Sunteți pe pagina 1din 2

Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti

Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost întemeiat înainte de secolul al XIII-lea, Vicina


fiind un oras aşezat în regiunea nordică a Dobrogei. După ce Vicina a fost cucerită şi prădată de
tătari, în anul 1359 a mutat scaunul mitropolitan la Curtea de Argeş, la cererea marelui voievod
Nicolae Alexandru Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti, şi cu aprobarea Patriarhiei
Ecumenice, prin emiterea unui document de mutarea a ierarhului Iachint la Curtea Domnească.
Astfel eparhia Vicina disparea, luând fiinţă o nouă mitropolie cunoscută sub numele de
mitropolia Ungrovlahiuei dependentă de Patriarhia Ecumenică, condusă de patriarhul Calist I.
Aportul ierarhului ortodox la recunoaşterea scaunului vlădicesc, de către Patriarhia Ecumenică
este deosebit de important, în contextul politic al vremii.

Ca arhipăstor al românilor dintre Dunăre şi Carpaţi, Sfântul Iachint a organizat viaţa


bisericească din Ţara Românească, hirotonind preoţi şi construind biserici de mir la oraşe şi sate
pentru popor, şi a întemeiat noi aşezări mănăstireşti. Mitropolitul Iachint, îngrijorat de situaţia
din Transilvania, le trimitea preoţi şi călugări misionari.

De la Sfântul Munte Athos a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru a organiza


mănăstirile româneşti după model athonit, şi a trimis numeroşi călugări la Mânăstirea Cutlumuş,
unde au ajuns monahi renumiţi. A purtat e grijă mai multor mănăstiri ajutând în organizarea lor,
printre care: manasitrea de la Tismana, cea de la Cozia, Curtea de Argeş şi Câmpulung-Muscel,
Cotmeana, Snagov şi Târgovişte precum şi altele.

Ultimii ani de viaţă şi petrece remarcabilul mitropolit la reşedinţa mitropolitană, de unde


trimite scrisoare Patriarhiei Ecumenice argumentând lipsa de la şedinţele Sinodului Patriarhal, nu
din motive de rea voinţă ci din cauza bătrâneţii, a bolii şi suferinţelor trupeşti, fiind slăbit şi fără
de putere, cât şi distanţa mare şi drumul greu de parcurs. Priviind acestea, Patriarhia Ecumenică,
a trimis în ţară un delegat, în persoana lui Daniil Critopulos, ca să cerceteze activitatea şi starea
bătrânului mitropolit Iachint.

Mitropolitul Iachint dorea să se retragă de la conducerea Mitropoliei, nu după mult timp,


Sfântul Ierarh pleacă la cele veşnice, în anul 1372, fiind înmormântat lângă biserica
mitropolitană de la Argeş, locul slujirii sale.

Proclamarea canonizării Sfântului Mitropolit Iachint, ultimul mitropolit al Vicinei şi


primul mitropolit al Ţării Româneşti s-a făcut la data de 26 octombrie, la Catedrala Patriarhală,
în cadrul Sfintei Liturghii, având ca dată de prăznuire, 28 octombrie însemnată în calendar cu
cruce neagră.