Sunteți pe pagina 1din 24

4/1991

ANUL 22 IULIE
SERIE NOUĂ <9> AUGUST

ADEVĂRUL
CREŞTIN
FOAIE DE ZIDIRE SUFLETEASCA
„Eu sînt calea, adevărul şi viaţa"
(Ioan 14.6)

CUPRINS
1. DE CE TREBUIE SA NE POCĂIM ?
2. AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (VIII)
3. STAREA CEA MAI ÎNALTA A
VIEŢII DE ÎNVIERE (I)
4. ESTE INEVITABIL CONFLICTUL ÎNTRE
GENERAŢII ?
5. ÎNFRÎNGERE (II)
6. ISTORIOARE ŞI PILDE
— MOŞ VASILE
7. CUTIA CU ÎNTREBĂRI
— CE ÎNSEAMNĂ
„RODUL MUNCII SUFLETULUI LUI" ?

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA :
BISERICA EVANGHELICA ROMANA
BUCUREŞTI 5, STR. OAROL DAVILA, NR. 48, COD
76207, TELEFON : 15.79.68 — 31.10.04
DE CE TREBUIE SĂ NE POCĂTM ?
(FAPTELE APOSTOLILOR 17.30)
Sînt cel puţin cinci motive foarte luta necesitate a naşterii din nou, prin
importante : Duhul Sfînt, pentru a intra în veşnica
1. Mai întîi, deoarece Domnul Isus împărăţie a lui Dumnezeu, Domnul Isus
nu recomandă, ci porunceşte : foloseşte această formulă : „Adevărat,
„Pocăiţi-vă !" adevărat vă spun că dacă nu se naşte
In numeroase alte locuri din cineva din apă şi din Duh nu poate să
Biblie, pocăinţa este exprimată sub intre în împărăţia Iui Dumnezeu." (Ioan
formă de poruncă. Iată cîte-va 3.5)
exemple : Exprimarea sub formă de porunca sau
Celor veniţi pe malurile Iordanului „ Adevărat, adevărat vă spun" este
ca să fie botezaţi, Ioan Botezătorul le echivalentă cu „Atenţiune, atenţiune,
zice : „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia urmează o idee de care depinde destinul
cerurilor este aproape" (Matei 3.2). nostru veşnic" ; de aceea, exprimarea la
„Pocăiţi-vă...", strigă apostolul imperativ a pocăinţei, trebuie să ne dea de
Petru mulţimii adunate în ziua cea gîndit, trebuie să ne facă să privim cu
mare a pogorîrii Duhului Sfînt deosebită seriozitate cuvintele lui
(Faptele Apostolilor 2.38). Dumnezeu.
în Areopagul din Atena, în faţa 2. Apoi, trebuie să ne pocăim,
filozofilor greci, apostolul Pavel deoarece prin pocăinţă ieşim din moartea
striga marea proclamaţie : spirituală în care ne ţin păcatele.
„Dumnezeu nu ţine seama de
vremurile de neştiinţă şi porunceşte, Prin pocăinţă scăpăm de moartea
acum, tuturor oamenilor de spirituală şi de consecinţele veşnice ale
pretutindeni să se pocăiască" (Faptele păcatului.
Apostolilor 17.30). Âşa cum spune Cuvîntul lui
Porunca pocăinţei nu trebuie să o Dumnezeu, un nepocăit este un
înţelegem în sensul că Dumnezeu ne condamnat spiritual, în sensul că, datorită
obligă să ne pocăim. Dumnezeu nu a păcatelor, omul este despărţit de viaţa
obligat pe Adam să rămînă ascultător care este numai în Dumnezeu. Ori, fără
şi să nu mă-nînce din fructul oprit în viaţă din Dumnezeu sînteim cadavre am-
minunata grădină a Edenului şi nu ne bulante. O expresie dură, dar adevărată. Şi
obligă nici pe noi la pocăinţă. este mai bine să te supui acum şi să te
Dumnezeu ne-a creat fiinţe libere şi pocăieşti, de-cît să te trezeşti prea tîrziu,
ne respectă libertatea. dînd dreptate lui Dumnezeu. Iată ce spune
Forma imperativă ,poruncitoa-re El : „Voi eraţi morţi în păcatele si
prin care Biblia redă în anumite greşeli'e voastre" (Efeseni 2.1).
pasaje pocăinţa ne spune, deci, cît de Ce înfiorător este un cadavru biologic !
important este să ne pocăim. Şi să ştii că nu este cu nimic mai hidos un
cadavru spiritual. Ce direct vorbeşte
Ori de cîte ori Biblia vrea să ne Dumnezeu spunînd : „Iţi merge numele
atragă atenţia asupra unei probleme că trăieşti, dar eşti mort" ! (Apocaliipsa
deosebit de importante foloseşte 3.1)
imperativul sau o altă formulă, ca de
exemlplu expresia : „Adevărat, Este în interesul tău să mori
adevărat vă spun", după care urmează
ideea deosebit de importantă.
De pildă, vorbind despre abso-
74 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991
în păcatele tale ? Ţii neapărat să rămîi moartea nu înseamnă inexistenţă.
un cadavru spiritual pentru veşnicie, Cuvîntul lui Dumnezeu spune că
cînd poţi deveni o fiinţă vie cu o viaţă imoartea înseaimnă separare. Moartea
înfloritoare, grandioasă şi veşnică ? fizică înseamnă separarea sufletului
„Intoarceli-vă, întoarceţi-vă de la de trup, iar moartea spirituală
calea voastră cea rea, pentru ce vreţi înseamnă despărţirea sufletului de
să muriţi, voi, casa lui Israel ?", Dumnezeu.
spune Dumnezeu prin proorocul Iadul nu înseamnă anihilare,
Ezechiel, iar eu doresc să-ţi adresez dispariţie, ci o existenţă veşnică în
aceeaşi întrebare, ţie, scump suflet : „— chinurile grozavei despărţiri de
De ce vrei să mori în păcatele tale, de Dumnezeu.
ce te urăşti de moarte în aşa măsură Da, cel mort are o existenţă, dar
încît refuzi iertarea Domnului Hristos, separată de Dumnezeu, de aceea • în
de ce nu-ţi doreşti viaţa veşnică versetele 1 şi 3 din Apocalisa 3 stă
împreună cu Creatorul universului şi cu scris :
miliardele Lui de îngeri ? „Ştiu faptele tale : că îţi merge
Te rog ascultă cu atenţie cuvintele pe numele că trăieşti, dar eşti mort...
care ţi le adresează direct şi personal Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi
Stăpînul universului : „Pe viaţa Mea, auzit / Ţine şi pocă-ieşte-te !".
zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc Din aceste versete rezultă că prin
moartea păcătosului, ci să se întoarcă pocăinţă scăpăm de moarte
de la calea lui şi să trăiască". spirituală. Păcatul este moartea care
Creatorul nu se referă, aici, la moartea ne desparte de Dumnezeu.
fizică, în primul rînd, ci la moartea Prin pocăinţă scăpăm de păcate,
spirituală. scăpăm de moarte.
Trăirea în păcate te desparte de Cel pocăit nu mai moare de-cît
Dumnezeu şi de viaţa Lui veşnică. biologic. Moartea biologică este o
Păcatele ne deschid drumul spre simplă garderobă binevenită în care
veşnica despărţire de tot ce este sfînt, depunem veşmintele putreziciunii unui
frumos, plăcut şi este groaznic să-ţi trup în continuă descompunere ca să
petreci veşnicia în întunericul din îlmbră-căm un trup de slavă veşnică.
afara lucrării lui Dumnezeu, unde va Iată ce spunea omul lui Dumnezeu,
fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor. Pavel, în această privinţă : „Ştiu în
Dacă nu te desparţi de păcate prin adevăr că dacă se desface casa
pocăinţă şi primirea Domnului Isus, pămîntească a cortului nostru
tu rămîi un cadavru spiritual. Să fii trupesc, avem o clădire în cer de la
sigur, Dumnezeu nu va duce cu Sine în Dumnezeu, o casă care nu este făcută
rai nici un mort spiritual, după cum noi de mînă, ci este veşnică" (2 Corinteni
nu locuim cu mortul, indiferent cît de 5.1).
dragă ne-a fost persoana în timp ce Foarte multe persoane sînt atît de
trăia. departe de realităţile Sfintei Scripturi.
Legea cadavrelor este ca ele să fie Unii se înfioară numai la ghidul
îngropate pentru a nu deveni un focar morţii biologice, în loc să se
de infecţie. Pe acelaşi considerent îngrozească de moartea spirituală în
cadavrele spirituale vor fi alungate la care sînt.
distanţă astronomică de lumea slavei şi Cîţi se înfioară la gîndul că vor fi
a fericirii dumnezeieşti. depuşi într-o groapă, dar nu se
Dorim să accentuăm adevărul că, înspăimîntă la gîndul că vor fi alungaţi
din punct de vedere spiritual, în teribilul iad veşnic ?
O ! Doamne, deschide ochii celor ce
nu văd toate acestea, pînă

4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 75


nu este prea tîrziu şi să-L primească pe şi a fost găsit." (Luca 15.21—24) Da,
Domnul Isus, ca Mîntuitor personal acesta este omul : un mort spiritual, un
pentru a dobîndi prin El adevărata viaţă, pierdut, un inexistent pentru lumea lui
viaţa veşnică. Dumnezeu.
3. In al treilea rînd, prin pocăinţă 4. Apoi, prin pocăinţă se pri-
scăpăm de cancerul sufletului. meşte iertarea de păcate.
Boala care inspiră cea mai mare Fără pocăinţă vom avea de a face cu
teroare, azi, pe pămînt, este cancerul. un Dumnezeu sfînt şi dreipt, care nu
Un domn relata îngrozit unui "medic poate ierta păcatul. El pedepseşte
creştin următoarele : „Domnule doctor, păcatul cu moartea.
(medicul mi-a apus că soţia mea are Datorită păcatelor sale, împăratul
cancer. Domnule doctor, înnebunim !" Mânase a fost dus în lanţuri în robia
într-adevăr, cuvîntul şi gîndul la babiloniană, dar, cînd s-a căit de
cancer a devenit o teroare şi o spailmă păcatele sale şi le-a părăsit, Dumnezeu
pentru omenire. Dar, ştiaţi că este un S-a îndurat de el, 1-a iertat, 1-a scăpat
cancer mult mai grav ? Da, există. Este din robie si 1-a readus acasă (2 Cronici
păcatul. Păcatul este un cancer mult mai 33).
grav şi infinit mai periculos, deoarece Şi de pe tine vor cădea lanţurile
cancerul biologic ucide un trup muritor robiei spirituale, atunci cînd vei cere
,pe cînd păcatul ne separă pentru veci de Domnului Hristos iertare, şi vei părăsi
Dumnezeu. orice păcat.
Păcatul ne desparte pentru totdeauna Aşa cum a putut îndrepta mîna
de cea mai minunată şi inteligentă Fiinţă uscată a omului venit la El în Templu,
din univers. la fel Hristos Domnul te va putea scăpa
Să fii despărţit de imamă, de tată, de fiu şi pe tine de orice neputinţă, dacă
sau de soţ este greu ; dar a fi despărţit apelezi la El.
de Creatorul, de Cel ce există prin El Biblia ne spune că Domnul este
Însuşi, de Cel ce a creat miliardele de îndurător şi milostiv, îndelung răbdător
galaxii, de Cel ce a creat miracolul vieţii şi bogat în bunătate. Numai că
,de Fiinţa care întreţine, susţine şi Dumnezeu nu poate ierta decît pe cel
conduce totul, să pierzi ocazia să fii cu care se pocăieşte, adică pe cel care îşi
El şi ca El şi să cunoşti tainele regretă şi îşi părăseşte păcatele.
universului, ale vieţii, ale Lui personal ? Nici apostolul Petru n-ar fi fost iertat
Este înfiorător să te ştii pentru totdeauna de păcatul lepădării sale de Domnul
despărţit de Dumnezeu ! Este groaznic Hristos, dacă nu şi-ar fi plîns păcatul.
să ţi se strige în ziua judecăţii : „Pleacă Da, Biblia arată că Petru s-a lepădat de
de la Mine că nu te cunosc. Ai ţinut mai Domnul Hristos cu jurăminte şi
mult la cancerul păcatelor tale, decît la blesteme, dar arată şi regretul, durerea
Mine." şi lacrimile sale. Petru si-a plîns
Fiul risipitor, după ce se po-căieşte, păcatele cu amar (Matei 26.75).
se întoarce acasă la Tatăl său şi declară : 5. Şi ,în sfîrşit, trebuie să ne
„Tată, am păcătuit împotriva cerului şi pocăim deoarece numai pocăinţa
împotriva Ta, nu mai sînt vrednic să mă face ca jertfa de pe cruce să
chem fiul Tău... Dar Tatăl a zis robilor aibă efect în viaţa noastră.
Săi: acest fiu al meu era mort şi a înviat; Domnul Isus Hristos a venit pentru
era pierdut toţi oamenii. Păcatele tuturor oamenilor
dinaintea şi din timpul Lui şi a celor de
după El ,adică şi ale noastre, apăsau
76 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991
greu asupra Mîntuitorului. Iar legea Dumnezeu, care rămîne în veac (1
dreptăţii lui Dumnezeu cerea în mod Petru 1.23—25).
imperios ca păcatele să fie pedepsite cu Prin Cuvîntul Scripturilor mi se
moartea indiferent asupra cui ar fi, întăreşte hotărîrea să tmă pocăiesc, să-
indiferent de cine este vorba. Iar dacă mi părăsesc păcatele şi, tot prin Ouvînt,
ne ierta de păcate fără să ne mi se măreşte credinţa prin care li
pedepsească, Dumnezeu ar fi încetat primesc pe Domnul n Isus Hristos ca
să mai fie sfînt şi drept. Iată de ce a Mântuitor personal.
murit Domnul Hristos. Iar în momentul în care îl accept pe
Domnul Isus Hristos nu mîn-tuieşte El devin o nouă creaţie care va moşteni
pe nimeni în mod automat şi lumea spirituală a lui Dumnezeu şi a în-
obligatoriu, căci noi nu sîntem roboţi, ci gerilor Lui. Prin ipocăinţă condamn
persoane libere. păcatele, iar prin credinţă devin o
Domnul Isus Hristos poate salva pe creaţiune dumnezeiască, nemuritoare.
oricine, dar jertfa Lui are el'ect numai Da, cerul şi iadul încep, aici, pe
în viaţa aceluia care recunoaşte că El a pămînt. Dacă cineva nu ştie dacă se
purtat păcatele lui şi a murit în locul lui. duce cu siguranţă în cer la Dumnezeu
Jertfa de pe cruce înfăptuită de ,înseamnă că nu s-a pocăit de păcate
Domnul Isus, are efect doar în viaţa şi nu L-a primit pe Domnul Isus prin
acelei persoane care zice : „Doamne credinţă.
Isuse, mă doare orice păcat pe care l-am Scump suflet ! Au avut loc în fiinţa
săvîrşit, căci ştiu că din cauza păcatelor ta aceste două procese spirituale :
mele, din dragoste pentru mine Tu ai pocăinţa şi credinţa ?
murit pe cruce ca să mă salvezi." Dacă nu, şi te iubeşti în adevăr, dacă
Pe baza jertfei Domnului Isus de la te doreşti fericit nu nu numai pentru
cruce, Dumnezeu poate ierta pe vremea scurtă de cîţiva ani pe pămînt, ci
oricine care recunoaşte, regretă si îşi pentru vremuri fără sfîrşit în veşnicii,
părăseşte păcatele. cere chiar acum, aşa cum eşti, lumina
Dumnezeu poate face jertfa Fiului prezenţei lui Dumnezeu, să te înfiori şi
Său să aibă efect doar pentru cei care se să te ruşinezi de păcatele tale, ca să vezi
pocăiesc. ce serioase motive ai ca să regreţi tre-
Nici un moment nu trebuie să uităm cutul şi să părăseşti imediat viaţa trăită
că pocăinţa faţă de Dumnezeu trebuie fără Dumnezeu.
unită cu credinţa în Domnul Isus. Spune din toată inima : „Doamne,
Regretul şi părăsirea păcatelor nu Dumnezeule, ajută-mă să-mi văd
mîntuieşte fără credinţa vie în Domnul păcatele. Nu cu indulgenţa cu care mi Ie
Hristos-Mîntuitorul, ca Salvator văd părinţii, prietenii, sau eu însumi, ci
personal. Iar credinţa este deschiderea cu ochii sfinţeniei Tale care condamnă
pentru Domnul Isus Hristos prin unirea chiar şi gîndul întinat. Te rog dă-mi
cu El ca Stăpîn, Suveran al vieţii sincere lacrimi şi durere pentru păcatele
prezente şi veşnice. Această primire se mele, care Te-au bătut în cuie pe cruce
face prin Duhul Sfînt, pe baza şi te rog să-mi dai şi credinţa vie ca să
cuvîntului divin, care este sămînţa lumii mă deschid pentru Tine, Stăpîn, Creator
spirituale. De aceea este atât de şi Mîntui-tor. Doamne, mîntuieste-mi
important să citeşti Biblia, să memorezi sufletul."
versete cheie şi să meditezi asupra Şi, fie ca Domnul să răspundă la
acestui Cuvînt sfînt. rugăciunea ta sinceră !
Biblia ne spune că am fost născuţi
din nou prin Cuvîntul lui
4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 77
AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (VIII)
AUTORITATEA TRUPULUI
(1 CORIMTENI 12.12—21 ; MATEI 18.15—28)

AUTORITATEA ÎŞI GĂSEŞTE CEA MAI BUNĂ


MANIFESTARE ÎN TRUP

Cea mai bună manifestare a Hristos şi Biserică poate să exprime


autorităţii lui Dumnezeu se află realizată perfect noţiunile de autoritate şi
în trupul Domnului Hristos, Biserica. Cu ascultare. Căci Dumnezeu nu a chemat
toate că Dumnezeu a stabilit în lume un Biserica să fie o instituţie, ci a ordonat-
anume sistem de autorităţi, nici una din o în aşa fel ca să fie trupul Domnului
aceste relaţii (guvernatori-popoare, Hristos. Noi imaginăm Biserica, adesea,
părinţi-copii, soţi-soţii, stăpîni-slujitori) ca o adunare de credincioşi uniţi în
aceeaşi credinţă sau o întîlnire de
nu pot permite autorităţii să se exprime persoane care se iubesc, dar Dumnezeu
desăvîrşit. Prin faptul că numeroasele vede lucrurile altfel. Biserica reprezintă
autorităţi care guvernează păimîntul sînt desigur unirea în aceeaşi credinţă şi
toate instituţiona-lizate, există mereu dragoste, dar ea este mai ales un trup.
posibilitatea să se vadă numai o Biserica este trupul Domnului
aparenţă de supunere, pe cînd iniima Hristos, şi Domnul Hristos este Capul
poate da la iveală un sentiment de Bisericii. Relaţiile existente între părinţi
revoltă. Nu se poate niciodată stabili, cu şi copii, între stă-pîni şi servitori, între
adevărat, dacă oamenii ascultă ordinele soţi şi soţii se pot rupe, în timp ce capul
autorităţilor lor, din toată iniima sau fizic şi trupul său sînt inseparabile. Ele
numai din vîrful buzelor. De asemenea, sînt una pentru totdeauna. în acelaşi fel,
este greu să se spună dacă copiii ascultă Domnul Hristos nu poate fi, în nici un
sincer sau nu de părinţii lor. De aceea, fel, separat de Biserică. Autoritatea şi
supunerea fală de autoritate nu poate fi ascultarea care s-au găsit în Domnul
perfect ilustrată de modul în care copiii Hristos şi în Biserică sînt desăvîrşite
îşi ascultă părinţii, servitorii-stăpînii, şi depăşind orice alte manifestări de
cetăţenii unei ţări-autorităţile ţării autoritate şi ascultare.
respective. Dacă autoritatea lui In ciuda dragostei pe care părinţii pot
Dumnezeu nu poate fi stabilită fără s-o aibă faţă de copiii lor, ei sînt
supunere, ea nu poate exista nici dacă înclinaţi să folosească nepotrivit
această supunere nu vine din inimă. autoritatea lor. De asemenea,
Toate aceste exemple de supunere sînt guvernatorii pot emite ordine
apreciate în contextul relaţiilor umane.
In consecinţă, ele sînt limitate în timp şi discutabile sau stăpînii pot abuza de
supuse despărţirii. Este clar că nu se autoritatea lor asupra slujitorilor lor.
poate găsi în aceste exemple o supunere In această lume, autoritatea şi
absolută şi desăvîrşită. ascultarea se manifestă totdeauna
Singură relaţia dintre Domnul într-o manieră imperfectă. Aceasta
este raţiunea pentru care

78 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991


Dumnezeu doreşte să stabilească o pronunţat de Dumnezeu, în timp ce a
autoritate şi o ascultare desă-vîrşite în doua este o idee concepută în Duhul
Domnul Hristos şi în Biserică, Domnul lui Dumnezeu. Porunca trebuie să fie
Hristos fiind Capul şi Biserica trupul. exprimată, în timp ce voia poate să
Se ajunge pînă-ntr-acolo că unii părinţi rămînă tăcută. Domnul Isus a acţionat
îşi rănesc copiii, unii soţi-soţiile lor, unii în acord cu voia lui Dumnezeu-Tatăl,
stăpîni-servitorii şi unii guvernatori- dar şi cu Cuvîntul Său.
cetăţenii ipe care-i conduc. Dar nici un în acelaşi fel, Dumnezeu trebuie să
cap nu face rău propriului său trup. acţioneze în poporul Său, astfel încît
Autoritatea capului nu este supusă gre- relaţia care există între Domnul Hristos
şelii, căci ea este desăvîrşită. Şi, de şi Biserică să fie o copie conformă cu
asemenea, este desăvîrşită şi ascultarea modelul relaţiei existente între Dum-
capului de către trup. Din moment ce nezeu-Tatăl şi Hristosul Său. Dumnezeu
capul concepe o idee, degetele se pun în trebuie să continue să lucreze în noi,
mişcare, cu armonie şi în tăcere. pînă cînd noi vom asculta de Domnul
Voia Iui Dumnezeu este ca noi să Hristos după cum Domnul Hristos a
manifestăm o ascultare completă. El ascultat de Tatăl.
nu va fi satisfăcut pînă cînd nu ne va Prima fază a lucrării lui Dumnezeu
aduce la acelaşi grad de ascultare pe constă în a face ipe Domnul Hristos
care îl manifestă trupul faţă de cap. Capul Bisericii.
Acest principiu merge mai departe Dumnezeu va continua să lucreze în
decît ceea ce poate reprezenta relaţia noi pînă cînd vom asculta instantaneu
existentă între soţ şi soţie, căci ambii de voia Sa, fără să fie nevoie ca Duhul
reprezintă entităţi bine definite. Dar în Sfînt să ne pedepsească (disciplineze).
Domnul Hristos ,aceste două noţiuni A treia fază constă în a face din
sînt una : căci El este atît autoritatea cît împărăţia acestei lumi împărăţia
şi ascultarea. Ele sînt una în El. Nu este Domnului nostru şi Hristo-sului Său.
la fel în lume, unde autoritate şi Prima fază a fost deja îndeplinită şi a
ascultare sînt două lucruri bine separate. treia urmează să se îndeplinească.
Capul şi trupul sînt una. Pentru ca Noi ne găsim astăzi în faza a doua.
trupul să se pună în mişcare, este Este absolut necesar ca ea să se
suficient un efort foarte uşor din partea împlinească înainte ca a treia fază să
capului. Trupul poate astfel să se mişte poată apărea. Sîn-tem noi ascultători
graţios la un simplu impuls al capului. astfel încît Dumnezeu să poată
Acesta este felul de ascultare care îi este acţiona cum doreşte El în vieţile
plăcut lui Dumnezeu şi nu felul de noastre, sau sîntem totdeauna
supunere pe care îl manifestă copiii faţă neascultători şi constituim un obstacol
de părinţii lor, soţiile faţă de soţii lor ; în calea voinţei Sale ?
ceea ce Dumnezeu doreşte, este Dumnezeu a încercat deja să-Şi
ascultarea pe care trupul o manifestă stabilească autoritatea în univers, şi
faţă de cap. Ce diferenţă este între cheia care-I poate permite să ajungă la
această ascultare şi supunerea care aceasta este Biserica. Biserica este
decurge din subjugare ! ţinută în centru. Ea serveşte ca stîlp.
Cînd un om învaţă mai bine ce este Prin aceasta, noi putem spune că
ascultarea, atunci el descoperă diferenţa Dumnezeu ne acoperă cu o mare slavă.
care separă porunca lui Dumnezeu de Căci pe umerii noştri se află
voia lui Dumnezeu. Prima este un responsabilitatea manifestării autorităţii
cuvînt lui Dumnezeu.

4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 79


ESTE NATURAL Şl PLĂCUT CA
TRUPUL SĂ ASCULTE DE CAP

Dumnezeu a vrut ca trupul şi capul să persoane care nu ascultă decît de


posede, în măsură egală, aceeaşi viaţă şi ordine. Nu este potrivit să acţionezi
aceeaşi natură. Este cu totul natural ca astfel, căci în spatele poruncii sau
trupul să asculte de cap. De fapt, ordinului se află voinţa, şi, în voinţă,
neascultarea nu-şi poate găsi locul într- legea de viaţă. Şi, ascultarea desăvîrşită
o astfel de relaţie. Este natural, de nu poate fi decît aceea care ascultă de
exemplu, ca mîna să se ridice cînd a legea de viaţă. Nu se poate considera
primit instrucţiuni în acest sens din ascultare decît aceea care se
partea capului ; dacă mîna nu răspunde, manifestă ca trupul faţă de cap.
aceasta dovedeşte că trupul nu merge Ascultarea forţată nu poate fi re-
normal. Tot astfel, Duhul de viaţă pe cunoscută ca o formă de ascultare.
care Dumnezeu ni L-a dat este acelaşi Domnul ne-a aşezat în trupul Său, în
cu cel pe care-1 are Domnul. Şi natura sînul căruia există o unire completă şi o
vieţii noastre este aceeaşi cu cea pe ascultare desăvîrşită. Este minunat să
care o are El. De aceea în El nu există vezi înţelepciunea Duhului Sfînt
nici o posibilitate de neînţelegere şi de manifes-tîndu-se în membrii Săi, care nu
neascultare. sînt tocmai conştienţi de faptul că ei
în trupul nostru fizic, unele mişcări constituie mădulare diferite, căci relaţia
sînt conştiente, în timp ce altele sînt care-i uneşte este total indivizibilă şi
automate, căci capul şi trupul sînt astfel coordonarea lor desăvîrşit armonioasă.
unite încît ascultarea înţelege dintr- Cîteodată, este chiar inutil ca noi să
odată ceea ce faci conştient şi ceea ce gîndim să coordonăm funcţiunile diferi-
faci automat. telor mădulare. Nu este posibil ca omul
Este posibil, de exemplu, să respiri să exprime armonia care există între
foarte profund şi de o manieră mădulare. Dar să veghem să nu devenim
conştientă sau să respiri natural, fără să un mădular bolnav sau care determină
acorzi nici o atenţie. neînţelegeri. Dacă trăim într-adevăr sub
Inima noastră bate în mod automat. autoritatea lui Dumnezeu, trebuie să fim
Ea nu aşteaptă pentru aceasta nici un capabili să ascultăm cît mai natural cu
ordin. Aceasta este ascultarea vieţii. putinţă, în rezumat, putem afirma că
Capul solicită ascultare din partea Biserica este un loc unde nu se
trupului fără zgomot şi fără obligaţii manifestă numai părtăşia fraţilor şi
particulare, fără conflict şi în cea mai surorilor, ci şi autoritatea lui Dumnezeu.
desăvîrşită armonie. Dar sînt astăzi
multe

A TE ÎMPOTRIVI AUTORITĂŢII MĂDULARELOR


ÎNSEAMNĂ A TE ÎMPOTRIVI CAPULUI
Deşi se manifestă cîteodată într-o subordonate unul altuia. Mîna dreaptă
manieră directă, autoritatea trupului se şi mîna stîngă nu sînt în comunicare
poate manifesta, şi o face adesea, şi în directă una cu cealaltă, căci capul este
mod indirect. Trupul este subordonat cel care le pune în mişcare. Mîna stîngă
capului dar, în plus, diferitele sale nu poate în nici un caz să dirijeze mîna
mădulare se ajută reciproc şi sînt dreaptă, şi vice-versa. Mîna

80 ADEVĂRUL CREŞTIN 4 1991


nu poate ordona ochilor să privească, limitată. Ochiul nu poate decît să vadă,
căci ea nu face decît să informeze capul mîna nu poate decît să lucreze, şi
şi să-i lase lui grija de a da ordinele sale piciorul nu poate decît să meargă.
ochilor. De aceea, se poate spune că Trebuie să învăţăm, deci, să
toate diferitele mădulare sînt la fel de acceptăm funcţiunile celorlalte
aproape faţă de cap. Tot ceea ce face un mădulare. Mai ales, nu trebuie să
mădular este atribuit capului. Cînd ochii refuzăm funcţiunea unui alt mădular.
mei privesc, eu sînt cel care priveşte. Şi Căci, dacă piciorul respinge mîna, este
este la fel atunci cînd merg sau cînd ca şi cum ar respinge capul. Şi, dacă
lucrez. Putem, deci, trage concluzia că acceptăm autoritatea unui membru, este
frecvent, judecata mădularului este ca şi cum am accepta autoritatea
judecata capului. Mîna nu .poate vedea capului. Prin intermediul părtăşiei
prin ea însăşi. Ea trebuie să accepte ju- frăţeşti, toate celelalte mădulare pot
decata (raţionamentul) susţinut de ochi. deveni autoritate a capului. Cu toate că
Căci mîna nu poate cere capului să funcţia mîinii în trupul fizic este relativ
privească sau să vadă prin ea. importantă, ea trebuie să accepte funcţia
Cu siguranţă, de aici rezultă greşeala piciorului, cînd trebuie să meargă. De
comisă de un mare număr de copii ai lui asemenea, mîna nu poate recunoaşte
Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem în culorile, de aceea trebuie să accepte
celelalte mădulare autoritatea capului.
autoritatea ochiului. Funcţiunea fiecărui
Funcţia fiecărui mădular este
mădular constituie autoritatea sa.

BOGAŢIILE DOMNULUI HRISTOS


CONSTITUIE O AUTORITATE

Este imposibil să constitui un trup cu cepte ajutorul celorlalte mădulare.


un singur mădular. Noi toţi trebuie, Acesta este motivul pentru care se
deci, să acceptăm poziţia de simplu sărăceşte puţin cîte puţin şi sărăceşte şi
mădular şi să acceptăm munca biserica. Autoritatea nu este decît o altă
înfăptuită de celelalte mădulare. Tot expresie a bogăţiilor Domnului Hristos.
ceea ce ceilalţi văd şi aud este Căci numai acceptînd funcţiunile
considerat ca şi cum aş fi fost eu cel îndeplinite de către ceilalţi-accep-tîndu-
care am văzut şi am auzit. A accepta le autoritatea-pot fi primite bogăţiile
lucrarea celorlalte mădulare în- întregului trup. A te supune autorităţii
seamnă a accepta bogăţiile, averea, celorlalte mădulare înseamnă a
tezaurul capului. Nici un mădular nu- poseda bogăţiile lor. Nesupunerea
şi poate oferi luxul de a fi independent, antrenează sărăcia. „Dacă ochiul tău
pentru că el nu este decît un mădular al este bun, tot trupul tău va fi plin de
trupului ; tot ce fac celelalte mădulare lumină." (Matei 6.22). Dacă urechea ta
este considerat ca lucrarea tuturor este bună, tot trupul tău va auzi.
mădularelor şi, în consecinţă, ca Noi înţelegem, adesea, greşit şi ne
lucrarea trupului. imaginăm că autoritatea este un lucru
Problema pe care trupul o în- care ne apasă, ne chi-nuie, ne face rău
tîlneşte astăzi, vine din faptul că mîna şi ne cauzează probleme. Dumnezeu nu
vrea neapărat să vadă, atunci cînd are o astfel de idee despre autoritate. El
ochiul deja a văzut. Fiecare se se serveşte de autoritate pen-
încăpăţînează să facă totul prin el
însuşi, fără să ac-
4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 81
tru a acoperi (a remedia) o lipsă din Maniera în care Dumnezeu acordă
partea noastră. Raţiunea pentru care harul Său îmbracă două aspecte :
El a instituit autoritatea este că vrea cîteodată, deşi rar, El ni-1 acordă direct
să răspîndească bogăţiile Sale peste noi ; dar, în cea mai mare parte a timpului,
şi să răspundă la nevoile celor slabi. El El ne dă bogăţiile Sale într-o manieră
nu vă va lăsa să aşteptaţi decenii şi să indirectă-adică Dumnezeu aşează
traversaţi tunele întunecoase şi zile deasupra dumneavoastră, în Biserică,
sumbre, înainte de a nu fi capabili să fraţii şi surorile, care au mai multă
vedeţi prin voi înşivă. Căci, aşteptînd maturitate spirituală, pentru ca să le
astfel, veţi conduce pe mulţi alţii în puteţi accepta deciziile, ca şi cum ele ar
aceeaşi stare de întuneric. In realitate, emana de la dumneavoastră înşivă.
veţi deveni atunci ca acei orbi care vor Aceasta vă face capbil să luaţi în stăpî-
să conducă pe alţi orbi. Cîte pagube nire bogăţiile lor, fără a mai trece,
faceţi voi să îndure cauza lui Dumnezeu dumneavoastră înşivă, prin experienţele
! Dumnezeu lucrează în viaţa celuilalt lor dureroase. Dumnezeu a depozitat în
pînă la capăt, astfel ca să îl poată stabili Biserică o mare cantitate de har ; dar El
ca autoritate peste dumneavoastră, cu continuă să acorde mereu fiecărui
scopul de a vă face să învăţaţi ascultarea creştin o cantitate particulară de har,
şi de a vă permite să intraţi în posesia a asemănător imaginii fiecărei stele care
ceea ce dumneavoastră nu aţi posedat posedă propria sa strălucire. Iată pentru
încă niciodată. Bogăţia acestui om care ce se poate afirma că autoritatea
este aşezat mai presus de poartă cu ea bogăţiile Bisericii.
dumneavoastră devine bogăţia Bogăţia fiecărui mădular este aceea a
dumneavoastră. Dacă vreţi să treceţi pe tuturor mădularelor. A te răzvrăti
deasupra acestui procedeu divin, veţi revine la a alege calea sărăciei. A te
rămîne constant departe, înapoia reali- împotrivi autorităţii revine la a arunca
zării acestei persoane. mijlocul de a primi harul şi bogăţia.

DISTRIBUIREA FUNCŢIUNILOR
ÎNSEAMNĂ ŞI DELEGAREA AUTORITĂŢII
Cine îndrăzneşte să nu se supună acest ochi îl priveşte. O astfel de
autorităţii Domnului ? Să ne amintim că distribuire a funcţiunilor echivalează cu
autoritatea mădularelor, pe care o delegare de autoritate. Ea reprezintă
Dumnezeu a stabilit-o în trup, trebuie să totodată autoritatea capului. Şi dacă
fie totodată respectată. Dumnezeu a unit celelalte mădulare apreciază că trebuie
mădularele într-un ansamblu armonios, să vadă ele însele, atunci se fac vi-
şi faptul de a refuza ajutorul novate de răzvrătire. Să nu fiţi niciodată
celorlalte mădulare înseamnă a te nechibzuiţi, pe punctul de a vă crede
răzvrăti. Se întîmplă ca Dumnezeu să atotputernici.
folosească un anume mădular într-o Amintiţi-vă totdeauna că nu sînteţi
manieră directă, dar, în anumite circum- decît un mădular. în consecinţă,
stanţe, El foloseşte pe cineva pentru a trebuie să acceptaţi ceea ce fac
purta de grijă de nevoile acestui ceilalţi. îndată ce vă supuneţi unei
mădular. In timp ce capul dirijează autorităţi vizibile, sînteţi în desăvîrşită
ochiul spre ceea ce trebuie să privească, armonie cu capul, prin faptul că cel care
tot trupul trebuie să accepte tabloul pe are de cine purta de grijă, poartă în el
care propria sa autoritate. Oricine a

82 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991


primit un dar (o vocaţie, un talent) are o s-o respingă. Cea mai mare parte a
funcţiune, şi oricine are o funcţiune are oamenilor doresc să vadă autoritatea lui
o autoritate. Ochiul este singurul care Dumnezeu exercitîn-du-se în mod
poate vedea ; de aceea, avînd nevoie să direct, dar, adesea, lui Dumnezeu îi
vedeţi, trebuie să vă supuneţi autorităţii place să stabilească autorităţi indirecte
ochiului şi să-i primiţi ajutorul. sau delegate, de care El ne cere să as-
Funcţiunea pe care o dă Dumnezeu este cultăm. Căci, prin intermediul lor,
o autoritate. Iată pentru ce nimeni nu putem primi ajutorul spiritual de care
trebuie avem nevoie.

VIAŢA ÎNSĂŞI FACE VIATA UŞOARĂ

Pentru lume, este greu să asculte, dacă învăţăm bine în Biserică,


căci ea nu vede în ascultare o problemă problemele îmlpărăţiei, ale lumii şi ale
de viaţă. Aşa a fost cu poporul Israel. universului vom putea fi îndrăzneţi,
Dar noi, care avem o relaţie de viaţă, hotărîţi.
găsim că este greu să nu ascultăm. în trecut, autoritatea şi ascultarea
Există o unitate interioară — în viaţă şi erau de natură obiectivă, adică era vorba
duh, căci Duhul Sfînt conduce şi de o supunere exterioară faţă de o
controlează toate lucrurile. autoritate care era tot exterioară. Astăzi,
In timp ce noi ne supunem unii autoritatea este un lucru viu şi lăuntric.
altora, ne bucurăm de odihnă şi Autoritatea şi ascultarea, ambele se
fericire. Dar dacă noi încercăm să ducem întîlnesc în trupul Domnului Hristos.
singuri toată greutatea sarcinii, vom într-o clipă, ele devin subiective şi unite
obosi repede. Cînd, dimpotrivă, într-una singură. Aceasta este expresia
greutatea este distribuită între mai multe cea mai nobilă a autorităţii lui
mădulare, noi ne simţim mult mai Dumnezeu.
odihniţi. Cîtă pace resimţim în timp ce Autoritatea şi ascultarea îşi cunosc
Domnul Isus ne potoleşte. Noi facem împlinirea în trup. Atunci, să le lăsăm să
experienţa unei reale emancipări se zidească în această direcţie, adică în
(eliberări), atunci cînd ne supunem trup. Căci, dacă noi nu le admitem ast-
autorităţii celorlalte mădulare.
fel, nu le vom realiza în nici o altă parte.
Dimpotrivă, dacă vrem să ne punem în
locul altuia, vom fi continuu în situaţia Domeniul în care noi trebuie să
de a ne forţa. A te supune, a asculta este experimentăm autoritatea este trupul.
ceva natural ; a nu asculta este ceva Capul (sursa autorităţii) şi mădularele
artificial, dificil, greu chiar. (avînd fiecare funcţiunea lor proprie, în-
Domnul ne cheamă să învăţăm deplinindu-şi lucrarea unii faţă de alţii
ascultarea în trup, în Biserică şi, de ca autorităţi delegate şi ascultînd
asemenea, în căminul nostru şi în lume. totodată de autoritate), se găsesc toate în
Dacă noi învăţăm bine această ascultare sînul Bisericii. Dacă nu recunoaştem
în chiar trupul nostru, nu vom încerca autoritatea, aşa cum ea se manifestă, nu
nici o greutate în celelalte domenii. In este nici un alt mijloc pus la dispoziţia
Biserică trebuie să începem să facem noastră.
ucenicia ascultării. Căci acolo este locul
de împlinire, ca şi locul de punere la — Va urma —
încercare. Dacă nu reuşim în acest
mediu, nu vom reuşi nicăieri în altă
parte. Dar Watchman NEE

4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 83


STAREA CIA MAI ÎNALTĂ A
VIEŢII DE ÎNVIERE
— Romani 6 —

Deşi titlul de mai sus este destul de Hristos în Dumnezeu, acum este în stare
grăitor, nu e de prisos să aducem cîteva să aibă părtăşie cu suferinţele Domnului
lămuriri suplimentare, avîndu-se în Hristos şi să fie socotit ca şi cum ar fi
vedere că moartea faţă de păcat este TE- suferit chiar el moartea şi învierea îm-
MELIA pe care se sprijină trăirea vieţii preună cu El, dar manifestate în trup
noastre de înviere, a vieţii de părtăşie cu faţă de alţii („Astfel că, în noi lucrează
Domnul Hristos înviat, duipă ce a sufe- moartea, iar în voi viaţa" — 2
rit calvarul crucii. Corinteni 4.12).
Moartea faţă de păcat a trupului Este absolut de mare importanţă ca
nostru, realizată iprin moartea pe cruce a aceste două aspecte descrise mai sus să
Domnului Isus în locul nostru, are şi o fie înţelese temeinic şi în ordinea lor
altă însemnătate ,legată tot de cruce, corectă de către copiii lui Dumnezeu,
deosebită de aceea din Romani 6. pentru că, dacă credinciosul îşi închipuie
Despărţirea credinciosului faţă de păcat numai că e gata să moară ' faţă de păcat,
se face prin tmoartea împreună cu cînd, de fapt, el a murit într-adevăr faţă
Domnul Isus („căci cine a murit, de de păcat, el nu va obţine niciodată
drept, este izbăvit faţă de păcat") şi biruinţa asupra păcatului. De asemenea,
trebuie să fie un adevăr trăit, aşa cum dacă credinciosul scăpat de sub robia
trăim respirînd aerul sau încăl-zindu-ne păcatului (în sensul de la Romani 6) nu
cu razele soarelui. Astfel, fiind mort faţă trăieşte urmările morţii faţă de păcat,
de păcat, credinciosul scapă din robia adică o lucrare nouă, roditoare şi
acestuia (un mort mai poate păcătui ?) şi dătătoare de viaţă, e] este în pericol să
trăieşte acum, înaintea lui Dumnezeu, în devină aspru şi închis în sine şi, astfel,
Hristos Isus ca o făptură nouă („Căci să nu reuşească să trăiască într-un duh
dacă este cineva în Hristos este o smerit şi zdrobit, aşa cum doreşte
făptură nouă, cele vechi s-au dus : iată Dumnezeu.
că toate sau făcut noi" — 2 Co-rinteni De asemenea, credinciosul nu trebuie
5.17). numai să cunoască cele două aspecte
Strîns lipit de Domnul, el este „un (moartea faţă de păcat (Romani 6) şi
Duh cu El", viaţa sa fiind ascunsă cu părtăşia suferinţelor Lui şi a morţii Lui
Hristos în Dumnezeu. (Filipeni 3.10): ...„şi să-L cunosc pe El
Dar, acum ,se pune întrebarea : cum şi puterea învierii Lui şi părtăşia
se va arăta această viaţă ascunsă — suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea
viaţa lui Hristos —, cum trebuie ea cu moartea Lui"), ci trebuie ca ambele
trăită ? Acest subiect vom căuta să-1 aspecte să fie tot timpul prezente, îm-
dezvoltăm în continuare. Recitiţi preună, în orice copil al lui Dumnezeu.
Romani 6, 6—11. Nu trebuie să ne depărtăm niciodată
Legat cu putere de aceste făgăduinţe, de temelia tare a morţii faţă de păcat, ci
ca temei al despărţirii lui de păcat, dimpotrivă, să ne adîncim în trăirea
credinciosul a cărui viaţă este ascunsă acestui
cu Domnul

84 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991


adevăr pentru a dovedi realitatea celor lipeni 3.10 duce la depărtarea de adevăr
scrise la Romani 6.6, realitate actuală şi a multor copii ai lui Dumnezeu. In
nu o experienţă sufletească consumată. înţelepciunea lui Dumnezeu, Crucea
Altfel, păcatul va pune stăpînire pe noi * Domnului
prin vicleşuguri şi forme ascunse ce nu
le-am numi păcat. Numai prin * Cititorul să ia seama că atunci, cînd
rămânerea fermă pe temelia morţii faţă întîlne.şte cuvîntul „Cruce" are să înţeleagă
de păcat, Duhul lui Dumnezeu poate să
răstignirea pe cruce a Domnului Isus.
dea la iveală ceea ce este păcat înaintea
lui Dumnezeu şi să determine pe
credincios să înlăture orice păcat. „Deci Hristos, este temelia adevărului pe care
păcatul să nu mai domnească în se sprijină şi se completează toate
trupul vostru muritor şi să nu mai celelalte adevăruri. Ea este miezul
ascultaţi de poftele lui" (Romani Sfintei Scrispturi. Toate ramurile
6.12).'Numai pe temelia morţii adevărului, cele vechi şi cele noi, sînt
împreună cu Domnul Hristos putem legate de acest punct central şi de la el
spune şi noi : ...„noi cei vii, totdeauna se revarsă întreaga lumină şi putere de
sîntem daţi Ia moarte din pricina lui viaţă către Biserică. Prin urmare, este
Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se uşor de observat că mintea omenească
arate în trupul nostru muritor" (2 este neputincioasă şi nu poate să
Corinteni 4.11). Cele două aspecte înţeleagă dintr-odată şi în întreaga lor
trebuie să meargă împreună. In legătură întindere toate aspectele variate şi
cu păcatul, noi ne socotim morţi adîncimile infinite a ceea ce înseamnă
împreună cu Domnul Hristos, fiind Crucea Golgotei. Cînd prin Duhul şi
astfel „morţi faţă de păcat" şi trăind harul lui Dumnezeu ajungem să
faţă de Dumnezeu „în Isus Hristos, cunoaştem ceea ce credeam că este
Domnul nostru". în legăturile noastre întregul adevăr, ne dăm seama, abia
cu alţii, noi acceptăm părtăşia atunci, că sîntem doar la marginea între-
suferinţelor Domnului Hristos şi gului ocean al înţelepciunii nepătrunse a
moartea noastră împreună cu El, astfel lui Dumnezeu. Iată de ce apostolul
încît viaţa Lui curge în noi către o lume Pavel spune despre mesajul lui
muribundă. Dumnezeu cu privire la Cruce : „Voi
„Şi să-L cunosc pe EL şi puterea prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi
învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi voi nimici priceperea celor pri-
şi să mă fac asemenea cu moartea Lui" cepuţi". Rezultă de aici că înţe-
— scria apostolul neamurilor în scrisoa- lepciunea celor înţelepţi este de puţin
rea sa către Filipeni. Un credincios a folos, deoarece Crucea cuprinde
scris : „Viaţa de înviere este totuna cu adîncimile înţelepciunii lui Dumnezeu şi
moartea împreună cu El ; înviem fiindcă numai Duhul Sfînt le poate dezvălui (1
El a înviat. Sîntem slobozi fiindcă Corinteni 1.18 ; 2.4).
sîntem în braţele Eliberatorului. Pîrghia însemnătatea Crucii nu poate fi
vieţii de înviere rămîne tot crucea şi, înţeleasă decît în măsura în care o trăim
cînd am înviat împreună cu El, în viaţa de zi cu zi.
înseamnă, de asemenea, că am şi murit Există ceea ce se numeşte „latura
obiectivă", care cuprinde lucrarea
împreună cu El".
Domnului Hristos prin moartea Sa pe
Lipsa de înţelegere, prin trăire, a cruce — lucrare completă, desăvîrşită şi
celor scrise de Pavel în Fi- terminată pentru toţi cei ce cred.
înţelege-
4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 85
rea treptată a acestei lucrări de către a fi un teren alunecos pentru omul
credincioşi constituie „latura firesc, la fel cum erau şi în zilele lui
subiectivă" (sau „experimentală"). De Pavel.
aceea, vorbind despre Cruce, trebuie să
amintim de fiecare dată de care din Duhul Sfînt însoţeşte mesajul divin al
aceste două aspecte vorbim, ca să nu fim Crucii către poporul lui Dumnezeu
înţeleşi greşit. însă, chiar în Biserica lui pentru că primirea şi însuşirea lui de
Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu către credincios sînt necesare pentru
ne poate călăuzi în această lucrare a împlinirea dorinţelor Domnului înălţat
Dum-nezeului-Om ,deoarece Crucea nu
este o lucrare potrivită cu înţelepciunea în slavă fată de Biserica Sa.
acestei lumi. Chiar cuvintele „cruce" şi
„sînge" par
Va urma

ESTE INEVITABIL CONFLICTUL


ÎNTRE GENERAŢII ?
Intre membrii aceleiaşi generaţii de te între fraţii în vîrstă, membri ai unei
credincioşi dintr-o adunare se stabileşte generaţii, şi - fraţi tineri, membri ai unei
tacit un mod specific de înţelegere a alte generaţii. Unii văd lucrurile îritr-un
Cuvîn-tului lui Dumnezeu, de apreciere fel, alţii văd lucrurile în alt fel.
a valorilor şi de trăire a vieţii de fiecare Deosebirile sînt, dar nu trebuie
zi. Fiecărei generaţii îi este caracteristic nicidecum să ducă la conflicte sau
un anumit limbaj, un anumit despărţiri ci, dimpotrivă, trebuie să
comportament şi un anumit fel de lucreze spre binele şi propăşirea
slujire, toate acestea determinate de o adunării, con-ducînd la realizarea acelei
complexitate de factori : mediu, cultură, unităţi sfinte între generaţii, care este cu
condiţii social-economice, stare atît mai frumoasă şi cerească cu cît
duhovnicească etc. deosebirile dintre cei ce o alcătuiesc'sînt
Aceasta face să se definească mai mari.
principiile de bază ale învăţăturii Unitate în diversitate. Ce frumuseţe
creştine şi să se convină un anumit cod ! Ce motiv de preamărire a lui
de reguli şi rînduieli caracteristice, faţă Dumnezeu este acesta, fiind cea mai
de care devierile sînt sancţionate. puternică predică de evanghelizare.
Fiecare generaţie aduce cu sine Pentru ca lumea să creadă că Dumnezeu
manifestări distincte, deosebin-du-se de L-a trimis pe Domnul Isus este nevoie
celelalte dinaintea ei, datorită ca noi toţi (tineri şi vîrst-nici) să fim în
modificării structurii factorilor de chip desăvîrşit UNA (Ioan 17.21—23).
influenţă şi, în special, a evoluţiei Fraţi tineri !
răului în lume. Recunoaşteţi autoritatea fraţi-ior în
în adunările în care sînt membri a vîrstă, daţi-le respectul şi ascultarea
două sau trei generaţii, nu de puţine ori, cuvenite.
apar deosebiri de opinii şi puncte de Cinstiţi pe cei cu părul alb.
vedere diferi-

86 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991


Nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Unmaţi pilda Domnului Isus care S-a
înscrieţi-vă în şcoala Domnului Isus dezbrăcat, a luat un ştergar, a turnat apă
şi învăţaţi temeinic de la El blîndeţea în lighean şi a spălat picioarele
şi smerenia. ucenicilor care se certaseră pe drum
Renunţaţi la ambiţii şi pretenţii care să fie mai mare. Nu uitaţi : El este
personale. pilda voastră (Ioan 13.4—5, 15).
Cereţi mereu sfat fraţilor. Aveţi mari răspunderi pentru fiecare
Trăiţi şi lucraţi în lumină şi, mai ales, tînăr din adunare. Apro-piaţi-vă de el cu
nu judecaţi. dragoste, cu-noaşteţi-1, ajutaţi-1. Luaţi-l
Feriţi-vă ca de foc de vorbirea de rău, pe umeri cînd a căzut şi şi-a frînt
defăimarea şi judecarea fraţilor în piciorul. Rugaţi-vă cu el .şi pentru el.
vîrstă. Plîngeţi cu el.
Atunci cînd sînteţi acuzaţi pe nedrept, Păstoriţi turma lui Dumnezeu — care
cînd sînteţi consideraţi vinovaţi fără este sub paza voastră — de bună voie,
temei, cereţi har să rămîneţi liniştiţi în după voia lui Dumnezeu, cu lepădare de
Domnul Isus. El vă formează şi vă întă- sine si făcîndu-vă pilde turmei (1 Petru
reşte pentru lucrările pe care le-a 5.2—3).
pregătit pentru voi. Nu vă răzvrătiţi. Fiţi modele vrednice de urmat,
Aşteptaţi cu răbdare ca Domnul să vă fraţilor. Trăiţi în aşa fel încît să puteţi
scoată dreptatea şi nevinovăţia.
spune : călcaţi pe urmele mele, întrucît
„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască
şi eu calc pe urmele Domnului Hristos.
tinereţea; ci fii o pildă pentru
credincioşi: în vorbire, în purtare, în Conflicte sînt acolo unde tinerii sînt
dragoste, în credinţă, în curăţie" (1 înfumuraţi, abuzivi, nesupuşi, lumeşti,
Timotei 4.12). necrescuţi spiritual.
„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi Conflicte sînt acolo unde fraţii în
celor bătrîni" (1 Petru 5.5). vîrstă sînt fireşti, plini de importanţa
Fraţi în vîrstă ! propriilor experienţe şi realizări, stăpîni,
Dumnezeu aşteaptă să fiţi în adunare iar nu păstori ai turmei.
Credincioşii în vîrstă şi credincioşii
adevăraţi părinţi : aşezaţi temeinic pe
tineri nu sînt două grupe diferite de
Stîncă, crescuţi duhovniceşte, maturi, oameni care au preocupări şi interese
îmbrăcaţi în dragoste, arătînd pentru adverse, ci sînt membri ai unei familii
orice tînăr blîndeţe, bunătate, răbdare, alcătuite din miei, oiţe şi oi, din copilaşi,
îngăduinţă. tineri şi părinţi, care, pentru că li au pe
înainte de a vă decide să faceţi o Domnul Isus în inimă, trăiesc prin El, în
observaţie negativă, înainte de a armonie, unitate sfîntă şi dragoste.
critica, judeca sau acuza, cereţi har Dorinţa noastră este ca, prin harul lui
de la Acela care nu dispreţuieşte ziua Dumnezeu, în toate adunările să fie asa.
începuturilor slabe ,care nu stinge un
fitil care fumegă şi care nu rupe o
trestie frîntă.

„ASCULTAŢI DE MAI MARII VOŞTRI, ŞI FIŢI-LE SUPUŞI, CĂCI EI PRI-VEGHEAZA


ASUPRA SUFLETELOR VOASTRE, CA UNII CARE AU SA DEA SOCOTEALA DE ELE
; PENTRU CA SA POATĂ FACE LUCRUL ACESTA CU BUCURIE, NU SUSPININD,
CACl AŞA CEVA NU V-AR FI DE NICI UN FOLOS." — Evrei 13.17 —

4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 87


INFRINGERE
(II)
Avem nevoie să ne sprijinim unul sim păcatele, EI este credincios şi
pe altul, dacă vrem să fim păziţi de drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne
căderi într-o lume vrăjmaşă lui curăţească de orice nelegiuire"
Dumnezeu ; altminteri, mergînd singuri (1 IOAN 1.9).
în lume, într-o parte sau alta, fără să fi
fost trimişi de Dumnezeu, vom fi în Este necesar să venim înaintea
mare primejdie. Domnului mărturisind cu gura noastră,
în întregime, greşeala sau păcatul
Iată, deci, cele trei pricini care duc
făptuit şi apoi să-1 osîndim cu toată
la înfrîngere, care fac să pă-cătuiască
asprimea. Mărturisirea e necesară ca să
pe copilul lui Dumnezeu :
ne putem bucura de iertarea dumne-
1. Supraaprecierea de sine însuşi ; zeiască şi de liniştea în cugetul nostru
păreri bune despre sine şi ;cel mai mic păcat, care stă fără să fie
desconsiderarea înştiinţărilor pe care ni mărturisit şi fără să fie judecat, va rupe
le face Domnul Isus prin Cuvîntul lui cu totul legătura cu Dumnezeu. A măr-
Dumnezeu, cît şi prin unul sau altul din
turisi păcatul este mai greu decît a-ţi
fraţii noştri ;
cere iertare, pentru că de mărturisire
2. Subaprecierea vrăjmaşului; se leagă şi judecarea de sine.
desconsiderarea puterii, vicleniei şi a Dacă un copil a făcut ceva rău, îi este
răutăţii lui, desconsiderarea intenţiilor mult mai uşor să ceară tatălui său iertare
lui mîrşave cu privire la noi ;
decît să mărturisească deschis ce a fă-
3. Vieţuirea pe terenul lumii; cut. Cerînd iertare, copilul poate să
încălzirea sufletului la focul lumii, acopere multe lucruri, să micşoreze
despărţirea şi distanţarea de fraţi şi simţămîntul greşelii şi să creadă că nu-i
adăparea din izvorul lumii. aşa de vinovat, pe cînd mărturisind
Este necesar să trăim în încre- greşeala are loc judecata de sine
dinţarea că în noi nu este nimic bun însuşi.
şi noi, oricît de mulţi ani au trecut de Istoria căderii Iui Petru rămî-ne în
cînd sîntem credincioşi, nu sîntem
paginile Cuvîntului lui Dumnezeu
deloc mai buni decît cei din jurul
nostru ; este necesar să veghem pentru înştiinţarea copiilor lui
mereu ca să putem observa uneltirile Dumnezeu din toate timpurile şi
şi cursele pe care ni Ie întinde la pentru a ne arăta că Dumnezeu, în
fiecare pas Cel Rău ; este necesar să veacurile trecute, nu a avut de a face
ne aflăm mereu pe terenul sfînt al cu oameni desăvîrşiţi. Acest om, ca şi
ascultării de voia Iui Dumnezeu şi să toţi ceilalţi, avea aceleaşi pofte ca şi
contăm în permanenţă pe biruinţa noi, şi cu el, Dumnezeu a avut
desăvîrşită a Domului Isus. răbdare pentru aceleaşi greşeli,
Dar dacă cineva a păcătuit, ce să facă slăbiciuni, abateri, de care ne
? La întrebarea aceasta, apostolul loan, plîngem şi noi în fiecare zi.
insuflat de Duhul Sfînt, dă un răspuns Dumnezeu să ne ajute să înţelegem că
lămurit şi binecuvîntat: „Dacă ne numai Domnul Isus ne poate asigura o
mărturi- viaţă de biruinţă deplină.

88 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991


ISTORIOARE ŞI PILDE

MOŞ VASILE
îl cunoaşteţi pe moş Vasile ? El nu-i decît toţi cizmarii de primprejur, unde-i
decît un biet cizmar şi locuieşte într-una apasă gheata.
din ulicioarele murdare ale unui port Soţia lui decedase în urmă cu 20 de
însemnat. ani. Fiul său era angajat ca marinar pe
De cînd a început să-i slăbească un vapor şi pierise în valuri de 10 ani.
puterea şi vederea se ocupă numai cu Cît despre fiica lui, bătrînul nu pome-
pingelitul şi cîrpitul ghetelor. De aceea, neşte nimic. De-1 întreba cineva despre
el e cunoscut pînă şi de toţi copiii din fata lui, o umbră se aş-ternea peste faţa
mahala. Aşa că, cu mic cu mare, lui brăzdată de zbîrcituri şi dădea doar
simpatizează pe prietenul şi singuraticul din cap suspinînd.
cizmar, care cunoaşte mai presus
*

E seara ajunului de Crăciun. Afară, buni. Eu, însă, nu am pe nimeni.


în locul zăpezii, o umezeală De ar veni El să-mi ţină de urit, m-aş
pătrunzătoare acoperă pă-mîntul. O bucura din toată inima. Cît de fericit m-
ceaţă groasă şi umedă acoperă aş simţi dacă El Şi-ar alege mica mea
ulicioara. în prăvăliora lui moş Vasile e prăvălioară ca să-Şi facă apariţia într-
plăcut. în soba, din fundul camerei sale, însa ! Ce durere, însă, că El nu Se mai
care-i serveşte şi de prăvălie şi de ate- arată la ai Săi, cum făcea altădată !
lier, focul arde vesel. Dar ce aş putea să-I dăruiesc dacă ar
Lucrul e isprăvit de mult, iar mica veni într-adevăr ? Magii de la răsărit l-
încăpere este pusă şi ea în rînduială de au dăruit aur, smirnă şi tămîie. Şi, aceia
moş Vasile, care, după ce şi-a terminat erau într-adevăr oameni, bărbaţi, pe
cina, este, acum, rezemat pe spatele cînd eu, nu sînt decît un cîrpaci sărac.
scaunului său. îşi aşează încet ochelarii Păstorii ? Dar despre ei nu se spune
pe nas şi citeşte : „... în casa de în Evanghelie că au adus ceva ! Da,
poposire nu era loc pentru ei". (Luca sigur, că ei în graba lor, nici nu au avut
2.7). timp să se gîndească la daruri.
— Nu era loc pentru ei ! mur Dar, stai, am găsit ! Acum ştiu ce l-
mură bătrînul, mirat şi clătinînd aş dărui ! Moş Vasile apucă o cutiuţă ce
din cap... Nu era loc pentru El ! se afla pe etajera din apropierea lui, în
Şi, cu o mişcare nervoasă, luă care se afla o pereche de ghetuţe mici,
ochelarii de pe nas şi aruncă o privire lucrate curat, şi care erau prima pereche
prin îngusta, dar călduroasa lui cameră. pe care o făcuse el, cînd ieşise lucrător.
— Aici i-aş fi făcut loc, gîndi Pe acestea !
el ; numai dacă ar fi venit. Ce Sculîndu-se, privi cu durere. „O
bucurie trebuie să fie să-L pri capodoperă", mormăi el". Pe acestea I
meşti pe El ! Ah, de ar fi venit le-aş dărui ! Desigur că ma-mă-Sa s-ar
la mine !... Eu sînt singur pe lu bucura mai mult decît
me ; nimeni nu se îngrijeşte de
soarta mea. Toţi ceilalţi îşi au fa
miliile lor, sau cel puţin prieteni

4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 89


El. pe trecători.
Dar ce gînduri pe mine ! Oum mi-aş Se lumina de ziuă şi moş Vasile zări
putea închipui că pe Domnul şi în zorile dimineţii pe măturătorii de
Mîntuitorul nostru L-ar interesa stradă care ieşeau la lucru. El nu le
magherniţa mea sau fleacurile astea de dădu prea multă atenţie, că doar avea
ghetuţe !" ceva mai bun de făcut ; şi mult mai
Bătrînul se rezemă, din nou, de important. Ziua de azi, promitea să fie
spatele scaunului său şi căzu pe gmduri. frumoasă. Noroiul şi murdăria străzii
Cugetă el mai mult la aceste gînduri îngheţaseră.
sau adormi ? Tocmai sub fereastra lui moş Vasile,
— Vasile ! răsună deodată un sta un om care-şi freca mîinile în toate
glas sonor şi blînd la urechea sa. direcţiile voind să şi le încălzească.
Vasile tresări şi se uită ţintă spre uşă. — Bietul om, gîndi moş Vasile.
Dar nu văzu pe nimeni. El nu înţelege nimic din sărbăto
— Vasile ! îi zise din nou gla rile Crăciunului ! Eu i-aş putea
sul. Tu ai voit să Mă vezi nu-i oferi restul cafelei mele ; este
aşa ? Ei bine, mîine, dis-de-dimi- încă destul de fierbinte.
neaţă şi pînă seara, tu să pîn- El bătu în geamul ferestrei şi îi făcu
deşti cu luare aminte. Eu voi tre semn să intre înăuntru.
ce pe la "fereastra prăvălioarei Măturătorul primi bucuros invitaţia
tale. Tu, însă, să fii ou băgare de bătrînului şi intră înăuntru. ■
seamă, că Eu nu Mă voi face ţie Şi, în timp ce el îşi bea cafeaua
cunoscut, ci tu să te sileşti să dăruită, moş Vasile se grăbi să-şi reia
Mă cunoşti pe Mine. locul de observaţie lîngă fereastră.
Cuvintele se pierdură şi, acum, totul — Ce priveşti atît de atent ? întrebă
era cufundat într-o tăcere mormîntală. măturătorul de stradă.
Vasile se frecă la ochi şi privi uluit în — îmi aştept Maistrul ! răspunse
jurul său. Lumina lămpii se micşorase, moş Vasile.
iar din turnul cel mare al oraşului ceasul — Adică dumneata lucrezi pentru
bătu de 12 ori. A sosit Crăciunul ! vreo prăvălie ? întrebă din nou
— Acesta trebuie să fi fost El, măturătorul mirat.
se gîndi moş Vasile. El mi^a pro — Nu ! Este vorba de un alt
mis vizita Sa pe mîine ! Maistru, răspunse cizmarul. Aştept pe
Dacă a fost numai un vis ? Dar nu, un învăţător, care poate veni din clipă în
eu L-am auzit prea bine ! Numai El clipă, căci El mi-a promis să mă
vorbeşte atît de blînd şi de plăcut. I-am viziteze pe ziua de azi. Dumneata îl cu-
cunoscut glasul citind prin cărţi, despre noşti ? zise moş Vasile. Este Domnul
El. Isus !
în orice caz, voi pîndi şi chiar de nu Moş Vasile se apucă îndată să-i
L-am văzut niciodată, totuşi l-am văzut istorisească şi să-i lămurească bietului
faţa citind prin cărţi, despre El. neştiutor 'însemnătatea venirii
Cu mult înainte de revărsatul zorilor, Domnului Isus pe pămînt pentru
lampa în prăvălioara lui mai ardea. mîntuirea noastră.
Moş Vasile puse un braţ de lemne pe Şi dumneata îl aştepţi pe El ? îl
jăraticul care nu se stinsese încă. întrebă măturătorul nedumerit.
Apoi începu să-şi pregătească Desigur că nu putea înţelege ca moş
cafeaua şi, după ce mîncă, îşi curăţă în Vasile asupra persoanei aşteptate de
grabă încăperea, apoi se aşeză la acesta, pentru că el înţelegea cu totul
fereastră pentru a privi altceva.

90 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991


— Eu n-am Biblie, ca mai târziu să Moş Vasile scoase repede din cutie
citesc această minunată istorisire. Te ghetuţele, „capodopera", şi începu să i
rog să-mi dai Biblia dumitale. le. încalţe micuţului. I se potriveau de
Moş Vasile îi dărui una, căci mai minune, ca
avea şi alta. turnate.
Măturătorul îi mulţumi şi îşi luă ia Moş Vasile reţinu un suspin cînd se
revedere ; apoi se depărta, iar moş despărţi de „capodopera" lui, la care
Vasile rămase din nou la postul său de ţinea atît de mult. Insă, gîndi el, este
veghere. mai bine să fie întrebuinţate decît să
Strada începu să se însufleţească tot putrezească în cutie.
mai mult, însă, cum mulţi dintre îndată ce musafirii săi fură ospătaţi,
trecători îi erau cunoscuţi el nu le dădu moş Vasile începu din nou să-i
prea multă atenţie. privească pe trecători.
După vreo două ore de aşteptare şi Tînăra femeie observă acest lucru şi
veghere, privirile îi fură atrase de o îndrăzni să-1 întrebe, dacă aşteaptă
itînără femeie ce purta în braţe un vreun musafir.
copilaş înfăşat. O rochie veche, — Îmi aştept învăţătorul, răs
murdară, cu multe pete pe ea, care punse moş Vasile.
fusese ţesută în mai multe culori, îi aco- Sărmana femeie nu înţelese nimic.
perea trupul ei, slăbit de tirania foamei. — Dumneata îl cunoşti pe Domnul
La vederea acestui tablou dureros, Isus ? o întrebă ei.
bătrînul a fost străpuns de milă. Inima — Fireşte ! răspunse ea ; nu demult
lui a fost adînc mişcată, la cele ce-i am terminat şcoala şi acolo ni s-a spus
vedeau ochii. Fără să stea mult pe gîn- despre El.
duri o chemă. — Pe El îl aştept, o lămuri moş
— Dumneata nu pari de loc Vasile.
voioasă, zise către străină, în — Mi-a promis !
timp ce ea se apropia mirată spre — Ce spui ? Atunci aş rămîne şi eu
pragul uşii. ca să-L văd dacă-I adevărat, însă,
—• Mă duc la spital, zise femeia cu o trebuie să mă grăbesc căci de nu, nu mă
voce obosită. Soţul meu este plecat pe mai primeşte în spital.
mare şi eu îl aştept zadarnic de trei luni — Dumneata poţi citi ? o întrebă
să se întoarcă. moş Vasile.
— întocmai cum aştept şi eu pe fiul — Da, bineînţeles !
meu, gîndi moş Vasile. — Atunci ia cartea asta mică, zise
— N-am nici un ban şi de-^a-bia mă moş Vasile, punînd în mîna femeii Noul
tîrăsc pe picioare. Nădăjduiesc să fiu Testament. Cînd citeşti în ea, e ca şi
primită în spital. cum L-ai vedea pe El în persoană.
— Sărmană femeie ! zise moş Probabil, îl vei vedea mai tîrzhi.
Vasile mişcat. Intră înăuntru de te
încălzeşte puţin. Poate voi putea da Tînăra femeie se depărta mulţumind
puţin lapte micuţului copil din braţele şi moş Vasile se aşeză din nou la
dumitale. Dă-mi puţin micuţul şi nu te fereastră.
teme, că ştiu cum trebuie să-1 ţin. Ah ! Maistrul întîrzia să vină.
sărmanul e cu picioarele goale pe frigul Pe dinaintea ferestrei trecură un
ăsta. marinar, cîţiva tineri, nişte oameni
— Eu n-am cu ce-1 încălţa, suspină bătrîni, mai mulţi copii gălăgioşi şi nişte
femeia ştergîndu-şi pe furiş o lacrimă ce cerşetori care întinseră mîinile şi
i se ivise în ochi. primiră daruri de la moş Vasile.
Dar, învăţătorul tot nu Se arătase.
Moş Vasile începea să se

4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 91


obosească şi inima lui era îndurerată. lui, şi, fără ca uşa să se deschidă,
Zilele de decembrie sînt scurte. camera lui se umplu de oaspeţi.
Umbrele serii deveniră întunecoase. Aici, se afla măturătorul de azi
Lampagiul îşi îndeplinea credincios dimineaţă ; acolo, femeia tî-nără cu
serviciul. Iar în casa de peste drum, de copilaşul în braţe ; între ei cerşetorii
după fereastră ardeau luminile pomului care ceruseră de milă în timpul zilei de
de Crăciun, răspîndind raze pînă în la moş Vasile şi el le dădu.
mijlocul străzii. însă, învăţătorul tot nu Fiecare dintre ei îi ziceau : „Tu nu
venise. M-ai văzut pe Mine... ?"
După ce se întunecă de-a bi-nelea, — Dar cine sînteţi voi ?" strigă moş
bătrînul se ridică dezamăgit de la locul Vasile.
său pentru a-şi pregăti cina. Atunci se aplecă copilaşul din braţele
— A fost numai un vis, mormăi el femeii tinere, peste Biblia cea groasă a
trist, şi eu m-am bucurat atât de mult bătrînului şi arătă cu micuţul lui deget
de venirea Lui. tocmai pe locul unde era deschisă :
El voi să se aşeze să citească ceva. „Am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de
Dar mîhniraa îi era prea mare. mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de
„El n-a venit..." spunea mereu dînid băut; am fost străin, şi M-aţi primit..."
din cap. „Ori de cîte ori aţi făcut aceste
Deodată se răspîndi o lumină lucruri unuia dintre aceşti foarte
minunat de albă prin prăvălioara neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi
făcut".
(Matei 25.35—40).

CUTIA CU ÎNTREBĂRI
CE ÎNSEAMNĂ „RODUL MUNCII SUFLETULUI LUI" ?
După cum ştim, capitolul 53 de la Orice muncă cere suflet, dacă este ca ea
IS1IA vorbeşte despre răstignirea să nu se facă într-un chip mecanic. Orice
Domnului Hristos. Cînd gîndiir., însă, la muncă cere cheltuire nu ramai de forţe
răstignire, noi gîndim mai mult la trupeşti, clar şi de puteri sufleteşti. Se
suferinţele din trupul Lui ; la altfel de
suferinţe ne vine greu să gîndim. Totuşi, cunoaşte cinci cineva face o muncă
cuvintele acestea vorbesc despre mecanică şi cînd pune suflet în munca
„rodul muncii sufletului lui. De pildă, pictorul, muzicantul, pun
Său". Sufletul Lui a muncit, nu numai suflet în munca lor. Unul cîntă şi, în
cînd era pe cruce, ci în tot timpul. acelaşi timp, vorbeşte cu altul ,cum am
Trăim în timpurile în care se stăruie văzut cînd eram capii pe lăutari cîntînd ;
asupra muncii, rnai mult ca oricînd, fie altul, însă, parcă intra în vioară şi cînta,
munca cu braţele, fie munca cu capul. punînd tot sufletul în cîntare. Părinţii au
Iată, însă, cum Cuvîntul ne pune în faţă datoria să-şi creas-
munca sufletului Domnului Isus.

92 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991


că copiii ; ei depun o muncă în vederea ciuma, se frămînta. Nemaiputînd răbda,
aceasta, dar nu numai trupească, ci mai după un timp, a luat şi ea corabia şi s-a
ales sufletească. Ei pun suflet ca să dus la Milano (Mediolan), unde era
crească copiii aşa cum înţelege fiecare băiatul ei. Acolo, ea a stat de vorbă cu
să şi-i crească. învăţătorii, de asemenea, un creştin, care era episcop, spu-nîndu-
depun suflet ca să-i crească pe elevi în i tot amarul ei cu privire la băiat.
vederea scopului ipe ca-re-1 urmăresc. Ambrozie, căci aşa îl chema pe acel
Dar şi prin Evanghelie se urmăreşte un episcop, a întrebat-o dacă se roagă
scop bine lămurit : să fie cîştigate pentru băiat.
suflete pentru Domnul Hristos. In a- „— Cum să nu mă rog ! Dar, pe
ceasta se întrebuinţează o muncă a semne că Dumnezeu nu vrea să-mi
trupului, dar mai ales sufletul munceşte. asculte rugăciunile mele !", a răspuns
Adeseori ,sufletul este muncit de ea.
grijă şi de durere pînă la chin. „ — Băiatul pentru care te rogiu, a
Presupuneţi că un copil pleacă de acasă răspuns Ambrozie, „n-are să piară".
în lumea largă, de nu mai ştie nimeni de Femeia a plecat mîngîiată de vorba
el. Sufletul mamei lui se duce întruna la aceasta. Dar, la băiatul ei nu se vedea
copilul ei, mereu se gîndeşte la el. nici o schimbare. După un timp, băiatul,
Trupul nu pune nici-o muncă în dorul fiind profesor de retorică, precum am
după copil, dar sufletul se istoveşte de spus, s-a dus să asculte pe Ambrozie,
dor. căruia îi mergea numele că este un bun
A rămas cunoscută, prin istorie, o orator. Pe Augustin îl interesa numai
mamă numită Monica. Ea avea un băiat partea dinafară : cum se exprimă şi ce
numit Augustin. Monica era gesturi face; nu-l interesa cuprinsul
credincioasă, bărbatul ei nu era predicii; însă, fără să vrea, unele
credincios. Augustin era un tînăr bine cuvinte îi mergeau la inimă.
înzestrat cu multe calităţi, mai ales era într-una din zile, Augustin era
foarte inteligent, dar şi foarte stricat. împreună cu un prieten al său, Alipius.
Fiind femeie credincioasă, mama lui în timp ce ei stăteau de vorbă, au sosit
dorea să-l aibă lingă ea. îl mustra, îl la el doi sau trei militari, care veneau de
îndemna, îl sfătuia să părăsească căile pe front. Aceştia se întorseseră la
stricate. Dar Augustin a ajuns tot mai Dumnezeu şi îşi istoriseau unul altuia
stricat, din pricina tovărăşiilor rele, felul cum s-au întors la Dumnezeu.
care strică obiceiurile bune. Cu toate Erau în antreu, iar Augustin şi
lacrimile mamei, cu tot zbuciumul ei Alipius erau în cameră şi auzeau ce
sufletesc, Augustin nu se lăsa înduplecat vorbeau aceia între ei. Ce ipuneau
să asculte de îndemnurile mamei lui. aceia îi interesa aşa de mult, încît, la un
Nemaiputînd suporta îndemnurile ei, moment dat, au încetat de a vorbi şi nu-
într-o bună zi a plecat din Cartagina mai ascultau. Deodată, Augustin spune
(Africa), fără să spună mamei lui. prietenului său :
Mama a simţit şi, cînd să plece corabia, „Alipius, proştii ăştia merg în cer, iar
era şi ea pe chei. A văzut pe băiatul ei noi, oameni cu carte, mergem în iad".
pe corabie, depărtîn-du-se în largul Zbuciumat adînc, s-a sculat şi s-a
mării. De durere a căzut leşinată pe dus în grădină. Acolo, aude un glas ca
chei. Băiatul s-a dus în Italia. Era de copil:
profesor de retorică. Mama lui îl yja şi citeşte, ia şi citeşte".
urmărea cu gîndul şi cu rugăciunea, se Părea o melodie a unui cîntec
zbu-
4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 93
pe care el ii învăţase cină era copil. Hristos a spus : „Mi-e milă de
Nu ştia de unde vine acest glas, dar norodul acesta...", pentru că era
el răsuna întruna: „— Ia şi citeşte, necăjit şi risipit ca nişte oi care n-au
ia şi citeşte". Pentru că nu vedea pe păstor.
nimeni, s-a dus în casă în grabă şi, Toată activitatea Lui era o muncă
pentru că i s-a dat îndemnul să a sufletului Lui pentru sufletele
citească, a luat Sulul cu Epistola lui care-L înconjurau.
Pavel către Romani. L-a desfăcut, şi A stat de vorbă cu Nicodim,
privirile i s-au oprit la cuvintele poate chiar o noapte întreagă.
acestea: „Să trăim frumos, ca în Nicodim nu înţelegea, dar Domnul
timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii ; Hristos nu Se opreşte, ci înaintează
nu în curvii şi în fapte de ruşine ; nu cu discuţia, ipînă îi pune în faţă
în certuri şi în pizmă ; ci îmbrăcaţi- şarpele de aramă. Din noaptea
vă în Domnul Isus Hristos, şi nu aceea, Nicodim va fi fost un alt om.
purtaţi grijă de firea pămînteas-că, Nu s-a dat îndată pe faţă de frică de
pentru ca sâ-i treziţi poftele". oameni, dar, cînd a fost ca Domnul
(ROMANI 13.13—14) Dar, tocmai Hristos să fie înmormîntat, s-a dat
aşa era viaţa lui: chefuri, beţii, pe faţă.
curvii, fapte de ruşine, certuri,
pizmă. I-a fost de ajuns. S-a întors la Domnul Hristos a avut o con-
Dumnezeu şi, de atunci, a ajuns un vorbire cu Zacheu, în casă, între
om cu renume, despre care vorbeşte patru ochi. Această convorbire a
istoria bisericii. fost o muncă a sufletului Său, pentru
sufletul lui Zacheu. Din momentul
Monica, mama lui, a depus o acela, Zacheu este un alt om, aşa
muncă, dar munca ei a fost a cum citim în Evanghelie.
sufletului ei.
Domnul Isus a muncit, ba încă La puţul lui Iacov, S-a întîlnit cu
foarte mult. Munca Lui, însă, era Samariteanca, o femeie care, la
mai ales cu sufletul Lui. Adeseori, început, nu înţelegea deloc. Domnul
ucenicii l-au dat mult de muncă. Hristos, însă, îi descopere starea ei
Evanghelia ne spune cum Domnul de păcat: „Du-te de cheamă pe
Isus a fost imîhnit din pricina bărbatul tău". A pus degetul pe rană.
ipuţinei lor credinţe sau din pricina Ce urmează, ştim din Evanghelie.
necredinţei lor. Aceasta a fost, iarăşi, o muncă a
Altădată S-a întristat din pricina Domnului Hristos pentru sufletul fe-
fricii că vor pieri, deşi El era cu ei meii aceleia.
în corabie. Domnul Hristos a stat de vorbă
Altădată S-a întristat din cauza cu tînărul bogat, care s-a prezentat
nepriceperii lor : „Şi voi tot fără destul de bine : plin de respect faţă
pricepere sînteti?" (MATEI 15.16) de El, cu o viaţă morală serioasă,
Altădată S-a întristat din pricină preocupat de o întrebare foarte
că se certaseră între ei care să fie însemnată. Domnul Hristos, însă, i-a
mai mare. descoperit iubirea lui de avere, iar
Domnul Isus a depus muncă omul a plecat întristat. Era o muncă
pentru ca să-i corijeze, să-i înveţe, a Domnului Isus pentru sufletul
să-i îndrepte şi să le formeze acestui om.
caracterul, dîndu-le un alt fel de a Cu Marta şi Măria, cum a vorbit
gîndi. Domnul Isus cu ocazia învierii lui
Pe Iuda, Domnul Isus l-a iubit şi Lazăr !
a avut o foarte mare răbdare cu e) Cum a vorbit apoi cu Petru, pe
Cu privire la popor Domnul care l-a primit din nou !
Domnul Hristos a muncit în-
94 ADEVĂRUL CREŞTIN 4/1991
truna ca să cîştige sufletele pentru pe care, se zice, că 1-a spus pe cruce
Dumnezeu. El nu predica din în întregime ; iar cuvîntul „s-a
obişnuinţă ,nici din datorie, ci punea isprăvit" este sfîrşitul Psalmului 22.
suflet în predica Sa. De Acolo sufletul Lui a irnuncit; şi nu
aceea oamenii necredincioşi vedeau eh numai a (muncit, dar a şi suferit.
El îi învăţă ca unul care avea puterea, nu „Va vedea rodul muncii sufletului
cum îi învăţau cărturarii lor. în adevăr, o Său şi Se va înviora". Părea că ce s-a
putere ieşea din El, nu numai ca să petrecut pe crucea Golgotei nu este de
vindece, ci în toate El Se consuma pe prea mare însemnătate. După mintea
Sine în slujba sufletelor pe care le iubea omenească, s-ar putea spune : A murit
şi dorea să le aducă în rnîntuire. un Evreu pe care l-au condamnat la
în Ghetsknani şi pe Golgota, acolo moarte alţi Evrei şi L-au răstignit prin
munca sufletului Său a devenit Romani. Ui-taţi-vă, însă, peste veacuri
suferinţă. „Sufletul Meu este cuprins şi vedeţi cum izvorul acela mic a
de o întristare de moarte". Ce s-a devenit un fluviu mare, mare, care
petrecut în sufletul Lui, în Ghetsimani, cuprinde inii şi milioane de suflete.
cine poate să pătrundă ? Numai ochiul Dacă s-ar duce cineva unde izvorăşte
Tatălui din cer putea să pătrundă ce era Dunărea sau alt fluviu mare are, să vadă
atunci în Domnul Isus. Cum S-a aruncat un izvor mic ; însă, cu cît curge, cu atît
alte rîuri se varsă în el şi se face un
la pă-mînt şi cum Se ruga „cu strigăte
fluviu mare.
mari şi lacrimi" !. „Sînt vierme, nu
Tot aşa este şi cu munca sufletului
om". „Dacă este cu putinţă, Domnului Hristos, cu jertfa Lui : părea
depărtează de la Mine paharul acesta că n-are nici o însemnătate.
!" Ce luptă, ce suferinţă ! Numai ochiul
Cînd S-a înălţat la cer, a lăsat pe
Tatălui ceresc pătrundea acestea. A fost
pămînt unsprezece ucenici, apoi 120
ascultat şi a ieşit biruitor, deşi paharul de fraţi, apoi 500 c!e fraţi. De atunci,
nu i-a fost luat. Epistola către Evrei în decursul veacurilor, numărul cre-
spune că a fost ascultat (5.7), căci a ieşit dincioşilor creşte şi tot creşte. Roadă
de acolo plin de pace şi de putere, gata muncii sufletului Lui se va vedea
să meargă supus şi ascultător pe calea ,însă, şi mai clar şi mai uimitor acolo
însemnată Lui mai dinainte, supus pînă sus, unde nu mai este amestecul de
la moarte şi încă moarte de cruce. aici. Acolo sus va fi o mulţime care nu
Pe crucea Golgotei, El a fost se poate număra, cum spune în Apoca-
încărcat cu păcatele noastro. Acolo a lipsa.
fost făcut păcat pentru noi. Cîteodată ni Ce roadă minunată este roadă
se pare că Domnul Hristos fugea de sufletului Lui !
moarte. O, nu de moarte fugea El, căci Dacă ne uităm la apostolul Pa-vel,
ştia ce urmează din moartea Lui. Ceea vom vedea că şi el a lucrat cu sufletul
ce-L îngrozea era moartea ca plată a său. Drept este că şi trupul lui a avut
păcatului, moartea de blestemat, care multe de îndurat în călătorii, bătut,
avea să-L despartă de Tatăl. Poate că împroşcat cu pietre, închis ; dar munca
cea mai adîncă durere a Domnului cea mare a fost aceea a sufletului lui. Nu
Hristos este exprimată în cuvintele : poţi să citeşti Faptele Apostolilor,
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, capitolul 20, şi să nu vezi un om care
pentru ce M-ai părăsit ?" Aşa începe munceşte cu sufletul său pentru sufletele
Psalmul 22, cu care-1 punea Dumnezeu în legătură.
„Cu

4/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 95


lacrimi v-am sfătuit pe fiecare dintre despre Domnul Hristos". Acolo se
voi". Iată o muncă a sufletului lui ! va vedea că munca celor credincioşi
Dacă citim 2. Co-rinteni 11, vedem n-a fost în zadar.
cît a suferit în trupul lui, dar şi în Munca noastră pentru cîştiga-rea
sufletul lui, pentru că în fiecare zi îl de suflete pare neînsemnată. Unul va
apăsa grija pentru toate bisericile. trece la Domnul Hristos cu mai
Dacă citim Epistola către Galateni, multe suflete cîştigate pentru El,
vedem cum spune el acolo : „Copi- altul cu mai puţine, dar toţi se vor
laşii mei, pentru care sufăr durerile bucura împreună-„Ce însemnătate
naşterii, pînă ce va lua Hristos chip are asta faţă de atîtea milioane de
în voi". Ce muncă a sufletului lui şi oameni ?" va întreba cineva.
cum 1-a bine-cuvîntat Dumnezeu! „— Da, n-are însemnătate cînd
Dar rodul întreg al imuncii lui se va măsoară cineva după măsura
vedea acolo sus. omenească ; cînd, însă, ştim că
Şi astăzi se face aceeaşi lucrare a Dumnezeu binecuvintează lucrarea
sufletului pentru suflete. La această Sa şi El Şi-o poate duce pînă ia mari
lucrare toţi sîntem angajaţi. Se cade depărtări de timp şi de loc, nu numai
să punem mult suflet în această cît trăim noi, ci şi după ce am plecat
lucrare pentru suflet, multă rîvnă, de aici, sufletele ni se înviorează."
multă pricepere, multă îndrăzneală Un cuvînt scump ne dă Duhul
şi multă înţelepciune. Sfînt prin apostolul Pavel, cînd
Această muncă nu prea este spune (1 C o r i n t e n i 15.58):
văzută şi, de multe ori, ea este mai „Ştiţi că osteneala voastră în
mult ascunsă. Mă gîndesc că numai Domnul nu este zadarnică". Ştim
într-o zi, ca şi cea de astăzi, sute, ca noi care ? Aşa este scris. Negreşit,
să nu zic mii de credincioşi vin în ne stă bine să nu mărim în-
legătură cu alte suflete şi fiecare semnătatea persoanei noastre şi a
vorbeşte din ce-i este iplină inima, în lucrării noastre, ca şi cum am umbla
spitale, în vizite pe acasă, în adunări, după laude : „Nu nouă. Doamne, nu
pe oriunde. Lucrul acesta nu izbeşte nouă, ci Numelui Tău dă slavă".
privirile, dar se face. Ce va ieşi din Totuşi sîntem împreună lucrători
el, acolo sus se va vedea pe deplin. cu Dumnezeu Ia o lucrare mare, care
Aici se vede nuimai în parte, pentru este a Lui, şi vom pune suflet în
mîngîierea noastră, dar acolo sus se toată această lucrare, ştiind că
va vedea pe deplin. Cînd un suflet va osteneala noastră nu va fi zadarnică,
întlmpina pe un altul şi-i va spune : iar Domnul va binecuvînta lucrarea
„Eu sînt rodul dumitale", va fi un lu- Lui, avînd în fiecare din noi nişte
cru foarte frumos şi surprinzător. „In unelte sfinţite şi folositoare în slujba
locul cutare m-ai întîlnit, imi-ai dat o Lui.
foaie, mi-ai spus ceva
Teodor POPESCU

APARE LA DOUA LUNI SUB CONDUCEREA


UNUI COLEGIU DE REDACŢIE

COSTUL UNUI ABONAMENT ANUAL ESTE DE 90 LEI PRIN


CONT NR. 45.10.10.32 LA B.G.R. FILIALA SECTOR 5
BUCUREŞTI
TIPĂRIT LA „ROMCART" S. A. BUCUREŞTI