Sunteți pe pagina 1din 4

CONSIDERAȚII PRIVIND BALISTICA JUDICIARĂ

CONSIDEARATIONS REGARDING JUDICIAL BALLISTICS


IONESCU ANDREI CRISTIAN1
IVANA IONUȚ BOGDAN2
Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”

Abstract:
După cum putem vedea, în zilele noastre tot mai multe infracțiuni sunt comise prin
utilizarea armelor de foc. Diverse infracțiuni cum ar fi furturile, jafurile, violența în familie și
chiar crimele sunt comise de către o persoană care folosește un pistol sau o pușcă. În următoarele
câteva pagini vom încerca să scoatem în evidență anumite aspecte legate de disciplina care se
numește balistic judiciară și importanța acesteia.
Cuvinte cheie: armă de foc, balistica judiciară, infracțiune, crimă.
Keywords: firearms, judicial ballistics, crime, murder

Balistica judiciară este o ramură distinctă a criminalisticii îndreptată spre examinarea


armelor de foc și a urmelor pe care le lasă, cu ajutorul mijloacelor tehnice și științifice-metode
specializate în determinarea împrejurărilor în care o armă este folosită pentru a comite o crimă și
identificarea acelei arme specifice. 3
Conform studiilor de specialitate, această ramură se împarte în: balistică interioară, balistică
exterioară și balistica țintei.
Balistica interioară studiază fenomenele ce au avut loc în interiorul țevii după percuție.
Această ramură are, de asemenea, două subdiviziuni: balistica interioară teoretică și balistica
interioară experimentală.
Balistica exterioară studiază fenomenele care au loc de cand glonțul părăsește gura țevii și
până când va atinge ținta, urmând traiectoria acestuia.
Balistica țintei studiază ceea ce se întâmplă cu proiectilul chiar în momentul în care a lovit
ținta. Este de obicei confundat cu puterea de oprire a proiectilului atunci când vine vorba de un
contact cu corpul uman sau cu alte organisme vii. 4
Astfel, putem spune că scopul balisticii judiciare este rezolvarea problemelor ridicate de
cazurile investigate de autoritățile judiciare. Avand la bază principiile și metodele unice ale
balisticii, putem identifica armele utilizate în infracțiuni și implicit criminalul. 5
Un cartuș este un tip specific de muniție realizat dintr-un glonț, o substanță propulsoare și un
tub, toate încorporate și fabricate în mod specific pentru a se potrivi exact în camera de ardere a
armei de foc.
Capsa are o etanșare din alamă, care acoperă fulminatul de mercur, ce este protejat de o folie
de aluminiu. După ce a fost lovită cu suficientă forță de percutor, capsa reacționează chimic și
produce căldură, care conduce la aprinderea substanței propulsoare, rezultand în cea mai mare parte
pulbere fără fum sau pulbere neagră. 6
Proiectilele se împart de obicei în două categorii:

1
Masterand, Academia de Politie „Al.I.Cuza”, adresă e-mail: a.c.ionescu1991@gmail.com
2
Masterand, Academia de Politie „Al.I.Cuza”, adresă e-mail: ionut_bogdan0890@yahoo.com
3
C. Suciu –Criminalistica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, pag. 334
4
Cezar Cioacă, Georgică Panfil, Florin Talpău, Viorel Coroiu, Horia Rață, Cătălin Toader- Manual de Tehnică
Criminalistică, Editura EstFalia, București, 2012, pag.159.
5
ibidem
6
http://www.thefirearms.guide/ammo/ammo-101
1
-gloanțe realizate dintr-un miez de plumb acoperit cu înveliș de cupru. Glonțul se potrivește
perfect în țeava pistolului. Dimensiunea fizică a glonțului este denumit calibru.
-lovituri multiple, întalnite la puști de vânătoare, realizate din plumb sau plastic. Aici
calibrul pistolului este măsurat în greutate nu mărime.
Cunoașterea principiilor balisticii judiciare ne poate ajuta să stabilim următoarele lucruri:

Stabilirea unghiului sub care s-a tras cu arma


Pentru a determina zona pe care glonțul a venit criminaliștii folosesc EVI-PAQ, kit-ul cu
traiectorie laser. Kit-ul este format din fire colorate, tuburi conice, un stativ și un semicerc gradat
care ajută la măsurarea unghiului de tragere.
Presupunînd că glonțul a trecut prin două corpuri, direcția din care s-a tras se determină cu
ajutorul unei linii drepte care îmbină deschizăturile create. Dacă proiectilul a străpuns un singur
corp, zona din care s-a tras se determină prin folosirea unui con ce se introduce în orificiul produs.
În cazul în care glonțul a pătruns obiectul avem un orificiu de intrare și unul de ieșire. Dacă orificiul
de intrare are marginile rotunde și uniforme, orificiul de evacuare va fi rupt pe margini. Mai mult
decât atât, în situația tragerilor de aproape, în jurul valorii de intrare putem găsi urme secundare ale
împușcăturii.7
În cazul în care gloanțele trec prin sticlă putem găsi fisuri în formă de raze. Cu toate acestea,
dacă geamul este lovit de alte obiecte, direcția de la care glonțul a fost tras poate fi destul de greu de
calculat. În cazul în care orificiul de intrare nu mai poate fi identificat, direcția de tragere este
determinată de direcția și caracteristicile fisurilor care se răspândesc într-un con de formă. În cazul
în care proiectilul lovește o suprafață de lemn, zona din jurul orificiul de intrare are o formă
circulară, iar orificiul de evacuare are o formă neregulată, deoarece glonțul are tendința de a rupe
lemnul în afară pe măsură ce iese.
Pentru a stabili direcția și unghiul de tragere în cazul unei persoane trebuie să ținem seama
de următoarele aspecte:
- verificarea organizată la locul faptei, stabilirea așezării precise a cadavrului în funcție de
urmele găsite la fața locului;
- dacă este posibil necropsia cadavrului se va efectua la locul faptei;
- realizarea cercetării judiciare și a celei medico-legale.
În mod frecvent, în cazurile de tiruri cu rază lungă, orificiul de intrare are o formă rotundă.
Pentru a stabili unghiul de tragere, se va examina traseul lăsat de glonț în interiorul corpului. Odată
ce se află în interiorul corpului, glonțul își va schimba direcția de mișcare din cauza următoarelor
motive:
- viteza lui scade deoarece pătrunde într-o zonă cu densitate mare;
- intră în contact cu țesuturi dure;
- unele părți ale corpului au o consistență variabilă.

Stabilirea distanței de la care s-a tras cu o armă de foc


Distanța de tragere este acea distanță rectilinie de la gura țevii și până la orificiul de intrare.
Ea poate fi calculată cu precizie în cazul tragerilor de aproape.
De asemenea trebuie să avem în vedere și următoarele aspecte:
- străpungerea unor obiecte până la țintă;
- dacă proiectilul nu a străpuns un obiect înseamnă că tragerea a fost executată de la o
distanță mare;
- dacă proiectilul a pătruns printr-o țintă rigidă se poate trage concluzia că este rezultatul
unei trageri de aproape;
- posibilitatea descoperirii unor semne adiționale pe țintă.
Tragerea este nulă în momentul în care arma are țeava lipită de țintă.

7
Măcelaru Vasile, Balistica judiciară, Tipar executat la C.P.C.S., Bucureşti, 1972, pagina 36 şi Colectiv, Tratat practic de
criminalistică, volumul 1,1976.
2
Vorbim de o tragere efectuată de la distanță mică în momentul în care distanța de la armă
până la țintă nu depășește 150 de cm. Ne putem da seama că am avut de-a face cu o astfel de tragere
după urmele secundare descoperite pe țintă.
Distanța de tragere este mare dacă arma se află la o distanță mai mare de 150 cm de țintă. De
asemenea nu sunt prezente urme secundare de tragere.
În cazul tragerii de aproape vom observa pe țintă ”acțiunea mecanică a gazelor”.8 Această
acțiune este mai mare în momentul folosirii armelor cu țeava scurtă. Se vor observa pe țintă rupturi
pe zonele marginale ale orificiului de intrare. Acțiunea mecanică este foarte intensă în cazul tragerii
executate cu arma lipită. Presiunea exercitată de gaze distruge pielea și ia naștere un orificiu de
intrare de dimensiuni considerabile. Sunt anumite situații în care țeava se imprimă pe piele deoarece
aceasta nu se rupe.
Potrivit literaturii de specialitate9, prin urme ale împușcături - sau urme de împușcare - se
înțeleg atât urmele specifice create de glonț-proiectil, cât și urmele generate de factorii suplimentari
ai tragerii, formate mai ales în tragerile de la o anumită distanță.
Ca ultimă parte a acestui eseu, vom face un scurt briefing despre urmele lăsate de acțiunea
gazului eliberat de substanța propulsoare . Acele urme apar ca un rezultat al presiunii destul de mare
a gazului pe țintă și sunt considerate ca fiind leziuni tisulare sau deteriorări mecanice. Daunele
provocate depind de mai multe criterii, cum ar fi arma folosită, tipul de cartuș folosit și de distanța
de tragere.
Urmele de fum sunt provocate de particule de funingine, împreună cu microparticule din
interiorul cilindrului, rezultat după aprinderea pulberii. Ele pot fi observate la distanțe mai mici de 1
m pentru pistoale și 2 m pentru puști de vânătoare și sunt identificate ca un cerc rotund în jurul
elementului de intrare. 10
Urmele de pulbere nearsă apar atunci când substanța este un agent propulsor vechi sau
umed. Distanța maximă la care sunt aruncate particulele este 1.5m. În cazul în care tragerea a avut
loc perpendicular pe țintă se va observa o formă rotundă, dar în cazul în care sa tras într-un unghi,
forma va fi ovală.
Inelul de ungere este rezultatul vaselinei folosite pentru a curăța arma șă scoasă în afara
țevii de către glonț. Această urmă va fi mai puțin vizibilă de la o tragere la alta și apar picături mici
în jurul orificiului de intrare.
Inelul de ștergere este rezultatul diferitelor substanțe / particule, pe care glonțul le-a întâlnit
în timp ce trece prin diferite suprafețe. Acest efect poate să apară chiar și pe distanțe mai mari de
tragere. 11
Inelul metalic apare atunci când gloanțele lovesc o suprafață dură și fragmente mici de metal
sunt aruncate departe de ea. Este frecvent confundat cu inelul de curățare dar le pot diferenția atunci
când glonțul trece prin două zone de diferite consistențe. De asemenea, pot exista mai multe inele
metalice, dacă proiectilul are suficientă putere și viteză la ieșirea din canalul țevii.

8
Plahteanu M., Baciu Gh., Padure A.: Aspecte medico-legale lezionle in traumatologia mecanica, Performantica, Iasi,
2004, p.282.
9
Stancu E., Tratat de Criminalistica editia a 2-a revizuita si adaugita, editura Universul Juridic, Bucuresti 2002, p.235
10
Cezar Cioacă, Georgică Panfil, Florin Talpău, Viorel Coroiu, Horia Rață, Cătălin Toader, op.cit., pag.177
11
Cezar Cioacă, Georgică Panfil, Florin Talpău, Viorel Coroiu, Horia Rață, Cătălin Toader, op.cit., pag.178
3
BIBLIOGRAFIE
1. C. Suciu –Criminalistica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
2. Cezar Cioacă, Georgică Panfil, Florin Talpău, Viorel Coroiu, Horia Rață, Cătălin
Toader- Manual de Tehnică Criminalistică, Editura EstFalia, București, 2012
3. Măcelaru Vasile, Balistica judiciară, Tipar executat la C.P.C.S., Bucureşti, 1972 şi
Colectiv, Tratat practic de criminalistică, volumul 1, 1976
4. Măcelaru Vasile- Balistica judiciară, Editura Ministerului de Interne, București, 1972
5. Plahteanu M., Baciu Gh., Padure A.: Aspecte medico-legale lezionle in traumatologia
mecanica, Performantica, Iasi, 2004
6. Stancu E., Tratat de Criminalistica editia a 2-a revizuita si adaugita, editura Universul
Juridic, Bucuresti 2002
7. Noul Cod Penal
8. Noul Cod de Procedură Penală
9. http://www.thefirearms.guide/ammo/ammo-101