Sunteți pe pagina 1din 9

INTRODUCERE

Prin educaţie înţelegem un fenomen social general, permanent şi continuu, în cadrul căruia
se realizează transferul de valori de ordin spiritual, politic, moral, ştiinţific, juridic, cultural,
religios în scopulformării şi dezvoltării personalităţii omului.[1, pag. 31] În altă formulare
educaţia presupune un ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi
dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice, în special, ale copiilor şi tineretului.
Distincţia între educaţie şi formare poate fi, practic, neimportantă pentru populaţia
penitenciară. Mulţi deţinuţi au puţine calificări educative şi au nevoie să obţină competenţe de
bază. Educaţia în închisoare poate beneficia de o exploatare intensivă a resurselor umane (este
cazul în care populaţia condamnaţilor reţine indivizi calificaţi, care pot fi antrenaţi în
activităţile de învăţământ şi de formare a celorlalţi deţinuţi).
O primă măsură în această direcţie este posibilă în penitenciarele cu resurse educative
limitate prin folosirea deţinuţilor care ştiu să citească, pentru a le explica celorlalţi regulile şi
regulamentele de ordine internă a penitenciarului, inclusiv şi normele de drept naţional şi
internaţional. Educaţia şi instruirea pot fi necesare şi pentru recâştigarea autorespectului
condamnatului şi a speranţei de reîntoarcere în societate.
Munca educativă nu conţine elemente de pedeapsă, deoarece se bazează pe metodele de
influenţă psiho-pedagogică. Ea este reglementată de normele juridice doar în linii generale.
Astfel, prevederile legale determină sarcinile, principiile, direcţiile şi formele de bază ale
muncii educative, care se desfăşoară înmediul condamnaţilor. Volumul limitat de reglementări
juridice al acestei munci este justificat, deoarece ea permite utilizarea largă a metodelor de
influență pedagogică și psihologică în penetenciare.

3
1. PRINCIPII GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA MUNCII
EDUCATIVE CU CONDAMNAȚII

Prin educaţie înţelegem un fenomen social general, permanent şi continuu, în cadrul căruia se
face un transfer de valori spirituale, politice, morale, ştiinţifice, juridice, culturale, religioase, în
scopul formării şi dezvoltării persoanlităţii omului.
Educaţia înglobează în domeniul său şi recuperarea indivizilor cu conştiinţă înapoiată şi, în
ultimă instanţă, cu comporatment deviant. Această componentă a educaţiei este denumită
reeducare. Deoarece forma flagrantă de manifestare a deprinderilor antisociale o constituie
infarcţiunea, reeducarea se adresează, în primul rând, celor condamnaţi la pedeapsa cu închisoarea.
Administraţia penitenciară trebuie să depună toate eforturile pentru a nu admite degradarea
fizică, morală şi psihică a deţinuţilor. Nu este suficient ca administratţia penitenciară să aibă un
comportament uman şi nepărtinitor în raport cu deţinuţii. Se cere a realiza un complex de activităţi
care ar permite dezvoltarea, în direcţia bună, a personalităţii celui deţinut.
Procesul de reeducare a condamnaţilor este deosebit de complex dar, pentru îndeplinirea
scopurilor sale, legea penală pune la dispoziţie mijloace prin intermediul cărora acţionează asupra
transformării conştiinţei condamnaţilor dintre care cel mai important este munca productivă.
Totuşi, munca social-utilă nu poate fi unica în realizarea sarcinilor reeducării condamnaţilor.
Alături de muncă, legiuitroul a prevăzut acţiunile socio-educative, instruirea generală şi
profesională a condamnaţilor.
Procesul de corijare a condamnaţilor în instituţiile penitenciare se realizează într-un mediu
nefavorabil din punct de vedere pedagogic, cum ar fi concentrarea unui număr mare de persoane
cărora le sunt caracteristice anumite vicii morale. O astfel de atmosferă face dificil procesul de
cultivare a calităţilor morale deoarece micromediul instituţiei penitenciare se manifestă ca un
factor social-psihologic negativ care diminuează eficacitatea influenţării educative asupra
condamnaţilor.
În locurile de detenţie există o colectivitate eterogenă de oameni de vârste, profesii şi sexe diferite,
cu unn nivel variat de instruire şi cultură, proveniţi din diverse medii sociale, cu o activitate
infracţională îndelungată sau aflându-se la prima faptă, cu caractere şi trăsături individuale
multiple, mai mult sau mai puţin receptivi la acţiunea de reeducare, având un singur element
comun: încălcarea legilor şi normelor de convieţuire socială. În asemenea condiţii, acţiunile socio-
educative şi instruirea profesională trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
 asigurarea unui conţinut corespunzător acţiunilor socio-educative;
 particularizarea acţiunilor socio-educative;

4
 adoptarea unei metodologii corespunzătoare gradelor de receptivitate şi de evoluţie a
condamnaţilor;
 conducerea unora dintre activităţile socio-educative de specialişti civili din domeniul psiho-
sociologiei;
 asigurarea unor anumite condiţii materiale şi organizatorice necesare.
Până în prezent lucrul educativ cu condamnaţii era bazat pe sistemul sovietic de educare
colectivă, elaborat detaliat de Makarenko A. Ideile căruia au fostt dezvoltate de Suhomlinsky V.,
care a stabilit un şir de principii ale educării individuale pe baza colectivului, prin intermediul
colectivului şi pentru colectiv.
Una din particularităţile sistemului penitenciar actual constă în stimularea parţială şi unilaterală
a corijării persoanei în care unele procese (care au loc în instituţiile penitenciare) contribuie la
reeducarea condamnaţilor, iar altele – frânează acest proces. Eliminarea acestor contradictorialităţi
se poate efectua nu atât prin perfecţionarea unor mijloace de corijare şi reeducare în parte, cât prin
crearea unui sitem complex, adecvat structurii social-psihologice a personalităţii.
Astăzi, când metodele obişnuite şi învechite nu pot aduce rezultate satisfăcătoare în lucrul
educativ cu condamnaţii, s-a creat situaţia, când devine posibil şi necesra studierea şi crearea unui
sistem de reeducare a delicvenţilor în baza unor metode care ar corespunde noilor realităţi.
Astfel, potrivit Concepţiei reformării sistemului penitenciar din 31.12.2003 reorganizarea
activităţii educative cu condamnaţii se va efectua în vederea realizării următoarelor obiective:
 asigurarea priorităţii valorilor social-umane în cadrul tuturor direcţiilor de activitate
aducativă desfăşurată cu condamnaţii, cultivându-le colaboratorilor sistemului
penitenciar aptitudini de muncă individuală şi diferenţiată cu condamnaţii în funcţie de
gradul de pericol pe care aceştia îl prezintă pentru societate, precum şi a unei atitudini
binevoitoare faţă de condamnaţi în baza principiilor dreptăţii, umanităţii şi
parteneriatului;
 asigurarea unui tratament individual diferenţiat, ţinându-se cont de gradul de pericol pe
care îl prezintă condamnaţii pentru societate şi de rebutul pedagogic;
 implimentarea metodelor pedagogice şi psihologice moderne în procesul educaţional,
orientate spre corijarea condamnaţilor;
 crearea condiţiilor şi posibilităţilor pentru realizarea năzuinţelor condamnaţilor de
corijare şi autiperfecţionare prin conştientizarea vinovăţiei şi daunei aduse altor
persoane în vederea corectării propriului comportament neadecvat;
 păstrarea, consolidarea şi menţinerea legăturilor sociale ale condamnaţilor, satisfacerea
cerinţelor lor spirituale;

5
 organizarea orientării şi pregătirii profesionale a condamnaţilor care nu posedă profesii
(meserii) şi a învăţământului mediu de cultură generală, dirijarea lucrului educativ spre
formarea şi dezvoltarea aptirudinilor pentru activităţile socila-utile;
 direcţionarea întregului potenţial al colaboratorilor instituţiei spre utilizarea
permanentă a metodelor psiho-pedagogice de influenţare a condamnaţilor prin diferite
activităţi: muncă, instruire, odihnă, creaţie;
 îmbunătăţirea lucrului bibliotecilor din cadrul instituţiilor penitenciare prin asigurarea
lor cu literatură juridică, artisitică, şi religioasă, care contribuie la ridicarea nivelului
de cunoştinţe juridice, la dezvoltarea intelectuală şi cultural-artistică a deţinuţilor.
Munca educativă în instituţiile penitenciare este reglementată de art. 261 CE al RM, secţiunile
31-36 din Statut şi se organizează conform programelor elaborate de către Ministerul Justiţiei, de
comun acord cu Ministerul Educaţiei. Fiind unul din principalele mijloace de corijare a
condamnaţilor, ea este direcţionată spre familiarizarea lor cu valorile general umane, respectare
legii, cultivarea deprinderilor socila-utile, ridicarea conştiinţei şi nivelelui lor cultural.
Participarea condamnatului la cţiuni educative se ia în considerare la detreminarea gradului său
de corijare, precum şi la stabilirea măsurilor de stimulare. În ordinea de zi a penitenciarului pot fi
prevăzute măsuri educative şi participarea la ele este obligatorie pentru condamnaţi.

6
2. FORMELE DE ORGANIZARE A MUNCII EDUCATIVE CU
CONDAMNATII
Formele principale ale muncii educative cu condamnaţii, prevăzute de legislaţie (pct. 411 din
Statut), sunt: activităţile educative; instruirea profesională; activităţi de creaţie; activităţi spirituale
(religioase); consiliere psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive; frecventrae bibliotecilor;
activităţi în timpul liber; activitate de profilaxie individuală. De asemenea putem numi şi astfel de
activităţi importante cum ar fi: activitatea de muncă; educarea conştiinţei de drept; munca de
agitaţie şi lămurire.
Munca educativă se efectuează în încăperi speciale, sub supravegherea reprezentanţilor
personalului penitenciar. La regim iniţial şi comun în penitenciare de tip închis, la regim iniţial în
penitenciare de tip semiînchis, celulele în care se deţin condamnaţii la detenţiune pe viaţă, precum
şi în celulele izolatorului disciplinar, munca educativă este efectuată nemijlocit în celule.
Educaţia prin activitatea de muncă presupune cultivarea la condamnat a orientării ferme spre
munca cinstită. Acest lucru este foarte dificil, deoarece, o mare parte din condamnaţi sunt convinşi
că munca cinstită nu le asigură bunăstarea, de aceea, cred ei, este mai convenabil să fure, să
jefuiască, să mintă, să ducă o viaţă uşoară, antisocială.
Liderii lumii criminale concep munca cinstită ca o încălcare a tradiţiilor „cdului deontologic
hoţesc”. Educaţia prin muncă trebuie să fie opusă acestei poziţii amorale, distrugătoare pentru
pesoană şi societate. Prin diferite metode condamnatul trebuie convins că munca cinstită în locurile
de detenţie şi după eliberare este unica cale bună pentru el, acceptată de societate şi prin care poate
să evite recidiva infarcţiunilor. Totodată urmează de menţionat că o problemă a educării prin
muncă este lipsa locurilor de muncă în penitenciare.
O altă formă a muncii educative este formarea conştiinţei de drept la condamnaţi, lămurirea
legislaţiei având ca scop formarea unei culturi juridice, a stimei faţă de lege şi a tendinţei de
respectare strictă a ei. Educaţia juridică are o mare importanţă, fiindcă anume din cauza încălcării
legii condmanţii au ajuns în locurile de detenţie şi mulţi dintre ei, mai ales minorii, declară că,
dacă ar fi cunoscut legea şi consecinţele încălcării ei, n-ar fi încălcat-o niciodată.
Educaţia juridică eficientă constituie una din garanţiile prevenirii recidivei infracţiunilor în
timpul executării pedepsei şi după eliberarea din penitenciare. Ea se înfăptuieşte prin
familiarizarea condamnaţilor cu prevederilor Constituţiei, analiza drepturilor, libertăţilor şi
obligaţiilor constituţionale ale cetăţenilor, importanţa lor pentru societate, studierea legislaţiei
penale, de procedură penală, execuţional-penală, altor legi, formarea pe baza seminarelor,
discuţiilor, lecţiilor practice a deprinderilor respectării normelor juridice, capacităţilor de a rezolva
problemele vieţii fără încadrarea legii. Una din dificultăţilor existente în procesul de educaţie

7
juridică a condamnaţilor este lipsa în bibliotecile penitenciarelor a literaturii juridice noi şi a
cadrelor înalt calificate.
În condiţiile instituţiilor penitenciare una din formele impostante de influenţă educativă asupra
condamnaţilor o constituie munca de agitaţie şi lămurire. Astfel, în penitenciare un rol important
îl are agitaţia vizuală care are sarcina de a explica condamnaţilor cerinţele legislaţiei execuţional-
penale ale RM, Statutului executării pedepsei, drepturile şi obligaţiile persoanelor ce-şi ispăşesc
pedeapsa cât şi normelor de comportare şi a regimului de detenţie, trezind astfel la condamnaţi
tendinţa spre un comportament adecvat.
Agitaţia vizuală este afişată în sectorul locativ, în club şi bibliotecă, în localul sectorului şi
teritoriului aferent, în biroul şefului de sector, în carantină, în sectorul de producere al instituţiei
precum şi în încăperile de aşteptare a întrevederilor rudelor cu condamnaţii. Spre exemplu,
nomenclatorul agitaţiei vizuale în sectoul locativ cuprinde următoarele informaţii: regimul zilei în
instituţia penitenciară; orele de primire a condamnaţilor de către administraţia instituţiei; panoul
pentru ziarele republicane şi locale; gazeta de perete a instituţiei, standul de informaţii; standuri,
panouri, lozinci care elucidează sarcinile înaintate condamnaţilor; aforismele persoanelor ilustre,
care contribuie la procesul de corijare şi reeducare a condamnaţilor; drepturile şi obligaţiile
condamnaţilor (art. 166, 167 CE al RM); extrase din CE al RM.
Un mijloc efectiv al muncii educative cu condamnaţii îl constituie activitatea culturală şi
sportivă de masă. Astfel, în penitenciare pot fi organizate cercuri artistice de amatori, ale căror
prezentări, concerte şi spectacole se desfăşoară în cadrul instituţiei respective. Administraţia este
în drept să permită, la solicitarea condamnaţilor, organizarea concertelor cu plată din contul
acestora.
În scopul asigurării mai eficiente a ocupării condamnaţilor în timpul liber, perfecţionării
continue şi ridicării nivelului de pregătire fizică, propagării culturii fizice, sportului şi unui mod
de viaţă sănătos în penitenciare sunt organizate diferite competiţii sportive, spatachiade şi alte
activităţi cu caracter sportiv. Pentru antrenarea mai amplă a condamnaţilor în măsurile educative
în penitenciare pot fi petrecute următoarele măsuri sportive: minifotbel; volei; tenis de masă; şah
şi jocul de dame; tragerea otgonului; ridicarea halterelor; ridicarea la bară; petrecerea gimnasticii;
victorine sportive; alergări la distanţa de 60 metri; aruncarea greutăţii; sărituri în lungime.
Educaţia politico-ideologică a condamnaţilor se bazează pe ideologia trasată de Constituţia
RM, pe ideile umanismului şi democraţiei. Condamnaţilor le sunt explicate ideile politice pe care
se bazează Constituţia, trăsăturile de bază ale sistemului politic şi economic al RM ale structurii
de stat, împuternicirile Parlamentului, Guvernului şi altor instituţii ale puterii de stat, direcţiile de
bază ale politicii interne şi externe ale RM, etc. Prin intermediul educaţiei politico-ideologice la

8
condamnaţi se cultivă deprinderi de cultură politică, de orientare în evenimente politice şi
participare în viaţa politică.
Educaţia estetică are menirea de a familiariza condamnaţii cu marile realizări ale artei, a le trezi
simţul aportului la dezvoltarea culturii umane şi a responsabilităţii sale pentru păstrarea valorilor
culturale şi comportarea în societate.
Educaţia economică este orientată spre iniţierea cu principiile de bază ale funcţionării
economiei de piaţă şi adaptării condamnaţilor spre existenţa în noile condiţii economice.
Educaţia ecologică se bazează pe necesitatea unui comporatament respectuos faţă de natură ca
mediu firesc de habitat al omului. Condamnaţilor le sunt explicate activităţile statului şi ale
organizaţiilor obşteşti pentru organizarea ocrotirii mediului înconjurător, normele de comportare
care contribuie la păstrarea unor condiţii ecologice acceptabile ale vieţii umane, se cultivă
deprinderi de respectare a acestor norme.
În scopul realizării efective ale direcţiilor examinate ale muncii educative este creată baza
organizatorico-legală şi metodică, se elaborează instrucţiuni, ordine şi alte documente care
reglementează această activitate la nivelul actelor subnormative.
Este necesar de a menţiona existenţa unui şir de probleme care împiedică sporirea eficacităţii
lucrului educativ şi anume: marea majoritate a colaboratorilor nu au studiile şi experienţa necesară,
iar numărul condamnaţilor în sectoare depăşeşte normele internaţionale de 2 sau 3 ori.
Condamnaţii în prezent sunt repartizaţi pe sectoare până la 150 de oameni, ceea ce sporeşte
conflictele între ei, favorizează infectarea criminală a lor şi reduce la minim efectele măsurilor
educative realizate de către şefii de sector. În plus, consiliile de educatori ale penitenciarelor
activează ineficient, iar informaţiile obşteşti ale condamnaţilor în majoritatea penitenciarelor sunt
formale.

9
CONCLUZIE

Educaţia înglobează în domeniul său şi recuperarea indivizilor cu grad de conştiinţă redus şi, în
ultimă instanţă, cu comportament deviant. Această parte componentă a educaţiei se numeşte
reeducare. Deoarece cea mai flagrantă formă de manifestare a deprinderilor antisociale o constituie
infracţiunea,reeducarea se adresează, în primul rând, condamnaţilor la privaţiune de libertate
Aşadar, munca educativă în penitenciare reprezintă un sistem de forme, metode şi instrumente de
influenţare a personalităţii şi de remodelare a comportamentului condamnaţilor, care contribuie la
depăşirea deformărilor de personalitate, la dezvoltarea intelectuală, spirituală şi fizică, la fixarea
unor norme comportamentale decente şi adaptarea socială după eliberare.
În prezent în cadrul sistemului penitenciar al Republicii Moldova s-a acumulat o bogată
experienţă privind organizarea muncii educative cu condamnaţii. Totodată, această muncă necesită
actualizare şi perfecţionare continuă ţinând cont de tendinţele social-economice, politice, juridice,
eticomorale de dezvoltare a societăţii şistatului, precum şi de starea, structura şi dinamica
criminalităţii.
Astfel, consider că perfecţionarea muncii educative urmează a fi axată pe următoarele direcţii:
umanizarea condiţiilor de detenţie, asigurarea psihopedagogică a muncii educative, abordarea
complexă a organizării şi desfăşurării muncii educative, consolidarea cooperării instituţiilor
sistemului penitenciar cu societatea.

10
BIBLIOGRAFIE

1. Zidaru P., Drept execuţional-penal, Editura „Press Mihaela” SRL, Bucureşti, 1997.
2. Carp S., Osadcii C., Rusu O., Drept execuţional penal. Chişinău, 2007.
3. Toncoglaz V., Activitatea serviciului socioeducativ în penitenciare // Materialele
Conferinţei Ştiinţifice „Strategia de dezvoltare a centrelor de justiţie comunitară”.
Chişinău, 6-8 februarie 2007.
4. Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii Serviciului socioeducativ şi
probaţiune din penitenciare, aprobat prin ordinul DIP nr. 124 din 18.06.2007.

Surse electronice:
5. https://ru.scribd.com/document/109813277/Referat-Munca-Educativa
6. http://academy.police.md/assets/files/pdf/Anale_stiint_ed_9.pdf

11

S-ar putea să vă placă și