1. 1.

Hrănirea şi alimentarea cu apă a animalelor

Zootehnia este o ramură de bază a agriculturii. La etapa actuală, dezvoltarea
sectorului zootehnic este îndreptată spre două direcţii:
- elaborarea noilor tehnologii de creştere a animalelor şi construcţia fermelor
noi;
- reconstrucţia fermelor şi perfecţionarea tehnologiilor existente de creştere a
animalelor şi de obţinere a produselor animaliere.
O tendinţă actuală o constituie sporirea numărului de miniferme în gospodăriile
ţărăneşti şi construcţia complexurilor mari de ferme cu tehnologii avansate de
creştere şi întreţinere a animalelor, cu consum redus de resurse energetice şi cu
impact cât mai mic asupra mediului (ecologice).
Tehnologiile în zootehnie îmbină o serie de procese tehnologice automatizate
cum ar fi: hrănirea şi alimentarea cu apă a animalelor, evacuarea dejecţiilor, mulsul,
menţinerea condiţiilor de microclimă şi iluminat etc. Tot odată sunt în curs de
dezvoltare tehnologiile şi procesele automatizate de control a stării fiziologice a
animalelor, monitorizarea greutăţii corporale şi a productivităţii [1,5-9].
Automatizarea proceselor tehnologice în sectorul zootehnic are o importanţă
deosebită în creşterea productivităţii şi reducerea consumului de resurse energetice.
Hrănirea automatizată poate fi realizată în două moduri:
- hrănirea normată – utilizată pentru animalele care sunt întreţinute în mod legat
la iesle;
- hrănirea nenormată – utilizată pentru animalele care sunt întreţinute nelegate,
adică în stare liberă în adăposturi animaliere.
Hrănirea automatizată asigură animalele cu nutreţuri de trei categorii:
concentrate, grosiere şi suculente. Tehnologiile de hrănire automatizată a animalelor
sunt diverse şi utilizarea lor depinde de mai mulţi factori, însă aplicarea lor trebuie
să asigure un consum redus de resurse energetice, o fiabilitate şi o eficacitate sporită.
Instalaţiile automatizate pentru hrănirea animalelor pot fi mobile şi staţionare.
Cele mobile sunt efective pentru distribuirea nutreţurilor grosiere, iar cele staţionare
– pentru concentrate.
Instalaţiile mobile permit transportarea nutreţurilor în adăposturi şi distribuirea
la animale. Acestea de regulă sunt tractate şi puse în funcţiune de la motoarele cu
ardere internă sau de la acţionările electrice. Utilizarea lor este limitată de un mare
neajuns, având o rază de acţiune mică, limitată de cablurile de alimentare sau altele.
Instalaţiile staţionare se clasifică în funcţie de tipul organului de lucru şi pot fi:
cu raclezi, cu bandă sau cu melc.
Cele cu raclezi au la bază un lanţ fără capăt (închis) de care sunt prinşi racleţii.
Capacitatea de lucru depinde de viteza de mişcare a racleţilor, care este dirijată de
acţionarea electrică.
 Instalaţiile cu bandă au la bază banda elastică şi fără capăt, care este pusă în
funcţiune de către acţionarea electrică. Transportul nutreţurilor se face pe orizontală
sau pe pante cu unghiuri mici. Productivitatea este reglată prin reglarea vitezei de
acţionare a benzii.
Instalaţiile cu melc au la bază şurubul melc, care rotindu-se transportă şi amestecă
nutreţurile. Productivitatea depinde de viteza de rotaţie a melcului, care se reglează
lent sau în trepte.
Des sunt întrebuinţate instalaţiile universale, care sunt utilizate pentru
distribuirea nutreţurilor de toate tipurile, în afară de cele lichide [1,5]. Schema
electrică principială a unei astfel de instalaţie este prezentată pe figura 1.

Figura 1. Schema electrică principială a unei instalaţii universale de distribuire

a nutreţurilor

Organul de lucru a acestei instalaţii este banda elastică sau lanţul cu racleţi. Hrana
este transportată uniform din buncăr cu ajutorul acţionării electrice M. Cu ajutorul
butonului SB2 se conectează releul de timp KT1, care la rândul său conectează
alarma sonoră HA şi cu temporizare (reţinere) bobina demarorului KM1 pentru
pornirea motorului electric M. La umplerea dozatorului pe toată lungimea,
acţionează întrerupătorul SQ1, care deconectează şi întrerupe dozarea. Pentru a doua
fază, cu ajutorul butonului SB3 se conectează releul KT2, care analogic conectează
alarma sonoră HA şi cu reţinere demarorul KM2. Motorul electric roteşte lenta în
direcţie opusă până la declanşarea întrerupătorului SQ2 şi lenta se curăţă de nutreţ.
Metodele de preparare şi distribuire a nutreţurilor depind de tipul şi vârsta
animalelor. În cazul hrănirii animalelor cu nutreţ combinat (concentrate şi grosiere),
distribuirea nutreţului se face pe cale pneumatică (fig. 2). Grosierele mărunţite se
amestecă pe transportorul cu lentă 1 cu concentratele care vin din buncărul-dozator
2. Nutreţul amestecat nimereşte în alimentatorul rotativ 5 şi prin intermediul getului
de aer produs de compresorul 6, ajunge în distribuitorul 4, care îl transportă mai
departe prin intermediul pneu-conductelor în adăpostul 3. Întregul proces de
preparare şi distribuire a nutreţurilor este monitorizat după un program special, care
sigură dirijarea şi controlul pe durate mari de timp, cu respectarea normelor şi raţiei
de hrănire a animalelor.

Figura 2. Schema tehnologică de preparare şi distribuire a nutreţurilor

combinate

La fermele de porcine, suinele se hrănesc cu hrană amestecată cu apă în proporţii

de 1:3 [1-5]. În figura 3 se prezintă schema tehnologică a procesului de preparare şi
distribuire automatizată a nutreţurilor lichide (concentrate amestecate cu apă).
Procesul automatizat este dirijat prin intermediului panoului de comandă 16 în
conformitate cu programul alcătuit în baza hrănirii raţionale normate. Panoul
dirijează întregul proces de preparare, distribuire şi dozare a hranei şi monitorizează
stările şi situaţiile parvenite în proces.
Alimentarea cu apă constituie un proces esenţial pentru creşterea animalelor.
Pentru alimentarea cu apă se folosesc adăpătoare individuale sau comune. În figura
4 se prezintă schema tehnologică pentru a adăpatul animalelor întreţinute în grup.
 Figura 3. Schema tehnologică de preparare şi distribuire a nutreţurilor lichide:
1-buncăr; 2-convertoare tenzometrice de masă; 3- mixer; 4-acţionarea electrică
a mixerului; 5-traductor de temperatură pentru hrană; 6-melcu pentru transportarea
hranei; 7,10,11,13-supape; 8-contor de apă; 9-contor pentru evidenţa hranei; 12-
pompă; 14-conducta de hrană; hrănitoare; 16-panoul de dirijare; 17-microcontroler.

Figura 4. Schema tehnologică a procesului de alimentare cu apă:

1-reglator de nivel; 2-rezervor cu apă; 3- supapă; 4-adăpătoare.