106 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat Drept civil

58. Pentru ca subrogaţia convenţională consimţită de debitor să fie valabilă, este

necesar: .. •,.■•0,
a) ca actul de împrumut şi chitanţa de plată să aibă dată certă;
b) să se menţioneze în actul de împrumut că suma împrumutată va fî folosită pentru plata
unei datorii determinate;
c) să existe şi consimţământul creditorului.

59. în cazul novaţiei, obligaţia veche, care urmează să se stingă prin voinţa părţilor,
poate fi o obligaţie: <
a) lovită de nulitate absolută;
b) lovită de nulitate relativă;
c) materială, reînzestrată cu o acţiune în justiţie.

60. Elementul nou care se naşte prin novaţie poate consta în:
a) schimbarea obiectului;
b) schimbarea cauzei;
c) modificarea termenului de executare a obligaţiei.

61. Intenţia părţilor de a nova:

a) poate fi tacită;
b) trebuie să fie expresă; «
c) seprezumă.

62. Ca efect al novaţiei are loc:

a) numai stingerea vechii obligaţii;
b) numai naşterea unei obligaţii noi;
c) naşterea obligaţiei noi concomitent şi condiţionat de stingerea, obligaţiei iniţiale.

63. Dacă plata este făcută unui incapabil, atunci:

a) este lovită de nulitate relativă;
b) debitorul va plăti din nou celui împuternicit să primească plata pentru incapabil;
c) debitorul nu va fi obligat să plătească a doua oară, dacă va dovedi că prima plată a profitat
creditorului incapabil.

64. Dacă obiectul plăţii obligaţiei este prestaţia de a da un bun cert, atunci:
a) debitorul trebuie să-l predea în starea în care se găseşte în momentul plăţii;
b) debitorul nu răspunde de pieirea totală sau parţială a lucrului, dacă pieirea se datorează
cazului fortuit sau forţei majore;
c) debitorul va răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, dacă aceasta intervine după
punerea sa în întârziere.

65. Plata trebuie făcută:

a) numai la momentul în care creanţa devine exigibilă;
b) şi la momentul în care datoria debitorului a ajuns la scadenţă;
c) imediat după naşterea raportului juridic obligaţional, în cazul obligaţiilor pure şi simple.
Obligaţii ■■■■,■ : _____ ; ■ : ________________ 107
66. Cheltuielile legate de efectuarea plăţii vor fi suportate: r
a) numai de către debitor;
b) numai de către creditor;
c) de către creditor şi debitor, deopotrivă, dacă există stipulaţie în acest sens.

67. Imputaţia convenţională a plăţii poate fî făcută:

a) numai prin voinţa creditorului;
b) numai prin voinţa debitorului;
c) prin acordul ambelor părţi.

68. Debitorul; poate face imputarea plăţii:

a) dacă nu impune creditorului fracţionarea plăţii;.
b) dacă impune creditorului plata capitalului înaintea plăţii dobânzilor, în cazul în care creanţa
este producătoare de dobânzi;
c) asupra datoriilor scadente, în situaţia în care unele datorii sunt scadente, altele n-au ajuns .
la scadenţă, iar termenul a fost prevăzut în favoarea creditorului.

69. Regulile stabilite de art 1.509 C. civ., după care se face imputaţia legală a plăţii, sunt
următoarele:
a) ; şe consideră plătită datoria ajunsă la scadenţă;
b) dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase, se consideră plătită datoria pe care
debitorul avea interes să o stingă;
c) dacă toate datoriile sunt scadente imputaţia se face asupra celei mai oneroase. .

70. Acţiunea în rezoluţiunea contractului se invocă:

a) numai de partea care a executat sau se declară gata să execute contractul; :
b) , numai de către partea care se află în imposibilitate fortuită de a-şi executa obligaţia;
c) numai dacă debitorul obligaţiei imposibil de executat a fost pus în întârziere.

71. Clauza penală:

a) reprezintă clauza în temeiul căreia are loc rezoluţiunea convenţională a contractului;
b) este prevăzută numai pentru obligaţii contractuale;
c) are ca scop" stabilirea anticipată a cuantumului despăgubirilor ce urmează să fie plătite de
debitor în caz de neexecutare, executare necorespunzătoare sau1 executare cu întârziere a
obligaţiei asumate.

72. Riscul contractului sinalagmatic este suportat:

a) ; în contractele trattslative de proprietate, de acea parte care aVea calitatea de proprietar al
bunului în momentul pîeirii fortuite a acestuia;
b) în contractele translative, de debitorul obligaţiei de predare imposibi I de executat; i ■ *
c) în contractele netranslative de proprietate, de creditorul Obligaţiei imposibil de executat.

73. Spre deosebire de rczoluţiune, rezilierea: v

a) face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor;.
b) în toate cazurile, are caracter judiciar; ; . . - ..../ ; ^
c) are întotdeauna. cauze contemporane sau concomiţente cu momentul încheierii contractului.
108 Teste-grilă pentru admiterea la ÎNM, avocatură şi notariat. Drept civil
74. Dacă printr-un contract cu executare instantanee părţile au prevăzut o clauză că „în
cazul în care o parte hu-şi va executa obligaţiile, cealaltă parte este în drept să
considere contractul ca desfiinţat”:
a) rezoluţiunea va opera pe baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a părţii îndreptăţite;
b) rezoluţiunea va opera dacă partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia a fost pusă în
întârziere, în formele prevăzute de lege; °
c) rezoluţiunea va opera de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi
fost adusă la îndeplinire.

75. Excepţia de neexecutare a contractului este admisibilă:

a) dacă există o neexecutare, chiar parţială, a obligaţiilor din partea cocontractăntului;
b) numai dacă debitorul a fost pus în întârziere; :

c) chiar dacă părţile au convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce;

76. Spre deosebire de promisiunea de a contracta, oferta de a contracta:

a) atrage după sine responsabilitatea contractuală a debitorului promitent, în caz de
nerespectare;
b) este o manifestare de voinţă reală, neviciată, fără intenţia de a angaja din punct de vedere
juridic;
c) poate fi revocată de ofertant în mod liber şi fără vreo consecinţă, atât timp cât nu a ajuns la
destinatar şi nu este irevocabilă,

77. în cazul stipulaţiei pentru altul:

a) terţul beneficiar este îndreptăţit să-l acţioneze în instanţă pe promitent pentru ca acesta să
execute prestaţia în condiţiile stabilite în contractul încheiat cu stipulantul;
b) numai promitentul şi stipulantul sunt părţile contractului;
c) dacă terţul beneficiar decedează înainte de a accepta dreptul, acesta nu se va transmite
succesorilor săi.

78. Acţiunea în simulaţie:

a) are ca efect principal încetarea caracterului ocult al contraînscrisului;,
b) de regulă, este introdusă de terţul pe care contractul aparent îl prejudiciază; .
c) are ca scop evitarea aplicării unor legi sau ocolirea prevederilor prohibitive la anumite
contracte.

79. în materia acţiunii în simulaţie:

a) creditorul trebuie să probeze existenţa complicităţii la fraudă a celui cu care debitorul său a
contractat;
b) insolvabilitatea debitorului nu reprezintă o condiţie pentru admiterea acţiunii;
c) se urmăreşte , desfiinţarea actului juridic care, corespunde voinţei reale a părţilor.

80. Pentru valabilitatea contractului în folosul unei terţe persoane:

a) trebuie ca voinţa de a stipula să fie neîndoielnică, certă; -
b) este necesar ca beneficiarul stipulaţiei să fie determinat sau cel puţin determinabil;
c) este necesar ca obiectul stipulaţiei să-l constituie propria faptă a debitorului.
Obligaţii ; ■ - ? 109
81. în cazul simulaţiei:
a) admiterea' acţiunii în simulaţie nu validează contractul secret, dacă, la încheierea acestuia,
nu au fost respectate condiţiile de validitate; -
b) terţii de bună-credinţă care au dobândit drepturi de la achizitorul aparent sunt îndreptăţiţi
să invoce, în beneficiul lor şi împotriva părţilor, efectele actului secret;
c) în situaţia existenţei unui conflict între terţi, câştig de cauză vor avea acei terţi care
invocă actul secret. : r: :
- ■ ■■'*■

82. Sunt terţi în materia simulaţiei:

a) creditorii chirografari ai părţilor simulaţiei;
b) succesorii universali şi cu titlu universal ai părţilor simulaţiei, exceptând situaţia când
prin actul ocult li se încalcă drepturi proprii; " ' ^
c) succesorii cu titlu particular ai părţilor simulaţiei.

83. Clauza penală:

a) în cazul în care nu surtt întrunite condiţiile necesare acordării de despăgubiri, nu este
datorată;
b) este un contract accesoriu, care se încheie după producerea prejudiciului şi prin care
părţile stabilesc despăgubirile ce urmează a fi plătite de debitor;
c) nu conferă debitorului dreptul de a se libera valabil de obligaţia asumată prin executarea
altei prestaţii.

84. Răspunderea pentru fapta ilicită şi prejudiciabilă a minorului:

a) revine adoptatorilor, şi nu părinţilor fireşti;
b) este întemeiată pe neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de
supraveghere; ,
c) se aplică şi dacă, potrivit legii, copilul a devenit major, înainte de împlinirea vârstei, prin
căsătorie. ; ; <

85. Dacă, la momentul săvârşirii faptei ilicite, minorul a avut discernământ, victima
poate să tragă la răspundere: ;; >
a) numai pe minor, singur;
b) fie pe părinţi, singuri; <
c) fie, deopotrivă, pe minor şi pe părinţi.

86. Dacă mai mulţi prepuşi, subordonaţi unor comitenţi diferiţi, au săvârşit o faptă
ilicită cauzatoare de prejudiciu unuia dintre comitenţi:
a) prepuşii vor fi ţinuţi solidar faţă de victima prejudiciului, pentru întregul prejudiciu;
b) comitenţii vor fi ţinuţi solidar faţă de victima prejudiciului, pentru întregul prejudiciu;
c) fiecare comitent este solidar cu propriul său prepus.

87. în ipoteza părinţilor minorului din afara căsătoriei, pentru fapta ilicită a minorului
cauzatoare de prejudicii:
a) vor răspunde ambii părinţi;
b) va răspunde părintele la care copilul locuia în fapt;
c) va răspunde părintele la care minorul avea domiciliul.
 110 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat Drept civil
88. Pentru ca răspunderea comitentului pentru fapta prepusului să fie angajată este
necesar ca:
a) raportul de prepuşenie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite;
b) ; prepusul să fi lucrat pentru comitent în scopul în;vederea căruia i-au fost conferite:
funcţiile; ;
c) fapta cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşită fie în timpul serviciului, fie în timpul
concediului de odihnă, fie în timp ce venea spre serviciu.

89. Cel care are paza juridică a animalului se poate exonera de răspundere, numai dacă
face dovada că producerea, de către animal, a prejudiciului s-a datorat:
a) cazului fortuit;
b) faptei unei terţe persoane pentru care cel care are paza juridică a animalului este ţinut să
răspundă;
c) faptei victimei înseşi.

90. Răspunderea în temeiul art. 1.375 C. civ. poate fi angajată:

a) pentru animalele aflate în grădini zoologice;
b) pentru animalele sălbatice aflate în rezervaţii ori parcuri de vânătoare închise;
c) pentru animalele sălbatice care trăiesc în stare de libertate.

91. Se poate angaja răspunderea pentru ruina edificiului dacă:

a) ruina edificiului a fost determinată de un cutremur de pământ;
b) ruina edificiului este urmarea lipsei de întreţinere ori a unui viciu de construcţie;
c) ruina edificiului este urmarea unui incendiu.

92. Potrivit art. 1.378 C. civ. răspunde pentru ruina edificiului:

a) proprietarul edificiului;
.i b) locatarul edificiului;
c) constructorul sau, după caz, arhitectul.
93. Paza juridică a bunului:
a) presupune, în mod neîndoielnic, contactul nemijlocit cu bunul;
b) este subordonată pazei materiale;
c) se constituie dmtr-un raport juridic care presupune obligaţia de a preîntâmpina producerea
vreunui prejudiciu, prin mijlocirea lucrului.

94. Sunt cauze exoneratoare de răspundere în materia răspunderii pentru prejudiciile

cauzate de lucruri, în general:
a) cazul fortuit;
b) forţa majoră;.
c) fapta unei terţe persoane, pentru care paznicul juridic al lucrului nu este ţinut a răspunde.

95. Victima prejudiciului, în temeiul răspunderii instituite de art. 1.376 alin. (1) C. civ.,
este îndreptăţită să obţină despăgubiri de la:
a) cel care are paza juridică a lucrului;
b) cel care are paza materială a lucrului; . . .
c) terţul participant la producerea prejudiciului.
Obligaţii 1 ;
i :
-' ■■ ■.•■ 111
96. în cazul abuzului de încredere, prin refuzul de a restitui un bun primit în depozit, în
temeiul contractului de depozit, deponentul:
a) are la îndemână numai acţiunea în responsabilitate contractuală;
b) are la îndemână numai acţiunea în responsabilitate delictuală;
c) are posibilitatea de a opta între acţiunea în responsabilitate contractuală şi cea în
responsabilitate delictuală.

97. Răspunderea delictuală se deosebeşte de răspunderea contractuală:

a) prin faptul că are ca scop repararea prejudiciului patrimonial produs prin fapta ilicită şi
culpabilă a unei persoane;
b) prin faptul că acela care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept în
întârziere;
c) prin caracterul divizibil al obligaţiei de plată a daunelor.

98. în materia răspunderii civile delictuale:

a) -gravitatea vinovăţiei este, exclusiv, un criteriu pentru stabilirea cuantumului despă
gubirilor;
b) despăgubirea se stabileşte în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit;
c) autorul răspunde atât pentru prejudiciile previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile.

99. Caracterul ilicit al faptei prejudiciabile este înlăturat prin:

a) starea de necesitate;
b) abuzul de drept;
c) consimţământul dat de victimă Ia producerea prejudiciului.

100. Pentru a se angaja răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesar ca:
a) raportul de prepuşenie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite;
b) fapta ilicită să fi fost săvârşită în legătură cu atribuţiile ori scopul funcţiilor încredinţate;
c) chiar dacă fapta ilicită nu are legătură cu aceasta.

101. Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat
să supravegheze un minor răspunde pentru faptă ilicită şi prejudiciabilă a acestuia:
a) numai dacă minorul nu a acţionat cu discernământ;
b) şi atunci când, la data săvârşirii faptei, minorul se afla temporar sub supravegherea altei
persoane;
c) şi în situaţia în care copilul a devenit major înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, prin
căsătorie. ' ,;i--

102. Dacă fapta ilicită producătoare de prejudicii a fost săvârşită de prepuşii unor
comitenţi diferiţi: :-
a) obligaţia fiecărui prepus şi a comitentului său este conjunctă;
b) acţiunea în regres a prepusului care a plătit se va diviza corespunzător vinovăţiei
celorlalţi prepuşi; ■ :
^-
c) victima poate urmări numai în subsidiar pe fiecare dintre comitenţi. : ;
112 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil

103. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în general, se aplică numai

pentru:
a) lucrurile care prezintă o anumită periculozitate;
b) lucrurile aflate în staţionare;
c) bunurile pentru care nu este reglementată o formă distinctă de răspundere civilă delictuală.

104. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale:

a) înlătură integral efectele faptei ilicite;
b) constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare faţă de prejudiciul suferit;
c) constă în obligarea autorului prejudiciului numai la acoperirea prejudiciului efectiv cauzat.

105. Repararea prin echivalent a prejudiciului:

a) se asigură numai prin acordarea unei sume globale;
b) se asigură numai prin stabilirea unor prestaţii periodice, succesive, cu caracter viager sau
temporar;
c) se face ţinându-se seama de interesele părţilor care reclamă despăgubirea.

106. în cazul răspunderii civile delictuale se acoperă:

a) numai prejudiciul previzibil;
b) şi prejudiciul imprevizibil;
c) atât paguba efectivă, cât şi câştigul nerealizat, numai dacă au fost previzibile.

107. Răspunderea pentru fapta proprie se angajează dacă fapta a fost săvârşită:
a) numai cu intenţie directă sau indirectă;
b) din imprudenţă;
c) din neglijenţă.

108. Răspunderea părinţilor pentru copilul minor poate fi angajată:

a) concomitent cu cea a profesorului sub a cărui supraveghere se afla minorul la momentul
săvârşirii faptei ilicite;
b) numai subsidiar, în măsura în care profesorul va reuşi să facă dovada că nu a putut împiedica
faptul prejudiciabil;
c) chiar dacă probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care
şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.

109. Raportul de prepuşenie, condiţie specială pentru angajarea răspunderii comitentului

pentru fapta prepusului, există:
a) între locator şi locatar;
b) între angajat şi angajator;
c) între client şi antreprenor.

110. Daunele compensatorii:

a) reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă din cauza executării cu
întârziere a obligaţiei;
 Obligaţii 113
b) reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă pentru neexecutarea totală
sau parţială a obligaţiei;
c) pot fi cumulate cu executarea în natură a obligaţiei.

111. Punerea în întârziere a debitorului se poate face:

a) printr-o notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti;
b) printr-o cerere de chemare în judecată;
c) prin simpla expirare a termenului în care obligaţia trebuia executată.

112. Debitorul este de drept în întârziere:

a) în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face;
b) dacă prin convenţia părţilor s-a prevăzut că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului,
cu obligativitatea îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege;
c) în cazul obligaţiilor continue.

113. Daunele-interese, constând în dobânda legală, sunt datorate:

a) dacă creditorul face dovada că prin întârziere în executarea obligaţiei i s-a cauzat un prejudiciu;
b) din ziua chemării în judecată;
c) din momentul notificării făcute prin intermediul executorilor judecătoreşti.

114. Acţiunea oblică:

a) prin care se solicită revocarea donaţiei pentru ingratitudine, se va admite dacă a fost exercitată în
cel mult 10 zile din momentul intervenirii cauzei de ingratitudine;
b) conferă creditorului care o exercită posibilitatea valorificării unui drept care aparţine debitorului
său;
c) este acţiunea prin care se solicită de către creditor obligarea debitorului la închirierea unui
spaţiu comercial pe care-1 are.

115. Spre deosebire de acţiunea oblică, acţiunea pauliană:

a) este proprie creditorului care o intentează;
b) este exercitată de creditor în numele debitorului;
c) are caracter relativ, producând efecte numai între creditor şi terţul dobânditor.

116. Nu se va putea invoca beneficiul de discuţiune:

a) dacă fidejusorul indică creditorului bunurile debitorului principal care pot fi urmărite;
b) în cazul fidejusiunii solidare;
 114 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil
c) dacă bunurile indicate se află în raza teritorială a tribunalului judeţean în care trebuie să se
facă plata.

117. Fidejusiunea se poate stinge:

 Obligaţii 115
118. Dreptul de retenţie:
a) poate fi opus creditorilor privilegiaţi, ale căror privilegii s-au născut ulterior intrării lucrului
în detenţia retentorului;
b) este divizibil, în sensul că se extinde doar asupra unei părţi din bun;
c) conferă o simplă detenţie precară. . :

119. Sunt aplicaţii ale dreptului de retenţie:

a) dreptul vânzătorului, care nu,a primit preţul lucrului vândut, de a nu preda lucru până la
plata preţului;
b) dreptul hotelierului, care nu a primit preţul cazării, de a reţine lucrurile călătorului;
c) dreptul unităţii de a reţine bunuri mobile de folosinţă îndelungată aparţinând gestionarului,
în cazul producerii unor daune de către acesta.

120. Dreptul de retenţie:

a) nu conferă prerogativa urmăririi bunului în mâinile altei persoane;
b) presupune, de regulă, existenţa unei conexiuni între lucrul ce îi formează obiectul şi datoria
creditorului obligaţiei de predare a acelui lucru, faţă de deţinătorul lucrului respectiv;
c) în toate cazurile, este o aplicaţie particulară a excepţiei de neexecutare a contractului.

121. Gajul:
a) este un contract real;
b) este un contract consensual;
c) în întregul său, garantează fiecare fracţiune din datorie, fiind indivizibil.

122. Creditorul ipotecar care şi-a înscris dreptul în cartea funciară:

a) are dreptul să urmărească bunul în mâna oricui s-ar afla; 1 >
b) are uri drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori, având'în vedere rangul ipotecii;
c) are dreptul să culeagă fructele produse de bunul ipotecat. : 1

123. Ipoteca se poate stinge prin:

a) rezilierea dreptului de proprietate al constituitorului;
b) pieirea fortuită a imobilului ipotecat;
c) anularea actului constitutiv al ipotecii/

124. Remiterea de datorie:

a) este un act juridic unilateral, întrucât nu presupune consimţământul debitorului;
b) făcută fidejusorului, nu liberează pe debitorul principal; >;
c) trebuie să îmbrace formă solemnă a înscrisului autentic.

125. Imobilul ipotecat:

a) poate fi expropriat, numai dacă se plăteşte datoria garantată;
b) poate fi vândut fără acordul creditorului ipotecar, în afară de situaţiile în care legea
prevede expres contrariul; • : • ■;
c) este afectat în întregime de garanţie, până la executarea , în totalitate a obligaţiilor garantate.
 Obligaţii 116
126. Plata este valabilă, deşi a fost făcută altei persoane decât creditorul ori unui împuternicit
al său:
a) când debitorul plăteşte unui creditor al creditorului său;
b) când plata a fost făcută unui creditor aparent;
c) în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae, când plata este făcută de către un împuternicit al
debitorului acelei obligaţii.

127. Plata se face:

a) înainte de împlinirea termenului prevăzut, atunci când creditorul pretinde;
b) în momentul naşterii raportului juridic obligaţional, în cazul obligaţiilor cu executare instantanee;
c) anticipat, dacă termenul a fost prevăzut exclusiv în favoarea creditorului, dar numai cu
consimţământul lui.

128. Executarea în natură a obligaţiei poate fi cumulată întotdeauna:

a) cu amenzile civile;
b) cu daunele compensatorii;
c) cu daunele moratorii.

129. Constituie excepţii de la principiul indivizibilităţii plăţii:

a) ipoteza în care plata este făcută de fidejuşorii nesolidari, nu de către debitor, ei având beneficiul
de discuţiune;
b) situaţia în care debitorul decedează lăsând mai mulţi moştenitori;
c) când instanţa acordă debitorului termen de graţie.

130. Clauza penală:

a) are ca scop crearea unei posibilităţi pentru debitor de a se libera printr-o altă prestaţie;
b) poate fi cumulată cu executarea în natură a obligaţiilor, dacă a fost prevăzută pentru neexecutare;
c) urmăreşte determinarea, prin convenţia părţilor, a întinderii prejudiciului, în caz de neexecutare a
obligaţiilor.

131. Acţiunea pauliană:

a) nu produce niciun efect faţă de ceilalţi creditori ai debitorului;
b) produce efecte relative, în sensul că, în caz de admitere a ei, va fi reparat numai prejudiciul
suferit de creditorul reclamant;
c) este exercitată de creditor în numele debitorului său.

132. Dacă debitorul unei obligaţii contractuale este obligat la daune-interese, atunci
când nu-şi îndeplineşte obligaţiile:
a) trebuie să acopere numai damnum emergens, când prejudiciul a fost previzibil. în
momentul încheierii contractului;
b) trebuie să acopere atât damnum emergens, cât şi lucrum cessans, indiferent de forma de
vinovăţie cu care nu-şi execută obligaţiile;
c) trebuie să acopere şi paguba imprevizibilă când neexecutarea îi este imputabilă, iar prin
contract îşi asumase această obligaţie.
117 Teste-grilă pentru admiterea la TNM, avocatură şi notariat. Drept civil

133. Actulde constituire a ipotecii convenţionale:

a) trebuie încheiat în formă autentică daca bunul este imobil;
b) poate fi încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată dacă bunul este mobil;
c) dacă bunul este mobil presupune deposedarea proprietarului.

134. Ipoteca se radiază:

a) dacă plata a fost numai parţial făcută;
b) numai pe cale judecătorească;
c) prin efectuarea unei menţiuni în registrul în care s-a realizat înscrierea.

135. Ipoteca:
a) este supusă principiului specializării;
b) este divizibilă;
c) este o garanţie reală, care atunci când poartă asupra unui imobil nu comportă deposedarea
celui care o constituie. *_■.

136. Gajul se constituie:

a) asupra bunurilor mobile corporale;
b) dacă persoana constituitorului este proprietarul bunului;
c) şi de către ocrotitorul legal, care poate garanta în numele minorului.

137. Gajul:
a) este un contract consensual;
b) ia naştere prin remiterea efectivă a bunului gajat în mâna .creditorului;
c) este un contract real.

138. Prin compensaţie:

a) se sting două obligaţii reciproce până la concurenţa celei mâi mici dintre ele;
b) fiecare parte evită riscul insolvabilităţii celeilalte;
c) se sting numai obligaţiile care izvorăsc din contract

139. Utilitatea compensaţiei constă în aceea că:

a) reprezintă un mod simplificat de stingere a obligaţiilor, prin evitarea unei plăţi duble;
b) creditorul evită concursul creditorilor debitorului său, plătindu-şi singur Cu creanţa pe
care o are împotriva celuilalt; . '
c) nu constituie pentru cei doi creditori o clauză de preferinţă.

140. în cadrul compensaţiei legale, reciprocitatea se referă la faptul că:

a) obligaţiile trebuie să existe între persoane, fiecare având faţă de cealaltă atât calitatea de
creditor, cât şi de debitor;
b) creditorul unui minor aflat sub tutelă poate opune compensaţia tutorelui;
c) debitorul poate opune compensaţia creanţei fidejüsorului împotriva creditorului său.

141. Compensaţia legală operează dacă obiectul obligaţiilor reciproce constă în:
a) prestaţia de a da o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură; ^,
b) bunuri certe; ■ *
c) bunuri de gen de specie diferită. - ^