Sunteți pe pagina 1din 24

3/1991

ANUL 22 MAI
SERIE NOUĂ <8> IUNIE

ADEVĂRUL
CREŞTIN
FOAIE DE ZIDIRE SUFLETEASCĂ
„Eu sînt calea, adevărul şi viaţa"
(Ioan 14.6)

CUPRINS
1. CE GÎNDEŞTE DUMNEZEU DESPRE MINE?
2. OMUL DINLĂUNTRU
3. AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (VII B)
4. ÎNFRÎNGERE (I)
5. ISTORIOARE ŞI PILDE —
VIAŢA UNUI COPIL
6. CUTIA CU ÎNTREBĂRI
* CUGETĂRI
— DACĂ AI ŞTI...

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA :
BISERICA EVANGHELICĂ ROMANA
BUCUREŞTI 5, STR. CAROL DA VILA, NR. 48, COD
76207, TELEFON : 15.79.68 — 31.10.04
CE GÎNDEŞTE DUMNEZEU
DESPRE MINE?
Iată o întrebare foarte însemnată, Cititorule, vrei tu să auzi ce gîndeste
pentru că de ea atîrnă viaţa sau moartea, Dumnezeu despre tine'?
fericirea sau osînda veşnică. Ţi-ai pus Nu spune cu uşurinţă, aşa cum spun
tu, vreodată, această întrebare ? 'mulţi dintre semenii tăi : , Aşa ceva nu
Dar poate că zici : „De ce să mi-o poate să ştie nimeni". Nu uita că tu poţi
pun ? Eu sînt mulţumit cu mine însumi să ştii ce gîndeste Dumnezeu despre
şi cu Dumnezeu". Da ? Dar este şi tine, pentru că El ,care ne-a făcut gura
Dumnezeu mulţumit cu ceea ce ,ne-a vorbit; şi, ce ne-a vorbit El, se
gîndeste El despre tine ? Ce preţ au găseşte scris în „Cartea cărţilor", numită
gindurile tale, cînd ele te înşeală ? Ce Sfînta Scriptură sau Biblia, căreia i se i;
folosea credincioşilor bisericii din ai. zice şi Cuvîntul lui Dumnezeu. Dacă
Laodicea să gîndeuscă despre ei înşişi şi deschizi această Carte, chiar din
să zică : „sînt bogat, m-am îmbogăţit şi primele pagini, afli ce zice Dumnezeu
nu duc lipsă de nimic", cînd Domnul a despre om, deci şi despre tine. El spune
trebuit să le spună aceste cuvinte grave : că „toate gindurile şi toate întocmirile
„nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, gîn-durilor din inima omului sînt rele şi
orb şi gol ?" (Apocalipsa capitolul 3). îndreptate în fiecare zi numai spre rău"
Mii şi mii de oameni, care îşi zic ( G e n e z a 6.5). La aceasta poate că
creştini, nu şi-au pus niciodată răspunzi : „Cuvintele acestea sînt
întrebarea : „Ce gîndeste Dumnezeu pentru oamenii foarte răi şi stricaţi, dar
despre mine ?" Ei sînt mulţumiţi cu ei nu pentru mine". Iată, însă, ce spune
înşişi, se laudă cu faptele lor şi vorbesc Dumnezeu în alt loc din Cuvîntul Lui :
ca şi cei din Laodicea. Răul, care este „Nu este nici o d e o s e b i r e , fiindcă
înlăuntrul lor şi în viaţa lor, nu Ie-a dat toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de s'ava lui
niciodată de gîndit şi nici prin minte nu Dumnezeu. Nu este nici un om
le trece că ar trebui să trăiască altfel. n e p r i h ă n i t nici unul m ă car.
Dacă cei din jurul lor sînt mulţumiţi cu Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte
ei şi dacă răul, care este şi lucrează în netrebnici... NU este nici umul care să
ei, rămâne pe cît se poate acoperit, ei îşi facă binele, nici unul măcar"
zic : „Ce ar putea să supere pe (Epistola către Romani
Dumnezeu ?" Doar nu va ţinea c a p i t o l u l 3).
Dumnezeu seama de toate nimicurile înţelegi ce zice Dumnezeu despre
!" tine ?
Ah, ce trist este că omul nu vrea să Recunoşti, tu, ca adevărate, cuvintele
cugete la dreptatea şi la sfinţenia lui Lui ?
Dumnezeu si se mulţumeşte să Eşti încredinţat că Dumnezeu are
privească lucrurile doar pe dinafară ! Să dreptate şi că ce zice El despre tine este
fie respectat de cei din jur, să fie o realitate incontestabilă ?
apreciat şi lăudat de colegii sau Zici tu oare : ,.Da, este adevărat ce
cunoscuţii lui, iată cea mai înaltă spune Dumnezeu despre mine, sînt un
dorinţă a lui. păcătos, un mare păcătos, care merit
Cît de întunecată şi cît de depărtată osînda veşnică".
este inima omului faţă de Dumnezeu ! Atunci vei dori cu siguranţă,
50 ADEVĂRUL CREŞTIN 3 1991
să ieşi şi să scapi din această stare de pe cruce a Domnului Hristos, este
îngrozitoare în care te afli. gata să-ţi ierte toate păcatele şi să te
Dacă vrei lucrul acesta cu adevărat, primească înaintea Lui, ca pe un copil
este bine să ştii că tot Dumnezeu mai al Lui, mîntuit şi răscumpărat ?
spune în Cuvîn-lul Său, că Ei nu doreşte Gândeşte-te bine ! Dacă rămîi mai
moartea păcătosului, ci voieşte ca pă- departe în păcatele tale, ducînd o viaţă
cătosul să se întoarcă la El şi să trăiască. în care El nu este Stăpînul tău de care
Pentru aceasta El a dat pe Fiul Său, trebuie să asculţi necurmat, înseamnă că
Domnul Isus Hristos, să moară pe cruce dispreţuieşti mîntuirea Lui ; şi, dacă
pentru noi. Pedeapsa care ni se cuvenea trăieşti nemîntuit şi mori nemintuit,
nouă, pentru păcatele noastre, a luat-o partea ta nu este decît întunericul din
El asupra Lui, pentru ca, astfel, păcatele locuinţa morţilor, despărţit de faţa lui
să-şi primească osînda, iar noi păcătoşii Dumnezeu pentru veşnicie.
să putem primi, „în dar", iertarea Lui, Sigur că, după părerea ta şi a celor ce
prin credinţă. te cunosc, poţi să fii un om cumsecade,
Cine crede, deci, în Domnul Isus cinstit, drept, religios, dar nu tot aşa eşti
Hristos, ca în Acela care a fost răstignit şi înaintea lui Dumnezeu. Înaintea Lui,
pe cruce pentru noi păcătoşii, care a nu eşti decît un păcătos pierdut, care are
murit şi a înviat pentru noi, are păcatele nevoie de mîntuire, dar mîntuirea nu
iertate şi nici o osîndire nu-1 mai este decît la Domnul Isus Hristos. Dacă
aşteaptă (Epistola către Romani, tu crezi cu adevărat în El şi li primeşti
capitolul 8, versetul 1). în inima ta ca Mîntuitor şi Stăpîn de
Fericit că a aflat iertarea în sîngele care să asculţi necurmat în toate
Domnului Hristos, sînge care a curs pe lucrurile, atunci El face din tine o
cruce pentru noi, credinciosul trăieşte, făptură nouă, cu o gîndire nouă, cu o
din momentul cînd L-a primit pe viaţă nouă. Mersul tău în lumea aceasta
Domnul Hristos, o viaţă nouă, în care va fi curat, iar în veşnicie vei fi cu El.
urăşte păcatul şi-i place numai voia Iui încă odată te rog : nu sta nepăsător
Dumnezeu. Dumnezeu întăreşte această faţă de o mîntuire aşa de mare pe care
stare, prin Duhul Sfînt, pe care-L dă Dumnezeu ţi-o oferă, fără bani şi fără
celor ce ered în El şi ascultă de El. Cu plată, în Fiul Său, în Domnul Isus Hris-
privire la acest lucru, Dumnezeu are tos. Cu privire la atitudinea de nepăsare
pentru noi cuvinte pline de har şi de a oamenilor faţă ele mîntuirea lui
mîngîiere : „Nu-mi voi mai aduce Dumnezeu, Biblia are un teribil
aminte de păcatele şi de fărădelegile avertisment. Iată ce scrie în Epistola
lor" ( E p i s t o l a c ă t r e E v r e i către Evrei la capitolul 3, versetul 2 :
10.17). „Cum vom scăpa noi dacă stăm nepă-
Ce fericire este să fii mântuit pentru sători faţă de o mîntuire aşa de mare,
totdeauna, scăpat de păcat, de osîndă şi care după ce a fost vestită întîi de
de pierzare, să umbli înaintea lui Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au
Dumnezeu în înnoirea vieţii, slujind auzit-o" ?
Dumnezeului viu şi adevărat şi aştep- Nuamîna! Aleargă la
tînd din ceruri pe Fiul Său, pe Domnul Domnullsus! Eltechea-
Isus Hristos ! (Epistola către mi s ă - L u r m e z i . G r ă b e ş te şi
Tesaloniceni, capitolul 1). mîntuieşte-ţi sufletul pînă nu este prea
Şi acum, cititorule, ce ai de gînd să tîrziu !
faci ? lii vei închide, oare, inima faţă de
chemarea lui Dumnezeu, care, pentru
jertfa
3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 51
OMUL DINLĂUNTRU
(2 Corinteni 4.16)

Acest loc din Cuvîntul lui Dumnezeu pe care o vedem şi o trăim fiecare dintre
ne dezvăluie două realităţi, cu totul noi. Pe neaşteptate, vine boala, vine
deosebite una de cealaltă. O realitate, suferinţa, inevitabil vine şi bătrîneţea şi,
care se referă la lucrurile din afară, la omul, bărbat sau femeie, care erau odi-
lucrurile exterioare sau văzute şi o nioară un tînăr puternic sau o tînără
realitate, care se referă la lucrurile frumoasă, plini de bucurie, de elan, se
lăuntrice sau nevăzute. De altfel, viaţa schimbă. Adeseori sînt de nerecunoscut
noastră se desfăşoară între aceste două pentru cei care nu i-au mai văzut de un
realităţi. Lucrurile din afară, lucrurile timp mai îndelungat. Acesta este drumul
văzute, oricare ar fi ele, oricît de fru- omului de afară, drumul pe care merg
moase ar fi, au o trăsătură comună : sînt toţi oamenii.
vremelnice, sînt trecătoare. într-o zi, împăratul David 1-a chemat pe
în sfera lucrurilor dinafară se trăieşte fiul său, Solomon si i-a adresat cele mai
prin vedere. Aceasta este caracteristica duioase şi solemne cuvinte : „Eu plec pe
lumii : trăirea prin vedere. calea pe care merge toată lumea" (1
în sfera lucrurilor nevăzute se trăieşte împăraţi 2.2). Omul acela viteaz si plin de
prin credinţă. Ea este caracteristică putere, care se luptase cu leul, cu ursul şi
credincioşilor adevăraţi. Nu este vorba cu uriaşul Goliat, omul ale cărui fapte de
despre credinţa noastră de la început, vitejie au strălucit timp de 40 de ani pe
prin care am primit mîntuirea sau firmamentul istoriei poporului Israel, este
iertarea păcatelor, ci este vorba despre gata să plece pe calea pe care merge toată
acea parte activă a credinţei, care este lumea. Plecarea lui David a fost ca un
numită încredere neclintită. Este apus de soare, în care s-au oglindit
credinţa pe care o trăim pe drumul vieţii lacrimile unui popor întreg, care i-a iubit
noastre de călătorie prin lumea aceasta, şi 1-a ascultat, pentru că a fost alesul iui
(.r,orj[nţa care se ridică peste împrejurări, Dumnezeu.
credinţa care priveşte dincolo de Cînd ne gîndim la lucrurile acestea.
lucrurile văzute. parcă ne lăsăm cuprinşi de nostalgie şi
Prima parte a versetului 16 •scoate în totodată de simţămîntul nimicniciei şi
evidenţă cuvîntul „oboseală" şi o vremelniciei noastre pe pămîntul acesta.
categorie de oameni cere „nu cad do Aşa este. Ca oameni călători prin
oboseală". Cei credincioşi cunosc că lumea aceasta, trăim sau experimentăm
există o oboseală trupească sau fizică şi mereu un contrast în propria noastră
o oboseală duhovnicească. Familia, fiinţă : omul de afară şi omul
serviciul, hrana, îmbrăcămintea, dinlăuntru. Trupul şi duhul, nu numai că
necazurile, greutăţile, momentele au dezvoltări separate, dar chiar sînt
dificile şi multe altele, reprezintă contrare unul faţă de altul. Trupul şi
problemele vieţii. Sînt atît de multe şi duhul sînt ca doi călători care vin din
atît de grele, încît ne vor copleşi cu direcţii opuse : unul, coborind de pe
siguranţă, dacă ne vom gîndi şi ne vom munte ('trupul), iar altul urcînd (duhul).
ocupa numai cu ele. Faptul că omul de Cu cit înaintăm în vîrstă, trupul
afară se trece este o realitate

52 ADEVĂRUL CREŞTIN 3 1991


nostru trece, dar duhul se în- mare pradă".
noieşte, se îmbogăţeşte mereu. 2. VIZITELE FRĂŢEŞTI, VI
Cu toate acestea, sînt unii dintre cei ZITELE LA FRAŢII BATRÎNI,
credincioşi, peste care, în ultima LA SURORILE BOLNAVE, LA
vreme, s-au abătut, nu numai CEI NEPUTINCIOŞI, care stau
oboseala trupească sau fizică, ci chiar ţintuiţi de ani pe paturile lor, în
oboseala duhovnicească, care este cămine, în spitale sau în casele lor,
foarte primejdioasă. Cîţi n-au pornit cu reprezintă un alt mijloc care ne
elan şi cu bucurie pe calea credinţei, cîţi ajută la înnoirea omului dinlăun
nu erau împreună cu noi, atunci cînd se tru.
vestea Evanghelia, cînd ne rugam, cînd Într-o împrejurare a vieţii lui,
îi vizitam pe cei bolnavi, cîţi nu erau apostolul Pavel îi scria lui Timotei
împreună cu noi la momentul acela, aceste cuvinte, în cea de a 2-a Epistolă
îinduit de Domnul Hristos şi scump capitolul 1, versetul 15 : „Ştii că cei ce
inimilor noastre, „frîngerea pâinii", dar, sînt în Asia toii m-au părăsit ; între
acum, nu se mai văd. Unde sînt ? Au alţii şi Fîgel şi Ermogen". Ce moment
căzut de oboseală. Oboseala greu a fost pentru el, atunci cînd toţi l-
duhovnicească este un laţ periculos în au părăsit ! Dar, Dumnezeul mîngîierii
care diavolul îi prinde pe mulţi care nu i-1 trimite pe Oni-sifor, despre care
veghează şi, mai ales, acum, în Pavel spune aceste cuvinte (v. 16, 17) :
apropierea venirii Domnului Hristos. „Domnul să Şi verse îndurarea peste
Partea a doua a versetului 16 ne casa lui Onisifor, căci de multe ori m-
arată soluţia menţinerii vitalităţii a mîngîiat şi nu i-a fost ruşine «e
duhovniceşti, a prospeţimii sau lanţul meu. Nu numai atît, dar, cînd a
propăşirii duhovniceşti, care este fost în Roma, m-a căutat tu multă
numită, „înnoirea omului grijă si m-a găsit".
dinlăuntru." In ce constă înnoirea SA NU-I UITAM PE CEI CARE SÎNT CU
omului dinlăuntru ? Iată cîteva LACRIMILE PE OBRAZ, PE CEI CARE AU
adevăruri simple, pe care ni le pune la RĂMAS SINGURI. SA-I CĂUTAM CU
dispoziţie Cuvîntul lui Dumnezeu : MULTA GRIJA.
1. CITIREA SI CUGETAREA LA 3. VENIREA LA ADUNARE
CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU, în ŞI, ÎN MOD SPECIAL, LA
psalmul 119 sînt cîteva versete pe care ORA DE RUGĂCIUNE. De
ar trebui, nu numai să le citim, ci să le ce este necesară prezenţa
învăţăm pe de rost. Să ni le reamintim : noastră la adunare ? Ne răspunde
v. 11 — „Strîng Cuvîntul Tău în Cuvîntul lui Dumnezeu : „Căci
inima mea, ca să nu păcătuiesc acolo dă Domnul binecuvântarea"
împotriva Ta" ; (Psalmul 133.3). Prezenţa noastră
v. 14 — „Cînd urmez învăţăturile in Casa lui Dumnezeu este răs
Tale, mă bucur de parcă aş avea plătită cu o binecuvîntare specială
toate comorile" ; pregătită pentru noi.
v. 16 — „Mă desfătez în orîn- în Psalmul 73.16—17, găsim un alt
duirile Tale şi nu uit Cuvîntul Tău; motiv pentru care trebuie să venim la
v. 97 — „Cît de mult iubesc Legea adunare : „M-am gîndit la aceste
Ta ! Toată ziua mă gîndesc la ea" ; lucruri ca să le pricep, dar zadarnică
v. 162 — „Mă bucur de Cuvîntul mi-a fost truda, pînă ce am intrat în
Tău, ca acel ce găseşte o sfîntul locaş al lui Dumnezeu şi am
luat seama Ia soarta de la urmă a ce-
lor răi''.
IATĂ CA VENIREA NOASTRĂ LA
ADUNARE ESTE Şl UN PRILEJ DE
CLARIFICARE, DE DESCOPERIRE,

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 53


A VOIEI LUI DUMNEZEU PENTRU MULTE fletul plin de griji şi inima plină de
PROBLEME DIN VIAŢA NOASTRĂ. necazuri, cînd i se părea că Dumnezeu
PREZENŢA LA ADUNARE ERA 1-a uitat şi Şi-a ascuns faţa de la el,
CONSIDERATA DE PRIMII CREŞTINI, NU O izbucneşte într-o cîntare de laudă, pe
FORMALITATE SAU O OBLIGAŢIE, CI UN care o încheie cu aceste cuvinte : „Eu
PRILEJ DE MARE BUCURIE, AŞA CUM am încredere în bunătatea Ta, sînt cu
CITIM INTR-UN LOC DIN CUV1NT : inima veselă din pricina mîntu-irii
„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Tale; cînt Domnului căci mi-a făcut
Templu în fiecare zi..." bine" (Psalmul 13.5— 6.)
(Faptele Apostolilor 2.46). înainte de a merge la moarte,
DAR, ÎN MOD DEOSEBIT, VENIREA
Domnul Isus a cîntat împreună cu
NOASTRĂ LA ADUNARE ESTE NECESARA,
ucenicii cîntarea de laudă (Matei
PENTRU CA DOMNUL HRISTOS ÎNSUŞI
26.30). Să reţinem : cîntarea de laudă, şi
nu cîntarea de jale. Domnul Isus rămîne
ESTE PREZENT, ÎMPLININDU-ŞI ASTFEL
şi în această situaţie un model unic, care
FĂGĂDUINŢA LUI :
a strălucit ca un soare pe cerul întunecat
„Căci acolo unde sînt doi sau trei al Golgotei, atunci cînd s-a dat marea
adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în bătălie pentru salvarea, pentru mîntuirea
mijlocul lor" (Matei 18. 20). Ce onoare noastră.
! Domnul Hristos, personal, vine în în concluzie, un om numit de
mijlocul acelora pentru care Şi-a dat Scriptură : „omul de afară" este omul
viaţa şi Şi-a vărsat sîngele pe cruce la care se trece, care coboară, şi un om
Gol-gota şi pe care i-a ridicat la înăl- numit „dinlăuntru", este cel care se
ţimea Harului Său. Slavă Lui ! înnoieşte din zi în z:. Ca oameni
4. CÎNTARILE, ŞI ÎN MOD credincioşi, este bine ca preocuparea
DEOSEBIT, CELE DE LAUDA, noastră să-1 aibă în vedere mai întîi
constituie un alt mijloc de înnoire al pe „omul dinlăuntru". singurul care
omului dinlăuntru. poate să reflecte în afară, trăsăturile
împăratul David, atunci cînd se afla Ace-'i'ia care este numit Omul desă-
într-un moment dificil al vieţii lui, vîrşit : DOMNUL ISUS HRISTOS.
atunci cînd era înconjurat de vrăjmaşi,
cînd avea su-

DACA AI ŞTI...
Cît bine poţi să faci :
Printr-un cuvînt bun spus la timp, Printr-o judecată măsurată şi plină de
dragoste, Printr-o purtare plină de iubire şi gingăşie, Printr-o faptă
lipsită de interes, şi făcută cu modestie, Prin puţină lepădare de
sine, Printr-o vorbă spusă cu dragoste, Printr-o simplă strîngere de mînă,
Printr-o bunăvoinţă, Printr-o privire,
Prin răbdarea cu care ai asculta o inimă care suferă, Printr-o vizită
făcută unuia care se simte singur, Rugîndu-te pentru fraţii tăi,
O ! cum ai veghea asupra ta, ca să înfăptuieşti acestea,
si ce sfîntă bucurie ţi-ar umple inima !

54 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1991


AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (VII-B)
OAMEMII TREBUIE SA ASCULTE
DE AUTORITĂŢILE INSTITUITE
DE DUMNEZEU

(B)
SUPUNEŢI-VA FARA FRICA AUTORITĂŢILOR PE
CARE DUMNEZEU LE-A DELEGAT

Ce risc Şi-a asumat Dumnezeu, considerat ca venind din partea.


instituind autorităţile ! Ce pierdere va fi Domnului. Ce curaj a manifestat
pentru El, dacă autorităţile pe care le-a Domnul încredinţîndu-le, astfel,
stabilit nu-L reprezintă cu demnitate ! autoritatea Sa ! El recunoştea, mai
Totuşi, El a stabilit cu îndrăzneală aceste dinainte, tot ce spuneau ei, in Numele
autorităţi. Este mult mai uşor pentru noi Său. Cei pe care -i respingeau ucenicii
să ascultăm, fără teamă, de autorităţi, erau consideraţi ca respinşi de El.
decît a fost pentru Dumnezeu faptul de a Domnul nici nu i-a sfătuit măcar pe
le institui. Dacă Dumnezeu n-a avut ucenicii Săi să vegheze cu atenţie la
teamă să încredinţeze autoritatea Sa ceea ce spun. Lui nu I-a fost teamă nici
oamenilor, nu putem noi să fim că ei vor face rău. El avea suficientă
ascultători de ele, fără frică ? Să credinţă şi curaj pentru a le încredinţa
ascultăm cu curaj de aceste autorităţi, autoritatea Sa.
căci Dumnezeu a avut curajul de a le în ceea ce-i priveşte pe evrei,
institui. Dacă ceva nu funcţionează bine, lucrurile sînt diferite. Ei se îndoiau şi
greşeala nu ne aparţine ci, mai curînd, puneau întrebări : «Cum poate fi aşa ?
autorităţilor, căci Domnul declară : Cum putem noi să fim siguri că ceea ce
„Oricine să fie supus stăpînirilor celor ne spui este adevărat ? Ne trebuie timp
mai înalte" (Romani 13.1). pentru a ne gîndi la aceasta». Ei nu
„Oricine primeşte pe acest copilaş, îndrăzneau să creadă şi le era frică.
în Numele Meu, pe Mine Mă Să presupunem că sînteţi în fruntea
primeşte" (Luca 9.48). Nu este greu unei instituţii. Trimiteţi un om pentru a
pentru Salvatorul nostru de a-L vă reprezenta si-i spuneţi că tot ceea ce
reprezenta pe Tatăl. Tatăl are încredere va face şi tot ce vor auzi ceilalţi de la el
în El şi ne cheamă şi pe noi să ne va fi considerat ca venind de la
încredem în El, cum noi o şi facem. în dumneavoastră. Desigur, îi veţi pretinde
ochii Domnului, copiii Săi îl reprezintă. să vă facă un raport zilnic, astfel încît să
El crede în copiii Săi şi ne îndeamnă să- vă convingeţi că nu comite nici o
i primim, aşa cum îl primim pe El. eroare. In ceea ce-L priveşte pe
Cînd a trimis pe cei şaptezeci de Domnul, El face din noi trimişi ai Săi.
ucenici, Domnul le-a spus : „Cine vă Ce încredere are El în noi ! Putem noi
ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă ; şi să manifestăm o mai mică încredere,
cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine atunci cînd Domnul a pus atît în
Mă nesocoteşte" (Luca 10.16). Tot autorităţile pe care le-a stabilit ?
ceea ce spuneau sau hotărau ucenicii Săi Unii vor întreba : «Ce trebuie să
era facem noi, dacă autoritatea

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 55


stabilită nu face binele » Răspunsul este să răspundă înaintea lui Dumnezeu.
următorul : «Dacă Dumnezeu a îndrăznit Este, deci, clar că nici un element
să încredinţeze autoritatea Sa, omenesc nu este indus in domeniul
oamenilor, noi putem îndrăzni să-i autorităţii. Dacă noi dirijăm supunerea
ascultăm». Că acela, care exercită
noastră spre un simplu om, sensul însuşi
autoritatea, face bine sau nu, aceasta nu
ne priveşte. El va trebui să dea socoteală al autorităţii este pierdut. Cind Dumne-.
direct lui Dumnezeu. Cei care ascultă zeu instituie o autoritate. El Se leagă,
trebuie numai să asculte. Domnul nu ne prin onoarea Sa, de a menţine această
va (pedepsi, dacă noi ascultăm ele autoritate. Noi toţi sînten răspunzători, în
cineva care se înşeală ; de autoritatea faţa lui Dumnezeu, în această problemă.
stabilită, El Se va ocupa. Nesupunerea Să veghem cu deosebită atenţie pentru a
este răzvrătire şi, de aceea, cel care este nu face greşeli !
supus unei autorităţi trebuie

A RESPINGE AUTORITATEA ÎNCREDINŢATĂ DE


DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ A I TE IM POTRIVI LUI

Pilda menţionată în Luca 20. 9—16 să se spună că Dumnezeu a încredinţat


este centrată pe tema autorităţii delegate. aproape toată autoritatea Sa oamenilor.
Dumnezeu nu a venit, personal, să-Şi ia Oamenii pot gîndi, uneori, că sînt
dreptul, după ce închinase via acelor aproape totdeauna constrînşi de alţii,
oameni. De trei ori, El Şi-a trimis dar, în realitate, cei care ştiu ce este au-
slujitorii şi, a patra oară, L-a delegat pe toritatea înţeleg bine că acei alţi oameni,
propriul Său Fiu. Toate aceste patru cărora ei le sînt supuşi, au primit toţi
persoane au fost trimise de Dumnezeu ; autoritatea lor din mina lui Dumnezeu.
ele erau delegaţii Săi. El a vrut să Se Pentru a accepta să asculţi de
asigure că arendaşii Săi vor fi supuşi autorităţile pe care Dumnezeu le-a
autorităţilor pe care le-a delegat pe lingă instituit printre oameni, trebuie smerenie
ei. Putea să vină El însuşi să-Şi strîngă şi supunere. Să încercăm să înţelegem
recolta, dar a preferat să-Şi trimită că, în loc de a veni pentru a-Şi aduna re-
delegaţii. colta. El a încredinţat această sarcină
în ochii lui Dumnezeu, cei ce-i delegaţilor Lui. Care ar trebui să fie,
resping pe slujitorii Săi sînt consideraţi atunci, atitudinea noastră faţă de
ca respingîndu-L pe EL Nu este posibil Dumnezeu ? Trebuie să aşteptăm ca
să asculţi glasul lui Dumnezeu şi să nu Dumnezeu să vină către noi ? Să ne
ai urechea pregătită pentru autorităţile amintim că dacă El va veni, aceasta va fi
pe care El ni le-a delegat. Dacă ne pentru a judeca şi nu pentru a-Şi strînge
supunem autorităţii lui Dumnezeu, roadele ! Domnul i-a arătat lui Pavel în
trebuie să fim în egală măsură supuşi ce mod s-a împotrivit ţepuşelor cînd I se
autorităţilor delegate de El. Cu excepţia opunea lui Dumnezeu. Dar, în momentul
lucrării prezentate în Faptele în care Pavel a văzut luimina şi a întîlnit
Apostolilor 9.4—15, unde Dumnezeu îşi autoritatea, a zis lui Dumnezeu :
manifestă direct autoritatea, în toate „Doamne, ce vrei să fac ?" Acţionînd
celelalte texte din Biblie ni se descrie astfel, el s-a plasat sub autoritatea directă
modul în care El Şi-a delegat autoritatea a lui Dumnezeu. Şi, cu toate acestea,
oamenilor. S-ar putea merge pînă-ntr- Domnul Isus l-a
acolo încît

56 ADEVĂRUL CREŞTIN 3 1991


trimis imediat spre o autoritate pe care există decît una şi aceeaşi singură
El o delegase unui om. „Scoală-te, intră autoritate. Să nu dispreţuim autorităţile
în cetate şi ţi se va saline ce trebuie să pe care Dumnezeu le-a stabilit în
faci" (Faptele Apostolilor 9.6). Pornind cămin şi în Biserică. Să nu neglijăm
din acel moment, Pavel nu a mai încetat nici o autoritate pe care El a
să se supună autorităţii. El nu s-a încredinţat-o oamenilor. Chiar dacă a
considerat niciodată atît de mart? încît fost lovit de orbire, Pavel a aşteptat pe
să nu aibă deloc nevoie să asculte şi de Anania cu ochii inimii larg deschişi.
alţi credincioşi, supunîndu-se numai Pentru el, faptul de a-1 vedea pe Anania
autorităţii directe a lui Dumnezeu. Din echivala cu a-L vedea pe Domnul.
momentul primei lor în-tîlniri, Ascultîndu-1, echivala cu a-L asculta pe
Dumnezeu 1-a aşezat pe Pavel sub Domnul
autoritatea unuia dintre slujitorii Săi. Autoritatea delegată de Dumnezeu
Ce putem spune despre noi ? De este o problemă atît de serioasă încît cel
cînd neam hotărît să ascultăm de care supără a-ceastă autoritate nu mai
Domnul, în ce fel ne supunem poate avea relaţii bune cu El. Nimeni nu
autorităţilor delegate de Dumnezeu ? se poate aştepta să fie luminat direct
La cîte dintre aceste autorităţi prin Domnul, dacă refuză să accepte
delegate le sîn-tem supuşi ? lumina pe care i-o dau autorităţile
Dumnezeu a şters trecutul nostru delegate de Dumnezeu. Pavel nu a
păcătos pentru că eram în necunoştinţă, raţionat astfel : «-Deoarece Corneliu 1-a
dar, acum, trebuie să fim serioşi în ceea întrebat, pe Petru, voi întreba şi eu pe
ce priveşte problemele de ascultare faţă Petru sau pe Iacov. Nu mă voi supune
de autorităţile pe care Dumnezeu le-a
acestui umil frate, Anania.» Este
delegat pentru oameni. Căci Dumnezeu
absolut imposibil de a respinge o
pune mai mult accentul pe autorităţile
autoritate delegată de Dumnezeu şi
pe care le-a încredinţat oamenilor decît
de a fi totdeauna supuşi direct lui
pe autoritatea Sa directă, exercitată fără
Dumnezeu. Căci a o respinge pe
concursul nici unui om. Toţi cei care
prima înseamnă a o respinge pe a
nu ascultă de autorităţile indirecte,
doua. Numai un nebun se poate bucura
stabilite de Dumnezeu, sînt vinovaţi
văzînd că autoritatea delegată de Dum-
de nesupunere faţă de autoritatea
nezeu nu-şi poate atinge scopul misiunii
directă a lui Dumnezeu.
sale. Căci oricine nu iubeşte
In scopul de a fi foarte clari, noi
autoritatea pe care Dumnezeu a
facem o deosebire între autoritatea
instituit-o nu iubeşte pe Dumnezeu.
directă a lui Dumnezeu şi autorităţile Este natura răzvrătită a omului care îl
indirecte, pe care El le-a instituit. Dar împinge să vrea să asculte de autoritatea
este evident că în ochii lui directă a lui Dumnezeu, fără să se su-
Dumnezeu nu pună autorităţilor pe care El ie-a instituit
pe pămînt.
3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 57
DUMNEZEU RESPECTA AUTORITATEA PE
CARE A STABILIT-O

Capitolul 30 din cartea Numeri ne tatea Sa oamenilor, Dumnezeu nu trece


vorbeşte despre o femeie care face o peste această autoritate. El Se află, într-
juruinţă sau o promisiune. Atîta vreme cit un fel, legat de această autoritate pe
o femeie se găseşte în casa tatălui său, în care a încredinţat-o oamenilor. El
timpul tinereţii, jurămîntul sau trebuie, deci, să confirme ceea ce
promisiunea pe care a făcut-o nu o leagă autoritatea delegată a declarat şi să
decît cu condiţia ca tatăl său să nu anuleze ceea ce ea a anulat. Dumnezeu
vorbească împotriva acestei juruinţe. menţine totdeauna autoritatea pe care a
Dacă ele se măritau, atunci făgăduinţele delegat-o. Noi, deci, nu avem de ales şi
pe care le făcuseră rămîneau valabile nu- trebuie să rămînem supuşi autorităţilor
mai dacă nu erau dezaprobate de bărbaţii existente.
lor. Autoritatea directă nu acţionează Noul Testament apără autoritatea
decît în sensul în care se pronunţă instituită de Dumnezeu. Singura
autoritatea delegată. Lui Dumnezeu îi excepţie de la această regulă se găseşte
place să-Şi delege autoritatea şi El res- în Faptele Apostolilor 5.29, unde
pectă autoritatea pe care a instituit-o. vedem pe Petru şi pe ceilalţi apostoli
Prin faptul că femeia este aşezată sub puşi înaintea Soborului care voia să-i
autoritatea bărbatului ei, Dumnezeu împiedice să înveţe pe oameni în
preferă ca ea să asculte de autoritate, Numele Domnului Isus. Ei au răspuns
decît să respecte juruinţă pe care a marelui preot : „Trebuie să ascultăm
făcut-o. " Dar dacă bărbatul, care deţine mai mult de Dumnezeu decît de
autoritatea pe care Dumnezeu i-a oameni". Aceasta s-a petrecut pentru că,
încredinţat-o, se înşeală în judecăţile sale, în împrejurarea respectivă, autoritatea
Dumnezeu îl va trata cum se cuvine, căci delegată de Dumnezeu a necinstit clar
el trebuie să poarte greşelile soţiei sale. porunca cerească şi a păcătuit împotriva
Femeia nu este trasă la răspundere pentru Domnului. Un răspuns, precum cei al
ceea ce face, supunîndu-se bărbatului ei. lui Petru, nu poate fi dat decît într-o
Acest pasaj din Scriptură ne arată că asemenea împrejurare, în toate celelalte
nu ne putem sustrage de sub autoritatea cazuri, noi trebuie să rămînem supuşi
pe care Dumnezeu a încredinţat-o autorităţilor instituite de Dumnezeu.
oamenilor, riacă vrem să rămînem va urma —
supuşi autorităţii Sale. Delegînd autori-
Watchman NEE

DACA AI ŞTI...
Cît rău poţi să faci :
Printr-un cuvînt nelalocul lui, . Printr-o judecată pripită
şi lipsită de dragoste,
Printr-o faptă de egoism sau de mîndrie,
Printr-o rezervă prea mare faţă de cei care aşteaptă ceva de
la tine,
O ! cum ai veghea asupra ta, pentru a înlătura acest rău.

58 ADEVĂRUL CREŞTIN 3 1991


ÎNFRÎNGERE (I)
MARCU 14.66—72

Cînd Domnul Isus a fost prins şi Şi, apoi, ce satisfăcut trebuie să fi


legat în grădina Ghetsimani de către fost Petru cînd se gîndea la curajul pe
ceata de ostaşi şi aprozi condusă de Iuda care 1-a avut de a pătrunde în rîndul
şi dus spre palatul «Tarelui preot, vrăjmaşilor.
ucenicii, cuprinşi de frică. L-au părăsit : Dar, în timp ce gîndea aşa, iată că
doi dintre ei, însă, Ioan şi Simon Petru, servitoarea care-1 zărise la poartă vine
care aveau obiceiul să meargă şi ea în mijlocul soldaţilor, lîngă foc, şi
împreună, L-au urmat şi acum pe zice lui Petru : ,.Şi tu erai cu Isus din
Domnul Isus ca să vadă ce se va Nazaret", punînd alături intrarea lui cu
întîropla cu învăţătorul lor, pe care-L intervenţia lui Ioan, care era cunoscut ca
slujiseră trei ani şi jumătate. un ucenic al Domnului Isus.
Cînd cortegiul a intrat în curtea Petru, luat prin surprindere şi atacat
marelui preot, Ioan, care era cunoscut direct în mijlocul soldaţilor, s-a lepădat,
acolo, a intrat şi el înlăuntru odată cu spunînd : „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce
ceata de ostaşi si nimeni nu 1-a oprit. vrei să spui" ca şi, cum ar fi vrut să
Ajungînd, însă, în curte, el şi-a adus aconere această minciună.
aminte de Petru şi s-a întors repede să Ca şi atunci cînd s-a dat jos din
vorbească cu portăriţa spunîndu-i că are corabie să ajungă la Domnul Isus,
un prieten pe care ar vrea să-1 ia cu el păşind pe ape, Petru la început a mers
înlăuntru. bine, dar, cînd şi-a luat privirea de la
Portăriţa nu s-a împotrivit, dar, cînd Domnul Isus şi s-a uitat la valurile
Ioan trecea cu Petru pe poartă, s-a uitat furioase, a făcut loc temerii în inima sa
mai bine la el ca să vadă cine este. şi a început să se afunde ; la fel şi acum
Şi-n timp ce Domnul Isus a fost dus a intrat cu curaj după Domnul Isus în
în sala de judecată, ca să fie interogat de gura leului, dar, cînd leul îşi arată colţii,
Sinedriu, toţi aceşti soldaţi şi aprozi se clatină, lasă ca frica să i se strecoare
care-L aduseseră legat pe Domnul Isus în inimă şi alege calea cea mai rea pe
s-au aşezat jos lîngă un foc de cărbuni care poate s-o aibă un ucenic al
pe care-1 aprinseră să se încălzească. Domnului Isus şi pe care azi mii şi mii o
aleg : încearcă să scape prin minciună.
Petru se aşeză şi el lîngă foc ca si
cînd ar fi unul dintre ei. Dacă la intrare Si, închipuindu-si că dacă soldaţii ar
nu a putut seaca de privirea iscoditoare descoperi că el este ucenicul Celui pe
a servitoarei, apoi, aici, 'printre soldaţi care L-au adus legat se vor răzbuna pe
se credea în deplină siguranţă. Cine el. nu mai vede altă scăpare decît să
putea bănui că un ucenic a lui Isus din mintă şi să se lepede şi mai departe.
Nazaret, al celui care era aşa de urît de De multe ori si noi ascundem, ca şi
conducătorii religioşi ai poporului, s-ar Petru, legătura noastră cu Domnul Isus,
găşi în ceata unor astfel de oameni, de multe ori ne temem să mărturisim
chiar în curtea marelui preot, vrăjmaşul, deschis, pe faţă, legătura pe care o avem
de moarte al Domnului Isus. cu Fiul lui Dumnezeu şi cîtă pa-

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 59


gubă avem din aceasta şi pentru noi fel : „Acesta este unul din oamenii
şi pentru Evanghelie. aceia", îndată, Petru, speria; de această
Auzim deseori de creştini, în special afirmaţie, se leapădă din nou, spunînd :
tineri, care din ruşine şi frică de lume, „Nu cunosc pe Omul acesta !"
de gura ei, de batjocura ei, n-au scos o Dacă la început răspunsul lui a fost
vorbă nimănui despre fericirea pe care evaziv : „Nu ştiu şi nu înţeleg ce vrei să
au pus mina, despre Domnul Isus ; dar spui", acum, ca să-i convingă, spune
cit chin pentru sufletul lor din pricina categoric : „Nu cunosc pe Omul acesta
aceasta ! !"
Un tînăr credincios, fiind luat în Petre, cum numeşti tu pe Mîntuitorul
armată, şi-a început serviciul militar tău : Omul acesta ?
cu hotărîrea de a răraîne credincios Nu-ţi mai aduci aminte cum l-ai spus
Domnului Isus. în numele tuturor ucenicilor : „Tu eşti
El trebuia să doarmă într-o cameră Hrisiosul, Fiul Dumnezeului Celui
cu alţi 9 camarazi. In cea dinţii seară, Viu?
cînd a venit vremea de culcare, s-a Şi acum spui cu atîta uşurinţă şi
pregătit să arate pe faţă cine este şi oarecum batjocoritor : „Omul acesta" ?
apropiindu-se de pat a îngenuncheat Nu l-ai spus tu acum cîteva ore doar :
să se roage. „Chiar dacă ar trebui să mor
Cîteva clipe în dormitorul acela s-a împreună cu Tine, tot nu mă voi
făcut o tăcere adîncă ; după aceea o lepăda de Tine ?", si acum spui că nici
pernă i-a zburat pe deasupra, apoi s-a măcar nu-L cunoşti ? (MARCU 14.31)
auzit zgomotul unor ghete aruncate,
în urmă o legătură de cîrpe: dar cit de Puţin după aceea a cântat cocoşul ca
mult s-a bucurat tînărul credincios că să dea de veste că se apropie dimineaţa.
în felul acesta a putut să N-a epus, oare, nimic Domnul Isus
mărturisească pe faţă credinţa lui. despre acest cocoş şi despre cîntatul lui
într-o scrisoare pe care a trimis-o ? Ba a spus : „Adevărat îţi spun că
după aceea, spunea : „Cu toate că în astăzi, chiar în noaptea aceasta,
timpul cît am stat lîngă pat în înainte ca să cînte cocoşul de două
genunchi, gîndurile mi se duceau mai ori, te vei lepăda de Mine de trei ori."
mult la camarazii mei decît la Dum- (MARCU 14.30)
nezeu, totuşi sînt sigur că Dumnezeu a Petru, însă, nu aude nimic. Şi chiar
primit rugăciunea mea de mulţumire dacă ar auzi, este aşa de preocupat de el
care a fost mai fierbinte decît dacă aş însuşi că nu se mai gîndeşte la
fi stat în pat, fiindcă îmi dăruise înştiinţarea pe care i-o făcuse Domnul
bucuria de a-L mărturisi.
Isus în legătură cu cîntatul cocoşului.
După această identificare, Petru nu se
mai simţea bine în ceata soldaţilor şi Nici cîntatul cocoşului nu-î mai
aprozilor. Cine ştie ce avea să mai trezeşte din marea încurcătură în care
spună servitoarea şi ce aveau să mai este prins.
facă soldaţii cu el. E mult mai bine să Pentru un moment se pare că
plece din mijlocul lor.
lucrurile s-au liniştit. Considerând că a
Pe cînd ieşea din pridvor şi şi se
făcut faţă situaţiei prin răspunsul
îndrepta spre poartă ca să iasă din curte,
este întîmpinat de aceeaşi servitoare sau categoric pe care 1-a dat servitoarei şi
de alta care se adresează direct soldaţilor soldaţilor, Petru caută să-i convingă că
ce discutau aprins despre Domnul Isus şi nu este nicidecum unul dintre ucenicii
ucenicii Lui, ast- Domnului Isus.

60 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1991


Dacă ar fi unul dintre ucenicii Lui, ce prin curte, învăţătorul, care ştia ce
fireşte că n-ar putea vorbi aşa cum a făcuse şi cum se purtase Petru, priveşte
vorbit. Ucenicii Domnului Isus se ţin pe ucenicul Său, cu a t î t a durere şi atîta
strîns lipiţi de învăţătorul lor şi trec cu iubire.
El prin foc şi sabie. Cit de dezgustător Privirea Domnului Isus îl trezeşte şi-
vorbeşte acest om despre Domnul Isus ! 1 răscoleşte pe Petru şi-1 la ce să
Nu poate fi nicidecum unui dintre înţeleagă cît de jos a căzut şi cit de greu
ucenicii Lui. a păcătuit înaintea .Mîntuitorului. Cu
Cîtva timp, aproape o oră, e liniştit. sufletul sfîşiat de durere, Petru iese din
Ce-a făcut Petru in această oră ? în loc curte, se aşează pe o piatră, îşi acoperă
să plece cit mai grabnic din acest Ioc, el faţa şi izbucneşte într-un hohot de
stă de vorbă cu ei. S-a amestecat în plîns amarnic.
discuţiile lor ca să le dovedească că nu Iată zguduitoarea istorie a le
este în nici un caz ceea ce li s-a părut pădării lui Petru pe care noi o
lor. cunoaştem aşa de bine si aşa de
Dar, efectul este contrariul, căci, mult. ' '
deodată unul dintre ei se adresează La început un răspuns evaziv : nu ştiu
direct lui Petru, zicîndu-i : „Nu mai şi nu înţeleg ce vrei să spui, apoi — nu
încape îndoială că eşti unul din cunosc pe Omul acesta şi la sfirşit, se
oamenii aceia : căci eşti Galilean şi bleastămă şi se jură că nu ştie nimic
graiul tău seamănă cu al lor." despre acest Om. Priviţi evoluţia în
Galileenii au un fel deosebit de a vorbi cădere. Cum mocirla în care se afundă
aşa cum se deosebeşte şi în timpul este din ce în ce mai adîncă.
nostru dialectul ardelean de cel Ce să facem ? Să luăm piatra şi să
moldovean. aruncăm cu ea în Petru ? Să ne batem in
La aceste cuvinte, Petru îşi pierde cu piept şi, cu un aer de superioritate
totul cumpătul şi, uitînd cu desăvîrşire morală, să spunem : Bine Petre, cum a
că a fost timp de 3 ani în şcoala Domnu- fost cu putinţă aşa ceva ? învăţătorul
lui Isus, începe să vorbească iarăşi cu doar te-a înştiinţat cu toată seriozitatea !
pescarii de pe lacul Ghenezaret : Cum de ai uitat aşa de repede ? Unde au
„Atunci el a început să se blesteme şi dispărut convingerile tale şi ataşamentul
să se jure : NU cunosc pe Omul tău faţă de Domnul Isus, unde sînt cei
acesta despre care vorbiţi." trei ani şi jumătate petrecuţi cu El, unde
Ca şi cel din urmă om, ca şi cel mai sînt minunile pe care le-ai făcut prin
vulgar pescar, a început să se blesteme puterea Lui ?
şi să se jure ca să-i convingă că el nu Nu ştiu dacă vreunul dintre noi are
cunoaşte pe Domnul Isus. curajul să arunce cu piatra în Petru.
Petre, ce ai făcut ? învăţătorul ţi-a în ce mă priveşte nu pot decît să mă
spus că eşti o piatră pentru Biserică şi, plec cu respect sfînt în faţa acestui
acum, mai eşti tu o piatră ? bărbat credincios, a acestui destoinic
Cocoşul cîntă din nou şi abia acum slujitor al Domnului Isus.
Petru îşi aduce aminte ce a spus Plin de curaj, atunci cînd Domnul
Domnul Isus : „înainte ca să cînte Isus era încolţit de ceata de ostaşi, a pus
cocoşul de două ori, tu te vei lepăda mîna pe sabie să apere pe învăţătorul
de Mine de trei ori." său şi, chiar acum, cînd a intrat în gura
în acel moment, Domnul Isus este leului, el a făcut o faptă de om
scos din sală şi trimis de Ana la Caiafa îndrăzneţ.
şi în timp ce tre- Unde erau ceilalţi apostoli ?

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 61


loan era cunoscut marelui preot şi a de dragostea lui faţă de Domnul Isus
intrat înăuntru fără teamă, dar unde erau încît socotea cu neputinţă că va ajunge
Matei, Natanael — omul fără vicleşug, vreodată în situaţia să se lepede de
Iacov, Andrei şi ceilalţi ? Mîntuitorul său iubit.
Stăteau tremurînd de frică, fiecare De aceea nici nu s-au lipit de el
în ascunzătoarea lui. înştiinţările serioase ale Domnului Isus.
Nu ! Nu au fost vorbe goale acelea pe Cînd Mîntuitorul îi spunea : „Petre, fii
care Petru le-a spus : „Dacă toţi vor atent, ai să te lepezi de Mine", parcă
avea un prilej de poticnire în Tine, eu supărat, Petru răspunse : „Eu, Domne ?
niciodată nu voi avea" sau „Dacă toţi Te Niciodată. Nici nu este nevoie să mă
vor părăsi eu niciodată : voi merge cu înştiinţezi pentru că niciodată nu se va
Tine oriunde." întîmpla aşa ceva. Doamne, nici nu ştii
Ce am fi făcut noi dacă am fi fost în cit de mult Te iubesc !"
locul lui Petru în noaptea aceea? Ceilalţi ucenici, da, s-ar putea să-L
Nu, nu avem nici un drept să ne părăsească pentru că aceştia nu sînt aşa
ridicăm mai presus de Petru. Altceva de strîns lipiţi de El, nu-L iubeau atît, nu
trebuie să facem în faţa lepădării lui aveau atîta încredere în El, nu-L
Petru; trebuie să ne punem cu toată preţuiau atît ; dar el, el nu-L va părăsi
seriozitatea întrebarea : Cum a fost cu niciodată, va merge dacă va fi nevoie de
putinţă ca Petru să aibă o astfel de aşa ceva, chiar la moarte.
cădere ? Şi nu trebuie să punem această Nu este oare şi-n inima noastră felul
întrebare ca să-1 judecăm pe Petru, ci ca acesta de gîndire ? Să fim cinstiţi şi
să învăţăm cum putem scăpa de o astfel sinceri. Poate n-am spus-o aşa de hotărît
de primejdie şi, mai ales, cum putem fi şi pe faţă ca Petru, că noi ştim mai bine
păstraţi, scutiţi şi feriţi să nu ajungem ca alţii care este legătura noastră cu
într-o astfel de cădere. Domnul Isus, dar oare nu gîndim noi tot
Fiindcă trebuie s-o ştim cu toată la fel ?
siguranţa : Petru ÎI iubea pe Domnul Alţii nu stau aşa de bine ca noi în
Isus şi încă îl iubea din toată inima. credinţă ; întoarcerea altora la
Şi ,dacă i s-a întîmplat să aibă această Dumnezeu nu este aşa cum a fost a
înfrîngerc şi nouă ni se poate întîmpla în noastră. Şi, dacă la întoarcerea altora la
viitor, cum ni s-a întîmplat şi în trecut. Dumnezeu putem pune semnul
De aceea, din această păţanie tristă a iui întrebării, apoi la viaţa de sfinţenie a
Petru, să învăţăm o lecţie scumpă şi să altora cu atît mai mult. Ştim noi ce ştim.
cerem stăruitor Domnului Isus să ne Fratele cutare are încă acea legătură,
păzească, în harul Său, de astfel de este aşa şi aşa, cum numai noi ştim şi
căderi. sora cutare la fel. Noi, însă, am lepădat
Cum a fost cu putinţă o astfel de tot ce ţine de firea veche... Şi, dacă
cădere ? Cum este posibil ca un totuşi cineva îndrăzneşte să arate ceva în
„ucenic" care şi-a arătat în chip deosebit viaţa noastră, ce noi n-am văzut, încă,
dragostea lui, credinţa lui şi curajul Iui apoi să te ţii..." Te rog, te rog, n-am
faţă de Mîntuitorul să cadă aşa de greu ? nevoie să-mi spui aşa ceva şi, mai ales,
Cel dinţii răspuns la o întrebare aşa dumneata ! Eu ştiu bine ce am de făcut
de serioasă şi îndreptăţită este acesta : şi ce nu, eu ştiu cît de departe să merg,
1. Petru s-a supraapreciat. eu cunosc lucrurile mai bine ca
dumneata. De la dumneata nu primesc
Petru era aşa de încredinţat ni-

62 ADEVÂRU CRESTIN 3/1991


mic." nu oboseşte să ne pună mereu in faţa
Ce sînt bîrfelile şi clevetirile la adresa Cuvîntului lui Dumnezeu, dar trebuie să
semenilor noştri, a fraţilor şi surorilor învăţăm să fim recunoscători şi fraţilor
noastre ? Ce sînt vorbele aspre de care ne fac serviciul acesta şi ne spun
judecată rostite la adresa celor de lîngă adevărul, atrăgîndu-ne atenţia asupra
noi ? Nu sînt, oare, toate acestea uneia sau alteia dintre primejdiile care
manifestări clare ale stării noastre de ne pîndesc în viaţă.
aparentă superioritate, de avansată Nu trebuie să ne socotim singuri
sfinţenie ? înţelepţi şi să spunem celor care, din
De multe ori, fără să ne dăm seama, ne dragoste, ne atrag atenţia asupra
gîndim la noi cu bunăvoinţă, ne primejdiei care ne aşteaptă : „Dumneata,
comparăm cu alţii şi ne vedem în multe ai totdeauna ceva de spus împotrivă ;
privinţe superiori lor, ne credem mai dar, mai lasă-mă domnule în pace ; vezi-
credincioşi şi mai sfinţi şi mai destoinici ţi de treaba dumitale" ; nu, ci,
în mîna lui Dumnezeu, în contrast cu dimpotrivă, să-i mulţumim pentru
alţii care nu sînt nici pe departe aşa cum serviciul lui din dragoste. Avem mare
sîntem noi; şi ce pericol ne paşte şi în ce nevoie unii de alţii ; sînt în viaţa noastră
primejdie ne aflăm atunci cînd îngăduim puncte negre pe care niciodată nu le-am
în mintea noastră astfel de gînduri vedea dacă n-am da voie Domnului Isus
fireşti. Domnul Isus îl cunoştea pe Petru, să folosească pe fraţi ca unelte pentru a
îi ştia slăbiciunea şi de aceea îl ne lumina. Ba, ar trebui să facem un pas
înştiinţează cu toată seriozitatea în miez mai departe şi să ne rugăm pentru
de noapte (versetele 27—30). această slujbă de dragoste.
Dacă după ce Domnul Isus i-a Dacă este adevărat că în noi, adică în
descoperit primejdia care avea să vină firea noastră pămînteas-că, nu este
peste el, Petru ar fi vegheat şi s-ar fi nimic bun, apoi atunci trebuie să fim
rugat ca Domnul să-1 păzească în recunoscători cînd ni se atrage atenţia
această primejdie, cu totul altfel ar fi ie- asupra unuia sau altuia din păcatele care
şit lucrurile. pentru noi a rămas încă ascuns.
Dar Petru nu numai că avea păreri Petru s-a supraapreciat socotind că nu
înalte despre el însuşi dar şi are nevoie de asemenea înştiinţări, de
desconsidera înştiinţarea serioasă şi aceea a căzut, lepădîndu-se de Domnul
solemnă a Domnului Isus şi în ce Isus.
groapă adîncă a căzut din pricina Dumnezeu să ne izbăvească de
aceasta ! această nebunească şi periculoasă
Cîţi sînt printre noi care, ca si Petru, preţuire de sine !
avem o părere greşită despre noi înşine. 2. Al doilea motiv al căderii iui Petru
Numai Domnul Isus ne cunoaşte bine, este acesta :
ne cunoaşte slăbiciunile, defectele, Petru a subapreciat pe vrăjmaş Petru era
pornirile, întreaga fiinţă. aşa de încredinţat de dragostea sa pentru
Şi Domnul Isus, în marea Lui Domnul Isus şi de tăria convingerilor
dragoste, prin Duhul Sfînt, ne sale, încît nici nu s-a gîndit la vrăjmaşul
înştiinţează şi ne ajută să ne vedem cum cu care i-a spus Domnul Isus că o să
ne vede El şi face lucrul acesta prin aibă a face.
Cuvîntul Său, dar şi prin unul sau altul Aceasta a fost o mare greşeală. Cît de
dintre fraţii noştri. clar îi spusese Mîntuitorul : „Petre,
Satana a cerut
De aceea, trebuie să fim re-
cunoscători Domnului Isus care

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 63


să vă cearnă ca grîul". „Satana a cerut picioare, după ce veţi fi biruit.
să vă încerce credinţa, să vă pună Ia toate."
probă credincioşia... Fii atent Petre !" Avem un vrăjmaş puternic Sfînta
Dacă Petru s-ar fi gîndit la acest Scriptură ne spune acest, lucru încă din
vrăjmaş, la puterea şi la şiretenia lui, primele ei pagini. De abia făcuse
atunci ar fi vegheat şi s-ar fi rugat. Dar Dumnezeu pe om, îl aşezase în grădina
nici prin gînd nu i-a trecut lui Petru să ia Edenului, că vrăjmaşul s-a şi arătat. El
aminte la aşa ceva. În timp ce Domnul nu putea să sufere ca omul să trăiască în
Isus Se ruga în grădina Ghetsimani, pace cu Dumnezeu, voia să nimicească
Petru dormea. Cum să aibă putere în această pace. Şi şi-a ajuns ţinta. în locul
ceasul încercării ? păcii a venit teama, în locul fericirii
Nu este oare aceasta şi greşeala copilăreşti a venit un cuget încărcat,
multora dintre copiii Iui Dumnezeu care amărăciune şi moarte.
nu se gîndesc deloc Ia vrăjmaşul David a căzut pradă vicleşugului lui
sufletului nostru, la puterea şi la clin pricina trîndăviei.
şiretenia lui ? Chiar Petru mai înainte fusese
Avem de a face cu un vrăjmaş învinuit de Domnul Isus că s-a
puternic care doreşte cu tot dinadinsul transformat într-o unealtă a Satanei care
să ne iacă să păcătuim intr-un fel sau să-L împiedice să meargă la cruce : „Să
altuî, pe noi, copiii lui Dumnezeu. te ferească Dumnezeu, Doamne, să Ţi
Şi sînt mulţi copii ai lui Dumnezeu se intîmple aşa ceva." „înapoia Mea
care, necunoscînd a'ceastă dorinţă a Satană !"
Celui Rău, păcătuiesc atît de des în Ce grozavă a fost lupta acestui
viaţă. vrăjmaş împotriva lui Iov ca să-1
Este necesar să luăm în serios pe despartă de Dumnezeu.
acest duşman. Puterea şi viclenia sînt In toate părţile vedem o mulţime de
armele Iui, pe pămînt nimic nu se poate suflete suferind înfrîngeri sub loviturile
măsura cu el. El nu doreşte altceva şi nu acestui domn al răutăţii. Nici un copil al
urmăreşte altceva decît ca noi, copiii lui lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu-i
Dumnezeu, să păcătuim într-un fel sau putem ţine piept nici măcar o clipă, fără
altul şi pentru aceasta vine fie cu răgetul ajutorul Lui.
leului, fie cu şiretenia şarpelui. Cu toate că pe cîmpul de luată se
Apostolul Pavel, care a văzut limpede aşează din distanţă în distanţă santinele,
uneltirile duşmanului, scria în EFESENI pentru ca duşmanul să nu poată lua prin
6.10-13 : „încolo, fraţii mei, întăriţi-vă surprindere pe cei ce luptă, unii copii ai
în Domnul şi în puterea tăriei Lui. îm- lui Dumnezeu consideră că n-au nevoie
brăcaţi-vă cu toată armătura lui de aşa ceva. Ei trăiesc în aşa fel, ca şi
Dumnezeu ca să puteţi ţine piept cînd s-ar afla în cea mai deplină pace cu
împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi vrăjmaşul de moarte al sufletelor
n-avem de luptat împotriva cărnii şi noastre. Să vegheze, să fie cu ochii în
sîngeJui, ci împotriva căpeteniilor, patru, să fie atenţi pe unde păşesc, cum
împotriva domniilor, împotriva vorbesc şi ce gîndesc, nu consideră
stăpînitori-Ior întunericului acestui veac, necesar lucrul acesta. Nu-i nici o mirare
împotriva duhurilor răutăţii, care sînt în că tocmai din această cauză, diavolul
locurile cereşti. De aceea luaţi toată face deseori şi pe copiii lui Dumnezeu
armătura Iui Dumnezeu ca să vă puteţi să păcătuiască.
împotrivi în ziua cea rea şi să rămîneţi în îndeosebi, el este foarte dibaci să
atace pe copiii lui Dumnezeu prin
surprindere. Dacă vezi mai

64 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1991


dinainte pe unde vine primejdia pu'.i să Să nu uităm că vrăjmaşul aşteaptă şi
te'pregăteşti şi să parezi lovitura. Dar pîndeşte clipa cînd privirea noastră nu
dacă vine pe neaşteptate ,dacă mascat este îndreptată spre Domnul Isus, cînd
de lucruri aparent nevinovate îşi aruncă am uitat de planurile lui şi, atunci, cu o
săgeţile otrăvite, apoi te loveşte şi te plăcere diabolică, îşi îndreaptă şoapta
răneşte înainte chiar să bagi de seamă. lui otrăvită şi ne face să păcătuim. Să nu
Deodată, într-un anumit cadru, ni se uităm că vrăjmaşul ştie cu precizie cînd
pune o întrebare Ia care răspunsul nu si cum să ne lovească. Puterea lui e
este uşor. Dacă am întîrzia o clipă cu mare si şiretenia lui este şi mai mare.
răspunsul, ca să ne îndreptăm privirea neavînd asemănare în privinţa aceasta
spre Domnul Isus, care este gata să ne pe pămînt. „De aceea să dăm Ia o
ajute în orice clipă, cu siguranţă am parte orice piedică si păcatul care ne
spune adevărul, numai adevărul. Dar, înfăşoară aşa de lesne şi să privim
minciuna ţîşneşte 'mai înainte ca să ţintă Ia Căpetenia şi Desăvîrşirea cre-
privim spre Izvorul puterii noastre. dinţei noastre." Să facem din Domnul
Aşa a fost cu Petru. întrebarea Isus scutul nostru, din atotputernicia
neaşteptată a slujnicei 1-a surprins aşa Lui, pavăza noastră. Să nu ne despărţim
fel ca el, nefiind pregătit la început, fără de El niciodată, în nici o clipă.
să vrea, a spus o minciună. Şi, după ce a 2. Al treilea motiv al căderii lui
spus minciuna, nu mai putea altfel — Petru este că el s-a aflat pe un teren
după socoteala lui — decît să adauge şi greşit.
pe a doua şi pe a treia. Locul lui nu era la focul din curtea
Din această experienţă amară si marelui preot. A fost o mare
aducîndu-şi aminte de lacrimile pe care nechibzuinţă din partea lui Petru. Cine
el le-a vărsat, Petru strigă către noi cei se duce în gura lupului este mîncat de
de azi : lup. Ca să depui mărturia de ucenic al
..Fiţi treji şi vegheaţi pentru că Domnului Isus, printre soldaţii romani
protivnicul nostru diavolul dă şi slujbaşii evrei poţi numai atunci cînd
tîreoale ca un leu care răcneşte si ai o însărcinare deosebită din partea lui
caută pe cine să înghită" (1 PETRU Dumnezeu. Altfel, trebuie să stai cît poţi
5.8). mai departe.
„împotriviţi-vă lui tari în credinţă... Dacă în Sodoma, în acea cetate a
Dumnezeu! oricărui har... vă va da nelegiuirii, Lot a avut o mare pagubă
putere şi vă va face neclintiţi" sufletească, în Ninive, o altă cetate a
(versetele 9—10).
păcatului şi nelegiuirii, Iona a fost o
N-au fost ,oare, şi în viaţa noastră, ca
şi la Petru, ceasuri cînd vrăjmaşul ne-a mare bine-cuvîntare pentru toţi cei de
luat prin surprindere ? acolo. Lot s-a dus în Sodoma fără o
Trebuie să învăţăm să ne îndreptăm chemare deosebită din partea lui
privirea spre Domnul Isus şi s-o ţinem Dumnezeu, împins de dorinţa de
astfel mereu îndreptată spre El. înavuţire ; de aceea n-a fost în stare să
Trebuie să învăţăm că numai Domnul dea nici o mărturie acolo, ci îşi chinuia
Isus ne poate păzi de orice cădere, sufletul în fiecare zi.
numai prin El ieşim biruitori în viată, Iona s-a dus, însă, în Ninive, trimis
numai dacă ne însoţeşte El putem face de Dumnezeu, mărturia lui făcînd o
paşi sănătoşi pe calea îngustă spre cer. mare trezire în cetate.

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 65


Uenicii Domnului Isus nu au ce Cîţi copii ai lui Dumnezeu au făcut şi
căuta la focul lumii acesteia. Dacă fac această experienţă, spre marea lor
totuşi se duc, sfîrşitul nu va fi altul durere !
decît lepădarea de Domnul Isus, Petru se afla pe un teren periculos. El
pentru că, în mod cert, cînd te duci se dusese singur în mijlocul acestor
acolo unde merge lumea, cînd îţi vrăjmaşi de moarte ai Domnului Isus,
hrăneşti sufletul cu roşcovele lumii, fără să fi fost trimis acolo de Dum-
ajungi să preferi plăcerile de o clipă nezeu, lucru care i-a adus înfrîn-gere. O
pe care le oferă lumea în locul ! de ar fi avut pe lingă el pe Ioan sau pe
bucuriei şi fericirii izvorîte din Iacov sau pe Andrei. Legătura frăţească
părtăşia continuă cu Domnul Isus, l-ar fi ferit de cădere.
ajungi sec, fără vlagă duhovnicească Cit de mare nevoie avem noi de
şi mereu la mina Celui Rău de a te legătura frăţească a copiilor lui
trînti 'a pămînt, de a te duce în Dumnezeu !
groapa căderii. Un spic de grîu ce stă singuratic pe
Cînd te apropii să-ţi încălzeşti cîmp este uşor încovoiat şi rupt de vînt
sufletul la focul lumii îţi arzi aripile şi şi nu mai poţi culege din el nici un rod.
în loc să zbori cîntînd de bucurie în Dacă stă împreună cu altele, atunci,
corul de biruinţă al lui Dumnezeu cu chiar dacă bate vîntul puternic, spicele
Domnul Isus, te tîrăşti ca un rob se sprijină unele pe altele şi nu se rup.
chinuit, amă-rît şi deseori cu ochii
plini de lacrimi, din cădere în cădere, — Va urma —
din ruşine în ruşine, din ruină în
ruină.

ISTORIOARE ŞI PILDE

VIATA UNUI COPIL


Părinţii, care sînt adevăraţi creştini masă, un verset din Biblie : „Nu voi
şi care cer un capii de la Dumnezeu, îl muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările
închină Lui, înainte chiar ca să se fi Domnului". (Psalmul 118.17) acesta
născut acest copil. . era răspunsul Domnului la rugăciunea
Astfel au făcut părinţii lui W. Cînd unor părinţi care au cerut cu stăruinţă
se rugau lui Dumnezeu să le dăruiască un copil închinat de mic Domnului.
un fiu, mai ziceau : „Doamne, să ni-1 Cuvântul care a bucurat atît de mult
dăruieşti viu, numai dacă Tu, care ştii pe părinţi la ziua lui de naştere, s-a
toate, vei vedea mai dinainte că acest adeverit într-un chip minunat. Dar, prin
prunc va fi odată copilul Tău". Lucrul cîte chinuri n-a trecut mititelul. La patru
cel mai de preţ pentru ei, era ca toţi
luni după naştere, s-a îmbolnăvit de tuse
copiii lor să fie de iniei copii ai lui
Dumnezeu. convulsivă. Şi îi era aşa de rău că din
clipă în clipă se credea că o să se înece
Ce bucurie mare, cînd, la 24
din pricina tusei. Dar cuvîntul : „nu voi
Octombrie 1902, pe lîngă cele trei muri, ci voi trăi..." era pururea în su-
fetiţe, veni şi cel dintîi băiat. Bucuria a fletul părinţilor. Şi n-a murit.
fost şi mai mare cînd tatăl a citit, după
obiceiul său, la

66 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1991


Căci, încă nu-i sosise ceasul. Trebuia spună : „îţi mulţumesc scumpul meu
să trăiască şi să vestească Cuvîntul Mîntuitor că nu mai cad". Aşa
Domnului. încredere avea el în Domnul Isus, că
După ce i-a trecut tuşea, s-a nu-L ruga să-1 păzească de cădere, ci
îmbolnăvit de paralizie. Ce chin pe el. îi mulţumea că nu a căzut.
La o vârstă cînd alţi copii aleargă veseli Ce putem învăţa, noi, cei mari, de la
de colo pînă colo, el stătea culcat pe acest copil ? învăţăm să ne încredem
jos.sau în căruciorul lui, fără să se cu totul, cu credinţă şi bucurie în
mişte. Se părea chiar că i se deformase mîna Domnului.
coloana vertebrală. Domnul Isus poate orice, nu-snai
In sfîrşit, la vîrsta de doi ani şi patru un lucru nu poate : să dezamăgească
luni, a făcut cei dinţii paşi. pe cei care se încred în El.
Era tocmai în ajunul Crăciunului. Ce Mama a mers odată cu toţi copiii la
dar pentru fericiţii părinţi ! Au plimbare. Soarele strălucea. Deodată
îngenuncheat şi au mulţumit lui cerul s-a întunecat şi au început să
Dumnezeu oare le-a dăruit această cadă picături de ploaie. Băieţelul, care
bucurie. nu împlinise încă trei ani, a tras mina
Dar, şi de atunci încolo, ca şi pînă lui din mîna mamei, a împreunat
acum, a rămas copilul rugăciunilor. minutele şi a zis : „Doamne Isuse, jă te
Odată a vrut să coboare şi el în rog, să nu vină ploaia. Amin". Şi, vesel,
pivniţă ca să ducă ceva acolo. a pornit înainte. Şi iată că norii s-au
Şi a căzut, nu pe scară, ci pe lîngă împrăştiat, cerul s-a înseninat şi n-a
balustrada scării drept pe pardoseala de plouat pînă cînd mama şi copilaşii au
piatră a pivniţei. Nu a fost rănit, dar, ajuns acasă.
după cîtva timp, începu să se bîlbîie, se Acest copil învăţase să se roage
vede din pricina spaimei. Era grozav să- pentru orice lucru.
1 auzi cum se bîlbîie. Cîteodată nu Nici nu-şi putea închipui viaţa altfel
înţelegeai o vorbă. A fost nevoie de decît cu rugăciune. Niciodată mama nu-
multă, multă rugăciune. Dacă era voia i dădea să mă-nînce, fără să se roage :
Domnului să vestească lucrarea Lui, „Doamne, binecuvîntează această mân-
atunci trebuia să-i dea putere ca să care". Mai tîrziu a învăţat să se roage
vorbească pe înţeles. singur. Aşa că acum era în firea lui să
Şi, Dumnezeu, care aude rugăciunile mulţumească pentru orice bucăţică de
noastre, a ascultat şi rugăciunea aceasta. pîine, pentru orice pahar de apă. Nu
L-a vindecat. 1-a luat, încetul cu putea altfel.
încetul, acest cusur. Mutarea părinţilor a adus o mare
Ce mare lucru cînd copiii au schimbare în viaţa lui. De unde zi şi
părinţi care se roagă, cînd cresc pe noapte, zi de lucru şi de sărbătoare,
înălţimile curate ale rugăciunii ! ieşea fum din coşurile fabricilor, se
Sărmanii copii care nu aud şi nu văd mutară în frumosul orăşel aşezat în
pe părinţii lor rugîn-du-se, ce milă mijlocul dealurilor, în mijlocul naturii
mi-e de ei. vesele şi înflorite.
Astfel creştea micul W. El vedea pe în timpul mutării, copiii fură duşi la
părinţii lui rugîndu-se pentru orice bunicii lor pînă să se pună în rînduială
lucru. A învăţat de timpuriu să oasa.
încredinţeze Domnului orice grijă. Cînd întreba cineva pe W., înainte de
Căderea de pe scara pivniţei îi arătase călătoria aceea : „Unde te duci, tu,
că acolo era o primejdie. De aceea nu acum ?", răspundea hotărât : „Acum
mai cobora pe acea scară, fără să plec la N., de la N.

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 67


la B. si de la B. în cer". fletească se va vedea necurmat de acum
Asa a şi fost. A plecat la N., de la N. la încolo în viaţa copilului. Unii oameni
B. şi de la B. în ... cer. La vîrsta de patru cred şi spun că e cu neputinţă ca un
ani şi jumătate, într-o dimineaţă, W. a copil să se dăruiască Domnului. O
spus părinţilor, cuvintele următoare din mare greşeală. Căci viaţa lui W. va
Evanghelie : "Prin aceasta vor cunoaşte dovedi tocmai că e cu putinţă. Astfel,
toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi din acea dimineaţă, el ştia hotărî: că e al
avea dragoste unii pentru alţi". (IOAN Domnului Hristos. Starea de faţă a
13.35) „Ce înseamnă un ucenic ?". Mântuitorului era o siguranţă vie pentru
întrebă copilul. Tatăl său răspunse : el, se încrede a în ea.
„Un ucenic e un om care merge după Puţin timp după moarte a bunicului,
Mîntuitorul şi face voia Lui". Copilaşul era Ia bunici si la N. îi plăeaa mult să
stătu pe gîn-duri şi zise : „Deci Satana dea da inîncare păsărilor ei dintr-o
nu " ucenic, dar toţi oamenii sînt uce- colivie. într-o dimineaţă, găsi o pasăre
nici, nu e aşa ?" ,.Nu, nu", i se răspunse, moartă în colivie. Bunica zise celeilalte
„nu toţi oamenii sînt ucenici ; sînt mulţi, păsări : „Sărmană păsărică, acum eşti şi
care nu vor să meargă după Domnul tu singură ca mama-mare Dar W. se
Isus, nu vor să facă voia Lui". Copilul uită lung la ea şi zise mirat : „Ce spui,
zise hotărît : ..Cînd am să fiu eu mare. mamă-mare ? Tu nu 'eşti singură ; nu e
am să fiu un ucenic". „Dacă vrei să fii Domnul Isus lîngă tine ?"
un ucenic, nu e nevoie să aştepţi pînă Ce mare e harul Mîntuilorului
vei fi mare", răspunse tatăl. „Domnul nostru ! Ce grijă duioasă are El faţă de
Isus a spus : „Lăsaţi copilaşii să vină la copii ! Nici un copil nu e prea mititel şi
Mine, si nu-i opriţi, căci împărăţia ce- prea neînsemnat în ochii Lui, tuturor le
rurilor este a celor ca ei". „Da", dăruieşte marea Lui dragoste. Cum a
răspunse W., „vreau să fiu şi eu, dar nu îngrijit Bunul Păstor pe W., pe oiţa Lui,
ştiu cum". Tatăl îl chemă ia el, îl luă în cum 1-a păzit, cum 1-a călăuzit, cum 1-
patul lui şi-1 întrebă dacă făcuse păcate. a purtat în braţele Sale !
Da, ştia foarte bine, că făcuse multe lu- Cu aceeaşi dragoste, cu acelaşi har
cruri, care nu-i plăceau Domnului Isus. cu care a primit El pe micul W., va
De pildă, nu voia să bea siropul care i se primi şi pe copilul tău, iubită mamă.
dădea cînd era răcit. Adu-1, numai, la El, pe braţele
„Dar dacă îti porunceşte Mîntuitorul credinţei şi ale rugăciunii, culcă-I pe
să bei siropul, ce vei face ?" „Atunci îl sinul Lui, şi El îţi va primi copilul, îl
beau cu plăcere". Astfel tatăl său îl făcu va primi ca pe copilul Lui, fii sigură
să priceapă ce e păcatul şi ce e as- de tot. nu te îndoi !
cultarea. Părinţii apoi se rugară cu el. Şi tu, copilul meu, vezi cum a primit
băieţelul se rugă şi el şi dărui Domnului Mîntuitorul pe micul W., ca pe un
inimioara si voinţa lui, în toată ucenic al Lui, aşa vrea să te primească
nevinovăţia sufletului său. Ochii mamei şi pe tine. Nu vrei să-i spui şi tu :
erau plini de lacrimi. Dumnezeu le as- „Doamne Isuse, iartă-mi toate păcatele,
cultase rugăciunea lor fierbinte : „Nu-1 pri-meşte-mă ca pe copilul tău, care
lăsa să se nască viu, dacă nu se hotăreste merge după Tine, care Te ascultă şi face
pentru Tine". voia Ta ?" Cum S-ar bucura Domnul
Iată că acum W. era ucenicul Isus !
Domnului. Da. Domnul îl primise ca El te primeşte. Viaţa ta va fi tot aşa
ucenicul Lui. Această stare su- de frumoasă şi de bine-cuvîntată ca
viaţa Iui W.

68 ADEVĂRUL CREŞTIN 3 1991


CUTIA CU ÎNTREBĂRI
Poate fi înnoit cel căzut de la credinţă ? (EVREI 6.1—8)
Istoria Bisericii vorbeşte despre nişte contra Duhului Sfînt, dar aproape ca
credincioşi care, pe baza locului păcatul contra Duhului Sfînt, dacă nici
acestuia de la Evrei 6, nu mai voiau să Dumnezeu nu mai are ce să le facă
aibă niciodată nici o legătură cu unul pentru ca să-i aducă la o stare bună.
căzut de ia credinţă, căci ziceau că un Aceia au văzut lucrările lui Dumnezeu,
astfel de om este cu neputinţă să fie în- au căpătat impresii adînci, dar n-au
noit iarăşi. N-ar fi de mirare ca şi între ajuns pînă la naşterea din nou. Dum-
noi să fie unii care să se oprească la un nezeu nu mai foloseşte noi mijloace
astfel de loc şi, cînd vor avea a face cu pentru ei. Astfel ei ajung un pămînt care
un căzut de la credinţă, să spună : „Te-ai a fost udat, dar na produs decît spini şi
dus, nu mai este scăpare pentru tine. mărăcini ; pe un astfel de pămînt nu-1
focul te aşteaptă !" Despre cine este aşteaptă decît blestemul focului.
vorba aici ? Este vorba despre oameni A cădea într-un păcat este un lucru, şi
născuţi din nou sau este vorba despre a te lepăda, însă, cu totul de Domnul
altfel de oameni'? Hristos este altceva. Ei bine, oamenii
Să luă n lucrurile unul cîte unul şi să aceştia pînă acolo ajungeau, că se lepă-
nu fim nişte cititori grăbiţi ai Cuvîntului daţi de tot de Domnul Hristos. Ei sînt
lui Dumnezeu. asemănaţi cu sămînţa căzută în locuri
Este nevoie să ţinem seama că ar easta stîncoase : au auzit Cu-vîntul ,1-au
este Epistola către Evrei. „— Da, dar s-a primit îndată cu bucurie ,dar n-au avut
scris şi pentru noi", va zice oricine. rădăcină în ei înşişi, ci au ţinut pînă la o
Negreşit că şi pentru învăţătura noastră vreme ; şi cum a venit un necaz sau o
s-a scris ea ; dar ,ca să dobîndim în- prigoană, s-au lepădat îndată de el.
ţelesul adevărat, trebuie să ne socotim în Să luăm însă cuvintele unul cîte
locul celor dintii cititori epistolei. Cine unul.
erau aceia? Erau evrei care veniseră în „Să lăsăm adevărurile începătoare ale
legătură cu Evanghelia, avuseseră parte lui Hristos şi să mergem spre cele
de unele lucruri minunate prin desăvârşite", înseamnă să lăsăm abc-ul
Evanghelie. Trăiau, însă, în vremuri de şi să trecem mai departe. Să înaintaţi tot
prigoană. Nici nu apucaseră să treacă mai mult pentru că dacă nu înaintaţi,
de-a binelea de partea Domnului Isus, staţi po ioc ; iar dacă staţi pe loc, puteţi
că şi venise prigoana peste ei. cla înapoi.
Atunci, din pricina prigoanei, mulţi Orice credincios trebuie să înainteze
dădeau înapoi, lucru care aduce ocară şi în cunoştinţă şi în viaţă. Amîndouă
asupra Evangheliei. Ei ajungeau pînă trebuie să meargă mînă în mînă ; căci
acolo încît se lepădau de Domnul Dus dacă nu înaintezi în cunoştinţă, nu
ca de un înşelător, ca de un Mesia fals, înaintezi nici în viaţă. Cîteodată
si se întorceau de unde plecaseră • în cunoştinţa o ia înainte şi viaţa rămâne
iudaism. Ei făceau să fie batjocorit pe urmă ; altădată viaţa o ia înainte şi
Domnul Hristos. Săvîrşeau, astfel, un cunoştinţa rămîne pe urmă. Să cauţi să
păcat care nu era cunoşti voia lui Dumnezeu ca să o
trăieşti ; şi trăind
3 1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 69
voia Iui Dumnezeu, să-L cunoşti pe El înţelegeau feluritele spălări despre care
tot mai bine. citim la Marcu 7.
„Să lăsăm adevărurile începătoare „Punerea mîinilor" era de obicei în
ale lui Hristos şi să mergem spre cele legătură cu botezul pentru primirea
desăvîrşite, fără să mai punem din nou Duhului Sfînt (ca la Sa-mariteni).
temelia pocăinţei de faptele moarte şi a Din lucrurile începătoare făceau
credinţei în Dumnezeu, învăţătura parte şi „învierea morţilor" şi „judecata
despre botezuri, despre punerea veşnică". Nu mai stăruim asupra acestor
mîmilor, despre învierea morţilor şi lucruri, care sînt la îndemîna tuturor,
despre judecata veşnică". zice scriitorul epistolei, şi vom trece —
Iată lucrurile de la încăput. Să dacă va voi Dumnezeu — la iele
trecem, deci, de la ele la alte lucruri mai desăvîrşite.
adînci. „Să nu mai punem din nou „Cei ce au fost luminaţi odată..."
temelia". Temelia se pune ca să se Este vorba de lumina minţii, nu a
zidească deasupra ei casa. La aceia inimii. Nu este puţin lucru să capete
fusese pusă temelia, aveau lucrurile cineva lumină în mintea sa, să ştie cine
începătoare. este şi ce este, să ştie cine este
„Pocăinţa de faptele moarte". Dumnezeu şi ce a făcut El pentru noi,
să se vadă măcar în parte că este
„Faptele moarte" sînt faptele făcute păcătos, să ştie că Dumnezeu Se ocupă
înainte de a veni în legătură cu
de noi... Citi, ascultînd Evanghelia, se
Evanghelia, fapte care te întinează, cum
luminează într-o privinţă sau alta şi zic
întina pe unul din Vechiul Testament
adeseori : „Acum, m-am luminat !" ?
atingerea de un mort : Ele sînt făcute Chiar dacă lumina n-a pătruns decit
din evlavie lumească şi socotite ca în minte, nu este un lucru de lepădat.
plăcute lui Dumnezeu. Fapte de acestea Mintea este ca antreul casei : ca să intru
am făcut cu toţii, unii mai mult. alţii mai în casă, trebuie să trec prin antreu.
puţin, fără pocăinţă şi fără credinţă. Şi
Atîtea lucruri bune, adevărate, se ves-
de ele trebuie să te pocăieşti, ca şi de
tesc prin Evanghelie şi atîţia iau
păcate pentru că tocmai elavia aceasta cunoştinţă despre ele şi sînt satisfăcuţi
lumească a fost pentru mulţi dintre noi o de lumina care s-a produs în mintea lor.
piedică pentru întoarcerea noastră la „Au gustat darul ceresc".
Dumnezeu. Unii spun că darul acesta ar fi
„— Dar ce, eu nu fac cutare lucru, nu Domnul Isus, căci pe El L-a dat Tatăl.
mă rog, nu mă închin, nu ţin ce am Alţii spun că darul acesta ceresc este
apucat ?, zic de obicei oamenii, cînd creştinismul. In adevăr, aceşti evrei,
sînt îndemnaţi să vină la Domnul Isus. despre care- este vorba aici, au putut să
„Credinţa în Dumnezeu" face şi ea vadă, în comparaţie cu religia lor,
parte din lucrurile începătoare. Am avut creştinismul ca un dar ceresc, un dar de
această credinţă în Dumnezeu, cum au la Dumnezeu, pentru că dă naştere la o
avu t-o şi evreii, dar foarte întunecată şi viaţă cu totul superioară faţă de
adeseori greşită. iudaism.
„învăţătura despre botezuri" „S-au făcut părtaşi Duhului Sfînt",
sau despre spălări. Unii dintre farisei se nu ca persoană locuind în ei, nu ca
botezau în fiecare zi. Venind în legătură pecete, nu ca arvună, ci ca putere, ca
cu Evanghelia, aceştia ziceau : „Dar ce, influenţă, ca lucrare a Duhului Sfînt.
să ne botezăm cu botezul lui Hristos ?"
Sau poate că prin acest cuvînt se

70 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1991


Este starea -pe care au avut-o ca „răstignesc din nou, pentru ei pe Fiul
ucenicii Domnului de cînd a suflat lui Dumnezeu şi-L dau să fie
asupra lor, zicînd : „Luaţi Duh Sfint" şi batjocorit". Din pricina prigoanei, au
pînă cînd au primit pe Duhul Sfînt ca renunţat de tot la Domnul Hristos, s-au
persoană, care a venit să locuiască in ei întors în iudaism, mărturisind cu aceasta
ca imr-un templu. (Faptele Apostolilor că Domnul Hristos este un Mesia fals,
2). un înşelător. Atunci, ceilalţi aveau în
La începutul Bisericii, Duhul Simt aceasta o pricină de a batjocori pe
lucra cu multă putere, cum se vede, de Domnul Hristos. In-torcîndu-se în
pildă, în Epistolele către Corinteni. iudaism, ei spuneau cu aceasta că bine
Adunarea din Corint era bogată în au făcut cei ce L-au răstignit, fiindcă El
darurile Duhului Sfînt. Ei bine evreii de a fost un înşelător. In felul acesta,
care este vorba aici, au văzut aceste influenţau în rău şi pe alţii şi-i făceau
daruri, s-au făcut părtaşi lor, au fost "să se întărească în împotrivirea lor.
profund impresionaţi de lucrarea pe care „Cînd un pămînt este adăpat de
Duhul Sfînt o făcea între credincioşi. ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte
„Au gustat Cuvîntul cel bun al lui o iarbă folositoare celor pentru care este
Dumnezeu". lucrat, are parte de binecuvîntare de la
Asta nu însemna numaidecît Biblia, Dumnezeu". Aceeaşi ploaie cade, însă,
pentru că pe atunci n-o aveau, părţile şi peste un pămînt care nu produce decît
Bibliei nu erau încă strinse toate la un spini şi pălămidă. Mulţi se găsesc sub
loc, ci un cu-vînt sau altul, un adevăr aceeaşi ploaie a Evangheliei, dar pentru
sau altul din partea lui Dumnezeu, un unii ea este binefăcătoare, căci dă de un
euvînt sau altul care le-a mers la inimă. pămînt roditor, rodeşte roadă Duhului şi
Puterile veacului viitor". „Veacul este binecuvîntat; alţii însă, n-aduc decît
viitor" este împărăţia de o mie de ani. spini şi pălămidă. Ei bine, un astfel de
Atunci se vor face multe minuni. Evreii pămînt „este lepădat şi aproape să fie
aceia văzuseră minuni în adunare, lucru blestemat, si sfîrşeşte prin a i se pune
care i-a uimit. foc."
Nu se vede la ei o adevărată pocăinţă, De mare răspundere se încarcă
o credinţă vie, o legătură strînsă cu cineva care aude Cuvîntul lui
Domnul Hristos, nici Duhul Sfînt Dumnezeu şi nu ia lucrurile în serios !
locuind în ei şi aducînd roadă. Ei au Locul acesta stă în legătură cu un alt
fost, deci, mlădiţe în Domnul Hristos, loc tot din Epistola către Evrei, loc tot
clar numai cu mintea sau nu'mai au aşa de greu şi care poate fi şi el greşit
pretins că sînt ; dar neaducînd roadă, înţeles.
sînt tăiate (loan 15.2), se usucă, sînt „Căci dacă păcătuim cu voia după ce
strînse, aruncate în foc şi ard (loan am primit cunoştinţa adevărului, nu mai
15.6). rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci
„Şi care totuşi au căzut". N-au căzut pe doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi
cale, ci alături de ea, peste parapet. văoaia unui foc, care va mistui
„Este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi peprotivnki" (10.26—27). Putem să
şi aduşi la pocăinţă". Dumnezeu nu mai întrebuinţăm greşit un astfel de cuvînt şi
are ce să mai întrebuinţeze pentru a-i să zdrobim de tot un suflet car? totuşi ar
aduce la El. Imposibilitatea este însă de dori să se întoarcă din nou la
partea lor, pentru că li se împietresc Dumnezeu. „—Ai păcătuit cu voia ?" îl
inimile. Ei ajung în starea întrebi. „—Da, cu voia", răspunde

3/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 71


el ; „am ştiut că este păcat, şi totuşi l- sebi, la întîia Epistolă a lui loan
am făcut". „— Atunci s-a terminat, nu sînt date unele semne ale naşterii din
mai este scăpare", adaugi tu, zdrobind nou, dar ele nu alcătuiesc o lege, încît
un suflet care ar putea să fie ridicat şi în să poată zice : „Ai asta, ai asta, gata,
care Dumnezeu chiar îşi va fi început eşti născut din nou ; n-ai asta, n-ai
lucrarea de ridicare, pentru că i-a pus în cealaltă, nu eşti născut din nou." Nu
suflet dorinţa să se ridice. merge aşa Naşterea c'in nou nu este
Şi cu privire la aceste cuvinte, de ceva mecanic, ci o experienţă perso-
acelaşi lucru trebuie ţinut seama : nală.
pentru Evrei. Adîncul unui suflet numai Domnul-
Dar poate vei zice : „Dar şi pentru Dumnezeu îl cunoaşte ; El cercetează
nor este scris". inima şi rărunchii. Noi n-am putea să
„— Este sigur că şi noi putem să dăm nimănui un certificat că este
învăţăm de aici. Care este însă cazul ? născut din nou sau nu. Noi atît putem
Tu, evreu care ai venit în legătură cu să vedem : dacă cineva umblă
Evanghelia, ai căzut, nu pe cale, ci călăuzit de Duhul Sfînt şi stăruieşte în
alături de cale. Le-pădînd ce ţi s-a dat, sfinţenie şi ascultare. Odată ce în
te întorci între cei ai tăi, mărturisind că suflet a mărturisit cu cuvîntul şi cu viaţa
te-ai înşelat, că Domnul Isus Hristos nu că este copil al lui Dumnezeu, ştim că
este Mesia cel adevărat, ci un Mesia nu cu noi are a face, ci cu El. Dacă
fals. In felul acesta, te-ai lepădat de vedem pe un astfel de suflet umblînd în
jertfa care a fost adusă odată pentru tot- sfinţenie înaintea lui Dumnezeu şi
deauna. Ştii prea bine că fără vărsare de trăind călăuzit de Duhul lui Dumnezeu,
sînge nu este iertare. Ce jertfă crezi tu atunci ne bucurăm unii do alţii şi ne
că mai poate aduce Dumnezeu ? Cînd vom ajuta să sporim în viaţa cu
va veni Domnul Isus Hristos, nu va mai Dumnezeu.
veni ca să Se aducă jertfă, ci cu slavă. Să nu vă apucaţi să tălmăciţi
Deci, altă jertfă, afară de aceea care a Cuvîntul lui Dumnezeu, într-un fel
fost adusă odată pentru totdeauna nu care ar zdrobi un suflet căzut în
este. Dacă, din pricina prigoanei, pe păcat şi în care Dumnezeu poate că
care nu vrei s-o porţi, te lepezi de ceea vrea să lucreze încă. Ca să nu greşiţi,
ce ţi-a pus înainte Dumnezeu, nu mai recunoaşteţi mai degrabă că nu ştiţi, că
poţi fi primit, pentru că altă jertfă, în aţi citit aceste cuvinte, vi s-au lămurit,
afară de aceea, care a fost adusă, nu dar că ele nu sînt pentru oricine ca să le
se mai aduce. Atunci nu mai rămîne înţeleagă bine.
decît „o aşteptare înfricoşată a Este datoria noastră să îmbăr-
judecăţii şi văpaia unui foc, care va bătăm pe orice suflet căzut, cînd
mistui pe protivnici". vedem că vrea să urmeze Domnului
întrebarea de căpetenie este dacă Hristos. Este mai bine aşa decît să i-o
un suflet care zice că a crezut, este rezetăm deodată că nu mai poate fi
născut din nou. îndeo- primit şi să-1 lăsăm în deznădejde.
Teodor POPESCU

APARE LA DOUA LUNI SUB CONDUCEREA


UNUI COLEGIU DE REDACŢIE

COSTUL UNUI ABONAMENT ANUAL ESTE DE 90 LEI PRIN CONT


NR. 45.10.10.32 LA B.C.R. FILIALA SECTOR 5
BUCUREŞTI

Tipărit la R0MCART S.A. — Bucureşti