Sunteți pe pagina 1din 3

Oamenii si rezilienta

Rezilienţa sau puterea


psihică de a rezista la stres
Care sunt acele calităţi umane care ne fac să privim
calm şi cu încredere viaţa, spectacolul lumii cu bunele
şi relele lui? Rezilienţa este calitatea psihică care ne
ajută să devenim rezistenţi la stres, epuizare psihică
sau depresie, ne permite să revenim cu mai mare
uşurinţă la un nivel optim de funcţionare după
confruntarea cu stresori.
Solicitările medicale datorate suferinţelor psihice au
atins în prezent un nivel alarmant, în egală măsură în
rândul persoanelor angajate în diverse domenii, cu sau
fără muncă de răspundere, dar şi al profesioniştilor de
succes sau al vedetelor. Fiecare om se confruntă în viaţă
cu probleme: singurătate când nu te aştepţi, insucces
profesional, pierderea unui prieten, suprasolicitare
profesională, situaţii conflictuale. Deseori oamenii spun
“dacă aş fi ştiut, ar fi fost altfel” sau “dacă m-aş fi putut
pregăti pentru ce va veni…” Rezilienţa e tocmai acea
calitate care deţine forţa de a face faţă neprevăzutului,
de a rezista, de a găsi un sens pozitiv propriei vieţi,
angajându-ne constructiv în prezent.
Se consideră că oamenii rezilienţi sunt invulnerabili. Şi
oamenii puternici sunt însă vulnerabili şi au propriile lor
sensibilităţi, momente de îndoială şi descurajare
neexprimate. Persoanele capabile de rezistenţă nu
rămân însă prinse în capcana frustrării, supărării sau
spaimei. Ele ştiu să vadă dincolo de problemă, ştiu că nu
există supărare permanentă şi nici bucurie neîntreruptă.
Pot atunci când le e greu să se conecteze la resursele
care i-au ajutat în situaţii asemănătoare. Rezilienţii ştiu
să-şi gestioneze crizele şi să prelucreze consecinţele
refăcându-se rapid. Robusteţea psihică are influenţă
considerabilă asupra sănătăţii. Într-un studiu făcut de
Ralf Schwarzer şi echipa lui de cercetători în anul 2012,
la pacienţi care aveau nevoie de operaţie de bypass, s-a
evidenţiat că rezilienţii au suportat cel mai bine
operaţia, vindecarea a fost mai rapidă. Aceştia şi-au
reluat activitatea într-un procent considerabil mai mare
decât persoanele care percepeau fie un control scăzut,
pe care l-ar fi putut exercita asupra recuperării, fie
identificau surse posibile de control, dar nu se
percepeau competenţi în a realiza comportamentele
necesare.
Forţa de rezistenţă psihică este un factor important şi în
bolile cronice, cum ar fi de pildă diabetul zaharat.
Studiul unei echipe de cercetători conduşi de sociologa
Leppert în 2011, a concluzionat că bolnavilor rezilienţi
nu le mergea obligatoriu mai bine din punct de vedere
medical dar, subiectiv, dominau mai bine boala, fiind
mai puţin preocupaţi de starea de sănătate şi
consecinţele acesteia asupra vieţii lor. Rezilienţa nu ne
promite invulnerabilitate în fata stresorilor, la fel cum
iraţional ar fi să ne aşteptăm ca evenimentele negative
de viaţă să fie însoţite de emoţii pozitive sau neutre –
însă rezilienţa devine relevantă atunci când discutăm
despre calitatea vieţii noastre cotidiene, nicicând lipsită
de situaţii mai puţin dorite. Oamenii puternici nu ştiu
neapărat cum vor trece prin greutăţi. Ei dispun de o
varietate de moduri de a reacţiona cognitiv, emoţional
şi social, pentru a putea să se adapteze, să rămână
funcţionali. Sunt acei oameni care spun “nu ştiam cum,
dar eram sigur că mă voi descurca şi de data asta”,
ghidându-se după motto-ul, “ştiu ce pot şi ce nu pot,
ştiu că mă redresez iar”. A menţine rezilienţa înseamnă
a dovedi flexibilitate şi echilibru, a te cunoaşte, a avea
încredere în cine eşti, a învăţa continuu, a aprecia, a te
bucura de-a fi în interiorul lucrurilor, păşind mai departe
şi cucerind cu orice efort dreptul la seninătate.