82 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat; Drept civil

170. Uzufructuarul are dreptul de a culege:

a) fructele naturale şi industriale neculese în momentul dobândirii dreptului de uzufruct;
b) productele bunului;
c) fructele civile proporţional cu durata uzufructului.

171. Dacă uzufructul este dobândit prin contract, uzufructuarul are la îndemână
pentru predarea bunului;
a) o acţiune confesorie;
b) o acţiune contractuală care poate fi utilizată împotriva celeilalte părţi contractante;
c) o acţiune posesorie. ,

172. Uzufructul se poate dobândi:

a) prin succesiune;
b) prin vânzare;
c) prin vânzare silită.

173. Uzufructul încetează prin:

a) pieirea lucrului datorită cazului fortuit; -
b) pierderea unui element al universalităţii asupra căruia s-a constituit uzufructul;
c) pieirea lucrului din cauza faptei culpabile, a unei persoane sau a unui terţ.

174. Uzufructuarul:
a) este titularul unui drept de creanţă;
b) este titularul unui drept real;
c) se bucură şi de acţiunile posesorii pentru apărarea dreptului sau.

175. Nudul proprietar:

a) poate scuti pe uzufructuar de darea cauţiunii;
b) este îndreptăţit să ceară executarea obligaţiilor asumate;
c) se bucură de acţiunea confesorie pentru apărarea dreptului său.

176. Uzufructul:
a) este opozabil erga omnes:
b) se poate institui prin testament;
c) se instituie prin lege.

177. Uzufructul:
a) poate avea ca obiect şi o fracţiune dintr-o universalitate de bunuri;
b) este un drept strict personal;'
c) este un drept temporar prin natura sa.

178. Uzufructuarul are obligaţia:

a) de a face reparaţiile de întreţinere cu privire la bun;
b) de garanţie, care rezultă din esenţa uzufructului;
c) de a respecta modul de folosire a bunului, stabilit de proprietar.
Drepturi reale • . r
/ -; ;
83

179. Uzufructuarul are dreptul:

a) de a beneficia de productele lucrului; ";,i >
b) ; de a ceda dreptul de uzufruct;
c) de a culege fructele naturale şi industriale, numai în măsura în care le-a perceput.

180. Uzufructuarul are dreptul:

a) de a cere despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe care le-a făcut lucrului numai dacă prin
ele a sporit valoarea bunului; ^ r •"■
b) de a exercita toate acţiunile care interesează proprietatea asupra lucrului;
c) de a se folosi de bun şi de a-i culege fructele, fără a-i schimba substanţa. ’

181. Dreptul de uzufruct:

a) are caracter temporar; : „,
b) are caracter incesibil;
c) se poate constitui şi cu privire la bunurile din domeniul public.

182. Renunţarea Ia uzufruct:

a) de regulă, e un act juridic unilateral;
b) este irevocabilă;
c) . se poate produce numai prin contract. ,

183. Renunţarea la uzufruct:

a) . în cazul uzufructului imobiliar, poate fi tacită; : . ,
b) dacă voinţa uzufructuarului este fermă şi neechivocă, poate să fie şi tacită;...
c) indiferent de obiectul uzufructului, poate fî atât expresă, cât şi tacită.

184. Uzufructul se stinge când:

a) se pierde un element al universalităţii de bunuri asupra căreia s-a constituit uzufructul;
b) când bunul piere, numai datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră;
c) se distruge lucrul în totalitate.

185. Termenul de constituire a uzufructului poate fi:

a) cert; ; : ^
b) incert;
c) de cel puţin 30 de ani în cazul persoanelor juridice.

186. Dreptul de servitute:

a) presupune existenţa a două imobile ce aparţin la proprietari diferiţi;
b) e indivizibil;
84 Teste-grilă pentru admiterea la 1NM, avocatură şi notariat. Drept civil
c) e un drept <Îe sine stătător. ,V.:' • .

187. Dreptul de uzufruct: • ,,

Drepturi reale • . r
/ -; ;
85

188. Uzufructuarul:
a) dobândeşte fructele, indiferent de felul acestora, proporţional cu durata uzufructului;
b) are obligaţia să aducă la cunoştinţa nudului proprietar orice încălcări sau uzurpări ale
dreptului de uzufruct; .
c) este îndreptăţit să cedeze uzufructul iară acordul nudului proprietar.

189. Uzufructuarul:
a) dobândeşte fructele naturale şi industriale numai în măsura în care le-a perceput;
b) nu poate să constituie drepturi cu privire la bunul dat în uzufruct decât cu acordul nudului
proprietar;
c) culege inclusiv fructele naturale, neculese în momentul în care începe să-şi producă efectul
uzufructul.
190. In cazul dreptului de uzufruct:
a) acesta poate înceta prin neuz;
b) acesta nu poate depăşi 30 de ani, dacă este constituit în favoarea unei persoane juridice;
c) titularul lui poate constitui drepturi cu privire la bunul dat în uzufruct numai cu acordul
nudului proprietar.
191. Dreptul asupra fructelor poate fi pretins, printre alţii:
a) de uzufructuar, ori de câte ori fructele au fost produse în timpul în care dreptul de uzufruct
a fost în vigoare, cu excepţia fructelor civile;
b) de titularul dreptului de uz;
c) de posesor, excepţie făcând situaţia în care a fost de rea-credinţă în momentul intrării în
posesia bunului frugifer.
192. Posesorul:
a) stăpâneşte bunul pentru proprietar, în temeiul unui act încheiat cu acesta;
b) posedă bunul în puterea dreptului său;
c) are o putere de fapt asupra bunului.

193. Discontinuitatea posesiei e un viciu:

a) temporar şi relativ;
b) pentru care sarcina probei incumbă celui care pretinde că posesia a fost lovită de acest
viciu;
c) poate fi invocată de orice persoană interesată.

194. Discontinuitatea posesiei:

a) e o cauză de stingere a posesiei; ,
b) se invocă de orice persoană interesată;
c) nu intervine în situaţia încheierii unui contract de închiriere de către posesor cu un terţ, care
pe toată durata executării contractului exercită folosinţa.

195. Discontinuitatea posesiei e un viciu:

a) temporar şi absolut;
b) relativ şi temporar;
c) absolut şi perpetuu.
Drepturi reale - .. . ; 86
196. Joncţiunea posesiilor:
a) presupune întotdeauna exercitarea succesivă a posesiilor;
b) suspendă cursul prescripţiei extinctive;
c) nu permite schimbarea naturii posesiei anterioare, de către posesorul actual.

197. Posesorul de bună-credinţă:

a) într-o acţiune posesorie îndreptată împotriva sa, nu poate opune buna-credinţă a sa;
b) nu dobândeşte proprietatea fructelor naturale, industriale şi civile decât pe măsura
perceperii lor, comparativ cu uzufructuarul;
c) ' nu îşi pierde această calitate de1 care se prevalează pentru dobândirea fructelor, decât de
la data admiterii acţiunii în revendicare. ..,

198. Precaritatea posesiei presupune:

a) că actele sau faptele materiale de folosinţă asupra bunului sunt săvârşite pentru altul;
b) că stăpânirea lucrului se face cu lipsa elementului psihologic;,
c) un viciu relativ şi perpetuu.

199. Violenţa ca viciu al posesiei:

a) e un viciu absolut şi perpetuu;
b) încetează în momentul în care posesia a redevenit utilă;
c) se aplică numai bunurilor mişcătoare.

200. Acţiunea în revendicare:

a) este prescriptibilă sub aspect extinctiv;
b) este o acţiune petitorie personală;
c) se introduce de către cel care se pretinde proprietar, dar nu are stăpânirea rnaterială a
bunului.

201. Titlul invocat în sprijinul unei acţiuni în revendicare poate fi:

a) o hotărâre judecătorească de partaj;
b) o tranzacţie;
c) numai un titlu translativ de proprietate.

202. Revendicarea mobilelor se aplică asupra:

a) bunurilor mobile corporale; ^ .. ■ .,, _ . .
b) bunurilor mobile care formează o universalitate;
c) .bunurilor mobile considerate accesorii ale unui imobil. .

203. In cazul admiterii acţiunii în revendicare posesorul pârât este obligat:

a) să restituie bunul liber de orice sarcini cu care ar fi fost grevat cu consimţământul
posesorului neproprietar;
b) să restituie un bun asemănător, dacă cel revendicat a pierit;
c) să restituie indemnizaţia de asigurare, dacă bunul care a pierit a fost asigurat.
 87
204. în cazul acţiunii în revendicare, dacă posesorul pârât a fost de bună-cretlinţă, este
obligat;
a) să restituie toate fructele lucrului;
b) să restituie fructele pe care le-a încasat sau perceput pentru perioada intentării acţiunii;
c) să restituie fructele pe care le-a încasat sau perceput până la data intentării acţiunii.

205. în cazul admiterii acţiunii în revendicare posesorul pârât are dreptul să ceară
restituirea:
a) cheltuielilor făcute pentru conservarea lucrului;
b) cheltuielilor care au sporit valoarea bunului, dar numai în măsura sporului de valoare pe
care aceste cheltuieli le-au adus lucrului;
c) cheltuielilor din simpla plăcere.

206. Ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare, posesorul pârât e obligat să

restituie:
a) bunul, doar în măsura în care există în materialitatea lui;
b) bunul în natură sau prin echivalent, la alegerea pârâtului;
c) bunul, în toate situaţiile.

207. Termenul de trei ani pentru revendicarea bunului furat sau pierdut este un
termen:
a) de decădere;
b) de prescripţie achizitivă;
c) de prescripţie extinctivă.

208. Acţiunea în revendicare este:

a) o acţiune prescriptibilă achizitiv;
b) o acţiune petitorie reală;
c) o acţiune care în anumite situaţii de excepţie este prescriptibilă extinctiv.

209. în acţiunea în revendicare:

a) reclamantul trebuie să fie proprietar exclusiv al bunului revendicat;
b) reclamantul poate să fie şi un proprietar aflat în indiviziune;
c) titularul îşi apără dreptul său real asupra bunului şi pretinde restituirea lui de la cel care-1
stăpâneşte fără temei.

210. în acţiunea în revendicare, care are ca obiect bunurile din domeniul public:
a) pârâtul se va putea apăra prin invocarea uzucapiunii;
b) statul va trebui să facă dovada dreptului de proprietate potrivit principiilor dreptului comun;
c) niciodată pârâtul nu se va putea apăra prin invocarea dobândirii proprietăţii bunurilor
 88 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil
Drepturi reale
212. Cel care a pierdut sau căruia i s-a furat un lucru mobil, pentru a-1 revendica, trebuie
să facă dovada faptului că:
a) ei a fost posesorul lucrului;
b) acel lucru a ieşit din patrimoniul său fără voia sa;
c) bunul revendicat este aproape identic cu cel pierdut sau furat.

213. Respingerea acţiunii în revendicare a bunului furat de la proprietar va putea fi

obţinută de posesor dacă:
a) de la data furtului au trecut mai mult de 3 ani;.
b) a fost de bună-credinţă la momentul când a intrat în posesie, în cazul în care a cumpărat
bunul din târg;
c) la data intrării în posesie a crezut că acela care i-a vândut şi predat bunul cu mai mult de 3
ani înainte de introducerea acţiunii é adevăratul proprietar.

214. Posesorul poate valorifica un drept asupra fructelor bunului revendicat, dacă:
a) dovedeşte existenţa unui titlu care să confere posesiei sale o aparenţă de legalitate;
b) titlul este lovit de nulitate absolută sau relativă, în cazul în care nu s-a cunoscut cauza *
nulităţii;
c) a cunoscut viciile titlului său.

215. Restituirea fructelor se datorează de la data:

a) cererii de chemare în judecată;
b) pronunţării hotărârii;
c) anterioară cererii de chemare în judecată, dacă se dovedeşte reaua-credinţă a posesorului
de la acea dată.

216. Posesorul de rea-credinţă va fi obligat să restituie fructele bunului revendicat de la

data:
a) cererii de chemare în judecată;
b) pronunţării hotărârii;
c) intrării sale în posesia bunului revendicat. ..

217. Domeniul de aplicare a acţiunii în revendicare conform dispoziţiilor art. 937 C.

civ. are în vedere:
a) bunurile corporale;
b) bunurile incorpórale;
c) titlurile la purtător. .; :

218. Revendicarea bunurilor mobile de la posesorul de bună-credinţă atunci când

adevăratul proprietar s-a desesizat voluntar de bunurile sale presupune îndeplinirea
următoarelor condiţii:
a) proprietarul bunului să fi încredinţat voluntar bunul său unui detentor precar;
b) detentorul precar să înstrăineze bunul unui terţ fără acordul proprietarului;;.
c) terţul să dobândească bunul mobil cu bună-credintă de la adevăratul proprietar. '
219. Acţiunea în revendicare a bunurilor mobile întemeiată pe prevederile art. 937 alin.
89
(2) C. civ., în situaţia în care adevăratul proprietar s-a desesizat involuntar de
bunurile sale, este îndreptată împotriva:
a) hoţului;
b) găsitorului;
c) terţului de bună-credinţă care a dobândit bunul de la hoţ sau găsitor.

220. Prin furt, potrivit art. 937 alin. (2) C. civ., se înţelege:
a) ieşirea bunului din patrimoniul proprietarului prin furt simplu;
b) ieşirea bunuhn din patrimoniu prin tâlhărie sau piraterie;
c) ieşirea bunului din patrimoniu prin săvârşirea infracţiunii de' abuz de încredere.

221. Cel căruia i s-a furat un bun mobil sau l-a pierdut îl poate revendica:
a) numai dacă terţul posesor este de bună-credinţă;
b) numai dacă terţul posesor este de rea-credinţă;
c) indiferent dacă terţul posesor este de bună sau rea-credinţă.

222. Termenul în care poate fi intentată acţiunea în revendicare a unui bun mobil pierdut
sau furat este:
a) un termen de prescripţie;
b) un termen de decădere;
c) un termen convenţional.

223. Acţiunea în revendicare a unui bun mobil găsit sau furat aparţine:
a) numai proprietarului care a pierdut sau căruia i s-a furat bunul;
b) şi detentorului precar;
c) şi creditorilor adevăratului proprietar.

224. Pentru a beneficia de dispoziţiile de protecţie ale excepţiei prevăzute de art. 937 alin.
(3) C. civ., posesorul care a cumpărat bunul mobil pierdut sau furat trebuie:
a) să fíe de bună-credinţă;
b) să nu fi cumpărat bunul d intr-un loc public unde se fac în mod obişnuit asemenea operaţii;
c) să fie în posesia bunului.

225. Acţiunea în revendicare are ca scop:

a) naşterea unui nou drept de proprietate;
b) recunoaşterea dreptului de proprietate existent;
c) readucerea bunului în patrimoniul reclamantului.

226. Ca efect al acţiunii în revendicare, proprietarul este obligat să-l despăgubească pe

posesor:
a) numai de cheltuielile utile;
b) şi de cheltuielile necesare;
c) şi de cheltuielile voluptorii.
 Drepturi reale . .. 90
227. Contractul de concesiune este un contract prin care se transmite:
a) pe o perioadă nedeterminată, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi
sau a unui serviciu public în schimbul unei redevenţe;
b) pe o perioadă de cel puţin 49 de ani, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei
activităţi sau a unui serviciu public în schimbul unei redevenţe;
c) pe o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui
bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public în schimbul unei redevenţe.

228. Dreptul de concesiune se întemeiază pe:

a) un drept de administrare;
b) un drept de folosinţă;
c) un drept de proprietate publică.

229. Contractul de concesiune este un contract:

a) constitutiv de drepturi reale;
b) intuitu personae;
c) cu executare dintr-o dată.

230. Contractul de concesiune încetează prin:

a) denunţarea unilaterală de către concesionar;
b) intervenţia unui caz fortuit sau de forţă majoră;
c) reziliere.

231. Dreptul de proprietate publică se dobândeşte prin:

a) achiziţii publice efectuate în condiţiile legii;
b) trecerea unor bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale în domeniul privat al acestora, pentru cauză de utilitate publică;
c) acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern, de Consiliul judeţean sau de Consiliul local,
după caz, dacă bunul intră în domeniul public.

232. Dreptul de proprietate publică se caracterizează prin faptul că:

a) nu poate fi înstrăinat prin mijloace de drept privat;
b) bunurile care fac parte din domeniul public sunt apropriabile;
c) bunurile care fac parte din domeniul public al statului nu pot fi urmărite de creditori pentru
realizarea creanţelor lor.

233. Dreptul de proprietate privată:

a) durează cât timp există sau este accesibil bunul care formează obiectul lui;
b) se stinge prin neuz, indiferent dacă obiectul său este un bun mobil său imobil;
Drepturi reale . .,■ „ ; ; ■ 91
c) rămâne fără substanţă în măsura în care o altă persoană uzucapează bunul care formează
obiectul dreptului respectiv.

234. Jus possidendi, ca atribut al dreptului de proprietate privată:

a) este dreptul de a apropria şi stăpâni un bun;
 n\!
92 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil
235. Uzufructuarul:
a) dobândeşte fructele, indiferent de felul acestora, proporţional cu durata dreptului de
uzufruct;
b) este îndreptăţit să exercite acţiunea confesorie şi împotriva nudului proprietar;
c) este îndreptăţit să cedeze dreptul său.

236. Proprietatea comună pe cote-părţi forţată încetează prin:

a) dispariţia imobilului;
b) la cererea oricărui coproprietar, prin partaj;
I I '!
c) exproprierea imobilului, obiect al coproprietăţii.

237. Dreptul de uz:

a) nu poate fi închiriat;
b) nu poate fi înstrăinat;
c) are ca obiect o locuinţă.

238. în cazul proprietăţii comune pe cote-părţi:

a) fructele civile se cuvin coproprietarului care le-a perceput;
b) coproprietarul este detentor precar faţă de ceilalţi coproprietari;
c) actele juridice de conservare pot fr efectuate numai cu consimţământul expres al tuturor
coproprietarilor.

239. în ceea ce priveşte fructele produse de bunul care face obiectul coproprietăţii:
a) se cuvin coproprietarului care a efectuat cheltuieli şi a prestat muncă pentru producerea şi
perceperea lor;
b) se cuvin tuturor coproprietarilor, proporţional cu cota lor parte din dreptul de proprietate
asupra bunului;
c) coproprietarul care a efectuat cheltuieli pentru producerea fructelor este îndreptăţit să
pretindă de la oricare dintre ceilalţi coproprietari despăgubiri.

240. Proprietatea comună pe cote-părţi se caracterizează prin faptul că fiecare copărtaş:

a) are un drept exclusiv asupra unei părţi determinate din bun;
b) are un drept propriu, exclusiv asupra cotei-părţi ideale din dreptul asupra bunului comun;
c) prin folosinţa materială a bunului, va putea transforma utilizarea lui obişnuită fără acordul
I‘ unanim al celorlalţi copărtaşi.

241. Oricare dintre copărtaşi, fără consimţământul celorlalţi, poate:

a) să întrerupă cursul unei prescripţii;
b) să greveze cu sarcini reale bunul comun;
c) să încheie un contract care să aibă ca obiect repararea bunului.

242. Coproprietatea obişnuită încetează:

1
a) prin partaj;
b) prin vânzarea cotei-părţi de către unul dintre copărtaşi; ■,
Drepturi reale . .,■ „ ; ; ■ 93
c) prin donaţie, dacă unul dintre copărtaşi devine titular al tuturor cotelor-părţi.
n\!
94 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil
243. Spre deosebire de proprietatea comună în devălmăşie, coproprietatea comună pe
cote-părţi:
a) şe poate naşte din contract, lege, uzucapiune etc.;.
b) reprezintă o modalitate a dreptului de proprietate;
c) încetează prin împărţeală. ;

244. Uzufructuarul are obligaţia:

a) de a se folosi de lucru şi de a-i culege fructele;
b) de a garanta împotriva evicţiunii în cazul în care obligaţia de garanţie derivă din natura
uzufructului;
c) de a proceda la inventarierea mobilelor şi Ia constatarea stării imobilelor.

245. Uzufructul încetează prin:

a) pieirea parţială a lucrului;
b) dobândirea de către uzufructuar a nudei proprietăţi;
c) abuzul de folosinţă.

246. Spre deosebire de dreptul de uzufruct, dreptul de uz:

a) poate fi cedat sau închiriat către uh terţ;
b) este un drept real în virtutea căruia titularul său se poate folosi de bun şi-i culege fructele
numai pentru nevoile lui şi ale familiei;
c) este un drept real imobiliar, pentru că se constituie numai în folosul şi sarcina unor imobile
prin natura lor.

247. In cazul intrării în posesie prin deposedare, posesia posesorului actual devine utilă:
a) după expirarea termenului de un an de la deposedare;
b) dacă s-a împlinit termenul de un an de posesie utilă în persoana proprie;
c) de la data deposedării.

248. Sunt servituti aparente:

a) servitutea de vedere; f
b) servitutea de trecere;
c) servitutea de păşunat. .

249. Dreptul de superficie:

a) se întinde pe întreaga durată de existenţă a construcţiei;
b) este prescriptibil extinctiv;
Drepturi reale . .,■ „ ; ; ■ 95
c) este un drept real imobiliar.

250. Dreptul de superficie:

 96 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil

251. Dreptul de servitute se stinge:

a) prin moartea persoanei fizice sau dizolvarea persoanei juridice;
b) când proprietarul fondului dominant dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra fondului
aservit;
c) când un terţ dobândeşte atât dreptul de proprietate asupra fondului dominant, cât şi asupra
fondului aservit.

252. Titularul dreptului de abitaţie asupra unei locuinţe:

a) are dreptul de a folosi locuinţa împreună cu familia, numai dacă este căsătorit la momentul
naşterii dreptului;
b) poate închiria partea de locuinţă pe care nu o foloseşte, indiferent de temeiul în baza căruia
a luat naştere dreptul de abitaţie;
c) poate extinde exercitarea dreptului de abitaţie în folosul familiei constituite ulterior naşterii
dreptului.

253. Uzufructuarul are dreptul la:

a) fructele civile, proporţional cu durata uzufructului;
b) fructele naturale şi industriale, care nu au fost culese la data la care se instituie uzufructul;
c) cheltuielile făcute în vederea dobândirii fructelor naturale şi industriale dacă acestea nu
fuseseră culese de uzufructuar, la sfârşitul uzufructului.

254. Nudul proprietar:

a) are dreptul să i se aducă la cunoştinţă de către uzufructuar uzurpările pricinuite de terţi;
b) este obligat să suporte reparaţiile mari ale lucrului dat în folosinţă;
c) este obligat sa suporte sarcinile folosinţei lucrului dat în uzufruct.

255. în cazul constructorului de rea-credinţă care construieşte pe terenul altuia:

a) proprietarul terenului poate dobândi dreptul de proprietate asupra construcţiei cu obligaţia
de a-1 dezdăuna pe constructor;
b) proprietarul terenului îl poate obliga pe constructor să demoleze construcţia, pe cheltuiala
sa, fără a mai fi necesară autorizaţia administrativă prevăzută de lege;
c) proprietarul terenului îl poate obliga pe constructor să-i plătească despăgubiri pentru lipsa
de folosinţă a terenului.

256. Constructorul de bună-credinţă care construieşte pe terenul altuia:

a) suportă consecinţele demolării construcţiei, dacă obţine autorizaţia administrativă prevăzută
de lege;
b) nu este îndreptăţit să aleagă modul de stabilire a despăgubirilor pe care i le va plăti
proprietarul terenului;
c) poate exercita acţiunea în realizarea dreptului de a fi despăgubit, dacă proprietarul terenului
îşi manifestă intenţia de a invoca accesiunea.

257. Constructorul, care ridică o construcţie pe terenul altuia, între momentul ridicării
construcţiei şi cel al invocării accesiunii:
a) este îndreptăţit să exercite o acţiune în constatare împotriva proprietarului terenului;
 Drepturi reale ; - ;, ţ , i. r ■ ; - -v. 97
b) este îndreptăţit să exercite o acţiune în realizarea dreptului său de a fi despăgubit,;
împotriva proprietarului terenului; !
- •
c) dobândeşte un drept de proprietate,rezolubilă asupra construcţiei. ,

258. în materia uzucapiunii:

a) aceasta nu poate.fi invocată pe cale de excepţie, ci doar pe cale acţiune;
b) justul titlu în cazul uzucapiunii tabulare, trebuie -dovedit separat de buna-credinţă;
c) posesonil(este considerat proprietar de la data împlinirii termenului uzucapiunii.

259. Dacă proprietarul unui teren ridică, o -construcţie cu materiale aparţinând altei
persoane atunci acesta: ....... r
a) dobândeşte dreptul de proprietate asupra construcţiei, dacă este de bună-credinţă; .... .
b) este obligat la plata contravalorii, precum şi la daune-interese, dacă este cazul; ......
c) este obligat să plătească o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

260. Pentru a se dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea extratabulară, posesia

trebuie:
a) să fie. utilă;
b) să se întemeieze pe un just titlu;
c) să fie de bună-credinţă. i

261. Poate servi ca bază a uzucapiunii tabulare:

a) contractul de locaţiune;
b) hotărârea judecătorească declarativă;
c) hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. .

262. în cazul uzucapiunii tabulare: ;

a) buna-credinţă trebuie să existe în momentul intrării în posesie;
b) este suficient şi un titlu putativ;
c) nu se poate recurge la joncţiunea posesiilor,

263. Joncţiunea posesiilor este posibilă dacă:

a) detenţia precară este unită cu posesia;
b) cel care invocă joncţiunea este un succesor în drepturi al autorului;
98 Teste-grilă pentru admiterea la ÍNM, avocatură şi notariat. Drept civil.
c) transmiterea posesiei de la posesorul precedent la cel actual are loc în temeiul unui act
juridic lovit de nulitate absolută.

264. Posesorul actual va putea invoca joncţiunea dacă:

a) posesia dobânditorulUi este de aceeaşi natură cu aceea a autorului;
b) dobânditorul şi autorul sunt de rea-credinţă, dobânditorul nu va putea uzucapa decât prin
 Drepturi reale ; - ;, ţ , i. r ■ ; - -v. 99
265. Uzucapiunea: -■
a) se poate invoca din oficiu; i! 1

b) poate fi invocată atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de excepţie;

c) produce efecte retroactive.

266. în situaţia în care dobânditorul unui bun imobil ă fost înscris în cartea funciară tară
temei legitim şi este de bună-credinţă,iar autorul este de rea-credinţă:
a) dobânditorul poate beneficia de posesia autorului' său în cadrul uzuóapiunii extratabulare;
b) dobânditorul începe o nouă prescripţie, putându-se prevala şi de posesia autorului său şi
poate invoca uzucapiunea tabulară;
c) dobânditorul începe o nouă prescripţie pentru a invoca uzucapiunea tabulară, fără să sé
prevaleze de posesia autorului său.

267. Joncţiunea posesiilor reprezintă:

a) adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât bunul a fost posedat de
un terţ;
b) adăugarea la termenul posesiei actuale a timpului cât bunul a fost posedat de către
proprietarul său;
c) adăugarea Ia termenul posesiei actuale a posesorului, a timpului cât bunul a fost posedat de
autorul său.

268. Uzucapiunea tabulară:

a) se invocă numai pentru a dobândi proprietatea asupra bunurilor imobile; '
b) se invocă pentru a dobândi proprietatea asupra unei universalităţi de bunuri;
c) se întemeiază pe un titlu ce emană de la adevăratul proprietar.

269, Acţiunea în revendicare imobiliară este o acţiune:

a) petitorie;
b) posesorie;
c) reală. ,v

270. Acţiunea în revendicare poate fi exercitată:

a) de un proprietar aflat în indiviziune;
b) de titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat;
c) de posesorul neproprietar.

271. Dacă acţiunea în revendicare imobiliară este admisă atunci: : ^

a) pârâtul are dreptul la restituirea cheltuielilor voluptorii numai dacă au fost făcute cu^
bună-credinţă; ..J
b) se restituie imobilul liber de orice sarcini cu care a foşt grevat de pârât; ;
c) pârâtul culege toate fructele până la rămânerea definitivă a hotărârii, de admitere, dacă a j
fost de bună-credinţă. 1