Sunteți pe pagina 1din 24

2/1991

ANUL 22 MARTIE
SERIE NOUĂ <7> APRILIE

ADEVĂRUL
CREŞTIN
FOAIE DE ZIDIRE SUFLETEASCĂ
„Eu sînt calea, adevărul şi viaţa"
(Ioan 14.6)

CUPRINS
1. APEL
— CĂTRE TOATE MIŞCĂRILE CREŞTINE
DIN ROMÂNIA
2. „NU VĂ TEMEŢI. A ÎNVIAT DOMNUL !
3. EŞTI CREŞTIN ?
4. AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (VII A)
5. PENTRU FEMEILE CREDINCIOASE
— CERCETARE PERSONALĂ ÎN LUMINA
CUVÎNTULUI LUI DUMENZEU
6. PAGINA FAMILIEI
— FRUMUSEŢEA MORALĂ ÎN VIAŢA DE
FAMILIE
ISTORIOARE ŞI PILDE
— LECŢIA DE MUZICĂ
8. CUTIA CU ÎNTREBĂRI
* CUGETĂRI

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA :
BISERICA EVANGHELICA ROMÂNA
BUCUREŞTI 5, STR. CAROL DAVILA, NR. 48,
COD 76207, TELEFON : 15.79.68 — 31.10.04
APEL

CĂTRE
TOATE MIŞCĂRILE
CREŞTINE DIN ROMÂNIA
IUBIŢI CREDINCIOŞI,
Evenimentele istorice-politice, economice şi sociale —
confuzia şi haosul cu care se confruntă masele largi de suflete
din întreaga ţară, certitudinea că echilibrul şi prosperitatea
poporului nostru depind, în esenţă, de recunoaşterea grabnică a
autorităţii lui Dumnezeu şi, implicit, de refacerea legăturii
noastre spirituale cu El (Singurul care ne poate înnoi sufleteşte
şi binecuvînta) — însuşirea acestui deziderat de către toţi
concetăţenii noştri nefiind numai o necesitate stringentă ci o
stare a cărei urmare naturală este singura capabilă să determine
promovarea moralei şi credincioşiei, a ordinei şi prosperităţii
întregului neam, ne determină
să vă adresăm dumneavoastră — tuturor celor care vă
temeţi de Dumnezeu, vă iubiţi neamul şi suferiţi că ţara, în Ioc
să înflorească şi să prospere, se ofileşte şi sărăceşte tot mai
mult — chemarea frăţească şi sfîntă de a ne uni cu toţii în post
şi rugăciune, în ţiecare zi de marţi.
FRAŢILOR,
conştienţi de marile pericole ce se prăvălesc peste ţară, uniţi
în cugetele noastre, noi toţi, credincioşii din toate bisericile,
comunităţile şi "adunările creştine, să cerem cu stăruinţă lui
Dumnezeu — în special în această zi — următoarele :
1. Să lumineze conştiinţa tuturor românilor pen
tru ca fiecare să ne dăm seama de abaterile, ne
dreptăţile şi păcatele săvîrşite împotriva Lui, ca
ţară, prin închinarea adusă unui om, prin însuşi
rea doctrinei ateiste, prin înlăturarea din gîndire şi
viaţă a tot ceea ce a fost sfînt şi dumnezeiesc.
L-am necinstit pe Dumnezeu cu toţii. în orbirea noastră am
gîndit că nu avem nevoie de El în viaţă ca popor.
Să cerem lui Dumnezeu să ne dea tuturor un duh de adîncă
umilinţă şi sinceră părere de rău, care să ne facă să-I
mărturisim toate aceste păcate, să le osîndim şi să le părăsim ;
2. Trezirea poporului la adevărata închinare adusă
în duh şi adevăr Dumnezeului Celui Viu şi Ia cu
rata recunoştinţă adusă Domnului pentru mîntuirea
desăvîrşită pe care ne-a pregătit-o prin jertfa Lui ;

2 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


3. Recunoaşterea infailibilităţii Bibliei si respec
tarea preceptelor ei de către toţi demnitarii ţării,
dovedindu-se un adevăr de necontestat ceea ce a
spus G. Washington : „Este imposibil să guvernezi
lumea cum se cuvine fără Dumnezeu şi fără Bi
blie" ;
Aşezarea Bibliei la loc de cinste pe birourile Preşedintelui
ţării, senatorilor şi deputaţilor, miniştrilor şi conducătorilor
instituţiilor centrale ;
4. Să descopere întregului popor nocivitatea morală şi
dezastrul social ce le produc fiinţei neamului nostru
stupefiantele, pornografia, prostituţia şi avortul. Şi El,
Dumnezeul nostru, să mobilizeze toţi factorii care contribuie la
eradicarea şi scoaterea acestor practici în afara legii;
5. Oprirea dezvoltării mişcărilor : Martorii Iui Ie-hova,
Mormonii, Astrologia, Vrăjitoria şi Spiritismul ;
6. Limpezirea atmosferei morale îmbîcsite, creată de
ateism, corupţie, goană după înavuţire cu orice preţ, minciună
şi înşelăciune si, în acelaşi timp, promovarea spiritului de
cinste şi corectitudine, atît în relaţiile dintre indivizi, cît şi în
relaţiile dintre indivizi şi stat;
7. Iluminarea dregătorilor pentru găsirea şi practicarea
soluţiilor optime de refacere economică şi socială a ţării;
8. Stingerea tuturor tensiunilor şi conflictelor dintre
grupurile etnice ;
9. Trezirea lăuntrică a noastră, a celor credincioşi, la o
viaţă de sfinţenie ; îndeplinirea misiunii ce o avem de a fi în
societate sare şi lumină, martori adevăraţi ai Mîntuitorului.
Vă chemăm pe toţi să ne aşezăm în genunchi în
bisericile noastre, la sfîrşitul fiecărei zile de marţi, între
orele 18,00—19,30. în nădejdea că Dumneavoastră veţi
răspunde chemării noastre, vă mulţumim în Numele
Domnului Isus.

Cu dragoste, credincioşii Bisericii


Evanghelice Române

«Omul care se roagă cu post are încuviinţarea cerului că e cu adevărat serios ; că nu


renunţă, nici nu se lasă pînă cînd Dumnezeu inu va da binecu-vîntarea Sa ; că nu se
mulţumeşte cu răspunsul „nu". Mai mult, e-1 exprimă zelul său într-un fel divin stabilit.El
foloseşte un mijloc pe care Dumnezeu 1-a ales, pentru ca glasul lui să se audă sus.»

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 3


ÎNVIEREA DOMNULUI

„NU VĂ TEMEŢI. A ÎNVIAT DOMNUL!"


(Matei 28.1—10)

Este ziua întîi a săptămînii. Locuitorii In contrast cu acest tablou trist si


Ierusalimului dorm profund, copleşiţi apăsător din grădina de lîngă Golgota,
şi obosiţi de evenimentele zguduitoare unde a fost pus trupul Domnului Isus,
pe care ie-au trăit cu cîteva zile înainte, undeva, în vale, în căsuţele lor umile,
■culminînd cu „vinerea patimilor", cînd nişte femei credincioase şi evlavioase,
Domnul Hristos a fost răstignit pe cruce, veghează şi ele. Sînt ocupate cu
omorît şi pus într-un mormînt. Afară pregătirea miresmelor şi aşteaptă să
este încă întuneric. Un întuneric mai plece spre mormînt. Cine sînt aceste
dens, care se lasă, de obicei, înainte de femei ? Numele lor au mai puţină
revărsarea zorilor. Undeva, într-o importanţă decît fapta lor, care a strălucit
grădină, în faţa unui naor-mînt săpat în ca o stea în dimineaţa aceea memorabilă
stîncă, nişte ostaşi, în postul de santinelă, a învierii. Cuvîntul lui Dumnezeu ne
veghează cu multă atenţie. Este straja sau arată, însă, cine erau aceste femei :
schimbul cel mai dificil din noapte „Acolo erau şi nişte femei, care
: cea de a patra strajă, care, la romani, priveau de departe. Printre ele erau
începea la ora 3,00 noaptea şi ţinea pînă Măria Magdalina, Măria, mama lui
la ora 6,00 dimineaţa. In acest schimb Iacov cel mic si a lui lose, şi Salome".
sau strajă, organismul omului (Marcu 15.40) ; iar în Evanghelia după
resimte, din punct de vedere fiziologic, o Luca mai aflăm şi alte nume : „Ioana,
scădere a acuităţii tuturor simţurilor. Dar, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod,
ochii străjerilor stau treji şi îndreptaţi spre Suzana şi multe altele..." (Luca 8.3).
o singură ţintă : mormîntul, în care a Aceste femei ne îndreaptă privirile
fost pus trupul Domnului Isus. Ce spre femeile credincioase din toate
imagine ridicolă şi vrednică de milă timpurile, care au învăţat, nu în şcoli
! Creatura sau făptura veghează înalte, nu în şcoli omeneşti, ci în şcoala
asupra Creatorului. Bulgărele de lut Domnului Isus, acea lecţie nemuritoare
veghează asupra olarului sau care se numeşte „slujirea". Iată cum se
făuritorului ! Nimicnicia veghează împlinesc cuvintele Domnului Isus, pe
asupra Atotputerniciei ! Aceasta este care le-a spus ucenicilor Săi, înainte de a
orbirea, groaznica orbire spirituală a merge la cruce, dar pe care aceştia nu le-
omului. Sărmanii străjeri de odinioară au reţinut : „Dacă îmi slujeşte cineva
aveau ochi să vadă mormîntul, dar nu să mă urmeze şi, unde sînt Eu, acolo
aveau ochi să-L vadă pe Domnul va fi şi slujitorul meu" (loan 12.26).
Hristos. Erau •orbi, întocmai ca Au prins, însă, vorbele Mîntuitorului,
preoţii, cărturarii şi bătrînii vremii, care-i aceste femei, vase slabe, dar scumpe
ceruseră lui Pilat „la moarte cu omul înaintea Lui. Ce mult L-au preţuit ele pe
acesta !" Domnul Isus ! Simţămintele şi

4 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


osteneala lor, din dimineaţa învierii, au să fim judecători aspri, mai întîi, cu noi
fost o jertfă de bun miros, au fost un înşine.
parfum mult mai scump decît miresmele Nu auzim, adeseori .întrebări de felul
lor. acesta :
Domnul să facă, şi în bisericile •Cine va îngriji de mine cînd voi fi
noastre, să fie cît mai multe surori pe patul de neputinţă ?>*
credincioase, care să-I slujească Lui şi Ce este aceasta ? Este o piatră.
să se ostenească pentru El, ca aceste «Cine va rezolva problema unui
femei, care ne arată că au fost o inimă, o mormînt şi cine se va ocupa cu
dragoste şi o simţire pentru Domnul înmormîntarea mea, cînd va fi să plec
Hristos ! din lumea aceasta ?», spune cîte un
Să le urmărim, însă, mal departe, pe bătrîn sau o bătrînă care au rămas
aceste femei credincioase şi devotate singuri.
Domnului Isus. Merg încet, ţinîndu-şi cu Ce este aceasta ? Este o piatră.
grijă vasele cu miresme. Sînt apăsate şi «Cine o să aibă grijă de suma aceasta
cu inimile întristate pentru că învăţătorul de bani, pe care am strîn-s-o de-a
lor iubit, Domnul Isus, pe care L-au lungul anilor ?»
urmat pe drumul suferinţei, pînă la Ce este aceasta ? Este o piatră.
Golgota, :,e află, acum, într-un mormînt. «La cine vor rămîne casa mea şi
Din mulţimea gîndurilor care se iucrurile mele ?»
frămîntă în mintea lor, răsare unul, care, «Cine va fi soţia mea ?»
curînd, devine comun şi este exprimat «Cine va fi soţul meu ?»
cu o voce îndoielnică şi plîngătoare : «Cine poate să intre la şcoala sau la
„Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mor- facultatea aceasta, cînd examenele sînt
mintului ?" Este o întrebare care a aşa de grele ?»
izvorît spontan din inimile acestor Ce reprezintă aceste întrebări ?
femei, în dimineaţa învierii. Ce învăţăm Fiecare dintre ele reprezintă cîte o
sau ce reţinem din întrebarea aceasta ? piatră. Oh ! cîte pietre dintre acestea nu
Învăţăm, mai întîi, că, pe ogorul lui i-au făcut pe unii credincioşi să se
Dumnezeu, slujirea sau fapta trebuie să poticnească, iar pe alţii chiar să şi cadă
meargă mină în mînă cu credinţa în pe drumul vieţii de credinţă.
Cuvîntul Lui. In al doilea rînd, reţinem îngrijorarea, îndoiala, necredinţa sînt
că, atunci cînd lăsăm ca în mintea şi în nişte pietre sau obstacole serioase pe
inima noastră să se strecoare uitarea cu- calea credinţei. Unii credincioşi, fiind
vintelor Domnului Isus sau a fă- preocupaţi cu aceste pietre, nu-L mai
găduinţelor Lui, sau îndoiala şi văd pe Domnul Hristos.
necredinţa, acestea se vor ridica precum Să nu mai punem aceste pietre între
nişte pietre mari, care ne v<>r face să ne noi şi Domnul Hristos, ci, între noi şi
întrebăm întristaţi, ca şi femeile de obstacolele sau greutăţile vieţii noastre,
odinioară : „Cine ne va prăvăli piatra ?" să-L punem întotdeauna pe ET. Iar, dacă
Dacă ne vom face o cercetare a -ii aceste pietre se ivesc pe neaşteptate în
anunţită a vieţii noastre de credinţă, calea noastră, să nu încercăm şi să nu ne
vom constata cu umilinţă, că, adeseori, ostenim să le dăm singuri la o parte. Să-
am pus şi noi astfel de întrebări şi acest L lăsăm pe Domnul Hristos să facă
lucru ne va face să le privim cu îngă- acest lucru. Dacă îl rugăm sau li che-
duinţă pe aceste femei, căutînd măm pe El, aşa cum a făcut odinioară
Marta, va face El cu siguranţă, va
rezolva El situaţia, va da El piatra la o
parte, dar folosindu-Se de mijloacele
Lui, fie că

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 5


acestea vor fi oamenii — ca la curiei şi al veştilor bune.
mormîntul lui Lazăr, fie că va fi un „Bucuraţi-vă !" Este cuvîntul cu care
înger. le-a întîmpinat Domnul Isus pe femei în
In dimineaţa învierii, îngerul a dat dimineaţa învierii. Să nu uităm niciodată
piatra la o parte, nu ca să iasă Domnul că, in dimineaţa îngrijorărilor, a în-
Hristos, pentru că Domnul înviase, nu doielilor sau a suferinţelor noastre, ne
mai era în mormînt. Îngerul a dat piatra va întîmpina întotdeauna Domnul Isus
la o parte ca să arate femeilor că Hristos cel înviat din morţi, Mîntuitorul
mormîntul era gol, că Domnul înviase şi nostru, cu acest cuvînt de înviorare şi de
că ele trebuie să ducă, nu numai nădejde cerească, „Bucuraţi-vă !" De ce
apostolilor, ci unei lumi întregi, mesajul ? Să ne bucurăm nu de necazurile, de
învierii. Iată cum, nişte femei ,care s-au durerile sau suferinţele noastre, nu de
dus întristate la mormînt, devin „o oştire nedreptăţile sau prigonirile noastre, ci
aducătoare de veşti bune". „A înviat de faptul că El este viu şi că este mereu
Domnul !" Ce veste minunată ! Ea cu noi, totdeauna prezent pe drumul
reprezintă, pentru lumea întreagă, vieţii noastre.
biruinţa sau triumful vieţii asupra morţii. Ce bucuroasă era Rebeca, odinioară,
învierea Domnului Hristos este o cu gîndul dus la întîlnirea cu mirele ei,
expresie a harului lui Dumnezeu, prin Isaac ! Domnul Isus ne reînnoieşte şi ne
care a arătat lumii întregi că Domnul transmite din nou acest mesaj al
Isus Hristos este învierea şi viaţa. Cînd bucuriei, ca„ mireasa" Lui să se bucure
El a spus aceste cuvinte : „Pentru că Eu în vederea întîlnirii cu El.
trăiesc şi voi veţi trăi" (Ioan 14. 19), ne
arată că cei credincioşi trăiesc în Venirea Domnului Isus este foarte
permanenţă o viaţă de înviere, o viaţă aproape şi, atunci cînd îi vom întîlni pe
nouă, pentru că Domnul Hristos este viu cei dragi, după ce El însuşi ne va şterge
în inimile lor. lacrimile din ochi, vom trăi cea mai
Din întîlnirea cu Domnul Hristos cel mare bucurie pe care a văzut-o cerul şi
înviat, drumul îngrijorărilor şi pămîntul, „nunta Mielului", în jurul
îndoielilor, străbătut de femeile de Aceluia care a înviat ca un Biruitor şi
odinioară şi de toţi oamenii din toate care are un nume aşa de glorios:
timpurile, se transformă într-un drum al DOMNUL ISUS HRISTOS.
bu-

«Nu este nici unul dintre copiii lui Dumnezeu, la care să nu putem găsi măcar ceva bun
; numai să căutăm cu luare-aminte. Să nu ine pprim decît la binele acesta. Să-1 urmărim, să-1
întărim şi să-1 facem |să (crească cu orice preţ. Pe de altă parte, dacă n-am putut să găsim nici
un pic de bine la fratele şi tovarăşul nostru de slujbă, dacă ochiul nostru n-a descoperit decît
cusururi, ,dacă n-am izbutit să zărim măcar o scînteie de viaţă în cenuşă-mă-car o piatră
scumpă în grămada de murdărie, dacă n-am văzut decît o fire pămîntească, atunci, cu o mînă
Plină de iubire, să întindem vălul tăcerii peste fratele nostru şi să nu vorbim despre el, decît la
scaunul harului.»

6 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


EŞTI CREŞTIN?
„Ce întrebare ciudată !", îţi zici tu, strop de rouă de pe firele de iarbă se
cititorule, şi, numaideeît, răspunzi : oglindeşte soarele întreg, tot aşa fiecare
„Oare nu sînt botezat şi nu cunosc din credincioşii aceia de la înceiput, îl
adevărurile esenţiale ale religiei creştine oglindea pe Domnul Hristos. Însuşirile
? Nu mă închin ? Nu merg la biserică ? şi virtuţile dumnezeieşti ale Lui :
Nu m-am spovedit şi nu m-am îm- iubirea, pacea, bucuria, răbdarea,
părtăşit, din cînd în cînd ?" Nu aceasta bunătatea, blîndeţea, în-frînarea şi
vreau să te întreb. Nu te întreb dacă eşti celelalte, se vedeau şi în viaţa acelor
un om care porţi numele de creştin şi credincioşi şi, de aceea, lumea a vorbit
dacă aparţii de o biserică sau de alta. despre ei şi i-a numit creştini.
Nu. Eu te întreb dacă eşti un creştin a- Eşti şi tu un astfel de creştin, iubite
devărat, şi nu de formă ; dacă eşti un cititor ? Dacă nu eşti, îmi dai voie să-ţi
slujitor al Domnului Hristos, dacă li mai pun întrebări ? Te rog să mă crezi
urmezi pe El, trăind în ascultare de El şi că fac lucrul acesta nu ca să te supăr sau
dacă îl ai pe El ca Mîntuitor şi Stăpîn al să te jignesc, ci pentru binele tău veşnic.
tău. Cu alte cuvinte, eşti tu un om născut Nu-ţi închide inima şi nu-mi răspunde
din nou ? Ai crezut tu şi crezi cu toată cu asprime : „Ce te priveşte pe tine ?
inima ta în Domnul Isus Hristos, aşa Vezi-ţi mai bine de tine însuţi !" Nu
cum li arată Si'înta Scriptură ? Te-ai spune aşa. Te rog din suflet, ascultă-mă
predat Lui, ca să asculţi în totul numai un moment, pentru că nu urmăresc decît
de El ? Iată alte întrebări prin care poli binele şi folosul tău.
să verifici ceea ce înseamnă a fi creştin. De ce nu eşti un creştin în înţelesul
Cei dintîi oameni, cărora li s-a de mai sus ? Nu cumva din cauză că
dat numele de creştini, au fost te temi să nu ridă lumea de tine? Dacă
credincioşii din Antiohia, pe vre este aşa, atunci vreau să-ţi fac cunoscute
mea apostolului Pavel, adevăr cuvintele pe care le-a spus Domnul
atestat de Cuvîntul Lui Dumne Hristos, în legătură cu acest lucru : „De
zeu în Cartea Faptele Apostolilor oricine se va ruşina de Mine şi de
capitolul 11, versetul 26. Acei cuvintele Mele, în acest neam
oameni au crezut din toată ini preacurvar şi păcătos, se va ruşina şi
ma în Domnul Hristos, aveau si Fiul Omului, cînd va veni în slava
guranţa iertării păcatelor în Tatălui Său" (Marcu 8.38). întreabă-te
jertfa Lui de la cruce şi erau în mod sincer, la ce ţii mai mult ? La
gata ca, pentru credinţa ceea ce zic şi gîndesc oamenii despre
lor în Domnul Isus, să sufere ocara şi tine, sau la ceea ce zice şi gîndeşte
dispreţul lumii. Ei nu aveau alt scop al Dumnezeu despre tine ?
vieţii lor decît să facă voia Domnului, în Sau, poate, gîndeşti în felul acesta :
toate lucrurile, cinstindu-L şi slăvin-du- „Dacă îmi fac datoria cît pot mai bine,
L prin viaţă şi vorbire. Ei arătau în viaţa atunci şi Dumnezeu trebuie să fie
lor o asemănare aşa de mare cu Domnul mulţumit cu mine". Iată, însă, ce zice
Hristos, încît lumea i-a numit creştini. Domnul Hristos cu privire la o ase-
După cum în fiecare menea cugetare : „Adevărat, ade-

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 7


vărat îţi spun, că, dacă un om nu se deşti că, hotărîndu-te să-L urmezi pe
naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia Domnul Hristos şi devenind un creştin
Lui Dumnezeu" (Ioan 3.3) ; iar în adevărat, n-ai să poţi să stăruieşti şi să
epistola lui Iacov 2.10 citim aceste rămîi pînă la capăt ? Ascultă, însă, ce
cuvinte : „Cine păzeşte toată Legea, şi spune Scriptura în alt loc : „Acela care a
greşeşte într-o singură poruncă, se face început în voi această bună lucrare, o va
vinovat de toate". isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos"
Un alt motiv, ar putea fi faptul că nu (Filipeni 1.6).
vrei să te laşi de orice lucru rău ? Atunci în concluzie, iubite cititor, ştii tu ce
ia seama la Cuvîntul Domnului Hristos zice Domnul Hristos despre aceia care
care zice : „Ce ar folosi unui om să sînt creştini numai cu numele ? Iată ce
cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde zice : „Ştiu faptele tale ; că îţi merge
sufletul ? Sau, ce ar da un om, în numele că trăieşti ,dar eşti mort"
schimb, pentru sufletul său?" (Matei (Apocalip-sa 3.1). Şi, acum, o întrebare
16.26). finală la care te rog să dai un răspuns în
Sau ai putea să zici : „Dar unde mai faţa cugetului tău şi în faţa lui
vezi tu, în ziua de azi, creştini adevăraţi Dumnezeu : „Vrei să rămîi mai departe
? Nici chiar aceia care spun că sînt în această stare ?" Nădăjduiesc că nu.
creştini adevăraţi, nici ei nu sînt cu mult De aceea, te rog, vino acum, prin cre-
mai buni decît mine". Dar, iată ce scrie dinţă, !a Domnul Isus Hristos si
în Sfînta Scriptură : „Toţi ne vom primeşte-L în inima ta, ca Mîntu-itor şi
înfăţişa înaintea scaunului de judecată al Stăpîn al tău, trăieşte, prin credinţă,
lui Hristos... Aşa că fiecare din noi are prezenţa Lui pe drumul vieţii tale de
să dea socoteală despre sine însuşi lui călător, ca şi cum L-ai vedea aevea lîngă
Dumnezeu" (Romani 14.10, 12). tine mereu, şi vei putea să expe-
Sau te temi cumva că vina ta este aşa rimentezi, într-un mod real, o viaţă
de mare încît Dumnezeu nu te mai nouă, o viaţă din Dumnezeu, în care
primeşte şi nu te mai iartă ? Dar iată ce Domnul Isus Hristos va fi totul. El poate
zice Scriptura referitor la o astfel de să facă a-ceastă înnoire totală a fiinţei
gîndire : „Veniţi totuşi să ne judecăm, tale, poate să-ţi dea o gîndire nouă, o
zice Domnul. De vor fi păcatele voastre viaţă nouă şi o nădejde glorioasă, avînd
cum e cîrmîzul, se vor face albe ca certitudinea că, atunci cînd vei pleca din
zăpada : de vor fi roşii ca purpura, ce lumea aceasta, vei ajunge la El în cerul
vor face ca lina" ilsaia 1.8), iar în alt loc slăvit. Dar, cu o condiţie : Să-i predai în
scrie : „Sîagele lui Isus Hristos, Fiul întregime, fără rezerve, inima şi întreaga
Lui, ne curăteşte de orice păcat" (1 Ioan ta fiinţă. Numai aşa poţi să ajungi şi să
1.7). ' trăieşti ca un creştin adevărat.
S-ar putea, în sfîrşit, să gîn-
* *

«Domnul Isus Hristos — Mîntuitorul — mai degrabă a murit decît să lase ca păcatul
să-şi continuie existenţa înaintea lui Dumnezeu !»
«Din clipa în care harul lucrează în inimă, el produce sentimentul păcatului, în acelaşi
timp, d r a g o s t e a Domnului Isus Hristos, atingînd conştiinţa, adînceşte în suflet
convingerea păcatului ; intensitatea acestuia din urmă are ca măsură convingerea, mai mult
sau mai puţin adîncă, a dragostei Domnului isus Hristos !»

8 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


AUTORITATEA LUI DUMNEZEU (VII-A)
OAMENII TREBUIE SA ASCULTE
DE AUTORITĂŢILE INSTITUITE
DE DUMNEZEU

1. IN LUME
(Komani 13.1 1 Petru 2.13—14)
Dumnezeu este izvorul tuturor şi — în consecinţă — trebuie să fie
autorităţilor din univers. Din moment ce ascultate. Deci, dacă vrem să învăţăm să
toate autorităţile existente au fost ascultăm de Dumnezeu, nu vom avea
instituite prin El, aceasta înseamnă că dificultăţi să descoperim care este
toate vin de la El şi reprezintă persoana prin care El îşi exercită
autoritatea Sa. Dumnezeu însuşi a autoritatea. Dar, dacă noi nu cunoaştem
stabilit acest sistem de autoritate, pentru decît autoritatea directă a lui Dumnezeu
a Se manifesta prin el. Peste tot, unde ,s-ar putea să nesocotim, fără s-o ştim, şi
omul întîlneşte o autoritate oarecare, el de nenumărate ori, această autoritate. In
întîlneşte pe Însuşi Dumnezeu. Este cîte vieţi putem vedea acţiunea
posibil ca omul să-L cunoască pe autorităţii lui Dumnezeu ? Vrem să
Dumnezeu prin prezenţa Sa. Dar, chiar continuăm să facem deosebire între
fără a-I resimţi prezenţa, oamenii pot autoritatea directă a lui Dumnezeu şi
experimenta o oarecare cunoaştere a lui autoritatea delegată de Ei ? Nu trebuie
Dumnezeu, prin intermediul autorităţii să procedăm astfel, ci trebuie să ne
Sale. supunem autorităţii delegate de Dumne-
în grădina Eden, oamenii îl zeu tot aşa cum ne supunem autorităţii
cunoşteau pe Dumnezeu prin prezenţa Sale directe, căci „nu este stăpînire, care
Sa. îl cunoşteau şi în timpul absenţei să nu vină de la Dumnezeu".
Sale din grădină, prin faptul că îşi în ceea ce priveşte aut nităţile
aminteau de poruncile Lui. pămînteşti, Pavel nu s-a mulţumit să
Astăzi, modul cel mai adesea utilizat, îndemne ,într-o manieră pozitivă, la
pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, este supunere, ci a şi avertizat contra oricărei
din poruncile Sale. Numai cei încercări de opoziţie. Cel care se
nechibzuiţi, ca vierii din pilda de la împotriveşte autorităţilor, se
Marcu 12. 1—9, au nevoie de prezenţa împotriveşte, în fapt, poruncii lui
personală a stăpînului viei pepntru a Dumnezeu. Şi, cel care respinge
asculta. în această pildă, slujitorii şi autoritatea delegată de Dumnezeu,
însuşi Fiul stăpînului viei, sînt trimişi respinge însăşi autoritatea lui
înaintea Lui, pentru a-L reprezenta. Dumnezeu. Autoritatea, după înseşi
Cei care sînt stabiliţi de Dumnezeu cuvintele Bibliei, este caracterizată,
trebuie să exercite autoritatea în numele prin-tr-o natură unică : ea vine, tot-
Său. Toate autorităţile care guvernează deauna, de la Dumnezeu. în consecinţă,
sînt rîn-duite şi instituite de Dumnezeu cel ce se apune autorităţii, se opune lui
Dumnezeu şi

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 9


cei care se opun, atrag judecata. Nu zarului ce este al Cezarului" (Matei
există răzvrătire care să nu cheme o 22.21). Cînd marele preot îl interoga şi
judecată. Consecinţa împotrivirii în faţa cînd. jura pe Dumnezeul cel viu să-i
autorităţii este totdeauna moartea. Pe spună dacă El este, sau nu, Hristosul,
terenul exercitării autorităţii, omul nu Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus i S-a
poate face nici o alegere. supus imediat (Matei 26.63—64),
în vremea lui Adam, Dumnezeu a dat recunoscînd, astfel, odată pentru
oamenilor puterea să stăpînească totdeauna, că erau pe pămînt autorităţi
pamîntul. Autoritatea lor nu se putea bine stabilite. Domnul nostru Isus nu a
exercita decît asupra făpturilor vii. După luat niciodată parte la nici o răzvrătire,
potop, Dumnezeu a redat puterea de a oricare ar fi fost ea.
guverna peste oameni, lui Noe, hotărînd Pavel ne arată clar, în Romani 13, că
: „Dacă varsă cineva sîngele omului, şi toţi cei care exercită o autoritate sînt
sîngele lui să fie vărsat de om" slujitori ai lui Dumnezeu. Noi trebuie să
(Geneza 9.6). De atunci, autoritatea care fim supuşi autorităţilor locale, sub care
permite guvernarea oamenilor aparţine ne găsim, atît ale propriei naţionalităţi,
altor oameni. Şi din acele timpuri, cît şi ale propriei seminţii. Nu putem să
oamenii au fost aşezaţi totdeauna sub nu ascultăm de autorităţile locale pentru
guvernare omenească. simplul motiv că sîntem, spre exemplu,
După ce a condus poporul Său din de o altă naţionalitate. Legea nu trebuie
Egipt în pustie, Dumnezeu i-a dat zece - să provoace teamă, în inima celui care
porunci şi numeroase alte recomandări. face binele, ci în a celui care face răul.
Printre ele figura şi această poruncă : Şi, cu toate că sînt foarte diferite unele
„Sa nu huleşti pe Dumnezeu şi să nu de altele, legile neamurilor derivă toate
blestemi pe mai marele poporului de la Dumnezeu. Principiul de bază al
tău" (Exod 22.28). Aceasta dovedeşte tuturor legilor lui Dumnezeu este de a
clar că Dumnezeu a rînduit conducători pedepsi pe cei răi şi de a răsplăti pe cei
peste poporul Său. Şi în vremea lui buni. Toate puterile guvernatoare au
Moise, Israeliţii care se împotriveau propriile lor legi. Funcţia lor constă în a
autorităţii exercitate prin acesta, se menţine şi în a face să se execute legile
împotriveau, de fapt, lui Dumnezeu. lor, astfel încît cei buni să fie aprobaţi,
Chiar dacă mai-marii neamurilor nu iar cei răi să fie aduşi la ordine. Cu si-
credeau în Dumnezeu şi ţara lor era guranţă că nu degeaba poartă ele sabia
plasată sub dominaţia lui Satan, şi, cu toate că unii guvernanţi tind să
principiul autorităţii rămînea glorifice răul şi să suprime tot ce este
neschimbat. Şi, dacă se putea spune că bun, ei trebuie să recurgă la deformări,
ţara lui Israel era împărăţia lui pentru a putea numi răul bine şi binele
Dumnezeu şi că împăratul David era rău. Ei nu se feresc să acţioneze deschis
stabilit de Dumnezeu, acelaşi lucru se şi să declare public că cel rău este
putea spune şi despre împăratul persan, lăudat, datorită răutăţii lui, în timp ce cel
care, de asemenea, era stabilit de bun este pedepsit, din cauza dreptăţii
Dumnezeu. Cînd Domnul nostru Isus Se sale.
găsea pe pămînt, El a rămas supus Pînă în prezent, se pare că toate
autorităţilor instituite, cum era aceea a puterile urmează — cel puţin în
marelui preot. El plătea impozitele şi-i principiu — regula după care
învăţa pe oameni „să dea Ce-

10 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


trebuie răsplătiţi cei buni şi pedepsiţi cei trebuie să fie atitudinea noastră faţă de
răi. Principiul nu s-a schimbat şi legea ei ? Ii primim noi ca pe trimişi ai lui
lui Dumnezeu rămîne valabilă. Vine Dumnezeu, care exercită autoritatea Sa
ziua cînd Antihrist, cel fărădelege, va ? Le sîn-te-m noi supuşi ?
pune mîna pe putere. El va distruge Ce dificil este să ascultăm, cînd nu
toate legile existente şi va declara discernem autoritatea lui Dumnezeu. Cu
oficial răul bine şi binele rău. Atunci, eît mai mult încercăm să ascultăm, cu
cel bun va fi ucis şi cel rău va fi atît ni se pare mai dificil.
glorificat. „Pe cei ce, în pofta lor necurată,
Alte activităţi care au caracteristica umblă poftind trupul altuia şi
supunerii faţă de autorităţile pămînteşti, dispreţuiesc stăpînirea. Ca nişte
se prezintă sub diferite forme, ca de îndrăzneţi şi încăpăţînaţi ce sînt, ei nu se
exemplu : plata impozitelor datorate, tem să batjocorească dregătoriile" (2
plata veniturilor către cei cărora li se Petru 2.10). Cîte persoane îşi pierd
datorează (ca : salariaţi personali, puterea şi-şi irosesc viaţa prin insultele
femeie în casă, servitori, însoţitori, etc), pe care le proferează. Nimeni nu trebuie
respectarea celor care trebuie respectaţi să se lase antrenat la a-narhie. Nu este
şi onorarea celor care au dreptul la necesar să ne îngrijorăm foarte mult cu
aceasta. privire la cei care fac nedreptatea, ci noi
Creştinul se supune legii, nu numai trebuie să ne rugăm totdeauna ca
pentru a evita mînia Iui Dumnezeu, ci şi disciplina cerută de Dumnezeu să fie
din motive de conştiinţă. Căci, menţinută pe baza dreptăţii. Oricare ar fi
conştiinţa sa îl dezaprobă de fiecare dată evenimentul, nesupunerea echivalează
cînd este neascultător. Iată pentru ce cu revoltă contra lui Dumnezeu. Şi, dacă
trebuie să fim supuşi autorităţilor locale. noi sîntem nesupuşi, ajutăm la aplicarea
Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să principiului lui Antihrist. Ne întrebăm
critice sau să denunţe cu nepăsare pe noi constant : „Dacă taina lui Antihrist
guvernanţii care îi conduc. Chiar poliţia va fi la lucru, îl vom reţine pe loc prin
a fost instituită de Dumnezeu, căci ea a prezenţa noastră sau îl votm ajuta să se
primit o sarcină bine definită. Cînd vin desfăşoare" ?
la noi, pentru impozite, perceptorii sau
inspectorii, care
2. IN FAMILIE
(Efeseni 5.22—24; Efeseni 6. 1—3 ; Coloseni 3.18, 20, 22 Efeseni
6.5—7 ; 1 Timotei 6.1 ; Tit 2.9—10)
Dumnezeu Şi-a stabilit autoritatea şi Epistolele către Timotei (prima) şi către
în cămin, dar, un (mare număr dintre Tit tratează problema muncii,dar
copiii Săi nu acordă atenţie acestei sfere vorbesc şi despre problemele din sînul
de acţiune a Sa. Epistolele, cum sînt familiei, ca puţind avea repercursiuni
cele către Efeseni şi către Coloseni, asupra lucrului Domnului. Prima episto-
considerate ca fiind cele mai lă a lui Petru este centrată pe tema
duhovniceşti nu neglijează această împărăţiei, dar el consideră răzvrătirea
problemă. Ele menţionează o-bligaţia contra autorităţii în familie, ca o
supunerii în sînul căminului, fără de răzvrătire directă contra împărăţiei.
care pot apare dificultăţi in lucrarea Cînd membrii aceleiaşi familii discern
Domnului. autorita-

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 11


tea domnind asupra ei, majoritatea „Copii, ascultaţi în Domnul de
problemelor dispar imediat. părinţii voştri ,căci este drept"
Dumnezeu a stabilit bărbatul ca (Efeseni 6.1), căci Dumnezeu a stabilit
autoritate delegată a Domnului părinţii ca autoritate.
Hristos, în timp ce femeia reprezintă „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe
mama ta, ca să fii fericit, şi să trăieşti
Biserica. Va fi dificil pentru femeie să
multă vreme pe pămînt" (Efeseni
se supună bărbatului, dacă ea nu
6.2—3). Dintre cele zece porunci,
discerne autoritatea pe care Dumnezeu aceasta este cea dinţii însoţită de o
i-a încredinţat-o acestuia. Ea trebuie să făgăduinţă. Se poate ca unii să moară
înţeleagă, înainte de toate, că scopul prematur din lipsa de dragoste şi
acestei instituţii interioare a familiei este neascultare faţă de părinţii lor, în timp
autoritatea lui Dumnezeu şi nu cea a ce alţii să fie vindecaţi prin ascultarea
bărbatului ei. de aceştia.
„Să înveţe pe femeile mai tinere să- „Copii, ascultaţi de părinţii voştri
şi iubească bărbaţii şi copiii ; să fie în toate lucrurile, căci lucrul acesta
cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă place Domnului" (Co-loseni 3.20).
de treburile casei, să fie bune, supuse Faptul de a se supune părinţilor
bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vor- presupune că se recunoaşte în
bească de rău Cuvîntul Iui Dum- autoritatea lor, autoritatea lui
nezeu" (Tit 2.4—5). Dumnezeu.
„Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi Dacă noi cinstim autoritatea
voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă Domnului în viaţa noastră, ceilalţi vor
unii nu ascultă Cuvîntul, să fie respecta autoritatea Domnului în noi.
cîştigaţi fără cu-vînt, prin purtarea Cînd Petru şi Pavel scriau
nevestelor lor (1 Petru 3.1). recomandările pe care le-am citat mai
„Astfel se împodobeau odinioară sus (Efeseni 6.5—7) ; 1 Timotei 6.1 ;
sfintele femei, care nădăjduiau în Tit 2.9— 10), sclavagismul era la
Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor punctul său culminant, în imperiul ro-
lor ; ca Sara, care asculta pe Avraam man. Că sclavagismul este un lucru bun
şi-1 numea «domnul» ei. Fiicele ei v- sau rău, nu constituie obiectul discuţiei
aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să noastre. Noi vrem să se reţină, din
vă temeţi de ceva" (1 Petru 3.5—6). recomandarea apostolilor, că Dumnezeu
a poruncit ca slujitorii să fie supuşi
stăpînilor lor.

3. IN BISERICA

(1 Tesaloniceni 5.12—13 ; 1 Ti- motei 5.17 ; 1 Corinteni 16.15— 16)


Dumnezeu a stabilit autorităţi în stituit primul rod din Ahaia, slujind pe
Biserică, cum sînt : „presbiteri care sfinţi cu o mare smerenie.
conduc bine" şi „cei care lucrează la în Biserică, femeile trebuie să fie
propovăduire şi învăţătură". De astfel de supuse bărbaţilor.
oameni trebuie să asculte toţi. Şi tinerii „Vreau să ştiţi că Hristos este
trebuie să înveţe să fie supuşi celor în Capul oricărui bărbat; că bărbatul
vîrstă. Apostolul încuraja pe este capul femeii, şi că Dumnezeu este
credincioşii din Corint să cinstească, în capul lui Hristos (1 Conteni 11.3).
mod deosebit, pe oameni ca Ştefana, a Dumnezeu a stabilit porunca în aşa
cărui familie a con- fel încît bărbatul să poa-

12 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


tă reprezenta autoritatea Domnului sînt mai mari în tărie şi putere,
Hristos, şi femeia supunerea pusă în nu aduc înaintea Domnului nici
practică de către Biserică. Acesta este o judecată batjocoritoare împo
motivul pentru care femeile trebuie să triva lor" (2 Petru 2.10—11). Ni se
poarte pe cap un voal (greceşte : o vorbeşte, aici, despre un fapt
autoritate), din cauza îngerilor, şi să fie foarte semnificativ : există şi în
supuse bărbaţilor lor. lumea spirituală autorităţi
„Căci Dumnezeu nu este un sub care sînt aşezaţi îngerii. Şi, cu toate
Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, că unii dintre ei sînt căzuţi, îngerii nu
ca în toate Bisericile sfinţilor. Femeile îndrăznesc să-i insulte, pentru că,
să tacă în adunări, căci lor nu le este odinioară, le erau supuşi. După cădere,
îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie chiar dacă s-a permis să li se vorbească
supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiese acestora din urmă, nu este posibil să li
să capete învăţătură asupra unui lucru, se aplice o judecată, căci aceasta ar
să întrebe pe bărbaţii lor acasă ; căci echivala cu o injurie.
este ruşine pentru o femeie să vorbească „Arhanghelul Mihail, cînd se
în Biserică" (1 Corinteni 14.33—35). împotrivea diavolului şi se certa cu el
Unele surori spun : să presupunem că pentru trupul Iui Moise, n-a îndrăznit să
bărbatul meu nu poate răspunde la rostească împotriva lui o judecată de
întrebarea mea ! Ei bine, Domnul vă ocară, ci doar a zis : Domnul să te
spune să întrebaţi. Tot ceea ce aveţi de mustre !" (Iuda 9). Pentru ce ? Pentru că
făcut este să întrebaţi. După un timp, într-o anumită perioadă, Dumnezeu a
bărbatul dumneavoastră va sfîrşi prin a făcut din Lucifer mai-marele ar-
cunoaşte răspunsul, căci, văzînd cum se hanghelilor ; şi Mihail, care era unul
pune problema, se va informa asupra dintre arhangheli, era aşezat, atunci, sub
subiectului respectiv şi va afla autoritatea lui. Mai tîrziu, Mihail,
răspunsul. In acest fel, veţi ajuta şi pe ascultînd de porunca lui Dumnezeu a
bărbatul dumneavoastră şi pe dumnea- mers să caute trupul lui Moise, pentru că
voastră înşivă. „Femeia să înveţe în trebuie ca într-o zi trupul lui să fie înviat
tăcere, cu toată supunerea. Fe-menii nu- dintre cei morţi (poate pentru ziua
i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se schimbării la faţă), în timp ce se apunea
ridice mai presus de bărbat, ci să stea în lui Satan, cu această ocazie, el putea
tăcere. Căci întîi a fost întocmit Adam şi foarte bine, dintr-un duh de răzvrătire,
apoi Eva" (1 Tirnotei 2.11—13). să se ocupe de el şi să deschidă gura
„Toţi, în legăturile voastre, să fiţi pentru a-1 batjocori. Dar, el nu a
împodobiţi cu smerenie" (1 Petru 5.5) îndrăznit să acţioneze astfel. Tot ce a
Este trist să vezi persoane care se spus a fost : „Domnul să te mustre !" (cu
mîndresc cu poziţia sau cu autoritatea oamenii, problemele sînt diferite, căci ei
lor. nu sînt niciodată aşezaţi sub autoritatea
Dumnezeu a stabilit autorităţi şi în lui Satan. Deşi ştim că, într-o zi, am
lumea spirituală. în ziua judecăţii vor fi căzut sub stăpînirea lui, noi n-am fost
pedepsiţi, mai ales „cei ce, în pofta lor aşezaţi, niciodată, sub această stăpînire.)
necurată, umblă poftind trupul altuia şi Aceasta este în baza aceluiaşi
dispreţuiesc stăpînirea. Ca nişte principiu, conform căruia David a
îndrăzneţi şi încăpăţînaţi ce sînt, ei nu se acceptat — pentru o vreme — să se
tem să batjocorească dregătoriile, pe supună autorităţii delegate de
cînd îngerii, care Dumnezeu, lui Saul. Iată ipen-tru ce, el
nu a îndrăznit să răs-

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 13


toarne autoritatea în declin a lui Saul. In rerea sa. Şi, după ce Petru şi Pa-vel au
ce manieră este onorată autoritatea terminat de vorbit, s-a ridicat Iacov,
delegată în îmlpărăţia spirituală ! Ea nu pentru a face cunoscută hotărîrea. Petru
trebuie să fie dispreţuită niciodată. Căci, şi Pavel s-au mulţumit să relateze
cel care o insultă, riscă să-şi piardă faptele, în timp ce Iacov a dat hotărîrea
puterea spirituală. finală. Chiar şi printre bătrîni şi apostoli
Dacă odată, în viaţa dumneavoastră, exista o anumită ordine. „Căci eu sînt
se întîrniplă să întîlniţi o autoritate,veţi cel mai neînsemnat dintre apostoli",
fi capabili să discerneţi, în toate spuse Pavel la 1 Corinteni 15.9. Unii
împrejurările, autoritatea lui Dumnezeu. apostoli sînt ridicaţi, înălţaţi, alţii le sînt
Oriunde vă veţi afla, problema supuşi. Această ordine nu este lucrarea
principală va fi : „De cine trebuie să oamenilor ; în consecinţă, fiecare trebuie
ascult, cui trebuie să-i acord atenţie ?" să-şi cunoască propria sa poziţie.
Orice credincios trebuie să fie sensibil, Ce vie mărturie şi ce tablou minunat
atent la două lucruri: la păcat şi la este acela că Satan se teme, căci ştie că
autoritate. Chiar cînd doi fraţi se astfel va rezulta căderea împărăţiei sale
consultă şi fiecare dintre ei emite ! Căci, în ziua în care noi toţi vom fi
propria-i opinie, numai unul ia decizia ascultători desăvîrşiţi, Dumnezeu va
finală. veni să judece lumea.
Capitolul 15 din Faptele Apostolilor
ne face descrierea unei adunări care a — Va urma —
avut loc în Ierusalim. Tinerii, ca şi
bătrînii, aveau dreptul să se ridice şi să Watchman Nee
vorbe-as-că. Fiecare frate putea emite
pă-

«Dumnezeu este plin de milă şi de îndurare faţă de noi şi faţă de slăbiciunea noastră. El
este duios şi milos în căile Sale ; dar, dacă sîntem hotărîţi să urmăm propria noastră voinţă, El ştie
cum s-o zdrobească. Cea mai rea dintre pedepse este să ne lasă să ne urmăm propriile noastre
căi.»

«Domnul Isus Hristos a intrat în suferinţele omeneşti (oboseala, foamea, setea) eu o inimă
care nu şovăia niciodată cînd I se înfăţişa o lucrare a dragostei. Este un lucru atît de duios şi de
preţios să-L vezi în aceste împrejurări şi să înţelegi că, în t o a t e, El nu făcea nimic din voinţă
proprie. Cînd 1 s-a spus : „Cel pe care-1 iubeşti este bolnav" (loan 11.3—6), am fi crezut că va
porni la drum îndată. Nu, „El a rămas încă două zile în locul unde era" ; El nu avea încă în-
drumarea Tatălui Său. Noi înţelegem, acum, că această întîrziere avea ca scop arătarea
dumnezeirii Sale ; însă, ca Slujitor, El nu avea nici o poruncă, şi pentru aceasta nu pleca. Această
situaţie pare prea aspră ; casa Lui — dacă s-ar putea spune că ar fi avut una aici Pe pămînt — era
această casă din Betania. Nu îl veţi vedea niciodată Pe Domnul Hristos ieşind din poziţia Sa de
Slujitor, şi, în acelaşi timp, El nu a fost aici ,pe pămînt decît desăvîrşirea dragostei.»

14 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


PENTRU FEMEILE CREDINCIOASE

CERCETARE PERSONALĂ
ÎN LUMINA
CUVINTULUI LUI DUMNEZEU
1. Cum trebuie să fie soţiile credincioase în relaţiile cu soţii lor ?
— „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor' voştri ca Dom-
nului".
— Efeseni 5.22 —
— „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se
cuvine în Domnul".
— Coloseni 3.18 —
— „Nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lu-
crurile"
— Efeseni 5.24, partea a 2-a
a versetului —
— „Nevasta să se teamă de bărbat"
— Efeseni 5.33, partea a 2-a
a versetului —
— „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţi
lor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvîn-
tul, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea nevestelor lor,
cînd vă vor vedea felul vostru de trai : curat si în temere".
— 1 Petru 3.1—2 —
— „...Erau supuse bărbaţilor lor, ca Sara, care asculta
pe Avraam şi-1 numea „domnul ei".
— 1 Petru 3.5, partea a 2-a a
versetului şi versetul 6 —
prima parte —
2. Cum trebuie să fie femeile credincioase în relaţiile unele cu
altele ?
— „Să fie cu un gînd în Domnul"
— Filipeni 4.2, partea a 2-a
a versetului —
3. Cum trebuie să se îmbrace femeile credincioase ?
— „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească,
...căci, oricine face lucrurile acestea, este o urîciune înaintea
Domnului, Dumnezeului tău".
— Deuteronom 22.5 —
— De citit şi 1 Petru 3.3—6 şi 1
Timotei 2.9—10
4. Cum trebuie să aibă părul o femeie credincioasă ?
— „...Pentru o femeie este o ipodoabă să poarte .părul
lung".
— 1 Corinteni 11.15 —

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 15


5. Cum trebuie să se roage o femeie credincioasă ?
— „Judecaţi voi singuri : este cuviincios ca o femeie
să se roage lui Dumnezeu dezvelită ?"
— 1 Corinteni 11.13 —
— Dimpotrivă, orice femeie, care se roagă sau pro
oroceşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul
ei, pentru că este ca una care ar fi rasă".
— 1 Corinteni 11.5 —
— „Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă !
Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă
ori rasă, să se învelească".
— 1 Corinteni 11.6 —
— ,,De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie
să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei".
— 1 Corinteni 11.10 —
— „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îm
brăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială ; nu
cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu
haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor, care
spun că sînt evlavioase".
— 1 Timotei 2.9—10 —
6. Cum trebuie să înveţe o femeie credincioasă ?
— „Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea".
— 1 Timotei 2.11 —
-— „Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia
cuvîntul, ci să fie supuse cum zice şi legea".
— 1 Corinteni 14.34 —
— „„Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui
lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă ; căci este
ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică".
— 1 Corinteni 14.35 —
7. Cum trebuie să fie credincioasele în vîrstă ?
— „...Femeile în vîrstă trebuie să aibă o purtare cu
viincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate
la vin ; să înveţe pe alţii ce este bine, ca
să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi
copiii, să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de
treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să
nu se vorbească de rău Cuvîntul lui Dumnezeu".
— Tit 2.3-5 —

«Cel ce trăieşte cu Dumnezeu nu este dur, ci supus. Nu există duh mai blînd şi
mai capabil de sentimente delicate, ca un duh supus. în acest caz, voinţa este separată
de sentimente, jără a le înlătura; şi, aceasta este un lucru foarte preţios.»

16 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


PAGINA FAMILIEI

FRUMUSEŢEA MORALA
IN VIATA DE FAMILIE
(1 Petru 3.4—6 ; 1 Corinteni 11.3—7 ;
Geneza 24.57—58; 64—65; 1 Samuel 25.40—42;
Psalmul 45.10—11)

Cuvintele din epistola apostolului Textele menţionate mai sus clarifică


Petru, menţionate mai sus, se referă la gîndul lui Dumnezeu cu privire la
sfintele femei de odinioară. Deja din poziţia femeii, dar furnizează şi
timpul apostolului Petru, se putea spune instrucţiuni pentru bărbaţi. De fapt,
că epoca patriarhilor era destul de în- versetele din 1 Corinteni 11 arată clar
depărtată, că obiceiurile de atunci erau că bărbatul, ca şi femeia, sînt aşezaţi
altele şi că era inutil să se refere la ele. într-o poziţie de dependenţă a unuia faţă
Totuşi, apostolul Petru evocă atitudinea de celălalt, Domnul Isus însuşi fiind, de
acestor femei pentru a le învăţa pe suro- bună voie, ca om, într-o poziţie de
rile credincoase. El o face pentru că dependenţă faţă de Dumnezeu-Tatăl.
regulile morale sînt aceleaşi pentru Această dependenţă i-a fost dată omului
epoca lui Avraam, a apostolului Petru, încă din grădina Eden. Dar, căderea ,atît
precum şi pentru epoca noastră. Pentru a Evei, cît şi a lui Adam, a constat în a
ce astfel ? Cheia acestei întrebări se află nu asculta de voia lui Dumnezeu. Ne-
în textul din 1 Corinteni 11. Regulile nu acceptînd calea ascultării, pusă înaintea
s-au schimbat pentru că locul, pe care lor, ei au făcut propria lor voie ; şi
Dumnezeu 1-a destinat fiecăreia dintre aceasta a fost ruina lor şi a întregii
creaţiile Sale, a rămas acelaşi. omeniri.
Capul bărbatului este Domnul Hristos în contrast cu această stare de voinţă
; capul femeii este bărbatul ; capul proprie, de independenţă şi de
Domnului Hristos este Dumnezeu-Tatăl. neascultare, găsim în Scriptură o
Iată cum este după gîndul lui întreagă succesiune de credincioşi fideli,
Dumnezeu. Chiar dacă regimul legii a care recunosc gîndul lui Dumnezeu cu
trecut, chiar dacă noi ne aflăm într-un privire la poziţia de dependenţă, reali-
timp diferit, gîndul lui Dumnezeu cu zată prin credinţă, care constituie o
privire la poziţia respectivă a fiecăruia mărturie a ceea ce-I place lui
rămîne acelaşi şi credinciosul este fericit Dumnezeu. Fără cuvinte mari, fără
de a-1 recunoaşte pentru el şi pentru publicitate ,ei prezintă ■— prin
căminul său. atitudinea lor din viaţa de fiecare zi — o
reflectare a ceea ce Dumnezeu a stabilit.

SARA
Primul exemplu este cel al Sarei. Ea Multe binecuvîntări sînt legate de
era supusă lui Avraam, ni se spune această dependenţă acceptată din toată
,numindu-l domn. inima. Mai întîi, fru-

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 17


museţea unei atitudini publice potrivite mariteancă, a spus : „Eu am de mincat o
faţă de soţul ei, care constituie o mincare pe care voi n-o cunoaşteţi...
adevărată podoabă ! Apoi, o Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce
binecuvîntare interioară, căci la această M-a trimis"
atitudine exterioară corespunde o stare (Ioan 4.32—34). Astfel, a face voia
interioară fericită, aceea care este Tatălui Său era o hrană, o binefacere
numită „omul ascuns al inimii, curăţia pentru sufletul Lui.
nepieritoare a unui duh blînd şi liniştit". Atitudinea Sarei este un model şi,
Astfel, ceea ce există cel mai profund dacă luăm în considerare expresia :
în inimile noastre, pentru Domnul, se ' „Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi
poate manifesta în exterior. Atitudinea binele fără să vă temeţi de ceva", „a face
de dependenţă devine o slavă — nu o binele" arată slujirea devotată, în timp
slavă din care se trage profit personal ,ci ce „fără să vă temeţi de ceva" se traduce
o slavă pentru Domnul. prin odihna netulburată, sprijinită pe
Să remarcăm cum această poziţie de Domnul Isus. Aceste două lucrări merg
dependenţă este contrară părerilor împreună. Cind ascultăm pentru a sluji,
general răspîndite. Nu este vorba de o El ne dă toată puterea necesară şi ne
poziţie de aservire neplăcută, cum mulţi face să gustăm şi să vedem că este
o prezintă, ci, dimpotrivă, este o sursă Bunul Păstor şi că nu mai există nici un
de bogăţii şi binecuvîntări, atît motiv de spaimă.
interioare, cît şi exterioare. Să ne Celelalte texte, menţionate la început,
amintim de Domnul Isus, care, după ce
a învăţat pe femeia sa- sînt la fel de instructive, în ceea ce
priveşte această bucurie a dependenţei
sau a supunerii.

REBECA
Ce frumos exemplu este cel al ca să mulţumească lui Dumnezeu, care a
Rebecăi, atunci cînd ea declară : „Da, pregătit toate lucrurile mai dinainte.
vreau" Geneza 24.58) ! Pentru ce Rebeca, imlpresionată de această
răspunde ea astfel ? Deoarece credinţa rugăciune, este gata să fie soţia celui pe
ei a recunoscut mîna lui Dumnezeu în care nu 1-a văzut niciodată, dar pe care
îmţpre-j urările pe care le-a povestit slu- credinţa ei 1-a descoperit, cel care era
jitorul lui Avraam. moştenitorul căruia tatăl i-a dat tot ce
Trimis să ia o soţie pentru Isaac şi avea (Geneza 24.36). Se pune o
neştiind cum s-o aleagă, acest slujitor s- problemă. Cînd va pleca ea ? După ce se
a aşezat în genunchi şi s-a rugat. El a va mai bucura cîtva timp cu ai ei, cîteva
cerut lui Dumnezeu să-i arate soţia, pe zile, zece sau mai puţine ? Sau, după do-
care trebuia s-o aleagă, printr-un test rinţa slujitorului lui Avraam, va pleca
care scotea în relief servia-bilitatea şi fără să mai întîrzie nici măcar o zi ?
supunerea sa plină de smerenie. Hotărîtă, Rebeca răspunde cu un curajos
Dumnezeu i-a răspuns fără întîrziere şi „da, vreau", care înseamnă „merg
într-un mod semnificativ. Atunci, chiar imediat". Ea pune pe viitorul ei soţ
înainte ca lucrurile să fie angajate prea înaintea tuturor lucrurilor. Aceasta este
mult, slujitorul lui Avraam se aşează din disponibilitatea şi zelul cre-
nou în genunchi,

18 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


dinţei, care, în timp ce Domnul solicită lua o atitudine de smerenie, dînd
prin Duhul Sfînt, răspunde : „da, naştere, în acelaşi timp, unei a-fecţiuni
imediat", şi „Tu înainte de toate !". deosebite pentru cel căruia voia să-i
Astfel, Rebeca urmează cu credinţă şi aparţină în întregime. In acest simplu
bucurie pe slujitorul lui Avraam, pentru detaliu, descoperim înălţimea spirituală
a merge spre soţul ei, căruia îi acordă a acestei sfinte femei.
prioritate în toate. Cuvîntul subliniază Cît de mult avem nevoie să
momentul întîlnirii : „Ea şi-a luat cercetăm această atitudine de de-
măhrama (vălul) şi s-a acoperit". pendenţă de Domnul, această as-
Pentru ce acest detaliu de îmbrăcăminte cultare, care este fericită, voioasă
? Pentru a ne face să sesizăm delicateţea
Rebecăi, care .pentru că în ea este angajată inima !

ABIGAIL

La Abigail, găsim ceva asemănător. vede altfel lucrurile. El discerne


Ea a cîştigat afecţiunea lui David, frumuseţea unui astfel de suflet, care are
prin comportamentul avut în afacerea acelaşi gînd ca şi Domnul Isus cînd S-a
cu Nabal. Ea a arătat un mare dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip
discernămînt şi a luat o iniţiativă de rob (Filipeni 2.7). Iată care era
fericită, într-un moment critic din viaţa măreţia morală a Abigailei. In momentul
lui David, tocmai cînd risca să se în oare intră în casa celui pe care 1-a
enerveze şi să facă o inscursiune printre salvat de la o greşeală fatală, ea doreşte
fraţii săi, copiii lui Israel. Această femeie să fie roabă, „o roabă, gata să spele
a ştiut să meargă la David şi să-i spună, picioarele slujitorilor domnului meu".
în fond : „Faci o greşeală, nu acesta este Rob al Domnului, titlu de dispreţuit
drumul pe care Dumnezeu îl pune pentru oameni, dar titlu de slavă în
înaintea ta". Inima cîştigă prin acest ochii celui credincios. In mai multe
demers, David o cere de soţie, dintre epistolele sale, apostolul Pavel
odată ce Nabal este mort. începea astfel : „Pavel, rob al Iui Isus
Răspunsul, pe care-1 dă Abigail, este cu Hris-tos" sau „al lui Dumnezeu". Ia-
totul remarcabil. Ea ar fi putut să spună : cov, Petru şi Iuda au făcut la fel. Este, în
„Iată, am reuşit, am cîştigat un soţ, aceasta, o atitudine preţioasă, aceea de a
care are calităţi deosebite, om de viitor, te prezenta pentru a sluji fără voinţă pro-
care este unsul Domnului". Atitudinea prie. Ca şi Abigail, fiecare soţie poate s-
Abigailei este exact invers : „Ea s-a o dorească pentru ea însăşi şi să-şi ajute
sculat, s-a aruncat cu faţa la pămînt soţul de a o realiza faţă de Domnul
şi a zis : Iată roaba ta, se socoteşte ca o Hristos. Noi toţi trebuie să dorim să
roabă, gata să spele picioarele slujim, în smerenie, Domnului şi
slujitorilor domnului meu" (1 Sa-muel aceasta revine, adesea, la a sluji
25.41). preţio-şilor Săi răscumpăraţi
Ce expresie ! Lumea ar spune că eşti (Galateni 5.13 si Efeseni 5.21).
vrednic de milă să te prezinţi oa un
rob. Credinciosul

PRISCILA ŞI ACUILA
Cuvîntul dă alte exemple de renunţare totală pentru slujbă.

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 19


Apostolul Pavel scrie că Priscila si ment, dar şi o abnegaţie mergînd pînă la
Acuila şi-au pus capul în joc pentru el a accepta moartea chiar în slujbă.
(Romani 16.4). El a găsit la aceştia, nu
numai devota-
ŞTEFANA
Se mai regăseşte acest gînd al dintre caracteristicile celui credincios
consacrării în slujbă, în casa lui Ştefana este de a uita lumea din care este scos.
: „ei s-au dedicat cu totul în slujba A uita, nu prin indiferenţă, ci pentru că
sfinţilor" (1 Corin-teni 16.15). Domnul i-a arătat adevărata natură a lu-
Acoperit, cortul nu strălucea de glorie mii şi a aşezat înaintea lui ceva cu mult
aparentă. în acelaşi mod smerenia, mai bun. Atunci, el înclină urechea în
dependenţa, supunerea nu au nimic dependenţă, şi inima, îmbogăţită de o
atrăgător pentru oameni, dar noi putem nouă comoară, priveşte spre viitor.
distinge că ele sînt calităţi deosebite, „Împăratul îţi va dori frumuseţea"
care arată poziţia pe care Dumnezeu a : această dependenţă, această renunţare
destinat-o fiecăruia. Realizîndu-le, noi la lume constituie adevărata frumuseţe a
vom fi o mărturie pentru Dumnezeu şi credinciosului şi este în strînsă legătură
vom arăta că apreciem locul pe care EI cu adorarea : „El este Domnul tău,
ni 1-a destinat pentru un timp, acolo adoră-1 !". Domnul Se va bucura de
unde oamenii nu mai recunosc nici o lucrurile pe care le vom putea realiza şi
autoritate. care se vor găsi în haina de in subţire a
Bisericii, „faptele neprihănite ale
Pentru ca aceste lucruri să fie cu
sfinţilor" (Apocalipsa 19.8).
adevărat realizate, să citim încurajările DOMNUL SA VA BINECU-
din Psalmul 45 : „Ascultă, fiică, vezi şi VINTEZE, AJUTÎNDU-VÂ SA
pleacă-ţi urechea ; uită pe poporul tău REALIZAŢI ACESTE LUCRURI,
şi casa tatălui tău ! Şi, atunci, îm- CARE CONSTITUIE IN ZILELE
păratul îţi va dori frumuseţea. Şi, NOASTRE — MAI MULT CA
fiindcă este Domnul tău, ado-ră-1 !". ORICÎND — ADEVĂRATA SLAVA
„Uită casa tatălui tău" : una A MARTORILOR DOMNULUI ISUS !

«Căsătoria sau viaţa în cămin, viaţa în familie, este locul unde se naşte şi rodeşte fericirea
— sau aşa ar trebui să fie, aşa a conceput-o Dumnezeu să fie.
Pe biroul unui credincios era p inscripţie care suna aşa : „Viaţa este ca un pian. Ceea ce
obţii din el, depinde de modul cum cînţi tu pe clapele lui."
Această inscripţie este adevărată şi cu privire la căsătorie. Căsătoria este ca Un pian. Dacă
degetele tale sînt exersate şi ştii cum să le mişti pe clape, din pianul acela poţi scoate melodii
cereşti.
Şi tot aşa, idacă tu ştii cum să-ţi abordezi căsătoria, dacă ştii cum să te dăruieşti ci, dacă ştii
cum să te porţi în ea, melodiile cereşti vor răsuna în căminul tău şi viaţa ta va fi inundată de
fericire.
Dar cîntăreţii la pian nu se fac peste noapte. Ca să scoţi melodii din pian trebuie să înveţi
mult ; ca să cînţi bine la pian trebuie să îţi dai silinţa şi să perseverezi pînă la epuizare. Aşa este şi
cu căsătoria.
Cei mai mulţi cred că nu-i nevoie de nici o învăţătură ca să începi o căsătorie. Aceasta
este, însă, o gravă eroare. Foarte imulte lucruri trebuie să înveţi ca să scoţi melodii cereşti din
căsătorie. Trebuie să îţi dezvolţi deprinderi noi, trebuie să îţi formezi atitudini noi, trebuie să
capeţi priceperi noi şi, apoi, trebuie să perseverezi în a le aplica zi de zi, săptămînă de săptămînă,
lună de lună, an de an, o viaţă întreagă. Este nevoie isă învăţăm toate lecţiile pe care ni le dă
Dumnezeu despre căsnicie în Cuvîntul Său.»

20 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


ISTORIOARE SI PILDE

LECŢIA DE MUZICĂ
Cu salariul său modest de profesoară Apoi, punînd-o să se aşeze la pian, o
de muzică, Monica întreţinea cu greu pe ascultă cîntînd programul seratei,
mama sa, în -vîrstă şi văduvă. Într-o zi, corectînd, sfătuind, apro-bînd. „Ei bine,
ea anunţă că va ţine un concert, dîndu-se îi spuse el, acum puteţi afirma că sînteţi
drept „eleva marelui muzician Franz eleva mea. Faceţi-mi şi plăcerea de a
Liszt". Era o minciună, dar avusese adăuga la program că Franz Liszt însuşi
această idee pentru a atrage publicul. va interpreta ultima bucată."
lată, însă, că, în ziua concertului, Cei care îşi zic creştini nu îşi dau
Liszt, neştiind nimic, soseşte chiar în seama poate că, purtînd numele
acest oraş şi coboară tocmai la hotelul Domnului Hristos, trec drept ucenicii
unde trebuia să aibă loc concertul. Plină Lui. Ce ruşine dacă El va trebui să le
de spaimă, la gîndul ruşinii ce va înlocui spună într-o zi : „Niciodată nu v-am cu-
succesul aşteptat, muziciana se hotărăşte noscut !" Dar, mărturisindu-I, acum,
să-i mărturisească totul maestrului şi să-i acest fals, fiecare creştin de nume poate
implore iertarea. Liszt, mişcat de această deveni un adevărat ucenic al Lui, şi
mărturisire, o iartă din toată inima. poate face experienţa iertării Sale minu-
nate.

CUTIA CU ÎNTREBĂRI
Poate credinciosul să judece pe semenul său ?
(MATEI 7.1—5 ; IOAN 7.24)
în Cuvîntul lui Dumnezeu nu -sînt întrebuinţat sub călăuzirea Duhului
contraziceri. Acestea pot fi în mintea Sfînt.
noastră, dar în Cuvînt nu. Cuvintele din Toţi sîntem copii ai lui Dumnezeu,
Scriptură se iau în legătură unele cu dar nu oricine poate să fie şi
altele. Fiecare cuvînt trebuie folosit la judecător. Aşa este şi în lume : în lume,
locul lui, sub călăuzirea Duhului Sfînt. nu oricine poate să fie judecător, deşi
Numai cei uşuratici, care se conduc mai oamenii se judecă unii pe alţii. Pentru a
mult după mintea lor decît după fi cineva judecător, are nevoie de o
călăuzirea Duhului "Sfânt, pot să pregătire, trebuie să cunoască legile ţării
găsească contraziceri. ca să le poată aplica. Tot aşa este şi între
„Nu judecaţi după înfăţişare, ci cei credincioşi : ei trebuie să judece
judecaţi după dreptate" (loan 7.24), a după dreptate ; dar nu oricine este
chemat la aceasta.
spus Domnul Isus adversarilor Săi. In
Ca să judece după dreptate,
predica de pe munte a spus celor ce-L credinciosul trebuie să cunoască bine
ascultau : „Nu judecaţi, ca să nu fiţi Sfînta Scriptură, Pentru noi, ea este
judecaţi". (Matei 7.1) Fiecare cuvînt hotărîtoare în toate privinţele şi în toate
este la locul lui si trebuie să fie împrejurările. A zis Scriptura un lucru,
s-a

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 21


terminat ; mintea noastră trebuie să se pe ale noastre le trecem cu vederea, în
supună ei. Dumnezeu are totdeauna rîvna noastră putem să. străpungem pe
dreptate. alţii cu suliţa, ca Fineas. Cînd, însă, mai
Pe de altă parte, cine vrea să judece înaintăm în vîrstă, în smerenie, în
trebuie să fie aspru cu sine însuşi şi cunoaşterea de noi înşine şi în cunoaş-
îngăduitor cu alţii. „Judecata este terea Scripturii, nu vom da prea mare
fără milă pentru cel ce n-a avut milă ; însemnătate unor lucruri care nu fac să
dar mila biruieşte judecata" (Iacov fie judecate cu. asprime.
2.13). Judecăm greşit de cîte ori avem
Cine vrea să judece pe altul, să se două măsuri pentru acelaşi lucru :
cunoască bine pe el însuşi. De se va într-un fel măsurăm pe unul şi m alt fel
cunoaşte bine pe sine însuşi, în cele mai măsurăm pe celălalt ;. unul ne este
multe cazuri, nu va voi să fie judecător simpatic şi nu-i găsim greşeli, altul nu
al altora. Trebuie, apoi, să urmărească este simpatic şi—1 judecăm. Ei bine,
ca scop îndreptarea şi numai în- dacă îacem lucrul acesta, dacă avem
dreptarea. Numai aşa poate să judece două măsuri pentru două persoane
după dreptate. deosebite, nu putem să judecăm după
Cineva poate să judece după dreptate.
înfăţişare, după cum i se pare, după In siîrşit, judecăm greşit de cîte
aparenţă, şi atunci poate să judece ori ne apucăm să vorbim de rău în
greşit. De cîte ori am pus în seama dos. Iacov spunea în epistola lui : „Nu
unuia şi altuia lucruri de care aceia n-au vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor.
fost vinovaţi ! Am judecat greşit. Cine vorbeşte de rău pe un frate, sa*
Dumnezeu nu ne-a lăsat în greşeală, ci judecă pe fratele său, vorbeşte de rău
ne-a arătat că am greşit. Legea sau judecă Legea. Şi dacă
Greşeşti de cîte ori exagerezi judeci Legea, nu eşti împlinitor al
lucrurile. Aceleaşi lucruri, la alţii le Legii, ci judecător. Unul singur este
vezi foarte mari, iar la tine însuţi dătătorul şi judecătorul Legii: Acela
aproape că nu le vezi. Domnul Isus care are putere să mîntuiască şi să
spune că strecori ţintarul şi înghiţi piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe
cămila. (Matei 23.24). Şi tot El mai aproapele tău?" (Iacov 4.11—12).
spune că la altul, greşeala poate să fie cît Iată cazuri în care judecata noastră
un pai, în timp ce la tine ea poate fi ca o poate să nu fie după dreptate. Pentru a
bîrnă ; şi decît să vezi paiul din ochiul judeca după dreptate, se cere, în primul
fratelui tău, mai bine uită-te la bîrna din rînd,. să ne judecăm mai întîi pe noi
ochiul tău (Matei 7.3). Se ştie că opera- înşine. „Dacă ne-am judeca singuri, n-
ţia la ochi este foarte delicată şi se cere am fi judecaţi. Dar cînd sintem
un ochi ager şi o mînă pricepută. judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul,
în ceea ce judeci pe altul, tu însuţi ca să nu fim osin-diti odată cu lumea".
să fii fără vină. Dacă nu ţi-ar răsuna (1 Corinteni ll'.31—32).
mereu în suflet : „Tu judeci pe acesta Răul din adunare trebuie judecat.
aşa aspru, dar pe tine de ce nu te judeci ? Cuvîntul lui Dumnezeu zice aşa : „In
De ce nu vezi bîrna din ochiul tău ?"... adevăr, ce am eu să judec pe cei de
Lucrul acesta ne va face mai smeriţi şi afară ? Nn este datoria voastră să
nu vom fi aspri în judecarea altora. Nu judecaţi pe cei dinăuntru ? Cît despre
este bine să exagerăm lucrurile cînd este cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi
vorba de greşelile altora, în timp ce

22 ADEVĂRUL CREŞTIN 2/1991


afară dar din mijlocul vostru pe răul şi, de aceea, adunarea trebuie să judece.
acela" (1 Corinteni 5.12—13). Domnul Dacă vine cineva coi o învăţătură
veghează asupra casei Sale, dar a lăsat deosebită de aceea pe care o are
unele lucruri în răspunderea noastră. adunarea — „stîlpul şi temelia
Dacă fraţii nu-şi împlinesc datoria, răul adevărului" (1 Timotei 3.15) —
se strecoară în adunare. Creştinătatea ne adunarea este obligată să judece acea
stă ca dovadă. Cei ce trebuia să vegheze învăţătură şi să nu se lase purtată de
n-au vegheat şi au început să mănînce şi orice vînt de învăţătură.
să bea cu beţivii (Matei 24) ; răul s-a Cuvintul lui Dumnezeu nu este izvor
>irecurat şi a dus Ia ceea ce este de dezbinări şi învăţături deosebite, ci
creştinătatea astăzi. mintea omului face aceasta, folosindu-se
Răul nu vine deodată, ca o stîncă ce şi de Cuvîntul lui Dumnezeu. învăţătura
cade clin munte şi face prăpăd. El trebuie, deci, judecată după Cuvîntul lui
pătrunde în adunare încetul cu încetul. Dumnezeu, dar şi după efectele ei. O
Şi, fiindcă n-au vegheat la începuturi, învăţătură stricată are ca urmare
răul s-a strecurat tot mai mult, făcîndu-şi decadenţa vieţii, nu sfinţenia mai imare a
lucrarea lui rea. Aşa vine decadenţa, fie ei. Răul poate să înceapă şi altfel:
ca viaţă, fie ca învăţătură. „Aceea nu este decăzînd, în ce priveşte viaţa, omul îşi
nimic, cealaltă la fel... Învăţătura aceea creează o învăţătură care să-i
este doar o părere..., cealaltă învăţătură îndreptăţească o astfel de viaţă. Cîte
este şi ea la fel. Se cade să nu fim lovituri se dau In timpurile din urmă
oameni înguşti, ci largi şi îngăduitori". împoptriva „asprimii" vieţii celor
Aşa şi-au zis oamenii la un timp. Dar credincioşi ! în adevăr, unii vin şi spun :
această judecată a lor nu este după ..De ce sînteţi aşa de mărginiţi ? Ce dacă
Cuvînt. Cuvîntul ne învaţă să fim largi, ne ducem la un teatru, la un spectacol,
dar nu pînă acolo încît să se strecoare dacă mai citim o carte lumească ? De ce
păcatul în "viaţă şi abaterea în să fim aşa de înguşti ?..." în felul acesta
învăţătură. învăţătura care se dă în sint îngăduite în viaţă lucruri care fac pe
adunare trebuie judecată şi bine cîntărită. cameni să nu mai fie aspri cu ei înşişi.
Cuvîntul lui Dumnezeu spune aşa : „Vă Noi însă le spunem : „Vedeţi-vă de
vorbesc ca unor oameni cu judecată : treabă şi lă-saţi-ne pe noi cu asprimea
judecaţi voi singuri ce spun" (1 Corinteni noastră ! Pomul se cunoaşte după roade
10.15). Deci, însuşi apostolul Pavel şi credinciosul după viaţa pe care o
îndemna pe cititorii epistolei sale să duce."
judece cu capul lor, pentru că nu este Ne vom feri cu mare grijă de a judeca
destul să zică cineva : „Aşa a spus pe alţii cu nedreptate. Domnul Isus
Pavel". Pavel însuşi se supune la un spune : „Cu ce judecată judecaţi, veţi fi
control. judecaţi" (Matei 7.2). Nu ne pare bine
în aceeaşi epistolă, tot el mai zicea : cînd ne judecă cineva nedrept.
„Cît despre prooroci, să vorbească doi In împrejurarea cu Natan, Da-vid-
sau trei, şi ceilalţi să judece" (1 împăratul, judecind pe altul, s-a judecat
Corinteni 14.29). Adunarea nu trebuie pe el însuşi. Pe cel ce a luat oaia, 1-a
să înghită pe nemestecate orice condamnat să dea patru înapoi. Ei bine,
învăţătură pe care vine cineva s-o pafcru nenorociri a avut în familie.
răspîn-dească. Duhul Sfînt este în fie- Chiar păgînii aveau clipe cînd
care din noi ca într-un templu recunoşteau dreapta judecată. In

2/1991 ADEVĂRUL CREŞTIN 23


cartea Judecători se vorbeşte de Adoni- Deseori, cei credincioşi sînt judecaţi,
Bezec. Acesta a avut o luptă cu Evreii, în mod greşit, din cauză că nu sînt
care l-au prins şi i-au tăiat degetele cele cunoscuţi mai de aproape. Oamenii
mari de la mîini şi de la picioare. Aceia a sînt învăţaţi să privească în jos. Intră
zis atunci : „Şaptezeci de împăraţi, cu — să zicem ■— cineva într-o grădină da
degetele cele mari de la mîini şi de la meri. Merele sînt lăudate ca nişte fructe
picioare tăiate, strîngeau mîncare sub foarte bune. Dar el, în. loc să se uite în
masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte si sus, la 'merele care stau in legătură cu
mie cum am făcut." (1 Judecători 1.7). tulpina, se uită în jos. Ia de jos un raăf
Un păgîn, deci, a recunoscut că aşa cum mic, şi, gustînd din el, îl aruncă cit colo,
a judecat, a fost judecat. căci este acru. Ia apoi un alt măr, pe care
Cînd se arată lucruri rele, ele trebuie îl vede frumos pe dinafară. Dar, cînd
judecate, dar în duh de rugătiunc, de muşcă din el, apare un vierme care-1
smerenie, de blin-deţe, ţi numai spre rodea pe dinăuntru. îl aruncă şi pe aceia.
îndreptare. Ia apoi un altul. Cînd, însă, îl strînge în
Sînt persoane care te obosesc prin mînă, vede că este putred tot. „M-am
faptul că nu ascultă. Rămîn mereu în săturat de mere", ar putea zice el. Noi,
părerile lor şi nu iau nimic din cele ce li însă, i-am zice : „Păi, bine, omule, te
se spun, ci sînt gata să se îndreptăţească, uiţi numai la cele căzute din pom ?" Tot
să te copleşească cu vorba, să se scuze. aşa zicem : „După cei căzuţi de la
Astfel de suflete nu înaintează pe cale, credinţă, judecat pe cei credincioşi ?
ba cred că dau înapoi. Totuşi, nu trebuie Uitaţi-vă la cei ce stau în legătură cu
să obosim în facerea binelui. In ce ne Tulpina din care-şi sorb toată puterea lor
priveşte, să urmărim „pacea cu toţi şi !"
sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea Sîntem, însă, deprinşi cu judecăţile
pe Domnul." nedrepte ale oamenilor şi ne aşteptăm să
Cit priveşte judecata celor de afară, nu fim înţeleşi de ei, pentru că aşa ne
ea este, de cele mai multe ori, o judecată spune mai dinainte Cuvîntul lui
după aparenţă, după înfăţişare, nu după Dumnezeu. Insă, la judecăţile dintre noi,
dreptate. Nu putem să le pretindem să ne la acelea trebuie să fim cu multă atenţie
judece drept, pentru că nu pot. Ne pare pentru ca să judecăm după dreptate, nu
rău, însă, că ne judecă după înfăţişare. după înfăţişare. Dacă ne vom conduce
Cîte lucruri rele şi neadevărate se pun pe după Cuvîntul lui Dumnezeu şi sub
seama celor credkacioşi, din pricină c5 călăuzirea Duhului Sfînt, atunci judecata
unii, care pretind că sînt credincioşi, nu noastră va fi după dreptate.
sînt de fapt ! Ocara cade atunci asupra
tuturor. Teodor POPESCU

APARE LA DOUA LUNI SUB CONDUCEREA UNUI


COLEGIU DE REDACŢIE

COSTUL UNUI ABONAMENT ANUAL ESTE DE 90 LEI PRIN CONT


NR. 45.10.10.32 LA B.C.R. FILIALA SECTOR 5
BUCUREŞTI

Tipărit la I. P. „13 Decembrie 1918" Cd. 493