ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA Operator 2928

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR. 1195/59/2015 – 29.07.2015

SENTINŢA CIVILĂ nr. 319

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 18.11.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN
PREŞEDINTE: […]
GREFIER: […]

S-a luat în examinare acţiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar,
împotriva pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca
obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns pentru reclamanţi
consilier juridic T.G., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată
depusă la doar prin registratura instanţei la data de 17.11.2015 din partea
reclamanţilor, înscrisurile solicitate de instanţă referitoare măsurile luate pentru
adoptarea transportului în comun pe raza municipiului Timişoara.
Reprezentanta reclamanţilor învederează instanţei că nu mai are alte cereri de
formulat şi nici probe de administrat, astfel încât instanţa constată încheiată
cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamanţilor recurente pune concluzii de admitere a acţiunii
aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de
timbru, anularea Hotărârii nr. 271/10.06.2015 a CNCD, susţinând că timpul impus a
fost prea scurt.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 1195/59/2015 la
29.07.2015, reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara
reprezentat prin Primar au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării, pentru a se dispune anularea parţială a Hotărârii nr.
271/10.06.2015 adoptată de acesta, în privinţa măsurilor dispuse faţă de Primarul
Municipiului Timişoara, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014, Consiliul Naţional
pentru Combaterea Discriminării a constatat caracterul discriminatoriu al omisiunii
de asigurare a condiţiilor de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în
mijloacele de transport în comun, acordând un termen de 6 luni pentru remedierea
acestor condiţii. După cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 271/10.06.2015,
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a autosesizat sub nr.
18863/6.11.2014, ca urmare a nerespectării măsurilor dispuse prin Hotărârea nr.
251/30.04.2014.
În 14.07.2015, s-a înregistrat la Primăria Municipiului T5imişoara, sub nr.
SC2015-018616/14.07.2015, Hotărârea nr. 271/10.06.2015 emisă de Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care Primarul Municipiului Timişoara a
fost sancţionat cu avertisment contravenţional, pentru neasigurarea condiţiilor de
transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, faptă care ar constitui
discriminare, conform art. 2 alin. 1 şi 4, coroborat cu art. 10 lit. g şi h şi art. 15 din
OG nr. 137/2000 şi conform Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilități,
ratificate de România prin Legea nr. 221/2010 (art. 9, 19 şi 20).
Reclamanţii susţin că articolele indicate ca temei de drept în aplicarea
sancţiunii contravenţionale reglementează în mod generic fapte care constituie
discriminare, între acestea neregăsindu-se însă fapta reţinută în sarcina Primarului
Municipiului Timişoara. În fapt, categoria considerată discriminată prin neasigurarea
condiţiilor de transport local cu mijloace de transport în comun o constituie
persoanele cu dizabilități locomotorii, ale căror drepturi sunt protejate prin Legea
nr. 448/6.12.2006. Acest act normativ prevede în mod expres şi limitativ, la art. 22 –
Secţiunea Transport, care sunt măsurile specifice pe care autorităţile administraţiei
publice locale sunt obligate să le adopte pentru asigurarea transportului în comun al
persoanelor cu handicap, anume: achiziţionarea de mijloace de transport în comun
adaptate; adaptarea mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie, în limitele
tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare; realizarea, în colaborare ori în
parteneriat cu persoane juridice publice sau private, a unor programe de transport
al persoanelor cu handicap.
Se subliniază că, raportat la forţa juridică a celor două acte normative, Legea
nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
trebuie aplicată cu prioritate faţă de OG nr. 137/2000, astfel încât, pentru a analiza
existenţa unor situaţii de discriminare, Consiliul trebuia să se raporteze la acest act
normativ, sancţionarea autorităţilor administraţiei publice locale putându-se dispune
doar pentru neîndeplinirea obligaţiilor astfel enumerate de legea menţionată.
Se arată că în cazul reclamantului Primarul Municipiului Timişoara nu se poate
constata o atare omisiune, în condiţiile în care prin Acordul Cadru de Prestări Servicii
nr. 108/16.04.2014, promitentul prestator s-a obligat ca în baza contractelor
subsecvente încheiate cu promitentul achizitor să presteze servicii de reparaţie
generală cu reconstrucţie şi modernizare a vagoanelor de tramvai de tip GT4, în
limita unui număr de 30 de tramvaie, iar la 29.06.2015 au fost deja livrate două
tramvaie modernizate adaptate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.
De asemene,a se învederează că în parcul circulant al Municipiului Timişoara
sunt incluse 60 de tramvaie, urmând a se moderniza 30 dintre acestea, iar pentru
diferenţă, se vor face demersuri pentru înlocuirea cu tramvaie noi, prin achiziţie
publică, procedură ce se va demara în anul 2016.
Se subliniază că art. 22 lit. b din Legea nr. 448/2006 stabileşte obligaţia de
adaptare a mijloacelor de transport în comun pentru accesul persoanelor cu
handicap în limitele tehnice posibile, că cele 30 de tramvaie din parcul circulant ce nu
vor face obiectul lucrărilor de modernizare nu mai îndeplinesc condiţiile de calitate,
siguranţă şi securitate a călătorului, nefiind posibilă prelungirea timpului de utilizare
valabilă, astfel încât Regia Autonomă de Transport Timişoara (RATT) nu poate iniţia
modificări ale acelui material rulant aflat în dotare, întrucât ar presupune
reproiectarea integrală a mijloacelor de transport în comun şi reomologarea acestora
de către autorităţile române. Se conchide că, datorită limitelor tehnice, nu este
posibilă adaptarea celor 30 de tramvaie pentru asigurarea accesului persoanelor cu
dizabilități locomotorii.
Se mai arată că, cu această unică excepţie, reclamanţii şi-au îndeplinit toate
obligaţiile prevăzute de Legea nr. 448/2006, urmare a luării unor măsuri de
achiziţionare a unor mijloace de transport în comun adaptate, toate cele 85 de
autobuze şi 50 de troleibuze fiind dotate cu rampă de acces, măsuri de modernizare
a parcului circulant prin achiziţionarea de tramvaie noi, adaptate pentru transportul
persoanelor cu dizabilități locomotorii şi prin încheierea Acordului cadru de prestări
servicii pentru modernizarea unei părţi din numărul total al tramvaielor aflate în
dotare, care, din punct de vedere tehnic, pot fi adaptate pentru a asigura accesul
persoanelor cu handicap, precum şi prin derularea unor programe de transport al
persoanelor cu dizabilități locomotorii, cu patru microbuze Mercedes, în colaborare
cu asociaţiile reprezentative existente în Municipiul Timişoara, această din urmă
măsură nefiind reţinută în cuprinsul Hotărârii nr. 271/10.06.2015. De asemenea, în
SEAP fost publicat anunţul de participare şi documentaţia de atribuire pentru
încheierea unui contract de achiziţie publică în scopul achiziţionării unui număr
maxim de 20 de autobuze de capacitate mică cu podea coborâtă, destinate
transportului urban de călători, în caietul de sarcini solicitându-se ca acestea să fie
dotate cu rampă pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii, autobuzele urmând a
deservii traseele secundare ale mijloacelor de transport în comun din Municipiul
Timişoara.
Reclamanţii conchid că nu au săvârşit fapte de discriminare a persoanelor cu
dizabilități locomotorii, astfel cum reţine Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării, ci au luat măsurile impuse de lege pentru asigurarea transportului în
comun în condiţii corespunzătoare pentru aceste persoane, motiv pentru care
solicită anularea Hotărârii nr. 271/10.06.2015 emisă de pârât.
Legal citat, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a
depus la dosar întâmpinare.
În probaţiune, s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv: Hotărârea nr.
271/10.06.2015, dovada datei de comunicare a acestei către reclamant, adresa nr.
15690/21.07.2015 emisă de RATT, adresa nr. SC2014-028473/6.11.2014, prin care
s-a înaintat CNCD situaţia întocmită la nivelul Municipiului Timişoara cu privire la
mijloace de transport în comun adaptate pentru cerinţele speciale ale persoanelor cu
dizabilități locomotorii, adresele nr. 18326/6.11.2014, nr. 15740/23.10.2013, nr.
1337/22.01.2015, nr. 22119/12.10.2015 a RATT, Hotărârea CLM Timişoara nr.
628/19.12.2014 de prelungire a convenţiei încheiate cu Serviciul pentru Protecţia
Persoanelor cu Handicap din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară
Timişoara, pentru realizarea activităţii de transport a persoanelor cu dizabilități
locomotorii din Municipiul Timişoara, Acord cadrul de prestări servicii nr.
108/16.04.2014, contracte subsecvente de prestări servicii nr. 146/11.06.2014 şi nr.
252/24.08.2015.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea stare de fapt:
Prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014, Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării a constatat caracterul discriminatoriu al omisiunii de asigurare a
condiţiilor de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în mijloacele de
transport în comun, acordând un termen de 6 luni pentru remedierea acestor condiţii.
La 06.11.2014, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a
autosesizat, în scopul monitorizării situaţiei de fapt la expirarea termenului de 6 luni,
astfel încât a solicitat ca primarii sancţionaţi anterior să comunice măsurile luate
pentru remedierea condiţiilor pe mijloacele de transport în comun, în scopul asigurării
accesului pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.
Răspunzând acestei solicitări, Primarul Municipiului Timişoara a înaintat
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării adresa nr. SC2014-
028473/6.11.2014 (filele 44-45), însoţită de adresa RATT nr. 18326/6.11.2014,
comunicând astfel că toate mijloacele de transport în comun noi achiziţionate sunt
dotate cu rampă de acces pentru persoanele cu dizabilități locomotorii (50 de
troleibuze şi 85 de autobuze), că dotarea tramvaielor vechi cu rampă de acces nu a
fost posibilă, datorită limitelor tehnice, fiind în curs de aprobare un studiu de
prefezabilitate pentru achiziţia de tramvaie noi adaptate pentru nevoile persoanelor
cu dizabilități locomotorii, precum şi că au fost achiziţionate 4 microbuze adaptate
pentru transportul acestor persoane, ce sunt utilizate în baza unei convenţii aprobate
prin hotărâre a CLM Timişoara, de către Serviciul pentru Protecţia Persoanelor cu
Handicap din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara (fila 47).
După comunicarea acestui răspuns, prin Hotărârea nr. 271/10.06.2015 (filele
7-14), Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că „neasigurarea
condiţiilor de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii reprezintă
discriminare conform art. 2 alin. 1 şi 4, coroborat cu art. 10 lit. g şi h şi art. 15 din OG
nr. 137/2000 şi conform Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilități, art.
9, 19 şi 20, ratificate de România prin Legea nr. 221/2010”, dispunându-se
sancţionarea cu avertisment contravenţional a mai multor autorităţi publice, între
care şi Primarul Municipiului Timişoara, conform art. 5 alin. 2 lit. a, art. 6 alin. 1 şi art.
7 din OG nr. 2/2001, precum şi monitorizarea măsurilor dispuse pentru remedierea
situaţiei de fapt constatate până la data de 01.03.2016, conform art. 19 lit. d din OG
nr. 137/2000.
După cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 271/10.06.2015, în cazul
Municipiului Timişoara s-a constatat că parcul circulant cuprinde 85 de autobuze, 50
de troleibuze şi 60 de tramvaie din care au fost adaptate doar autobuzele şi
troleibuzele, dar nu şi tramvaiele, astfel încât măsurile dispuse au fost îndeplinite
doare în procent de 69,2%. De asemenea, s-a reţinut că Primarul Municipiului
Timişoara nu a plătit amenda stabilită prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014, nu a
publicat rezumatul hotărârii pentru aducerea la cunoştinţă publică şi a contestat-o în
instanţă.
De asemenea, s-a reţinut că sunt incidente în speţă prevederile art. 2 alin. 1
din OG nr. 137/2000, în sensul că neasigurarea pe toate mijloacele de transport în
comun local a transportului persoanelor cu dizabilități locomotorii reprezintă
discriminare directă, întrucât se creează o deosebire pe criteriul dizabilităţii, care are
ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate a dreptului de a beneficia de
serviciile oferite în domeniul transportului comun, că autorităţile publice monitorizate
au avut un comportament pasiv ale cărui efecte implică defavorizarea nejustificată a
persoanelor cu dizabilități locomotorii, fiind incidente prevederile art. 2 alin. 4 din OG
nr. 137/2000, că linii întregi din reţeaua de transport în comun nu pot fi utilizate de
aceste persoane, întrucât pe acestea circulă doar mijloace neadaptate, ceea ce
creează o atmosferă umilitoare pentru astfel de persoane, fiind aplicabile prevederile
art. 15 din OG nr. 137/2000.
Urmare a acestor constatări, s-a reţinut că se impune sancționare a
contravenţională a autorităţilor publice monitorizate, însă, în vederea individualizării
sancţiunii, s-a luat în considerare faptul că termenul de 6 luni de monitorizare a fost
prea scurt pentru a se obţine o modificare reală a situaţiei, astfel încât s-a aplicat
doar avertisment contravenţional primarilor municipiilor în care au fost adaptate doar
o parte din mijloacele de transport în comun, categorie în care a fost inclusă şi
reclamantul Primarul Municipiului Timişoara.
În fine, în virtutea prevederilor art. 19 lit. d din OG nr. 137/2000, s-a dispus
monitorizarea, până la data de 01.03.2016 a autorităţilor publice locale, pentru a se
verifica remedierea completă a problemelor, prin măsuri concrete ce constau în
acte ale conciliilor locale sau primarilor care sprijină accesibilizarea transportului,
încheierea unor contracte cu firme private care stipulează ca şi condiţie
accesibilizarea tuturor mijloacelor de transport în comun.
Prin acţiunea de faţă, reclamanţii solicită anularea parţială a Hotărârii nr.
271/10.06.2015 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în
privinţa măsurilor dispuse faţă de Primarul Municipiului Timişoara, respectiv atât
sancţiunea contravenţională aplicată, cât şi măsurile de monitorizare dispuse până
la 01.03.2016, susţinând în esenţă că şi-au îndeplinit toate obligaţiile impuse de art.
22 din Legea nr. 448/2006, că nu au manifestat un comportament pasiv, de natură să
discrimineze persoanele cu dizabilități locomotorii, că măsurile luate în perioada de
monitorizare stabilite prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014 asigură serviciul de transport
în comun adaptat pentru astfel de persoane.
Instanţa constată că acţiunea astfel promovată nu este întemeiată.
Este adevărat că reclamanţii au dovedit în cauză luarea unor măsuri în
perioada de monitorizare stabilită prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014 emisă de
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care au implicat adaptarea
tuturor autobuzelor şi troleibuzelor din parcul circulant administrat de RATT, precum
şi iniţierea unor demersuri pentru achiziţionarea unor tramvaie noi, adaptate pentru
transportul persoanelor cu dizabilități locomotorii, cele existente la acea dată în
dotarea RATT neputând fi adaptate conform cerinţelor legale, datorită limitelor
tehnice. De asemenea, s-a dovedit că, anterior emiterii Hotărârii nr. 271/10.06.2015,
în cursul anului 2014 s-au luat măsuri pentru reconstrucţia şi modernizarea
vagoanelor de tramvai de tip GT4, prin adaptarea lor pentru a asigura accesul
persoanelor cu dizabilități locomotorii, în limita unui număr de 30 din cele 60 de
tramvaie din parcul circulant, care, din punct de vedere tehnic, permiteau o atare
reconversie.
De altfel, reclamanţii au dovedit că astfel de măsuri s-au luat şi după emiterea
hotărârii ce face obiect al acţiunii de faţă, în sensul că în baza acordului cadru cu nr.
108/16.08.2015, s-au încheiat mai multe contracte subsecvente de prestări servicii
pentru adaptarea tramvaielor care din punct de vedere tehnic pot fi modernizate, în
scopul asigurării accesului persoanelor cu dizabilități locomotorii.
În egală măsură, instanţa reţine că în cauză s-a dovedit derularea la nivelul
Municipiului Timişoara a unor programe în colaborare cu Serviciul pentru Protecţia
Persoanelor cu Handicap din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară
Timişoara, menite să asigure transportul persoanelor cu handicap cu 4 microbuze
adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilități locomotorii, mijloace de
transport ce nu sunt incluse în sistemul de transport public, fiind menite exclusiv să
suplinească deficienţa de adaptare a tramvaielor (filele 47 şi 55-56).
Instanţa constată însă că toate aceste dovezi nu sunt de natură să combată
cele constatate prin hotărârea atacată potrivit cărora nu toate mijloacele de
transport în comun de pe raza Municipiului Timişoara sunt adaptate pentru a asigura
accesul persoanelor cu dizabilități locomotorii. Or, în atari condiţii, nu s-ar putea
reţine nici că reclamanții şi-ar fi îndeplinit în întregime obligaţiile stabilite prin art. 22
din Legea nr. 448/2006 şi nici inexistenţa unor fapte de discriminare, în sensul art. 2
alin. 4 sau art. 15 din OG nr. 137/2000.
Astfel, autorităţile administraţiei publice locale reclamante au iniţiat demersuri
pentru achiziţionarea de noi mijloace de transport în comun adaptate, pentru
modernizarea celor aflate în circulaţie, în limitele tehnice posibile ori pentru
implementare a unor programe de transport al persoanelor cu handicap în colaborare
cu persoane juridice publice sau private, însă în ciuda faptului că toate aceste măsuri
au fost luate, ele nu au vizat întregul parcul circulant ce este utilizat pentru
transportul în comun pe raza municipiului, înregistrându-se în continuare deci
situaţii în care insuficienţa acestor măsuri pot defavoriza nejustificat persoanele cu
dizabilități locomotorii ori pot chiar să creeze o atmosferă degradantă, umilitoare,
pentru astfel de persoane.
Instanţa reţine că reclamanţii nu au avut în mod direct un comportament activ
sau pasiv discriminatoriu, însă insuficienţa măsurilor luate a fost în mod corect
calificată de către pârât ca faptă de discriminare, în aplicarea art. 2 alin. 1 şi 4,
coroborat cu art. 10 lit. g şi h şi art. 15 din OG nr. 137/2000.
Cât priveşte faptul că, raportându-se la obligaţiile instituite prin art. 22 din
Legea nr. 448/2006, reclamanţii s-au manifestat activ în scopul adaptării treptate a
mijloacelor de transport în comun, fie prin modernizarea tramvaielor din parcul
circulant, care pot fi adaptate din punct de vedere tehnic, fie prin iniţierea unor
proceduri de achiziţie în scopul introducerii în materialul rulant al unor tramvaie noi,
corespunzătoare pentru transportul persoanelor cu dizabilități locomotorii, fie prin
suplinirea unor astfel de lipsuri prin derulare a unor programe destinate unor astfel
de persoane, instanţa constată că pârâtul a luat act de măsurile astfel realizate şi a
ţinut cont de îndeplinirea lor în individualizarea sancţiunii contravenţionale,
observând că timpul de monitorizare nu a permis înlăturarea tuturor deficienţelor
sistemului de transport în comun pe raza municipiului, dispunând monitorizare a pe
viitor, până la 01.03.2016 a activităţilor astfel iniţiate şi aplicând sancţiunea cea mai
uşoară reglementată de legislaţia în materie contravenţională (avertismentul).
Înlăturarea acestei sancţiuni nu ar fi posibilă în cauză decât în măsura în
care instanţa ar constata că nici una din faptele contravenţionale reţinute în
cuprinsul Hotărârii nr. 271/10.06.2015 nu a fost săvârşită, neexistând deci vreo
abatere de la obligaţiile instituite prin lege, susceptibilă de sancţiune
contravenţională, ceea ce, raportat la considerentele mai sus expuse, nu este
posibil.
Va fi deci respinsă ca neîntemeiată acţiunea promovată, iar în aplicarea art.
453 NCPC, se va lua act de faptul că reclamanţii se află în culpă procesuală, astfel
încât va fi respinsă cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată în
cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea promovată de reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara şi

Municipiul Timişoara prin Primar, cu sediul în Timişoara, b-dul C. D. Loga nr. 1, jud.
Timiş, împotriva pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu
sediul în Bucureşti, str. Valter Mărăcineanu nr. 1-3, et.2, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.11.2015

PREȘEDINTE GREFIER
[…] […]

RED/[…]./3.12.2015
TEHNORED/[…]./3.12.2015 - 5 exemplare