Werner Heisenberg - Imaginea Naturii in Fizica Contemporana PDF

DAS NABILD DER HEUTIGEN PHYSIK
RNER HISENBERG
rowohlts deutsche enzyklopădie eies
Herausgegeen von nesto Grassi
Copyight O 1955 by Rowohlt Taschenbuch Verlag GmbH, Reinek ei Hamburg
IMAGINEA NATII N FIZICA CONTEMPOANĂ

frnerHienberg
O 201 - ALL EDUCA TIONAL
Copyight
Tadue: Gherghe Pcu
Toae deptile eervae Ediuii ALL EDUCA TIONAL. Nici o pte din aest
volum nu poate fi c o piati firi permisiunea sc risă a Editurii ALL
EDUCATIONAL. epule de disibutie în srAinAtate apatin în exclusivitate
Ediuii ALL EDUCATIONAL.
Copyright O 201 by LL EDUCAIONAL. AII ights eeved. he disibution
of this b ook outside Romania, without the written permis sion of ALL
EDUCA TIONAL is sictly prohibited.
scrierea CIP a Biblioecii Naţionale

HEISENBERG, WERNER
Imagina naturii n izica conemporani 1 Heisenerg Wemer; trad.
Gheorghe Pascu.- Bucureşti, ALL EDUCATIONAL, 201
p. 168; cm. 20
titl. orig. (ger): Das Naturbild der heutigen Physik.
ISBN 973-684-332-7
1. Pascu, Gheorghe (rad.)
53
Editura ALL EDUCA TIONAL Bucueşti
B-dul Tiişoara nr. 58, sector 6,
cd 76548
• 402 26 0; 402 26 o1.
Fx: 402 26 10.
Comenzi la: comenzi@ l!.o

URL: http:/www.all.o
Redactor: Gilet Lepădatu
Coea: Daniel Ţuunel

WERNER EISENBERG
IMAGINEA NATUII
ÎN FIZICA CONTEMPOANĂ
Editie înrijită de Emesto Grssi
Traducere de Gheorghe Pascu
�li
1. IMAGINEA NATURII ÎN FIZICA
CONTEMPOANĂ
S-a pus înrebrea dacă nu cumva atitudinea omului mdem

faă de natură s-r deosebi atât de mult de cea a vremuilor recute
încât deja pin acesta s-r ofei un punct de plce complet difeit
entu oice fel de relaţie cu ea, de exemplu entu relaia tistului
cu natura. Atitudinea epcii noastre fată de natură nu-şi gseşte
expresia, ca în secolele recute, într-o ilosofie evoluată a natuii,
ci va i deteinată, în mre msură, de ştiintele mdene le nauii
şi de tehnică. De aceea, a căuta imaginea naturii în ştii ntele
contemporane le natuii , în secil în izica mdenă, nu este
numi dointa naturlistului. Fireşte, încă de la bun început trebuie
expimată o rezervă: nu prea avem rgumente să credem că ici
imainea lumii seciică ştiintelor actule le naturii r i iluentat
neijlcit raotul - de exemplu el l rtisului mdem - cu naura;
se oate adite însă, cu sigurantă, că schimbările erecute în
undamentele ştiintelor mdene ale natuii sunt un semnl entu
mdiicările profunde din temeiuile existentei noastre, cre se
vor rsfrânge desigur în toate celellte domenii le vietii. Sub acest
asect, şi entu omul cre încercă să părundă în esenta natuii
creator sau pi n interpretre poate fi important să întrebe ce
schimbi au avut loc, în ultimele decenii, în imaginea natuii
propie ştiintelor natuii.
1. Problema naturii
a) Schimbări ale atitudinii cercetătorului faţă de natură

Să ne întorcem mai întâi la rădăcinile istoice ale ştiintelor
mdene le naturii. Atunci când această ştiintă a fost întemeiată
de către Kepler, Galilei şi Newton în secolul al XVII-lea, încă
mi exista la început imaginea naturii seciică Eului Mediu,
cre vedea în natură în pri mul rând creatia lui Dumnezeu. Natura
6 Wemer Heisenerg
a fost gândilă ca oeră a lui Dumnezeu, ir oamenilor celor timpui

li s-ar i prut lipsit de sens să chestioneze lumea materi al ă
indeendent de el. Ca dcument al acelor vremuri aş doi să citez
cuvi ntele cu cre Kepler îşi încheie ultimul volum l ,Armoniei
Cosmice": "Ţie îi expim multumirea, Doamne Dumnezeule,
Creatoul nostu, că m-i învredicit să văd fumuseea în creatia
Ta, şi de oera mâiilor Tale mă bucur. iveşte, stfel am săvârşit
opera la cre m-am simit chemat; am folosit talentul e cre mi
L-ai dat; am vestit oameilor cre vor citi ceste demonstratii
măretia operelor Tale, atât cât am putut cupinde din ele în
mărginire a minii mele."
Dr deja în dcursul câtorva deceii atitudinea oameilor fată
de natură s-a scimbat fundamentl . Pe măsură ce cercetătorul se
adâncea în prticulităile prceselor natuii , el îşi dădea seama
că se ot despi nde, într-adevr, aşa cum începuse să facă Galilei ,
procese parti culre ale naturi i din ansambl u, se pot descrie
matematic şi stfel se pot şi "explica". El începe să-şi dea seama
de srcina iiită cre se impune ştiintelor natuii late în pima
fază a dezvoltării lor. Pentu Newton deja, lumea nu mai era defel
dor opera lui Dumnezeu, ce poate i înteleasă ca un întreg.
Ati tudinea lui fată de natură poate i redată cel mai l impede
amintind de vorba sa, cum că s-r simti ca un copil ce se joacă e
malul mii şi se bucură atunci când găseşte ici-colo o piară mai
şlefuită sau o scoică mi fumosă ca de obicei, mrele cean al
adevărului întizându-se ncercetat înaintea lui. Acestă schi mbre
a atitudinii faă de natură a cercetătoului oate i întelesă eventual
pri n faptul că, în dezvoltrea gândiii creştine, în acea epocă
Du mnezeu părea că st� atât de departe în ceruri, deasupra
Pământului, încât începea să aibă sens să iei în considerare
Pământul şi independent de el . Astfel , r putea i chi r îndreptătit,
în czul ştiintelor moderne ale naturi i- cum apre la Kamlh - să
se vorbească de o formă specific creşti nească a absentei l ui
Dumnezeu ş i s ă se expl ice prin aceasta de ce o evol utie
corespunzătore n-a avut loc şi în alte skrc culturale. Nu este,
Imag1u�a naturii în izica contemporană 7
aşadr, o întâmplre fapul că tcmai în acele vremuri naura în

sine devine obiect al reprezentrii în tele plastice, indeendent
de tema reliiosă. Penu ştiintele naturii acestă tendinţă este în
înregime satisăcută dacă natura e considerată nu dor ienent
de Dumnezeu ci şi indendent de om, constiuindu-e sfel idealul
unei explicaţii sau descrieri "obiective" a naturii. icum, rebuie
subliniat fptul că entru Newton este imoantă cir şi o scoică,
înucât provine din mrele cean al adevrului ; contemplrea ei
nu este înc.ă un scop în sine, studiul ei căpătând sens e bza
corelatiei înregului.
Vremurile ce au urmat au aplicat cu succes metda mcicii
newtoniene la domenii din ce în ce mai ample le naturii. Ele au
încercat să scoată în evidenţă, prin exerimente, pticulrităţile
din desfăşurrea naturii, să le observe obiectiv şi să le înteleagă în
legitătile lor; a nzuit la formulrea matematică a corelatiilor, a
năzuit aş adr să aj ungă pri n ele l a "legi" cre sunt vlabile
neînrădit în înregul univers, deveindu-i osib!l în cele din umă
să folosească fortele naturii, prin tenică, entru scopurile nosre.
ezvoltrea uluitore a mecanicii în secolul al XX-lea, a opticii,
a tehnicii calorice şi a teoriei clorice la începutul secolului al
XIX-lea stau mturie enru fota acestei aordri .
b) Modiicări în semniicaţia cuvânului "naură"
Pe măsură ce o stfel de ştiintă a naturii era încununată de
succes, ea s-a extins şi dincolo de domeniul exerientei zilice în
sferele îndeprtate le naturii, cre puteau i ăcute accesibile abia
prin tehnica ce se dezvoltă în conexiune cu ştiintele naturii. Pasul
determinant a fost, şi în czul lui Newton, cunoaşterea fapului că
legile mecanicii, cre guveneză căderea unei piere, deteină
şi mişcările Lunii în j uul Pământului, că ele ot i aplicate şi la
dimensiunile cosmi ce. Î n erioada cre a umat, ştiintele naturii
şi-au început mrşul triumfl în aceste sfere îndeptate ale naurii
despre cre putem dobândi infomaţii numai e căi colite, prin
tehnică, adică cu ajutoul unor aprate mai mult sau mai puţin
8 Wemer Heisenerg
complicate. Astronomia a pus stăpânire, pin telescoape di n ce în

ce mi erformante, e mereu alte spatii cosmice, chiia a încercat
să deducă din comortrea substantelor, în czul transformilor
chimice, procesele la dimensiunile atomice, experimentele cu
maşina elcctrostatică şi pila voltaică au oferit prima vedere de
ans amblu asupra fenomenelor electrice încă ascunse vietii
cotidiene a acelor vremuri . Astfel, semiicaţia cuvântului "natură"
ca obiect de cercetre al ştiintelor natuii s-a schimbat progresiv;
cuvântul a devenit o notiune colectivă enru toate acele domenii
experimentale în cre omul poate să pătrundă cu mijloacele
şiintelor natuii şi le tehnicii , indiferent dacă ele îi sunt date ca
"naură"în exeienta nemijlcită. Şi cuvântul "descrierea" naturii
şi-a pierdut din ce în ce mi mult semniicatia initială de expunere,
cre r rebui să ransmită o imagine vie, inteligibilă a naturii ; s-a
lcut refeire într-o măsură crescândă la descrierea matematică a
natuii, deci la o culegere cât mai precisă, scurtă, dar cupinzătore
de informaţii pivind corelaţiile legice din natură.
Extinderea conceptului de natură cre s-a erecut e jumătate
inconştient pin această dezvoltre nu rebuia încă înteleasă ca o
abandonre pincipilă a scopuilor originre ale ştiintelor natuii,
înrucât conceptele fundamentle hotărâtore erau aceleaşi atât
enru exeienta lrgită, cât şi entru expeienta naturală, entu
secolul l XIX-lea natura iind un proces legic în spatiu şi ti mp, în
descierea cuia se poate face absracie - dacă nu practic, totuşi
pincipil - de om şi de intervenţia sa în natură.
Ca element stabil în transformrea fenomenelor a fost
considerată mateia cu msă constantă, ce oate i pusă în mişcre
pin foţe. Întrucât din secolul l XVll- lea exerimentele chimice
au fost intepretate şi clsiicate cu succes pin ioteza atomului,
ioteză preluati de la antici , prea noml să piveşti atomul, în
sensul ilosoiei ntice a natuii, ca iintă, existentă propriu-zisă,
ca o comonentă nescimbătore a materiei . Aşa cum se perecuse
deja în ilosoia lui emcit, clitătile senzoile ale materiei au
fost considerate a fi doar aparente : mirosul sau cul oarea,
Imaginea natuii în izica contemorană 9
temeratura sau duritatea nu erau însuşii propiu-zise ale mateiei,

ele apăreau mai derabă ca interactiuni înre materie şi simţurile
noasre şi rebuiau explicate pin dispunerea şi mi şcrea atomilor
şi pin actiunea acestei dispunei supra simturilor nosre. A aput
astfel concepia despre lume, prea simplistă, a mateialismului de
secol XX: atomii , în clitate de existente propriu-zis nescimbă
.ore, se mişcă în spatiu, în timp, ir pin mişcrea şi dispunerea
lor reciprcă dau naştere fenomenelor viate le luii noasre
senzoriale.
c) Criza concepţiei materialiste
O primă breşă în această imagine a lumii, chir dacă încă nu
prea eiculoasă, a avut lc în a doua jumătate a secolului recut
prin dezvoltrea teoiei electricitătii, în cre nu materia trebuia să
ie considerată ca iind relitatea propriu-zisă, ci câmpul de foţe.
O interactiune între câmpurile de forte fără o substantă ca
purtăto are a fortelor era mai puţin lesne de înţeles decât
reprezentarea mateilistă a realităţii izicii atomice, aducând un
element de abstractizare şi neclaritate în concepţia despre lume,
de altfel atât de convingătore. e aceea n-au lipsit încercrile de
a ajunge din nou la notiunea simplă despre mateie a ilosoiei
materi aliste cu aj utoul unui ocol pintr-un eter material, cre
rebuia să orte aceste câmpuri de foţă ca tensionre elastică;
însă astfel de încercări n-au dat cine ştie ce rezultate. icum exista
consol area că şi modificările câmpurilor de forte puteau i
considerate prcese în spaţiu şi timp, cre pot i descise complet
obiecti v , deci fără referire l a modali tatea observării lor,
corespunzând astfel cu i magini general acceptate ale unei evolutii
legice în timp şi spatiu. Tot astfel, câmpuile de foţe, cre puteau
fi observate doar în interaqiunea lor cu atomi i , puteau fi
considerate ca iind provcate de atomi şi utilizate bunăoră numi
entru explicrea mişcrii acestora. Astfel, tot atomii erau cei cre
rămăseseră entitatea propriu-zisă, înre ei existând spaţiul gol cre
10 W emer Heisenerg
deine un fel de relitate cel mult ca purtător al câmpurilor de

fote şi al geometriei.
Pentru această imaine a lumii ici nu era foarte semniicativ
faptul ei după descoerirea radioactivitiţii, spre inele ultimului
scol, atomii din cimie n-u mai puut i ercepui ca iind ultimele
elemente de construcie indivizibile le materiei, ei aceştia, la
rândul lor, sunt compuşi din nou din trei tipuri de elemente
constructive de bzi, e cre astzi le numim protoni, neuroni şi
electroni . Aceasti descoperire a du s, în ceea ce pri veşte
consecinele prctie, la rnsfomea elemenelor şi la tenologia
atomici, deveind astfel exraordinr de imortanti. n privinta
întrebrilor undamentale nu se scimbă însi imic prin faptul ei
am recunoscut protoii , neuroii şi elecroii ca iind cele mai
mici elemente de constucie ale materiei, intepretndu-le ca
existenţi propriu-zisă. Pentru concepia materilisti a lumii este
imortnti dor osibilitatea de a considera aceste elemente de
consuctie ale prticulelor elementre drept ultima realitate
obiectivă. Pe aceasti bzi se aşezase deci imaginea lumii, bine
închegati, a secolului al XX-lea şi a începutului de secol X,
cre datorită simplitiii sale şi-a psrat de-a lungul unor deceii
înreaga sa foi de convingere.
Dr tocmai în acest punct au avut loc în secolul nostru
schimbri prounde în bzele izicii atomice, cre se îndepteazi
de concepia despre relitate a ilosoiei atomiste din Anticitate.
S-a dovedit i acea serati, obiectivi realitate a prticulelor
elementre reprezinti o simpliicre prea rosieri . a strii reale de
fapt, ea iind nevoiti si faci loc unor reprezenti mult mai
abstracte. Daci dori m si ne facem o imagi ne despre felul
prticulelor elemenre, nu mai putem face abstracie în pincipiu
de prcesele izice prin cre primim iformaii despre ele. Cnd
observim obiecte ale exeienei nosre cotidiene, prcesul izic
cre mij lceşte observaia joaci dor un rol suordonat. La ele
mai mici elemente constiutive le materiei însi, orice prces de
observre genereză o erturbre majoră; nici nu se mi oate
Imaginea naturii în izica contemporană 11
vorbi de comportamentul pticulei , despi ns de procesul de

observre. Acest lucu re drept consecintă faptul că legile natuii
e cre le fomulăm matemaic pin teoria cuantică nu mai tratează
despre pticulele elemente în sine, ci despe cunoaşterea nosră
a prticulelor elementre. Î nrebrea privind existenta acestor
paticule "în sine" în spaţiu şi imp nu mai oate i pusă sub acestă
formă, deorece putem vorbi mereu dor despre prcesele cre se
desăşoră atunci când pin interacţiunea pticulei elementre cu
alte sisteme izice, de exemplu cu apratele de măsură, se doreşte
relevrea comotamenului pticulei . Reprezentrea relitătii
obiective a pticulelor elementre s-a volatilizat înr-o maieră
stranie, nu în ceata unei reprezenti tulbui sau neîntelese a
realitătii, ci în limezimea ransrentă a unei matematici cre nu
mai i l u s trează comportamentul parti culei eleme ntare, ci
cunoşterea noasră despre acest comortament. Fizicianul din
domeiul izicii atomice a fost nevoit să se mulţumească cu faptul
că ştiinta lui este dor o verigă în lnţul nesfârşit l confuntrilor
omului cu natura, că (aceasă şiinA) nu oate însă vobi de natura
,jn sine" pur i simplu. Ştiintele natuii presupun din totdeauna
omul, ir noi rebuie să im conştienţi, aşa cum a spus Bohr, de
faptul că nu sunem dor sctatoi, ci şi actoi în sctacolul vieţii.
2. Tehnica
a) Interactiunea dintre tehnică şi ştllntele naturii

Î nine de a vorbi de consecintele generale le acestei noi
situaii din izica mdenă, să ne cupăm de rspndirea tehicii ,
ce merge mnă în mnă cu evoluia ştiinelor natuii, iind mi
imoantă entu viaa prcică de e Pmnt; abia acestă tehică
a propagat ştiinele naii, oind dinspe ccident, e tot globul,
confeindu-i un lc cenral în gndirea ecii noasre. În acest
pes evolutiv l ulimilor 20 e i, ehica a fost meeu emisa
şi rezulul şiinelor naii. a ese emisa entu că o dezvole
şi aprofundre a ştiinelor natuii se oate materializa adeseoi
12 Wemer Heisenerg
dor prinr-o erfectionre a mijloacelor de observre; se oate

inti descoerirea telescopului şi a microscopului sau descoe
irea rzelor Rentgen. Pe de alti parte, tehnica este umrea
şiinelor natuii deorece exp;oatrea tehică a foţelor naturii
devi ne posibilă abi a pe fondul unei cunoaşteri profunde a
domeiului exerimental resectiv.
Astfel s-a dezvoltat, mai întâi în secolul al XVIII-lea şi la
începutul de secol XIX, o tehică cre se bzeză e exploatrea
prceselor mecaice. Aici maşina imită adeseori activitatea mâinii
omului, ie că este vorba despre tors şi tesut, despre idicrea unor
reutăti sau despre forjrea unor piese metalice mai . e aceea
această fomă a tehicii a fost resimtită la început ca o continure
şi extindere a vechiului meşteşug; celui neiitiat ea îi apărea la fel
de inteligibilă şi limede ca şi vechiul meşteşug însuşi, ale cărei
pincipii le cunoştea iecre, chir dacă nu putea să imite în detaliu
mişcările acestuia. Acest cracter al tehnicii nu s-a modiicat
undmental ici o dată cu intducerea maşinii cu abui; în schimb
tehnica, onind de la acest moment s-a extins înr-o măsură
necunoscută până atunci, pentru că de acum fortel e naturii
înmaginate în cărbune puteau i puse în slujba omului şi puteau
executa munca manuală a acestuia.
O schimbre hotrâtore a cracteului tehicii a avut lc însă
abia o dată cu dezvoltrea elecrotehnicii în cea de-a doua jumătate
a secolului recut. Aici nu prea se mai oate vorbi de o legătură
nemijlocită cu vechiul meşteşug. Era vorba mai ales despre
exploatea foţelor naturii, cre nu prea îi erau cunoscute omului
din exeriena nemijlcită în natură. e aceea, elecrotehnica mi
re chir şi astăi entu multi omeni un cracter straniu; ea este
adeseori resimti tă ca un l ucru neînteles, deşi ne înconj oră
etutindeni. Frele de înaltă tensiune de ce nu i voie să te arpii
ne dau o orecre lectie observabilă despre notiunea câmpului de
foe, e cre ştiintele natuii îl utilizeză aici ; dr acest domeniu
l natuii ne rămâne, în fond, srăin. A căuta în interioul unui
aprat electric complicat este uneoi neplăcut, aşa cum neplăcut

este să asişti la o interventie chiurgicală.
Tehnica chimică r putea i pivită din nou ca o prelungire a
unor vechi ramui de meseii ; ne gândim la vopsitorii, tăbăcrii şi
fmacii. Dr nici aici dimensiuile tehnicii chimice, dezvoltată
din nou de pe la începutul secolului, nu emit nici o compratie
cu situatiile anteiore. Î n tehnica atomică, în sfârşit, este vorba în
totalitate despre exploatrea unor forţe ale natuii, la cre nu se
oate ajunge din lumea expeientei naturale. Poate că şi această
tehnică ne va i când va la fel de accesibilă cum este elecrotehnica
enru omul modem, despre cre nu-ti mai oti închipui că r
putea lipsi din mediul ambiant al acestuia. Dr nici obiectele cre
ne înconjoră zi cu zi încă nu devin prin aceasta un frament de
natură în sensul originar al cuvântului. Poate că mai târziu,
numeroasele aprate tehice vor face parte inevitabil din viata
omului, şa cum csa melcului tine de melc şi pza tine de păiajen.
Dr şi atuni aparatele ar i mi derbă ăi le orgnismuli
nostu umn decât prţi ale naturii ce ne înconjoră.
b) Intervenţia tehnicii în raportul naturii faţă de om
Astfel, pin faptul că îi transfomă înr-o mre măsură mediul
înconjurător, aducându-i necontenit şi inevitabil în fata chilor
sectul ştiintiic al lumii, tehica intevine adânc în raotul natuii
fată de om. retentia ştiintelor natuii de a putea să se extindă în
înregul cosmos pintr-o metdă cre selectioneză şi radioriză
de iecre dată prticulrul, proresând astfel de la corelatie la
corelatie, se oglindeşte în tehnică, cre părunde pas cu pas în
mereu alte domeii, transformă lumea înconjurătore sub ochii
noştri şi îi impimă astfel imaginea noastră. Aşa cum în ştiintele
natuii iecre problemă particulră se suordoneză srcinii mai
înalte de a întelege natura în înregul ei, la fel şi iecre prores
tehnic mai mic se suordoneză scopului general de a extinde
dominatia mateială a omului . Valorea acestui scop este la fel de
putin pusă la îndoi ală ca şi valorea cunoaşteii natuii în ştiintele
14 Wemer Heisenerg
natuii, amele scopui contopindu-se într-unul singur în sloganul

banal "Cunoaşterea înseamnă putere". eşi suordonrea fată de
scopul comun oate i demonstrată cu cetitudine entru iecre
prces tehic pticulr, este desigur la fel de cracteristic entu
întreaga evolutie faptul că prcesul tehnic particulr este corelat
adesea înr-un md atât de indirect cu scopul general, încât nu
prea oate i considerat mai mult decât ca o prte a unui plan
conştient în vederea atingeii acestui scop. Î n asemenea situatii
eica nu prea mai ape ca prdus al efortuilor umane conştiente
de extindere a dominatiei mateiale, ci mai derabă ca un prces
biologic în mre, la ce structuile ce sălăşluiesc în orgaismul
uman sunt transferate într-o măsură tot mai mre asupra mediului
înconjurător al omului; un prces bioloic deci, cre este ca atre
sustras de sub controlul omului; entu că "omul oate desigur să
facă ceea ce vrea, dar nu oate să voiască ceea ce vrea".
3. Ştiintele naturii ca parte a interactinii

dintre om şi natură
a) Tehnica şi schimbările modurilor de viaţă

Î n acest context s-a spus adeseori că mdiicările profunde
ale mediului nosu înconjurător şi ale mdului de viată în era
tehnică r i reconigurat şi gândirea noastră într-o manieră
eiculoasă şi că aici ar trebui căutată oiginea cizelor de cre
este zuduit timpul nostu, crize cre se mnifestă de exemplu şi
în ta mdenă. Această remrcă este desiur mult mai veche
decât tehica şi ştiintele natuii din epca mdenă; entru că
ehica şi mşiile au existat într-o fomă pimitivă cu mult înainte,
astfel încât oameii vremuilor de mult apuse erau obligati să
mediteze la astfl de întrebi. Cu două milenii şi j umătate înainte,
întelepul chinez Djuang Dsi, de exemplu, a vorbit dej a despre
eicolele utilizii mşiilor. Aş doi să citez aici un pasaj din
scieile lui, imotant entu tema noastră:
Imaginea naturii în izica contemorană 15
,Pe când Dsi Gung trecea prin ptea de nord a râului Han, a
văzut un bătrân ce trebăluia în rădina sa de zzavaturi . El săpase
şanuri enu irigatii. Coora în adâncul fântâii şi scotea de acolo
un vas plin cu apă, e cre-I vrsa. Se ostenea e cât îl tineau
puterile, dr realiza totu şi putin.
si Gung spuse: există un disozitiv cu ce se ot iriga într-o
i sute e şanlri. u putin efot e reuşeşte mult. Nu ati dori să-I
folositi ? Grădinul se îndreptă din şale, îl privi şi spuse: şi cre r
i acesta?
Dsi Gung spuse: se ia o prghie de lemn, rea în spate şi
uşoră în faţă. În acest fel apa oate i scoasă să se reverse. Acesta
este fântâna cu ciutură.
Bătrânul se supră fc şi spuse rznd: L-m auzit e dascălul
meu spunând: atunci când cineva foloseşte maşii, el îşi face toate
treburile sale ca o maşină; cel ce-şi face treburile ca o maşină
ajunge să aibă o inimă ca de maşină. Atunci însă când cineva re
în piept o inimă ca de maşină, el va pierde simplitatea pură. Cel ce
şi-a pierdut simplitatea pură, acela devine şovăielnic în oirile
spiritului. Şovăiala în oirile spiritului este un lucu cre nu se
împacă cu cugetul rept: nu că n-ş cunoaşe astfel e lucuri, i-e
ruşine însă să le aplic."
Fiecre dintre noi simte că această veche ovestire conine o
mre prte de adevr; "şovăiala în ornirile spiitului" este oate
una din descrieile cele mai otrivite e cre o putem da strii în
cre se ală omul în criza noastră actuală: tehnica, maşina s-au
rspndit într-o asemenea msură în lume că ici un înelept chinez
n-r i putut-o bănui, şi totuşi chir şi după două mii de i au
apărut fumoase oere de rtă, ir simplitatea suletului despre
cre voreşte ilosoful nu s-a pierdut icicum, airmându-se de-a
lungul secolelor ba mai slab, ba mai puteic, devenind mereu din
nou fertilă. Î n fond, ridicrea seintiei umane s-a realizat tot prin
dezvoltea unelelor; prin umre, nu teica în sine oate i cauza
faptului că în vremea noastră conştiinţa legăturii s-a pierdut în
multe lcuri .
16 Wemer Heisenerg
Se va ajunge oate mai aproae de adevăr, dacă entu multe

din dificul tăti se v a face răspunzătoare, neaşteptata şi - în
compratie cu schimbările de mai înainte - extraordinr de rapida
răspândire a tehicii din ultimii cincizeci de ai, deorece această
rapiditate a schimbărilor, spre deosebire de secolele trecute, nu
i-a lăsat timp omeiii să se adapteze Ia noile conditii de viată.
Dr ici cu aceasta încă nu s-a explicat corect, sau încă nu complet,
de ce eca noastră pre a se ala în fata unei situatii cu totul noi,
enu cre nu putem găsi în istoie vreun echivalent.
b) Omul mai stă doar faţă În faţă cu sine Însuşi
eja de Ia început a fost vorba despre faptul că transfonile
din fundamentele ştiintelor moderne ale naturii pot i pivite
probabil ca un simptom enru strămutile din temeliile existentei
noastre, ce aoi se manifestă simultan în multe lcuri, ie în
schimbările felului nosu de viată şi ale obiceiurilor de gândire,
ie în catastrofele exteiore, rzoaie sau revolutii. Dacă în�ercăm
să ajungem, plecând de Ia situatia existentă în ştiintele mdene
ale natuii, Ia temeliile puse în mişcre, atunci vom avea impresia
că poate raotuile nu sunt simpliicate prea rosier dacă se spune
că entu pima dată în decusul istoiei omul e acest PăJnt se
mi ală doar faA în faJă cu sine însuşi, că nu mai găseşte ali
prtenei sau adversari . Acest lucru este mi întâi valabil, într-o
manieră cât 5e oate de banală, în lupta omului cu ericolele
extene. Î nainte omul era amenintat de animale sălbatice, de oli,
de foamete, de fig şi alte stihii naturale, ir în această confuntre
oice extindere a tehnicii însemna o întire a ozitiei omului, deci
un prores. În vremea noastră, când Pământul este tot mai opulat,
înrădirea osibilitătilor de viată şi pin aceasta amenintrea vin
în primul rând de Ia ceilalti oameni , cre îşi manifestă şi ei dreptul
la bunurile Pământului . În această confuntre însă, răspândirea
tehnicii nu mai tebuie să ie un prores. Proozitia otrivit căreia
omul se mai ală dor fată în fată cu sine însuşi este valabilă însă
în era tehicii într-un sens încă mult mai lrg. Î n ecile recute,
omul se vedea fată în faţă cu natura; natura opulată de iinte de

tot felul era o împărătie cre trăia după propriile ei legi şi în care
omul trebuia cumva să se intereze. Î n vremea noastră însă trăim
într-o lume atât de mult transfomată de om, încât pretutindeni,
ie că mânuim apratele vietii cotidiene, ie că mâncăm o hrană
preprată de maşini sau păşim prin eisajul transfomat de către
om, ne lovim permanent de suctrile generate e om, astfel încât
ne înâlim meeu, într-un anume sens, dor e noi înşine. esigur,
există părti în lume unde acest proces încă nu s-a încheiat defel ,
dr în această pri vintă, mai dereme sau mai tziu, dominatia
omului r trebui să ie deplină.
Această situatie nouă ni se infătişeză cel mai pregnant în
ştiintele mderne ale natuii, în cre, aşa cum m descri s mai
înainte, se relevă faptul că elementele de constuctie ale materiei,
cre iniţial erau considerate a i ultima realitate obiectivă, nu mai
ot i absolut delc privite "în sine", că ele se sustrag vreunei
ixi obiecti ve în spaţiu şi timp, şi că în fond numai cunoaşterea
noastră despre aceste particule o putem face obiect al ştiintei.
Scopul cercetării nu mai este deci cunoaşterea atomilor şi a mişcii
acestora "în sine", deci despins de oziţia noastră interogativă
exerimentală; ne lm mi derabă, de la bun început, în centrul
cofuntării dintre natură şi om, în cre ştiintele natuii sunt dor
o prte, astfel încât împirea curentă a lumii în subiect şi obiect,
lume interioară şi l ume exterioră, corp şi su l et nu se mai
otriveşte şi creeză diicultăţi . Nici în ştiintele naturii obiectul
·ceceăii nu mi este natura în sine, i natura expusă oziiei
inteogaive umne, omul întâlindu-se şi aici, din nou, e sine
însuşi.
Epca noastră re evident srcina de a se resemna în fata
acestei noi situaţii în toate sferele vieţii ; abia atunci când acest
lucu va reuşi, omul oate egăsi "siguranta în onirile spiritului",
despre cre voreşte ilosoful chinez. Dumul spre această intă
va i lung şi istovitor, şi nu ştim ce opsui ale suferintei ascunde.
Dar dacă se caută semne despre cum va răta acest drum în
18 Wemer Heisenerg
continuare, ie emi s să ne mai ami ntim încă o dată de exemplul

ştiinţelor exacte ale naturii .
c) Noua noţiune de adevăr ştii nţii c
În noua teorie a izicii cuantice lumea s-a resemnat în fata
situatiei descrise atunci când s-a reuşit reprezentarea ei matematică,
putându-se astfel spune entu iecre cz în pte, în md clr şi
ră ericolul unor contradictii logice, cum va răta rezultatul unui
experiment. S-a aj uns deci la resemnre în fata noii situatii în
momenul în cae neclrităile au fost îlăturate. ricum, fomulele
matematice nu mai ilusteză natura, ci cunoştintele noaste despre
natură, enunndu-se în acest sens la maiera de desciee a natuii,
familiră de secole, cre cu putine decenii mai devreme r i fost
considerată ca iind scopul de la sine înteles al tuturor ştiintelor
exacte ale naturii. ecamdată se oate spune dor că resemnrea
a avut loc în domeni ul fi zici i atomice moderne pentru că
experientele pot fi reprezentate corect. C ând e vorba de
intepretrea ilosoică a teoriei cuantice, păreile diferă, ici-colo
iind auzită opinia că această nouă fomă a descierii naturii r i
încă nesatisăcătore, deorece n-r corespunde idealului anteior
al adevărului ştiintiic, ea trebuind să ie îneleasă dor ca simptom
al crizei eocii noastre şi în ici un cz ca ceva deiitiv.
Va i util în acest context să lămurim noiunea de devăr
şiinpic în genere şi să întebăm, duă criteiile acestuia, când o
cunoaştere ştiintiică oate i numită consecventă şi deiitivă.
Mai întâi un criteriu mai mult exterior: atât timp cât un domeiu
al vietii spiituale se dezvoltă ermanent şi ără uptură în interior,
enu omul pticulr cre luceză în acest domeiu apr întebi
particulare, bunăoară probleme meşteşugăreşti, a căror solutionare
nu este desigur scop în sine, dr pre să prezinte o valore în
interesul mrelui context, sinuul imotant. Aceste probleme
particulre sunt dej a puse, ele nu rebuie să ie mai întâi căutate,
ir prelucrrea lor este premisa entu colaorrea în vederea
mrelui context. Astfel, de exemplu, sculptorii Evul ui Mediu au
ăcut eforturi enru a reda cât mai bine cutele de e veşminte, iar
solutionarea acestei probleme prticulre a fost necesră entu
că şi cutele de e veşmintele sintilor se situau în mrele context
religios, la care se ăcea de fapt referire. Î n ştiintele moderne ale
naturii s-au pus şi se pun întrebări prticul re într-o manieră
asemănătore, prelucrarea acestora constituind premisa entru
întelegerea mrelui context. Aceste întrebi s-au pus mereu de la
sine chir şi în prcesul de dezvoltre din ultimii cincizeci de ai,
ele n-au trebuit să ie căutate, scopul iind mereu acelaşi mre
context al legilor natuii. Astfel, pivind complet din afră, nu se
constată ici un motiv enu veo uptură în continuitatea ştiinelor
exacte ale natuii .
Î n ceea c e piveşte cracteul deinitiv al rezultatelor trebuie
amintit faptul că în domeniul ştiintelor exacte ale natuii au existat
entu anumite domenii exerimentale, sict delimitate, mereu
solutii deiniti ve. e exemplu, întrebile cre se ot pune în
legătură cu notiunile mecanicii lui Newton şi-au dobândit
răspunsurile lor valabile entru toate timpuile prin legile lui
Newton, precum şi prin concluziile matematice derivate din ele.
Aceste solutii nu depăşesc însă cadrul notiunilor mecanicii
newtoniene ş i al problematicii aceste i a . De aceea teori a
electricitătii, de exemplu, nu mi era accesibilă unei analize bzate
e aceste noţiui. Astfel, în caul cercetăii acestui nou domeiu
experimental au rezultat din nou alte si steme conceptule cu
ajutorul cărora au putut i deiitiv fomulate matematic legile
naturii teoiei electricităţii. Cuvântul "deinitiv" în contextul
ştiintelor exacte le natuii înseamnă, în md evident, că exi stă
întotdeauna sisteme de noţiuni şi legi, uitre şi reprezentabile
matematic, cre se otivesc la diverse domeii exeimentale,
fi ind valabile în cadrul lor pretutindeni în cosmos şi neii nd
capabile de vreo scimbre sau îmbunătăţire; şi că nu e de şteptat
ca aceste notiuni şi legi să ie adecvate entu reprezentrea noilor
domenii exerimentale de mai tâiu. Numai în acest sens restrâns
deci, noţi unile şi legi le teoriei cuantice ot fi cracterizate rept
20 Wemer Heisenerg
deiiti ve, şi doar în acest sens restrâns se poate întâmpla în genere

ca cunoaşterea ştiintiică să se ixeze deiniti v în limbajul matema
tic sau în oricre alt limbaj.
În md asemănător, se admite şi în unele ilosoii le reptului
că r exista mereu ansamblul legilor ce constiuie sistemul juridic,
dr că în genere, la un cz juridic nou, el trebuie căutat, că sistemul
juridic stabilit scriptic cupinde mereu dor domenii limitate, ră
a putea avea întotdeauna cracter de obligativitate. Şi ştiintele
exacte ale naturii ornesc de asemenea de la faptul că, în cele din
umă, chiar şi în iecre nou domeniu exerimental va i întotdea
una osibil să întelegi natura; că nu e stabilit dinainte ce înseamnă
cuvântul "a întelege" şi că această cunoaştere a naturi i seciică
eocilor trecute, ixată în formule matematice, este în fond "dei
nitivă", dr în nici un cz întotdeauna aplicabilă. Tocmai această
stare de lucruri este cea care face imposibi lă fundamentrea
profesiunilor de credintă, cre trebuie să ie obligatorii entu
comportarea în vi ată, doar pe cunoaşterea şti intific ă; căci
fundamentrea r putea avea loc dor pin cunoaşterea ştiintiică
ixată, ir aceasta este aplicabilă dor în domenii restrânse le
cunoaşterii. Airmatia cre stă adeseori la începutul profesiunilor
de credintă apărute în timpul nostru, airmatie potrivit căreia în
cazul lor n-ar fi vorba despre credintă ci despre cunoştinte
fundamentate ştiintiic, contine deci o contradictie interioară şi se
bazeză pe autoînşelre.
Totuşi această cunoaştere nu trebuie să ducă în md eronat la
subestimrea soliditătii temeiului e cre este ridicat ediiciul
ştiintelor exacte le naturii. Notiunea de adevr ştiintiic cre stă
la baza ştiintelor naturii oate include tipuri extrem de diferite de
întelegere a naturii. Astfel , e el se bzeză, pc lângă ştiintele
naturii secolelor trecute, şi izica atomică modenă; de aici reiese
faptul că ne putem resemna şi în fata situatiei în cre o obiectiv re
a prcesului naturii nu mai este posibilă, şi că putem face ca relatia
noastră cu natura să ie pe poriva acestei situatii.
Dacă se oate vorbi despre imaginea naturii din ştiintele exacte

ale naturii din vremea noastră, atunci nu mai este vorba propriu
zis despre o imagine a naturii , ci despre o imaine a elaiilor
noaste cu natura. Vechea structurare a lumii într-o derul are
obiectivă în spatiu şi timp, e de o parte, şi suletul în cre se
oglindeşte această deulre, e de altă parte, deci diferentierea
carteziană dintre es coitns şi es extensa nu se mai otriveşte
ca punct de plece enu inelegerea ştiinelor mdene ale natrii.
În orizontul acestei ştiine se situeză mai erabă reteaua de relatii
dintre om şi natură, a corelatiilor prin care noi, ca iinte coporale,
suntem elemente deendente ale naturii şi prin cre noi le trans
fomăm totdată, ca oamei, în obiect al gândirii şi actiuii noaste.
Ştiinele naturii nu mai contemplă natura, ci se recunosc ca parte
însăşi a acestei interactiuni dintre om şi natură. Metda ştiintiică
a selectionării, i ntepretării şi clasiicii devine conştientă de
limitele ce-i sunt impuse prin faptul că folosrea metdei mdiică
şi resructurează obiectul , astfel încât metda nu se mai oate
di stanta de obiect. Imainea luii seiică şiinfelor natuii
înceteă sfel de a mi i una popiu-is de ipl şiinfelor natuii.
d) Conştiinţa pericolului siuaţiei noastre
in clariicrea acestor paradoxuri înr-un domeniu ştiintiic
resrâns s-a câştigat, evident, foarte putin entu situaia generală
a timpului nosu, în ce noi , enu a eeta o simpliicare utilizată
mai sus, ne lăm dedată faă în fată în primul rând cu noi înşine.
Seranta ca răspândirea dominaiei materiale şi spirituale a omului
să ie întotdeauna un proes lă în această situatie o limită, chir
dacă enu început nu foarte vizibilă, ir ericolele devin cu atât
mai mari cu cât valul de optiism putat de credinta în prores
izeşte această stavilă. Poate că ericolul despre cre este vorba
aici mai oate i claiicat pintr-o altă imagine. Î mpreună cu
răspândirea aparent nelimi tată a domi nati ei sale materi ale,
omenrea ajunge în situatia unui dpitan a cărui navă este consuită
dinr-o cantitate atât de mre de otel şi ier încât acul magnetic l
22 Wener Heisenberg
busolei sale mai indică doar masa metalică a vaporului său şi nu

nordul. Cu un astfel de vapor nu se mai poate atinge nici o ţintă, el
va naviga doar în c erc, iind la discreţia vântului şi a curenţilor .
Dr enu a aminti din nou de situaţia din izica mdenă: ericolul

de fapt există doar atât timp cât căpitanul nu ştie că această busolă
a sa nu mai reacţioneză la forţele magnetice le Pământului . Din
momentul în care s-au cl ari icat lucruri le, pericolul poate i
considerat ca iind dej a e jumătate îlăurat . Acel căpitan cre
nu doreşte să navigheze în cerc, ci să atingă o intă cunoscută sau
necunoscu tă va g si căi şi mijloace de a hoti direcia vaoului
,
său. El va utiliza tipuri noi, mdene de busole ce nu eactionează

la masa metlică a v a ou lui, sau se va orienta, ca în timpurile
străveci, după stele. esiu r că nu vom putea hoti dacă stelele
sunt vizibile sau nu; în plus, în vremea nosră acestea se văd
poate dor reori . Dr în orice cz, conştiinţa faptului că seranta
în c redinta proresului va ala o liită include dej a dorinta de a
nu naviga în cerc, ci de a atinge o tintă . Î n măsura în cre se ajunge
la o clritate privind această limită, ea oate i considerată ca prim
popas în uncie de ce ne putem eorienta. Poate că din compratia
cu ştiinţele mdene ale naturii se oate nui seranta că ici r
putea i vorba despre o limită enu anumite fome de răspândire
a domeniului de viaţă uman, nu însă de o limită entu acest
domeniu de viaţă în genere. Spatiul în cre mul se dezvolă ca
iinţă spirituală re mi multe dimensiuni decât cel în cre s-a
extins în ultimele secole. e ici r reul t a că cceprea conştienă
a acestei liite va duce în intevale temorale mi luni la o anume
stabilizre, în cre cunoştinţele şi foele creatore ale omului se
vor ordona din nou de la sine în juul unui cenu comun.
II. FIZICA ATOMICĂ ŞI LEGEA
CAUZALITĂŢII
Între cele mai interesante efecte generale ale izicii atoice

mdene se numră mdiicile cre s-au eecut rin inteferenta
acesteia cu noţiunea de legi tate a naturii. Î n ultimii ani s-a vorbit
adeseoi de faptul că fizica atomică mdenă r anula legea cauzei
şi efectului, sau r scoate-o cel puin ptial din uz, astfel încât nu
s-r mai putea vorbi propriu-zi s de o deteminre de tipul legităţii
naturii a prceselor. e semenea se spune uneori pur şi simplu
că rincipiul cauzliăii n-r i compatibil cu teoia atomică. Numai
că stfel de fomulri rămân mereu necl re atâta timp cât noţiuni
ca legitate şi cauzalitate nu sunt suficient limezite. e aceea aş
dori în continure să voresc e scurt despre evoluţia istorică a
acestor noţiuni. Voi aprofunda aoi relaţiile cre s-au stabilit înre
izica atomică şi principiul cauzalităţii cu mult înainte de teoria
cuantică. Î n continure voi lnu i efectele teoriei cuantice şi voi
vorbi despre dezvoltrea izicii atomice în ultimii ani . rivitor l a
acestă evoluţie puţine a u ajuns s ă ie date publicităţii până în
pezent, dr se pre că şi din ptea ei ne putem aştepta la feedback
uri în domeniul ilosoiei.
1. Noţinea de cazalitate
Utilizrea noţiunii de cauzlitate în cadul legii cauzei şi
efectului este încă relativ tânră din punct de vedere istoric. Î n
ilosoia mai timpurie cuvntul causa avea o semniicaie mult
mi lrgă ca acum. S-a vorbit, de exemplu în scolsică, ornind
de la ristotel, de pau fome ale "cauzei". Acolo apre causa
fomlis, cre s-r numi astzi sructura sau continutul spiritual al
unui obict; causa mateilis, adică substanta din cre se compune
un obiect, causa inlis, scopul în cre se creeză un obiect, şi în
final causa ficiens. Numai causa eficiens corespunde orecum
celei e cre astzi o numim cauză.
24 Wemer Hei senerg
Mdiicrea notiunii de causa în conceptul contemoran de

cauză s-a etrecut de-a lungul secolelor, în strânsă legătură cu
schimbrea întregii realităti sesizate de oameni şi cu aparitia
ştiintelor natuii la începutul ecii modene. În aceeaşi măsură
în cre prcesul materil câştiga în realitate, şi cuvântul causa se
referea la evenimentul mateial cre premergea evenimentul ce
era de explicat, generându-1 oarecum. De aceea şi la Kant, cre în
fond în multe lcui trage pur şi simplu concluziile ilosoice din
dezvoltrea ştiintelor naturii de la Newton încoace, cuvântul
cauzlitate este fomulat aşa cum ne-am obişnuit din secolul l
XIX-lea: ,,Atunci când alăm că se întâmplă ceva, presupunem
întotdeauna că există ceva cre îl premerge, de unde conform unei
reguli acest ceva urmează". Astfel, treptat, principiul cauzalitătii
a fost restrâns şi a ajuns în inl să ie echivalent cu aşteptarea ca
evenimentul în natură să ie determinat uni voc, deci echivalent cu
şteptrea ca exacta cunoştere a naturii sau a unui anumit segment
al acesteia să ie, cel putin în principiu, suficientă pentru a
determina în mod anticipat viitoul. Fizica newtoniană era astfel
sucturată, încât dinro ste a unui sistem înr-un anumit moment
se puteau face clcule privind mişcrea viitore a si stemului .
Intuitia că acest lucu se etrece în natură în general în acest md
a fost exprimată oate cel mai general şi comprehensibil de către
Laplace pin ictiunea unui demon cre la un anumit moment dat
cunoaşte poziia şi mişcarea tuturor atomilor şi care apoi r trebui
să ie capabil să preigureze prin calcul tot viitoul lumii. Atunci
când se intepreteză cuvântul cauzlitate atât de îngust, se voreşte
şi despre "deteinism" cu referire l a faptul că există legi stabile
le naturii cre deteină starea viitore a unui sistem din cea
prezentă.
2. Legitatea statistică
Fizica atomică a elaborat de la bun început reprezentri cre
de fapt nu se porivesc cu această conceptie. Ele n-o contrzic
Imaginea naturii în fizica contemporană 25
fundamental, însă modul de gândire al teoriei atomice a trebuit să

se di ferentieze de la început de modul de gândire al determinis
mului. Î n teori a atomi stă antică a lui Democrit şi Leucip se
presupune că procesele la scră mare i au naştere datorită faptului
că au loc o sumedenie de prcese neregul ate la scară mică. Pentru
faptul că acest lucu oate i în fond aşa există nenumrate exemple
în vi ata cotidi ană. Pentru un agricultor, bunăoară, este suicient
să constate că un nor îşi varsă stropii şi irigă pământul, şi nu
interesează e nimeni cum anume exact au căzut stropii de apă.
Sau un alt exemplu: ştim exact ce se întelege pri n cuvântul ranit,
chi ar dacă forma precum şi compozitia chimică a micilor cri stle
individuale, raortul lor de amestecare şi culore nu sunt cunoscute
cu precizie. Utilizăm deci mereu notiuni cre se referă la comor
tamentul la scară mare, fră a ne interesa de prcesele individuale
la scară mică.
Această i dee a acţi uni i stati stice comune a unor mici
evenimente particule a fost deja în teori a atomi stă antică temeiul
interpretăii lumii, ajungându-se prin generlizre la ideea că toate
clitătile senzoriale ale substantelor r i provcate indirect prin
dispunerea şi mişcarea atomilor. Deja la Demcrit găsim proo
zitia: "Un lucru este dor aprent dulce sau amr, numi aprent
re o culore, în reali tate există dor atomii şi spatiul gol ." Dacă
procesele erceptibile senzorial sunt explicate în această maieră
prin cooerrea unui numr foarte mare de prcese prticulre l a
scră mică, atunci e aproae obligatoriu s ă considerăm legităţile
natii ca iind dor legităţi statistice. De fapt şi legităţile statistice
ot conduce la enunui l căror rad de probabilitate să ie atât de
idicat, încât să se apropie de certitudine. Dr, în principiu, ot
exista mereu exceppi. Noţiunea de legitate statistică este adeseori
resimită ca iind contradictorie. Se spune, de exemplu, că ne putem
imagina că prcesele din natură r fi determinate legic, sau că ele
s-r deula complet neregulat, dar nu ne putem i magina imic
prin legi tate statistică. În schimb, trebuie amintit faptul că în viaţa
cotidiană avem de-a face la fiecare pas cu legităti stati stice, cre
26 Wemer Heisenerg
devin bza activităii noastre practice. Atunci când, de exemplu,

un tehnician consuieşte o idrcentrală, el ia în calcul o cantitate
medie anual ă de precipitapi, deşi nu oate avea habr de cât va
ploua şi când.
Legitătile statistice înseamnă, de obicei , că se cunoşte dor
incomplet sistemul izic resectiv. Cel mi cunoscut exemplu este
jcul de zuri . Deorce nici o latură a zului nu este avantajată
fată de alta şi, deci, nu putem în nici un fel să prevedem e ce
prte va cădea, se oate presupune că dintr-un mre numr de
runcri tcmi a şasea prte rată cam 5 puncte.
Dej a la începutul epocii modene s-a încercat explicrea
comotamentului substantelor pin comoamentul statistic al
atomilor acestora, nu numi calitativ ci şi cantitativ. Roert Boyle
a rătat că relatiile dintre presiune şi volum înr-o subsnţă gzosă
r putea fi întelese dacă se explică presiunea pri n numrul mre
de lovituri ale atomilor individuali e eetele vsului . Într-un md
semănător s-au explicat fenomenele teminamice, presupunân
du-se că toii se işcă mi ede într-un op cld cât înr-unul
rece. S-a reuşit să i se dea acestui enunt o fomă matematic
cantitativă, făcându-se astfel comprehensibile legile teoriei
cal oice.
Această utilizre a legităplor statistice şi-a dobândit fonna
deiii vă în a de-a ouajume a solului ecut in şa-numita
meciă staisică. În cadul acestei teorii cre, în cea ce priveşte
legile fundamentale, porneşte pur şi simplu de la mecanica
newtoniană, s-au analizat consecinele pute dintr-o cunoştere
incompletă a unui sistem mecaic complicat. Nu s-a renunţat în
pri ncipiu l a determinismul pur şi s-a crezut că în prticul r
evenimentul r i deteminat complet după mcaica newtoniană.
S-a adăugat însă ideea că proprietăple mecanice ale si stemului
n-r i pe deplin cunoscute. Gibbs şi Boltzmann au reuşit să
cuprindă în formule matematice în md real tipul de cunoaştere
incompletă, ir Gibbs în secial a putut să rate că nopunea de
temeratură este strâns legată tcmi de cracteul incomplet al
cunoaşterii. Dacă cunoaştem temeratura unui sistem, atunci acest

lucru înseamnă că sistemul este unul dintr-un rup de sisteme cu
dreptui egale. Acest up de sisteme oate i cu precizie descris
matematic, nu însă şi sistemul scil despre cre este vorba. rin
acesta Gibbs cuse un ps îninte, e fpt e jumătate inconştient,
pas cre mi tiu a ars după sine cele mi imortnte consecinte.
Gibbs a jntrdus enu pima dată o nopune izică cre oate i
aplicaă supra unui obiect din natură dor atunci când cunoşterea
noastră a obiectului este incompletă. Dacă, de exemplu, mişcrea
şi pozitia tuturor moleculelor într-o substantă gazoasă ar fi
cunoscute, atunci n-r mi avea nici un sens să vorbim despre
temeratura substanei gzose. Nopunea de temeratură poate i
utilizată când sistemul este incomplet cunoscut şi când se doreşte
tragerea unor concluii statistice din această cunoştee incompletă.
3. Caracterul satistic al teoriei cuantice

eşi de la descoeiile lui Gibbs şi Boltzmann s-a admis că
în acest fel putem obpne cunoaşterea incompletă a sistemului în
formularea legilor izicii, în pincipiu determinismul nu a fost
abandonat până la descoerirea vestită a lui Max Planck, prin cre
a debutat teoria cuntică. Î n pimă instană, Planck găsise în lu
crrea sa despre teoria radiapilor dor un element de neregulari
tate în fenomenele radiapilor. El rătase că un atom cre radiază
nu-şi el ierează energia continuu, ci în puseui neregulate. Acestă
emisie de energie neregulată în puseuri duce din nou, ca şi toate
repezentările toriei atomice, la resupunerea că eisia e radiaii
r i un fenomen stistic. Dr bia în dcusul ultimelor două deceii
şi jumătate s-a constatat ă toia cuniă ne biă înr-de văr să
fonlăm leile tocmi ca lei stisice şi să abandonăm incipial
determini smul . Î ncepând cu l ucrările lui Ei n stein, B ohr şi
Sommerfeld, teoria lui Planck s-a dovedit a i cheia cu cre se
oate deschide orta către domeniul generl l izicii atomice.
Cu ajutorul mdelului atomului al lui Rutherford-Bohr s-au putut
28 Wemer Heisenerg
explica prcesele chiice, chimi, izica şi sroizica contopindu-se

de acum într-o unitate. Î nsă enu fomulea matematică a leilor
teoriei cuantice a fost nevoie să se renunte la determinismul pur.
eorece nu ot vorbi ici despre aceste abordri matematice,
doresc dor să indic difeite fomulări în cre a fost exprimată
situaţia stranie în fata căreia izicianul s-a văzut pus în izica ato
mică. Pe de o prte, devierea de la izica de mi îninte oate i
exprimată prin aşa-numitele elatii de indeteminre. S-a constatat
că nu este osibil să stabileşti concomitent lcul şi viteza unei
prticule atomice cu o exactitate orecre. Se poate măsura cu
mre precizie lcul, dr atunci dispre pin interventia instrumen
tului de obsevatie cunoaşterea vitezei până la un anumit rad;
invers, pintr-o măsurre exactă a vitezei dispre cunoaşterea
lcului, astfel încât enu prdusul celor două inexactităti se dă,
pin constanta lui Planck, o limită inferioră. ricum, această for
mule rată că folosind notiunile mecanicii newtoniene nu se oate
ajunge mult mi deprte, deorece penu calculul unei evolutii
mecice rebuie să cunoşti simultan lcul şi viteza într-un moment
temporal preci s, dr tcmai acest lucu r i imposibil cofom
teoiei cuantice. O altă fomulre a fost dată de Niels Bor, cre a
intrdus naiunea de comlementitate. El vrea să spună cu aesta
că eşi divese imaini intuitive rin ce esciem sistemele tomie
sunt într-devr adecvate enu anumite exerimente, ele totuşi
se exclud reciprc. Astfel, atomul lui Bor, de exemplu, oate i
descris ca un sistem planetr la scră mică: în cenu un nucleu
atomic şi în afră electronii cre înconjoră acest nucleu. Pentru
alte exeimente r i însă mi indicat să ne imaginăm că nucleul
atomului este înconjurat de un sistem de unde statice, unde
frecventa undelor este eteminantă enu rdiaia emisă de atom.
Î n sfrşit, atomul oate i privit şi ca un obiect al chimiei, se ot
calcula temeraturile sale de reacie la combinrea cu ali atomi,
dr atunci nu se oate spune concomitent ceva despre mişcrea
electronilor. Aceste imagini diferite sunt deci corecte atunci când
le aplicăm la lcul corect, dr se contrazic una e alta; de aceea
ele sunt considerate ca iind complementare una fată de cealltă.

lndeterminarea, care se leagă de iecare din aceste imagini şi care
este exprimată prin relatia de indeterminare, este deci suicientă
entru a evita contradictiile l ogice dintre diversele imagini . Din
aceste sugestii, şi ără să recurgem la matematica teoriei cuantice
se întelege că o cunoaştee incompletă a unui sistem tebuie să ie
o componentă eseni/ă a oicăei fomulăi a teoiei cuanice.
Legile teoriei cuantice trebuie să aibă caracteri stici statistice. Să
dăm un exemplu: ştim că un atom de radiu poate emite radi atii
alfa. Teoria cuantică oate indica cu ce probabilitate pe unitatea
de timp pticul a lfa părăseşte nucleul ; dar momentul temporl
precis nu-l oate prezice, acesta este în principiu nedeterminat.
Nici nu se poate presupune , de exemplu, că mai târziu vor mai i
găsite noi legităti, care ne vor permite să determinăm precis acest
moment temporal ; pentru că, dacă aşa ar sta lucrurile, nu s-r mai
putea întelege cum particul a alfa mai poate i percepută ca o undă
care părăseşte nucleul atomul ui ; ca poate fi demonstrată
e xperi mental c a fi i n d u n a . Diferi t e l e experimente c are
demonstreză atât natura ondul atorie, cât şi cea de particulă a
materiei atomice ne obligă pri n pradoxul lor la formulrea
legităplor statistice. Î n czul prceselor la scră mare acest element
statistic l izicii atomice nu joacă în general nici un rol, pentru că
din legile statistice, pentru procesul la scară mare, urmează o
probabilitate atât de mre încât practic se oate spune că procesul
r i deteinat. Î nsă există mereu cazuri în care fenomenul la
scră mre depinde de pozitia unuia sau a câtorva atomi ; atunci şi
prcesul la scră mre oate i prezis dor statistic. Aş dori să
explic acest lucu e un exemplu cunoscut, dar neplăcut, şi anume
omba atomică. Î n czul unei ome conventionle, din reutatea
substantei explozive şi din compoziti a sa chimică se oate clcula
puteea exploziei. Î n czul ombei atomice se oate indica o limită
infeioră şi una sueioară pentru puterea exploziei, dr un clcul
prelabil precis l acestei forte este în principiu imosibil, deoece
depinde de comotamentul câtorva atomi în prcesul de aprindere.
30 Wemer Heisenerg
Î n manieră asemănătore există probabil şi în biologie prcese -

lucu supra căruia Jordan a atrs în md specil atenia - la cre
evol utiile la scară mare sunt dirij ate de procesele atomilor
individuali; acest lucu pre a se manifesta în secil l a mutatiile
genei în prcesul de moştenire. Aceste două exemple r trebui să
lămurească consecinele practice le cracteului statistic l teoriei
cuantice ; şi acestă evoluie este încheiată de este două decenii
şi nu se va putea presupune că în viitor, în acest punct, se va mi
schimba ceva fundamentl.
4. storia fZicii atomice mai recente

În anii din umă, touşi, s-a adăugat la problematica cauzalitătii
încă un nou punct de vedere, cre, aşa cum am relatat dej a l a
început, provine din dezvoltrea cea m i recentă a izicii atomice.
Î ntrebile cre se lă acum în centrul interesului s-au formulat
într-o succesiune logică din proresul lor din ultimii 20 ani ;
trebuie, de aceea, să mi revin o dată, e scurt, la istoria izicii
atomice mi recente. La începuurile eocii modene, notiunea de
atom se combinse cu cea a elemenului chimic. O substană de
bză era caracterizată prin faptul că din punct de vedere cimic
nu se mai putea divide. Fiecăui element îi apartine de aceea un
anumit tip de atom. Un fragment din elementul cron se compune
din nenumărati atomi de cron, un fragment l elemenului fier,
din nenumăraţi atomi de ier. Astfel exi sta constrângerea de a
admite tot atâtea tipuri de atomi, câte elemente chimice există.
Deorece în finl se cunoşteau 92 de elemente chimice difeite,
trebuiau admise şi 92 de tipuri de atomi. O astfel de coniurre
este însă complet nesati sfăcătoare din punctul de vedere al
premiselor fundamentle le teoriei atomice. Nu trebuiau atomii
initial , prin aşezarea şi mişcrea lor, să explice calitătile substan
ţelor? Această reprezentre re dor aunci o valoare explicativă
reală, când toti atomii sunt identici sau cnd există dor foarte
putine tipuri de atomi , deci atunci când atomii înşi şi nu deţin nici
un fel de calităp. Dacă suntem însă obligati să dmitem 92 e ipui

diferite de atoi calitiv diferii, aunci n-m cştigat prea mult
vizavi de enuntul că există de fapt obiecte calitativ diferite.
Admiterea a 92 de mici pticule, fundamental difeite, a fost
demult resimptă ca iind nes atisfăcătore şi s-a bănuit că r trebui
să ie posibil să se ajungă de la aceste 92 de tipui de atomi la un
numr mi mic e (comonente) picule elementre. S-a încercat,
deci, de multă vreme să se erceapă atomii cimiei , l a rândul lor,
ca iind compuşi din pup ne elemente. Cele mi veci încercări de
transformre a substanţelor cimice în altele au poit mereu de
la premisa că în ultimă instanţă materia r i unitră. Î ntr-adevr,
în ultimii 50 de i, s-a dovedit că atomii chimiei sunt compuşi, şi
anume dor din trei elemente fundamentale e cre le numim
protoni, neutroni şi electroni. Nucleul atomului este fomat din
protoni şi neutroni, ir acest nucleu al atomului este orbitat de un
numr e elecroi. Astfel, de exemplu, nucleul atomului de cron
ese compus din 6 rotoi şi 6 neuroi şi el este orbitat la o distană
relativ mre de 6 electroi . Î n lcul celor 92 de tipuri diferite de
atomi au rms pin dezvoltrea izicii nuclere din anii treizeci,
dor trei pticule diferite din cele mi mici; deci teoria atomică a
luat exact acea cale cre-i era prescisă prin premisele fundamen
tale. După ce s-a stabilit comonenţa tuturor atomilor ciiei din
cele trei elemente undamentale, trebuia să ie de semenea osibil
să transfomi practic dintr-unul într-altul elementele ciice. Aşa
cum se ştie, explicapa iicalistă a fost umată curând de relizrea
tehnică. e la descoeiea isiunii urili de către Otto Hahn
în anul 1 938, precum şi de la dezvoltrea tehnică cre i-a umat,
transfonnrile de elemente ot i realizate şi la scră mre.
Numi că în ultimele două cenii eisajul s-a complicat irşi.
Pe lângă cele trei elemente numite: poton, neutron şi electron,
dej a în anii treizeci s-au mi descoerit şi altele, ir în anii din
urmă număul acestor pticule a crescut înfricoşător. Este vorba
aici tot de pticule elementre, cre spre deosebire de cele trei
prticule elementre sunt instabile, deci capabile să existe dor
32 Wemer Heisenerg
enu putin timp. Dinre acese prticule, e cre le numim mezoni,

una re o durată de viată de aproximaiv o milionime de secundă,
alta trăieşte dor a suta parte din acest timp, ir o a reia, ără
srcină electrică, chir numai a suta mi lirdă pte dintr-o secundă.
Până la această instabilitate însă, noile particule elementre se
comortă foarte asemănător cu cele trei particule undamentale,
stabile ale materiei. Î n primul moment se creeză impresia că vom
i din nou obligati să admitem un număr mare de particule
elemente calitativ difeite, acest lucu neiind în raot cu premisa
fundamentală a izicii atomice. Î n exerientele ultimilor ani s-a
relevat însă faptul că particulele elementre se ot transfoma în
timpul ciocnirilor cu o mre descrcre de energie unele în altele.
Atunci când două particule elementre cu mre energie cinetică
se ciocnesc, în ti mpul ciocniri i se formează noi parti cule
elemene, paticulele iniiale şi eneria cestora ransfomându-e
în materie nouă. Această stre de lucuri oate i descrisă cel mai
lesne când se spune că toate prticulele se compun în esentă din
aceeaşi substantă, ele iind dor diferite sti stationre ale uneia
şi aceleiaşi materii. Şi cifra 3 a elementelor undamentale se reduce
încă o dată la cifra 1 . Eisă dor o sinuă mateie uitaă, dr ea
oate eista în difeite săi staione discete. Unele din aceste
sti sunt stabile, acestea sunt protoni, neuroni şi elecroni , ir
multe ltele sunt instabile.
5. Teoria relativităţii şi dizolvarea

determinismului
eşi nu ne mi puem îndoi, e bza rezulaelor exeimenle
ale ilor ecuti, că iica atomică e va ezvola în acesă dectie,
pnă acum nu s-a reuşit fomulrea matemaică a legiăilor după
care se formează particulele elementare. Tocmai aceasta este
problema la cre lucreză izicienii din domeiul iicii atoice
în momentul de fată, atât exerimental, pin descoerirea unor
noi prticule şi cercetrea proprietăilor acestora, cât şi teoreic,
prin eforurile de a uniica legic proprietăţie pticulelor elemente

şi de a le transcrie în formule matematice.
Legat de aceste eforturi au apăut diicultăţi în ceea ce priveşte
noţiunea de timp. Atunci când te cupi de ciocirile pticulelor
elementre cu energiile cele mai mari, trebuie să respecţi sructura
spaţiu-timp a teoriei speciale a relativităţii. Î n teoria cuantică a
învelişului atomic această stuctură spaţiu-timp nu joacă un rol
deosebit, deorece electronii învelişului atomic se mişcă relativ
încet. Acum însă avem de-a face cu pticule elementre cre se
deplaseză aproae cu viteza luminii, particule al căror comor
tament oate i descris şadr numai cu ajutorul teoriei elativiăţii.
Einstein a descoerit, acum 50 de ani , că stuctura spaţiului şi
timpului nu este chir atât de simplă cum ne-o imaginăm în viaţa
cotidiană. Dacă numim trecute toate acele evenimente despre cre,
cel puţi n în principiu, putem ala ceva, şi ca viitore toate acele
evenimente asupra cărora, cel puţin în principiu, mai putem avea
influenţă, atunci reprezentăii noastre naturale îi corespunde
credinţa că între aceste două upuri de evenimente se situează
dor un moment ininit de scurt, e cre-1 putem numi moment
temporal actual . Aceasta a fost şi ideea pe cre Newton a aşezat
o la baza mecanicii sale. De la descoerirea lui Einstein în anul
1 905 însă, se ştie că între cele e cre tcmai le-am numit viitoare
şi cele pe cre le-am numit recute există un interval temoral
init, a căui dilatae temorală este deendentă de distnţa spaţială
dintre eveniment şi observator. Domeniul prezentului nu este deci
restrâns la un moment temoral iniit de scurt. Teoia relativităţii
presupune că efectele nu se ot propaga în principiu cu o viteză
mai mare decât viteza luminii . Această trăsătură a teori ei
relativităţii duce acum, în legăură cu relaţiile de indeterminre
ale teoriei cuantice, la diicultăţi. Coform teoriei relativităţii,
efectele se pot extinde numai asupra domeniului spaţio-temoral,
cre este strict delimitat prin aşa-numitul con de lumină, adică
pri n punctele spaţio-temporale care sunt aj unse de o undă
luinoasă emi să de punctul activ. Acest domeniu spaţio-temporal
34 Werner Heisenerg
este deci, şi acest lucru rebuie sublini at secial , srict delii tat.
Pe de altă parte, în teoria cuntică s-a demonsrat faptul că o ixre
sictă a lcului, deci şi o delimitre spapală strictă, re ca urmre
o iinită indeterminare a vitezei şi, prin aceasta, a impulsului şi a
energiei. Această stre de fapt actioneză în aşa fel încât în
încercarea de a formula matematic interactiunea prticulelor
elementre apr mereu valori iiite enu energie şi impuls,
cre zădicesc o fomulre matematică satisăcătore. Î n ultimii
ni s-au înreprins nenumărate cercetări privind aceste diicultăp.
Dr nu s-a ajuns încă la o solupe satisfăcătore. Ca singur sprijin
pre a se oferi decamdată presupunerea că în domenii spapo
temporale fote mici, de ordinul de mărime al particul elor
elementre, spatiul şi timpul îşi pierd înr-o manieră ciudată
proprietăple, şi anume astfel încât la durate forte mici chir şi
notiunile de "mai curnd" sau "mai trziu" nu mai pot i deinite
corect. În structura spatio-temporală, evident, nu s-ar putea
mdi ica în mre nimic, dr r trebui să admitem posibilitatea că
exerimentele asupra prceselor din domeniile spapo-temorale
fote mici vor răta că numite prcese se deruleză aprent invers
temoral fată de cum r corespunde succesiunii lor cauzale. Î n
acest punct deci, cele mai noi dezvolti ale izicii atomice se leagă
din nou de problema legii cauzalităpi. Î nrebrea dacă aici vor
pea încă o dată noi prdoxui, noi devieri de la legea cauzalităpi
nu-şi găseşte răspuns în momentul de faţă. S-r putea să mai apră,
în încercea de a fomula matematic legile prticulelor elementre,
noi osibilităi de colire a diicultăplor enuntate. Dr acum nu
mai este lc de ici o îndoială supra faptului că dezvoltarea celei
mai noi izici atomice va interfera în acest punct, încă o dată, cu
domeniul ilosoic. Răspunsul deinitiv la înebările e cre tcmai
le-am ridicat se va putea da abia atunci când se va i reuşit ixrea
matematică a legilor naturii în domeniul particulelor elementre;
când vom şti deci, de exemplu, de ce protonul este tcmai de 1 836
de ori mai reu decât electronul.
Se vede de aici faptul că izica atomică s-a îndeprtat tot mai

mult de reprezentile deteminismului. Acest lucru se vede mai
întâi , încă de la începuturile teoriei atomice, în faptul că legile
determinante enu prcesele la scră mare au fost ercepute ca
legi statistice. Pe atunci s-a mentinut deteminismul în principiu,
în practică însă luându-se în considerre cunoaşterea noastră
incompletă a sistemelor izice. Aoi , în prima jumătate a secolului
nosu, în faptul că o cunoaştere incompletă a sistemelor atoice
a fost recunoscută ca o componentă principială a teoriei . Î n sfrşit,
în ultimii ai, în faptul că în cele mai mici spatii şi timpi noiunea
de succesiune temorală încee să devină problematică, deşi încă
nu putem spune cum se vor solutiona cândva enigmele.
III. DESPRE APORTUL DINTRE
CULTURA UMANISTĂ, ŞTIINŢELE
NATURII ŞI OCCIDENT
1. Motivele tradiţionale ale apărării culturii

umaniste
Se pune deseori poblema dacă nu cumva ştiinta e ce ne-o
însuşim într-un gimnziu nu este una mult prea teoretică şi străină
de lume, şi dacă nu cumva în epoca noastră guvenată de tehică
şi ştiintele naturii o educatie mai practică nu ne-r putea pregăti
mult mai adecvat entu vi ată. Se ridică astfel întrebrea, delc
nouă, privind raportul culturii umaniste fată de ştiintele actuale
ale naturi i . Nu pot trata ace astă întrebare într-o manieră
fundamentală entu că nu sunt edagog şi entru că am meditat
prea puti n asupra acestor probleme ale educatiei. Dr pot încerca
să-mi aduc aminte de propriile experiente, entru că şi eu am
frecventat un gimnziu, ir mai tziu am dedicat o mre parte a
muncii mele ştiintelor naturii.
Cre sunt motivele mereu invcate de căre reprezentanii ideii
umaniste în favorea limbilor vechi şi a vechii istoriei ? Pentu
început s-a subliiat, e bună dreptate, faptul că întreaga noastră
viată culturală, activitatea noastră, gândirea şi simirea îşi trag
rădăciile din substanta spiritulă a Occidentului, deci din esenta
spirituală cre îşi re obrşi a în Antichitate, la ale cărei începuturi
există ta, poezia şi ilosoia reacă, şi cre aoi în creştinism, o
dată cu întemeierea bisericii, a trăit mrea cotitură, entu ca aoi ,
la inele Evului Mediu, să erceapă lumea, în randioasa unire
dintre cuceici a creştină şi libertatea spirituală a Antichitătii, ca
lume a lui Dumnezeu, reconfigurând-o din temelie prin marile
descoeriri georaice, prin ştiintele naturii şi prin tehnică. Deci
în iecre domeniu al vietii moderne ne vom lovi meeu, atunci
Imaginea naturi i în izica contemporană 37
când vrem să aj ungem la temeiul lucurilor, ie sistematic, istoric

sau ilosoic, de structuri spiituale cre au luat iină în Antichitate
sau în Ceştinism. e aceea se poate pleda, în favorea gimnziilor
umani ste, că este bine să cunoşti aceste stucturi , chir dacă enru
viata practică ele nu vor i uneori atât de necesre.
Aoi se va sublinia, bunăoră, fapul că înteaga forţă a culturii
noaste ccidentale a provenit şi provine încă pretutindeni de la
legătura strânsă dintre atitudi nea interogativă fundamentală şi
actiunea practică. Î n ceea ce priveşte actiunea practică, alte poore
şi alte zone culturale au fost l a fel de exerimentale ca şi grecii.
Ceea ce însă a di ferentiat din prima clipă gândirea reacă de gân
direa altor poore a fost capacitatea de a face dintr-o întrebare
ceva principial şi de a aj unge astfel la puncte de vedere cre pot
ordona mozaicul multicolor al exerientei , cându-1 accesibil gân
dirii umane. Această uniune dintre atitudinea interogativă funda
mentală şi actiunea practică a distins înainte de toate lumea eacă,
cre s-a mai alat încă o dată în miezul istoriei noasre în zorii
Occidenului în Renaştere, dând naştere ştiintelor modene ale na
turii şi tehnicii. Cine se cupă de i losoi a recilor întâlneşte pas
cu pas această capacitate a atiudinii inteogative principiale; astfel ,
citindu-i pe reci, se poate exersa în utilizrea celui mai puternic
instument e cre l-a creat gândirea ccidentală. În acest sens se
oate deci spune că şi în gimnziul umanist învătăm ceva foarte
folositor.
Î n sfârşit, se mai spune, e bună dreptate, un al treilea l ucru ,
şi anume că precuprea omului pentru Antichitate r produce un
etalon valoric în care valorile spirituale sunt mai apreciate decât
cele materiale. Pentru că mai ales la reci primatul spiritualului
este vizibil neijlcit în toate vestigiile e ce le-au lăsat. Evident,
tcmai a�esta este un punct în care oamenii vremurilor noastre r
putea rgumenta că eoca noastră ar răta tocmai faptul că totul
depinde de puterea material ă, de materii prime şi industrie şi că
puterea materială este mai puteică decât puterea spirituală. Î ntr
adevr, nu s-r adecva defel epocii noastre încercrea de a incula
38 Wemer Heisenerg
copiilor o supraapreciere a valorilor spirituale fată de cele mate

riale.
Aici însă mă văd nevoit să-i aduc ainte de o di scuţie e
cre am purtat-o cu treizeci de ani în urmă în curtea clădirii
Uni versităti i . Î n perioada aceea aveau loc la Munchen l upte
revoluţionre, centrul orşului era încă cupat de comuni şti , ir
eu, băi at de 1 7 ai , eram e atunci repartizat, împreună cu alti
colegi , unei rue, ca ersonal auxilir, upă cre-şi avea cartierul
este dum de Universitate, la seminul teologic. Motivul nu-i
mai este foarte limede ; probabil am resimtit aceste săptămi de
joacă de-a soldaii ca o înreruee binevenită a proramului nostru
şcol r de la gimnziul Max . Pe Ludwigstrasse se trăgea uneori cu
arma, chir dacă nu forte intens. La prânz, luam masa la o
bucătărie de campanie din curtea Universităţii. Î ntr-una din dăti ,
am intrat în discutie cu un student de la teologie, ir înrebrea era
dacă această luptă enu Munchen re vreun sens, unul dintre noi
aimând energic că prin mijloace spirituale, prin cuvântăi şi
lucri scrise nu s-r putea decide chestiunile legate de putere,
căci adevărata solutie deinitivă dintre noi şi ceil alti s-r putea
obţine numai cu aj utorul fortei .
Atunci studentul de la teologie ne-a răspuns c ă dej a întrebea:
cine s-r diferenia prin "noi" şi "ceil alţi ", s-r bza evident e o
deciie spirituală şi că s-ar cştiga probabil fote mult dacă acestă
decizie s-r lua cu mai multă rapune decât de obicei . La asta n-m
mai putut replica iic. Atunci când săgeata părăseşte arcul , ea
îşi continuă drumul , iind nevoie de o fortă şi mai mre enu a o
devia din drum; dr la început directia ei este determinată dor de
cel cre ţinteşte, ir ră ) iintă raponală cre ţinteşte, ea n-r
putea să zore delc. Aşadr, oate nu r i chir atât de rău să
convi ngem tineretul s ă nu subapreci eze prea mult valori le
spirituale.
2. Dscrierea matematică a naturii

Cred că m deviat totuşi prea mult de la tema propriu-zi să şi
că va trebui să mă întorc la lcul în cre, în cadrul imnziului
Maxiilian din Munchen, m-am întâlnit entru prima dată cu
ştiintele naturii , deoarece vreau să voresc despre relaia dintre
ştiintele naturii şi cultura umani stă. Cei mai multi băieti ajung în
sfera ştiintelor natuii începând să se j oace cu aparate. in
exemplul camrzilor sau prin cadouri de Crăciun, uneori chir şi
prin lectiile de la şcoal ă, se trezeşte dorinta de a lucra cu ici
maşinii şi de a le consui . Acest lucu l-am ăcut şi eu, cât se
oate de zelos în primii cinci ani de şcoală. Chir şi o astfel de
activitate r i rămas dor un jc şi nu m-ar i condus către adevă
ratele ştiinte ale naturii, dacă nu s-r i adăugat un alt eveiment.
La şcoală ni e reau e atunci bele geomeiei. La început mi s
a părut a i o materie cât se oate de seacă: triungiurile şi rept
ungiurile incită mai putin fnteia decât lorile şi ezia. Dr
deodată, din cuvintele excelentului nostu profesor.de matematică,
Wol ff, a aput idea că dese aceste coiguratii s-r putea fomula
teoreme universal valabile, că numite rezultate nu ot i deduse
numai din i guri , ci ar putea i demonstrate şi matematic.
Această idee, cofom căreia matematica s-r otrivi cumva
cu consuctiile exerienei noastre, mi s-a părut extraordinr de
stranie şi incitantă, şi m pătit acel lucu cre se întâmplă, în unele
czui rare, cu bagajul de idei e cre ni le oferă şcoala: de obicei
învănântul ne erindă prin fata chilor diferitele eisaje ale lumii
spirituale, ră a ne familiariza forte mult cu ele. El le eveleză,
în funcie de talentul pofesorului, punându-le într-o lumină mai
mult sau mai puin putenică, ir imaginile se păstreză mai mult
sau mai putin timp în intirile noastre. Dr în unele cazuri de
exceptie, un obiect cre a intrat astfel în atentia noastră încee
brusc să strălucească în propria sa lumină, mai întâi dor estompat
şi neclr, aoi tot mai luinos, până ce în inal lumina cre vine
de la acest obiect umple un spaiu tot mai mre în gândirea nostră,
40 W erner Heisenerg
se răsfrânge asupra altor obiecte, devenind în cele din umă o

prte impotantă a propriei noasre vieti .
Aşa mi s-a întâmplat atunci cu ideea că matematica se oi
veşte la obiectele experientelor noasre; o idee cre, aşa cum am
alat-o în şcoală, a fost gândită dej a de reci, de Pitagora şi Euclid.
Am încercat, mai întâi , incitat de orele cu domnul Wolff, aplicatiile
matematicii, şi am resimtit acest jc dinre matematică şi obser
vatiile neijlcite ca iind cel puin la fel de muzant ca orice alt
jc. Mai târziu, sfera geometriei nu i-a mai fost suicientă ca
domeniu enu jcul matematic, cre-mi pducea satisfacii mi.
Am alat din câeva cp că în izică s-r putea umăi matematic şi
comortamentul apratelor confectionate de mine, şi am început
să învăt matematica - din manuale mici şi orecum primitive - de
cre era nevoie enru descrierea legilor izicii, deci mai ales cal
culul interl şi diferential . Realizile epcii modene, ale lui
Newton şi umaşilor săi , le-am resimtit ca o continure nemijlcită
a ceea ce năzui seră matematicienii şi ilosoii reci , de fapt ca
iind unul şi acelaşi lucru, şi nu mi-r i trecut prin cap să consider
ştiintele naturii şi tehnica epcii noasre ca iind o lume funda
mental diferită de ilosoia lui Pitagora şi Euclid.
Î n fond, în bucia ce o resimeam e e uma desctierii naturii
cu ajutorul matematicii, mă lovisem, ră a băga de seamă şi în
toată ignornta mea de elev, de o răsătură undmental ă a gândirii
ccidentale în genere, şi nume de legătura, discutată mai sus,
di nre atitudinea interogativă pincipi l ă şi actiunea practică.
Matematica este şadr l imbaj ul în cre se ot pune întrebi şi
gbi răspunsui , dr întrebrea însăşi vizează un prcedeu din
lumea materilă practică; geometria, e exemplu, sevea mburii
terenului rabil . in cauza acestui lucru, interesul meu s-a oprit,
enu mai multi ani, mai mult asupra matematicii decât asupra
ştiintelor naturii sau a apratelor mele, şi abia în cele două clase
sueriore, raoul s-a deplasat din ce în ce mai mult în favorea
izicii, în md ciuat prinr-o întâlre întâmplătore cu un segment
al izicii mdene.
3.Atomii şi cultura umanistă

Ne foloseam atunci de o crte de izică destul de bună, în
cre, însă, cum lesne se poate înţelege, izica modenă era tratată
orecum neglijent. Totuşi , e ultimele pagini ale manualului se
puteau citi şi unele lucruri despre atomi , şi-i amintesc li mede
de o imagine în cre se putea vedea un număr mai mre de atomi .
Imagi nea se pre că trebuia să redea strea unei materii gazoase la
scră mică. Unii atomi erau legati în upuri , iind uniti prin crlige
şi bucle, cre probabil r i trebuit să reprezinte legăturile chimice.
Î n afră de aceasta, în text se putea citi că după părerea ilosoilor
eci atomii r i cele mai ici elemente de constuctie, indivizibile,
ale materiei . Această imagine mi-a stnit un putenic dezacord,
iind indinat că o asemenea prosie putea să apră înr-un manual
de izică. Gândeam în felul următor: dacă atomii sunt nişte
coniguratii atât de rosiere ca asect, precum vrea manualul să
ne facă să credem, dacă au o formă atât de complicată, deţinând
chir şi crlige şi bucle, atunci nu e osibil ca ele să fie cele mai
ici elemente constitutive indivizibile ale materiei .
Î n această critică am fost sprij init de un prieten, cu cre
ăcusem multe rumetii comune, în cadrul mişcărilor de tineret,
şi cre se interesa într-o măsură mul t mai mre de ilosoie decât
mine. Acest camarad, c re citise câteva l ucrări despre teoria
atomistă a vecilor ilosoi, dăduse şi el dată de un manual al
fizicii atomice moderne (cred că a fost vorba de cartea lui
Sommerfeld ,Atombau und Spekrallinien" - "Suctura atoilor
şi liniile sectrale"), unde găsise desene sugestive ale atomilor. El
a ajuns, de aici , la convingerea fermă că întreaga izică atomică
mdenă rebuie să ie reşită, şi a încercat să mă convingă şi e
mine de acest lucru. Judecătile noasre, se pre, erau e atunci
mult mai prompte şi mai sigure decât astăzi . Am fost nevoit să-i
du şi aici reptate prietenului meu, spunându-mi că imaginile
plastice ale atomilor trebuiau neapărat să ie reşite ; dr mi-am
ezervat reptul de a căuta reşelile din aceste desene.
42 Wemer Heisenerg
ricum, s-a păstrat dorinta de a cunoşte mai îndeaproae

fundamentele propriu-zise ale izicii atomice; atunci, o al tă
întâmplre mi-a veit în ajutor. La momentul resectiv, tcmai
începusem lectura unui dialog platonician. Dr cursurile erau
nereul ate. Am ovestit dej a că în erioada adolescentei noasre
am llc ut un timp de serviciu e lângă o tupă cre paticipa la
luptele revoluţionre din Munchen şi cre era staţionată vis-a-vis
de Uiversitate, în seminul teoloic. Acolo o-aveam ici o reabă
serioasă; dimoivă, ericolul lâncezelii era mult mai mre decât
cel al suprsolicitii. La acest lucu se adaugă faptul că rebuia să
im la disoziţie şi noaptea, trăind deci de e o zi e alta într-o
mre neorânduire, lră nici un conrol din ptea prinţilor sau
profesorilor.
Era prin iulie 1 9 1 9, o vră caldă, dimineata mai ales nea vând
obligaia ici unui serviciu. Aşa se flcea că adeseori, la puţin timp
după rsitul sorelui, mă rerăgeam e acoerişul seminului
teoloic, aşezându-mă cu câte o crte entru a mă încălzi la sore,
sau mă şezam e mrinea sreşinii entu a observa cum încee
viata e Ludwigstrsse.
Î ntr-o astfel de czie mi-a veit dată ideea de a-mi lua un
volum de Platon cu mine, şi în dorinta de a citi altceva decât cee a
ce r i mat la lecţie, am dat, cu cunoştintele mele relativ meste
e reacă, de dialoul Timios, prin cre am alat entu prima
dată ceva dintr-o sursă primră despre ilosoia atomi stă eacă.
in lcura acesa, ideile undamentale le teoiei atomiste mi-au
deveit mult mai clre decât înainte. Credeam cel putin că aşa voi
înelege măcr e jumătate motive le cre au deteinat e ilosoii
rci să se gândească la cele mai mici elemente indivizibile ale
materiei . Teza e cre o susţine Platon în Timios, cum că atoii
r i stucturi reulate, nu voia să-mi intre în cap, dr oricum mă
liiştea faptul că o-aveau cârlige şi bucle. În orice cz, s-a nscut
încă de e atunci convingerea că nu prea te oţi cupa de izica
atomică mdenă lră a cunoşte ilosoia reacă a naturii, şi mă
gândeam că desenatoul acelei imaini despre atomi r i putut
liniştit să-I citească e Platon cum se cuvine, înainte de a purcede

la realizrea desenului său.
Astfel, din nou, fră să ştiu cum, am fost familiizat cu una
din mrile idei le ilosoiei receşti a natuii, cre întinde o punte
între Antichi tate şi epca modenă şi cre şi-a desfşurat mrea sa
foră abia începnd cu perioada Renaşteii. Se obişnuieşte să se
numescă materialism acestă directie a ilosoiei receşti, teoia
atomistl a lui Leucip şi emcit. Acesta este de fapt o denumire
istoică, cre oate i şi stzi cu uşurină întelesă reşit, deoece
cuvântul materialism a căpătat, prin secolul l X -lea, o coloraură
extrem de unil aterală, cre nu se otriveşte nicidecum cu dezvol
trea ilosoiei receşti a natuii. Această intepretre reşită a
vechii teoii atomiste poate i evitată dacă ne aducem aminte că
pimul cercetător al epcii mdene cre a preluat din nou teoia
atomistă a fost în secolul l XVI-lea teoloul şi ilosoful Gssendi
(cre n-a dorit desiur să combată învătătuile religiei creştine) şi
ne mai aducem aminte că entu emcit atomii erau literele
prin cre se însciu evenimentele Universului, dr nu continutul
lor. Contrr acestui lucu, materialismul secolului l XX-lea s-a
dezvoltat din idei de altă factură, cre sunt cracteistice entu
eca mdenă, avându-şi rdăciile în scindaea lumii, întrepinsă
de la escates încoace, într-o realitate mateială şi una spiituală.
4. Ştiinţele naturii şi cultura umanistă

Mrea aluentă a ştiintelor naturii şi a tehnicii, cre cupinde
epca nostră, provine deci din două izvore cre se situezl în
spatiul ilosoiei antice, şi chir dacă, între timp, se mai revrsă şi
lte curente în acestă aluentl. ajutând la mirea detitului său
fertil, totuşi oiinea acestuia se resimte mereu destul de pregnant.
Aşa stând lucuile, şi ştiintele natuii ot trage foloase din cultura
umanistă. esigur, oamenii, cre sunt interesati într-o pregătire
mai derabă practicl a tineretului, vor replica mereu că acestă
cunoaştere a acelor temeiui spiituale nu a însemnat totuşi prea
44 Werner Hei senerg
mult pentru viata practică. Pentru a face fată vieţii trebuie să

dobândeşti , spun !i , abilitătile practice le vieţii mdene: limbi
modene, metode tehhice, talent în comert şi calcul . Cultura
umanistă r i orecum dor un iuvaer, ui lux, pe cre dor puţini
şi-1 pot ermite, cei cărora sorta le-a uşurat mai mult decât ltora
l �pta vietii.
·
Pate că acest lucu este corect entu multi oameni cre mai
târziu exercită în vi aţă o activitate pur practică şi cre nu vor să
contribuie la coniurrea spiritulă a eocii noastre. Dr cel cre
nu vrea să se mulţumeas�ă cu atât, cre în oricre materie, ie
tehnica, ie medicina, vrea să pătru)dă temeiul lucurilor, se va
lovi mai curând sau mai tâ:ziu de aceste izvore ale Anticităţii;
acesta va trage de aici multe foloase entru activitatea propie,
dacă a învăţat de la reci gândirea principi ală, atitudinea intero
gativă fundamentlă. Cred că în oera lui Max Planck, de exemplu,
se oate recunoaşte limede că gândirea lui a fost inluenţată şi
fertilizată de şcola umanistă. Poate mi se mai ermite să inserez
aici încă o exerienţă proprie, cre a avut lc la trei ani după
terminea şcolii. Pe atunci eram student la Ottingen şi discutam
cu un coleg despre pobl ema cracteului intuitiv al atomilor,
problemă cre mă neliniştise dej a în timpul şcolii şi cre rămăsese
o enigmă nedezlegatl ce stătea în spatele fenomenelor e atunci
neexplicate ale sectroscopiei. Acest prieten a sustinut imagi nile
intuitive şi era de prere cl r trebui construit cu ajutoul tehnicii
un microscop cu o rezoluţie forte mre, de exemplu unul cre
lucrează cu rze gama în lc de lumină naturală; atunci forma
unui atom s-r vedea în sfrşit, în acest caz rezervele mele privind
imaginile plstice iind deinitiv spulerate.
Această remrcă m-a neliniştit profund. Mi -era teamă că prin
acest microscop imaginat se vor vedea din nou cârlige şi bucle;
m-am văzut astfel obligat să meditez asupra contradictiei aprente
dinte această idee şi reprezentrile fundamentale ale ilosoiei
receşti . Î n această situaţie m-a ajutat extraordinr de mult
pregătirea primită în şcolă referitor l a gândirea fundamentală,
determinându-mă să nu mă declr multumit cu jumătăţi de soluţii

aprente, şi tot de mre folos mi-a fost şi relativa cunoaştere a
ilosoiei receşti a naturii, e cre mi-o însuşisem atunci.
Atunci când în eoca noastră se voreşte despre valorea
culturii umaiste, nu prea se mai oate replica că în izica atomică
mdenă relaţi a cu ilosoia naturii r i un caz singulr şi că în
ştiinele naturii, în tehică sau medicină nu prea mai avem tangenă
cu asemenea probleme fundamentle. r i deja fls, entru că
multe discipline legate de ştiinţele natuii sunt, în ceea ce priveşte
ideile fundamentle, strâns legate de izica atomică, conducând
în inl la întrebi undamentale asemănătore cu cele din izica
atomică însăşi. Ediiciul chimiei se idică e undamentul izicii
atomice, stronomia este srâns legată de aceasta şi nu prea oate
i promovată ră izica atomică, şi chir şi în bioloie se traseză
dej a căi către izica atomică. Î ntr-o măsură mult mai mre decât
înainte au devenit vizibile, în ultimele decenii, legăturile dine
diferitele ştiinţe le naturii. Î n multe lcuri se recunosc semnele
oriinii comune, ir oiginea comună este în cele din umă gândirea
antică.
5. Credinţa în menirea noastră

Aproae că am ajuns pri n această constatre din nou acolo de
unde m plecat. La începutuile culturii occidentle găsim legătura
srânsă dintre atitudinea interogativă fundamentală şi acţiunea
practică, legătură făcută de reci. Pe această legătură se sprijină
încă şi stăzi întreaga vigore a culturii noastre. Aproae toate
proresele derivă încă şi astăzi din ea, în acest sens o mrturisire
de credinţă faţă de cultura umanistă iind pur şi simplu o mturisie
de credintă fată de Occident şi fată de vigorea sa creatore de
cultură.
Mai avem, ore, dreptul la aceasta, după ce în ultimele deceii
ccidentul a pierdut atât de înrozitor din randore şi prestigiu?
Trebuie remrcat aici că nu este delc vorba de "a avea dreptul"
46 W emer Heisenerg
sau nu, sau ltele de genul acesta, ci de ceea ce vem. Î ntreaga

activitate a Occidentului nu se dezvoltă dintr-o judecată teoretică,
pe baza căreia predecesorii noştri s-r i simtit îndreptătiti să
acioneze; lucurile au stat cu totul ltfel . La început, în astfel de
czuri , a stat şi stă mereu credinta. Nu mă refer dor la credinta
creştină în contextul rational, dat de Dumnezeu, l lumii, ci pur şi
simplu la credinta în menirea noastră în această lume. Evident, a
crede nu înseamnă a considera una sau lta drept adevărată, ci a
crede înseamnă întotdeauna: entru aceasta mă decid, e aceasta
îi fundamentez existenta mea ! Atunci când Coulmb a onit în
prima sa călătorie spre Vest, el credea că Pământul este rotund şi
destul de mic entru a-1 înconjura. El nu credea că acest lucu este
adev ărat doar din punct de vedere teoreti c , c ăci pe el şi-a
undamentat existena În istoria Euoei, aşa cum a relatat-o Freyer
recent, în cre vorbeşte despre aceste lucuri , a fost aplicată e
bună reptate şi în privinta acesta vechea formulă: "Cdo, ut
intelegm, cred enru a întelege", ir Freyer a extins-o, în acestă
aplicaie, la marile descoeiri, inrducând o verigă intermediră:
"Cdo, ut agm; ago, ut intelegm, cred enru a actiona; actionez
entru a întelege. " Această formulă nu se referă dor la pri ma
călătorie în juul lumii, ea se referă şi la întreaga ştii ntă a naturii
seciică Occidentului, chir la toată misiunea Occidentului . Ea
cupinde cultura umanistă şi ştiintele natuii . Dr nu re rost să
im prea mdeşti : jumătatea lumii de astăzi , vestul, a dobândit o
putere lră seamăn, pi n faptul că a ranspus în practică, înr-o
manieră necunoscută până acum, o idee a Occidentului, stăpâirea
şi exploatrea forelor natuii prin ştiintă. Celltă jumătate a lumii,
estul, este ti nut laol ltă pin încrederea în tezele ştiintiice le unui
ilosof şi economist euroean. Nimeni nu ştie ce va aduce viitoul
şi de ce fore spiritule va i guvenată lumea, dr numai aşa putem
încee , crezând în ceva şi năzuind către ceva.
orim ca aici să înlorească din nou viată spiri tuală, dorim ca
ici în Europa să se dezvolte în continure ideile cre contureză
fata lumii. Ne fundamentăm exi stenta pe faptul că în aceeaşi
măsură în cre evcăm oiginile şi regăsim clea spre o consonantă

monică a fortelor conti nentului nostru , în aceeaşi măsură şi
conditiile exteriore le traiului euroean vor i mai fericite decât
în ultimii cincizeci de ani . Vrem ca tineretul nostru, în ciuda con
fuziei exteriore, să se dezvolte în aeul spiritul l ccidentului,
entu a aj unge la izvorele de putere din cre continentul nostru
a trăit mai bine de două milenii. Cum se va etrece acest lucu în
paticulr să nu ie prima noastră grij ă ! Faptul că ne decl răm de
prtea gimnziului umanist sau de prtea vreunui tip de şcolă nu
este factoul determinant. Vrem în orice cz să ne declrăm, înainte
de toate, în favorea ccidentului.
SURSE ISTORICE
(adunate de Ensto Gassi)
I. ÎNCEPUTURILE ŞTIINŢELOR
MODERNE ALE NATURII
Scriera de faţă încrcă să ilustreze în trăsături mri problematica

în fata creia se vede pus omul vremurilor nostre prin sch imbrea
imaginii despre lume a izicii şi a ştii ntelor naturii , şi din persc tiva
creia corelaţi ile istorice dobndesc o semniicatie deosebită. Citi torului
i se oferă posibilitatea să prcurgă el însuşi, cu aj utorul câtorv a surse,
acestă schimbre în conceptia ştiintelor naturii.
În lcătuirea acestui scut mnul, nu ne putem gndi , după cum
e înţelege,la o rre completă, chir şi numai aproximativă, a surselor,
ci m căutat dor să relevăm câteva puncte de cotitură esenti ale , cre
pot contribui la intelegerea realiilor premergătore.
Johannes Kepler
(27.12.1571 -15.11. 1630)
a inele scolului al XI-lea şi la începutul colului al Xl- l ,
ştii ntele naturii erau încă în mre măsură sub influenta co nceptiei
medievale despre lume, cre vedea în natură cu preponderentă creatia
lui Duneeu .
"Trei lucruri au fost înainte de toate cele ale căror cauze, de ce
sunt şa şi nu ltinteri , le-m cercetat ră odihnă, şi nume n umrul,
mărimea şi mişcrea traiectoriilor. Acstă îndrăzneală mi-a ven it de la
acea frumosă monie a lucruri lor imuabile, şi nume a Sore lui, a
plnetelor şi a spatiului interstelr cu Dumnezeu Tatăl , Fiul şi Sfntul
Duh". Aşa se spune în ,Prolog către cititor" di n ,Mysterium Cosmo
graphicum" a lui Johnnes Kepler. Trebuie să citeşti în crtea naturi i
pentru a-L srbători e Dumnezeu. El s-a apropiat de temei ui le l uii
umrind ordina şi regula şi a conferit omului , e lângă simţuri , spiitul,
pentu a i în stre ca de Ia fi inţa lucrurilor e cre le vede cu ochii să
pătrundă la cauele iintei şi devenirii acestora. Între capacitătile om ului
şi real itatea creati ei ex istă o concordantă depli nă, care og l i n d eşte
50 Wener Hei senerg
armonia atotcuprinzătoare . "C red că temeiurile pentru maj oritatea

lucrurilor din l ume pot i deduse din iubirea lui Dumnezeu entru
oameni . Desigur că n i meni nu va dori să tăgăd u i ască faptul că
Dumnezeu, împdobind lcşul luii, s-a gndit necontenit Ia viitori i
lcuitori i acesteia. Finalitata luii şi a orirei cratii este omul (iis
enim et mundi et omnis creaionis homo es) . De aceea cred că
Dumnezeu a consi derat Pământul , men i t să porte şi să hrănească
devrata replică a Lui, a iind den să ravi tee atât de central printre
plnete, încât multe dinre sta e gc atât în interioul, ât şi în
exteriorul sferei ictoriei le." (Mysteim Cosmopic, Cp. N)
capi iia cii"Mim Csmpcm "
lluştrilor, distinşilor, nobililor şi preadrepilor stăpâi , domnului

Sigismund Friedrich, bron de Hererstein, Neuerg, Guttenhag,
domnului Lankowitz, şamel an şi stolic ereditr de Carintia,
consilier l Majestăţii Sle Imeriale şi l ltetei sle pintului
moştenitor l Austriei , căpitan l provinciei Stiri a
şi
domnilor N.N, iluştrilor functionari ai Stiriei, celor cinci bărbati
de seamă, stăpâilor mei blânzi şi binevoitori,
Slut şi plecăciune.
Ceea ce am promi s cu şapte luni în urmă, o oeră cre după

mturia învătaţilor este fumoasă şi atrăgătore şi mult suerioră
clendrelor anule, înflţişez în sfrşit înltului dumneavoastră
. cerc ; o oeră cre, deşi mruntă ca volum şi relizată cu un mdest
efort, trateză totuşi un subiect cât se oate de minunat. Pentru că,
dacă privim numai la vrsta acestuia, constatăm că dej a acum 200
de ani a fost aordat de Pitagora. Se doreşte ceva nou, atunci fac
cunoscut omeilor, pretutindeni , entru prima dată, acest subiect.
Se doreşte pretuire? Nimic nu-i mai mre şi mai înti ns decât spaţiul
cosmic. Se cere demnitate? Nimic nu este mai splendid, nimic
mai frumos decât templu Donului , plin de lumină. Se doreşte
cunoaşterea misteriosul ui? Nimic nu este sau n-a fost mai scuns
Imagi nea natuii în izica contemporană 51
în natură. Numai pintr- un singur lucu subiectul meu nu-i va

satisface e toi, entu că utlitatea lui nu pătunde vidul de
âdie. Este vorba aici de crtea natui i, atât de sărbătoită de
scieile sinte. Sf. Paul le-o înfăţi şează păgânilor, pentu a-L
contempl a într-însa e Domnul, precum sorele răsfrânt în apă
sau în oglindă. e ce atunci noi , creştinii , să ne bucurăm mai puţi n
de această contemplre, când de fapt este menirea noastră să-L
serbăm pe Domnul în felul adevărat, să-L preamărim şi să-L
admirăm? Evl avi a noastră este cu atât mai profundă, cu cât
cunoaştem mai bine creaţia şi măreţia Lui . Drept spun, câte imnuri
entu Creator, Dumnezeul adevărat, a cântat David, sluga dreaptă
a lui Dumnezeu ! Ideile necesre le-a extras din contemplrea
admirativă a cerului. Ceruri le propovăduiesc minunăti a lui
Dumnezeu, spune el. Eu voi vede.a ceuile Tale, oera mâiilor
tale, luna şi stelele, e cre le-ai creat. Mre este omnul nostu
şi mre este puterea Sa; el numără puzdei a de stele şi le spune
tuturor e nume. Într-un alt pasaj îi sigă cosmosului , pli n de
Sfântul Duh, plin de bucuie sfântă: ,Lăudaţi pre omnul, voi
ceurilor, l ăudaţi-L Soe şi Lună, ş.a.m.d. " re ceul gls, au
stelele rai ? Îl ot l ăuda e omnul precum oameii ? Da, noi
spunem tocmai că ele însele îl laudă e Dumnezeu , ofeindu-i
omului gândui întru lauda lui Dumnezeu. Astfel în paginile ce
vor urma dezlegăm ceului şi natuii limba şi lăsăm glsul acestora
să răsune cu tie; ficând stfel încât să nu ne acuze nimeni de
efort zadnic, nefolositor.
Nu vreau să voresc de faptul că obiectul meu este o mrtuie
imotantă enru adevul creaţiei, cre a fost tăgăduită de ilosoi.
Pentru că noi obsevăm aici cum Dumnezeu , precum un rhitect
uman, după reguli şi ordine, s-a apropiat de temeiuile luii ,
măsurându-le e toate în aşa fel încât ai putea să crezi că nu rta
îşi ia natura drept exemplu, ci Dumnezeu însuşi a pivit în timpul
creaţiei la felul de a construi al viitoilor oameni.
Trebuie, ore, măsurată valorea lucuilor dumnezeieşti cu
monede ca un desert? Dr, ogu-te, mi se va spune, ce-i foloseşte
52 Wemer Heisenerg
unei burti l ămânde cunoaşterea naturii , l a ce bun înreaga

astronomie? Oamenii rationali nu ascultă de incultura cre sigă
ca acele studii să ie abandonate. Pictorii sunt suotati enu că
încântă chii, muzicienii entru că încântă urechile, deşi în rest
nu ne aduc nici un folos. Da, plăcerea e cre o exragem din
oerele lor nu este considerată dor adecvată entru om, ea îi face
şi cinste. Ce lipsă de cultur, e prostie, să pizmui eşti spiitul enu
o bucurie cinstită cre i se datoreză ! Cel ce tăgăduieşte acesă
încântare, tăgăduieşte natura ! Pentru că Creatoul preabun, cre a
chemat natura din neant în iină, n-a pregătit ore El iecrei
ceaturi ceea ce-i este necesr şi, în plus, doae şi bucurie înr-o
ogătie preaplină? r i rebuit să l ase spiritul omului, stăpnul
întregii cre ati i . propri a sa i m agi ne , si ngur fără o pl ăcere
însuleptore? Da, noi nu întrebăm ce folos aşteapă pasrea atunci
când cântă, entru că noi ştim, cântatul este entru ea o plăcere,
iind creată să cânte. e asemenea n-avem voie să înrebăm de ce
spiritul uman cheltuieşte atât efort entru a cerceta tainele cerului .
Creatorul nostu a adăugat simturilor spiritul , nu dor entu ca
omul să-şi câştige cele necesre raiului , acest lucu îl ot multe
ii nte mult mai bine cu suletul lor nedibaci, ci şi ca să pătrundem
de la ii nta lucrurilor, e cre le privim cu chiul, la temeiurile
ii ntării şi devenirii lor, chir dacă în rest nu se leagă nici un folos
de acestea. Şi şa cum celelalte ii nte precum şi upul omului se
mentin pri n mâncre şi băutură, astfel şi suletul omului , cre este
ceva cu totul diferit de întregul om, este menpnut în viată prin
acea rnă a cunoşterii, îmogătit orecum, pomovat în ceştere.
Cel ce nu otă în el năzuinta spre aceste lucruri , seamănă mi
mult cu un mot decât cu un viu. Aşa cum natura se înrijeşte ca
celor vii să nu le lipsească nicidată rna, aşa putem spune e
bună dreptate că variapuile în fenomenele naturii sunt atât de
mari , comorile ascunse în casa ceului sunt de aceea atât de ogae
pentru ca spiritului uman să nu i se epuizeze nicicând rana
prospăă, ca să nu se plictisească de vchi şi să-şi găsescă liiştea,
Imaginea natuii în izica contemporană 53
c i să-i rămână mereu deschi s î n această lume un atel ier pentru

exersrea spi itului său.
Acel ceva de care m-am servit în crtea mea de pe masa
extraordinar de bogată a creatorului nu pierde cu niic în valoare
dacă nu pl ace la gust mii majorităţi şi este mai mult este repudiat
de aceasta. Gâsca este ridicată în sl ăvi de mai multi oameni decât
fazanul ; pentu că cea dintâi este cunoscută de toti , fzanul este
mai rar, şi totuşi nici un gurmand nu va aprecia fzanul mai putin
decât gâsca. Astfel valorea obiectului meu va i cu atât mai mre
cu cât găseşte mai putini oameni cre s-o laude, cu conditia ca
aceştia să ie cunoscători . Mii majorităti şi principilor nu le evin
acel aşi l ucruri ; ştii nta cerului nu oferă hrană tuturor fără
diferentiere, ci dor spiritului cre năzuieşte spre înalt şi asta nu
din vina mea, entru că eu doresc aşa, nu în functie de naura
lucrului , nu penru că Dumnezeu r i invidios, ci enru că cei
mai multi oameni sunt proşti şi Iaşi . În timpul mesei, principii
permit intercalea câte unei bunătăti deosebit de lese, e cre-o
gustă abi a când sunt sătui, penru a izgoni plicti sul. Astfel cel mai
nobil şi intelept om va găsi abia aunci del iciul acestor cercetri
sau al altora asemănătore când îşi prăseşte coliba, când perindând
prin sate, oraşe, întinderi şi imperii îşi va ridica privirea căe mrele
i mperi u al întregu lui Pământ , pe ntru a cunoaşte totul în
amănuntime. Dacă nu va găsi iciunde, penu că totul este oera
omului, ceva ce I-ar putea înăl ta, cre r avea ermanentă, ceva
ce i-ar putea ostoi foamea şi setea, atunci va orni la drum enu
a găsi ceva mai bun, aunci se va ridica de e acest Pământ către
cer, va cufunda spiritul epuizat de neczuri stepe în acea mre
linişte, spunând:
Fericit acel spirit a căui rij ă a fost să cerceteze toate acestea,
Cre, pri mul , s-a înăltat în înaltul ceresc.(Luceiu)
El va începe să di spretuiască cele ce i se păruseră cândva
însemnate, de acum va aprecia la adevrata valore mai ales aceste
creati i din mâna lui Dumnezeu, ajungând prin contemplrea lor,
în sfrşit Ia deliciul unei plăceri curate, nedi simulate. Chiar dacă
54 W emer Heisenerg
o astfel de năzui ntă va fi încă şi mai mult, şi mai temeinic

dispreuită, chir dacă oamenii îşi vor căuta unde vor dori fericirea,
ogăpa şi comorile, asronoilor le este de ajuns acea faimă că
şi-au scris oerele entru înelepp, nu entru gălăgioşi, entru
împrap , nu entru ciobi . Eu vestesc, ră ezitre, că vor mai i
oameni cre, la bărânete, vor trage de aici mângâiere, anume
oameni cre îşi exercită în aşa fel activitatea publică, încât mai
aoi sunt în stre, ră remuşcări, să guste acele delici i .
Da, v a m i pea dată u n Crol , c e nu v a euşi c a săpâni tor
l Euroei să găsescă acel lucu e ce-I cauă, frânt e obligatiile
stăpânirii în celula strâmtă de la S.Yuste, cruia dintre toate
srbătorile, titluile, iuile, ogăpile, orele, împrăpile, sfera
planetră turiică, sau cea realizată după itagora sau Coeic,
îi prduce o atât de mre plăcere, încât dă înreaga lume entru
aceasta, guvemând mai cu rag orbitele celeste cu instrumentul
de măsurre decât oorele cu sceprul . . .
Scrisă la 1 5 mai , dată la cre se împlineşte u n n d e când am
început treaba.
Al Luminăpei Duneavoasră preaplecat
M. Johannes Keplerus di n Wttemerg
Matematician la şcoal a Domniei Voastre di n
Grz.
(J. Kepler, Mysteium cosmogrficum , în germ . : Das
Weltgheiis, rad. şi cu o inrducere de Max Cspr, Augsburg
1 923.)
Kepler nu consideră dor natura a iind cratia lui Dunezeu, el

considă chir ă e lipsit de ens ă chstionezi l a terială ă a-L
include şi e Duneeu. Prin mijlcira cntitătii, natura este ercepută
de spiritul omului şi rcunoscută stfel în esena ei spirituală. Într-o
srisore căre Hewt von Hohenburg din 14 ept. 1 59 e spune:
,Nu ire prsimtire ste greşită. Pentru că omul ste o oglindire a lui
Dumneeu şi este forte osibil că în numite lururi , cre reprezintă
giuvaerul luii, să aibă cşi opinie a şi Duneeu. Pentru că lumea
re prte de cntitate, şi spiritul omului (ceva supralumesc în lume) nu
ercee nimic i bine dt tcmi cniăile, entru a ror cunoştere

se pre că a fost crat."
În cel de-al doila capitol l lui ,Mysterium cosmoraphicum",
e cre-I reprducem aici, e relevă ă cel cooral ste comprehensibil
prin elementul cntitativ; stfel cntitativul fomeă punctul de plere
al unei deteinăi conceptuale, prin cre cratia omnului îi devine
accesibilă omului. e acea Kepler e străduie să deducă efcte, cre
sunt constatate a osteioi prin exeriente ( "ca un orb cre în mers se
sprij ină e bston"), din temeiuri cre provin a ioi din caue.
SchiJea demonsraiei mele piniple
Penru a ajunge acum la obiectul meu şi a întări teoriile lui
Coemic, tcmai prezentate, despre lumea nouă prinr-o nouă
demonstraie, vreau să reiau înreaga chestiune e scut, de la bun
început.
Copul a fost ceea ce Dumnezeu a creat de la început. Dacă
avem această notiune, atunci ne va i destul de limede de c�
Dumnezeu a creat la început corpul şi nu altceva. Eu spun:
cantitatea era la îndemâna lui Dumnezeu ; enu a o realiza erau
necesre toate cele ce in de esen\a corpului , enru ca astfel
cantitatea corpului , în măsura în cre este cop, să ie orecum
formă şi să devină punctul de plecre al deterinii conceptuale.
Ca aceasă cantitate să capete, înai nte de toate celelalte, iintă,
Dumn�zeu a vut-o penru a putea avea lc o comprre între
curbiliiu şi rectiliiu1 • Tcmai din aest motiv Cusanus şi ceilali
i se pr divini, apreciind şi îndrăznind la un ivel atât de înalt
raotul dine curbiliiu şi ctiliiu, dându-i lui Duneeu nara
curbilinie, ir lucurilor create natura rectilinie. e aceea, cei cre
caută să erceapă creatoul prin ii ntele create, Dumnezeu prin
om, ideile divine prin ideile umane, nu depun o muncă mai uilă
decât cei cre caută să rezolve curbiliiul prin rctiliiu, sau cercul
pri n părat.
"
1 Cb este aici echivalent cu ,în foă de elipă au ,în fomă de cerc
"
(nota d.)
56 Werner Hei senerg
Dar de ce Dumnezeu ş i - a propu s , împodobind lumea,

diferentele di ntre curbi liniu şi recti liniu şi sensul nobil al
curbiliniului ? e ce? Ei, tcmai entru că rhitectul erfct rebuia
necesrmente să creeze o oeră de o frumusete desăvârşită. Pentru
că n-a fost şi nu este nicidată osibil (cum spune Cicero citând
dialogul Timaos al lui Platon în ctea sa "espre ui vers") ca cel
care este B i nele suprem să creeze al tceva decât frumusetea
desăvârşită. Faptul că el , Creatorul, a gândit ideea lumii în spirit
(vorbim în felul oamenilor, entru ca noi , oamenii , si înelegem),
ideea având drept conti nut ceva deja existent şi, după cum
spuneam, ceva desăvârşit, entru ca forma oerei ce va i creată
să devină de asemenea desăvârşită, rată că Dumnezeu n-a putut
luat - după aceste legi e cre Dumnezeu, în bunătatea sa, şi le
atribuie singur - ideea întemeierii lumii din nici un alt lucru decât
di n iinta sa proprie. Cât de minunate şi divine sunt toate acestea
oate i observat di n două puncte de vedere, e de o pte în sine,
în măsura în cre Dumnezeu este unul în fiintă şi trinitate în
ersoană, în al doilea rând prin compratia cu ii ntde create.
Dumnezeu a vrut să imprime luii această imagine, această
idee. Pentu ca lumea să devi nă cea mai bună şi cea mai fumoasă,
entru ca ea să poată prelua acea idee, Creatorul , în înţeleciunea
sa supremă, a creat mărimea şi şi-a imaginat cantitătile, ale cror
întreagă esenţă este decisă în diferentieea celor două nopui ale
rectiliniului şi curbiliiului ; ir tcmai în maiera dublă mai sus
amintită, natura curbilinie va rebui să ni-L evce e Dumnezeu.
Nici nu rebuie să se creadă că o astfel de diferentiere în scopul
si molizrii lui Dumnezeu s-r i ivit aşa de iciunde, ca şi cum
Dumnezeu nu s-a gândit deloc la acestea, ci a creat mărimea sub
forma corpurilor din alte moti ve şi dinr-un al t considerent,
rezultând oarecum de la sine, orecum întâmpl ător, ac!astă
compraţie între rectiliniu şi curbiliniu precum şi asemănrea
acestui a cu Dumnezeu.
E mai probabil însă că Dumnezeu a ales chir la început, după
judecata sa clară, curbiliniul şi rectiliniul , cu scopul de a mrca în
lume divinitatea Creatorului ; entru a face c u putintă existenta

celor două, exi stau la îndemână cantitătile, ir entru a sesiza
cantitatea, El a creat îninte de toate celel alte corpurile.
Să observăm acum felul în cre Creatorul suprem a utilizat
aceste cantităti la constructia lumii şi ce anume s-a dovedit ca
iind probabil, după cugetările noastre, în înreprinderea sa. Acest
lucru vrem să-I căutăm în iotezele vechi şi noi , oferindu-i laurii
aceluia la cre gsi m ceea ce căutăm.
Faptul că înreaga lume este înconjurată de o fomă sferică a
explicat-o cu toată claritatea Ari stotel (în crtea a 2-a "espre
cer"), sprijiindu-şi demonsratia prinre altele e semiicatia
exceptional ă a suprafetei sferice. Din aceleaşi moti ve sfera
exterioră a planetelor ixe îşi păsrează această fomă, chir dacă
ici ei nu i se aibuie capacitatea de mişcre; ea ortă sorele în
cenul ei prcum în interiorul unui pântc. Faptul că celelalte obite
sunt rotunde reiese din mi şcrea circulră a stelelor. Nu mai e
nevoie de nici o al tă demonstratie entru a dovedi că curbiliiul
şi -a găsit utilizrea la îmdobirea lumii. Însă, în timp ce observăm
trei tipuri de cantităti în lume, şi anume forma, numărul şi
conpnutul corpuilor, cubiliiul îl găsim dor în fomă. Continutul
nu conteză entru că o coiguratie cre este înscri să în alta
asemănătore din acelaşi punct central (de exemplu sfera în sferă,
cercul în cerc), ori se atinge este tot, ori nu se atinge icăieri .
eorece reprezintă o cantitate unică, sfericul însuşi oate i pus
dor în categoria iiătii. eci dacă Dumnezeu, în timpul creatiei ,
r i tinut cont numi e curbiliiu, atunci în ediiciul lumii noasre
n-r exista nimic altceva decât sorele în centru, imaginea Tatălui,
sfera stelelor ixe sau apa din relatrea iudaică, imagi nea iului şi
eterul cerului atotcuprinzător, adică dil atrea şi acel irmament,
imaginea Sf. Duh. eorece stelele ixe sunt prezente în cantităti
nenumărate, planetele înr-un numr fote prcis, ir dimensiunile
triectorilor cereşti sunt diferite, suntem necesmente obligati să
căutăm cauzele tutuor aestora în notiunea de rectiliiu. r rebui
să admitem atunci că Dumnezeu ar i procedat cu lumea la
58 Wemer Heisenerg
întâmplre, în timp ce planurile cele mai bune şi mai rationale

sunt di sonibile, dr nimeni n-o să mă convingă să cred acest
lucu nici măcr în czul stelelor ixe, a cror ozitie ni se pre
cea mai neregulată, creată ca pri n hzrdul cu cre se aşează
seminele după ce sunt uncate la întâmpl re.
Să recem deci la cantitătile rectilinii. Aşa cum mai înainte
m ales sfera entru că este cantitatea perfectă, să recem acum
prinr-un salt la copuri, enu că cestea sunt cele mai desrvâşite
dintre cantitătile rectilinii şi penu că sunt formate din trei
dimensiuni . Faptul că ideea lumii este desăvârşită este limede.
Dorece sunt ininite ca numr şi complet ineiciente să constituie
o ordine, excludem liiile şi suprafete le rectilinii din lumea inită,
suerior ordonată şi desăvârşită în frumuseea ei. Vrem să recem
în revistă copurile, cre sunt de ininite feluri , selectând unele
di nre ele e bza anumitor cracteristici ; mă gândesc la cele cre
au ciprc semenea laturi sau unhiuri sau ii laterle, individual
sau câte două, sau în unctie de vreo legitate, astfel încât să oi
ajunge, având un bun temei, la ceva init. Acum, dacă o serie de
copuri ce este einită de numite coditii se compune dinr-un
număr i nit de tipuri , sci ndându-se însă înr-o vrietate imensă de
corpuri indi viduale, atunci vom utiliza, e cât osibil, unghiurile
şi centrele ariilor laterale ale acestor corpuri entru ilustrrea
vrietătii, dimensiunii şi ozitiei stelelor ixe. Dacă acest lucu
depăşeşte însă puteri le unui om, vom lăsa pentru mi târzi u
determi nrea numărului şi ozitiei stelelor ixe, până când cineva
ni le va indica fră exceptie în functie de numr şi de mărime. Să
lsăm deci stelele ixe preînteleptului rhitect, cre e singuul
cre cunoaşte numărul stelelor şi le numeşte e iecre e nume,
şi să întorcem privirea către planetele mai apopiate, late în
işcre, cre apr în număr mai mic.
Dacă, în sfârşit, facem o selectie prinre copuri , lăsând la o
pte toate cele neregulate, păstrând dor e cele ale cror arii
laterale sunt în totalitate asemenea şi cu unhiuri semenea, ne
rămân acele ci nci corpuri regul are, c ărora grecii le-au dat
umătorele nume: zul sau hexaedrul , piramida sau tetraedrul ,

ddecaedrul , icosaedrul ş i octedd . C ă n u o t exista altele în
afra acestora cinci, vezi Eucl id, ctea Xll, notele după teorema
18.
Penu c ă numul acestor copuri este bine determinat ş i fote
ic, ir tipurile elorlalte rămase sunt însă nenumrate sau iniite,
rebuia să apră şi în lume două feluri de stele, cre se diferenti ză
prinro cracteistică evidentă (aşa cum este epaosul şi işcrea);
primul fel rebuie să se apropie de iniit, ca şi numărul stelelor
ixe, cealală ebuie să ie srict deliitaă, ca şi număul planetelor.
Nu e locul aici să explicăm cauzele enu cre acestea se işcă şi
celelalte nu. Dr admiţând că stelele ixe au nevoie de mi şcre, se
deduce că entru a o obtine ele au trebuit să pimească orbite
circulre.
Ajungem deci la orbite circulre prin işcre şi la corpuri
prin numr şi mărime. Ce ne mai rămâne altceva decât să spunem
împreună cu Platon că Dmneeu face meeu geomeie şi că atunci
când a creat planetele el a înscris corpurile în cercuri şi cercurile
în copuri , pnă când ici un corp nu mai era neînzesrat în interior
şi în exterior cu cercuri mişcătore. Di n teoremele 1 3 , 1 4, 1 5 , 1 6, 1 7
ale ctii a m a lui Euclid, se oate vedea în ce măsură aceste
corpui sunt indicate de la natură entru acest prces al înscrierii
şi circumscrieri i . După ce aceste cinci corpuri sunt îmbinate,
dăugnd atât îne ele, cât şi în exteriorul lor cercuri spe încheiere,
obtinem tocmi numărul de şase cercuri .
Dacă vreo ecă a explicat ordinea lumii e temeiul aditerii
e şase orbite işcătoe în juul sorelui stationr, acest luu 1-a
lăsat moşteire în orice caz adevrata astronomie. Dr/a Coeic
ăsim tocmi şe obite de acest fel, cae se Jă âte doă în
semenea raoti unele faă de celellte, înât cele cinci copui
se intepun efect; acesta este esenfa expunei/ar ce umeă.
e ceea rebuie să-I ascultăm e Coeic, până în momentul în
care ci neva va emite i poteze c are se acordă şi mai bine cu
constatile noastre ilosoice , sau până când cineva ne va învăa
60 Wemer Heisenerg
că ceea ce s-a alat prin cea mai bună deducpe direct din pincipiile
naturii s-r putea srecura e nesimpte atât în cifre, cât şi în spiritul
omenesc. Căi ce r putea i mai demn de dirat, ce s-r putea
imaina cu mi mre putee de con vingee decât faptul că cea ce
Coeic a constatat şi odonat poind de la fenomene, de la
efecte, a osteioi, ca un ob ce se foloseşte de bston (cum îi
plăcea să-i spună li Rhieikus), mi mlt pintr-o ide feiciă
deât pintr-un pocdeu conclui v de încdee, că tot ce e ddus,
spuneam eu, pin temeiui, a pioi, din cauze, din ideea ceaiei
este sesizat şi stablit la mdl cel mi sigur?'
(J. Kepler, Mysteium cosmoraphicum, citat mai sus di n
cap. II, p. 45-49)
ouă sunt lucrurile cre-i r în chi cititoului de stzi , re lagă

numite repreentri de ştiintele mdene ale naturii:
1. Ştiintele naturii nu sunt pentru Kepler absolut deloc ijloacele
cre servsc [o/oslui mateil l omuli, cre-i failiteaă tehnica cu
aj utorul creia se poate rnj a mai bine în lumea imerfectă şi cre-i
descide cala proresului. Ştiintele naturii îi sunt, dimotrivă, un mij loc
pentu premira spiritului, o cale de a gsi linişte şi mngâiere în
contemplra perfctiunii veşnice a cratiei.
2. În strnsă legătură cu acesta se lă disreţuirea uluitore a
emiiclui. xperienta reprezintă dor descoerirea întmplătore a
corelatiilor, e e ba întelegerii motivelor apriori ce ot fi percepute
mult mai sigur. Concordanta perfectă di ntre ordinea " lucrurilor
spiritului", cratiile lui Duneeu, şi legile matematice şi inteligibile,
" ideile " l u i Dumnezeu , devine ideea fu ndamen tal ă a l ucrării
,Hrmonices mundi". Moi vle latonie i neoplatonice l coduc e
Keler la concepia ă iirea oerelor lui Dumneeu, a natuii n-r i
alteva deât rcunoatera raJtului e cre îl au canităile cu iile
geometice. "Geometria, veşnică ca şi Dumnezeu, izbucnind luinos
din spiri t u l di v i n , i - a fu rni zat l u i Dumnezeu imaginile pentru
conigurra luii, entu ca acsta să devină ca mai bună şi fumoasă,
ca mai semănătore cu cratorul." (Hmonics mundi, în lb.gem.
We1thmonik, trad. şi introd. M. Caspr, Minchen-Berlin 1 939.)
Oere: Ke/ei oera onia, ed. Chr. Frisch, 8 voi. ( 1 858 - 1 87 1 );

J.K., Gsmmlte_ Weke, ed. W. v. V. Dyck şi M. Cspr (vol . 1 , 1 937);
Msteium Csmoralicum ( 1 956); Ds Weltgheinis, gem. M.
Cspr, 1 923; Ad Vitelionem pralioena ( 1 604); Zuăte r 0ik
ds Witlo, excepte gem. F. Plehn, Ostwalds Klssiker der Naturwiss.,
r. 1 98; Asronoia nova ( 1 69) - Neue Astronomie, gem. M. Cspr,
1 929; Disstaio cum nunio sidereo (1 6 1 0), gem. O. Byk în ,)ohnn

K. Zu nenklănge der Welten", ( 1 9 1 8); Dioie ( 1 6 1 1 ), gem. F.
Plehn, O s walds K l assi ker nr. 1 44 ; Harmonices mundi ( 1 6 1 9) ;
Welharmonik, germ . M . Caspar, 1 939; Epitome Astronomiae
Coine (Abri8 der koemikniche Astronomie) (Cta 1 -3: 1 6 1 8,
4: 1 620) ; J. K. in s. Bifen, ed. M. Cspr şi W. v. Dyck. Vol . l şi 2,
MUnchen 1 930.
Sciei dsre J. K.: M. Cspr, Biblioralia Ke/eiana, 1 936;
K. Stckl, Ke/r-eishift, 1 , 1 930; M. Cspr, J. K. ediţia a doua
1 950; idem, J. K.' s issenshfdihe u. lilos. Stllung, 1 935; idem,
Koikus u. K. 1 943; idem, în ,,Ds eutsche in d. dt Philos." 1 94 1 ;
E . F. Apelt, J. K. 's sronoishe Weltansicht 1 849; L. Ginther, K. u.
die heoloie, 1 05 ; H. aiser, . ls hlosoJ, 1 932; K. Hildebrndt,
Komikus u. K., 1 944.
Galileo Galilei
(15.2.154-8.1.1642)
Galilei a trăit de fapt în aceeşi erioadă cu Kepler, dr prin oerele
sale respiră un cu totul alt aer. Aici simţim nemij loci t începuturile
gândirii modene ale ştiinţelor naturii.
Dacă omul de ştiinţă se adânceşte în contemplrea anumitor
fenomene ale naturii , el rcunoaşte că fenomene iculre le natii
ot i dsinse din contextl îneguli, oti cunoscute i detninate
matemaic. Î n ştiinţele naturii, ale rei deducţii sunt necsre şi general
valabile, rbitrul umn nu-şi re lcul. Aşa se spune în ,,Dialogo dei
mssimi sistemi" (voi. 1, pg. 288, Florenţa 1 824): natura nu creă
i întâi spiritele ne şi oi lucrurile, entru a cesta ă se aptee
la cele dintâi , ci i nvers. iecrei discupi îi premerge observapa,
exiena: orgnele enoriale, a unelte, deţin prioritata. e aici reiese
ă putem rcunoaşte natura nui în liitele numitor scţiuni. Omenii
cre nu e simt apţi entru o stfel de mdestie a observaţiei şi dscierii
62 Wemer Heisenerg
în cdrul unor limite impuse sunt conmnati să nu cunoscă absolut

nmnc.
Exeiena trebuie ă conime proprietătile copurilor, pentru ca
deinitia şi fenomenul să e acopere. Î ntr-o scrisore către Crcrille
din 5 iunie 1 673 (voi . VII, p. 1 56) se spune: ,,Dacă exerienţa ne rată
aşadar că astfel de proprietăţi , ca cele e care le-m dedus, îşi găsesc
conimra în cădera liberă a copurilor naturale, atunci putem im,
-ă pericolul erori i, că mi şcara graviaţională concretă este identică
cu ca pe cre m deinit-o şi presupus-o: dacă nu a se întâmplă,
atunci demonstraţiile noastre, deorece vor trebui să ie valabile numai
entru premisa nostră. nu-şi pierd cu nimic din forţa şi dductibilitata
lor, oricât r fca legile lui Arhimde despre spilă. entru că în nată
nu există nici un cop cruia să-i re vină o işcre în spirală."
Aici este exprimat un principiu fundmental l gândirii ştiinţiice
în domeniul ştiinţelor naturii, cu o claritate şi conciziune uluitore:
principiul fundmental cre sabileşte relaiile cedinre ioteA
i exienA. Spiritul umn ră preise pentru obervra naturii,
cre în sine trebuie ă ie matematice, logic deductibile. Pentru aceste
premise sunt valabile demonstratiile matematice. Pri n dductibilitata
acestora nu s-a spus încă nimic despre existenţa reală a unor stfel de
relaţii în natură. aşa cum sunt ele gândi te în preise. Abia atuni nd
reisele sunt uiliate ca iotee în exeienJa empiiă i coimate
acolo, ele dobândsc racteul unor lei le natii. Preisele, cre în
sine sunt logice, matematice, dr cre nu-şi ală nici un corespondent în
natură. nu pierd prin acesta nimic din dductibili tatea lor, dr nu
fomeaă nici o lege a naturii.
ej a eonrdo da Vinei ( 1 452- 1 5 1 9) refua orice raţionment cre
nu porna de la cri teri ul observatiei : observatia pură nu este însă
suficientă, pentru că aceasta devine fert ilă abi a atunci când este
i n strumentată pe baza elaborăr i i unor i poteze, ipoteze pe care
exerimentul trebuie să le conime. De acee, el imă că acolo unde
avem dovezi exerimentale, colo sunt şi motive raţionale (raiom),
diă punctul de plre al întrebrilor nosre areate naturii. De ac,
ce e ată in exeriment este intotdauna un răspuns limiat al naturii.
Acolo unde sunt moti ve rationale este posibi lă şi preci zarea lor
matematică. Astfel matematica devine pentru el o verigă determinntă
dintre spiitul omului şi realiata naturi i .
Noutata cre apre aici este umătorea: nu mai este vorba dor
de o observre cre oneşte de la
de observrea naturii în genere, ci
nuite iniii şi cre se orientă în desşurrea ei după reguli de
gândire prcise. Acest lucru nu este înă nimic altceva decât observati a
experimentală, cre constată cât şi în ce măsură concordă numite
principii teoretice cu observatia.
Galilei face di stinctia între intelegera extensivă şi intensivă a
fenomenelor, referindu-se în czul întelegerii intensive la procdeul
ps cu ps al ştiintelor mdene ale natuii, în timp ce prcedeul extensiv
îns n ă esira nemij lcită a întregului din temeiul său originr,
deci o înţelegere cre la a umei îi este reervată dor lui Duneeu.
a) A utoa�rea li Glei îmoti va trdiiei

Pentru a realia aceste idei şi idealuri metodice, Galilei trebuie să
se sigure i ales împotriva posibilelor obiecţii ale trdiţiei creştine şi
al e reprezentanti lor ştiinţelor pseudo-ri stoteli ce ale naturi i . Din
scrisorea sa vestită către Elia Diodati, la fel ca şi din mai multe paj e
d i n ,,Dialogo dei mssimi sistcmi ", răsună patosul eforturilor sale d e a
se eliera de traditia împietrită:
lorenta. 1 5 ianurie 1 633

Dacă voi întreba ale cui creatii sunt sorele, luna, pământul,
stelele, mişcrea acestora şi toate celelalte, probabil că mi se va
răspunde : ele sunt creatiile lui Dumnezeu. Dacă voi continua să
întreb de unde vine Sânta Scriptură, mi se va răspunde, desigur,
că este o oeră a Sfântului Duh, deci tot creati a lui Dumnezeu.
Dacă voi întreba dacă Sfântul Duh foloseşte cuvi nte cre sunt în
contradictie larantă cu adevărul, entru a se adapta puterii de
întelegere a multimii, de obicei inculte, atunci sunt sigur că mi se
va răspunde, invcându-se toti sintii autori , că aceasta r i în
traditia Sintei Scripturi , cre în sute de locuri contine proozitii
ce reprezintă, luate textual , curată erezie şi blasfemie, deorece în
ele Dumnezeu apre ca o iintă plină de ură, de rerete şi de uitre.
Dacă voi întreba însă dacă Dumnezeu, entru a se adapta mintii
oamenilor, şi-r i scimbat vredată creati a sau dacă natura în
sine imuabilă şi de neatins entru dorintele oamenilor r i păstrat
64 Wemer Heisenerg
mereu ace l aşi tip de mi şcare , configurare şi repartizare a

Uni versului , sunt sigur că mi se va răspunde că luna va fi
întotdeauna rotundă, chiar dacă pentru mult timp ea a fost
considerată plată. Pentu a rezuma toate acestea înr-o propozitie:
n-o să se sustină niciodată că natura s-r i schimbat, entu a-şi
adapta creatia la intea oameilor. Dacă astfel stau lucurile, atunci
întreb de ce să ne înceem investigatiile noastr�. entu a ajunge
la cunoaşterea di verselor prti ale lumi i , de la cuvi ntele lui
Dumnezeu, şi nu de la creatiile sale? Este cumva creatia mai putin
înăltătore decât cuvântul ? Dcă cineva r susine că r i blasfemie
sA afirmi i PAmântul se mişcă, când apoi demonstraţi a şi
observatia ne-ar răta• că el se mişcă într-adevr, în ce probleme
r inra atunci Biserica? DacA în schimb, invers, acolo unde creatiile
nu se rată neaprat concordante cu vorbele considerăm Sfânta
ScripturA ca e ceva secundr, acest lucu nu-i va dăuna neaprat ;
ea s-a adaptat adeseori prerii multiii, atibuindu-i adesea lui
Dumnezeu proprietăti complet eronate. De aceea întreb de ce ne
dorim ca ea sA se i exprimat atât de corect atunci când vorbeşte
de Sore, de PAmânt?
,,Dilog despe cele doul piniple sisteme solae"
Pima i
SAGREDO: Mereu mi s-a pirut o rogantA supremă să iei drul
de a întelege pe cre îl re omul ca etalon a ceea ce natura
oate să fcA, în timp ce, dimotrivă, nu există ici un fenomen
în naturA, ie el cât de neînsemnat, a cirui depl ină cunoaştere
să oate i atinsă. roganta de a vrea sA înţelegi totul izvorăşte
numai dinr-o lipsă totalA a oricror cunoştinţe. Dacă cineva
r i încercat măcr o dată să priceapă un lucu pe deplin şi r
i gustat înr-adevr din ce însemnă a şti , r recunoaşte atunci
că nu pricepe nici unul din celelalte adevArui ini nite.
SL VA I: Ceea ce spuneti aici este de necontestat. Drept dovadă
ne serveşte exemplul celor cre înţeleg sau au înţeles ceva:
cu cât sunt mai înţelepti , cu atât recunosc mai mult şi cu atât
mturi sesc mai deschis cât de putine ştiu. Cel mai mre
intelept al Greciei , desemnat ca atre de oracol, a spus deschi s
că ştie că nu ştie niic.
SMPLICIO: eci, sau oracolul sau Scrate însuşi trebuie să i
intit, dacă acela îl preamreşte ca e cel mai intelept, ir
acesta spune că se recunoaşte complet ignorant.
SAL VATI: Nici una, nici cealltă nu trebuie luată în seamă,
deorece ambele formul ări pot i adevărate. Oracolul îl
desemneză e Scrate ca cel mai intelept dinre toti oamenii,
a cror inteleciune este una li mitată. Scrate se declră
ignorant în raot cu înteleciunea absolută, cre este ininită.
eorece însă, din ininit, multul nu este o pte mi mre
decât puinul sau nimicul - entu a obtine de exemplu un
numr infinit de mare , aj ungem la acelaşi rezultat dacă
însumăm mi ile, sau sutele, sau zerourile - de aceea Scrate
era e deplin conştient că ştiinta sa limitată nu însemna nimic
fată de cea ininită, care îi lipsea. Penru că, ÎtlSă, şi la oameni
se regăseşte o relativă cunoaştere, deşi inegal împtită între
ei , e osibil ca Scrate să i deinut o mai mre pte decât
altii şi astfel răspunsul oracolului să i fost corect.
SAGEDO: Cred că inteleg fote bine acest punct. Oamenii ,
Signor Si mplicio, detin puterea de a actiona, d r n u toti
unifom. esigur, iluenta unui împrat este cu mult mai
mre decât cea a unui cetătean obişnuit; dr nici primul , nici
al doilea nu reprezintă niic în compratie cu mreti a puterii
divine. Exi stă oameni cre pricep mai mult decât altii din
cultivrea pămânului: dr ce au în comun ta de a butăşi un
strugure cu ta de a pinde rădăcini, de a-l ali menta cu hrană,
de a selecta din aceasta o pte enu formrea lăstrilor,
alta enu creşterea ciorchinilor, a cii şi a cojii obului ;
toate acestea le realizeză natura preînteleaptă. Ei , aceasta
este dor una din nenumratele oere de cre ea este capabilă,
în ea manifestându-se o inteleciune ininită; de aici se oate
vedea de câte ininite ori este ininită înteleciunea di vină.
66 Wener Heisenerg
SAL VA TI: Iată un alt exemplu. Arta de a descoeri înr-un blc

de mrmură o statuie inunată a situat geniul lui Buonrroti
mult deasupra spiritelor comune ale celorlalti oameni, nu-i
aşa? Şi totuşi o asemenea oeră nu-i nimic ltceva decât o
iitaie exterior, suericială a unei singue ozitii coorale
şi a unei singure di spunen a membrelor unui om nemişcat.
Dr ce înseamnă aceasta în compratie cu omul aşa cum a
fost creat de natură, om care re atât de multe organe intene
şi extene, cre re o mulime de muşchi , tendoane, nervi,
oase, cre erit mişcări atât de vri ate? Şi în compratie
chir şi cu simurile, puterea suletească şi , în sfrşit, cu
ratiunea? Nu putem aima, e bună reptate, că realizrea
unei statui e ininit în uma crerii unui om viu, ba chir a
unui vieme ?
SAGREDO: Şi ce diferentă trebuie să i fost înre oumelul lui
Arhyts 1 şi unul natural ?
SIMPLICIO: Dacă eu apin, de altfel , acelor oameni ce osedă
ratiune, atunci în ceea ce afirmati exi stă o contradictie
evidentă Dumneavoasră privii ratiunea drept unul din mrile
avantaje, ba chir rept cel mai mre avantaj e cre îl re
omul creat de natură; şi totuşi spuneati adineaori , împreună
cu Scrate, că mi ntea sa r i nimic. eci va trebui să spunem
că nici natura nu s-a priceput să creeze un spiit cre întelege.
SALAI: Remca dumneavoasră este fote inteligentă; enu
a răspunde la ea rebuie să recurgem la o di stinctie ilosoică
şi să constatăm că notiunea de întelegere oate i utili zată în
două mdalităti , şi anume intensi v sau extensiv. Extensiv,
adică refeitor la multimea lucilor comprehensibile al cror
numr este ininit, mintea omenească nereprezentând nimic
chiar dac ă r cunoaşte mii de ade văruri ; pentru că în
com?ratie cu iniitul o mie nu este mai mult decât zero.
Dacă întelegerea e pri vitl intensiv, în măsura în cre această
1 Filosof pitagoreic şi dnitr, aprox.4-365 î.Hr. Se spune ll r i

constuit oumei automai re r i zburat.
Imaginea naturii în izica contemoranl 67
expre s i e semnifi c l i ntensi tate a, adi c l perfectiunea în

cunoaşterea unui orecre adevr pticulr, atunci im cA
intelectul uman ercee unele adevruri atât de erfect şi este
atât de sigur de ele, cum numai natura însşi oate i. Din
acestea fac parte cunoşti ntele pur matematice, şi anume
geomei a şi ritmetica. esigur, spiitul divin cunoşte ininit
mai multe adevuri matematice, entru cl el le cunoaşte e
toate. Cunoaşterea celor putine însl, ercepute de spiritul
umn, se comprl, dupl peea mea, cu cetitudinea obiectivA
a cunoaşterii divine; clci ea ajunge sl-şi îneleagl necesitatea,
ir o treaptl suerioarl a cetitudinii nu prea poate exista.
SIMPLICIO: Asta numesc eu o vorbl hotrâtl şi teme:rl.
SLVAI: Aceste teoreme sunt uni vers al recunoscute şi mult
desupra blnuielii de înumurre şi de cutezantl. Nu se face
nici o concesie maiestlpi atotcunoaşterii di vine şi nici nu se
prejudicizl cu ceva atotputenicia divinl când se spune cl
Dumnezeu nu este capabil sl facl flcutul neflcut. Dar,
Signoe Simplicio, eu blnuiesc cl ati devenit suspicios entru
cl, în parte , ati înteles greşit vorele mele. Pentru a mA
expri ma, deci , mai clr, voi declara cl adevlrul , a crui
cunoaştere este mijlcită prin dovezi matematice, este acelaşi
cu cel e cre îl cunoşte înteleciunea di vinl; trebuie, oricum,
sl recunosc în fata dumneavoastrl cl modalitatea în cre
Dumnezeu cunoaşte nenumratele adevruri , din cre noi
cunoaştem dor câteva, puti ne, se situezl mult deasupra
modalitlpi noastre. Noi plşim înainte, cu aj utoul explica
tiilor, de la concluzie la concluzie, în timp ce el întelege pri n
simpla intuitie. A stfel noi , pentru a dobândi unele di n
proprietlple nenumrate ale cercului, înceem cu una di ntre
cele mai simple, o stipullm e aceasta drept definitie şi
purcedem dinspre ea, prin deductii, la cea de-a doua, de aici
la o a eia, aoi la o a para ş.a.m.d. lntelectul divin, în schimb,
percepe pri n simpl a sesi zare a fii ntei sale, llră a gândi
temoral, plenitudinea ininitl a proprietăplor sale. În realitate,
68 Wemer Heisenberg
acestea sunt dej a înglobate virtual în deinitiile tu turor

lucurilor constituind eventual în inal , deşi sunt i ni nite ca
numr, o unitate în esenta lor şi spiitul divin. Aceste lucuri
nu-i sunt străine nici chir intelectului uman, iindu-i totuşi
întunecate de un vlU de ceată adânc şi des; acesa devine,
într-o anumită măsură, mai deschi s şi transparent când
stipâim anumite concluzii, cre au fost demonsrate iguros,
devenind astfel proprietatea noastră spirituală, încât să putem
sri reede de la una la cealaltă. Pentru ei, în fond, teorema
cofom ceia păratul iotenuzei este egal cu suma piratelor
catetelor, nu este, ore, acelaşi lucu cu faptul ei pralelora
mele cu aceeaşi bză între două pralele sunt egale? Şi, în
inal , acest lucu nu este, oare, identic cu faptul ei două
suprafee rebuie să ie identice, atunci când, şezate una este
lta, se suprapun ără ca una s-o depăşească e ceal altă?
Aceste eceri , enu cre spiritul nosru a avut nevoie de
ti mp, receri e cre le-a executat pas cu pas, intelectul divin
le prcurge, la fel ca lumina, într-o clipită, sau, ceea ce este
celaşi lucu , ele îi sunt mereu prezente toate. e aici reiese
enu ine ei, aât din punctul de vedere al mdalitipi , cât
şi din cel al cantititii celor cunoscute, întelegerea noasră se
lă iinit înaoia celei di vine. Totuşi n-o di spreuiesc chir
ât e mult încât so consider un nimic. Mai mult, că osat
cât de multe şi inunae luci au iceput, ceeat şi ealizat
oamenii, atunci îmi dau seama şi înteleg cât se oate de
lime ei spitul uman este o creatie a omnului, şi anume
una din cele mi exraordinre.
SAGEDO: M-am gândit dej a adesea la ceea ce spuneti , l a
ingeiozitea spiitului uman. Ş i dcă revăd nenumratele
descoeii minunate le omeniii în domeiul telor şi
ştiintelor şi mă gândesc oi la cunoştinele mele, cre nu mă
fac delc în stre să descopr vreuna nouă, şi nici măcr să
înteleg cele dej a descoerite, atunci sunt couz de uimire,
abătut de di serre şi mă consider aproae nefericit. Atunci
când contemplu o statuie inunată, îmi spun: când vei învăa,

ore, să eliberezi dintr-un blc de marmură un astfel de miez,
să descoeri forma minunată e cre o ascundea? Sau să
mesteci diverse culori şi să le pui e o pânză, sau e un
pere te , astfel înc ât să reprezinte întreaga împărătie a
vizibilului , precum un Michelangelo, un Rafel, un Tizi an?
Dcă mă gândesc la cum a învăat omul să desă intervalele
muzicale, a stabilit nome şi reguli cu scopul de a le utiliza
enu plăcerea inunată a urechii, cum să încetez să mă mi
inunez? Şi e de insumente di verse? Cât de mult lectura
eţilor înzestraţi cu har îl umple de uimire e cel cre
umreşte cu mirare şi concenrare descoerirea şi explicrea
gândurilor lor? Ce să mi spunem de ta de a constui , de
ştiinţa navigatiei ? Şi cum se disti nge deasupra tuturor
invenţiilor uimitore mreţia spiritual ă a celui cre a inventat
ijlcul de a comunica oricui altcuiva gândurile, oricât de
îndepărtat r i in spatiu şi timp? Să-i vorbească celui cre
este in India? Să le vorbescă celor cre încă nu s-au născut,
ce vor i născuţi abia după o ie şi zece ii de ani ? Şi cu ce
uşurinţă? rin diversele combinaţii a douăzeci de semne e o
foaie de hârtie . Acest lucru ar trebuie să ie pentru noi
incoronrea tuturor descoeririlor uiitore le oamenilor şi
să constituie incheierea dialogurilor nosre de stăzi . Perioada
de rşită a zilei a ecut şi, desigur, Signor Salviati se va bucura
mult, cred eu, de răcorea noastră, la o plimbre cu gondola.
Mine vă voi ştepa e amândoi enu a continua dialogurile
începute.
Ziua a doua
SLVIAI: Ieri m deviat desea de la clea dreaptă a explicaţi ilor
nostre, încât numi cu reu voi putea aj unge, ără aj utoul
Domniilor Vostre, din nou e triectori a bună ca să ot
continua.
70 W emer Heisenberg
SAGEDO: Mi se pre uşor de înteles că vă găsip orecum în

încurcătură, de vreme ce vă tot gândi ti la cele dej a prezentate,
precum şi la cele ce vor i încă prezentate. Eu, în schimb,
cre trebuie să memorez, ca simplu ascultător, dor cele auzite,
voi reuşi , ser, printr-un scurt rezumat, să descâlcesc irul
cercetărilor noastre. În măsura în cre memoria nu mă înşal ă,
obiectul principal al di alogurilor noastre de ieri a fost acela
de a cerceta în profunzime cre din cele două opinii este mai
probabilă şi mai rgumentată, cea confom crei a substanta
corpurilor cereşti ar i increabilă, indesuctibilă, imuabilă,
insensibilă, e scurt, ăcând abstractie de schimbările de lc,
r i sustrasă oricăror transfomări , reprezentând astfel un al
cincilea element, cre este complet diferit e corpurile noasre
elementre , productibile, destructibi le, modi icabile; sau
cealaltă prere confom creia un asemenea raot reşit dinte
p{ile Universului oate i ignorat, Pământul bucurându-se
de aceleaşi avantaje ca şi celelalte copui cre formează
Universul, iind, cu lte cuvinte, o minge ce se deplasează
lier, la fel de bine ca şi Luna, Jupiter, Venus sau o altă planetă.
În inal am evidenpat multe concordante dintre Pământ şi
Lună, mai mult cu Luna decât cu o altă pl anetă, probabil
datorită cunoaşterii mai precise şi mai palpabile senzorial , e
cre o detinem despre ea datori tă distantei mai reduse. După
ce, în inil, am ajuns la concluzia că această a doua prere r
i mai plauzibilă, consecventa ne cere, după cum i se pre
mie, să veriicăm dacă Pământul rebuie considerat nemişcat,
aşa cum până acum au crezut cei mai mulp, sau în mişcre,
cum au crezut câp va : losoi ai Antichităpi şi cum unii aimă
mai nou ; şi dacă se afl ă în mişcare , cum anume es te
conigurată această işcre.
SAL VATI: Acum ştiu din nou precis ce cale avem de străbătut.
Înainte de a încee însă să purcedem mai depte, îi emit
o remrcă, referitor la ultimele dumneavoastră cuvinte. Ati
spus că am ajuns la ideea i opini a confom căreia Pământul
este considerat asemănător cu celelalte copuri cereşti r i

mai plauzibilă decât cea opusă. Acest lucu însă eu nu l-am
amat, la fel de putin precum voi considera demonstrată
oricre din celellte teoii late în litigiu. Am aut dor
intenia să aduc în iscuie, entru şi îmotriva melor pinii,
rgumente şi conrrgumente, obiectiile şi răspunsurile la
este obiectii , e cre le-au cut lii, pecum şi unele luci
noi de cre m-am lovit prin îndelungă cugetre. ecizi a o las
însă la îndemâna judecătii ltora.
SAGREO: M-m lăsat trât de sentimentele mele proprii . Cu
convingerea că şi ceilalti ar i trebuit să gândească la fel ca
mine, m generlizat ceea ce r i ebuit să expri m înr-un
md mi restrns. M-am ăcut într-adevr vinovat e o erore,
în secial de faptul că nu cunosc prerea lui Signor Simplicio,
aici de fată.
SMPICI O: Recunosc că întreaga noapte trecută am mai judecat
o ă expliciile ose e iei şi gc că ar conine înr-e
vr multe lucuri fumoase, noi şi adevărate. Pe lângă toate
acestea m-am simtit şi mai mult încurajat de faima unor
sciitori atât de mri , şi în seci al - scuturati capul, Signor
Saredo, şi zmbiti de prcă ş i spus ceva stigător la cer.
SAGREO: Zâmesc doar, dr credeti-mă, aproae că mă înăbuş
abtinându-mă să nu râd ; mi-ati adus ami nte de o istorie
extraordinră, la cre am fost mtor cu câtiva i în mă,
împreună cu câtiva lti nobili prieteni , ale cror nume nu vi
le-ş mi putea spune.
SL VAI: r i bine dacă ne-ati ovesti această istoie, enu
că altfel Signor Simplicio r crede în continure că el a fost
cel cre v-a ăcut să râdeti .
SAGREDO: Fie. Mă găseam într-o zi în casa unui medic de vză
din Veneia, unde veneau adeseori oameni , în pte enru
suiile lor, în pte din curioiate, enu a asista la o disecie
ăcută de un anatomist cu adevrat învătat. dr ijuliu şi
iscusit. În această zi , deci , s-a întâmplat să se caute oriinea
72 Wemer Heisenerg
şi punctul de plecre al unui nev, cre reprezintă un cunoscut

litigiu dintre medicii din şcoala lui Galen şi eripateticieni.
Şi când anatomistul răta cum tunchiul principal al nevilor,
oind de la creier, rece de-a lungul cefei, se întinde de-a
lungul întregii coloane vertebrale şi se ramiică prin înregul
cop, ajungând la inimă ca un iricel forte in, de rosimea
unui ir de ată, el se aresă unui nobil - cre-i era cunoscut ca
eripatetician şi de dragul cuia rătase şi dezvăluise totul
cu o rijă ieşită din comun - întebându-1 dacă e mulumit
acum şi dacă e convin� că nevii au originea în creier şi nu în
inimă. La cre ilosoful nosu a răspuns, după ce stătuse o
clipă e gânduri : mi-ati rătat totul atât de clr, într-un md
aât de remrcabil, încât dacă nu s-r opune textul lui istoel,
.ce spune clr că originea nevilor r i în inimă, m-aş vedea
obligat să recunosc că aveti reptate.
SLICIO: oesc totuşi să vă atrag atenia, doilor, că acestă
dispută privind originea nervilor nu este nicidecum atât de
clră şi dcisă, precum îşi imagineză probabil unii.
SAGEDO: Cu sigurantă iiea nu va i aşa nicidată; enu că
nicidată nu vor lipsi astfel de adversari. Î nsă ceea ce spuneti
nu diminueză cu nimic din ciudăenia răspunsului at de
eripaetician; enu că îmotiva unui exeriment atât de
evident el n-a prezentat nicidecum alte experiente sau
rgumente din istotel, ci n-a ăcut dcât să aducă în fată
autoritaea sa, puul ipe iit.
SPLICI O: istotel a dobândit o faimă atât de mre numai prin
dovezile sale zrobitore, prin cercetrile sale profunde.
Numai că rebuie să-I înelei, şi nu numai să-I întelegi , ci să
ii aât de filiizat cu scrierile lui, încât să ai o viziune de
nsmblu, stfel încât iecre din cuvinele sale să ie prezente
în fată cilor minpi. Penu că el n-a scris enu multime şi
nu s-a simit obligat să-şi înşire concluziile în md elementr,
ordonate e degete. El se seveşte uneori mai derabă de o
succesiune încâlcită, aducând dovada unei aimatii într-un
capitol cre aprent rateză cu totul altceva. e aceea este

necesră mrea viziune de ansamblu asupra întregului ; de
acea acel pasaj rebuie combinat cu altul, acest praraf
rebuie comprat cu un altul din cu totul altă prte. Nu există
nici o îndoială că cel cre detine această rtă poate exrage
din cple sale dovezile enu tot ce-i comprehensibil; enu
că în ele este continut totul.
SAGEOO: Dr, ragă Signor Simplicio, dacă nu vă indispune
incerenta materiei şi dacă credeti că prin compratie şi com
binatii de mici ragmente izolate o să dobânditi chintesena,
atunci voi compra prcedeul e ce dumneavoastră şi colegii
dumneavoasră inimoşi îl folosesc la textul aistotelic cu
versurile lui Viriliu sau Ovidiu, vrând să pun un fragment
de aici este celelalte fragmente şi să explic prin acestea toate
problemele umane şi tainele naturii . Dr enu ce am nevoie
de Virgiliu sau de un alt et? Am o crticică mult mai scută
decât orice carte de ristotel sau Ovidiu, cticică în cre
sunt cuprinse toate ştiintele şi din cre, cu cel mai mic efot,
oti să dobândeşti cea mai perfectă vedere de ansamblu; este
vorba de alfabet. Nici o îndoială că pri n organizrea şi
combinrea uneia sau alteia dintre vcale, plus această sau
ea consoană oti obpne infomatia cea mai sigură cu privre
la orice îndoială, oti dobândi teoremele oricrei ştiinte,
regulile tuturor rtelor; la fel cum pictoul amestecă dor
diferite culori , cre se întind seprat e şevalet, din aceasta
putin şi din cealaltă ceva, ceând cu ajutoul lor oameni, plante,
case, păsri, eşti, e scut, imitând tot vzutul, ră a avea
e paleta sa ci, ene, solzi, frunze sau piee. Ba chir nici
nu este eis ca unul din lucurile de imitat, sau pp ale
acestuia să se ale într-devr alătui de culori, dacă cu ajutoul
acestora trebuie să ii în stre să reprezenti totul. Dacă, de
exemplu, ar avea pene alături, le-r putea folosi dor enu a
copia păsi sau un evantai de ene.
74 Wemer Heisenerg
SALVIATI: Cunosc câtiva nobili , şi astăzi încă vioi şi sănătoşi,

ce au fost de fa{ă, când un medic, în caul unei fcultăti
vesite, auzind o descriere a lunetei, e cre n-o văzuse încă,
a spus că inventia r i preluată din istotel. După ce a timis
să se aducă un text, a căutat un anumit pasaj , unde se tratau
cauzele în uma crora e undul unei fântâni forte adânci
e puteau vedea stelele de e cer ziua în miza me. El li s-a
adresat celor de faţă: aici aveti fântâna, ea este ubul ; avei
aici vaorii denşi , ei au fost mdelul enu lentile; aveti aici ,
în sfrşit, ampliicrea capacităii de vedere la tcerea rzelor
printr-un mediu mi dens, întuncat şi transprent.
SAGEDO: Această mieră de a cuprinde tot ce oae i cunoscut
este asemănătore cu aceea confom creia un blc de mr
mură contine una sau o mie de staui, din cele mai minunate;
diicultatea este numai a le descoeri . Putem, de asemenea,
să spunem că aceste lucuri stau ca şi cu proovăduirile lui
Gioacchino [da Fiore] sau oracolele celor bătrâni, e cre le
înelei abia după ce lucurile prezise s-au săvrşit.
SALATI: Nu vă gânditi şi la pezicerile astroloilor, cre din
horoscop, adică din ozitia constelatiilor, ot ulerior să ie
descirate atât de limede?
SAGEDO: La fel stau lucurile cu descoeririle alchimiştilor,
cre, conduşi de un humor melnchoicus, lă că în elitate
cele mai luminate minti ale omeii n-au scris despe imic
altceva decât despre rta de a face aur. Penu a-i învăa e
aceştia, ră a dezvălui totul ooului, au inventat unul o
malitae, celăllt ala, enu a sugera cetul in mai mule
degizri. Nimic nu este mai vesel decât să auzi comentiile
lor la vechii eti, unde adulmcă cele mai imo�te mistee,
ascunse în veşmântul fabulei : ce semnifică târguielile
amoroase le zeiei Luii, ogorrea ei e Pământ e raul
lui Endymion, uria ei îmotiva lui Acteon; când Jupiter s-a
transfomat într-o ploaie de aur, când în lăci ierbinti , ce
taine adânci le atei sălăşluiesc în acel Mercurius Interpres,

în acele răpiri ale lui Pluto în acele crengi de aur.
SPLICIO: Cred, ir în unele czuri sunt sigur că nu se duce
lipsă de minti cât se oate de ciudate; dr inep{iile nu trebuie
exploatate în defavorea lui istotel , despre cre, aşa cum
mi se pre mie, vorbiti uneori cu prea puţină consideratie.
ur şi simplu vrsta şi mrele renume e cre 1-a dobândit
după judecata atâtor oameni aleşi r trebui să ie suiciente
enu a-1 face demn de stimă în chii tutuor învăa{ilor.
SL VIAI: Numai că lucurile nu stau astfel , Signor Simplicio.
Chir unii din cei mai apropiati discioli sunt vinovaţi, sau
mai derabă r i vinovati de faptul că este considerat mai
putin mre, dacă r i să credem relatăilor lor seci. Voi însă,
spuneti-mi resectuos, sunteti chir atât de ignoran{i încât nu
puteti să recunoaşteti că dacă istotel r i fost de fată atunci
când dctoul l-a numit inventatoul lunetei el r i fost mult
mai mâniat e acesta, decât e aceia cre I-au luat în derâdere
e doctor şi maiera sa de a prezenta lucurile? Vă îndoiti ,
cumva, că Aristotel şi-r schimba părerea şi şi-r corecta
căr{ile dacă r la de noile descoeriri asronomice? Că s-r
declra în favorea unor astfel de teorii loice şi r îndeprta
de lângă sine toate acele spirite măunte, cre reuşesc, cu
meschinria propriei lor ersoane, să păstreze în vigore
oricre din vorele lui, cre nu ot cunoaşe că dacă Aristotel
r i aşa cum şi-1 imagineză ei, r i un prost, un încăpătânat,
un sulet de brbr, plin de samavolnicie tiranică, cre-i
consideră pe toti vite proaste şi care acordă prioritate
maifestrilor vointei sale, înaintea ercepţiei prin simturi,
înainea exerienei, înaintea naii însăşi? Disciolii si i-au
coferit lui Aistotel autoritatea, nu el şi-a aribuit-o sau şi-a
însuşit-o. Penu că este mai uşor să cauti protctie sub scutul
altuia dcât să pşeşti cu funtea sus în bătaie, ei se tem şi n
au curajul să se îndeprteze măcr cu un pas de el. Î nainte de
76 Wemer Heisenerg
a schimba ceva e ceul lui istotel , dezmint cu imertinentă

ceea ce văd e ceul naturii.
SAGEO: Omeni de teapa aceasta îmi amintec e el culptor
cre dintr-un uriş blc de mmură a fomat, nu şiu siur,
statuia unui Hercule sau a unui Jupier unând. in ta sa
minunată a ştiut să-i confere atâta viaă, atâta maiestae încât
ice privitor era cupins de team, ajungându-se până colo
încât şi tistul însuşi a îneput să se eamă e el, deşi expesia
şi micea erau oera mâilr sale. Atât de me îi era oza,
încât n-r mai i înrăzit de acum încolo să se apropie de el
cu cicanul şi cu dalta.
SALVIA I: M-m mirat adeseori cum de ese osibil ca disciolii
lui Aistotel, încrezători în litere, să nu-şi dea seama ce
împutinre aduc stimei şi renumelui acestuia, cum i-o
micşoreză în încercrea de a-i mri autoritatea. Pentu că
atunci când îi văd apărând cu îndrătnicie teorii cre sunt în
md evident reşite, când vor să mă convingă că şa se cade
să facă ilosoul adevărat şi aşa r prceda chir Aristotel
însuşi, atunci mă reîntorc la ideea că deductiile sale sunt
corcte în alte domenii, mai putin ccesibile mie. Dacă i-aş
vedea însă cedând, e fondul unor adevuri clre ca lumina
zilei, şi schimbându-şi perea, aş re că acolo unde ei rămân
la părerea lor, dovezile lor, neinteligibile şi ncunoscute mie,
r i riguos corcte.
SAGEDO: Sau când faima lor propie şi cea a lui Aristoel r
părea prea eiclitate în chii lr, din moment ce rcunosc că
el n-r i cunoscut unele sau altele dintr-un ezultat descoerit
de altul, n-r face mai bine să-I descoere touşi în s�rierile
sale, prin combinatia difeitelor psaje, după reteta sugerată
de Sinor Simplicio? Penu că dcă tot ce oate i cunoscut
se găseşte în ele, cu sigurnă că şi esta va i continut acolo.
SLVIAI: Sinor Sado, nu ridiculizai est mijlc espicace
de infomatie, enu că mi se pre că faceti această ropunere
în glumă. Dr încă n-a trcut prea mult timp de când un ilosof
de mre renume a scris o crte despe sulet, unde, redând

opinia istotelică despe poblema nemurii, a epdus mule
citate din el - nu ciaele lui Alexanu, cre, după cum spune,
nu trateză absolut de lc acestă materie, drămite să decidă
ceva în legătură cu acesta - ci alte psaje, găsite de el în
lcuri foe ascunse, ce aveau o conoatie ericuloasă Făcut
atent asupra faptului că va avea iicultăti în obtinerea bunului
de tipr, i-a răspuns prietenului că tot nu renuntă din acest
motiv să dorescă rezolvrea problemei ; enu că dacă nu i
r mai sta şi altele în cale, i-r i fote uşor să schime teoria
lui istoel şi să emonsreze in lte explicatii şi cu ajutoul
altor pasaje păreea contrră celei în sensul lui istotel.
SAGEDO: Toată stima enu acest savant ! El nu-l lasă e
istoel să-i demonstreze că ceea ce-i neu r i alb, să-1
ducă de nas şi să-1 facă să danseze după luieul său. Vedeti
cât este de imont să prizi momentul favorabil. Nu ebuie
să te pui cu Hercule atunci când e furios şi turbat, ci atunci
când stă la taclale cu sevitorele meonice. Vai, nemaiauzită
nemeicie a spiritelor trâtore ! A pşi enevol în sclavie, a
te lsa prins deinitiv în opinii ce sunt străine de voina ta, a te
declra convins şi învins de rgumente cre sunt atât de
convingătore, atât de clr demonsrate, încât tcmai aceşti
oameni nu prea ştiu dacă şi ei se referă la obiect sau dacă sunt
meiti să înrescă resectiva afnatie ! Aiureala cea mai
mre însă este că nu sunt în consens supra faptului dacă
autoul însuşi s-a situat enu sau îmotriva afnatiei. Nu
înseamnă acesta să-ti faci dintr-un idol de lemn un oracol?
e l a acesta să aştepti lămuriri , de el să te temi , să-1 venerezi,
să-1 preamreşti?
SPICIO: Dcă te dezici însă de istoel, cine va i conducător
în şiintă? Numiti voi un autor orecre !
SLVIAI: Clăuza ese necesră în file slbatice, necunoscue,
în câmpia deschisă numai orbii au nevoie de protectie. Cel ce
e orb r face bine să rămână acasă. Cel ce însă re chi , izici
78 Wener Heisenerg
şi spirituali , să-i folosească drept călăuză! e aceea nu spun

că nu ebuie cultat isotel, ba chir este lăudail să-I consulti
şi să-I studiezi cu hicie. Critic dor atunci când văd că i te
abandonezi fră discenământ, în aşa fel încât subscii la
oricre din vorele sale şi, ră să mai cercetezi alte temeiuri,
le recunoşti e acestea ca imerative de nezdruncinat. Acest
lucu este un abuz cre portă cu sine încă un alt mre rău: nu
mai facem efortul de a ne convinge de strictetea dovezilor
proprii. Ce oate exista mai de cră decât să vezi cum în
disputele publice, unde este vorba de aimaţii demonstrabile,
brusc cineva scoate un citat, cre mult prea des se referă la un
cu totul alt obiect, închizându-i adversului gura cu acesta?
Dacă vreti însă neapărat să continuaţi să studiati în acestă
mieră, nu vă numiti de acum încolo ilosoi, ziceţi-vă istorici
sau dctori ai memoratului e dinafră; enu că cel ce nu
ilosofeză nicidată nu oate avea retenţia la titlul de onoe
de ilosof. Dr am face bine să o luăm din nou către ţm,
enu a nu ajunge în lrgul nesfrşit al mii , din cre n-am
mai reuşi să ieşim toată ziua de astăzi . De aceea, Signor
Simplicio, prezentati-ne rgumentele dumneavoastră, sau
temeiurile şi demonstraţiile lui istotel , nu însă citate şi pure
autorităţi ; enu că cecetrile noastre au ca subiect lumea
simţurilor şi nu o lume e hie.
(G. Galilei, Dilogo dei mssii sistei. Giomata pima e
seconda, lorena 1 890- 1 909)
roiectul li Gllei piid şiin[ele mdeme le natuii
Extrasele redate pentru început din scrierile lui Gal ilei au o
însemnătate istorică entru disputa pe cre a purtat-o cu trdiţia. Din
următorul pragraf l ,Dialogurilor şi demonstraţiilor matematice
privind două ştiinte noi " e relevă etda a nouă. Obiectul ei nu este
dscriera de fenoene noi : mia unui op în de a fost obervă
în toate timpurile; dr n-a fost nicidată cercetată în legitata ei sict
delimi tată. Un fenomen este legic atunci cnd, izolat din multitudina
de mişcări ale copurilor naturale, este precis identiicat şi oate i
demonstrat în ca ce priveşte proprietăţile sle cu aj utoul unor etalone

precise, principii au xiome. A demonsra însen� a deteina i
întemeia fenomenl obsrvat din sci va uni unct de lcre
inainte suus: abia de ici se nşte ştiinta. cre nu se multumeşte
cu constatări întâmpl ătoare, schi mbătoare şi relative. Defi n i tia
fenomenului trebuie, de acea, să corespundă "comportmentului"
naturii în limitele cadrului trsat prin premise: ,,Natura" este deci un
segment sau sector modest, sict delimitat, din multitudinea de
fenomene constatate de simturile noastre, segmente în cadrul crora -
după cum spune Galilei - ne putem lăsa "conduşi de a de mnă".
Î ntrebrile şi răspunsurile, observatiile şi determinrile nu i sunt
orientate e cunoştera generală metafizică, teologică, ci se delimită
cu modestie. Î n timp ce Kepler le-a atribuit fenomenelor, independent
de observatie, un cracter veşnic metaizic, teologic, Ia Galilei a avut
lc o răstunre completă. a Kepler ştiintele natrii sunt încă complet
neistorice: o dată cu Gal ilei le dein istoie, in fatl l fenoenele
cre vor i deteinate sunt hsionate duiiroieăile lor numai în
dl reislor stbiite de omei. Dacă aceste premi se se modiică,
atunci trebuie să se modifice şi descriera fenomenului considerat sfel
în crul unor limite. Î n cadrul liitelor individuale, stabilite de omei
de Ia cz Ia z, natura oferă oricum mereu acelşi răspuns, şi acstă
legitate de ier "veşnică" devine acum obictul ediicii ştiintifice,
descoerira ei onstituind mndria savntului din domeniul ştiintelor
naturii .
,Diloui pi ind cele dow piniple sisteme sole"

Ziua a teia
espre un subiect foate veci dezvoltăm o ştiintă complet
nouă. robabil că nimic nu este mai vchi în natură dcât mişcrea,
ir despre aceasta cercetătorii au scris numeroase şi voluminoase
cţi. Totuşi îi găsesc numeroase proprietăp demne de ştiut, cre
până acum n-au fost observate şi cu atât mai pupn demonstrate.
Suntem obişnuip să omenim de unele mai uşor de constatat, de
exemplu de fpul că mişcrea naturală a coprilor ele în cdere
se accelerează constant. Dr după ce legi se etrece această
accelerape nu s-a ăcut cunoscut până acum. Penu că, din câte
ştiu eu, nimeni n-a demonstrat că segmentele prcurse de un cop
80 W emer Heisenerg
cre cade din strea de inertie în timpi egali se comportă ca

numerele impre succesive, începând de la unu. S-a obsevat că
obuzele sau copurile uncate descriu o orecre linie curbă; dr
faptul că aceasta este o prabolă nu 1-a afirmat ni meni . Voi
demonstra că lucurile stau într-adevr aşa, dr şi multe altele la
fel de imotante ; voi deschide calea - ir acest lucu îl consider
mai imoant către alcătuiea unei ştiine foe vste şi imoane,
ale crei premise initiale vor constitui lucrrile noastre de faă.
Spirite mai păunzătore dcât mine vor pătunde în zonele ei
mai îndepărtate.
Vom suctura tratatul nosu e trei pp. Î n prima vom trata
tot ceea ce se referă la mişcrea egală şi unifomă; în cea de-a
dua vom traa despe mişcea naurală accelerată, ir în cea de-a
treia mişcrea fortată sau uncrea.
Despe işcaea naturlă accelerată
Particulritătile mişcrii unifome au fost tratate în volumul
premergător, acum va trebui să luăm în consideratie mişcrea
accelerată. Trebuie c ăutată, înai nte de toate , o defi n i tie
corespunzătore comotamentului autentic al naturii. Penu că,
deşi se oate imagina rbitrr un orcre tip de mişcre şi se ot
lua în consideratie prcesele cre rezultă de aici (astfel au rcedat
de fapt descoeritorii spiralelor şi Conchoidelor, cre se nasc din
mişcri cre, desigur, nu se manifestă în natură, demonsrând
exceptional proprietătile acestora din premi se), am preferat aici,
deorece natura în mişcrea ei , şi anume la căderea copurilor
rele, mentine un anumit tip de acceleraie, să luăm în consideraie
proprietătile acestei mişcări , căci dei nitia noastră a mişcrii
accelerate, cre umeză a i dată, coincide tcmai cu esenta
mişcrii naturale accelerate.
Am ajuns la această convingere, în sfrşit, după o lungă
cugetre, deteminată mai ales de motivul că proprietătilor ce
vor i de demonstrat mai târziu le corespunde prcis şi le este
conuent acel lucu e cre exerimentele le relevă simurilor.
Şi, în sfârşit, în cercetrea mişcăii natural accelerate, observrea

obiceiurilor şi orgaizării natuii, în cadul tuturor celorlalte
civităp, ne-a condus orecum pşii; aceasta re obiceiul de a se
sevi e mijloele ajutătore cele mai la îndemână, cele mai simple
şi uşore. Penu că, după părerea mea, nimeni nu va crede că
înotul sau zoul se oate executa mai uşor şi mai simplu dcât o
fac eştii sau păsrile din instinctul lor natural. Dacă obsev dci
o piatră cre cade de la înălpme din strea de inertie şi suferă
ulerior creşteri noi de viteă, de ce să nu cred că astfel de creşteri
se erec în mdul cel mai simplu şi la îndemână? Dacă privim cu
atenpe, n-o să găsim nici o înmulpre, nici o creştere cre r i mai
simplă dcât cea cre se adaugă mereu în acelaşi fel . Ne vom
convinge uşor de acest lucu dacă luăm în consideratie corelapa
srânsă dintre timp şi mişcre; aşa cum, de exemplu, regulritatea
şi uniformitatea unei mişcări este definită şi percepută pri n
identitatea i ntervalelor de timp şi a segmentelor (penru dl o
mişcre este uniformă atunci când în ti mpi egali se prcurg
segmente egale), stfel, printr-o împătire la fel de uni fomă a
timpului, putem înregistra şi creşterile de viteză, generate într-un
md simplu; această mişcre o recunoaştem mental ca iind
unifomă şi accelerată constant, mereu în acelaşi mod, enu că i
se aaugă enu segmente orce timpi identici, ceşteri identice
de viteză. Dacă, dci, din primul moment în cre corpul părăseşte
sea de inepe şi încee să cdă i e releveză un număr orcre
de segmente de imp, atunci radul de viteză cre a fost atins în
pimul şi al doilea segment de timp va i de două ori mai mre
decât cel e cre copul l-a atins în primul segment. Gradul de
viteză însă, e cre acesta îl atinge în rei segmente de timp va i
de rei ori mai mre, în pau, de patu ori mai mre decât viteza
după primul segment de timp. Dacă deci, (enu a ne face mai
bine înteleşi) el şi-r continua mişcrea după radul sau energia
ietică a vieei dobândie în rimul sement de timp şi r păstrao
aoi unifom în acelşi rad, atunci această mişcre r i de două
ori mai înceată ca cea e cre r i dobârdit-o cu radul de viteză
82 Wemer Heisenerg
la cre ajunge în două segmente de timp; astfel nu pre a i absolut

delc în contradicie cu adevul, când admitem că intensitatea
vitezei s-r orienta după lunimea timpului. e aceea se oate
admite următorea deinitie a mişcii, e cre dorim s-o tratăm:
numim uniform sau constant accelerată o mişcre cre, plecând
din strea de inerţie, dobândeşte în timpi identici creşteri identice
de viteză.
Despe işcea de unce
Ziua a patra
Prprietătile mişcării uniforme, asemenea celei natural
accelerate de-a lungul unui plan înclinat orecre, le-am explicat
mai sus. Î n cele ce vor urma voi prezenta câteva fenomene
imortante şi demne de ştiut şi voi încerca să le sprijin cu dovezi
sigure - fenomene cre apr la un corp, atunci când acesta se lă
înr-o mişcre, compusă din două, şi anume din una uniformă şi
di n una natural accelerată. Aşa pre a i constituită mişcrea e
cre o numim mişcre de uncre; prducerea ei mi-o imainez
stfel :
Iau un corp cre este uncat desupra unui pl an orizontal
ără nici un obstacol ; din cele cre au fost explicate amănuntit în
altă prte, s-a stabilit că acea mişcre s-r etrece uniform şi
continuu în acest plan, dacă planul s-r exti nde nelimitat. Dacă
ni-l imaginăm însă limitat şi ridicat ! atunci corpul , pesupus a avea
o reutate, va ajunge Ia capătul pl anului, în timp ce în deplsrea
uifomă şi indesuctibilă de până acum se va adăuga cea tendintă
spre coorre, cre-i este proprie, datorită reutătii sale; stfel se
naşte o anumită mişcre cre este compusă dintr-una uniformă
orizontală şi una natural accelerată îndreptată în jos; e aceasta o
numesc mişcre de uncre. Câteva din proprietătile acesteia le
vom demonsra în continure . . .
(G. Galilei, Diloui i rumente matemaice despe doă
noi şiinfe, lorenta. 1 890- 1 905)
Imaginea naurii în izica contemoranA 83
Oe: e oee di G.G., Edizione nionale, d. de A. Favro şi

J. del Lungo, 20 voi. lorenta 1 80- 1 09; Oere ditate în lb. genă;
eipzig 1 892.
Siei dsre G.G.: A. Crii şi A. Favro, Biblioria Glleina,
Roma, 1 80; K. von Gebler, G.G. und dieoishe Cie, 2 voi ., 1 875-
1 877; E. Wohlwill, G. und sin Kmf fr die coem. he, 2 voi .,
1 09 şi 1 926; L. Ol schki, Galileo G. und seine eit; 1 927; E. J.
Dijkstrhuis, De Mhising vn het Weldbeld, Astrdm 1 950;
P. Aubnel, eeiesous la ie . . Ubin llet G., 1 929; F. Shewd
.
Taylor, G. d heFedom fhouht, ondon 1 938; A. Koyre, Etuds

Galilienns, 3 ciete, 1 939; A. Maier, Die iifer G.'s im 14Jhh.,
Roma 1 949; P. Natorp, G. ls hiloso1, in Philos. Monatsh., 1 882; E.
Casirer, "Wahrhei tsbegriff und Wahrhei tsprobl em bei G . ", i n
"Scientia" 1 937; A. Koyre, "G.und Plato", in ,,Jouma1 of Histoy of
Ids", voi. 4, 1 943.
Isaac Newton
(4.1.143- 313.1727)
Idei le metodice e cre le-m urmărit la G. Gal ilei au devenit
de acum un bun comun. Observra ştiintifică a naturii duce la mereu
noi descoperiri şi cuceriri, după ce în Angl ia R. Bacon ( 1 56 1 - 1 626)
accentuse deja importanta metodei empirice. Pentru a minti dor
câteva efecte practice ale noilor descoperiri : în 1 628 Willim Hrvey
( 1 578- 1 658) descoperă circuitul sangvin, în 1 600 William Gilbert
( 1 540- 1 603) tratează pentru întâia oară în scri eri le sale "De
magnete", fenomenel e magnetice; în 1 643, el ev ul lui Gal i l e i ,
Evangelista Torricelli ( 1 608- 1 647) inventează brometrul ; î n 1 662,
englezul Robert Boyle ( 1 627- 1 69 1 ) şi francezul Edme Mriotte
( 1 620- 1 684) descoperă legea presiunii atmosferice.
Fenomenul işcării corpurilor rămâne necunoscut în ceea ce
priveşte temei urile ultime, dr fortele pot fi determinate şi calculate
în legitatea şi în corelatiile lor.
Până acum, spiri tul umn a emis ipoteze din perspectiva ştiin
telor naturii, aprent fără a tine sema de datele naturale, în primul
rând în functie numai de logica matematică, pentru a le pune apoi la
ba observatiei . Acum s-a recunoscut că acestă inventre a ipote
zelor nu poate fi o creatie autrhică a spiritului uman din sine însuşi,
84 Wemer Heisenberg
căci trebuie să se desăşoare într-o corel atie strânsă cu observatia

naturii. Genial itatea omului de ştiin{ă în emiterea ipotezelor din acest
domeniu se arată tocmai prin faptul că în cadrul anumitor fenomene
ale naturi i el percepe corelati ile simple care pot fi transfonate în
notiuni generale matematice şi cre pot fi puse la baza intepretării
celorlalte fenomene ale naturii . Cercetătorul din domeniul ştiintelor
naturii trebuie deci să fi fost incitat prin fenomenele naturii înseşi să
emită ipotee cu aj utorul crora să aordee mai aoi observatiile şi
experientele sale.
Newton, a cui conceptie despre natură reprezintă un nou moment
dcisiv prin faptul că desprinde natura nu numai din corelatia divină
atotcuprinătore, ci şi din legătura strână e cre o întretine cu omul,
pre mai întâi pur empiric, pentru că refuă iotezele: cunoştintele sunt
dduse din fenomene şi generaliate prin inductii. R.Cots, ditorul
celei de-a 2-a editii ( 1 7 1 3) a ,,Principiilor matematice ale filosoiei
naturale" a lui Newton, ilustrează poate cel mai limpde conceptia
acestuia. El sustine că toti cei cre se ddică cercetării izicii r trebui
împtiti în trei clse. Unii aribuie numitor clse de lucruri proprietăti
seciice şi scunse, de cre r trebui să depindă mişcrile copurilor
individuale (aşa cum sustine filosoia scolstică). Ceilalti susin ă
materia universală r fi omogenă şi că functia diferită a copuilor
piculre r poveni din relatiile exem de simple şi uşor de rcunocut
ale elementelor cre le compun. Deorce îşi permit înă să ită o
orecre fomă şi mrime ncunoscută şi o pozitie şi mişcre ndeinită
a cestor. ei nu fc dcât să viseze: "Cei cre îşi sprij ină sculaiile
pe ioteze vor imagin. chir dacă ulterior vor prcda în md riguros
după legi mnice, o poveste, oate elegantă şi frumosă, dr totuşi o
ovste." Acstă metodă de cercetre nu conduce, dci, la consai
erfcte. În sfrşit Cots dscrie metda lui Newton sfel: ,i mne
încă un al treila tip de cercetători cre se recunosc a fi depii fizicii
experimentale. Aceştia vor să dducă cauzele tuturor lucrurilor din
principii cât mai simple şi cât mai putine, dor ă ei dmit a principiu
ceva ce încă nu s-a arătat prin fenomene. Ei prdă dci după metda
dublă, a nalitică şi a sintetică. Ei deduc, cu aj utorul nalizei, fotele
naturii şi legile lor simple din câteva fenomene selectate şi le prezintă
pe cele dintâi cu ajutorul sintezei a structurre a celorlalte fenomene.
Acst tip de cercetre este cel mai bun, şi r i den şi meitoriu ă fie
aplicat, după prerea vestitului nostru autor, înintea celorlalte . . . El a
Imagi nea natuii în izica contemorană 85
preentat, drpt exemplu vstit în favora lor, interpretrea sistemului

plnetr dedusă cu mult norc din lega gravitatiei. Faptul că forta
ravitatională este inrinscă tuturor copurilor, unii îl bnui seră, alţii îl
gndiseră; r el, primul şi singurul, a reuşit să rate existenta ei cu
ajutorul fenomenelor şi să-i clădă prin seculaţii o bă solidă." Se
subliniaă, deci, că cercetrea adevrată înseană să deduci natura
lucrurilor din aue cu adevărat existente şi să- i auti legile. ,Dr nu
trebuie să dducem acele legi din premise nesigure, ci trebuie să învăn
prin observatii şi expeienţe. Cel ce crede ă oate găsi principiile toriei
naturii şi legile lucrurilor, sprij inindu-se dor pe foţa spiritului său şi
lumina raţiunii sale, rebuie ie ă ită ă luma s-r i ncut dinr-o
necesitate, în acest cz el trebuind să lse legile enunţate să se deducă
din eşi necesitate; ie va trebui să fie de prere că, dacă ordina
naturii a luat fiinţă din voina Domnul ui, el , ca om nevrednic, r fi
cunoscut cre r i cel i bun lucu de cut. O iinA a natii ltol
i devaA se bl e fenoenle lucilor re ne duc e noi,
Jir i îmoiva voinei nosre, iire sfel de inipii, sfel îniit
l se eallin le în hip limde a mi bunăjudcată i domia
sueA a lei mi înfelete i ree iinfe."(Cots) .
Ponind de la fenomene şi prin generalira inductiei, Newton a
aj uns la descoperira impenetrabil ităţii, a mobilităţii, a forţei de
pngre a opilor, a legilor miii şi ravitaiei: forţa de avitaţie
există şi cţionă după legile e cre el le eite; el oneşte de la a
penu a explia mişrile copurilor cereşti ; el refuză proprietăţile
cune le opilor. Datoită fptului ă enunţă ostulatele re ei t
stabilira unor noţiuni a , au, fo, inerţie, spaţiu, timp şi
mire, Newton devine pimul sisaticin l ştiinţelor dene le
aii. În "Cuvntul înainte ăre cititor" l pimei diţii ( 1 687) din
,Pincipiile atematice ale ilosoiei naturale" se spune: ,Jnraga
diiculate a izicii consă, prent, în faptul ă din fenomenele mişcii
trebuie cerceate foţele naturii ir aoi, pin aceste forţe, trebuie
expliate celelalte fenomene. În acest cop folosesc toiile generale,
e snt ate în pia te şi înr-a doa n ta a reia, m explict,
a pliie a sto, sistmul plner. Aolo, din fenomenele cerului,
cu ajutul toelor donste tatic în pimele cărţi, se dduce
forţa de raviaţie, datorită reia opurile au tendina de a se apropia
de Sore şi de plnetele particulre. Din acşi forţă, mai apoi, tot cu
86 Wemer Heisenerg
aj utorul teoremelor matematice, se deduce mişcara planetelor, a

cometelor, a Lunii şi a mării .
Fie peisă dducera celorlalte fenomene le natuii î n acşi
nieră tot din principiile mateatice! Multe rgumente ă fac ă
bnuisc că aceste fenomene pot depinde de numite foţe. Datoită
acestora, particulele copului sunt împinse, din motive necunoscute,
fie unele împotriva celorlal te, alcătuindu-se stfel ca nişte copui
regulate, sau se retrag unele din faa celorlalte, evitndu-se reciprc.
Pnă acum izicienii au încercat în r ă explice natura pin aceste
forte ncunoscute; sper însă că principiile enunate aici vor face lumină
în pivina acestora sau a unui prdeu orct orecre."
Newton a crat o izică a culi, lărbirr şi ră minuni, re
se autoconservă şi cre odihneşte în sine, ără a fi aj uns pe calea
materialismului . El mentine credinta într-un Dunezeu personal ;
mcnismul natuii ste dor un mijlc pentru îndeplinira scopuilor
sale. Chir dă ,rele ocn" l rlitătii rne încă nedscopeit,
adevruile individuale se alcătuisc, pin orelaii le lor, în d reptat
într-un întreg. e aca expresia vstită a lui Newton: ,,Nu ştiu cum voi
apăra cndva în chii lumii; dr eu însumi îmi pr a i un copil cre se
joacă pe malul mrii, cre în timpul jcului geşte ici-colo o piară
i lucioă sau o scoică i frumoă dât de obicei, în timp ce
mrele ocean al devrului se întinde complet nedescoperit în faa
chilor mei.
Ctea a teia a
,Pincipilor matemaice le ilosoiei naturle"
Despe sisteml plnetr - Reli enu cercetea natii
Rela 1 . A nu admite mai multe cauze, enru explicrea
lucrurilor naturale, decât cele adevrate şi suficiente penu
explicrea iecui fenomen.
Fizicieii spun: naura nu face imic în zadr, şi în zadr sunt
cele ce se întâmplă prin multe şi ot i cute prin puţine. Naura
este în fond simplă şi nu abundă în cauze inutile ale lucurilor.
Rela 2. e aceea, în măsura în cre este osibil, trebuie
aribuite aceloraşi efecte aceleaşi cauze.
Imaginea naturii în izica contemoranA 87
Respratia oameilor şi animlelor, căderea pietrelor în Europa

şi America, lumina fcului din bucAtrie şi a Sorelui , relectrea
luminii e PAmânt şi planete.
Rela 3. Acele proprietAti ale corpurilor cre nu ot i nici
ampliicate, nici diminuate, şi cre le revin tuturor copurilor e
cre oti face exerimente trebuie considerate proprietAti ale
tuturor corpurilor.
Propri etAti l e corpuri lor devin c u noscute numai pri n
exeriente, şi de aceea trebuie considerate generale acelea cre
concoră în general cu exerienele, şi cre nu ot i nici micşorate,
nici anulate. Eident, nu putem ii d in venm , îmoiva cusli
exeienfelor, ise, ii să ne îndeăăm de nloia natuii,
deoece acesta obişnieşte d ie simplă i în concodnă cu
sine însăi. Întinderea copurilor se recunoaşte numai prin simtui
şi nu se ercee la toate; dr enu cA se întâlneşte la toate copurile
erceptibile, se admite la toate. Faptul cA mai multe copui sunt
solide îl lm prin exeriente. Duritatea întregului se naşte din
duritatea pplor, şi de aici deducem, e bunA dreptate, cA nu numai
pple ercepibile ale acestor copuri , ci şi cele nedivizibile ale
tuturor copurilor sunt dure. Faptul că toate copurile sunt ime
netrabile, nu-l deducem din rapune ci din exeriente. Copurile
e cre le avem în mâini ni se pre imenetrabile, şi de aici dedu
cem că imenetrabilitatea este o proprietate a tuturor copurilor.
Faptul că toate copurile sunt mobile, rimânând cu ajutoul unei
fote (e cre o numim foqă ravitaponală) în mişcre sau inepe,
îl deducem din faptul că am observat această proprietate la toate
copuile studiate. Îninderea, duritatea, imenetrabilitatea, mobi
litatea şi fota inepei întregului se nasc din aceleaşi proprietăti
ale pplor; de aici deducem că cele mai mici pticule ale copu
rilor sunt de semenea întinse, dure, imenetrabile, mobile şi în
zesrate cu fota ineqiei . În acesta constă baza întregii teorii a
ştiinelor naturii. În plus, învăfidin fenomene că pticulele cor
purilor cre se aing reciprc ot i seprate unele de altele. Fapul
că, prin calcul , aceste prticule r putea i divizate în altele mai
88 Wemer Heisenerg
ici , este cunoscut din matematică; dacă aceste pticule atât de

divizate ot i eprezentate pin foe ale naturii nu este sigur. Dcl,
însă, în uma unei exeriente r rezulta cl unele prticule nedivi
zate, prin ruerea unui cop dur şi solid, r suorta o divizre,
atunci , de aici, după acestă regulă, am deduce cl nu numai prti
cule divizate r i divizibile, ci cl şi cele nedivizate r putea i
divizate la ininit.
Dacă, în cel e din urmă, toate corpurile din apropierea
Pământului au o ravitaie în raort cu Plmântul, şi anume în
uncie de cntitatea matriei iecuia; şi dcă Luna e o ravitaie
în raort cu Plmântul în uncie de msa sa şi, invers, ma nosră
e o ravitatie în raort cu Luna; dacă, mai depte, s-a ecunoscut
prin exeriene şi observatii stronomice ei toate planetele au o
ravitatie unele în raort cu ltele, ir cometele au o ravitaie în
raort cu Sorele, atunci trebuie sl se aime, după această egul,
că toate copurile au o ravitaie reciprcă. Mai temeiică ese
demonstrati a pri vind gravitati a general ă decât cea privind
impenetrabilitatea copurilor, unde, privind-o e cea din urml, nu
dispunem de vreo exerienll sau observatie a copurilor cereşi.
Eu nu sustin însă ei ravitati� r afecta în esenllcopurile. in
follcracteristică înteleg acea forlla inertiei cre este constantă,
în timp ce forta ravitationll scade odată cu distanta fall de
Pământ.
Regula 4. În izica experimentlă, teoremele deduse din
fenomene prin inductie rebuie considerate - în cz cl nu există
premise contrre - ie exacte, ie forte apropiate de adevr, pânl
ce apr alte fenomene prin cre ele ie capltl o preciie mai mre,
ie suferă exceptii.
Acest lucu trebuie sl se întâmple enu ca prin ioteze
rumentul inductiei să nu ie anulat.
(Isaac Newton, Philosphiae naturlis pincipia mahemica,
ed. de J. Wolfers, Berlin 1 872, ctea a III-a, p. 380).
Ctea a teia a
,Pinipiilor matemaice le losoiei naturle"
Ptea a cincea: Despe conete
Acestea le-am avut de spus despre Dumnezeu , cercetrea
oerelor acestuia iind srcina ştiintei despre natură.
Până acum am explicat fenomenele corpurilor cereşti şi
mişcri ie mii prin foa ravitatională, dr n-am indicat nicicum
cauzele acestei din urmă. Această fllprovine de la o cauză cre
ajunge până în cenul Sorelui şi al planetelcr, ără a pierde ceva
din eicienta ei. Ea nu ctioneză în functie de suprafata acelor
picule asupra crora acioneză (precum cauzele mecanice), ci
în funcie e raoul caniătii materiei solide, ir efectul ei se
propagă în toate directiile până la distante enorme, sczând mereu
în raort dublu fată de cele din urmă. Gravitatia fată de Sore este
compusă din ravitatia fată de iecre din prticulele ei , ir ea
scade odată cu distnta fată de Sore exact în raport dublu al
distantelor, şi acest lucu se întâmplă până la orbita lui Satun, aşa
cum o dovedeşte stabilitatea afeliilor planetre ; ea se întinde mai
deprte până la afeliile extene ale cometelor, dacă aceste afelii
sunt în repaos.
N-am ajuns până acolo încât să ot deduce din fenomene
moivul acestor proprietăti ale ravitatiei , ir ipoteze nu inventez.
Tot ce nu se deduce din fenomene este o ipoteză, ir iotezele, ie
ele metaizice sau izice, mecanice sau cele ale proprietătilor
ascunse, nu ot i preluate în izica experi mentală. Î n cadrul
esteia, teoremele sunt deduse din fenomene şi generalizate prin
inductii. Î n acest fel am cut cunoştintă cu imenetrabilitatea,
mobilitatea, impul sul copurilor, legile cineticii şi ale ravitatiei.
Este suicient că există gravitatie, că ea actioneză după legile
rezentate de noi, iind în stre să explice toate mişcrile copurilor
cereşi şi ale mrii.
r rebui să ie aici lcul să adăugăm ceva despre substanta
imaterială, cre străbate toate copurile solide şi le este ininsecă.
90 Wener Heisenberg
in forta şi actiunea acestei substante imateri ale, particulele

corpurilor se atrag altenativ la cele mai mici distante şi se alipesc
unul de celălalt dacă se ating. rin ele, copuile electrice acponează
la cele mai mari distante, atât pentu a atrage cele mai apropiate
pticule, cât şi penu a le respinge. Cu ajutorul -acestei esente
imateri ale lumina este emisă, relectată, difractată, refractată,
înclzind copurile. Toate simurile sunt excita�, ir membrele
aimalelor sunt actionate după dorintă, prin vibratiile acesteia,
cre se peretuează de la organele exene ale simurilor cu ajutorul
irelor solide ale nervilor până la creier şi de aici pnă la muşchi.
Dr aceste lucruri nu se pot explica în câteva cuvinte, şi nu există
încă un numr suicient de experiente pentru a putea determina şi
demonstra exact legile după cre actionează această substantă
imaterială general ă.
(lsaac Newton, Pilosophiae naturlis pincipia mahemaica,
ed. de J.Wolfers, B erlin, 1 872, cartea a ll- a, p.5 1 1 . )
Oere: Philosohiae natralis inipia mahemaica, 1 687, gem.

1 8 72 şi 1 932; Opis, 1 704, gem. în Ostwlds Klassik d. Naturw. Nr.
96/97 ; Aihmetica uni versalis , 1 70 7 ; Analysis , 1 7 1 1 ; Opuscula
mahemaica, hilosohica et hiloloica, d. de J. Castillioneus, voi.
1 - 3 , Lausnne 1 744. Gsamtausgabe 1 779- 1 785 (5 voi., ed. Smuel
Horsley .
Sciei dspre l. .: G. J. Gray, Bibiorahy of he Works of .,
Ed a 11-a. 1 90 7 ; F. Rosenberger, J. . und seine hysikalischen
inipien ( 1 895); F. Dessauer, Welfahtdrrkennis. ben u. Wrk
1N., 1 945; H. G. Steinnmn, Uber den EilJJN�s af die rkenntis
heoie seiner eit, 1 9 1 3 ; K. Popp, Jakob Bohme und IN. , 1935.
II. APARIŢIA CONCEPŢIEI MECANICISTE
ŞI MATERIALISTE DESPRE LUME
1. Aplicarea metodei mecanicii newtoniene la

alte domenii (optica)
Christian Huygens
(14.4.1629 - 8.6.1695)
Metoda mecnicii newtoniene a fost aplicată la domenii tot i
vas te ale naturii . S-a încercat evidenţierea particularităţilor din
evenimentele naturii şi stabilirea ,Jegităţilor" acestora. Astfel, în prefaţa
la "Tratatul despre lumină" al lui Huygens ( 1 690) se spune: "Se vor
gsi (în această lucrre) dovezi de felul celor cre nu oferă o certitudine
atât de mre ca cele din geometrie şi cre diferă chir forte mult de
acestea, pentru că aici principiile se adeveresc prin concluziile cre se
trag, în timp ce gometrii îşi demonstrază teoremele din principii sigure
şi inatacabile: natura obiectelor tratate deterină aceasta. Astfel, este
de asemenea posibil să aj ungi până la un grad de probabilitate, cre de
multe ori rezistă în faţa unei dovezi riguroase. Acesta este cazul atunci
când conluile cre s-au rs adiând acste pinipii sunt înr-un
acord absolut cu fenomenele e ce le cunoşi din exeienă; mai ales
când numărul acestora este mre şi mai ales atunci când îţi imaginezi şi
prevezi noi fenomene, cre rezultă din premisa enunţată, şi constaţi că
rezultatul corespunde şteptărilor tale. Dacă în cazul obiectelor pe cre
m de gând să le tratez toate aceste dovezi de probabilitate concordă,
şa cum cred că într-adevăr se întâmplă, atunci acest lucru trebuie să
ofe n re să sucsl dului eu de crcetre, şi nu pra este
osibil a luurile ă nu e comorte proximativ aşa cum le prezint eu."
Lumina este intrpretată deci de Ch. Huygens ca işcre a unei
substnţe, efectele ei fiind reduse la cauze mecnice.
Să nticipm că Huygens atunci cnd vorbeşte de ilosoie, înţelege
acest cuvânt în semniicaţia lui originră ca dragoste faţă de ştiinţă. Ca
exemplu pentru faptul că mecnica newtonină se aplică la tot i multe
fenomene ale naturii prezentăm în cele ce umeză un capitol din
"Tratatul despre luină" al lui Huygens.
92 Wemer Heisenerg
,Despe popagea eciiie a relo''

emonstratiile din optică se bzeză, ca în toate şiintele în
cre geometria este aplicată materiei , pe adevăruri cre sunt
derivate din exeriente; ca de exemplu faptul ei rzele de lumină ·
se propagă reciliiu, ei unhiurile de relexie şi incidenll sunt

egale şi ei la reractie rza este refractai după regula sinusurilor,
regulă cre este de acum înainte forte cunoscută, neiind mai
putin sigură decât cele premergătore.
Majoritatea celor cre au scris despre diversele segmente ale
opti cii s-au multuit cu aniciprea acestor adevuri. Câtiva mai
avizi de cunoaştere au năzuit si descoere originea şi cauele
acesteia, deorece le-au obsevat ca efecte ale naturii, dene de a
i admirate. Însă, deorece prerile enuntate în acest sens erau
pounde, dr nu de natură si nu solicite explicatii ce si-i saisfcă
mai bine e cei mai capabili, doresc si expun aici ce-am gândit
despre această materie, entu a contribui , după puterile mele, la
cliicrea acestui segment l şiinelor naturii cre, nu ri moiv,
este considerat unul dintre cele mai diicile. Recunosc ei le atoez
multe multumiri celor cre au fost priii cre au început si upă
ezna sranie în cre erau înveşmântate aceste lucruri şi cre au
rezit serana ei ele ot i limeite prin rgumente inteliibile.
Pe de altă prte însă, sunt totodată uimit ei adeseori au fost
considerate valabile concluzii prea putin convingătore, ei ele au
trecut drept sigure şi demonstrate; atâta vreme cât, după ştiinta
mea, imeni n-a explicat acceptabil ici măcr primele şi cele mai
imotante fenomene ale lumiii, şi anume de ce esa e propagă
dor rectiliniu şi de ce rzele de luină, cre vin spre noi din
nenumărate directii se încrucişeză ri a se singheri reciprc în
vreun fel.
e aceea voi încerca în această crte si ofer rgumente mai
clre şi mai plauzibile, conform principiilor acceptate de ilosoia
actuală, mai întâi entu principiile lumiii propagate reciliniu,
mai aoi enu cea refractai la întâlnirea cu alte copi. Mai
aoi voi explica fenomenele rzelor cre suferă o şa-numită
refrctie la trecerea prin felurite copuri transprente ; totdată voi

trata şi efectele eracpei în aer datorită diferitelor stri de densitate
ale atmosferei.
n continue voi cerceta cauza refrcpei ciudate a unui anuit
cristal ce este adus din Islanda. În ultimul rând voi rata despre
diferitele forme ale copurilor transprente şi relectorizante, prin
cre razele sunt înmănunchi ate într-un punct sau deviate în
nenumrate mdalităp. Se va constata cu câtă uşuinţă se ot găsi,
după noua noastră teorie, nu numai elipse, hierbole şi alte cure,
e cre esctes le-a imainat cu acuitate entu acest efect, ci
în plus şi cele cre trebuie să alcătuiscă una din suprfetele sticlei ,
dacă cealaltă suprafaţă este sferică, plană sau într-o coniuratie
orecre.
Nu se va putea pune la îndoială că lumina constă dintr-o
mişcre a unei anumite materii. Căci dacă se ia în consideraţi e
prducerea ei , se ală că aici e Pământ aceasta este podusă în
principal de fc şi de lacră cre contin ără îndoilă copuri ce
se al ă într-o mişcare rapidă, deoarece di zol vă şi topesc o
multitudine de alte copuri extrem de solide; sau dacă luăm în
considerape efectele ei, se va vedea că luina fcalizată prin
oglinzi concave, de exemplu, re puteea de a încălzi ca fcul,
adică de a sepra pătile copurilor; acest lucu sugerează desigur
o işce, cel puin în ilosoia eală, în cre cauza tuturor efectelor
naturale este redusă la cauze mecanice. După preea mea acest
lucu trebuie lcut sau trebuie renuntat complet la orice serantă
de a pricee vreodată ceva în izică.
eorece în confoitate cu această ilosoie se consideră ca
iind un lucu cert faptul că simţul vzului este excitat numai prin
impresia unei anumite mişci a unei substante cre acponeză
supra nervilor din adâncul chiului , atunci acest lucu este un lt
motiv în favorea opiniei că lumina constă dintr-o mişcare a
materiei , existentă între noi şi copul luminos . Dacă se tine seama
şi se măsoră viteza extraordinră cu cre lumina se propagă în
toate directiile şi cre atunci când provine din diferite surse , chir
94 Wemer Heisenerg
opuse, îşi întrepăunde rzele fără a se stingheri, se va înelege

foarte bine că atunci când vedem un obiect luminos, acest lucu
nu poate avea lc prin transferul unei materii cre ajunge de la
acest obiect până la noi aşa cum un proiectil sau o săgeată străbate
aeru l ; pentru că acest l ucu contrazice prea mult cele două
proprietăti ale lumi nii, dr mai ales cea din urmă. Ea trebuie să se
propage deci în alt fel; în ceastă privintă tcmai cunoştinele e
cre le avem despre propagrea sunetului în aer r putea să ne
ajute să o întelegem.
Ştim că prin intemediul aeului, ce este un cop invizibil şi
nepalpabil, sunetul se propagă e înreaga rază a lcului unde a
fost prdus, prinr-o mişcre cre rece succesiv de la o particulă
de aer la cealaltă, şi că trebuie să se formee, deorece propagrea
acestei mişcri re lc în toate directiile la fel de reede, un fel de
suprafee sferice cre se lrgesc din ce în e mai mult, atingând în
inal urechea noastră. Fră îndoială că şi lumi na ajunge de la
corpurile luminoase până la noi prinr-o anumită işcre, cre se
comunică materiei ce se lă intepusă; căci am văzut dej a că acest
lucru nu se oate întâmpla prin dirijrea unui cop cre ajunge, de
exemplu, de acolo aici. Dacă însă, aşa cum vom analiza imediat,
lumina necesită timp enu a srăbate această cale, atunci rezultă
de aici că cestă mişcre comunicată materiei este una succesivă
şi se propagă la fel ca şi cea a sunetului în suprafete sferice sau
unde; le numesc unde datorită semănrii cu cele e cre le vezi
fomându-se în apă la uncrea unei pietre, enu că acestea
permi t observrea propagării pri n cercuri concentrice, tot
succesive, cre izvorsc însă dintr-o altă cauză şi se formeazi
dor înr-o suprafati plană."
(Christian Huygens, Trite de la Juiee, ( 1 690), ed. de E.

ommel , ed. a treia, p.9, în Ostwalds .ls siker r. 20, Leipzig,
1 9 1 3.)
Oee: Ous comlets, d. Sciete Hollndaise des Sciences,

22 voi . , 1 8 88- 1 950; Traite de la Jumiere ( 1 690) ; Horologium
osi/Jatoium (Die Pendeluhr, 1 673), mbele în germ. în Ostwalds
lssiker r .20 şi r. 1 92 ( 1 9 1 3); Cosmohoros Hielkunde), 1 698;
Abhndlungen i. d. Usahe der SJ were, germ. de R. Mewes, 1 893.
Siei dsre Ch. H.: J. Bosscha, Ch . H., gem. 1 895; Ph. enrd,
Grosse NatfosJer, 1 929; A. B . Bele, Ch . Hnd he Dev/opent of
Siene, 1 948; E. J. Dijksterhuis, Ch. H., Hrlem 1 95 1 .
2. Apariţia concepţiei mecaniciste şi

materialiste dspre lme
Odaă cu noua înlorire a şiinţelor naturii în scolul al XII- la
iau naştere scietă{ile ştiinţiice (Academie Frn�aise la Pris 1 635,
Royal Sciety la ondra 1 663). În legătură cu rezultatele cercetrii
întreprinse de ştiinţele naturii încep să apră acum şi noi curente
ilosoice. Nu este însă tema nostră să ne ocupm de acesta. Atragem
atentia dor supra a trei ilosoi: Piere Gssendi ( 1 592- 1 655), Robert
Boyle ( 1 627- 1 69 1 ) şi Rene Descrtes ( 1 596- 1 650) . În perioada de
înlorire a gndii meniciste gndira lor se va mnifesta metaizic.
Gssendi, iniţial dscăl de retorică şi profesor de filosofie, preda
atematici le la Pris. Atomismul lui Epicur i s-a prut adecvat pentru a
oferi o explica{ie aul-menicisă a fenomenelor natuii . Chir dacă
mateia oate i diviaă din punct de vdere matematic la ininit, prctic
tot aj ungi în inal la tomi indivizibili, e au duritate şi imenerabi
litate. Toate fenomenele, pitia dr şi dispritia lor se bă e
legătura şi desfacera acestor atomi cre au o înclinatie imnentă spre
mişre. E imont însă ă ne aducem inte ă Gssendi rduce
ordina atomisă la Dumneeu.
Şi engleul Rot Boyle ( 1 627- 1 69 1 ) a fost atrs, datorită lui
Gssendi, ctre intepretra atomistă a naturii. xistă dor o materie
unică, extinsă, impenetrabilă, divizibilă; pri n işcre iau fiinţă cele
mai ici copuri de o numită mărime, fomă şi pozitie, copuri ce se
unesc în copuri compuse. Caua işcării este şi la Boyle Dunezeu.
În al său "Chymista scepticus" ( 1 668) se spune: dacă conferim
paticulelor din cre se compune iecre element o numită mrime şi
96 Wemer Heisenerg
fomă, atunci se oate ia destul de lesne că stfel de pticule atât

de diferit configurate ot i mestecate în raorturi atât de diferite şi
legate în mliăti atât de vriate încât e oate alătui din ele un nur
proae incrdibil de copuri solide diferite, îndoebi datoriă faptului
ă pticulele unui elent at ot fo, prin simpla legătură dinte
ele, mici mse cre diferă în ea ce priveşte mrima şi foma de
particulele din cre se compun."
Pentru Rene Descrtes ( 1 596- 1 650) matematica devine calea
cercetrii adevrului . Ponind e la un dualim psihofiic, adică de la
diferena dintre o subsntă gnditore şi una extinsă, el a încercat cel
dintâi ă dezvolte o mecnică nu dor a cerului, ci şi a suletului, a
naturii norgnice precum şi celei orgnice: iziologia a şi stronomia
sunt considerate de el iinJe r cie. Natura nu oate i expliată
decât prin acesta, ir legile lor sunt identice cu cele ale mecnicii.
Deja la el se resimte inluenta crescndă a ştiintelor naturii, ale cror
rezultate de cercetre îi ervesc a o conire a principiilor conceptiei
lui ilosoice despre lume. Îndenul de a trage concluzii ilosoice din
cuceriri le ştiintelor naturii se fe in ce în ce i mult smtit: se enunJ
la mdsia in e leilor natii li s-a cunoscut vlabiitata dor
în cdl roblemaiii rscive i enu fre sict deliitate.
Gndira mnicistă oferă stfel imoldul către o conceptie despre
lume materiali stă, cre se impune treptat şi se afimă e deplin în
iluinism. În Anglia a este repeentată de John cke ( 1 632- 1 704) .
Ilinismul ncez, al i statut funnl a fost fomulat în vestita
,,Enciclodie a ştiintelor, artelor şi meeriilor" ( 1 75 1 ), îşi gseşte
exsia n Vole i d'imt. n nl - t în nne -
n ,,Introducere la Enciclopedie"( 1 7 5 1 ) devine clr că atitudina
preauă a crceătoilor "clsici" din domeniul ştiinelor ntii, cre
au liiat oncvent doeniul de valbilitate al enunuilor sciice
observaiilor lor, a disprut. Acm se înrcă i derabă deivra
tuturor cunoştintelor din erceptiile enzoiale ale omului. Din ştiintele
natuii ia naştere dci o ilosie Oie, în sine niil. Câteva idei
ale altor autori ateialişti va fe lmde să evolutie.
Jean Lerond D' lemert
(16.1.1717-29.10.173)
Materia şi mişcra sunt preiele saticii şi menicii. ste o
mndrie ă oti fce referire Ia faptul ă legile echilibului şi i�ării
sunt într-adevr obsrvate la copile cre ne înonjor, având ti
de aceea o valabilitate necesră. Se renuntă de acum la orice explicatie

metafi zică, aşa cum arat ă D' A l embert în prefata la "Trai te de
dynique" (Pris 17 43), spunând: ,,Din toate aceste cugetri rezultă
că legile staticii şi mcnicii, cre sunt dezbătute în acestă crte, sunt
acela cre rezultă din exi stenta materiei şi a mi şcri i . Experienta însă
ne în vată că aceste legi pot i într-adevăr observate la corpurile cre ne
înconjoră. egile echilibrului şi ale işcri i, aşa cum observatia ne
ermite să le cunoaştem, au deci o vlabilitate ncesră. Un metizicin
s-r dclra poate satisăcut cu demonstratia, spunând că totul stă în
întelepciunea creatoului şi simplitatea punctelor sale de vedere de a nu
emite alte legi ale echilibrului şi ale mi şcării decât cele cre rezultă din
existenta corpurilor înseşi şi din impenetrabilitata lor reciprcă; noi
înă m consideat ă rbie si ne abinem de la ast fel de raionent,
dorece el pre să ne conducă către un principiu vag; natura fiintei
supreme ne este mult rea scunsi pentru a putea cunoaşte ce nume
concordă cu principiile întelepciunii sale şi ce nu; putem bnui efectele
acestei întelepciuni în cdul observrii legilor naturi i, atunci când
rationmentele matematice ne ermit să rcunoaştem simplitata cestor
legi şi când experi enta ne confirmă deschiderea şi domeniul de
vlabilitate ale acestora."
Imaginea materiali stă a lumii, bată e legile matematicii, a aj uns
acum la maturi tate: natura se configureă într- un sistem de işci ,
energii şi mării msurabile .
.Intducee la Enciclodie", 1 751
Toate cunoştintele nosre neijlcite ot i reduse la erceptii
senzoiale; de aici rezultă că experientele senzoriale sunt cele
cărora le datorăm toate reprezentările. La acest studiu asupra .
naturii, e jumătate forat, e jumătate efectuat în joacă, constatăm
foate multe proprietăti ale lucuilor, cre însă se întrepăund de
obicei în acelaşi obiect în aşa măsură încât iecre dintre ele rebuie
luat seprat pentru o cercetare prticulră temeinică. Această
activitate spirituală ne face să descoperim curând propietăti cre
pr a i comune tuturor iintelor, ca de exemplu capacitatea de
depl asre şi de repaus, precum şi proprietatea de a pepetua
işcrea, din cre izvorăsc cele mai esentiale transformări e cre
le putem observa în natură. O cercetre a proprietătilor acestora
98 Wener Heisenerg
din um!, efectuat! cu ajutoul simturilor noastre, ne va emite

în curând s! descoerim alta, de cre depind celellte: densitatea,
adie! acea calitate confom c!reia un corp îl exclude e cel!lalt
dintr-un lc, e cre-I cup! el însuşi, astfel încât dou! copuri
plasate fote aproae nu ot cupa nicidată un spatiu mai mic
decât dou! copuri seprate.
Această proprietate a densit!tii este în principal cea cre ne
eite s! distingem copurilor de acele p!ti ale spatiului ininit
în ce i le imain!m şezate; cel putin şa judecă simturile noas
tre; şi dacă ne-r înşela în privinta acestui lucu, atunci erorea r
avea un cracter atât de metizic încât existenta şi autoconserva
rea noastră n-r trebui să se team! de el ; am recădea emanent în
aceast! erore, r! s! vrem, pur şi simplu prin maniera obişnuită
de a vedea lucurile.
Totul ne îndumă să pivim spatiul drept lcul rel sau posibil
al corpurilor; enu că în fapt ajungem la reprezentrea cea mai
limede e cre putem s-o avem despe işcre abia cu ajutorul
acelor p!ti ale spatiului considerate enetrabile sau nemişcate.
Suntem deci orecum obligati în md natural s! diferentiem cel
putin mental dou! tipuri de întindere, una iind imenetrabilă,
ceal altă redând corpurilor lcul . Î nsă enu că densitatea este
relativă, deci o poprietate despre ce ne putem face o reprezentre
prin comprarea a două copuri, ne obişnuim destul de reede să
admitem o proprietate diferită fată de întindere şi s-o considerăm
e una indeendent de cealaltă, deşi densitatea ti ne de premisa
necesr! a reprezentii noasre despre mateie.
rin aceast! nou! manier! de a privi lucrurile noi vedem
copurile dor ca o prte a spatiului cu o anumit! fomă şi întindere.
etinem astfel cel mai general şi abstract punct de vedere prin
cre le putem observa, enu că un spatiu întins în cre n-am
putea cunoaşte p!rti dej a fomate n-r i nimic altceva decât un
tablou îndepărtat şi neclr, în cre totul s-r estompa în nimic,
enu el n-am putea diferentia nimic. Culorea şi forma, pro
pietătile permanente ale corpului , chir dacă mereu mdi icabilc
Imaginea naturii în izica contemporan! 99
servesc bunlorl la desprinderea de fundal, ba mai mult, una din

doul este dej a suicient!. Î n cazul unei considerm cât se oate de
teoretice a corpurilor preferlm de aceea foma în lcul culorii, e
de o pte enru el ne este mai la îndemânl datoritl capacitltii
de sesizre a simtului vlzului şi a celui tactil , ir e de altl pte
enu el foma unui cop este mai uşor imaginabil! frl culore
decât culorea d foml; în cele din uml, şi enu el foma
ermite o mai uşoră şi uivcă ixre a elementelor spatiului .
Astfel ajungem sl determinăm proprietătile întinderii pur şi
simplu dinspre fomă. Şi aceasta este chestiunea geomeiei, cre
enu simpliicrea srcinii ei consideră mai întâi spatiul limitat
unidimensional , aoi ia în consideratie două dimensiui, entu
ca în inal să ia în considerre toate rei dimensiunile cre constituie
esenta unui corp i nteligi bi l , deci a unui element spati al ,
deteinabil în oricre privintă în limite conceptule.
Î n acest fel , spiritul nosu dezbracă succesiv materi a de toate
proprietătile vizibile, prin absractii, enu a cuprinde cu pivirea
de fapt dor umbra ei . De la bun început vom recunoaşte el
descoeririle obtinute în cursul cercetăilor noastre vor avea
întotdeauna un folos semniicativ, atunci când nu este necesr sl
lulm în consideratie densitatea copurilor, de exemplu atunci când
ese vorba de studiul mişcmi lor, în ce ele sunt privite ca elemente
ale spatiului, orgaizate, dinaice şi deprtate unele de altele.
Acestă cercetre a spatiului conigurat ne eein! să facem
un mre numr de combi naii, enu a cror simpliicre este
necesară i nventarea unui mij loc orecare . Pentru că aceste
combinatii constau în principal în calculul şi în raotrea prtilor
i ndividuale, în functie de cre gândim copurile geometrice
compuse, aceastl cercetre ne conduce derabă spre ritmeticl
sau spre ştiinta numerelor, cre nu este imic altceva decât rta de
a glsi, e dumul cel mai scurt, fomula enu o singură şi ultimă
ecuatie, cre rezultă din comprrea mi multor fomule. Difeitele
eli enu comprrea cestor relatii redau apoi regulile pticulre
le itmeticii.
1 00 Wemer Heisenerg
Meditând în continure la aceste reguli, cu reu ne vor scăpa

unele pincipii sau cracteistici generale ale relatiilor cu ajutoul
cărora, dacă le exprimăm înr-o formulă generală, putem detemina
diferitele lor osibilităti combinatoii. Reduse la fmule generale,
rezultatele acestor combinatii sunt într-adevr doar clcule
ritmetice sicte, peentate în ecuatia cea mai simplă şi mi scută,
e cre le emite în genere cracteul lor uiversal. Ştiinţa sau
ta de a prezenta relatiile în acest fel otă numele de algebră.
eşi nu este osibil ici un calcul ră cifre şi nu este măsurabilă
· nici o mărime ră întindere (căci ră spatiu nu putem măsura
timpul cu exactitate), totuşi printr-o abstractizare continuă a
reprezentărilor nostre ajungem la comonenta fundamentală a
matematicii şi a tutuor ştiinţelor naii, şi anume la toria generală
a mărimilor. Ea fomează bza tuturor descoeriilor cre sunt
osibile în legătură cu cantitatea, adică în legătură cu toate cre se
ot mări sau micşora.
e aceea îi redăm spatiului conigurat, după ce i-am epuizat
orecum proprietătile sale prin cercetări matematice, mai întâi
densitatea cre determi nă fiinta s a coporlă şi care, dintre
proprietătile sale constatabile, este ultima e cre i-am susrs-o.
Această nouă manieră de a privi lucurile arage după sine în md
necesr o constatre a iluentrii reciprce a copurilor, enu
că acestea actioneză unul supra altuia dor prin imenerabili
tatea lor. Ponind de la acest fapt se deduc legile ecilibului şi le
mişcării, care constituie obiectul mecanicii. Ne exti ndem
eetrile cir şi supra mişcii copurilor cre-şi obpn impulsul
de la foe necunoscute sau cauze ale işcrii, atunci când legea
de care ascultă aceste forte se presupune sau trebuie să ie
presupusă ca iind cunoscută.
Un folos la fel de mre i-l oferă cunoştinele matematice în
cercetrea corpurilor ce ne înconjoră aici e Pământ. Toate
poprietătile observate la aeste copuri pezintă coelatii mai mult
sau mai putin surizătore. e obiei cunoaşteea sau etecea
acestor relaţii este ultimul obiectiv spre cre putem înainta, el
Imaginea naturii în izica contemporană 1O1
trebuind de aceea să ie şi singuul obiectiv. Deci nu e supozitii

nedemonsrate sau rbitrre ne bazăm seranta că vom cunoaşte
natura, ci e un studiu ale fenomenelor, gândit până la ultimele
consecinte, pe comparatii e cre le facem cu acestea, e arta de a
reduce după osibilităti un mre număr din acestea la unul singur,
admitând în inal această sinură proprietate ca origine a tuturor.
Cu cât principiile unei ştiinte sunt mai limitate numeric, cu atât
domeniul de valabilitate l acestora devine într-adevăr mai mre,
enu că atâta vreme cât obiectul unei ştiinte este în mod necesr
limitat, teoriile fundamentale referitore la acesta rebuie să ie la
un numr mai mic cu atât mi productive.
Dor algebra, geometria şi mecanica, deci ramuile cre se
cupă de calculul mărimilor şi al proprietătilor spatiale generale
pot i în fond recunoscute ca iind conirmate şi demonstrate."
(D'Alembert: Intducion a l'Encyloedie, 1751, ed. de E.
Kohler, Hamburg 1955, Felix Meiner, p.15,33-41.)
Oere: Trait e de dnmique (1743); Trait e de l'equili bre et du

mouvement ds luids (1744); Relexions sur la cause generale ds
vents (1744). Dis cors peli inaire (Ei nleitung zur Enyklopădie von
1751, gem. de E. Hirschberg 1912 şi de E. Kohler, Hmburg 1955);
Melngs de litt erature, d'histoire et de llosolie (1752); leents
de musique h eo ique et raique (1752); Rherhs sur di fferents
oints imortants du syst eme du mon de (1754); ssai sur ls eeents
de liloso lie ( 1759).
Sciei dsreJ. L. D'A.: D. Diderot, Le reve D'A/embet (1769),

prima editie tiprită 1830); J. Bertrnd, D'A/embet. (Pris 1889); E.
Cssirer, Die Philoso lie der Alung, 1932; M. Muller, ssai sur
la liloso lie de J. D'Alembet, 1926.
Julien Ofray de La Mettrie

(25.12.179- 11.11.1751)
"Oml maşină"
Natura mişcmi ne este la fel de necunoscută ca şi cea a
materiei. La fel de mult ne lipseşte un mijlc de întelegere a naşterii
işcmi în materie, admitând că nu se doreşte reînvierea, prin
autoul ,jstoriei suletului", a vechii şi neinteligibilei teorii despre
"fomele substantiale". Asupra faptului că nu ştiu cum anume
materia inetă şi simplă devine cea activă şi compusă a organelor,
asupra acestui fapt, deci, sunt la fel de uşor de consolat ca şi asupra
faptului că nu ot privi direct Sorele ră o sticlă roşie. În aceeaşi
stare de fericire mă lu şi fată de alte inuni neîntelese ale naturii,
şi mă refer aici la prducerea senzatiei şi a gândului într-o iintă
cre cândva se înfătişa privirii noastre limitate dor ca un gunoi.
Dacă se adite faptul că materia organizată este înzestrată
cu un principiu de mişcre, cre dor el o diferentiază de cea
neorganizată (şi cine nu r accepta acest lucu în cazul unor astfel
de observatii de necontestat?) şi că la animale totul depinde de
diferentierile acestei organizări, lucu e cre l-am demonsrat mai
mult decât suicient, atunci acestea sunt de-ajuns enu a descoe ri
enigma substantelor şi cea a omului. Se vede că există de fapt
dor o suhsta ntă în lume şi că omul este expresi a ei e rfectă . În
compratie cu maimuta şi cu cele mai intel igente animale el este
ceea ce este oroloiul planetr al lui Huygens în comparatie cu
ceasul regel ui Julianus. Dacă am avea nevoie de m a i multe
instrumente, mai multe rotite şi mai multe arcuri pentru a arăta
m i şca rea planetelor decâ� enu a arăta orele şi a le repeta, dacă
Vaucanson ar i fst obligat să aibă mai multă îndemfmare artistid
pentru a rL·aliza lucrrea ce-l rep rezin tă pc cântăreţul cu flautul
Jcc'tt pL·ntru a realiza o rată. el ar i fost nevoit să investească şi
m;ti tnult:, attă enu a crea un vor b ito r ; o astfel Je ma�ină nu
" ''
trl'i '"''· · pn, i t;i ca iind imosibilă, mai ales câ n J L� \'Orha de mâinile
Util li ' '' "·' 1 'r• •meteu.
Imaginea natuii în izica contemorană 1 03
Era la fel de necesr ca natura si folosească mai multă ti şi

tehnică enu a realiza şi înreine o maşină cre timp de un secol
si prezinte toate mişcile inimii şi ale spiritului; cici chir daci
nu se pot număra orele cu ajutoul pulsului, acesta este totuşi un
indicator enu cildura şi inensitatea ce spun ceva despre natura
suletului. Cu sigurani nu mi înşel: corpul uman este un ooloiu,
dr unul uimitor, realizat cu atâta ti şi dibăcie, încât atunci când
secundrul se opreşte, minutrul îşi continuă mersul, la fel şi
mecanismul sfetului de ces şi toate celelalte îşi continuă mişcea,
atunci când primele au uginit sau sunt sricate, înreupându-şi
mersul. Constituie un fapt ei obturrea unor vase de sânge nu este
suicientă enu a disruge sau a înreue baza tuturor mişcilor,
ce se li în inimă ca în ptea de anrenre a mşiii; imorivă,
lichidele al cror volum este diminuat au de ăcut un rum mai
scurt şi-1 prcurg cu atât mai rapid; în plus ele sunt luate ca de un
lux suplimentr în acelaşi raort cu cre forta inimi se mreşte
prin rezistenta de la exremitatea vselor sangvine. Dacă prinr-o
singură apăsre asupra nervului optic acesta nu mai pemite
imaginii obiectelor să reacă prin el, de ce pierderea văzului r
împiedica stfel folosirea auzului, sau pierderea acestui simt prin
anulrea uncţiei lui Potio mollis r avea drept premisă şi pierdeea
văzului? Nu se întâmplă însi ca unul si înteleagi fri a putea
imita ceea ce întelege (mai ales daci a recut abia câtva timp după
un accident cerebral), ir altul, cre nu pricee imic, ai crui
nervi ai limbii sunt însi neafectati în creier, si ovestească ca o
maşină toate visele cre îi rec prin cap? Astfel de fenomene nu
pot surprinde defel un medic luminat. El ştie la ce se oate aştepta
atunci când e vorba de natura omului; în reacăt ie spus, dinre
doi medici, cel cre re cunoştinte despre izica şi mecanica
organismului uman şi lasă la o pte suletul şi toate înijorile
cre umplu fantsmele nebuilor şi ale neştiutorilor, înrijindu-se
numi de ştiintele pure le naturii este, după opinia mea, mai bun şi
mai de încredere. (La Meie, Oml mainA, p.57 şi um. ( 1748).
Traducere, cuvânt îninte şi note de Max Brahn, eipzig 19).
14 W emer Heisenerg
Wilhelm Oswald
(2.9.1853- 4.4.1932)
.Pelegei despe ilosoia natuii"
Numele de ilosofie a naturii, prin care am încercat să
denumesc continutul discutiei noastre ce va uma, nu sună pea
plăcut. El aminteşte de o mişcare spirituală cre în umă cu o sută
de ani domina în Gemania; în funtea ei era ilosoful Schelling,
care prin forta ersonalitătii sale câştigase deja de fote tânr o
iluent' extraordinară, determinând în mre măsură mdul de
gândire al contemoranilor sm. Dr această inluent' se întindea
dor asupra conationalilor lui Schelling, germanii, şi cel mult
asupra scandinavilor; Anglia şi Franta au avut o atitudine de efuz
complet fată de ,,Filosoia naturii".
Nici dominatia în Gemania n-a fost atât de mre; neconestată
a rlms cel mult douzeci de ani. În secial cercetătorii în domeniul
naturii, cărora le era dedicată în primul rând ilosoia naturii, s-au
dezis complet de ea destul de reede, ir condamnrea e cre a
alat-o mai târziu a fost la fel de vehementă cum fusese mai
devreme ridicarea ei în slăvi. Pentru a oferi o imagine despe
reactiile e care le-a stit în adeptii lor de mai înainte trebuie
doar să ne amintim de cuvintele lui Liebig, cu care el şi-e descris
diresiunea lui în domeniul ilosoiei naturii: "Vai, am traversat
această erioadă atât de ogată în cuvinte şi idei, atât de săracă în
cunoştinte adevrate şi studii temeinice, ea mi-a furat doi ani
pretioşi din viata mea; nu ot să descriu spaima şi roza ce m
au cupins atunci când m-am rezit din acest vârtej".
În czul unui astfel de efect, creat de ilosoia natuii asupra
propriilor discioli, nu trebuie să ne mirăm că această manieră de
gândire a dispărut definitiv şi destul de repede din cercuile
cercetătorilor naturii. Ea a fost înlcuită de conceptia mecaicist
materialistă despre lume, cre se dezvoltase în aceeaşi erioadă
în Anglia şi rnta. Datoită perii eronate a disciolilor săi, păee
Imaginea naturii în izica contemorani 1 05
confom cireia aceasti conceptie r i o reprezentre a realititii

lipsiti de ioteze, aceasti tumuri spirituali a generat o aversiune
pronuntati fati de alte consideratii cu cracter general. Acestea
erau stimatizate ca iind "seculative"; chir şi astizi înci aceasti
denuire este resimtiti în cercurile ştiintelor naturii ca un cuvânt
de cri. Este insuctiv în acest cz si remrcim ei aversiunea
nu se îndrepta în fond îmotriva observatiilor seculative în
general, ci numai îmoiva acelora cre nu ăceau prte din cercul
de opinii al ilosofiei mecaniciste; cele din urmi n-au fost
considerate seculative, cici nu venise timpul si ie diferentiate
de rezultatele ştiintiice nemijlcite. rice manieră de gândire
antiilosoici era, cel putin subiectiv, extrem de sincer enuntati şi
receptionati.
Faptul ei ilosoia naturii a pierdut teren atât de reede şi de
temeinic în fata materialismului îşi avea cauza pur şi simplu în
rezultatele practice. În timp ce ilosoii gemani naturali şti cugetau
şi scriau exhaustiv despre fenomenele naturii, reprezentantii
celeilale drectii calculau şi exerimentau, iind în stre si pezine
curnd o multiudine de rezultate concrete, prin cre s-a realizat
în principal dezvoltaea extraordinr de rapidi a ştiintelor naturii
în secolul al XX-lea. Acestei dovezi palpabile de suerioritate,
ilosoii naturalişti n-au putut si-i opuni ceva echivalent. Chir
aci nici ei nu duceau lipsi de descoeriri, totuşi, dupi descrierile
lui Liebig, balastul adiacent de cuvinte şi idei stee era atât de
mre încât promovrea popriu-zisi a ştiintelor a disput.
Astfel, erioaa ilosoiei naturii este cunoscuti ca o erioadi
de adnci decidere a ştiintelor gemane ale naturii, motiv entru
ce o întrepindere îndrizneati entru un cercetitor al secolului
XX din domeiul ştiinelor naturii pre si ie aceea de a vrea si
navigheze sub acest pavilion riu famat.
Acum, desigur, s-r putea acorda denumirii de ilosof al naurii
înci o semniicatie. În analoie cu denuirile de medic natuist,
cntăet al naurii ş.a.m.d., prin ilosof al nauii se oate întelege
un om cre face lucui e ce nu le-a învitat. Dr şi în fata unei
astfel de intepretări aş i dezrmat. Pentu că eu sunt de meserie

cercetător în domeniul ştiinelor naturii, chimist şi izician, şi n-m
voie să numesc ilosoia o ştiintă e cre am studiat-o în sens
conventional. Chir şi studiul "sălbatic" al ilosoiei, e cre l-am
făcut pin citirea asiduă a scrierilor ilosoice, a fost atât de
nesistematic încât n-aveam voie să-I consider cumva un îlcuitor
cât de cât suicient al unui studiu regulat. Ca scuză a încercrii
mele invc dor faptul că şi cercetătoul din ştiintele naturii atunci
când îşi practică ştiinta ajunge invariabil la întrebări e care
ilosoful le prelucreză. eratiunile spirituale prin cre o lucrre
în acest demeniu este sucturată şi dusă la bun sfârşit nu diferă n
esenta lor de cele a cror realizre este cercetată şi predată de
ilosoie. Conştiinta acestei relatii a fost eidic umbrită în cea
de-a doua jumătate a secolului al XX-lea; dr tcmai în zilele
noasre ea a ajuns să aibă cea mai vie inluentă, spiritele încercând
pretutindei în sfera ştiintelor naturii să-şi aducă contibuia la
cunoaşterea ilosoică de nsamblu.
Epoca noastră este astfel pregătită să cunoască o nouă
dezvoltre a ilosoiei naturii. în amele sensuri, marele numr de
auditori ce s-au regăsit astăzi sub acest semn iind o dovadă a
faptului că în alcătuirea celor două notiuni, natură şi ilosoie,
există ceva atrăgător, că toti resimtim aici o problemă a crei
solutionre o considerăm imotntă.
Oricum, ilosoia unui cercetător din domeniul naturii nu va
putea să ridice pretentia de a i considerată un sistem ilosoic
închegat şi nivelat. rducerea unor astfel de sisteme trebuie s-o
lăsăm la îndemâna ilosoilor de secialitate. Noi suntem conştieni
că din munca noasră se oate ridica în cel mai bun cz un ediiciu,
a cui manieră de constructie şi decoratiune interioră emite
recunoaşterea sferei de conceptii şi a mdului de gândire cre
provin din precupea noasră cotidină privind anuite rupuri
de fenomene naturale. Ţinând seama de acest stil ersonal şi
profesional, trebuie să vă rog să receptati şi să tineti seama de
ceea ce vă ofer, iecre dinre dumneavoastră iind invitat să
exragă şi să adauge de aici ceea ce-şi doreşte sau i se pre necesr.

(Intrducee, pp.l)
Timpl, spail, substnfa
Avem deci de-a face cu două upui de motive diferite, din
cre unul sprijini atşamentul fati de relitatea lucurilor, şa cum
ne apr nouă, celilalt desprinderea de aceasti opiie. Daci acesti
conradictie existenti aici se va dizolva, va i necesri în acest
sens dovada ei în cazul ambelor opinii avem de-a face cu
incompletitudini, a cror rezolvre va aduce uiicrea. Aceste
incompletitudini vor rebui, evident, ciutate în delimitrea e
amele l,aturi a noiunii de substanti.
Substanta izicii şi a chimiei secolului al XIX-lea orti
numele secil de mateie. Aceasta a rimas, aşa-zicând, ca un
reziduu după evaorre, după ce multe din substnele secolului
al XVIII-lea, în special agentul termic, materiile electrice şi
magnetice, lumina şi înci multe ltele şi-au pierdut de-a lungul
timpului cracteul lor de substanti, iind nevoite si duci, sub
fomi de ,,fote", o existenti mai mult spirituali. Ceea e se înelege
în momenul de fati prin materie nu oate i constatat forte lesne
înr-un md neecivc; cici daci se încerci fomulrea numitor
deiitii, atuni se ali ei de obicei cunoşterea acestei noiuni
este deja presupusi, materia iind considerati drept ceva de la
sine înteles.
Înre timp, datele continute în manulele de izici privind
proprietitile materiei ne vor crea posibilitatea unei delimitiri
aproximative a acestei notiuni. Daci recurgem la acestea,
descoerim de semenea umele unei evoluii. În timp ce mnulele
mai veci sunt exrem de sigure în acest sens, la cele Mai noi se
vede înclinatia de a coli aceste întrebi considerate dubioase şi
nesigure şi de a nu le explica absolut delc. În concluzie se ot
spune însi umitorele:
Întreaga materie re o anumiti cantitate; cantitatea materiei a
primit de obicei numele de mă. În plus, materiei îi revin numite
108 Werner Heisenerg
diferenpei clitative, cre ot i reduse la existenta a 70 până la

80 de elemente, cre nu sunt transfomabile unele în altele. Mai
depte, materia re o întindee în spaiu şi o delimite a fonei;
dr numai în anumite czuri (la substantele solide) cea din umă
este deendentă de însăşi materia luată în consideratie, în celelalte
ea iind determinată de mediul înconjurător. Aoi materiei i se
atribuie impenetrabiitatea, adică două fragmente diferite de
mateie nu ot i simultan în acelaşi spatiu. În sfrşit, materia este
cracterizată ca indestoctiblă.
De aceste proprietăti eseniale ale· materiei se disting
proprietătile generale, cre şi ele se găsesc la întreaga mateie,
dr nu aprţin esenţialmente notiunii acesteia. Aici trebuie repnută
ineia sau capacitatea de a-şi mentine o stre de mişcre existentă,
eutatea, diviibilitatea şi pooitatea. În schimb nu se ştie cre
dintre aceste proprietăti sunt esenţiale şi cre sunt dor generale;
de multe ori diferentierea dintre cele două upe nici nu se face.
Situaţia ştiintiică cre se vede aici nu poate i denumită altfel
decât ca iind satisfăcătore. Dacă vă amintiti de primele ore în
cre ap fost familirizati cu notiunile de bază le izicii, atunci vă
veti aminti şi de senzatia difuză cre v-a cuprins în timpul
încercărilor de a vă imagina ceva concret în cazul acestor explicaii,
senzatie cre este cracterizată destul de nimerit prin expresia ..ti
se învrte capul"1 Am respirat cu topi uşurati, inclusiv profesoul,
•
când m putut să ne detşăm de aceste consideraţii, îndreptându-ne

către ceva real cum este prghia, maşina Atwood.
Ceea ce se încercă prin aceste deinitii pre a i stabilirea şi
excluderea unui şir de particulrităti generle cre sunt cracte
istice lucurilor lumii exteriore. Vechea noţiune de substantă
căuta să cuprindă tot ce este izic. rin cerinta delimitării precise
şi a plpabilitătii, cre erau legate din ce în ce mai mult de noţiunea
de substantă, în special însă şi prin cerinta indestuctibilităpi, a
apărut limitrea ilustrată mai sus la obiectele înzestrate cu masă şi
greutate (în înteles mecanic). Prin aceasta însă sunt excluse
1 ,Mihlrad im Kopfe" (n.tr.)

Imaginea naturii în izica contemorană 1 09
numeoase fenomene imortnte, ca de exemplu cele ale luminii

şi ale electricititii. Ele actioneazi aprent în spatiul gol, firi
materie, de la stele şi Soe la Pământ, firi ca între timp si se
aliească de ceva maerial.
esigur, s-a încercat si se umple imensul gol existent prin
admiterea unei materii imateriale, adică a uneia cre nu detine
proprietiple rătate mai sus, putând servi în scimb ca purtător al
alor roprietăti sau si, a şa-numitului eter; în mnuale şi nue
izica materiei e ratată seprat de izica eteului. Dr, cu sigurani,
aici nu oate i vorba decât de o solutie de moment. Pentu ei
toae încercările de a fomula în confomitate cu o lege poprietitile
eteului prin naloie cu poprietitile cunoscute ale materiei au
dus la conradictii insolubile. Astfel, suozitia ei există eteul se
mentine totuşi în ştiinti, nu pentru ei asigură o ilustrare
satisllcitore a faptelor, ci mai ales entu ei nu se încercă sau
nu se ştie ce altceva mai bun oate i pus în lcul ei.
Dacă ne propunem, ca temă, ca e drumul e cre am ajuns
până aici si găsim şi o reprezentre curată şi ceentă a raorturilor
lumii exteriore, va trebui atunci si mdelăm mai ales notiunea
de substan{ă într-o relatie cât mai precisă şi lipsită de prejudeciti
cu exerienta. enu ei ea îşi propune într-adevăr si gsească
el lucu ce detie calitaea conservii sau a existenei continue;
ir dacă există mai multe notiuni de acest fel, trebuie atunCi s-o
desemnim dintre acestea e cea cre formează caracteristica
nicidată absenti a tuturor lucurilor exterioare.
e când a fost descoerită Ia sfârşitul secolului al XVIII-lea
legea privind constn[a eulii totle în czul prceselor cimice
şi fizice de orice fel, limbajul obişnuit a decis si numească
substani sau materie dor lucurile onderbile. Dr substantele
onderabile nu sunt nicidecum singurele obiecte cre se păstreză
în toate situatiile cunoscute. Există, de exemplu în mecanică, o
numită mărime, cre se cheamă mărime de mişcre (impuls); ea
depinde de mase şi de viteze şi are de asemenea proprietatea
conservării. Ca şi în privinta reutitii substantelor onderabile nu
e prea cunoşte vreun prcedeu prin cre impulsul unei fomatiuni

date r putea i mdiicat.
Acesta oate i mdiicat lsând alte mase înzestrate cu viteze
si se adauge la cele cunoscute până acum. Deorece însă masele
nu ot si ie create sau distruse, această aprentă excepţie se
bazează dor pe faptul ei impulsul (mărimea de mişcare) a
fomaţiunii a fost generat ări a lua în consideratie masa cre s-a
adăugat mai trziu. Dacă este luată în seamă de la bun început,
aunci legea privind conservrea impulsului rămâne în vigoare,
ir excepţii nu sunt cunoscute.
Aceeaşi proprietate a conservii sau a indestructibilititii şi a
incapacititii de a i creată le mai revine şi diferitor altor mărimi
imonderabile cunoscute din izică. Un exemplu este cnitatea
de electiitate cre, la fel, dacă se însumeză cantitiţile ozitive
şi negative, tinând seama de semn, nu ot i mdiicate prin nici
un prcedeu cunoscut; enu ei se prduc întotdeauna cantitii
identice de elecricitate ozitivă şi negativă, a cror sumă este
zero, neputând deci mdiica suma totală existentă.
În sfârşit, mai există o mrime cre otă denumirea de lucu
sau energie şi a cărei conservare este (într-un anume sens)
cunoscutl şi recunoscută de la mijlocul secolului al XX-lea. Ea
'
se adaugă deci obiectelor indestructibile şi necreabi le.
Dacă le veriicăm e acestea, dr şi e celellte mrimi supuse
legii conservrii, obtinem umltorele: cu excepţia energiei, toate
celelalte noţiuni ale cror mărimi sunt supuse legii conservrii îşi
găsesc aplicabilitate dor înr-o sferi limitată a fenomenelor
naturale. Numi energia se regăseşte ără excepie în toate
fenomenele cunoscute ale natuii, sau cu alte cuvinte: toate
fenomenele naturle pot i inluse în noiunea de enerie. Această
noiune este indicată mai ales ca soluie completă la problema
ridicată de notiunea de substanţă, dr nesoluţionată îndeajuns prin
noţiunea de materie.
Energia însă nu este prezentă doar în cazul tuturor
fenomenelor naurale, ea este totdată deteminnă entu toate.
ice fenomen, ră excepie, oate i eprezentat sau descris exact

şi exhaustiv prin aceea că se indică care din energii suportă
mdiicări temorale şi spatile. Invers, la înrebrea în ce condiii
re lc în genere un fenomen, sau în ce conditii se întâmplă ceva,
se oate da un răspuns general cre se sprijină e comortamenul
energiilor existente. Deci şi cea de-a doua latlră, necesră entru
notiunea universală a lucurilor exteriore, este regsită în czul
energiei. Se oate spune realmente: tot ce şim despe lmea de
fă putem pezenta pin fona unor enunfui despe eneria
eistenă, noiunea de energia dovedindu-se sub toate asectele
noiunea universală e cre ştiinta a creat-o până astăzi. pp.J48)
Conşiinfa
e prcesele impresiilor şi senzatiilor generate de inluenta
energiei extene, pe cre putem să le erceem ca o fomre de
energie nervosă e cheluila eneriei extene, se ot lega două
efecte. Pe de o prte, senzatiile genereză nemijlocit o reacie,
astfel încât suvine o aciune în sensul cel mai general, deci o
prestre de energie a orgaismului spre exterior, e de altă prte
se mai intepun transfomări ale energiilor nevoase, dezvoltate
în prealabil, sub alte fome ale aceleiaşi energii. Pentru că şi
declanşrea unei actiuni se bzeză de obicei e o transfomre
survenită între timp, acesta este fenomenul mai general, cre va i
discutat mai înti.
Trnsfomrea eneriei nevoase generată în organul senzorial
re lc fote probabil în acele orgne cre au fost denumite celle
gnlione, şi cre se ală întotdeauna la una din extremitAtile
unui nerv. rocesul ce are loc ici nu trebuie privit ca pură
trnsfomre de energie, căci re cracteul unei delni elaive.
Cu lte cuvinte putem spune că energia nevoasă survenită este
utilizată în scopul transfomării într-o nouă energie nevoasă a
rezervelor existente de energie, probabil de naură cimică, prin
activrea unui prces de declnşre a căui sumă se oate ala
într-un raort exrem de variat fată de suma energiei rezultate, în
1 12 Wemer Heisenberg
unctie de stuctura ransformatoului. Aici intervine faptul, ainit

adeseori, l obişnuinfei: cu cât este necesră mai putină energie
declanşatore pentu realizrea unei cantităti date de energie
rezultată, cu atât mai des s-a desăşurat în stuctura resectivă un
prces identic sau asemănător.
Această energie nervoasă nou formată ie trece în organul
central, ie ia calea căre organele în cre corpul dezvoltă o energie
ce se exterioizează. În primul cz se naşte conştiinta, în l doilea
o actiune inconştientă sau un relex. Această intepretare a
prceselor nervoase a fost explicată atât de convingător prin
dianosticele anatomice şi iziologice încât putem s-o considerăm
corectă.
În funcie de acestea vă propun să erceci conştiinfa ca
propietatea unui numit ip de enerie nervoaă, şi nume a celei
cae este acivată în orgnul centrl. roblema că nu orice energie
nervoasă genereză conştiintă pre a rezulta indubitabil prin faptul
că după eliinrea conştiintei în timpul somnului, prin anesteziere
sau narcoză, un mre numr de organe nervoase continuă să
lucreze, şi anume toate cele cre reglează procesele involuntre
ale corpului, cum r i bătăile inimii, respiratia, digestia, secrepa
glandulră, ră a i erturbate de absenta conştiintei. e asemenea,
în astfel de stări se execută adeseoi corect anumite actiuni, cre
de obicei sunt declanşate conştient şi voluntr.
În ce fel să considerăm conştiinta şi energia nervoasă ca iind
unite? Mie mi se pre că această legătură trebuie gândită cât mai
strâns, şi sunt dispus să admit conştiinta de asemenea ca o
cracteistică esentială a energiei nervoase a organului cenral,
aşa cum de exemplu coniguratia spatială este o cracteristică
esentială a energiei mecanice, ir cea temporală una a eneriei
cinetice. Acestea devin mai cle dacă ne aducem minte de punctul
de onire al consideratiilor noasre. Conform acestuia, înreaga
noasră cunoaştere a lumii exterioare povine de la prcesele cre
au lc în conştiinta noasră. Din comonentele comune ale acestei
exeriente, noiunea de enerie s-a dovedit a fi cea mai generală,
ir în unctie de natura acestor exeriene şi a relatiilor lor reciprce

am diferentiat diferitele tipuri de energie cre se transfomă unele
în altele. e aceea vom prceda consecvent numai dacă legăm
sursa tuturor acestor continuturi, conştiinta noastră însăşi, de
această notiune generală, spunând împreună cu Kant: toate
reprezentrile noastre despre lumea exterioră sunt subiective în
măsura în care percepem doar acele actiuni cre corespund
structurii conştiintei noastre. Faptul că toate evenimentele
exteriore ot i reprezentate ca prcese interenergetice, îşi ală
explicati a cea mai simplă atunci âd tocmai procesele conşiinfei
noaste sunt energeice, acestea impimând stuctura lor tuturor
exeienfelor exteioe.
Pentru această idee nu doresc de la dumneavoastră vreun .
angajament mai mre decât s-o acceptat� ca o încercre de a ajunge

la o conceptie unitară despre lume. Ea trebuie considerată
deocamdată un început, şa cum trebuie ăcut întotdeauna când
avem de-a face sau cu solutionrea mentală a unui nou domeniu
sau cu o nouă cale în scopul rezolvării celei vechi. Examenul
experimental la cre este supusă o astfel de idee constă în
dezvoltrea tuturor consecintelor sale şi în comprrea faptelor
cunoscute cu acestea.
Numai că toti psihologii sunt de acord asupra faptului că
procesele energetice insotesc toate prcesele spirituale, mai ales
cele conştiente, şi că toată gândirea, simtirea şi vrerea deteină
un consum de energie. Dr în scopul înelegerii acestui fapt ne-am
multumit cu teoria prllismli psiho-iic. Acesta, în foma sa
mai veche dată de Spinoza spune că prcesele spirituale şi izice
r i laturi diferite ale aceleiaşi întâmplări faptice; ir în functie de
felul în cre privim substnta. în funcie de întindere (de elementul
izic) sau de gândire (de elementul psihic), se obtine unul sau
altul din fenomene. Noua teorie despre pralelismul psihico-izic
recuză acestă conceptie ca neştiinpică şi intrduce în schimb un
pralelism de două şiuri cauzale existente alăturat dr cre, din
cauza incomprabilitătii elementelor lor. nu sunt niciodată direct
114 Werner Heisenerg
întrepătunse. Îmi este reu să descopr între acest principiu şi cel

a lui Leibniz al rmoniei prestabilite o altă diferentă decât aceea
creată prin alăturarea noiunii iotetice a monadei la Leibniz şi a
materiei în mdeism. Totdată reprezentanii acetei conceptii
recunosc că în cadul acestei alăuri sălăşluieşte ceva nesatisfă
cător, ceva ce trebuie înlăurat de munca proresivă a spiritului
uman. Că ideea uniicatore r i de gsit numai în domeniul
metaizicii trecând în md necesr dincolo de ştiintele naturii,
crora le apin atât iziologia cât şi psihologia, nu prea oate i
gândită ca o aimaie probabilă în contextul proresului ştiintei
în genere. Î nsă timpul 1-a nedreptătit pe cel care a afirmat
imosibilitatea vreunui prores în sensul unei evolutii constante.
Da.ă încerci să dai scoteală despre cum a luat naştee această
idee diicilă a pralelismului indeendent, obii una din sursele
mateialismului mecanicist.Deja Leibniz a observat limpede
această corelatie; în vremuile nosre u Bois-Reymond a relevat
limede starea aceasta de fapt prin al său ,ignorabimus". Leibniz
atrage atentia asupra faptului că dacă ne imaginăm un creier
omenesc, prin resectrea tuturor raortuilor, atât de mre încât
să privim şi să ne plimbăm înăuntul său, "ca într-o moră",
cunoscând complet toate mecaismele atomilor cerebrali, m ve
dea touşi dor atomi în mişcre şi iic din ideile cre corespund
acestor işci. Lucui asemănătore dezvoltă u Bois-Reymond
în discursul său dspre limitele cunoaşteii nauii. in faptul că
desemneză cunoşterea mselor, vitezelor, pozitiilor şi foţelor
moleculelor cerebrale ca iind o cunoştee stronoică a acestora,
el spune: . Jn ceea ce piveşte prcesele spiituale înseşi, se rată
că ne-ar fi la fel de incomprehensibile în cazul cunoaşterii
astronomice a organului suleului, ca acum. Având cunoaşteea
lor, noi am sta şi astzi în faa lor ca în fata a ceva· neijlcit.
Cunoaşterea stronoică a reieului, cea mai înaltă e cre o
putem dobândi despre acesta, nu ne dezvăluie nimic altceva decât
materie în mişcre. Însă pin ici un fel de aranjament imaginat şi
Imagi nea natuii în izica contemporană 115
pri n nici o mi şcre a prticulelor materi ale nu se poate ridica o

punte spre împrăti a conştiintei."
Nu cunosc nici o dovadă mai convingătore entu valorea
ilosoică a conceptiei energetice despre lume decât faptul că
acestă vche roblemă îşi pierde toată rozăvia în lumina acestora.
Penu că diicultatea provine numai din faptul că atât Leibniz cât
şi Du Bois-Reymond fac suozitia, împreună cu escrtes în
privina lumii izice, că acesta nu s-r compune din imic altceva
decât din mateie în i şce. Evident că într-o stfel de lume ideea
nu oate cupa nici un lc. Noi , cei cre privim eneri a ca ultimă
realitate, nu esimtim iic în privina unor astfel de imosibilităi.
Am văzut că aqunea si stemului nervos poate fi redusă fră
contradictie la prcesele energetice şi am vzut că prcesele
nervoase legate de conştiină se leagă mereu de cele inconştiente.
Mi-am dat cea mai mare silintă să găsesc vreo absurditate sau
imposibilitate în prezumtia că anu mite tipuri de energie fac
necesră prezena conştiinei : n-am reuşit să descopăr ceva de genul
acesta. Pri n cercetarea celor mai importante fenomene ale
conştii ntei ne vom convi nge curând atât că energia cinetică
presupune mişce, dr şi că eneria si stemului nervos centrl
presupune conşiinţa.
În acelaşi timp rcunoaştem că eneria combinată cu conştiină
este tipul de energie sueior şi cel mai rr e cre îl cunoştem.
Ea se naşte numai în organele seci al dezvoltate; chir şi creiere le
difeiilor oamei prezintă diferentieri majore în ceea ce piveşte
cantitatea şi eiciena acesui tip de enerie. Nu trebuie să ne mire
că semenea enerie se naşte numai în conditii seciale. Penu
real izarea energiei el ectri ce prin presiune, chi ar şi pri ntre
numeoasele cistale, dor relativ putine detin proprietatea de a o
face, şi anume doar cele în cre apar axe uilaterale. Ir radiatiile
uriului şi a câtorva alte elemente, cercetate în eca noastră,
sunt prductii de enerie ale căror aparitie este mai rară şi ale
cror conditi i de generre sunt mai limitate.
Încă un gând diicil îl eludăm e aceaşi cale. Dacă în om,

împreună cu "materi a" creieului său, exi stă, empiric vorbind, şi
spirit, atunci nu întelegem de ce nu toată mateia include şi spirit.
Penu că elementele din creier: cron, hidrogen, oxigen, zot şi
fosfor nu sunt al tele decât cele cre apr pretutindeni în lume;
datorită metaolismului ele sunt eetuu înlcuite de altele, a
cror provenienă este aleatorie enu efectul lor din interioul
creierului . eci dacă spiritul este o proprietate sau o acţiune a
substanţei din reier, aunci acestă însuşie (popietae), confm
legi i conservrii substantei, rebuie în orice condiţii să le ie
aribuită atomilor e cre mecanica îi presupune, ir piara, masa
şi igra sunt însuleţite, la fel ca şi copacul, animalul şi omul.
Într-adevr, dacă se admite premi sa, acestă ide se impune atât
de stri ngent, încât în li teratura i losoică mai recentă ea este
recomandată ca iind corectă sau cel puţin convenabilă, sau se
emite enu evitrea ei un dualism decis şi inextricabil dinre
spirit şi materie.
Şi această diicultate di spre în faa energeticii. În timp ce
materi a urmează legea conservări i el ementel or astfel încât
cantitatea existentă într-un spaţiu limitat de oxigen, ot ş.a.m.d. -
în stre legată sau nelegată - nu oate i mdiicată prin ici un
prcedeu cunoscut, în general este osibil să transfoi o cantiate
de energie dată în alta, ră ca din cea dintâi să rămână veun est
cuantiicabil. Exerienta nu contravine deci în nici un fel ideii că
tipuri seciale de energie necesită şi raorturi enu a lua iină şi
că anumite canti tăţi ale acestora pot dispărea complet pri n
transfomre în alte fome. Acesta este czul cu energia spirituală,
adică a energiei nervose conştiente şi inconştiente.
Dacă astfel se recomandă concepţia energetică a spiriului
prin eliminrea unor diicultăţi mri, a cror îlăurre a povcat
acuitatea spiriuală a mai multe secole, ne mai rămâne scina
imortantă de a veriica dacă şi proprietăţile activităţii spirituale
conştiente pot i interate ră contradicţie în caul energeicii.
Eu cred că şi la această întrebre se oate răspunde prin da.
Avansez ideea că aici este vorba dor de o prere preliminră;

decizia ştiinţiică a chestiunii va mai solicia un volum considerabil
de muncă asiduă, de cea mai mre dificultate.
Teoria mai recentă despre praleli smul psihoizic pleacă de
la premisa că iecrui eveniment spiitual i se atibuie sau îi
corespunde unul izic, ir în măsura în cre în genere s-a putut
veri ica această prezumtie ea a fost conirmată. De asemenea
materiali ştii presupun că spiitul r i dor un efect al materiei, ir
în sprijinul acestei foarte rspândite concepţii despre lume se
prezintă un numr mre de fapte exerimentale. Energetica oate
mobiliza amele taere în favorea ei, enu că "eveniment izic"
şi "efect al materiei" nu înseamnă în sensul nosru nimic altceva
decât transformre de energie. Diferenta constă dor în supoziti a
de nesustinut că materi a ar i o ultimă notiune a realitătii. Dacă
aceasta se îndepărtează, atu nci frontul se schi mbă, ir toate
dovezile adunate de amele taere servesc interesului conceptiei
energetice. pp. 329)
(Wilhelm Oswald, Pelegei despe losoia natuii, ţinute în
vra lui 1901la Universitatea din Leipzig, Leipzig 1902.)
Oere: hrbu J d. a l/gem. Cheie, 2 voi., d. a 1 2-a 19 1 01 1 9 1 1 ;

Die Uberwindung des wissenscha ftlichen Mate ia lismus , 1 895;
Vo lsungen iber Natliloso lie, 1 902, d. a 5-a, 1 923, Mde ne
Naturhiloso hie; Die Harmonie der Farben , ed. a 5-a, 1 923;
benslin ien, 3 voi., ed. a 2 a 1 93/1 933.
-
Siei desre W.O. : V .Delos, W.O. el sa liloso lie. 1 9 1 6; F.

berweg, in GondiB der Geschichte der Ph loso lie, voi. 4, ed .
a 1 3-a, 1 95 1 ; A. Mittsch, W.O 's Aus/ Osungslhre, 1 95 1 ; G. Ostwald,
W.O., mein Vater, 1 953.
III. CRIZA CONCEPŢIEI
MATERIALIST -MECANICISTE
În primele prţi ale nexei au fost relevate începuturile gndirii

secifice şti inţelor naturii prcum şi fomra concepţiei materialist
niciste, prin citate cuprintore din oerele autorilor clsici, autori
cre au fost concoitent iniţiatorii şi promotorii acestei dezvoltri.
Pentru acestă a treia prte ne vom rezuma, din motive de spaţiu, la un
extrs i mre din scrierile lui ouis de Broglie: acesta ilustreză
exemplr cauele criei gndirii ateialist- n iciste.
Drept punte va servi intrducera Ia ,,Principiile mnicii" ( 1 876)
a lui Heinrich Hertz ( 1 857-1 894). Aici se clriică cum fizica începe
din nou să realiee că este în fond o ştiinţă a naturii, le rei ina ii
iind domei ile iitate le natii au, de seen a, dor o vlabilitate
liitat ă co sun ătore, i ă a nu ste o ilosoie re dezvolt ă un
Wltanshauung despre natuă în totlitatea ei sau despre esen fa
lucuilor. Hertz spune că afimaţiile izicii n-au nici srci na, nici
capacitata să dezvăluie esenţa fenomenelor naturii a cum sunt ele în
sine. EI constată că determinile iicii sunt dor repreentri, ir în
pri vinţa concordnţei lor cu obictele naturii putem face vro aimaie
dor într-o nuită situaţie: şi nme atunci cnd concluiile derivabile
logic ale reprezentărilor noastre concordă cu urmările, empiric
observabile, ale fenoenelor enu re item aceste repreentri.
Cu alte cuvinte: repreentările ipotetice ale unui context aul, pri n
cre ne propiem de fenomenele naturii, trebuie să ie aplicabile în
experienţa empirică. Criteri ile, cu ajutorul cărora putem constata
utilitatea reprezentilor, sunt umătorele trei: 1 . ele trebuie să ie
disib ile, dci ă corespundă liitelor gndirii nostre; 2. trebuie ă
ie co cte, dci trebuie ă concorde cu exerienţa exterioră; 3.trebuie
să ie u ile, adică trebuie ă conină cât mi puine relaţii inutile au
vide ale obictului .
Aici e sugerea, deja, judcata esenţială a fiicii mdene e
cre Eddington a fomul at-o, cu o conciziune impresionantă, prin
umătora prooiţie: ,Am constatat că colo unde ştiinţa a pătruns
cel i adnc, spiritul a recştigat din natură dor cea ce tot el i-a
atribuit. Pe ţrmurile ncunoscutului m descoerit o umă ciuată. Am
Imagi nea naturii în izica contemorană 1 19
nscocit una după alta teori i profunde pentru a le lămuri origina. În

sfrşit m reuşit să reco n st ru i m esenta cre a generat urma. Şi stuore!
Acsta este c h ir a nostră înşine. "
Heinrich Hertz
(22.2.1857-1.1.1894)
Intrducee la ,Pinipiile mecniii"
Umătorea şi într-un anume sens cea mai imortantă srcină
a cunoaşterii noastre conştiente a natuii este calitatea ei de a ne
face capabili să prevedem eveni mentele viitore, pentru a ne
coigura actiunea prezentă în uncie de această previziune. Ca
temei entru sol utionrea acestei srcii de cunoaştere utilizăm
în oice circumstante exerientele premergătore, dobândite pin
obsevatii întâmpl ătore sau pin încercri intentionate. rcedeul
de cre ne servi m însă entru deducerea celor viitore din cele
trecute şi , prin aceasta, entru obtinerea previziuii doite este
următoru l : ne creăm fiqiuni inteioare sau si mbolui despre
obiecele exteiore şi le facem în şa fel încât consecinele ideatice
necesre ale reprezentări lor să fie la rândul lor întotdeauna
reprezentri ale consecinelor necesre în natură pivind obiectele
ilusrate. Pentru ca această ceintă să oată i în genere îndeplinită
rebuie să existe anuie concordne înre natură şi spiritul nosru.
Exeienta ne învată că ceinta oate i îndepliită şi că astfel de
concorne exisă în fapt. Dacă am reuşit, o dată, ca din exeiena
acumulată până acum să deducem reprezentri în conigurrea
cerută, atunci putem să dezvoltăm e schema dată, ca e işte
mdele, în scurt timp, cauzele care vor aprea în lumea din afră
abi a după mai mult timp, ca o consecintă a interventiei noase
proprii; astfel avem capaci tatea de a o lua înaintea eveimentelor,
ir pe baza întelegerii dobândite ne putem orienta deci zi ile
prezente. Imaiile despre cre vorbim constituie reprezentrile
noasre despre luci; ele au în comun cu lucurile acea uică.
concorntă esenpală, cre constă în îdeplirea ceinelor numie,
dr enu scopul lor nu este necesr să mai detină şi vreo altă
120 W emer Heisenerg
concordantă cu lucrurile. Şi, într-adevăr, nici nu ştim şi nici nu

avem vreun mijlc de a la dacă reprezentări le noasre despre
lucruri concordă cu indiferent ce altceva decât dor cu acea uici
relatie fundamentală.
Imaginile pe cre vrem să ni le facem despre lucui sunt ră
echi voc , neinluentate de ceri nta conform căreia urmări l e
imaginilor sunt la rândul lor imaginile umrilor. Sunt osibile
di verse reprezentri le acelorşi obiecte, ir aceste reprezentări
se ot diferenti a în functie de directii difeite. e la bun început
trebuie să numim inadmisibile genul de reprezenti cre oată
deja în. sine o esenti ală contradictie cu legile gândirii noase; şi
cerem , entu început, ca toate reprezentile nosre să ie logic
admisibile sau, e scut, admi sibile. Numim incorecte epezentări
admisibile atunci când relatiile lor esenti ale contravin relaiilor
lucurilor exteriore, adică atunci când nu satisfac acea primă ce
rintă fundamentală. Solicităm, deci, în al doilea rând, ca epre
zentările noastre să ie corecte. Dr două reprezenti admi sibile
şi corecte privind aceleaşi obiecte exteriore se mai pot diferentia
în functie de oportunitate. Dintre două reprezenti ale aceluişi
obiect va i mai oortună cea cre prduce mai multe relati i
esenti ale ale obiectului decât ceal altă, şi atunci putem spune că
aceasta r i mai clră. În czul acel ei aşi clri tăti între două
reprezentări va i mai utilă aceea cre e lângă trăsăturile eseniale
contine un număr mai mic de relatii inutile sau vide, deci cea cre
este mai simplă. Complet nu vor putea i evitate relatiile vide,
enu că acestea revin reprezentilor, deorece ele sunt dor
reprezentări , şi anume eprezentări ale spiritului nosru deosebit,
iind deci cdeteminate de proprietătile sale de reprezentre.
Până acum m enumerat cerintele e cre le impunem noi
înşine reprezentilor; cu totul ltceva sunt cerinele e ce le
impunem unei expunei ştiintiice a unor astfel de eprezenti.
Solicităm celei din umă să ne facă limede ce popietăi li se
atribuie reprezentărilor de dragul admisibilitătii, ce de ragul
corectitudinii, cre de ragul oortunitătii. Numai stfel ni se oferă
Imaginea naurii în izica contemorană 12 1
posibilitatea de a mdiica, de a îmbunătăti ceva la reprezentările

noasre. Ceea ce le-a fost adăugat reprezentărilor de dragul oor
unitătii este continut în denumiri , deinitii, abrevieri , e scut în
ceea ce putem adăuga sau reracta după bunul nostru plac. Ceea
ce le revine reprezentărilor de raul corectitudi nii este conti nut
în faptele exeimentale, care au servit la consuctia reprezentă
rilor. Cea ce le revine reprezentilor de draul admisibilitătii
este dat pri n caracteri sti c i l e spiri tului nos tru . Faptul că o
epezentre este admisi bilă sau nu îl putem dcide neechivc prin
da sau nu ; şi acesta prinr-o valabilitate a dciziei noastre enu
toate timpurile. Faptul că o reprezentre este corectă sau nu oate
i decis de asemenea prin da şi nu , dr numai în functie de exe
riena oastră acuală şi sub ezeva referirii la exeriene ulterioe
mi bine puse la punct. În privina faptului că o reprezentre va i
oorună sau nu, nu există nici o decizie echivcă, putând exi sta
diferente de părere. O reprezentre oate oferi avantaje într-o
diectie, cealaltă în altă directie şi numai prin veri icrea succesi vă
a unui şir de reprezenti se obtin în inal , de-a lunul timpului,
cele ootune.
Acesta sunt punctele de vedere în functie de cre, aşa cum
cred eu , trebuie apreci ată valorea teoriilor izice şi valorea
eprezenrii teoriilor izice. icum, ele sunt punctele de vedere
dinspe cre dorim să apreciem de acum reprezentrile date despre
incipiile mcicii. n acest sens este desiur necesr să explicăm
mai întâi , în md clr, ce denumim pri n acest termen.
Iniial în mecanică, prin pri ncipiu s-a înteles sicto sensu acel
enunt cre nu era redus la rândul său la alte teoreme ale mecanicii,
ci cre se dorea a i ştiut rezultat nemijlcit al altor surse de
cunoaştere. Datori tă evolutiei i s torice nu s-a putut evita ca
teoremele, cre sub premi se seci ale au fost cândva denumite e
bună reptate principii, să-şi păstreze mai târziu acest nume, chir
dacă e nedrept. e la Larange încoace s-a reetat adeseori
imaia că principiile cenului de reutate şi ale suprafetelor
sunt în fond dor teoreme cu un continut general . Dr cu acelaşi
122 Wener Heisenerg
rept se oate remrca şi că celelalte şa-numite principii nu ot

deine acest nume indeendent unele de altele, ci că iecre din
ele trebuie să coore la rangul unei concluzii sau teoreme, aunci
când reprezentrea mecaicii se bzeză e unul sau mai multe
din cele rămse. Notiunea principiului mecanic nu este, deci, una
foarte bine ixată. e aceea, să lsăm acelor teoreme, în fonmlea
lor individuală, denumirea lor originră; aunci când vorbim însă
doar la mdul general despre principiile mecanicii, nu dori m ca
prin acestea să înelegem cele eoreme pticule, ci orice dintre
acestea, sau altele asemănătore la alegere, cre sati sfac conditia
ca din ele, fără a recurge la înreaga experientă. să poată fi
dezvoltată pur deductiv întreaga mecanică. În caul acestui fel
de a le deini , notiunile undamentale ale mecicii împreună cu
principiile ce le îlăntuie reprezintă imaginea simplă e cre izica
reuşeşte s-o creeze despre lucuri , despre lumea senzorială şi
pcesele din caul ei. oe utem ofei prinro selectie diferită
a teoremelor e care le luăm ca temei diverse reprezenri despre
pri ncipi ile mecanici i , obti nem astfel di feri te reprezentri ale
lucurilor, e cre le veri icăm şi le comprăm între ele, pri vind
admi sibilitatea lor, corectitudinea lor şi oortunitatea lor."
(Heinrich Herz, Pincipiile Meciii, 1876.)
Oere: Gsmmelte, Wrke, 3 voi. 1 894- 1 895.

Sciei dsre HH.: M. Plnck, HH. 1 894; Johnna Hez, HH.
inneongen, Bi fe, Tagebiher, 1 927; J.ennck, HH. 1 929.
Louis de Broglie
(182 - 17)
,,Dezvoltea iici contemorane"
recum toate ştiintele naturii aşa înaintează şi izica e două
căi diferite: e calea exerimentrii cre ne ermite să descoeri m
şi să analizăm un număr crescând de fenomene, de date izice şi
e calea teoriei , cre ne erite să adunăm şi să uniicăm datele
cercetate într-un si stem cerent, cre însă, totodată, prin faptul că
Imagi nea naurii în izica contemorană 123
enună ceva nou indică directia enru cercetrea exerimental ă.

Din ceastă consonntă dintre exeriment şi teorie se nşte în
iece ecă o totlitate de cunoştinte ce reprezintă izica acestei
epci.
Atunci când a început dezvoltrea ştiintei modene, fizicienii
s-au cupat mai întâi cu sudiul acelor fenomene izice e cre le
pu teau observa nemijlocit. Astfel , de exempl u, pri n studiul
echilibului şi al mişcrii copurilor s-a nscut acea ramură a izicii,
astăzi autonomă, cre se numeşte mecnică. Studiul fenomenelor
sunetelor a dus la acustică, ir prin rezumrea şi suordonrea
tuturor fenomenelor în cre lumina joacă un rol , s-a creat optica.
Faptul că izica a dânc it înr-o msură considerabilă şi a extins
în toate directiile cunoaşterea fenomenelor cre au lc în lumea
noastră corespundea srciilor ei şi i-a adus în secol ul al XIX-lea
faima. Ea n-a dezvoltat mai depte dor disciplinele mari ale izicii
clasice - mecanica, acustica şi optica; ea a descoerit, prima iind,
şi noi domenii de cunoaştere cre au deschis nenumrate ersec
tive : temdinamica şi ştiina despre electricitate.
Cu cât >amenii de ştiintă şi tehnicieii di n aceste domenii ale
izicii au reuşit să stăpânescă mai multe amănunte, cu atât numrul
utilizrilor practice a devenit mai mre. lnventiile cre se datorează
proresului din fizică în secolul al XIX-lea şi din cre tragem
astzi foloase sunt nenumrate - de la maşina cu aburi la radiote
lefonie. Aceste inventii cupă în viata iecăuia, direct sau indiect,
un loc atât de imotant că nu mai merită să le enumerăm.
Fi zica ultimului secol a reuşit deci să stăpânescă complet
fenomenele e cre le erceem în juul nosru. Fră îndoială,
studiul acestor fenomene mai oate să ducă la multe descoeriri
şi aplicati i noi, dr munca principlă în acest domeniu pre ăcută.
De aceea de treizeci sau patruzeci de ani precursorii izicii şi-au
îndreptat atenia din ce în ce mai mult către problemele mai subtile
cre ot i descoerite şi analizate dor cu ajutoul unei tehnici
exerimentale mult erfectionae: fenomenele moleculre, atomice
şi intraatomice. Penu a sati sface curiozitatea spiritului uman nu
124 Wemer Hei senberg
este suicient să ştim cum se com>rtă corpurile materiale ca înreg

în cadul fomelor vizibile de prezentre, cum se deuleză reaciile
dinre lumină şi mateie, privite la scră mre. Trebuie pătruns în
amănunte, trebuie încercată analiza stuctuii mateiei şi a luminii
şi trebuie precizate procesele elementare a căror tot ali tate
genereză fenomenele vizibile. Penru a duce aceste cerceti la
bun sfârşit este nevoie mai înti de o tehnică exeimentală mult
mai rainată, cre permite descoerirea şi înregi srrea efectelor
exrem de subtile, tehnică cu ajutoul căreia se >t măsura cantităti
cre sunt i nfiit mai mici decât cele e cre le cunoaştem din
exerienta noasră zilnică. Este nevoie şi de teorii temerre cre
se sprijină e matematici supeiore, permitându-ne astfel să
utilizăm imagi ni şi reprezentăi complet noi . Se vede deci de câtă
profunzime, de cât talent şi de câtă rădre a fost nevoie entru a
fundamenta şi duce mai departe izica atomică.
Din punct de vedere experimental acest progre s a fost
cracterizat pri n faptul că de la zi la zi cunoşti ntele noastre despre
cele mai mici com>nente ale materiei s-au lărgit, şi dată cu ele
cunoştintele fenomenelor cre sunt corelate cu existenta acestor
mici elemente com>nente.
Dej a de mult timp, chimiştii constataseră pin cercetăi că
aceste corpuri materiale sunt formate din atomi. utem într-adevăr
să împătim corpurile mateiale, confom proprietăilor lor, în două
categorii : în substante compuse, cre prin procedee adecvate >t
i reduse la substante simple, şi în substante simple, sau elemente
chimice, cre rezi stă oicărei încercări de divizre. Studiul legilor
cantitative după cre substantele simple se leagă entu a forma
substante compuse i-a deteinat e chimi şti , de un secol încoace,
să lucreze cu următorea i>teză:
"0 substantă simplă se compune din paicule mici egale, ce
>aftă numele de atomi ai acestei substante simple; substantele
compuse sunt formate din molecule, cre la rândul lor se fomeză
din legătura mai multor atomi de substante simple." După această
ipoteză, a descompune o substantă compusă şi a o reduce la
elementele cre o formează înseamnă deci a upe moleculele

acestei substante şi a el iera atomii cre le conti n. Număul
substanelor simple cunoscute în prezent este de 89 şi se presupune
că numul lor total este de 92 (sau oate 93). Corpurile materiale
se compun dci din 92 de tipuri diferite de atomi.
Această ioteză atomică n-a reuşit să facă ordine dor în
ciie, ea a păuns şi în izică. Dacă un corp material este compus
din molcule şi atomi , atunci proprietătile sale izice rebuie să
oaă i explicate rin comozitia lor atomică. roprietătile gzelor,
de exemplu, le vom putea explica prin constatrea că o substantă
gzosă este compusă dintr-un număr enom de atomi şi molecule
cre se lă într-o işcre rapidă. resiunea pe cre o substantă
gzoasă o exercită asupra eretilor unui vas este generată de
loviura molculelor e aceşti eeti. Temeratura acestei substante
gzose va i o unctie a vitezei medii a moleculelor, ir această
viteză va creşte atunci când creşte temeratura. Această conceptie
a structurii corpurilor gzoase a fost dezvoltată în cea de-a doua
jumătate a scolului al XIX-lea sub denumirea de "Teori a cinetică
a gzelor". Ea ne-a ermis să explicăm pe ce se bzeză legile
copurilor gzose, pe cre exerimentul ni le-a relevat. Dacă
ioteza atomică este corectă, atunci proprietătile copurilor solide
şi licide vor rebui să oată i explicate prin ioteza că molculele
şi atoii r i în aceste sti izice mult mi apropiate decât în
stre gzoasă. Foele considerabile cre se manifestă între atomi
şi molecule trebuie să resecte propriet1tile cre cracterizează
copuri le solide şi lichide : i ncomprehensibili tatea, coeziunea
ş.a.m.d. Toria atoică a materiei a fost conimată de exeriente
fumoase, dircte, ca cea a lui Jean Peri, cre ne-au pemis să
msurăm reutatea diferitelor tipuri de atoi şi să determinăm
numul de atoi cre se lă într-un centimetu cub.
Fră a mi i ntra în amănunte privind dezvoltrea teoriei
atomice, doim dor să aintim că ipoteza conform căreia toate
copuile sunt compuse din mol ecule, cre la rândul lor sunt
compuse din diferite legături de atoi elementai, s-a dovedit atât
în izică, cât şi în chimie extrem de fertilă şi că, în conseci ntă, ea

trebuie privită ca o bună reprezentre a realitătii. Dr fizicieni i nu
s-au opri t ici . Ei au dori t să ştie şi din ce sunt compuşi atomii la
rândul lor şi să înteleagă prin ce diferă atoii diferitelor elemente.
Ei au fost sprijiniti în această chestiune de proresul cre s-a ăcut
în cunoaşterea fenomenelor electrice. În cadrul studiului acestor
fenomene s-a considerat adecvat de la bun început să se considere
curentul electric cre rece pri ntr-o srmă de metal ca o scurgere a
"srcinilor electrice" prin această sârmă. Dr, după cum se ştie,
există două tipuri de electricitate, cea poziti vă şi cea negati vă.
Este deci la îndemână să admii existenta a doi curenti : curentul
electric ozitiv şi cel negativ. Aceşti curenti poti să ti-i imagi nezi
de două tipuri diferi te : o dată, ca şi cum r i formai dintr-o
substantă cre umple unifom întregul domeniu în cre se lă
curentul , sau din contră, de prcă r i formai dinr-un nor de
mici corpusculi, din cre iecre în prte este o ică bilă încărcată
elecric. Experimentul a dec i s în favoarea celui de-al doi lea
concept. Cu aproximaiv treizeci de ani în urmă el ne-a rătat că
electrici tatea negaivă este alcătuită din corpusculi minusculi
complet identici ale căror masă şi srcină elecrică sunt exraordinr
de mici. Corpusculii electriciătii negaive se numesc electroni .
S-a reuşit seprrea unor electroni din materie şi cercetrea
comortmentului lor atunci când se deplaeză înr-un spatiu vid.
În acelaşi timp, s-a conirmat că ei se comportă la fel cum trebuie
să se comorte micile prticule electrizate după legile mecanicii
clasice. Anlizându-se comortmentul acestor mici prticule în
prezena unui cmp elecic sau magneic, s-a reuşit măsurrea
srcinii şi msei lor, cre, reet, sunt amele extraordi nr de mici.
Penu electricitatea poziivă, suctura copusculră nu oate i
demonsrată aât de direct. Totuşi, iicienii au ajuns la convingerea
că şi elecicitatea pozitivă este subîmptită în copusculi erfect
asemnători , cre în momentul de fată se numesc "protoni ".
rotonul e o ms, ce - deşi încă foe ică - ese aproae
de două mii de oi mi mre decât cea a elecronului , un fapt cre
demonstreză că înre electricitatea oziti vă şi negativă exi stă o

asimetrie ciudată. În schimb, srcina protonului este absolut egal ă
cu cea a elecronului , dr să im bine îneleşi , cu semn opus, pozitiv
în lc de negativ.
Electronii şi protonii au o masă extrem de ică. Această masă,
însă, nu este în nici un cz identică cu zero, ir un număr suicient
de mre de protoni şi electroni vor putea avea o masă total ă
considerbilă. Acest lucu ne tenteză să aditem că toate copurile
materi ale, cre sunt cracterizate în general prin faptul că sunt
rele şi au inerie, deci prin masa lor, nu se compun în ultimă
instantă din nimic altceva decât dintr-un număr mre de protoni şi
neuoni . Asfel, atoii elementelor, ce sunt ultimele comonente
din cre se lcătuiesc toate substantele materiale, trebuie să se
compună din nou din elecroni şi protoni , ir cele 92 de tipuri
diferite de atoi ale celor 92 de elemente trebuie să reprezinte 92
de legătui diverse între electroni şi protoni .
Ideea că atoii sunt formai din protoni şi electroni a putut i,
în consecintă, mi exact precizată mai ales datori tă lucrărilor
exeri mentale ale izicianului englez Rutherford şi lucrărilor
teoretice ale lui Niels Bohr. S.a demonstrat că atomul unei
substante simple este fomat dini-un nucleu central , cre portă
o srcină ozitivă identică cu multiplul-Z al srcinii protonului, în
cre Z este un numr întreg, şi că se compune în continure din Z
electroni ce orbiteză în juul acestui nucleu. Întregul este neuru
di n punct de vedere electric. Nucleul însuşi este format fră
îndoilă, aşa cum vom vedea mai târziu în amănunt, din protoni şi
eleconi. Aproae îneaga msă a atomului se găseşte concentrată
în nucleu, entu că acesta conine protonii, ir aceşti a sunt mult
mi rei ecât elecronii. Cel mai simplu atom, cel al hidrogenului ,
este compus di ntr-un nucleu, cre este fomat di ntr-un singur
proton, în juul cruia orbiteză un singur electron. Cifra Z a
srcinii elementre pozitive putate de nucleu difereniză atomul
unui element de atomul ltuia. eci substante le simple au putut i
clsiicate înr-o succesiune, cre corespunde valorilor crescânde
128 W emer Heisenerg
ale cifrei Z, de la hidrogen (Z= 1) până la uraniu (Z=92). S-a

constatat că acest prcedeu de clasificre a substantelor simple
corespunde cu ceea ce se dezvoltase din diferentele dine reutăile
atomilor şi propietăile chimice, şi cunoscut sub denumirea de
Sistemul lui Mendeleev (după chimistul us cre îl propusese
entru întia oră).
Nu ot explica aici în mănunt din ce motive reprezentrea
confom cărei a atomul r i un fel de mic sistem solar, format
dintr-un Sore nucleu şi plnete electroni, a fost salutată atât de
entuziast de izicieni . Aş dori dor să mă rezum şi să spun că
acestă reprezentre ne-a emis să explicăm nu dor proprietăile
chimice ale substantelor si mple ci şi o serie de proprietăi izice,
cum r i de exemplu compozitia razelor de lumină e cre le pot
emite în anumite condiii, bunăoră atunci , enu a da un exemplu,
când le aduci la incandescentă.
Dr există un punct de cre trebuie să tinem seama. Pentru a
putea dezvolta în md sati slcător teoria confom căreia un atom
seamănă cu un sistem solr, Bohr a fost nevoit să intrducă o idee
ciudaă; el a împumutat-o din eoria cuantică, cre a fost dezvoltată
mai înti de Planck. Tocmai am spus că electronul se comortă în
acele experimente în cre îi poti urmări mişcrea ca un mic
corpuscul cu o masă forte ică şi că mişcrea acestuia oate i
prezi să, apl icându-se legi le mecanicii cl asice. Dr acestea se
schimbă atunci când ne cupăm de işcările unui electron cre se
deplaseză e raiectorii de dimensiuni forte mici, mişcări e
ce nu le putem umi pin obsevaii, e cre Bohr le-a imaginat
însă enu a putea calcula piculităile mdelului său atomic
planetr. Planck a fost primul cre a recunoscut că asfel de işcări
nu trebuie să umeze exact leile mecanicii clasice. Dintre toate
işcăile e cre mecanica clasică le recunoaşte drept osibile
numai unele pot i executate înr-adevăr de căre electron: aceste
mişcări preferentiale au fost denuite işcări "cuantiicate". Bohr
s-a vzut nevoit să preia din nou în teoria sa a sistemului atomic
planetr ideile lui Planck ; el a descoerit că electronii planeti
Imagi nea natuii în izica contemporană 12 9
pot executa numai mişcări cuantificate , şi această conditie

constituie practic cheia entru toate propietătile atomilor.
Să rezumăm pe scurt cele spuse. Studiul proprietătil or
copurilor mateiale a dus izicienii la presupunerea că materia n-r
i compusă din nimic ltceva decât din ici corpusculi, electroni
şi protoi . Difeite legătui ale acestor corpusculi formeză atomii
celor 92 de substante simple, din cre sunt constuite moleculele
substantelor compuse. Aceasta este concluzia la cre se aj unsese
cu aproximativ douăzeci de ani în urmă. Vom vedea în curând că
de atunci lucuile s-au complicat; acum însă, rebuie să încetăm
entu o clipă să ne precupăm de substantă şi să vorbim putin
despre lumină.
Lumina, cre aj unge la noi de la Sore sau stele, atinge chiul
nostu , după ce a străbătut spaii imense în cre nu există materie.
Lumina străbate în viteză deci spa,ul vid, ră diicultă, , şi, spre
deosebire de sunet de exemplu, nu este legată de o mişcre a
substntei. escierea lumii izice r i dci incompletă dacă nu s-r
adăuga la substantă altceva, ceva ce este indeendentă de aceasta:
lumina.
Dr ce este lumina? Din ce este formată?
Filosoia Antichitătii precum şi multi alti oameni de ştiintă
până la începutul ultimului secol au sustinut că lumina este
compusă din mici corpusculi cre se ală într-o işcre rapidă.
rin această ioteză este nemijlcit explicată propagrea rectilinie,
e cre lumina o re în conditi i obi şnuite şi de asemenea relexia,
e cre lumina o suferă lovind ogl inda.
La această teoie corpusculră a luminii s-a renuntat complet
dej a acum un secol ; lucrrile izici anu lui Young şi mai ales
cercetile francezului Augustin Fresnel au deteminat acest l ucru .
Young şi Fresnel au descoerit o categorie de fenomene luinoase,
fenomenele de interferentă şi de refractie cre nu pot i explicate
de teori a corpu sculară. Fre snel a arătat totodată că o a l t ă
reprezentre despre natura ondul atorie a luminii n u d ă socoteal ă
130 Wemer Heisenerg
dor de fenomenele cl asice - propagrea rectilinie, relexia şi

re fractia - ci totdată şi de fenomenele de interferentă şi difractie.
Ideea naturii ondulatorii a luminii, cre a fost airmată deja
ti mpuriu de câteva minti inteli gente , cum r fi de exemplu
ol andezul Cristian Huygens, poneşte de la ideea că propagrea
luminii trebuie comprată cu propagrea unui val într-un mediu
elastic, cu cercuri le de valuri e cre runcrea unei pietre le
provoacă în apă. eorece luina se propagă în spatiul vid, Fresnel
a admi s un mediu in, şi anume "eterul" cre pătrunde toate
corpurile materi ale, umple spatiile goale şi serveşte undelor
luminose ca suort.
Ce se întelege însă printr-o undă? O undă, atunci când se
propagă liber, este identică cu o succesiune de valuri , ale căror
coane sunt seprate de o distantă constantă, cre se numeşte
"lungime de undă". Totalitatea acestor valuri se depl asează e
directi a de propagre cu o viteză determi nată, adică vi teza de
propagre a undei , cre entru undele luinoase este de 30.00
m e secundă în spaiul vid, aşa cum au demonstrat -o exerientele
cre au fost efectuate după mortea lui Fresnel . Diferitele valuri
cu coanele şi văile lor rec continuu prin unul şi acelaşi punct în
spaiu. Mimea, cre se propagă prin unde, se scimbă deci acolo
eridic, ir erioada acestei unde este vădit identică cu timpul
cre se scurge înre trecerea a două coane succesive.
Am văzut până acum dor cum se propagă o undă atunci când
nimic nu-i împiedică propagrea. Lucurile se etrec al tfel atunci
când unda, în timpul propagii ei , se loveşte de obstacole, când
de exemplu se loveşte de suprafete, cre o opresc sau o relectă,
sau când trebuie să treacă prin fante le dinr-un ecran, sau în sfârşit
când se loveşte de puncte materiale cre o diserseză. Atunci
când unda este defomată în aşa măsură şi relectată înspre sine
nu mai ai de-a face cu o undă simplă ci cu o suprapunere de unde
simple. Strea de oscilaie cre survine în fiecre punct depinde
atunci de felul în cre efectele diferitelor unde simple suprapuse
se insumează sau se anulează. Atunci când undele simple îşi
Imaginea naturii în izica contemporană 13 1
însumeză efectele, când, după cum se spune, sunt în concordantă

de fză, oscilaţi a cre rezultă va fi forte intensă. Dacă, în schimb,
undele simple se anuleză, dacă au fze contrre, oscilaţi a devine
sl abă, uneori chiar egal ă cu zero. Rezumând se poate spune : prin
faptul că exi stă obstacole cre perturbă propagrea unei unde se
formeză o reprtiie complicată a intensitătilor oscil atorii, o
distributie cre, în plus, depinde într-un înal t rad de lunimea de
undă a undei incidente. Acestea sunt fenomenele de interferenţă
şi difractie.
Cel ce admite ideea că lumina este formată din unde, va conta
de la bun început e faptul că vor apărea fenomene de interferentă
şi difracţie în momentul în cre propagării liere a unui fascicol
de raze i se opun obstacole. Young şi mai aoi Fresnel au rătat că
lumina prezi ntă, în aceste conditi i . într-adevăr fenomene de
interferentă şi difractie, ir Fresnel a demonsrat mai departe că
reprezentrea pri vind natura ondulatorie a lumi nii este suicientă
entru a explica toate fenomenele observate în toate amănuntele.
Ponind din acest moment şi de-a lungul ultimului secol , natura
ondul atorie a luminii a fost recunoscută fără să exi ste vreo
contradictie.
Acum însă, după cum este cuoscut, există diferite tipuri de
lumină simplă, din cre iecre corespunde unei "culori " bine
determinate. Lumina albă, bunăoră, cre este emisă de corpurile
ale incandescente, de ilamentul unui ec electric de exenplu,
se fomeză prin suprapunerea în succesiune emnenă a tipurilor
simple de lumină, a căror culore se schimbă treptat, pri n receri
insesizabile, de la violet la roşu , formând "spectrul". Teori a
ondulatorie a lumi nii a condus în md natural la cracterizrea
printr-o lungime de undă a iecărui tip de lumină, a fiecărei
componente a sectrului , sau, entru a ne exprima altfel : ea face
ca iecărei culori să-i corespundă o lungime de undă. Aşa s-a reuşit
măsurrea lungimilor de undă cre corespund difeitelor culori
ale sectrului, deorece fenomenele de interferentă depind de
lungimea de undă; tot astfel s-a putut constata că lungimea de
132 Wemer Heisenerg
undi se mdiici continuu, crescând de la violetul extrem al

sectului , unde re 4 x 1 o-7 m, pâni la roşul exrem unde atinge 8
x l "7 m.
Acum treieci de i înci nu exista nici un motiv de îndoili
cu privire la natura ondulatorie a luminii, sau cu privire la cea a
altor radiapi. Dr de atunci s-au descoerit fenomene prduse de
rze, necunoscute pâni atunci , cre, dupi cum se pre, pot i
expl icate dor pin reprezentrea copusculri. Dintre aceste
fenomene cel mai important este efectul fotelecric. Este vorba
de urmAtoul fenomen: daci o bucati de materie, de exemplu un
metal , este iradiat cu lumini, se obsev i adeseori ei aceasti bucati
de materie eliini elctroni într-o mişcre forte rapidi. Studiul
acestui fenomen a rătat că viteza electronilor emişi depinde dor
de lunimea de undă a rdiaţilor incidente şi de natura copului
radiant, şi în nici un cz de intensitatea rzelor i ncidente. Numai
numrul elctronilor emişi este deendent de aceasti intensitate.
Mai mult: energia elecronilor eişi se mdiică în raport invers
faă de lunimea de undi a undei incidente. Einstein a meditat
supra acestui fenomen şi a recunoscut că enru a-1 explica ebuie
să rcurgi , cel puţin într-o anumită misuri, la structura corpuscu
lri a rzelor. El a admis că rzele se compun din copusculi, cre
deţin o energie invers proporţional! cu lungimea de undi, şi a
ritat ei leile efectului fotelectric ot i deduse uşor din această
iotezi.
Fizicienii s-au rezit însi, dedati, într-un impas delc de
nelijat: e lângă totalitatea fenomenelor de interfeentă şi diracţie,
cre rati ei lumina este compusi din unde, se situeză acum
efctul fotelectric şi alte fenomene descoperite recent, cre rată
ei lumina este formati din corpusculi, din "fotoni", cum se spune
în prezent.
Există dor o si nguri ieşire din acest impas : concepti a
ondulatorie şi cea copuscul ră a luminii se vor recunoaşte ca iind
doui concepţii complementre ale aceleiaşi realităti . e fiecre
dată când o radi atie face schi mb de energie cu materi a, acest
schimb oate i descris ca absorbtie sau emisie a unui foton de

către m ateri e. Dacă se vi zează însă de scrierea propagări i
corpu sculi lor l u mi noşi într-un spatiu, trebuie si recurgi l a
propagrea ondulatorie. Dezvoltând această idee s e aj unge în
concluzie la supozi tia ei densitatea noului corpusculr cre este
legat de o undă luminoasă este propotionli, în iecre punct, cu
intensitatea acestei unde luinoase. Astfel se ajunge la un fel de
sinteză a două teorii vechi rivale şi se ot explica în acelaşi timp
i nterferentele şi efectul fotelectric. Mrele avantaj al acestei
si ateze este faptul ei ne relevă cât de legate sunt în natură undele
şi corpusculii, cel putin în czul luminii. Dacă aşa stau lucruile
cu luina, nu se poate admite, ore, ei acelaşi lucru e val abil şi
entru materie? Toate eforturile izicieni lor mergeau în dirctia
reducerii materiei la un tot extins de corpusculi. Dr nu trebuie
dedus ei, la fel cum un foton nu poate i seprat de unda cre este
legată de el, şi corpusculii materiei sunt mereu legai de o undă?
Aceasta este întrebrea principlă e cre va trebui s-o lămurim.
Si aditem, pe de o parte, ei copusculii materiei, elecronii
de exempl u , ar fi secu ndati mereu de o undă. Dacă acu m
corpusculii şi unda sunt srâns legate, atunci mişcea copuscul ului
şi propagrea undei nu mai sunt indeendente unele de altele, ir
mimile mecanice ale corpusculilor (cantitatea de mişcre şi
energia) trebuie să poată i legate de miile cracteristice ale
ui initoe (lunima e undă şi vitea e page). Acestă
pralelă este înr-adevăr osibilă plecându-se de la legătura cre
există între foton şi unda sa ap{initore. Teoria unei legături
între corpusculii materiali şi undele lor apinitore este astăzi
cunoscută sub denuirea de mecanică ondul atorie.
Atât timp cât unda asciată unui corpuscul se propagă lier
într-o regiune, a cărei dimensiune este mre în raort cu lungimea
de undă, noua mecanică ne duce într-acolo încât si-i recunoaştem
corpusculului legat de o undă aceeaşi mişcre prezisă de legile
mecanicii cl asice. Acest lucru este valabil în special pentru
mişcarea electronilor, pe care o putem observa direct, astfel
1 34 W emer Heisenerg
explicându-se de ce studiul işcăii electronilor a dus, la scră

mre, la considerrea electroni lor ca iind corpusculi simpli . Există
însă czuri în cre leile mecanicii clsice nu mai reuşesc să descrie
mişcrea corpusculului . rimul dintre aceste cazuri este acela în
ce popagrea undei adicente este redusă la o reiune a spatiului,
le căui dimensiuni corespund celei a lungiii de undă. Acest
lucu este vlabil entu electronii în interioul atomului. Unda
legată de electron este atunci fortată să adopte forma unei unde
stationre, analogă cu undele staionre elastice, pe cre le oate
prezenta o sforă ixată la amele caete, sau analogă cu undele
electrice staionre cre se ot forma într-o antenă de radio. Teoria
rată că aceste unde stationre ot avea numai anumi te lungi mi
de undă, deinibile precis, cărora le corespunde o anuită energie,
precis deinită, a electronului reptizat, şi anume acele stăi de
energie pred s definite c are corespund stări l or de mişcare
"cuantiicate", pe cre Bohr le-a intrdus în teoria sa. Şi astfel se
explică faptul , cre până acum a fost enigmatic , că tcmai aceste
mişcăi cuantiicate sunt singurele osibile e cre electronul închis
în atom le oate efecua.
Există un l doilea cz în cre işcrea electronului nu rebuie
să urmeze legile clasice le mecanicii, şi anume czul în cre unda
sa appnătore se loveşte în timpul propagării de obstacole. Se
formeză atunci interferente, ir mişcrea copusculilor nu mai
re nici o legătură cu acea işcre e cre r prezice-o mecanica
clasică. Pentu a ercee cum trebuie să se desfăşore lucurile,
vom face o compratie cu rzele. Să aditem că emitem o radiatie
cu o lungi me cunoscută de undă în directia unei instlatii cre
este capabilă să prducă �nterferente. eorece ştim că radi atiile
sunt compuse din fotoni , putem să spunem că emitem un roi de
fotoni supra instalatiei în discutie. În regiunea în cre se fomeză
interferene. fotonii se epizeză sfel înct se găsesc concenrai
acolo unde intensitatea undei reptizate este cea mai mre. Dacă
acum emitem asupra aceleiaşi instalati i , nu o radi atie, ci un
mănunchi de electroni a căror undă adiacentă re aceeaşi lungime
de undă ca şi radiatia utilizată mai înainte, atunci unda va interfera

ca mai înainte, deorece fenomenele de interferenă corespund
lungiii de undă. Şi atunci pre naturl să aditem că şi electronii
se vor găsi concenrati acolo unde intensitatea undei este cea mai
puteică. Cu lte cuvi nte : electronii se vor reprtiza la acest l
doi lea exeriment în spatiu ca fotonii la primul . Dacă acest lucu
va putea i constatat se va observa în acelaşi timp şi existena
undei legată de electroni şi se va putea vedea dacă formulele
mecanicii ondul atorii sunt exacte.
Acum mecanica ondul atorie duce la îmbi nrea unei unde cu
electronii cre detin vi tee ce sunt atinse în exerimente obişnuite,
unde a căror lunime de undă este de ordinea de mărime a luniii
de undă a rzelor Rentgen (a zecea milionime de mi limeu).
Pentru a putea constata unda de electroni , trebuie să atingi cu ei
fenomene de interferentă, care să ie analoge cu cele cre se obtin
cu razele Rentgen. Fenomene de acest tip au fost într-adevăr
obtinute, mai întâi în anul 1 927 prin Davisson şi Germer în Statele
Unite, aoi printr-un număr mre de exeri mentatori , şi anume
prin profesorul G.P.homson în Anglia şi pri n Ponte în Frana.
N-o să descriu experi mentele lor, ci o să constat doar că au fost e
deplin conirmate de fomulele mecanicii ondul atorii.
Ace ste experi mente grandioase au demonstrat deci c ă
electronul n u este u n simplu copuscul. El este orecum corpuscul
şi undă în acelaşi timp. Şi acelaşi lucu este vlabil, aşa cum au
arătat experimentele de mai târzi u, entu proton. utem deci
constata că substanta, la fel ca şi lumina, este formată din unde şi
corpusculi. eci substanta şi lumina pr a i, în ceea ce priveşte
suctura lor, mult mai semănătore decât s-a crezut înainte. Asfel
concepti a noastră despre natură devine mult mai limede şi mai
simplă.
Nucleul unui atom cu cifra atomică Z potă, aşa cum m
văzut mai sus, o srcină care este identică cu multiplu-Z l srcinii
protonului şi cre reprezintă aproae întreaga msă a atomului . S-a
bănuit de mult că nucleele atomilor se compun din protoni şi
1 36 W emer Heisenerg
electroni, că numrul protonilor depăşeşte numul electronilor

cu Z, astfel încât întreaga masă le revine practic protoilor. Ideea
că nucleul r i compus a luat iintă orecum foat prin inter
pretrea radioactivitătii. escoerirea radioacti vităii, provcaă
de Henri Becquerel , este meritul lui iere Curie precum şi al
col aboratoarei şi sotiei sale, Madame Curie, născută Marie
Sldowska. Substantele radioacti ve sunt elemente rele, cre în
rândul elemenelor ortă numrul cel mai mre (de la 83 la 92).
Ele sunt cracterizate prin faptul că sunt instabile sontan, adică
nucleul unui a din atoii lor expldeză din timp în timp, rans
fomându-se în nucleul unui atom mi uşor. Acestă descompunee
este insoită de eliinea de elecroni (rze-eta), atoi uşoi de
heliu (Z=2)(radiaii alfa) şi de o radiaie forte enetrantă cu o
frecventă fote ridicată (radi atii gama). Descoerirea acesui
fenomen rdioacti v a fost de un interes exrem de mre enu
izicieni, enu că a demonsrat că nucleele atoice sunt înr
devr cosucii compuse. Un nucleu complicat formez, atunci
când e descompune, un nucleu simplu şi ealizeză stfel sontan
ransfomrea elementelor despre cre au vorbit al chiişii Evului
Mediu. Din păcate însă, radioactivitatea este un fenomen asupra
cuia nu putem exercita nici un fel de inluentă. În consecintă nu
putem face niic alteva· decât s-o observăm, uă veo osibilitate
de a iluena mdalităie. La douzeci de ani după descoerirea
radioactivitătii s-a iregistrat un prores considerabil pri n
descoerea dezinerrii atoice tiiciale, e cre i-o datorăm
izicinului enlez Ruherford. in ombrdaea unor atoi uşoi
cu ajutoul unor picule alfa, cre la rândul lor sunt eise de
substne rdioacive, s-a reuşit sprgerea acestor atoi uşori. Se
obin atoi mi simpli şi se ealizeză în acest fel, înr-adevr, o
dezi nterare rtiicilă. Numai că această transformare a fost
obtinută enu cantităti atât de reduse de materie încât, în
momentul de fată, n-re nici o utilitate practică, utilitatea ei
toreică iind însă fote me, enu că ea demonsreză uitaea
materiei şi ne oferă infomaii despre suctura nucleelor.
În ultiii ai s-a proresat enorm în cercetrea dezi nterii

tiiciale, mai întâi în Anglia unde, sub inluenta lui Rutherford,
tinerii izicieni Chdwick, Cckrot, Walton şi Blackett au obpnut
rezultate admirabile, ir aoi în diferite alte ti şi mi ales în
Statele Unite, acolo mai secial prin lucrile lui Lawrence. În
Frnta, la Pris, există două institute imortante în cre tineri
omeni de ştiintl exceptional de dotai se cupă de problemele
atomice. Pe de o prte institutul de radiologie, condus de Madame
Curie până la motea sa, în caul căruia activeză în pimul
rând iica ei, Madame Iene Joliot-Curie şi sotul ei F.Joliot precum
şi Piere Auger, Rosenblum şi alpi. Apoi l aboratoul pentu
cerceti izice privind rzele Rentgen, cre a fost întemeiat de
fratele autoului şi cre încă şi astzi este condus de el. Aici Jean
ibaud, J.J.Trillat, epince-Ringuet şi alti cercetătoi au ăcut
exeriente umoase şi fuctuoase . .
esiur, nu ot aici să intu în mănuntele rezultatelor cre
au dus la un soi de chimie a nucleului atomic. Transfomările sunt
repreentate pin ecuapi cre sunt e deplin analoge cu cele e
ce chimiştii le utilizeză e mult timp enu a eprezenta eacpile
chimice obi şnuite. Dar aş dori să prezint în amănunt două
descoeriri undamentale, cre au fost ăcute e neaşteptate în
decursul exerimentelor. În pimul rând descoeirea neuronului.
În cursul anuitor exeimente de dezinterare, atât Chadwick
cât şi erechea Joliot au constatat în produsele dezinterrii
preena unui nou tip de corpuscul , necunoscut până acum. Aceşti
copusculi, cre traverseză forte uşor mateia, pr a nu avea
nici o srcină elecrică şi pr să aibă o masă cre este identică cu
cea a potonului. În momentul de faă sunt denumip "neutroni ".
esiur, e neîndoielic faptul că aceştia depn un rol imortnt în
suctura nucleului.
a mai pupn de un an de la descoerirea neuronului ( 1 932)
s-a descoerit un al paulea tip de corpuscul. Studiind efectele
dezaegii provcate de radiapi cosice, atât Anderson cât şi
Blckett şi cchilini au constatat existena elecronului ozitiv,
138 Wemer Heisenerg
deci a unui corpuscul cre re aceeaşi masă ca şi electronul, a

căui srcină electrică este însă identică cu cea a electronului cu
semn invers. Aceşti electroi ozitivi , cre apr mult mai rr decât
electroii negativi , joacă desigur un rol însemnat în fenomenele
nucleelor atomice.
Ca umre a acestor descoeriri senzationle ăcute în ultimii
i, situatia se prezintă mult mai complicat decât înainte. Penru
că acum cunoaştem patu tipuri de corpusculi: electroni , protoni ,
electroni poziti vi şi neutroni . Dar sunt ele într-adevr toate
elementre? Fără îndoilă că nu. robabil că unul din cei patu
rebuie să ie compus. Dacă se admite de exempl u că protonul,
elecronul şi elecronul ozitiv sunt elementre, atunci neutronul
s-r compune dintr-un proton cre este răspunzător aproae de
întreaga masă şi dintr-u' electron care neutralizează sarcina
protonului. Se poate admite - şi această ipoteză ni se pre
seducătoare - că neutronul şi ambele tipuri de electroni sunt
corpusculi elementri ; protonul s-r compune atunci di ntr-un
neutron şi un elecron ozitiv şi r pierde rangul unui corpuscul
si mplu elementar. Ori c u m , descoperirea neutronului şi a
elconului ozitiv ne-a îmogăit considerabil cunoştinele despre
lumea atoică.
oresc să mai spun ceva despre radiatiile cosice. O serie
de lucrări cre au fost executate în ultimii ai , în primul rând cele
ale profesorului M i l l i kan, au arătat e x i s tenta unei radi atii
exraordinr e enetrante cre pre a vei din spatiul inerplanetr.
S-a descoerit că această radiaie re un efect extrem de putenic
asupra materiei, provocând nenumărate dezintegrări atomice.
Sudiul radiaiilor cosmice este diicil, despre natura acestora ştim
încă desul de puine, dr este destul de probabil ca în viitoul
forte apropiat să apară şi în acest domeniu rezultate numeroase
şi interesante.
in această fote succintă expunere se vede că exrimentele
de laorator ne-au dăuit de câiva ani , zi de zi , descoeriri cre
sunt de o valore incomensurabilă. Fizica teoretică, a cărei sarcină
Imaginea naurii în izica contemporană 1 39
este să explice şi să conducă în�ercările exerimentale, n-a răms

înre timp inactivă.
e treizeci de ani istoria izicii teoretice a fost determinată
de dezvoltrea a două mri teorii de o amplore extraordinră,
teoria relati vităţii şi teoria cuantică. Dintre ele, teoria relativitătii,
cre este mai putin direct legată de proresul izicii atomice, este
cea cre este mai cunoscută publicului lrg. Ea orneşte de la
anuite exeiente cre pri vesc interferenta luminii şi cre n-au
puut i explicate cu ajutoul vechilor teorii. inro foă spiritual.
cre va rămâne memorabilă în anlele şti inţei , Alet Einstein a
depăşit aceste diicultăi, şi anume pri n faptul că a inrdus notiuni
cu totul noi despre naura spaţiului şi a timpului şi despre relaia
lor reciprcă. Astfel s-a născut acea fumoasă teorie a relativităţii,
care mai târziu, după ce a fost generlizată, ne-a fuizat o nouă
reprezentare despre forta de gravi taţie. Anumite confirmări
exerimentle au fost tăgăduite. Ele mai sunt !ăgăduite şi astzi ,
dar un lucu este sigur, faptul că îi datorăm teoriei relativităii
puncte de vedere exraordinr de noi şi fucuoase. Ea ne-a rătat
cum ot i depăşite obstacole aprent de netrecut şi cum ot i
descoerite puncte de vedere neaşteptate, atunci când renunti la
anuite preri preconcepute, cre-şi datoreză vlabilitatea mai
mult obişnuinţei decât logicii . Teoria relativităii a fost un mij lc
excelent entu exersarea spiitului izicienilor.
La fel de imotantă, chir dacă mai putin cunoscută mrelui
public a fost el aorrea teoriei cuantice şi dezvoltrea ei. Cu
ajutoul ei s-a reuşit vloriicrea constatrilor izicii exerimenle
şi întemeierea unei ştii nţe a fenomenelor atomice. Dacă doreai
descierea mai exactă a fenomenelor erai supus constrângerii
undamentle de a accepta concepii complet noi, srăine izicii
clasice. Penu a descrie lumea atomică nu este suicient să ransferi
metde şi imagini care sunt valabile în domeniul nosu sau în cel
sronoic la domenii mult mai mici. Am văzut dej a că e bza
lucrărilor lui Bohr s-a convenit reprezentrea atoilor ca si steme
sol re în mi niatură, în cre electronii joacă rolul pl anetelor, cre
desciu elipse în juul unui Sore central cu srcină ozitivă. Dr

entu a obpne cu ajutoul acestei reprezenti înr-adevăr rezultate
interesante , trebuie presupus că sistemul sol r atoic resectă
anuite legi , şi anume legile cvantice, cre sunt complet difeite
de cele ale sistemelor astronomice. Cu cât s-a meditat mi mult la
aceste diferene, cu atât mai putenic s-a conştientizat mrea lor
imonă şi semniicaia lor undamentlă. nrducerea cuantelor
a avut ca mre faptul că, pretutindeni , în izica atomică, a fpst
inrodusă discontinuitatea; această intrducere este esentială,
deorce ră ea atoii r i instabili şi substanta n-r putea exista.
Am văzut că de câti va ani teoria cuantică a admis, în urma
descoeirii naurii duble a elecronului , cea corpusculră şi cea
ondulatorie, o nouă formă cre este denuită "mecanică ondu
laorie". Sueele ei au fost nenumrae. Mcica ondultoie e-a
eis să înelegem mi bine şi să preigurăm mi corect acele
fenomene cre depind de existenta strilor staionre cuaniicate
enu atoi . Şi chiia a ras foloase din dezvoltrea noii teoii,
entu că a rezultat de aici o nouă şi forte interesantă manieră de
ercepie a legăturilor chiice.
ezvoltea cicii ondulatorii a deeminat izicieii să-şi
lrgească din ce în ce mai mul t reprezentrile. În cadul acestei
noi torii leile naturii nu mi detin cracteul strict e cre-I aveau
în izica clsică. Nu mai există nici un deteinism de neclintit al
fenomenelor, ci dor legi ale probabilitătii . Acest lucu este
exprimat într-o manieră precisă de ,,rel ati a de i ndeterminre
(inceitudine)" eisă de Wemer Heisenberg. Chir şi noiunile
de cauzalitate şi individualitate au trebuit să ie supuse unui nou
examen, ir din această criză imortantă a teoriilor fundamentale
ale reprezentilor nose izice vor apea ără îndoială conscine
e tărâm ilosoic, e cre astăzi încă nu le putem surpinde.
(ouis de Broglie, Luină şi mateie, cu o prefată de Wener
Heisenerg, d.a 7-a, Hamburg 1 939, ditura Claasen, p. l 6-36.)
Ore: L' lcron magneique, Pis 1 934; Ods et ouscls,

Pris 1 928; Maiee et luiere, Pris 1 937, în gem. iht und Mateie,
d.a 7-, 1 949; Coninu et disconinu au lysique mdme, Pis 1 94 1 ,
în gnn. DieJeenttilhen, 1 943; hsique et irolysique, Pis
1 947; heoie generle ds iculs a sin, Pris 1 943; La cbme
ique, heoie du sinal et de l'ifomaion, Pris 1951.
Anexa nostră a avut scopul de a ilustra situatia istoică a şti intelor

mdne ale natuii pintr-o selectie, inevitabil succintă, din lucrrile
repreentntilor celor mai de mă. Rezumnd, vrem să subliniem
uătorele:
1. Ştiinta mdenă a natuii e distinge la începutuile ei printr-o
mdestie sumată; a fce aiatii despre contexte strict delimitate,
iatii e sunt valabile numi în cdl astor liite.
2. ln soll al X-la, să mdsie a disut. Cunoştiinele

izicii erau considerate a aiatii despre natura în întregul ei. Fizica
vra să ie ilosoie, pretinându-se adesa a orice ilosoie autentică
să ie ştiinţă a natuii.
3. Astzi izia cunoşte o trnsfomre funmentală, e msură
ce trăsătura ei cea mai izbitore se dovedeşte a i reîntorcere a la
mdestia a oiginră.
4. Continutul ilosoic al unei ştiinte e pstră dor atunci nd
a e conştientă de limitele ei. Mrile descoperiri ale proprietătilor
fenoenelor naturle pticulre sunt osibile dor dacă nu e deteină
în prlabil, prin generalire, senta unor semena fenomene. or
pin fptul că i zia lsă dschisă problema sentei ultime a copuril or,
materiei, energiei ş.a.m.d, ea aj unge să aibă cunoştinte desp re
proprietătile prticulre ale fenomenelor e cre le descriem prin aceste
concepte, aj unge să aibă cunoştinte ce sunt apoi în stre să conducă la o
înţelegere cu adevrat ilosoică.
TEMEN ENCICLOPEDIC
"NATA"
Termenul "natură" provine de la termenul grec physis. Acest
cuvânt este derivat di n rădăcina phy (lat. io, fi, gem bin), cre
numeşte creşterea. Physisul circumscrie tot ceea ce se naşte şi
devi ne, şi cuprinde astfel universul în întregul său. Noi traducem
termenul prin "natură" de la cuvântul l atinesc natura, a crui
semniicaie corespunde celei a cu vântului rec (nasi, a i nscut,
a creşte, înudit cu ignee).
În reprezentrea reacă initilă, pri n realitate se întelege în
primul rând ceea ce devine nemijlocit, în măsura în cre creşte ;
aici trebuie amintit faptul că pentru greci, creşterea natural ă
adevereşte întotdeauna legea imanentă a oricărei iintăi . e aceea,
adeseori pin termenul de "natură", ca principiu al devenirii, se
înţelege "esenta" unui lucu.
Notiunea de natură, reprezentrea deci e cre spiritul uman
şi-o face despre acesta, traverseză o istorie lungă şi schimbătoare.
Se modiică cunoaşterea fenomenelor naturale şi pri n aceasta şi
concepia despre natură.
Perioada fi losofi ei timpuri i a cos mogoni ilor ( secolul 6
î . Hr . ) , adi c ă peri oada dezbateri l or pri vi toare l a origi nea
cosmosului , a uni versului, este plină de reprezentăi mitice în cre
dej a raotul omului fată de natură joacă un rol central .
O pri mă liitre, care nu mai este mitică, ci ilosoică, a
notiunii de physis, a naturii, încee în Antichi tate pri n soi stică
(rotagoras , 480 -4 1 0 ; Gorgias , 483-375 ; Hippias şi Prdicos ,
contemorani mai tineri i lui Protagoras) precum şi cu ilosoia
scratică. În cestă noiune nu se mai însumeză înteaga elitate,
ci doar un anumit domeniu. Pri mii care au folosit physisul
împoti va nomosuli (legii ) au fost soi ştii, ei au adus "cele
naturle" în contradictie cu "cele doar convenite" şi "stabilite" de
oameni . Prin euri stica lui, Socrate ( 469-399) îşi recunoaşte
dispreul fată de o ştiinţă a naturi i, opunându-i o şiinJ despe
om . Într-o prte se siueză acum natura, în celltă omul şi cultura

sa. Acum la începuturi le gândirii ccidentle se pune problema
dacă este mai imortant să cunoşti natura sau esena omului.
După trepte premergătore extraordinat de imortante la
atomişti (Demcri t 460-37 1 ) şi Pl aton (427-347 ; ilosoia naurii
în "Timios" ), gsim mrele proiect inl l ilosoiei receşti a
naturii la Aristotel (384-322 ; oere principle: ,,Fizica", în reacă
şi germ. cu note de C. Prantl , Leipzig 1 854; "Metaizica", trad. cu
note de E. Rolfes, Leipzig 1 92 1 , de A. Lasson, Jena 1 924 ; "espre
sulet", trad. de A. Busse, Leipzig 1 9 1 1 ; ,,Etica nicomahică", rad.
de E. Rolfes, Leipzig 1 920; ,,Politica" trad. de E. Rolfes, Leipzig
1 922). Nu putem nici măcar încerca să sugerăm aici coninuul
acestei teorii ; trebuie dor amintit că şcolile de ilosoie osti s
totelice, deci epicureenii (Epicur 342-270, urmaşi Hermachos,
Zenon din Sidon, născ. e la 1 50, Lucretius Cus, 96-5 5), stoicii
(stoicismul vechi 399- 1 50: Zenon din Citium, aprox.336-24,
Cleanthes 33 1 -232, Chrysipp 28 1 178-208/05 ; stoicismul de mijlc
1 50-50 î.Hr. : Panaitios e la 1 80- 1 1 0, Poseidonios e la 1 35-5 1 ;
stoicismul târziu 50 î. Hr.-200 d. Hr. : Seneca, e la 4 î.Hr.- 65
d . Hr. , Epi c tet pe l a 5 0 - 1 3 8 , Marc us A urel i u s , 1 2 1 - 1 80 ) ,
neopitagoreicii (Nigidius Fiulus, prima jumătate a primului secol
precreştin, Apollonius di n Tyana, primul secol după Hristos,
Nicomachos din Cherasa e la 1 40 d.Hr., Numenios din Apmeia
a doua jumătate a secolului l 2-lea) şi noplatoicienii (Ammonios
Skkas, 1 75-242 ; Plotin, 205-270; Loninos, 2 1 3-273 ; Porphios
232-304 ; Iamblichos decedat pe la 3 3 0 , Proc los, 4 1 0-485 ,
Simplicius, dec. la 549) aduc multe variante cre nu sunt, însă,
imortante entu noi . Scindrea lumii în natură şi spirit şi prin
aceasta, prăpastia di ntre "izică" e de o prte, şi etică şi logică e
de altă prte, s-a păstrat în stoicism şi epicureism, chi r dacă
stoicismul a întrepri ns ultima şi sinura încercre a unei împăcăi
universle a celor două domenii : o luptă gigantică, dr în inl
zadică. În neoplatoni sm physis-l decade în sfârşit, iind privit
ca o realitate irational ă, în fond lipsită de vlore.
14 Wemer Heisenerg
Gândirea creştină a prinţilor bisericii (Tertulian, 1 60-222;

Lactantius, 250-325 ; Clement di n Alexandri a, 1 50-2 1 5 ; Origene,
1 85-254; Eusebios din Cesrea, 265 -340) preia prţial termenul
iitial pl atonic-ari stotelic al naturii ; aici, din cauza faptului că
"natura" este concepută înr-un mod srăin de spiitul antic , ca o
creaţie a lui Dumnezeu din imic, termenul se modi ică înr-un
mod decisiv şi-şi pierde semniicaţi a.
Chir dacă în Evul Mediu nu există o cercetre a naturii de
sine stătătore, totuşi această eră cunoaşte o ştiinţă a naturii cre
se di stinge prin rij a rătată fată de moştenirea antică, şi mai ales
faţă de cea aristotelică. Păsrătorii moştenirii antice au fost mai
întâi ilosoii şi oamenii de ştiinţă în domeiul ştiinţelor naturii ai
Islam ului (Alhzen pe la 965- 1 039, A vicenna 980- 1 037). unctul
culminant al ştii ntelor medievale ale naturii în Occidenl îl
repezintă Alert cel Mre ( 1 1 93- 1 280) cre poiectează o imaine
cuprinzătore a naturii e temeiul celei istotelice.
dată cu eca Umismli şi a Renaşteii (sec. l XV -le.a
şi al XVI-lea) se naşte o nouă concepţie despre natură, cre este
entru noi de o importanţă centrală. Accesul căre natură se caută
acum mai ales prin exeriment, o notiune seciic modenă, cre
apre entu prima dată la Leonrdo da Vinei ( 1 452- 1 5 1 9) înr-o
fomă teoretică clră. (Cel mai cunoscut este "Tratatul despre
pictură" şi "Despre anatomia omului". rezentăm o selecţie a
manusciselor sale cuprinzătore de la M.Herzfeld: Leonado da
Vini, ânditol, cecetătol şi etl , ed.a III-a, Jena 1 9 1 0).
Exerimentul constă în chestionrea naturii în vederea unei teorii
proiectate în pre al abi l , pentru a veri ica dacă ace as ta este
conimată sau conrazisă de exeriment. Punctul de oire în
chestionea naturii devine teoia e ce oml o poiecteă supra
natuii. e aceea, după Leonrdo da Vinei nu mai e osibil să
cunoşti întreaga natură, ci dor acele fragmente cre apr în cadul
teoiilor şi înrebrilor gândi te de om. Astfel natura este corelatul
omului şi al capacităţii sale.
Notiunii lui Leonrdo de exeriment sprij init pe teorie îi

coespunde şi noua atitudine fundamentlă a lui B acon ( 1 56 1 -
1 626) ; h e Two Boks on h e oicience nd Advncemenl of
Leming 1605; De dinilale el augmenis scieniaum 1623;
Novum Orgnum sienium, 1 620). La el a apărut o a doua
rsătură undamentală, deteminntă entru ştiintele modene ale
naturii. Cunoaşterea naturii însemnă mai ales stăpânirea ei. A
cunoaşte înseamnă a putea. rin aceasta se impune un asect
esenial al ştiintei mdene a naurii, e cre Antichitatea nu 1-a
cunoscut: tehica, decionea nu asupra unei cunoaşteri teoretice,
ci asupra efectului.
Notiunea de experi ment este dezvoltată în continure de
Galileo Galilei ( 1 54- 1 42).(ere principale: Nunius Sideos,
1 6 1 O; Dilogo sopra i due mssii sislei del mondo, 1 632, rad.
de E. Srauss, Leipzig 1 892; Discosi e imosraioi matemaiche
inlomo a due nuove sciene, 1 638, rad. de A. von ettingen în
Ostwalds Klassiken, Leipzig 1 80, a doua ed. l 908 ), şi asistăm
atât la el cât şi la Kepler ( 1 57 1 - 1 630; Asonoia nova, 19;
Hnnonices mudi, 1 6 1 9) la rstunrea notiunii antice despre
univers.
Mrele aprător al acestei conceptii noi despre natură şi
Univers a fost Giordno Buno ( 1 548- 1 00: De umbis ideum,
1 582; Dela causa, pincipio el uno, 1 584 ; De l'iiilo, uni veso
e modi, 1 584; Del'eoii foi, 1585 ; De ipii iimo, 1 59 1 ;
De imenso el inumerabilibus, 1 59 1 . Trad.: Giordno Bunos
Gesammelte philosophische Werke, în lb. gem. şi expl . de L.
Kuhleneck 1 890- 1 99. Selecpe cu raducere şi comentarii de E.
Gras si : Heoische Leidenschflen ud idi idueles eben, 194 7).
rin el se face un nou pas, dincolo de conceptia coenicană a
Universului : problema nu constă dor în a opune vechiului sistem
gcentric noul sistem solr, ci şi în a recunoaştere că nu există
dor o astfel de lume, ci iinit e mule.
Cu toată concizia impusl, ni e pre totuşi necesr să ne oprim
o clipl aici. Sistemul cosmic, valabil pânl la începuturile ecii
1 46 Wemer Heisenberg
modene, provine din cosmologia lui Aristotel , iind ijlocit de

învătatii alexandrini , aşadr de Hipprch (aprox. 1 90- 1 20 î.Hr.),
şi prezentat în rezumat de Ptolemeu (sec. I d. Hr.). Acest sistem
aristotelico-ptolemeic privea lumea geocenric, adică Pământul
era aşezat imuabil în centrul Universului. Uiversul şi Pământul
au formă sferică. Mişcrile corpurilor cereşti erau explicate prin
presupunerea a zece cămăşi sferice, transprente, aşezate una într
alta, în cre sunt incluse stelele. Cea mai exterioră din aceste
"sfere" otă stelele ixe, celelalte otă planetele. Fiecre planetă
aprţine unei sfere speciale : acestea ravitează în jurul Pământului
şi odată cu ele stelele aferente.
n contradicie cu această reprezentre cosmogoică, Coeic
( 1 473- 1 543) susţinuse în scrierea sa ,,De evoluioibus obium
coelestium ]ibi VI " ( 1 5 43), că soarele s-ar ala în centrul
cosmosului , Pământul ar face parte din planete , iar acestea
orbitează toate de la vest la est în jurul Sorelui ix.
Şi G. Bruno se decl ră în favorea acestei construcţii a
Uiversului, neghidându-se dor după raţionamente astrologice,
ci mai ales după convingerea ilosoică conform creia uiversul
nu poate fi init. În scrierea sa "Despre cauză", cre dezbate
ilosoia radiţională, Bruno susţine că Universul nu re ici limite,
ici centru. Astfel, lumea pe cre o cunoaşte omul nu e decât una
printre multe altele.
În inal, mi aintim de schimbrea determinantă a concepiei
despre natură a lui Knt ( 1 724- 1 804; ,,Istoria generală a naturii şi
teoria cerului" 1 75 5 ; "Critica raiuii pure" 1 78 1 , ed. a 2-a 1 787;
"Critica raiunii practice" 1788; "Critica facultătii de judecată"
1 790; "Metafizica moravurilor" 1 797). Problema naturi i se
soluionează în mre măsură prin problema cunoaşterii acesteia:
fenomen'e le senzori ale prin cre al ăm natura sunt ordonate
dinainte în noi prin formele de inuiţie proprii omului (spatiu şi
timp; categoriile) . În acest fel apre apoi un sistem al naturii cre
se supune necesrmente legilor matematico-izice pure : omul este
legiuitorul natuii. Dr din nou apre aici problema omului şi a
Imaginea naturii în izica contemporană 1 47
libertăţii sale. Libertatea omului este sigură de sine însăşi tocmai

în contradictie cu naura, în măsura în cre depăşeşte necesitatea
cauzală. Astfel natura este limitată de formele de cunoaştere ale
omului, ir viata sa propriu-zisă, uman-morală, nu mai intră în
sfera ei.
Dezvoltrea concepţiei despre natură în ilosoia postkantiană
nu mai poate i urmărită aici în amănunţime. Desigur, concepţia
lui Hegel ( 1 770- 1 8 3 1 ) despre ştiinţele naturii ca o tre aptă
premergătore a ilosoiei , demonstrabilă a pioi, a contribuit în
Occident la generrea unei reacţii a naturalismului empiric sub
numele de pozitivism (Comte, 1 798- 1 85 7 ; Mill , 1 806- 1 87 3 ;
Feuerbach, 1 804- 1 872; Spencer, 1 820- 1 903) şi materialism
(Moleschott, 1 822- 1 893 ; Bichner, 1 824- 1 899 ; Haeckel, 1 834-
1 9 1 9). Aceste simpliicări mult prea rosiere s-au dovedit, între
timp, a nu i de durată.
De la începutl secolului X, lumea trece într- o totalitate de
rel atii matematice ; s au cel puţin poate fi descri s ă în mod
corespunzător dor de acestea. Acesta este un proces hotrâtor.
reştiintiic şi nemijlocit, natura se înfăişează în forma în cre
omul o percepe prin organele sale senzoriale. Desigur, organele
de simt rămân apratul undamental de observre; dr ără ajutorul
tehnicii omul nu mai face fată în cercetare . Astfel , lumea
izicianului se îndeprtează în mod necesr, încetul cu încetul de
lumea cotidiană a omului. Încă acum câteva sute de ani, realitatea
era privită, la răsăritul Sorelui, aşa cum este ea; între timp acest
lucru s-a dovedit a i o iluzie şi nu mai putem avea de acum înainte
încredere în ochii noştri. Astăzi am ajuns până acolo încât întreaga
lume percepută s-a transformat într-o mre de iluzii; văl după văl
a fost îndepărtat, până când am crezut că ne alăm în fata ultimului
văl al realităţii, pe cre mai trec fantomatic şi imperceptibil dor
umbrele electronilor. Intelectul calculator re aici ultimul cuvânt;
din prim-planul ercepţiei, lumea se retrage în planul secund al
ideii .
Scrierea lui Hei senerg trimite la acest prces, la realitate şi

la eicolul în cre se U omul, atunci când dizolvă natura în
plăsmuii ale gndirii sale, stăpâind-o nemăsurat. La fel ca la
începutuile gndirii ccidentale, şi astzi ni se atrage atentia să
medităm asupra iintei omului .
Emesto Grassi
Despre autor
Wemer Cri Heisenerg s-a născut la 5 decembrie 1 90 1 la

Wurzburg c a fi u al profesoru l u i de gimnaziu Dr. August
Heisenberg. Tatăl său a devenit în 1 909 profesor de greacă
modenă şi veche la Universitatea din Munchen. Acolo a frecventat
Wemer Heisenerg gimnziul Mximilian de orientre umanistă
unde, în 1 920, a absolvit prin bacalaureat. Aoi a studiat izica la
MUnchen. rofesorii săi au fost în pimul rând: Sommefeld, Wien,
ingsheim şi Rosenthal. În semesrul de ină a studiat cu Bom,
Frnk şi Hilert la GOttingen, dobândind în vra anului 1 923 , cu
Sommefeld la Munchen, radul de dctor în ilosoie. lterior a
devenit asistentul lui B om la Gottingen. În vra anului 1 924 a
obti nut la GOttingen veia Jegedi. Din ina anului 1 924 şi până
în 1925 a lucrat ca bursier Rckefeller la Niels Bohr în Coenhaga,
ir în vra lui 1925 îl gsim din nou la Gottingen. În 1 926 a fost
numit lector entru izică teoreticl la Universitatea din Coenhaga.
În toamna anului 1 927 a devenit profesor ordinr entru izică
teoretică la Universitatea din Leipzig. În anul 1 929 a inrepins o
clătorie mai lungă de cursuri şi conferinte în SUA, Jaonia şi
India. În anii 1 932 şi 1 939 a ti nut cursuri în Statele Unite ale
Ameicii. În 1 933 a obpnut premiul Noel entru izică entru
nul 1 932. În nul 1 94 1 a fost chemat l a Uiversitatea din Berlin,
deveind totdată directoul Instiutului Kaiser-Wilhelm entru
izică din Berlin-Dhlem. La sfrşitul războiului a fost luat
pizoier, împreună cu câţiva alti iziciei din domeiul izicii
atomice, de truele americane şi dus în Anglia. e acolo s-a întors
în pimăvra nului 1 946 în Germania unde, împreunl cu câpva
colaoratoi mai vechi a reamenaj at Institutul Kaiser-Wilhelm
entu izicl l a GOttingen. Institutul , ce din 1 946 unctiona, sub
denumirea de Societatea Mx Planck, ca urmaşă a Societlţii
Kaiser-Wilhelm şi cre din 1 948 potă numele de Institutul Mx
Plnck entu izicl, îşi concenreazl activitatea e cercetrea
radiapei cosmice şi rin easta asua izicii atomice a paticulelor
elementre. În pi măvra anului 1 948, W. Heisenerg ti ne enu

câteva luni cursui la Universitatea din Cambridge, Anglia, ir în
toamna anului 1 950 şi 1 954, în Statele Unite la solicitrea di ver
selor Universităti de acolo. În toamna anului 1 955 tine la St.
Andrews din Scoti a, aşa-numitele Gifford ecures, cre ratează
poblemele de interferentă dinre izica modenă şi ilosoie şi cre
între ti mp au apărut în volum. În vra anului 1 958 s-a mutat
împreună cu Institutul Max Planck entru izică la Munchen, unde
landul Bavaria a pus la dispozitia institutului său o nouă clădire.
La sfrşitul anului 1 970 a renu ntat la functi a de director al
Institutului Max Planck entru izică şi asroizică. La 1 febuarie
1 976 Wemer Hei senerg more la Munchen.
Publicaţii mai importante
ale lui W erner Heisenberg:
D ie hys iklishen inipien der untenheoie, Hirze1, eipzig

1 9 30, edi tia a 4-a 1 94 4 ; Wandlungen in den Grundlagen der
Naturissenshft, Hirze1, eipzig 1 935, editia a 9-a 1 959; D ie hs ik
der Atokeme, Vieweg, Braunschweig 1 943, editia a 3-a 1 949; (ca
editor) Voăge iber die Kosmishe Srh/ung, Springer, Berlin 1 943,
editia a 2-a 1 953; Phys ik und Ph ilosoJ ie, Hirzel, Stuttgrt 1 959;
Ull stein Tschenbucher-Verlag, Frnkfur/M 1 959 ; /nrducion to he
Ufid ield heory of lementry Pi/s, John Wiley Ltd., New
York, London ( 1 966) ; germană: E ifihrung in d ie e inhe il iche
Feldheoie der lementteilhen, Hirzel, Stuttgrt ( 1 967); Der Teil
und das Ganze - Gsăhe im Ure is der A tomhys ik, Piper,
Munchen 1 96 9 ; engl . : Phys ics and Beyond - Encounters and
Con vesaions, Her & Row, New York, Evnston, London 1 97 1 ;
Shitte iber Grenen (Pai ste raiă), Piper, Munchen 1 97 1 .
Publicaţii în reviste ştiinţiice :

Vbr Stab iiiit und Tublenz von Riss ikeitssrămen . Ano. d.
Phys. (4) 74 ( 1 924) 577-627; (împreună cu H. K. rmers) : Vber die
Sreuung von Srhlungen drh Ato e. Zs. F. Phys. 3 1 ( 1 925) 68 1 -
708 ; Uber quan tenheoret isch e Umdeutung kinemat ischer und
mchn isher Beihungen . s. F. Phys. 33 ( 1 925) 879-983; (împreună
cu M. Bom şi P. Jordn): Zr Quantenmhaik II. Zs. F. Phys. 35
( 1 926) 557-6 1 5; (împreună cu P. Jordn): An wendung r unten
mechaik af das roblem der noma len eemnffekte. Zs. f. Phys.
37 ( 1 926) 263-27 7 ; Uber den anschau/ ichen Ihalt der quanten
heoreishen inemaik und Mchnik. Zs. f. Phys. 43 ( 1 927) 1 72-
1 9 8 ; Zur Quantenheorie des Ferromagnet ismus . Probleme der
mdemen hys ik. (Sommerfeld-eitchrift) ( 1 928) 1 1 4-1 22; (împreună
cu W. Pauli): Zr untendna ik der Welefelder. Zs. f. Phys. 56
( 1 929) 1 -6 1 ; Uber den Bau dr Atokeme. 1. z. Physik. 77 ( 1 932) 1 -
1 1 ; II. Z . Physik 7 8 ( 1 932) 1 56-1 4 ; II. Z. Physik 8 0 ( 1 933) 587-j96;
Die Sktr der Jeihten Atokeme. Z. Physik . 96 ( 1 935) 473-484;
Vber die ,Shau" in der kos ishen Srhlung. Forsch. U. Fortschr.
12 ( 1 936) 4 1 -342; Zr hoie dr exlosionsign Shaur in dr

ksishen Srhlung I. Z. Physk 1 1 3 ( 1 939) 61-86; Die ,bebht
bren GBen" in dr hoie dr /eenttilhen. 1 u. l. Z. Physik
120 ( 1 943) 5 1 3-538, 613-102; rstaisishen hoie dr Tblnz,
Z. Physik 1 24 ( 1 948) 628-657; Mson�neuung ls St8welen
Tblem. z. Physik 133 ( 1 952) 65-79; ut unişiong ihdinr
G/ihungen. Nachr. Akad. Wiss. Gotti ngen 1 953, 1 1 1 - 1 27 ; Zur
untenhoie ihenoibr Wllen/ihungen. Z. Naturf. 9a
( 1 954) 292-303; ur untenhoie ihdirr We/n-leihungen
III . U. IV . Z. Naturf. I Oa ( 1 955) 425-446; 12 a ( 1 957) 177- 1 87;
Erweiterungen des Hilbert-Raum$ in .der Quantentheorie der
Welefldr. Z. Phys. 144 (1956) 1-8; Beungen r ,puen Tm
Dncff-Mhde" in dr Wllefldr. Nchr. Akd. Wiss. GOttingen
1 956 Ii, 27-3/ H/bet se II nd he "Ghosf'stats of Pali d
i/len. Nuovo Cim. ( 1 0) 4 ( 1 956) Suppl . 743-747 ; ee Mdel d
unisaion fnon inrild quaions. Nud. Physis 4 ( 1957) 532-
563; (împreună cu H. P. Dir, H. Mitter, S. Schlider, K. Ycki):
r hoie der /eentteilhen. z. Naturf. 1 4a ( 1 959) 44 1 -485;
(împreună cu H. P. Dir) : r heoie ds ,se/smen" Telhen. Z.
Naturf. 1 6a ( 1 6 1 ) 726-747 ; Der dreiige Std der ihdinr
Sinohoie dr leentti/hen. A1ta Physika Ausria XV, 328-
339 (196 1 ) ; Die Entwicklung der eiheitlichen Feldheoie der
/eentte/hen. Natwis. 0, 3-7 ( 1 631 (împreună cu H. P. Dir,
H. Ymoto, K. Yki): umtum e/crdnis in he non
inr spinor heory nd he vlue of Soefld"s iJe sucture
constnt. Nuovo Cim. X, 38, 1220- 1 242 ( 1 65); (împreună cu H. P.
Dir) : On he .�uion"-hory of srnge Pils. Nuovo Cim. X,
37, 4, 1 446- 1486 ( 1 65); Pails s Colci ve Staionry Stats.
Coemoraion Issue fr he Jb Ani vesry of he Mson hory
by Dr. H. Ykawa, Proress of horetical Physics, Supp1eent (165)
Imaginea naturii în izica contemoranA 1 53
Referinte bibliograice
Bibliogrie gemană:
Bavink, B., Die Haufagen dr huigen NatJJlosohie, 1 828
rgbise nd rblee dr Natissenshften, 1 953
Ws ist hit in den Natissenshften ? Wiesbaden,
1 947 .
Ds Weltbild der heuigen Natissenshften ud seine
Beihungen u hlosohie ud Rliion, Iserlohn 1 947
Bcher, E., NatJJilsohie, 1 9 1 4
Bopp, F . , und Riedel, 0., Die hysik/ishe Enticlung der
untenhoie, 1 950
Burkmp, W., Natrhilsohie dr Gegen wt, 1930
Cssirer, E., Das rkenntnisrob/em in der Phlosolie und
Wisseshft der neueren it, 3 voi ., ditia a 3-a 1 92123, volumul 4
cu titlul : he oblem of nowldge. 1 950
Conrd-Mtius, H., Dr Slbstabau der Natr, 1 944
Dnnenn, F., Aus dr WstdtrBrFoshr, eipzig 1 922
Die Natisenshften in r Enticlung, 1 922
Vom Wfen.dr natienhfdihen rblee. Gunll
einr Ghihte dr Naissnshften, eipzig 1 928.
essauer, F., Mnsh ud Kosos, 1949
Die holoie in dr Natr, 1 949
Am rde dr Dinge. Obr ds Vhltis von Wissen ud
G/auben, ditia a 2-a 1 952
Rliion im ihte dr huigen Natwissenshft, editia
a 3-a 1 952
ich, H., Die Mshine und dr Orgismus. Bios voi. V,
eipig 1 935.
Einstein, A., Goie und fhung, 1 92 1
u . Infeld, L., Die Evoluion dr hysik. Von Neton bis r
untenhoie, voi . l, Hmburg 1 96, ditia a 9-a 165.
Frnk, Ph., Ds Ede dr hisishen hysik, 1 935.
Geiger, M. Die hilosolishe Bdeutung dr Rlaiiiishoie,
1 92 1 .
Grssi , E., u. Uexkill, h . V., Wilihkeit ls Ghinis und

Afrag, 1 9 5 1
Haas, H . , ifhong in heoeishe Phsik, 1 930
Hrtmnn, H., Shofr des neuen We/tbilds, Bonn 1 952
Hrtmnn, M., Die llosolishen Gondlagen der Naturissen-
shften, 1 948
u. Gerlach, W. , Naturissenschfte Erkenntnis und ihre
Mehden, 1 937
Hrtmnn, N., Der Abau der relen We/t, 1 940
Heim, K. Der hislihe Gottslaube ud dieNatwissenshft,
Voi . 1 şi 2, Tibingen 1 949 şi 1 95 1 .
Heisenerg, W. Die llysiklishen iniien der untenheoie,
ditia a 4-a eipzig 1 944
Die Physik der A tomkerne, 8 Vortrăg e . Ed i t i a a 3 - a
Braunschweig 1 949
Hei senberg, W . , Die Einheit des naturwissenschaft/ichen
W/tblds, în: "Wndlungen in den Gundlagen der Naturwissenschaft"
edi tia a 9-a 1 959
Die gegen igeAfgabe der heoreishen hsik. Zeitschr.
Scientia, Febrursheft 1 938
Wnd/ungen in den Gondlagen der Naturwissenschaften,
ditia a 9-a 1 959
DieRo/e der Unbsinhiselaion in dermdemen hysik.
Monatshefte fur Matheatik u. Physik voi . 38, h. 2, 1 93 1 .
Pinipiele Fragen der mdemen hysik, în: Wndlungen in
den Gundlagen der Naturwissenschaften, ditia a 9-a 1 959
Heimholtz, H. v . , Shiften r rkennnisheoie, 1 92 1 .
Hi ldesheimer, A., Die We/t der ngewhnten Diensionen, eiden
1 953
Honigswald, R., Natrli/osohie (Jahrbicher d. Philosophie,
Jhrg. 1) 1 9 1 3
Jakob, H . , Die Grundlagen unserer naturwisseschaftlichen
rkenntnis, Zirich 1 948
Jordn, H., Diehsik und ds Gheiis ds organishen bens,
editia a 6-. Braunchweig, 1 948
Die Physik ds 20. Jhhundt. A 8-a ediţie Braunschwei g
1 949
Ds Bild der mdemen Phsik, Hmburg 1 947

Sh werrft und Weltll, Brauschweig 1 952
aue, M. v ., Gshihte der Physik, edi ia a 3-a, Bonn 1 950
Loe, R., u. Sihler, H., Ds Weltbild der Naturissenshften,
1 957
Mach, E., Die Anlse der Emindungen, 1 922
M rch , A., Natur ud rkentnnis, 1 948
Ds neue Denken der mdemen hsik. Voi . 37, Hmburg,
ediia a 2-a 1 960
Niggli, P ., robleme der Natissenshften, 1 949
Planck, M., Die Eiheit ds Wissshftsbilds, 1 00
Sinn und Genen der exkten Wissenshft, ditia a 2-a 1 947
Voiige und inneongen. ditia a 5-a Stuttgrt 1 949
Kauslgsetz und Wilenfreheit, 1 923
Ds Weltbild der nuen hysik, ditia a 1 0-a 1 947
Wege ur lysiklishen rkenntis, 1 944
Wissenshft ud Mhde, 1 9 1 2
Reich enbach, H . , Philosohische Grundlagen der Quanten
mhanik, 1 949
Seliger, R., Die Gondbeihungen der neuen Physik, 1 948
Uexkill, h . v., Mensh und Natr, Salung Dlp 1 953
u. Grssi, E., Vom Usung der Natur- und Geists issen
shften, 1 952
Weizsăcker, C.F. v., Die Gshihte der Natr, Gottingen 1 948
Physik der Gegen wt, Bonn 1 952
Zum Weltbild der Physik. diia a 6-a Stuttgt 1 954
Wenzl, A., MetaJysik der hsik von heute. 1 935
Bibiogrie străină:
Bohr, N., Atomheoie und Natbshreibung, Berlin 1 93 1

Bouroux, E., Ds Wissenshfsidl ds Mahemaikers, 1 927
Bridn, Loik der heuigen hsik, 1 932
Broglie, L. de, hyik ud irolsik. Aus dem Frnz, Hmburg
1 950
Butteield, H., he Oiins of Mdem Sience, London 1 949
B urit, E.C., he Mtalsil Foudaions of Mdem Siene,

ondon 1925
Dmpier, W. C., A History f Siene, 3... d. Cmbridge 1942
Dingler, H., (ditor) A entry ofSiene 1851 -1951 . Witten by
scilist Auhos, ondon 1951
Dreyer, J. L., History of he Plntry Sstes from hals to
Keler, Cmbridge 16
Duhem, P., iei und Sktr dr lsiklisJen hoien, 108
ddington, A. Sr., Ds Weltbild der hsik. in VsuJ einer
Philosohischen Deutung (The Nature of the phy s i cal Worl d),
Brauschweig 1932
Grot, H., Raum ud eit. ine UntsuJungdr etalsisJen
Godlagen unsr NatissensJft, Fft 1950
Hrd, P., a se de la consiene eroeenne 1690-1 715). 3
voi. Paris 1935; genă: Die ise ds roilsJen Geists, Hmburg
1939
Jeans, J., he Gro wh of hysical Sience, Cmbridge 1947 ;
gen ă: Der Wdegng der exakten WissensJft. Bena 1948
hsik und hi/osolie, Zirich 1951
Die nue Godlagn dr Natrrkenntis, Stuttgrt 1934
Joad, E.C.M., hilosolicl Ascs of Mdm Siene, diţia a
3-, ondra 1943
Mieii, A., a siene rabe et son ole dns "evoluion sieniue
mondile, eiden 1939
Openheimer, J. R., WissensJft ud allgemeins Deken, rde
voi. VI, Hmburg 1955; ditia a 3-a
Atorft ud ensJ/iJe Frehit, rde. Voi. 52, Hmburg
1957
Poincre, H., WissensJft ud Hohse, ditia a 3-a 1914
Lete Gdken, 1913
Der Wet der WissensJft, 16
Srton, G., Inrducion to he istory of Siene, 1947-1950
Taylor, F. S., A hot History of siene, ondra 1939
hompson, G., Ds Atom, diia a 3-a Ottingen 1952
Whitehed, A.N., he Conet of Nate, 1920
An Inqiy Coneming he inile of Natrl nowldge,
1 925
Sience nd he Mdem Wor/d, Cmbridge 1927
Imaginea nauii în izica contemorană 1 57
Manuale
Fkelnbrg, W . , iingin ieA tomlsik, ditia a -, Berlin
1 954
Rieler, W., ifhong in die Knlsik. ditia a -, Berlin
1 950
Index
Alert cel Mre 1 4

Ammonios Skks 1 43
Anderson, Cri David 1 37
Arhimde 62
Arhyts 6
ristotel 23, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 1 43, 16
Auger, Piere 1 37
A vicenna 1 4
Bacon, Frncis 83, 1 45

Becquerel, Henri 1 36
Blackett, Patrick Maynrd Stut 1 37
Bohr, Niels 1 1 , 27, 28, 1 27, 1 28, 1 34, 1 39, 1 49
Bolt n n, Ludwig 26, 27
Bon, Mx 1 49, 1 5 1
Boyle, Roert 26
Broglie, ouis Victor, de 1 1 8, 1 22, 1 40
Bruno, Giordno 1 45, 16
Bichner, Ludwig 1 47
Chdwick, Jmes 1 37
Chrysipp 1 43
Cicero 56
Clnhes 1 43
Cleent din Alexndria 1 4
Columb, Cristofor 46
Comte, Auguste 1 47
Conic, Nicolaus 54, 55, 59, 0, 16
Cotes, R. 84
1 60
Curie, Mie 1 36, 1 37

Curie, Piere 1 36
Cunus, Nico1aus 55
D'Alemert, Jn erond 6, 1 0 1
emocrit 8, 25, 4 3 , 1 43
escrtes, Rene 43, 93, 95, 6, 1 1 5
Didati, Elia 63
Du Bois-Reymond, mil l l 4
ddington, Artur Stnley 1 1 8

Einstein, Alert 27, 33, 1 32, 1 39
Epicur 95
Euclid 40
Euebios din Cera 1 44
Feuerbach, Ludwig 147

Fresnel, Augustin 1 29
Freyer, Hns 46
Galen 72
Galilei, Galilo 5, 6, 6 1 , 63, 78, 79, 82, 83, 1 45
Gssendi, Pirre 43, 95
Gemer, ester Halert 1 35
Gibbs, Josiah Willrd 26
Gilert, Willim 83
Gorgis 1 42
Hae'kel, nst 1 47
Hhn, Otto 3 1
Hrvey, Willim 83
Hegel Georg Wilhelm Friedrich 1 47
,
161
Heienerg, Wemer 1 40, 148, 1 49, 1 50, 1 5 1

Hemachos 143
Hertz, Heinrich 1 1 8
Hi1ert, David 1 49
Hipprch 146
Hippis 1 42
Huygens, Cistin 9 1
Imb1ichos 143
J
Giocchino da Fiore 74
Jorn, Pscul 30, 1 5 1
lh, Wilhelm 6
nt, Immnue1 24, 1 1 3, 1 46
Kep1er, Johnnes 5, 49, 4, 55, 0, 6 1 , 79, 145
ctntius 1 4
agrnge, Joseph ouis 1 2 1
a Mettrie, Julien Offray, de 1 02, 1 03
aplace, Piere Simon de 24
awrence, nest Orlndo 1 37
Leibniz, Gorg Wilhelm 1 1 4, 1 1 5
eonrdo a Vinei 62, 14
eprince-Ringuet 1 37
eucip 25, 43
Liebig, Justus von 1 04, 1 05
cke, John 6
onginos 143
Lucretius 1 43
1 62
Mrcus Aurelius 1 43
Miotte, me 83
Mendelev, iti 1 28
Michelngelo Buonrroti 69
Miii, John Sturt 1 47
Millikn, Roert Andrews 1 38
Moleschott, Jacob 1 47
Newton, Iac 5, 6, 7, 1 9, 24, 33, 40, 83, 84, 85, 86, 88, 0
Nigidius Figus 143
Nicomachos din Chera 1 43
Numenios 143
cchialini 1 37
Origene 1 4
Ostwald, Wilhelm 6 1 , 0, 94, 95, 1 04, 1 1 7, 1 45
Ovidiu 73
Pnaitios 1 43
Perin, Jn 1 25
Pitagora 40, 50, 54
Plnck, Mx 27, 1 28, 149, 1 50
Platon 42, 43, 56, 59, 143
Plotin 143
Ponte 1 35
Pophyrios 143
Poeidonios 143
Pringsheim, mst 1 49
Prdicos ' 42
Prclos 143
Protagors 1 42
Ptolemeu 1 46
1 63
Rafel 69
Rosenblum 1 37
Rosenthal 1 49
Ruherford, nest 27, 1 27, 1 36, 1 37
Schelling, Fridrich Wilhelm 1 04

Seneca 143
Simplicius 143
Somerfeld, mold 27, 1 49
Spencer, Herert 1 47
Spino, B uch 1 1 3
Tertulin 1 4
hibaud, Jn 1 37
homson, Gorge 1 35
Tizin 69
Torricelli, Evngelista 83
Trillat, J. J. 1 37
Virgiliu 73
Voltaire 6
Walton, nest homs 1 37

Wien, Wilhelm 1 49
Young, hos 1 29, 1 3 1
enon din Citium 143

enon din Sidon 1 43
CUPRINS
1 IMAGINEA NATURII ÎN FIZICA CONTEMPORANĂ 5

0 0 0 0
1 . oblema naturii o 00 00000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 00000000000000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 000 0 0 0 5

a) Schimbri ale atitudinii cercetătoului fată de natură O o o o o o o o o o O o o O O o o o o o O o o 5
b) Modiicri în semnificaia cuvntului ,,natură" o o o o o o o o o o o o o o o o 0 o 0 0 0 0 0 0 0 o 0 0 0 0 0 0 7
c) Cria conceptiei materialiste 0 0 o00 000 0000000000000 00000 o o o o o o o o O O o o O o o o o 0000000 0 0 0 o o o o o 000 9
2. Tehnica o O o O o O O o O 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 00 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 o o o O o o O O o O O O O O O O O O O O O O o o o o o o o 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 11
a) Interactiuna dintre tehnică şi ştiintele naturii oooooooooooooooooooooooooooooooo 11
b) Interventia tehnicii în raortul naturii fată de om 00000000 ooooooooooooooooooo l3
3. Ştiinţele naturii ca pate a inteactiunii dintre om şi natură 00000 14
a) Tehnica ş i schimbările mduri lor de viată oooo oo OOOOOOOOOOOOOoooOoOoOoo000000000 14
b) Omul mai stă dor fată î n fată c u si ne însuşi OOOOOOOOOOOOOOOooOoooooooooooooooo l6
c) Noua notiune de adevr ştiintiic o o•··oo oooooooo 0000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 OoOO 0 0 0 0 0000000 000000 0 0 0 18
d) Conştiinta pericolului situatiei nostre ooooooooooOooOOOOOOOOOOOoooooooooooooOoOOOo 21
II. FIZICA ATOMICĂ Ş I LEGEA CAUZALITĂŢII 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 23
1. Notiuna de aualitate o o o 0 o o o o oo o o · · · · o o o o • • o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 23
2. Lgitatea statistică o • o · o O o o o o o o o • o · o. o o . . . . 0 . 0 o o o o o o o 0 0 0 0 0 0 0 00 00 0 0 O o o 0 0 0 O o o 00 0 0 0 0 0 0 o 00 o 00 o 0 0 24
3. Caacteul statistic al toriei cuantice 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 o o o 00 0 0 o . 0 0 o 0 0 0 o o o 0 0 0 0 o 0 0 0 0 o o 0 0 27
4. Istoia izicii atomice mai ecente o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 30
5. Toria elativitătii şi diolvaa deteninismului 00 o. o. o o o • O o o O O 0 0 0 0 0 0 . 32
III. DESPRE RAPORTUL DINTRE CULTUA UMANISTĂ,
ŞTIINŢELE NATUII ŞI OCCIDENT 36 00000000000000000000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1. Motivele adiţionale ale apăăii culturii umaniste 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 36

2. scrieea matematică a natuii o o o o o o o . . . . o o o . . . . o . . o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 0 o 0 0 o . . o .. 39
3.Atomii şi cultua umanistă o o o o o o o o . . . . . oo . . . o .. o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o . . . . . o o • o • o o o . . 41
4. Ştiinţele naturii şi cultua umanisă O O o o o o o o o o o o o o o o O O o o O o o o o o o o o o : 43
o o o o o o o o o o o o .
5. Cdinta în menia noasă . . . . . . .0 ...................... 0 . 0 0 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45

SUSE ISTOICE (adunate de Ernesto Grassl) 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 49
1. Începuturile ştiinţelor moderne ale naturii o o 0 o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o . 49
Johanns Kepler o o o o o o o o o o .. O o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o . . . o . . o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o . 49
Galilo Galilei 0 0 0 0 0 0 0 0 0 o• 0 0 0 0 0 0 o o • o · o oo . . . o . . 000 o 0 0 0 0 . . . . . . 0 . . 0 0 0 0 0 0 0 0 0 o 0 0 0 0 0 0 0 o o o o o o • o · 0 0 0 0 0 0 o 0 0 0 06 1
a) Autoara li Glei Îmoiva rdiiei o o o o o o 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 o o o o o o o o o o . . . . o .. o 63
,Dialog dsre ele doui inile sisteme solre" .. o . . . o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 64
roictl li Gallei iid iinJele mdme le natii O o o o o o o o o o o o o o o o 0 o o 78
,Dialogui i ind ele doui inile sist::me solre" ooooo o o o o o o o o o o o o o o o 79
1 66
Dsre icrea natrală aceleraă . 80

...................................... ............
Dsre icrea de uncre . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 ...... .............................
Isaac Newton . "" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

................... .
Cta a reia a ,Piniiilor matemaie l e ilosoiei natrle" . 86 . . . . ...
Dsre sistemul lanetr - Reguli enu crcetrea natuii . 86 ..... .........
Ctea a reia a ,Pinipiilor matematice l e ilosoiei natrale" . 89 . . . . . . .
Prtea a cinea: Despre conete . :. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

.. ..............
II. Apariţia conepţiei maicise şi maerilise dspe ne 91 ...
1. Aplia medei mnicii nwoniene la le domenii (optia) ... 91

Christian Huygens ............. . .................................... .. . .......................... 91
,Dsre ropagra rciiie a relo'' ............................................. 92
2. Apariţia concepţiei mecaniciste şi materialiste dspre lume . . . . . 95
Jan Leond D' Aiembet .......... ........................................................... %
.Inrduere la Eniclodie", J 751 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
J ulien Ofay de La Mettrie .................................... . .......................... 1 02
"Omul maşină" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............... 1 02
Wilhelm stwald .. . .
.. . . . . .
.. ................................ . ... . ........... . ................. 14
,Prelegei desre ilosofia natuii" .... . ......... . .
.. .................................. 1 04
Timul, saiul, substnJa . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 07
ConiinJa ....... . ...... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................................... . . . . . . . 1 11
III. Criza concepţiei materialist-meaniciste ..... . ........... 1 18
Heinrich Hetz ................................ . .
. ................. . ............................. 1 19
Intrducere /a ,Pinipiile mecaicii" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...
.. ..................... 1 19
Louis de Broglie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .................... . . . . . 1 22
Dezvoltra iiii contemorne ........... .. .. .
. . ...................... . .
. .......... 1 22
TERMEN ENCICLOPEDIC "NATUA" ........................ . .... . ..... 1 42
Despre autor ............. . ...................................................... ............... 1 49
Publicatii mai impotante ale lui Wemer Heisenberg: . . . . . . . . . . . 151
o t"n m revts te ş tn
Pu bl tca 0 " " nt1" i1ce : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .................. 1 5 1
A 0 . .
Referinte bibliografice ... . ................... ............................ ............ 1 53

B ibliogrie gemană: .......................... . . .. .......................................... 1 53
B ibliogrie străi nă: .................... . ............. . ......................... ............. . 1 55
.
Manual e ....... .. ............... . ..... . .

. ... . ......... . ............................... . .
. ...... . . . . . .157
Index . . . . . . . . . ..................................................... .................................. 1 59

Werner Heisenberg - Imaginea Naturii in Fizica Contemporana PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Werner Heisenberg - Imaginea Naturii in Fizica Contemporana PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DAS NABILD DER HEUTIGEN PHYSIK

IMAGINEA NATII N FIZICA CONTEMPOANĂ

scrierea CIP a Biblioecii Naţionale

Editura ALL EDUCA TIONAL Bucueşti

B-dul Tiişoara nr. 58, sector 6,

• 402 26 0; 402 26 o1.

Fx: 402 26 10.

Comenzi la: comenzi@ l!.o

Coea: Daniel Ţuunel

Editie înrijită de Emesto Grssi

Traducere de Gheorghe Pascu

S-a pus înrebrea dacă nu cumva atitudinea omului mdem

a) Schimbări ale atitudinii cercetătorului faţă de natură

a fost gândilă ca oeră a lui Dumnezeu, ir oamenilor celor timpui

aşadr, o întâmplre fapul că tcmai în acele vremuri naura în

complicate. Astronomia a pus stăpânire, pin telescoape di n ce în

temeratura sau duritatea nu erau însuşii propiu-zise ale mateiei,

deine un fel de relitate cel mult ca purtător al câmpurilor de

vorbi de comportamentul pticulei , despi ns de procesul de

a) Interactiunea dintre tehnică şi ştllntele naturii

dor prinr-o erfectionre a mijloacelor de observre; se oate

aprat electric complicat este uneoi neplăcut, aşa cum neplăcut

natuii, amele scopui contopindu-se într-unul singur în sloganul

3. Ştiintele naturii ca parte a interactinii

a) Tehnica şi schimbările modurilor de viaţă

Se va ajunge oate mai aproae de adevăr, dacă entu multe

omul se vedea fată în faţă cu natura; natura opulată de iinte de

continuare, ie emi s să ne mai ami ntim încă o dată de exemplul

deiiti ve, şi doar în acest sens restrâns se poate întâmpla în genere

Dacă se oate vorbi despre imaginea naturii din ştiintele exacte

busolei sale mai indică doar masa metalică a vaporului său şi nu

Dr enu a aminti din nou de situaţia din izica mdenă: ericolul

său. El va utiliza tipuri noi, mdene de busole ce nu eactionează

Între cele mai interesante efecte generale ale izicii atoice

Mdiicrea notiunii de causa în conceptul contemoran de

fundamental, însă modul de gândire al teoriei atomice a trebuit să

devin bza activităii noastre practice. Atunci când, de exemplu,

cunoaşterii. Dacă cunoaştem temeratura unui sistem, atunci acest

3. Caracterul satistic al teoriei cuantice

explica prcesele chiice, chimi, izica şi sroizica contopindu-se

ele sunt considerate ca iind complementare una fată de cealltă.

Î n manieră asemănătore există probabil şi în biologie prcese -

4. storia fZicii atomice mai recente

un fel de calităp. Dacă suntem însă obligati să dmitem 92 e ipui

enu putin timp. Dinre acese prticule, e cre le numim mezoni,

5. Teoria relativităţii şi dizolvarea

prin eforurile de a uniica legic proprietăţie pticulelor elemente

Se vede de aici faptul că izica atomică s-a îndeprtat tot mai

1. Motivele tradiţionale ale apărării culturii

când vrem să aj ungem la temeiul lucurilor, ie sistematic, istoric

copiilor o supraapreciere a valorilor spirituale fată de cele mate­

2. Dscrierea matematică a naturii

se răsfrânge asupra altor obiecte, devenind în cele din umă o

3.Atomii şi cultura umanistă

ricum, s-a păstrat dorinta de a cunoşte mai îndeaproae

liniştit să-I citească e Platon cum se cuvine, înainte de a purcede

4. Ştiinţele naturii şi cultura umanistă

mult pentru viata practică. Pentru a face fată vieţii trebuie să

determinându-mă să nu mă declr multumit cu jumătăţi de soluţii

5. Credinţa în menirea noastră

sau nu, sau ltele de genul acesta, ci de ceea ce vem. Î ntreaga

măsură în cre evcăm oiginile şi regăsim clea spre o consonantă

Scriera de faţă încrcă să ilustreze în trăsături mri problematica

copiilor o supraapreciere a valorilor spirituale fată de cele mate