei stări de faţă a
adunare ? Şi nu spune lămurit Cuvîntul Domnului Isus.
lui Dumnezeu că oriunde este prezent Alţii vin la adunare pentru că vor să
Domnul Isus trebuie să fie viaţă, deci spună ceva, să înveţe sau să se roage.
prospeţime, putere şi binecuvântare ? Au o cîntare de spus, unele sfaturi de dat
Cu siguranţă, da ! Dar Domnul Isus sau au de gînd să se roage şi aşteaptă
făgăduieşte starea Lui de faţă şi prilejul pentru aceasta.
binecuvîntările Lui minunate numai Nu Domnul Isus este ţinta principală
acelor credincioşi care îl au pe El drept a acestor credincioşi, ci eul lor cu
centru al întîinirii lor laolaltă. sărăcăcioasele lui fapte şi nenorocitele
Dacă se urmăreşte un alt scop, decît Lui cuvinte.
pe Domnul Isus însuşi, nu se mai Aceşti credincioşi fac ca adunarea să
poate spune despre credincioşi că sînt fie lipsită de trăsătura sa de sfinţenie,
adunaţi în Numele Lui şi, din acest de putere şi de adevărată închinare.
motiv, nu se vor putea bucura de Alţii vin la adunările de rugăciune
starea Lui de faţă, de prezenţa sau zidire duhovnicească a celor
persoanei Lui slăvite. credincioşi cu un cuget încă necurăţit,
Adunările credincioşilor sînt deseori cu o inimă care n-a aflat încă iertare şi
fără putere şi fără rod — o spunem cu în care firea veche este neosîndită.
umilinţă — pentru că cei credincioşi, Fără rugăciune, fără credinţă, fără
care iau parte la aceste adunări, nu au dragoste, reci şi sterpi îşi iau locui pe
totdeauna în faţa ochilor lor sufleteşti pe scaune fără nici un scop, vin în
Domnul Isus şi numai pe El. adunare din obişnuinţă, dar nu au nici
De aceea este de mare folos ca un obiectiv precis. Pentru ei a se
fiecare credincios să se întrebe pe el aduna nu este decît un obicei lipsit de
însuşi, cu toată sinceritatea : Merg eu la conţinut nimicind astfel puterea
adunare din dorinţa sfîntă de a mă celorlalţi căci încurcă lumea adunată şi
întîlni cu sînt, de fapt, o piedică pentru
binecuvîntarea şi înviorarea tuturor
celor prezenţi.

6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 133


Urmarea acestei atitudini faţă de cumva sînt eu, Doamne, de vină că
Domnul Isus este tristă, cu- adunarea este fără putere si că trupul
tremurătoare. Tău este fără vlagă, nu cumva sînt
Şi la noi în ţară, au fost vremuri eu de vină că este răceală între
de prosperitate spirituală ; într-o credincioşi şi că nu este viaţa
perioadă de timp relativ scurtă s-au cerească în noi, că sufletele nu se
întors la Dumnezeu multe suflete, s- întorc la Dumnezeu şi că lucrarea
au înfiinţat multe adunări, mişcarea noastră este deseori zadarnică ?"
creştină a luat un mare avînt. în zadar ne aşteptăm la o bi-
Ce seriozitate sfîntă, ce lepădare necuvîntare necurmată sau la un
de sine, ce treziri spirituale, ce progres spiritual în viaţa de familie
descoperiri duhovniceşti ! sau de adunare dacă nu am ajuns cu
Cei credincioşi veneau la adu- toţii să ne pocăim din adîncul
nare să se întîlnească cu Domnul sufletului şi să ne osîn-dim, căci,
Isus; era viaţă, viaţă din belşug. dacă este vorba să fim umpluţi de
Dar a c u m ? Acum? bogăţiile de viaţă pe care El le
Suflete vii, pline de prospeţime şi dăruieşte cu mînă largă, trebuie mai
vigoare, oameni care au rupt-o întîi să alergăm în genunchi la cruce
hotărît cu păcatul şi cu lumea, care şi de acolo să pornim după ce ne-am
plmi de un curaj sfînt merg să spună văzut mai întîi goliciunea şi
şi altora ce au descoperit ei în neputinţa în lumina ei, şi după ce ne-
Domnul Isus, oameni care sînt gata am recunoscut greşelile şi
să jertfească timpul lor şi banii lor şi lipsurile.
însăşi viaţa lor pe altarul acesta al Şi nimeni să nu arunce cu piatra
trăirii necondiţionate pentru în altul căci, într-o oarecare
Mîntuitorul şi Salvatorul lor, sînt tot măsură, toţi sîntem de vină pentru
mai puţini. jalnica stare de amorţeală din
jurul nostru.
Lâncezeală şi amorţire spirituală,
lipsă de interes pentru sufletele Nu este vorba acum de adunare —
nemîntuite, comoditate şi frică de de vreo deosebire de păreri în
oameni, oameni fireşti care conduc privinţa unei învăţături, oricît ar fi ea
în adunare, criza de autoritate sfîntă de însemnată — nu, ci este vorba de
la toate nivelele, adunări dărăpănate faptul Eă umblarea după
fizic şi spiritual, urmînd să dispară îndemnurile firii pămînteşti este
odată cu plecarea în veşnicie a celor rădăcina tristei noastre stări de azi şi
care le-au înfiinţat, pentru că alte su- fiecare dintre noi este chemat prin
flete nu s-au născut, certuri şi orice îndemn ni l-ar pune în faţă dra-
discuţii între fraţi — iată oglinda gostea Domnului Isus, să ne ju-
tristei noastre stări de azi, iată ce decăm pe noi înşine înaintea lui
aspect dezolant ! Dumnezeu şi sînt încredinţat t:ă
urmarea acestei (stări) judecăţi va fi
Multe şi felurite pricini împiedică arătarea pricinilor de căpetenie ale
arătarea puterii şi a vieţii Domnului slăbiciunii şi înfrînge-rii noastre în
Isus în adunări, multe sînt motivele cuvintele : „voi sînteţi supuşi firii
care fac atît de slabă şi amorţită pămînteşti."
mărturia chiar în mijlocul
credincioşilor şi numai o lucrare In legătură cu aeastă afirmaţie pe
adîncă a Duhului Sfînt în cugetul care ne-o pune în faţă Duhul lui
nostru ar putea să ni le facă pe Dumnezeu, vom stărui asupra a
deplin clare. două gînduri foarte importante, de
Ce este şi mai trist, este faptul că înţelegerea cărora depinde ieşirea
în foarte puţine inimi se pune în din impasul în care ne aflăm, două
chip hotărît întrebarea : ,,Nu gînduri care constituie esenţa
întregului creştinism:
134 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991
I. Primul adevăr este acesta : dar n-am puterea să-1 fac. Căci
orice credincios, indiferent de cînd a binele, pe care vreau să-1 fac, nu-1
primit pe Domnul Isus, este în el fac, ci răul, pe care nu vreau să-1
însuşi mort duhovni-ceşte. Acest fac, iacă ce fac !" ( R o m a n i 7.18-
adevăr este arătat de' multe ori în 19)
Cuvîntul lui Dumnezeu. Şi pentru ca omul să fie viu pentru
Dumnezeu, să trăiască o viaţă
„Ştiu, în adevăr, că nimic bun plăcută înaintea lui Dumnezeu este
nu locuieşte în mine, adică în firea absolut necesar să se nască din
mea pămîntească." (Romani 7.18) nou, să se nască din Dumnezeu, iar
aceasta trebuie să fie mărturisirea în clipa cînd primeşte pe Domnul
care să izvorască şi din propria Isus se naşte în inima omului o fiinţă
noastră experienţă. nouă, o viaţă nouă, care nu este de
Nu există o creştere în omul obîrşie omenească şi care nu este
dinlăuntru nu putem fi de folos viaţa lui însuşi ci viaţa lui Dumnezeu
semenilor noştri, dacă n-am înţeles în el : „Dar tuturor celor ce L-au
acest adevăr elementar : „Nimic în primit, adică celor ce cred în
mine nu este bun." Numele Lui, Le-a dat dreptul să se
Chiar dacă am fost educat în facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi
familia mea, chiar dacă sînt deosebit nu din sînge, nici din voia firii lor,
de inteligent şi iscusit, chiar dacă nici din voia vreunui om, ci din
ştiu să mă descurc admirabil în orice Dumnezeu." ( I o a n 1 - 12-13)
situaţie din viaţă, chiar dacă am Credinciosul, din acest motiv, nu
învăţat multă carte sau sînt un bun este un om a cărui fire pămîntească
meseriaş, chiar dacă ştiu să-mi cresc s-a îmbunătăţit sau cu o fire
copiii, sau am un talent sau altul, pămîntească mai bună, mai curată şi
peste toate acestea se pune pecetea : mai sfîntă decît omul necredincios.
„nimic bun în mine" pentru că firea Nu, ci credinciosul se deosebeşte
pămîntească dirijează, canalizează de necredincis nu numai prin
toate aceste calităţi bune într-un sens faptul că are păcatele iertate, ci
protivnic voii lui Dumnezeu şi prin faptul esenţial că el are firea
aceasta pentru că în el însuşi orice pămîntească răstignită şi, din
om «ste mort duhovniceşte. punct de vedere al lui Dumnezeu,
Contrar părerii noastre că, de cînd el este un om mort; pentru
ne-am întors la Dumnezeu, sîntem Dumnezeu ceea ce a fost el s-a sfîrşit
mai buni, mai curaţi, mai sfinţi, la cruce şi din acest motiv noi nu
trebuie să înţelegem că firea sîntem chemaţi să îndreptăm omul
pămîntească, viaţa firii pământeşti cel vechi, ci să ne dezbrăcăm de el,
nu poate fi nici îndreptată şi nici căci Dumnezeu are aceeaşi osîndă
îmbunătăţită de Dumnezeu şi nu este pentru viaţa cea veche din noi ca şi
nici un tratament, dar chiar nici unul în orice necredincios, adică osîn'da
(omenesc sau dumnezeiesc) prin veşnică.
„Căci voi aţi murit şi viaţa
care vechiul metal al firii pămînteşti voastră este ascunsă cu Hristos în
să fie schimbat în aurul curat al Dumnezeu." ( C o l o s e n i 3.3)
Duhului; lucrul acesta ni-1 spune Acest adevăr trebuie să-1 trăim ; să
Cuvîntul lui Dumnezeu, dar ni-1 trăim ca oameni morţi, fără putere,
confirmă şi experienţa noastră fără viaţă, neputincioşi prin noi
amară, înfrîngerile noastre. „Ştiu, în înşine de a place lui Dumnezeu.
adevăr, că nimic bun nu locuieşte II. Al doilea gînd este : „Domnul
în mine, adică în firea mea Hristos este viaţa duhovnicească"
pămîntească, pentru că, ce-i drept, şi lucrul acesta Cuvîntul
am voinţa să fac binele,
C/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 135
lui Dumnezeu ni-1 arată lămurit în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui
multe locuri : Dumnezeu..." ( G a l a t e n i 2.20)
„Eu sînt calea, adevărul şi viaţa... Pavel înţelege că el nu este numai pus
(loan 14.6); „Cînd se va arăta Hristos într-o stare după voia iui Dumnezeu,
viaţa noastră atunci vă veţi arăta şi voi prin credinţă, dar că el trebuie să
împreună cu El în slavă" (11 o a n 5.11- trăiască zi de zi în credinţa în Fiul lui
12). [„Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică Dumnezeu.
şi această viaţă este în Fiul Său"], [„Cine în ce constă credinţa aceasta ? In
are pe Fiul are viaţa"], [„In El era faptul că, în el însuşi, mort
viaţa..."] duhovniceşte, credinciosul priveşte
Toate aceste cuvinte şi încă multe necurmat spre Domnul Isus, în fiecare zi
altele ne spun că, deşi credinciosul în el şi în fiecare ceas, şi trăieşte astfel prin
însuşi este mort duhovniceşte, totuşi viaţa. Altuia, prin viaţa Domnului Isus,
Domnul Isus este viaţa lui plinătatea vieţii Domnului Isus. Aceasta
duhovnicească. este viaţa adevărată, aceasta este trăirea
Credinciosul nu primeşte viaţa ca pe credinţei, acesta este mersul după Duhul
ceva despărţit de Domnul Isus, ci o şi aceştia sînt creştinii duhovniceşti.
primeşte primind pe Domnul Isus însuşi, „Astfel, după cum aţi primit, pe
căci El nu dă viaţa, ci Se dă pe Sine Hristos Isus Domnul, aşa să şi umblaţi
însuşi şi viaţa duhovnicească intră în în Ei," spune în Colo-seni 2.8. Dar cum
credincios, odată cu intrarea Domnului am primit noi pe Domnul Isus ? Oare,
Isus, care este viaţa; credinciosul nu
nu înce-tînd cu faptele noastre bune, ce
primeşte din partea Mîntuitorului un dar,
izvorau din firea pămîntească, oare, nu
un cadou — viaţa duhovnicească, cadou
care să ajungă proprietatea iui personală, punînd capăt oricărei silinţe personale,
independentă şi despărţită de Domnul oricărei bunătăţi fireşti şi aruncîndu-ne
Isus, ci el primeşte pe Domnul Isus ca nişte păcătoşi pierduţi în braţele
însuşi, care locuieşte în el prin puterea Domnului Isus ne-am pus încrederea
Duhului şi care numai El este viaţa. numai în El ? Putem noi oare prin vreo
Aşa după cum am mai spus, firea lucrare sau efort al nostru să obţinem
pămîntească este tot atît de stricată în iertarea păcatelor noastre şi împăcarea
cel credincios şi după întoarcerea lui la cu Dumnezeu ? Putem noi, oare, prin
Dumnezeu ca şi înainte de întoarcere. vreun efort al nostru, să ştergem o
Ea nu se poate supune lui Dumnezeu şi singură pată dintre acelea a căror
nu este în stare să primească vreo mulţime murdărea complet si îngrozitor
înştiinţare duhovnicească atît la fiinţa noastră ?
credincios, cît şi la necredincios. Nu ! A trebuit să ne recunoaştem
Singurul lucru de făcut pentru cel completa şi totala noastră neputinţă.
credincios este să accepte ho-tărîrea lui Prin ce pot face eu, nu pot fi mîntuit
Dumnezeu cu privire la firea niciodată.
pămîntească : răstignită pe cruce, să o Şi, după ce ne-am recunoscut fără
trateze ca atare şi să trăiască numai prin putere, a trebuit să ne predăm Domnului
Domnul Isus, care este în el : „Am fost Isus cu o credinţă lipsită de orice sprijin
răstignit împreună cu Hristos şi în noi înşine, pentru ca El să
trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos împlinească în noi ceea ce noi nu
trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc puteam împlini niciodată.
acum în Aşa am primit pe Domnul Isus şi tot
aşa avem să şi umblăm cu

136 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991


El, căci o umblare este doar un pas făcut Domnul Isus trebuie să fie necurmat, în
de mai multe ori şi aşa cum am luat la fiecare clipă, o viaţă de credinţă, după
început hotărîrea să ne încredem numai cum mîntuirea noastră a fost o faptă de
în Domnul Isus şi am primit Duhul credinţă ?
Sfînt, tot aşa, trebuie la fiecare pas din înţelegem noi oare că trebuie nu
mersul nostru cu El să ne încredem numai să fim născuţi din nou prin
numai în El pentru arătarea necurmată a credinţă, ci să şi trăim prin credinţă ?
acestui Duh. Credem noi oare că acesta este gîndul
Acest mare şi scump adevăr ne mai Domnului Isus cînd ne spune :
este lămurit şi la Romani 6.4: „după „Despărţiţi de Mine nu puteţi face
cum Hristos a înviat din morţi, prin nimic ?"
slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o îndrăznim noi, oare, să plecăm de
viaţa nouă." acasă, să participăm la o discuţie, să
Cuvintele acestea ne spun că mersul facem o treabă în gospodărie, îndrăznim
nostru în viaţa cea nouă trebuie să se noi, oare, să luăm cutare hotărîre, să pro-
asemene cu învierea Domnului Isus punem o cîntare, să ne rugăm, să facem
dintre cei morţi. Duhul Sfînt foloseşte cutare pas, îndrăznim noi, oare să facem
aici această asemănare căci nu se poate o vizită, să mărturisim pe Domnul Isus
închipui o icoană de vorbire mai cutărui suflet, îndrăznim noi, oare, să ne
desăvîrşită despre neputinţă, ca aceea a apucăm de ceva-orice ar fi, fără o rapidă
unui om mort. înălţare a privirii noastre spre Acela care
Domnul Isus, cu privire la trup, este Singurul izvor al vieţii noastre ?
murise. Trupul Lui mort nu putea să se Am ajuns noi, oare, să arătăm în viaţa
scoale singur, să se mişte, să răsufle, în de toate zilele, prin purtarea noastră, că
el însuşi — trupul — era fără nici o pu- nu ne sîntem de ajuns noi înşine în
tere. Ceas după ceas trece şi trupul de mersul nostru creştinesc de fiecare zi şi
carne zace în mormînt sub apăsarea întotdeauna avem nevoie de un Altul,
morţii fără să aibă în el însuşi puterea de de Domnul Isus ?
a învia, ci aşteptînd atingerea lui Dum- înţelegem noi bine că toate acestea nu
nezeu. La ceasul hotărît vine puterea
sînt numai subiect de discuţie teologică,
dătătoare de viaţă a învierii şi Dumnezeu
ci este adevărul care trebuie să se
îl cheamă dintre cei morţi.
întrupeze în fiecare faptă, în fiecare
Domnul Isus nu a înviat singur căci vorbă, în fiecare gînd ? Că eul nostru
aşa fusese rînduit. El a fost înviat de trebuie să fie vrednic de toată încrederea
Dumnezeu-Tatăl şi la fel trebuie să ştim, dar, oare, viaţa noastră dovedeşte
umble credinciosul în viaţa cea nouă. El
lucrul acesta ?
trebuie să ştie că este mort şi zi după zi,
ceas după ceas, să privească spre un Cuvintele Domnului Isus „despărţiţi
Altul. în tot ce are de făcut să se sprijine de Mine nu puteţi face nimic" au ajuns
pe un Altul, pe Domnul Isus, care este în ele o parte integrantă a vieţii noastre,
el pentru fiecare pas pe care îl are de după cum sînt o parte a mărturisirii
făcut, întocmai cum s-a bizuit cînd a noastre ?
făcut primul pas, întoarcerea Ia Numai Domnul Isus este Acela care
Dumnezeu. dă viaţă, care te face viu, numai Domnul
în lumina acestui adevăr înţelegem Isus te face să trăieşti.
noi, oare, că a umbla cu Cuvintele rostite, rugăciunile înălţate,
faptele săvîrşite numai prin tine însuţi
nu au nici o pu-

6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 137


tere de viaţă duhovnicească, ci La autobuz, puterea vine din.
dimpotrivă strică, întinează, aduc rezervorul de benzină încărcat suficient
moarte. ca să facă maşina să meargă o distanţă
Dacă lucrul acesta este adevărat, cîte oarecare şi care odată încărcat ajunge un
dintre faptele noastre, cîte dintre faptele izvor de sine stătător de putere, lumină şi
noastre zilnice sînt nişte fapte moarte ? căldură.
Dacă nu vorbeşte Domnul Isus prin La troleibuz, lucrurile se schimbă,
noi, dacă nu Se roagă Domnul Isus maşina în sine este ceva mort, nesimţitor,
prin noi, dacă nu lucrează Domnul ceva fără nici o putere de a se mişca
Isus prin noi, nu va fi nici o înviere singur. Dar, deasupra lui, sînt două sîr-
sufletească la aceia care ne înconjoară me subţiri de oţel prin care circulă
deşi dorim, ne zbatem, ne obosim pen- curentul produs de o uzină electrică. în
tru aceasta. clipa cînd troleibuzul care nu se poate
Chiar predicarea Evangheliei cînd se mişca singur îşi întinde captatorii şi intră
face din firea pămîntească, chiar dacă în atingere cu curentul electric, atunci el
pare plină de putere poate cel mult să se umple de viaţă, de putere, de mişcare.
trezească mintea, poate cel mult să însă, viaţa aceasta şi puterea aceasta
stîrnească uimire sau să stoarcă nu sînt ale lui ci ale centralei electrice
lacrimi, dar, în nici un caz, nu poate să pentru că îndată ce se întrerupe contactul
dea viaţă. Şi nimic altceva decît viaţa nu cu cele două sîrme, troleibuzul ajunge
poate da naştere vieţii, căci numai Duhul iarăşi acea matahală nesimţitoare şi
este Acela care poate da viaţa. „De multe nemişcată. Păstrarea mişcării lui atîrnă
ori nu mă mustru pentru că îmi las slujba în totul de păstrarea legăturii cu firul
neîmplinită, ci mă mustru de multe ori că electric.
slujesc fără ungerea Duhului Sfînt",
Asemănarea este izbitoare. Dumnezeu
spunea un ales vestitor al Evangheliei.
nu ne umple pe noi, copiii Lui, după
Ce valoare are slujirea noastră în cîmpul sistemul rezervoarelor, ci după sistemul
Evangheliei fără să fi fost trimişi de
trolee-lor. El nu ne încarcă cu o putere
Domnul Isus ? Răspunsul este acelaşi :
de sine stătătoare, ci ne uneşte prin
Firea pămîntească nu este în stare să
producă nimic de valoare înaintea lui credinţă cu Domnul Isus, Singurul izvor
Dumnezeu : „Umblarea după lucrurile de putere şi de viaţă.
firii pămînteşti este moarte" şi arată ce Dumnezeu vrea să ne ţină în starea
răspundere mare avem dacă trăim fără să aceasta de atîrnare. Voia Lui nu este să
rămînem în Domnul Isus, fără să ne ne umple cu Duhul Sfînt în aşa fel ca să
sprijinim neîncetat pe Domnul Isus ca să putem umbla singuri cu provizia aceasta
primim totul de la El, indiferent dacă un an, o lună, o zi, căci, proce-dînd
sîntem de un an credincioşi sau de astfel, ar însemna să ne facă neatîrnaţi de
douăzeci de ani sau de cincizeci de ani. Domnul Isus, să ne umple de încredere
Nevoia absolută de a fi mereu în în noi înşine, să ne umple de mîndrie.
strînsă legătură cu Domnul Isus se Trebuie să înţelegem bine că unii dintre
exemplifică şi practic observînd care noi, deşi au mântuirea în Domnul Isus,
este de exemplu diferenţa între un totuşi ei pierd manifestarea puterii dum-
autobuz şi un troleibuz. nezeieşti a Duhului Sfînt prin lipsa
legăturii strînse cu Domnul Isus.
138 ADEVĂRUL
CREŞTIN 6/1991
Sterpiciunea vieţii multor creştini şi Frate, soră, spune, îl iubeşti pe
slăbiciunea care se arată cînd este vorba Domnul Isus, îl iubeşti cu adevărat pe El
de slujirea lui Dumnezeu arată că aceştia ?
au pierdut, nu mântuirea în Domnul Dacă îl iubeşti, vei dori totdeauna să-I
Isus„ ci legătura cu Domnul Isus, fii pe plac. Dacă-L iubeşti vei dori
dragostea lor faţă de Domnul Isus fiind totdeauna să-L urmezi. Dacă-L iubeşti
ceva secundar în viaţa lor. vei fi pe deplin mulţumit cu El şi numai
Cînd Se afla cu ucenicii în jurul cu El. Lumea nu te mai atrage. Puterea
focului pe malul Mării Ga-lileii, după ei va înceta să mai existe şi nu vei mai
învierea Sa, Domnul Isus îl întreabă pe dori plăcerile ei deşarte.
Petru : „Si-mone fiul Iui îona, Mă Vei mînca cu El, vei locui cu El, vei
iubeşti ?" ( I o a n 2 1 . 1 5 ) rămîne în El, îl Vei iubi şi-L vei face
Domn peste toată fiinţa ta. Toate
Petru nu mai era sigur de sine ; a
problemele personale vor fi uşor
căzut o dată, ar putea să mai cadă încă o
rezolvate da-că-L iubeşti cu adevărat pe
dată, de aceea îi răspunde cu reţinere :
El. La o credincioasă dintr-o altă ţară, a
„Da, Doamne, ştii că te iubesc."
venit într-o zi o femeie, soţia unui om
întrebarea este din nou pusă şi
bogat care ţinea în ■mînă o sticluţă cu
răspunsul este acelaşi. Atunci, Domnul
otravă. Ea voia să se omoare, dar,
Isus, văzînd că el nu vrea să se ridice la
pentru ca o cunoştea pe această credin-
înălţimea cuvintelor Sale, îl întreabă a
cioasă, s-a dus să i se destăinu-iască
treia oară : „Sîmone, fiul Iui Iona, Mă
înainte să se omoare : „Am avut din nou
iubeşti T
o discuţie cu soţul meu; îl iubesc şi vreau
Şi, Petru, marele şi îndrăzneţul Petru, să mă iubească, dar el, surprins şi iritat,
cu inima aproape arsă de durere, mi-a spus: ei bine, ce mai doreşti ? Ai
gîndindu-se că Domnul Se îndoieşte de portofelul meu, ai casa mea, mănînci la
el, răspunde cu inima-i aprinsă şi cu masă cu mine. Toată averea mea si cins-
glasul tremurînd : „Doamne, Tu toate le tea care pot să aducă toate acestea sînt
ştii, ştii că Te iubesc." ale tale şi tot te mai plîngi ?
Şi, această întrebare, care constituie Eu îţi vreau inima, a răspuns femeia
cel mai serios examen al devotării şi aceasta, doresc să mă iu-. beşti. O ! a
loialităţii şi cea mai sinceră mărturisire, exclamat el, asta nu poţi să o ai. Ea
ne este adresată şi nouă azi. aparţine alteia. Poţi să ai orice altceva,
Zi după zi, în toate veacurile, Domnul dar inima mea, dragostea mea, aceasta
Isus a atras la El bărbaţi şi femei : nu este imposibil.''
prin forţă, nici prin frică, ci prin iubire. Şi noi putem să-I dăm Domnului tot ce
Dragostea L-a adus pe El pe pămînt, avem şi totuşi El să fie nemulţumit.
dragostea L-a făcut să moară pentru Dragostea cere dragoste. Nimic altceva
omenirea pierdută şi tot dragostea atrage nu poate să fie de ajuns.
bărbaţii şi femeile la El. „Mă iubeşti ?"

«Dacă Domnul Hristos este viaţa mea, Persoana Sa şi lucrurile cereşti devin scopul vieţii
mele. Orice făptură trebuie să iaibă o ţintă. (2 Tesaloniceni 3.18)
Această viaţă are o ţintă preţioasă şşi desăvîrşită : este Domnul Isus Hristos
în slava Sa :»
J. N. DARBY

6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 139


ISTORIOARE ŞI PILDE

DOI BĂIEŢI DE ISPRAVĂ


Nu de mult, am auzit despre nişte Celălalt băiat era copilul unQr
fapte simple, făcute de doi băieţi, fapte părinţi săraci dintr-un sat îndepărtat.
care au pricinuit multă plăcere celor ce Lîngă căsuţa joasă a părinţilor lui, locuia
s-au bucurat de ele. o bătrînă pe care o vedea des, dar cu
Unul dintre băieţii aceştia a ajuns care nu vorbise niciodată.
mai tîrziu doctor şi a fost un doctor Într-o noapte, s-a năpustit peste sat un
militar bun şi vestit, dar, în timpul viscol năpraznic cu ninsoare grea.
războiului, a fost ucis. Cînd era numai un Dimineaţa, toţi locuitorii din sat au
băieţel de opt ani, se întorcea într-o zi de văzut în jurul lor numai nămeţi de
la şcoală şi, pe drum, a întâlnit o zăpadă, oriunde ar fi privit.
doamnă bătrînă cu părul alb, care Crivăţul fusese aşa de puternic încît
ducea anevoie un pachet destul de zăpada fusese grămădită în mormane
mare. Băieţelul şi-a ridicat şapca, a mari ; toate uşile şi porţile curţilor
salutat-o şi a întrebat-o dacă nu i-ar da locuitorilor erau troienite ; de asemenea
voie să ducă el acel pachet. Doamna s-a erau troienite şi uşa şi portiţa casei unde
mirat mult că un băieţel aşa de mic i-a locuia bătrînă femeie, pe care Vasilică o
propus să-i ajute să ducă pachetul. cunoştea din vedere. Tatăl lui Vasilică
Băiatul era aşa de zîmbitor şi de făcuse o pîrtie cu lopata şi desfundase
politicos, încît doamna, fără să mai stea uşa casei lui, înainte de a pleca la muncă.
pe gîn-duri, i-a dat pachetul şi 1-a în- Spre mirarea mamei sale, Vasilică a
trebat cine este şi unde stă. Era fiul unui cerut lopata, aproape tot aşa de mare ca
vestitor al Evangheliei. A doua zi, şi el. Cînd mama 1-a întrebat pentru ce o
doamna s-a dus la casa tatălui băieţelului cere, a spus că vrea să arunce zăpada de
ca să povestească părinţilor lui cele la uşa şi portiţa casei bătrînei fiindcă ea
întîm-plate şi ca să le spună cît de mult i-
n-avea pe nimeni care ar fi putut s-o
a plăcut felul lui de purtare, aşa de
ajute în felul acesta.
politicoasă şi plină de bmnătate.
Puteţi fi siguri că părinţii aceia au fost Insă, bătrînă se apucase să facă ea
foarte bucuroşi de băieţelul lor. Acea însăşi treaba aceasta, şi, des-chizînd
doamnă era de neam ales, dar Dănel ar fi puţin uşa, a zărit pe Vasilică — băieţel
făcut la fel dacă ar fi fost o femeie de zece ani — cu lopata şi mătura în
săracă şi bătrînă. Fapta lui a pricinuit o mînă, gata să-i facă toată treaba. Cînd a
nespusă bucurie la două case şi sîntem isprăvit lucrul din faţa casei pînă la
încredinţaţi că şi Domnul Isus, portiţă, a rugat-o pe bătrînă să-1 lase să
Mîntuitorul nostru Cel iubitor, S-a arunce zăpada şi de jur-împrejurul casei.
bucurat de fapta lui Dănel, pentru că Aceste toate le-a făcut Vasilică, nu
tocmai aşa S-ar fi purtat şi El în pentru că voia să cîştige ceva, deşi
asemenea împrejurări, şi, fără îndoială, a părinţii lui erau destul de săraci, ci fiind-
făcut şi El multe asemenea fapte cînd era că voia să facă ce învăţase din Scriptură
copil. despre un pahar cu apă rece dat ■ unuia
mai neputincios

140 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991


şi mai nevoiaş decît el însuşi. Sînt nici soldat vestit, dar va fi ce dorim
sigur că fapta lui Vasilică a umplut să fie orice băiat — un urmaş
de bucurie inima Mîntui-torului, care credincios şi un ostaş viteaz al lui
iubeşte cu o deosebită dragoste pe Isus Hristos, Domnul nostru. El
toţi copilaşii — băieţi şi fete, care cheamă pe băieţi, ca şi pe fete, să-L
vor să facă ce spune El în Sfînta urmeze şi să-I slujească, fiind, prin
Scriptură, şi care, prin purtarea lor aceasta, o binecuvîntare şi o bucurie
iubitoare faţă de cei mai bătrîni sau pentru toţi aceia cu care au a face.
mai mici, sau mai săraci sau mai Dragii mei copii, sînteţi voi o
slabi, arată că sînt ucenicii Lui. binecuvîntare oriunde vă aflaţi şi
Bătrînica a fost aşa de încîn-tată de oriunde mergeţi ? Acasă, la şcoală,
isprava lui Vasilică, încît nu putea între tovarăşii voştri de lucru şi de
să-i mulţumească în-de-ajuns. L-a joc, sînteţi voi o binecuvîntare şi o
binecuvîntat şi a spus •cs va fi nu lumină ? Aduceţi-vă aminte de
numai o podoabă, dar şi o aceste cuvinte din Sfînta Scriptură :
binecuvîntare pentru casa lui. Chiar „Copilul lasă să se vadă încă din
aşa şi este în timpul de faţă, deşi nu faptele lui dacă purtarea lui va fi
este încă mare. Poate că el nu va fi curată şi fără prihană"
nici doctor, ( P r o v e r b e 20.11)

„TU EŞTI CU MINE!"


În casă, era mare bucurie. De- „Mamă", spuse fiul, „eu văd că
odată însă ochii mamei se umplură doctorul nu mai trage nădejde să mă
de lacrimi. Două braţe îi cuprinseră fac bine ; dar Dumnezeu nu mai face
gîtul şi un glas înnăbuşit îi şopti : minuni ? Nu poate Dumnezeu să-Şi
„Mamă, sînt bolnav ! Ah, trebuie să- arate slava faţă de mine, scăpîndu-
ţi pricinuiesc această durere tocmai mă de boală ?" Dar, altfel decît nadă
acum !" jduiau părinţii şi fraţii, altfel decît
îngrozită, mama privi pe cel ce-i nădăjduia copilul, Dumnezeu îşi
vorbea. Ce palid era fiul ei atît de arătă slava Sa faţă de acest pat de
voios altădată ! Da, era bolnav. Se suferinţă, care curînd ajunse patul
vedea bine pe faţa lui. Teama îi de moarte.
pătrunse în inimă. Ea îl iuă de mînă, Mama citi psalmul 23. Ajun-gînd
îi făcu patul şi îl aşeză atît de duios la versetul „Chiar dacă ar fi să
în pat, cum numai o inimă de mamă umblu prin valea umbrei morţii, nu
poate face. însă, pregătind toate mă tem de nici un rău, căci Tu eşti
acestea, cu o linişte aparentă, ea cu mine", copilaşul o întrerupse şi
suspina către Dumnezeu. Atunci î se strigă, ridicînd mîinile spre cer :
păru că aude : „Dacă ai încredere, „Da, Tu, Tu, Tu eşti cu mine, de
vei vedea slava lui Dumnezeu !" aceea eu nu mă tem !"
Era versetul ei vechi, care o Ai săi, privind ochii lui strălu-
mîngîia adesea în nevoi. Şi acum îi citori, pricepură că încrederea lui
suna din nou în urechi ca un înger al biruise, că el privea ceva din slava
lui Dumnezeu în camera lui Dumnezeu. Astfel plecă, printr-o
întunecoasă, unde fiul ei zăcea mărturisire clară, la Mîntuitorul său,
bolnav. în siguranţa credinţei.

6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 141


CUTIA CU ÎNTREBĂRI
• PĂCATUL CARE DUCE LA MOARTE
(1 Ioan 5. 16, 17) ESTE ACELAŞI CU
HULA ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÎNT ?
Răspuns : în 1 Ioan 16, 17 se Petru, cînd s-a lepădat de Domnul
spune : „Dacă vede cineva pe fratele Isus, a săvîrşit un păcat, în inima lui
său săvîrşind un păcat care nu duce era dragoste pentru Domnul Isus.
la moarte, să se roage ; şi Dumnezeu însă teama de oameni 1-a făcut să se
îi va da viaţa, pentru cei ce n-au lepede de Domnul său. în urmă îi
săvîrşit un păcat care duce la moarte. pare rău şi este pus din nou în slujba
Este un păcat care duce la moarte, lui de mai înainte. Iată un păcat care
nu-i zic să se roage pentru păcatul nu duce la moarte. Cu păcatul lui
acela. Orice nelegiuire este păcat ; Iuda lucrurile stau altfel. Iuda nu
dar este un păcat, care nu duce la voia să fie izbăvit de lanţul său. El
moarte". stăruia în această stare şi, pentru el,
Apostolul face deosebire între această stare era un păcat care îl
„păcatul care duce la moarte" şi ducea la moarte. Păcatul care duce la
„păcatul care nu duce la moarte". Ce moarte îl săvîrşeşte acela care
vrea să spună ? Fireşte că nu ceea ce recunoaşte păcatul, care ştie leacul şi
învaţă unii oameni care socotesc care totuşi stăruieşte în păcat.
după mintea lor, unele fapte ca Nevrînd să se folosească de acest
păcate şi le aşează printre „păcatele leac, se îndepărtează de darul vieţii
care duc la moarte" şi iarăşi alte în Domnul Hristos.
păcate printre „păcatele hulitoare", Dacă hula împotriva Duhului Sfînt
sau împart păcatele în : „păcate grele de care învinuia Domnul Isus pe
şi uşoare" Scriptura nu cunoaşte fariseii cu puterea Satanei — este
astfel de împărţiri în păcate grele şi aceeaşi cu păcatul care duce la
uşoare. In adevăr, nici o faptă nu este moarte ? Fireşte că este o asemănare
un păcat care duce sau care nu duce între amîndouă, între ceea ce
la moarte, ci este vorba de stăruinţa spuneam mai înainte despre firea
în păcat şi de starea în care se găseşte păcatului care duce la moarte şi, în
un suflet faţă de Mîntuitorul. „Dacă mare parte, vina fariseilor. Dar sînt şi
vede cineva pe fratele său deosebiri vădite. Păcate care duc la
păcătuind". Cuvîn-tul „păcătuind", moarte săvîrşesc numai aceia care au
arată un păcat săvîrşit mereu. fost luminaţi odată, care au gustat
Această stăruinţă în păcat poate să fie darul izbăvirii şi care totuşi au căzut
de bunăvoie, cu toate că se cunoaşte (vezi Evrei 6.4 ; 10.26 ; 1 loan 2.19).
leacul de izbăvire şi putere care este Fariseii însă niciodată nu s-au
în Domnul Hristos. Poate însă să fie apropiat de adunarea Domnului
şi o stăruinţă fără voie în păcate Hristos. Vrăjmăşia lor împotriva
cunoscute, sau o cădere repetată, Domnului Isus era atît de mare încît
deoarece credinţa şi cunoaşterea ei nu se mulţumeau să stea
puterii de viaţă şi de izbăvire în nepăsători faţă de această mîntuire,
Domnul Hristos sînt slabe.Cînd se ci, în ura lor fără margini, puneau
stăruieşte de bună voie în păcat, această mîntuire, această lucrare a
avem a face cu un păcat care duce la Duhului Sfînt în sufletele ome-
moarte.
142 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991;
neşti, pe seama Satanei. Ei huleau Duhului Sfînt. şi acest gînd să nu fie
astfel împotriva Duhului Sfînt şi — o piedică pentru el de a se întoarce la
ceea ce e şi mai grav — ei au stăruit Mîntuitorul său. Păcatul, care duce
în această hulă. Hula împotriva la moarte, duce la o despărţire de
Duhului Sfînt nu este numai un păcat Domnul Isus şi de viaţa adevărată, şi
de care apoi să-ţi pară rău, ci o înseamnă o stare moartă, dar nu
lepădare ho-tărîtă şi veşnică de împiedică ivirea naşterii din nou ;
Domnul Hristos. De aceea acest numai că, pentru acest soi de păcate,
păcat nu poate fi iertat, nici în
această viaţă, nici în cea viitoare, nu ajunge vestea Evangheliei şi
tocmai fiindcă nu-ţi pare rău de rugăciunea pocăinţei, ci trebuie mai
săvîrşirea lui. Cine se căieşte de întîi să se supună judecăţii grozave a
lepădarea sa faţă de Domnul Hristos lui Dumnezeu.
şi se întoarce la El, acela are dovada
că n-a săvîrşit păcatul împotriva Teodor POPESCU
______________________________
\ — ~ — ~—- — -—'—*—- — . — ,—-—.—'—*—-—-—.. — - —-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ■

Domnul Hristos este deasupra istoriei vieţii noastre.


— Cît itimp va mai dura întristarea care s-a abătut asupra noastră ?
R : Atît -timp cît vrea El!
— Cît timp va ii nevoie să trăim în condiţii grele ?
R : Atît timp cît vrea El!
— Cînd se va sfîrşi călătoria mea pe pămînt ?
R : Atunci cînd va voi El!

BILANŢ
(Psalmul 90.12 ; 2 Petru 3.9)
Se termină un an. Pentru unii, el a Soluţia nu constă în a lua hotă-rîri
însemnat mai multe încercări decît bune pentru anul viitor, ci în a face
pentru alţii : poate a fost marcat de apel la resursele şi promisiunile
doliu, de boală, de pierderea locului divine făcute nouă într-o manieră
de muncă sau de alte diverse care să placă mai mult Domnului
probleme, dar fiecare creştin a nostru.
putut experimenta puterea şi Este şi o coloană pozitivă a bi-
harul lui Dumnezeu. lanţului pe care nu trebuie să o
Cu siguranţă, fiecare dintre noi uităm, aceea a bunătăţii lui Dum-
avem de osîndit cîte ceva. Regretăm, nezeu. Ea este plină de binefacerile
poate, că am trecut pe lîngă bunele Lui — care se înnoiesc în fiecare zi,
lucrări care au fost pregătite pentru de eliberări şi încurajări. Să nu le
noi, că am închis ochii asupra uităm !
nevoilor şi durerilor pe care le-am fi Necredincioşii au fost şi ei, la
putut uşura, că adesea am neglijat rîndul lor, obiectul îndurării lui
rugăciunea. Dumnezeu, pentru că răbdarea
Dacă această coloană negativă a Lui a reînnoit pentru ei, de-a-
bilanţului este, din nefericire, plină, lungul anului, ocaziile de a se în-
aceasta să ne facă să vedem imensa toarce la El. ;
nevoie pe care o avem de îndurarea Aceasta este, poate, pentru
lui Dumnezeu. dumneavoastră ultima. Nu vă lip-
siţi de ea !
6/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 143
TABLA DE MATERII A
ANULUI 1991

La început de an 2 Apel
Dumnezeu îmi este de ajuns 4 — Către toate mişcările creştine din
Autoritatea lui Dumnezeu 7, România 26 (2)
33 (9), 55, 78, 103, 128 — „Nu vă temeţi. A înviat Domnul !"
Nu vă înjugaţi la un joc ne ' 28 (4)
potrivit 12 Eşti creştin ? 31 (7)
„Dat pe mîna Satanei" 14 Cercetare personală în lumi
Betania (II) 16 na Cuvîntului lui Dumne
Istorioare şi pilde zeu 39. (15)
— Omul care a murit în locul meu 18 Frumuseţea • morală în viaţa
— Lecţia de muzică 45 (21) de familie 41 (17)
— Viaţa unui copil 66 Ce gândeşte Dumnezeu des
— Moş Vasile 89 pre mine 50
— Doi băieţi de ispravă 140 Omul dinlăuntru 52
— „Tu eşti cu mine!" 141 înfrângere (I), (II) 59, 88
Cutia cu întrebări De ce trebuie să ne pocăim 74
Starea cea mai înaltă a vieţii
• Poate un credincios, care
de înviere (I), (II) 84, 100
a trecut în veşnicie să fie
chemat de cei ce cheamă Este inevitabil conflictul în
duhul morţilor ? 21 tre generaţii ? 86
Cea mai mare nenorocire din
• Poate credinciosul să judece pe lume 98
semenul său ? 45 (21) „Ce ai în mînă ?" 108
• Poate fi înnoit cel căzut de Cel căzut de la credinţă în
la credinţă ? 69 inimă 110
• Ce înseamnă „rodul muncii sufletului „Martorul Tău" 116
Lui" ? 92 Scrisoare 118
• Ce credem despre împrumuturi ? 119 Naşterea Domnului
• Păcatul care duce la moarte este — „Vi S-a născut un Mîntu-
acelaşi cu hula împotriva Duhului itor" 122
Sfînt ? 142 Costă 124
Cugetări 13, 15, 17, 27 (3), 30 (6), 32 Domnul Isus — viaţa noas
(8), 38 (14), 40 (16), 44 (20), 54, tră 133
58, 107, 117, 127, 132, 139, 143.
Bilanţ 143
Tabla de materii a anu
lui 1991 144

APARE LA DOUA LUNI SUB CONDUCEREA


UNUI COLEGIU DE REDACŢIE

COSTUL UNUI ABONAMENT ANUAL ESTE DE 90 LEI PRIN CONT


NR. 45.10.10.32 LA B.C.R. FILIALA SECTOR 5
BUCUREŞTI
Tipărit la ROMCART S.A. — Bucureşti

144 ADEVĂRUL CREŞTIN 6/1991