...

aba in traducere inseamna analiza comportamentala aplicata si se refera la analiza

autismului strict din punct de vedere comportamental ...este o abordare care se bazeaza in
principiu si pe factorul practic in care autismul este in fapt o afectiune diagnosticata doar
pe baza observatiilor de comportament fara o alta cauza biologica. Din acest punct de
vedere comportamentele autiste se impart in doua mari categorii : comportamente in
exces (autostimulare , automutilare , agresiune , hiperkinetism , istericale ,
comportamente obsesive sau asa numitele stereotipii ) si comportamente deficitare
( limbaj , abilitati sociale , abilitati de joaca , abilitati academice si abstractizari , abilitati
de autoajutor si autoservire)...scopul terapiei este de a descreste comportamentele
excesive si de a creste si modela comportamentele deficitare . ...terapia aba are doua
sectiuni si trei etape : sectiunile se refera la metodele de invatare si ele sunt o sectiune
care inseamna programe curente in care copilul este invatat pur si simplu niste lucruri (in
cea mai mare parte aproape mecanic ) si sectiunea de generalizare in care aceste lucruri
invatate se transpun in viata de zi cu zi si care devin parte a sistemului sau de valori ;
etapele se refera la modul cum se pune in practica terapia si sunt urmatoarele :1. etapa de
pretratament care presupune o schimbare a comportamentului vis a vis de copil a familiei
si mediului inconjurator si care nu reprezinta in fapt decat o ajustare comportamentala a
copilului si preluare controlului asupra comportamentelor acestuia - in general etapa
aceasta este facuta de parinti in mediul familiar si se refera exclusiv la motivarea
copilului sa isi dezvolte anumite abilitati si comportamente si descurajarea copilului de a
mentine anumite comportamente negative...2. etapa de terapie in sine care are o
multitudine de programe pe care am sa incep sa le insir aici cand am sa termin partea de
teorie si care inseamna in fapt invatarea copilului o multitudine de cunostinte si
dezvoltarea tuturor "comportamentelor deficitare" precum si trecerea acestora in
generalizare astfel incat copilul sa poata folosi la modul concret ceea ce invata in
programele curente ...3. ultima etapa o reprezinta socializarea si incercarea de integrare in
comunitate si in scoala a copilului ; in general aceasta etapa apare dupa o anumita
perioada de terapie (6 luni -2 ani) , perioada in care copilul a capatat destule abilitati de
viata , sociale si de limbaj astfel incat in momentul in care este integrat intr-o gradinita sa
aiba cat mai putine frustrari legate de imposibilitatea lui de a se alinia cu ceilalti copii ...
in acesta etapa copilul se duce la scoala/gradinita cateva ore pe zi insotit de un "shadow"
(un tutore special pregatit pentru jobul asta) care il ajuta sa se integreze in comunitate iar
in paralel acasa se continua atat programele curente din terapie cat si generalizarea
cunostintelor .... ...intorcandu-ma la pura teorie si la comportamente ... in interventiile
comportamentale exista trei modele de invatare care pot fi identificate : conditionarea
simpla , conditionarea operationala si invatarea prin observatie. Relatia dintre
comportamente si mediul inconjurator este descrisa de principiile conditionarii
operationale care are 3 componente: 1. Antecedentele - care reprezinta un lucru care s-a
intamplat inainte sa apara un anumit comportament la un individ si care ii declanseaza
acestuia acest comportament (purtare) 2. Comportamentul (purtarea) in sine pe care un
individ o are ca raspuns la antecedent 3. Consecinta - care reprezinta consecinta pe care
respectiva purtare/comportament a unui individ o declanseaza ulterior
niste exemple vis a vis de inlantuirea de mai sus in viata de zi cu zi ar putea fi :
1.antecedent : telefonul suna - comportament : raspunzi la telefon - consecinta : o voce de
persoana este la capatul firului 2. antecedent : parintele spune copilului sa curete camera
sa - comportament : copilul face curat - consecinta : parintele il lauda si eventual il
premiaza 3. antecedent : parintele atentioneaza copilul sa nu manance mancarea pentru ca
este stricata - comportament : copilul o mananca totusi - consecinta : copilului ii vine rau
si o vomita
...pentru a dezvolta programe care sa schimbe cu succes comportamentele copiilor este
foarte important de inteles cum anume influenteaza antecedentele si consecintele
comportamentele si cum opereaza acestea.
...astfel fiecare consecinta are un efect asupra unui viitor antecedent ...adica daca
telefonul suna si nimeni nu ne raspunde la capatul celalt al firului , dupa cateva incercari
cel mai probabil ca o sa ignoram sunatul telefonului sau o sa-l scoatem pur si simplu din
priza. In mod uzual acesta este tipicul dupa care ne conducem viata si de asemenea este
tipicul (antecedent-actiune-consecinta) dupa care invatam oricare dintre noi din
mediu. ...la modul practic si copii (autisti sau nu) invata dupa acelasi tipic ; singura
diferenta relevanta este aceea ca in cazul copiilor normali consecintele pozitive pot si si
consecinte pur sociale care pe ei ii bucura pe cand in cazul copiilor autisti consecintele
pozitive sociale (cel putin in prima faza) nu inseamna nimic si nu reprezinta o consecinta
neaparat pozitiva pentru ca ei nu o inteleg ca atare.
... pentru a folosi aceasta succesiune in modul de invatare al unui copil autist s-a apelat la
o tehnica care se numeste "discrete trial" (si pe care pe cuvant ca imi este greu sa-i dau o
traducere cat mai aproape de realitate in limba romana ) ..."DT" este la modul concret
unitatea de invatare care utilizeaza teoria conditionarii operationale. Aceasta metoda de
invatare este foarte des folosita in cazurile copiilor cu autism si alte dizabilitati de
invatare. DT relationeaza direct cu conditiile de operare descrise mai sus si se compune
din :
SD ( CERINTA) - Raspunsul (comportamentul) - Consecinta (incurajarea sau premiul sau
dezaprobarea care inseamna consecinta negativa sau asa numitele aversive)
- aici este de subliniat ca prin prisma ultimelor adausuri la terapii ceea ce se numesc
"aversive" sau consecinte negative nu prea mai sunt folosite urmarindu-se renuntarea la
ele aproape in totalitate - personal sunt foarte de acord cu chestia asta cu un singur
amendament : sunt momente in care anumite doze de "aversive" fac minuni ...si spun asta
din experienta proprie si personala - o sa pun un post pe forum cum l-am invatat noi pe
radu sa mearga la baie dupa ce timp de 5 ani radu a purtat pampers tot timpul si nu
reuseam cu nici un chip sa-l facem sa se duca la baie din proprie initiativa .
intorcandu-ma la DT : utilizand modelul de invatare DT putem : 1. comportamentele pot
fi manipulate si schimbate lucrand intr-un mod sistematic 2. copilului ii poate fi foarte
clar ceea ce urmarim si ceea ce se asteapta de la el astfel incat momentele de deruta si de
frustrare sunt din ce in ce mai rare 3. consistenta si directia tuturor celor care intra in
contact cu copilul si au valente de profesori pentru acesta poate fi aranjata in asa fel incat
sa fie aceasi pentru toti si astfel copilul sa beneficieze cat mai mult . 4. colectarea de date
astfel incat sa poti tine evidenta a ceea ce face si care sunt evolutiile copilului sunt extrem
de usor de tinut pentru ca stii in fiecare clipa ceea ce copilul stie si ceea ce nu stie 5.
progresele copilului sunt simplu de urmarit si de asemenea carentele unde trebuie mai
mult lucrat ies in evidenta...

Componentele “discrete trial” si amanunte despre acesta:

1. SD (discriminative stimulus) sau cerinta - Reprezinta instructiunea sau intrebarea
adresata copilului …de exemplu “ ce este asta?” - este semnalul adresat copilului ca un
raspuns este asteptat si ca premiul sau “reinforcementul” este disponibil - trebuie dat cu
voce un pic mai inalta si mai autoritara decat vorbirea in mod uzual , mai ales in stadiile
incipiente ale terapiei - nu trebuie adaugate alte cuvinte in momentul in care se da SD-ul
….tendinta oricarui profesor (mai ales in cazul copiilor normali )va fi sa adauge in fata
SD-ului si numele copilului de genul : “ Radu , ce este asta ?” … sau “ Radu , spune-mi
te rog ce este asta ? “ ….ambele variante sunt gresite ; desi este foarte dificil mai ales la
inceput SD-ul inseamna doar “ce este asta ?” si atat . nici un alt cuvant nu trebuie adaugat
pentru ca pentru un copil autist fiecare din cele trei exemple de mai sus este total diferit
de celelalte – desi pentru noi pot inseeamna cam aceleasi lucruri . - un SD nu trebuie
niciodata repetat pana “discrete trial” nu s-a incheiat – asta inseamna ca nu o sa repetam
SD-ul de mai multe ori cu speranta ca la un moment dat copilul va fi atent la noi si va
raspunde la o intrebare/cerinta pe care i-am repetat-o de 10 ori ; ideea este ca copilul sa
raswpunda de la prima cerinta ( intodeauna “discrete trial” inseamna SD-Raspuns-
consecinta si nu trebuie sa mai punem nici o intrebare pana nu a existat o consecinta
pentru intrebarea deja pusa – cu alte cuvinte am sa dau SD : “ce este asta?” , copilul nu o
sa spuna nimic (asta este raspunsul/comportamentul/actiunea copilului) si consecinta este
ca ii spun un scurt “NU” si abia apoi dau din nou SD-ul ) - SD-ul trebuie stabilit dinainte
si orice parinte/profesor trebuie sa foloseasca identic si la fel acelasi SD pentru aceasi
sarcina – nu se admite nici macar o mica modificare fata de SD stabilit de comun acord
( exista o singura exceptie care se intampla mai tarziu in cadrul generalizarii si in care
copilul este invatat ca toate cele trei SD-uri de mai sus inseamna in fapt acelasi lucrur –
asta vine insa mult mai tarziu)
2. Raspunsul / Actiunea/ Comportamentul copilului
- aceasta este raspunsul pe care copilul trebuie sa-l dea ca raspuns al unui SD si trebuie
intodeauna sa fie precedat de SD si intodeauna urmat de o consecinta - raspunsul corect
la un SD este stabilit inainte de catre cei care formeaza echipa de terapie a copilului
(intodeauna si familia copilului) – astfel , se va accepta ca raspuns corect acel raspuns pe
care echipa considera ca copilul il poate da si nu este un subiect subiectiv lasat la
latitudinea fiecarul profesor sau a celui care lucreaza in acel moment cu copilul – este un
lucru absolut obiectiv si este stabilit inainte chiar de a fi introdus o anumita cerinta (SD)
in programul copilului - copilul are la dispozitie pana in 6-8 secunde ca sa raspunda –
daca raspunsul nu s-a incadrat in acest interval raspunsul nu se va lua in considerare ca
fiind corect si se va inchide DT (discrete trial) si se va repeta SD-ul - nu trebuie aprobat
nici un alt comportament in timpul cat trebuie dat un raspuns – de exemplu
comportamentele isterice sau autostimulatoare nu pot fi acceptate odata cu raspunsul fie
el si corect.
3. Reinforcing Stimulus (Consecinta pozitiva)
- aceasta este consecinta pozitiva care se intampla atunci cand copilul da un raspuns
corect si poate reprezenta un premiu de orice fel ; in cele mai multe cazuri la copii autisti
este foarte greu , mai ales la inceput , de asociat un premiu social ca o consecinta pozitiva
si atunci se recurge la un premiu material fie el o bucatica de mancare ( o bucatica de
mancare inseamna ca exemplu un tic-tac taiat in 4 sau 8 bucati sau un o farama de chips )
fie un premiu fizic ( gadilaturi , joaca sau orice ii face placere copilului ) –
reinforcementul este un lucru extrem de important pentru ca el este motorul si motivatia
copilului de a invata lucruri noi mai ales in stadiile de inceput ale programului atunci
cand el nu este motivat prin insasi dorinta de a invata lucruri noi – ulterior copilul se
automitiveaza de lucrurile pe care le invata si de asemenea devine din ce in ce mai dornic
inclusiv de consecinte pozitive sociale (de exemplu de a fi aplaudat , de a i se spune
“BRAVO” ,de a i se zambi , de a se juca cu cineva sau a fi luat in seama ) -
reinforcementul urmeaza imediat dupa un raspuns corect ; nu trebuie sa existe nici o
intarziere in a oferi copilului premiul , mai ales in fazele incipiente ale programului -
astfel , aceste premii sau reinforcementuri vor avea ca si consecinta imediata cresterea
unui anumit comportament si copilul va fi incurajat sa raspunda cat mai corect si de
asemenea un anumit comportament de dorit va fi astfel incurajat sa apara cat mai des -
este la fel foarte important ca un premiu stabilit pentru lectii sau in cadrul programului in
general sa nu fie folosit decat in cadrul unui “discrete trial” pentru a mentine motivarea
pentru premiul respectiv cat mai mare si a nu creea artificial o “satietate” pentru un
anumit premiu. - La fel , este foarte important a avea in minte faptul ca fiecare copil este
diferit si ca reinforcementurile sau premiile nu sunt aceleasi la fiecare copil ; ceea ce il
place fiecarui copil in parte trebuie stabilit luand in considerare copilul respectiv si nu o
chestie data - Ceea ce mai trebuie luat in considerare in cazul reinforcementurilor este ca
trebuie sa fie chestii simplu de dat si care sa se termine repede sau daca este vorba de
mancare sa poata fi mancata si ingerata extrem de rapid astfel incat timpul din momentul
in care este dat premiul (consecinta pozitiva) si urmatorul SD sa nu depaseasca 8-10
secunde maximum - De fiecare data cand este oferit un reinforcement material trebuie
oferit si un reinforcement verbal de genul “bravo” , “foarte bine” sau orice altceva de
acelasi gen astfel incat la un moment dat copilul sa asocieze orice bravo cu mandria de a
fi facut un lucru bun ; asta trebuie facuta din mai multe motivatii printre care : in viata
reala nimeni nu-i va oferi un premiu material pentru un raspuns corect si totusi el va
trebui sa stie cand a raspuns corect ci cel mai probabil un “bravo” ; o a doua motivatie
este ca pe masura ce programul se deruleaza se va renunta incet la reinforcementurile
materiale si se va pune din ce in ce mai mult accent pe reinforcementurile verbale care
vor fi asociate din ce in ce mai mult cu consecintele pozitive de ordin social. Un amanunt
important este faptul ca reinforcementul verbal trebuie spus cu o alta tonalitate decat
tonalitatea folosita la SD astfel incat copilul sa faca diferenta ; la reinforcementul verbal
se va folosi o tonalitate teatrala si o voce extrem de fericita si tare. - Reinforcementul
material nu trebuie dat in cantitati mari pentru ca desi o bucata mai mare poate creea o
satisfactie mai mare a copilului pericolul de satietate pentru premiul respectiv si pierderea
motivatiei sunt aproape certe - Din aceasi cauza a motivatiei reinforcementurile trebuie sa
nu fie de un singur fel astfel incat pe parcursul unei zile o sa folosesc in mod aleator cel
putin 4-5 feluri de reinforcementuri ( tic tac / chipsuri / napolitane / sticksuri / gadilaturi /
o carte cu imagini …etc.) - Exista mai multe tipuri de reinforcementuri precum exista si
mai multe feluri de consecinte : pozitive (pentru a creste un anumit comportament si
frecventa aparitiei acestuia )sau negative (pentru a scadea frecventa aparitiei acestuia )
precum exista reinforcementuri principale (care sunt reinforcementurile materiale la
inceput) si reinforcementuri secundare (cum sunt reinforcementurile verbale/sociale la
inceput ) ….
 cel mai folosit Reinforcement negativ (sau consecinta negativa) este cuvantul “NU”
astfel incat sa se creeze o consecinta negativa care se poate arata copilului fara a folosi
consecinte negative materiale (asa numitele aversive) ; acest “NU” cu voce tare se va
folosi imediat ce copilul da un raspuns incorect sau nu da nici un fel de raspuns ; se va
folosi doar in momentul in care pentru o anumita cerinta suntem absolut convinsi ca
copilul poate raspunde si stie raspunsul ; folosind “NU” il ajutam pe copil sa faca
diferenta intre raspunsurile corecte si cele incorecte ; de asemenea folosirea lui “NU” ii
face pe toti cei care intra in contact cu copilul sa fie consecventi in atitudinea lor in fata
copilului si de asemenea il va ajuta pe copil sa isi creeze comportamentul necesar sa
discearna intre corect si incorect ; acest “NU” trebuie spus tare si cu o voce neutra , cu
foarte mult calm astfel incat copilul sa nu se sperie ci doar sa stie ca nu poate primi
premiul ptr ca raspunsul sau a fost unul gresit
Folosirea reinforcementurilor pozitive si negative este foarte importanta pentru ca sunt
motorul de mers inainte al copilului . Ajustarea lor trebuie facuta incontinuu astfel incat
sa ramana din punct de vedere motivational la fel de importante pentru copil ….
....asa cum spuneam mai devreme programele de terapie comportamentala au trei parti : o
parte initiala care se numeste pretratament , o parte de mijloc (si cea mai importanta) care
este terapia propriuzisa sau programul curent si o parte finala a fiecarui program care se
numeste generalizare... ...terapia incepe cu o perioada de cateva saptamani de
pretratament ... aici nu exista un program concret de lucru , nu exista sittinguri si aproape
totul este la "liber" ... ideea pretratamentului este aceea de a il invata pe copil ca exista
"consecinte" placute si mai putin placute si de a lua controlul practic asupra lui ... cu
siguranta cei mai importanti oameni in cadrul pretratamentului sunt parintii si familia
copilului pentru ca ei sunt cei care trebuie sa-si modifice complet comportamentul lor vis
a vis de copil ... dupa un timp foarte scurt si copii vor reactiona la aceasta schimbare de
comportament si isi vor adapta si ei comportamentul astfel incat sa le fie cat mai usor ...
Poate ca termenul de a "prelua controlul" asupra copilului o sa li se para unora prea dur si
unii o sa spuna : "ok , copilul meu face lucrul ala sau celalalt ..." ...ideea este ca copilul sa
faca acel lucru nu doar din cand in cand si nu doar atunci cand are el chef ...si cu
siguranta nu doar dupa ce ii repetam de 10 ori sa faca un lucru ....ideea este ca copilul sa
"execute" imediat ce i s-a dat o comanda - unii iar o sa spuna ca parca este catel si il
dresezi si de altfel nici nu sunt departe de realitate : in prima faza cam asta faci ...il
dresezi - ideea este sa ii incurajezi comportamentele pozitive si sa ii descurajezi
comportamentele negative. La modul practic , nimic nu mai capata ca urmare a unui
planset sau unui semn ; noi ca parinti ne-am invatat "sa ghicim" cam ce ar vrea copilul
din doar cateva semne pe care le face sau in functie de ceea ce face sa intuim cam ce
anume ar vrea sau ce anume il deranjeaza si sa reactionam ca atare , respectiv sa il ajutam
sa obtina ceea ce vroia ....este cel mai gresit lucru pe care il facem ...: desi nu pare cei mai
multi dintre ei pot face o gramada de lucruri si cere o gramada de lucruri respectiv sunt
apti de a deschide o cale de comunicare dar de foarte multe ori noi suntem cei care
opturam calea respectiva ajutandu-i de fiecare data. Totul trebuie inceput de la capat si
comportamentul nostru fata de ei trebuie sa fie unul in care ei trebuie sa dea ceva in
schimbul ajutorui nostru ; astfel , in primul rand de fiecare data cand imi cere ceva am sa-
i cer si eu ceva in schimb : ma ia de mana si ma duce sa-i dau apa - il pun sa-mi dea un
lucru de pe masa (ideea este nu doar sa-l pun verbal ci sa-l si invat cum sa-mi dea lucrul
acela de pe masa ajutandu-l fizic sa mi-l dea ) si imediat dupa ce a executat ceea ce l-am
rugat ii dau o gura de apa...si continui schimbul - ii cer din nou acelasi lucru de pe masa
si i-ar il ajut sa mi-l dea si iar ii dau o gura de apa ...si iarasi da' capo...si dupa ce fac
chestia asta de 3-4 ori a cincea oara doar ii cer sa mi-l dea de pe masa si nu il mai ajut
...daca mi-l da primeste apa , daca nu mi-l da nu primeste apa. ... o sa fiti suprinsi cat de
repede pot sa invete anumite lucruri ...la fel , nu va speriati de faptul ca o sa planga si o sa
tipe ca nu ii dati apa ... iar voua o sa vi se smulga inima din piept cand o sa-l vedeti
....daca insa ati cedat o data ati pierdut tot ceea ce ati inceput sa lucrati ...mai mult decat
atat , s-ar putea ca incapatanarea si tipetele/plansetele sa dureze ore ...in final insa toti
cedeaza si executa ceea ce i-ati cerut sa faca ... cand insa executa din proprie initiativa
ceea ce ati cerut aplaudati-l , spunetii bravoooo , bucurativa ca si cand ar fi rezolvat cea
mai grea problema de matematica si datii din belsug ceea ce isi dorea ....poate fi prima
batalie castigata ! ...incercati sa faceti acelasi lucru pentru aproape orice lucru pe care si-l
doreste : nimic nu mai are voie sa capete gratis... si pentru fiecare comportament bun
premiati-l si material si verbal din belsug ca sa-i intariti respectivul comportament ....
Acelasi procedeu se aplica pentru comportamente negative .... niciodata nu trebuie sa
obtina ceva daca are un comportament nelalocul lui ( si aici o sa vi se rupa inima ....dar
cea mai sigura cale spre a ajunge acolo unde va doriti este sa nu cedati ) .... cel mai
simplu mod de a scapa de un comportament isteric si de tipete este sa il ignorati
....COMPLET ! .... de cele mai multe ori cand nu obtine ceva il apuca plansul si tipetele si
se tranteste pe jos ( cel putin asa facea radu) ... cam dupa 1-2 ore de plansete si istericale
continui (in care noi il ignoram complet...ignor complet inseamna ca radu se zvarcolea pe
jos si tipa si plangea la picioarele scaunului pe care eu stateam la masa si mancam si eu
continuam sa mananc fara sa-i arunc macar o privire - numai eu stiu insa cum mancam si
ce era in sufletul meu ) isi revenea si se oprea : in momentul in care 5 min nu tipa si se
linistea incepeam sa-l bagam in seama si sa-i spunem : "bravo , foarte bine , radu nu mai
plange ; radu este un baiat foarte bun pentru ca nu plange" ...daca o lua de la capat o luam
si noi de la capat cu ignorul ....daca se potolea in continuare ne jucam impreuna , etc. .....
una peste alta desi este cumplit de greu (mai ales prin prisma faptului ca toti cei care stau
in jurul lui trebuie sa aiba acelasi tip de comportament ) este calea prin care el incepe sa
se adapteze si sa-si schimbe comportamentul ....la modul practic insa totul va castiga
ascultandu-va si comportandu-se frumos si dandu-va ceva in schimbul a ceea ce
cere....puteti sa mergeti si mai departe si sa il obligati sa spuna cuvinte - la fel ,nimic nu i
se da pana nu cere in cuvinte simple : apa , da - sunt unele din cele mai simple cuvinte
dar si cele mai aducatoare de profituri din punctul lui de vedere ; la inceput nici nu este
nevoie sa le spuna ca atare , este deajuns sa balmajeasca ceva care sa semene...radu la
inceput spunea apa intr-un fel de tipat de genul "aaaaa..." si primea apa ....nu spunea - nu
primea....
ceea ce pot sa va spun este ca dupa cam o luna de astfel de comportament din partea
parintilor si a familiei in general toti copii (aproape fara exceptii ) se adapteaza ....cu
siguranta o sa aiba un contact vizual infinit mai bun decat in acest moment si aproape
sigur o sa auziti primele cuvinte sau macar incercari de cuvinte .... pana in acest moment
toti copii (fara exceptie) pe care i-am cunoscut si a caror parinti au fost fermi pe pozitie si
si-au schimbat comportamentul (nota bene : fara nici un fel de program curent sau terapie
efectiva) au obtinut in mai putin de o luna progrese remarcabile ....
.... in toate lucrarile de specialitate mai noi sau mai vechi sunt amintite asa numitele
"aversive" care inseamna niste "consecinte negative" si care acum nu se mai folosesc
pentru ca se considera ca nu mai este cazul ; de altfel in toate lucrarile noi , inclusiv in
ultimele editii despre aba ale lui lovaas sau a oricarui altuia aversivele sunt scoase pentru
ca se poate si fara ele si sunt considerate in cea mai mare parte destul de dure....in cele
mai multe cazuri este intradevar o cruzime sa le folosesti ....in altele parerea mea este ca
este absolut necesar . un exemplu de aversiv folosit pentru copii normali este bataia ....
un alt aversiv folosit este atunci cand copiii isi sug degetele sau isi rod unghiile si li se
pune boia de ardei pe degete ca sa fie dezvatati ...personal , mie imi repugna si nu le-am
folosit niciodata dar ele exista fie ca eu vreau fie ca nu ....
insa la radu am folosit si eu odata un "aversiv"....situatia statea cam asa : radu avea deja 5
ani si 4 luni si inca era cu pampers cea mai mare parte a timpului ! - pana la vre-o 4 ani si
8 luni statea cu pampersul cam tot timpul ...ulterior am incercat aproape totul ....
bomboane si ciocolata la baie si o gramada de premii daca facea pipi la baie in loc de pe
el , zile intregi de lectii in baie , dus la baie din jumatate in jumatate de ora ...etc
...practic , am cam incercat totul ... inclusiv ceea ce aparea in ultima editie a manualului
lui lovaas despre aba unde trainingul de toaleta este un proces lung de cam 2 saptamani ...
singurul lucru pe care l-am reusit a fost sa ii scoatem pampersul in timpul zilei si cine
statea cu el il ducea in mod regulat la baie odata la cam o ora (moment in care facea sau
nu in funtie de nevoile lui fiziologice)...daca insa uitam si nu ajungeam cu el la baie
...facea pe el . Practic daca vroiam sa iesim afara pentru un timp mai indelungat sau
noaptea trebuia sa apelam la pampers cu siguranta sau la un schimb de haine in
permanenta la noi .
Toate astea pana am recitit primul manual al lui lovaas "the ME book " acolo unde in
trainingul de toaleta apare un "aversiv"....ne-am sucit si invartit in jurul trainingului
respectiv vreo 5 luni cu speranta ca o sa dea rezultate orice altceva .... in ce consta
respectivul training : o zi petrecuta in baie cu copilul si joaca sau lectii ...si ca premiu
orice suc care lui ii place in cantitati nemasurate astfel incat mai tot timpul sa-i vina sa
faca pipi ... si dus in prima parte pe toaleta odata la jumatate de ora astfel incat sa faca de
cel putin doua ori pipi acolo unde trebuie si premiat din belsug cu tot ceea ce isi doreste
el de fiecare data si dupa aia pompat suc in el si lasat sa faca pe el ....si in momentul
respectiv (in care face pipi pe el) luat asa imbracat si pus in baie si pus dusul rece pe el 5-
10 sec. ... dupa care scos din baie si schimbat .... si de la capat...- radu a luat in ziua cu
pricina 4 dusuri de genul asta .... a doua zi s-a scapat o singura data pe el si iar a avut
parte de un dus la fel ....si gata!....din acea zi radu nu mai poarta pampers nici macar
noaptea ... nu s-a mai scapat niciodata pe el si de fiecare data cand ii vine (chiar daca
suntem in masina sau intr-un loc public) ne spune :"vreau faca pipi"...si daca nu are unde
in acel moment se abtine pur si simplu ; nici noaptea nu se mai scapa pe el - se trezeste ,
se duce la baie si apoi se intoarce singur inapoi in pat..... de atunci au trecut exact 4
saptamani si radu al meu se duce singur sa-si faca nevoile sau spune ca are nevoie ceea ce
aproape ca nu mai speram noi parintii........este foarte adevarat ca zilele alea doua au fost
cam de cosmar pentru toata familia - de altfel pe seara eu si sotia am fugit pur si simplu
de acasa pentru ca ni se rupea inima si nu mai puteam suporta....dar am trecut si peste
asta si ne-am vazut visul cu ochii : dupa 5 ani si 4 luni de pampers Radu face singur la
baie !!
acum o sa continui un pic despre reinforcement care mie mi se pare extrem de important
si de ajutor intr-o abordare comportamentala a copilului...
Reinforcementul sau premiile … …ideea reinforcementului este aceea de a creste
frecventa raspunsurilor si comportamentelor corecte ,
raspunsurile/actiunile/comportamentele corecte fiind imediat urmate de consecinte
pozitive immediate.
…reinforcementul reprezinta un fapt pozitiv care a urmat imediat dupa un comportament
corect …prin definitie reinforcementul corect adminsitrat va creste frecventa de aparitie a
unui comportament …daca frecventa comportamentului pe care noi vrem sa o incurajam
nu creste folosind un anumit reinforcement (premiu) inseamna ca din punct de vedere al
copilului respectivul premiu nu este destul de motivant , deci nu este (sau nu mai este) un
reinforcer pentru el. … reinforcementul in traducere ar trebui sa fie “intaritor”…ca
definitie se diferentiaza de premiu prin faptul ca premiul se acorda ca urmare a unui lucru
/actiune bine facuta dar care ulterior nu creste neaparat frecventa unui comportament
….nu stiu daca m-am facut eu foarte bine inteles dar principial eu am sa-I spun in
continuare “premiu” chiar daca nu este cea mai corecta exprimare
Exista atat intaritori/reinforcementuri pozitive cat si negative … trebuie retinut totusi ca
orice intaritori cresc frecventa unui anumit fel de comportament (inclusiv cele negative
cresc frecventa a nu face ceva ...)
In general intaritorii pozitivi se refera la cresterea frecventei unui raspuns care este urmat
de un eveniment favorabil /pozitiv …astfel , intaritorii pozitivi pot fi considerati acel
lucru placut care se intampla copilului urmare a unei actiuni/comportament/raspuns
corect ; de fiecare data cand ne gandim la un intaritor trebuie sa o facem cu gandul la
copilul respectiv si nu in general (din experienta personala pot sa spun ca ceea ce ii
repugna baiatului meu mare , respectiv sa-l gadil si sa-l smotocesc pe radu il amuza
teribil si il face sa fie in al noulea cer …)….intaritorii pozitivi pot fi practic asa cum am
spus orice atat material cat si social care ii fac placere copilului …
Intaritorii negativi se refera la cresterea frecventei unui anumit comportament prin
dorinta copilului de a nu i se mai intampla un anumit lucru si anume respectivul
intaritorul negativ care se intampla de fiecare data dupa ce a executat o anumita actiune
intr-un anumit fel ….astfel , intr-o situatie in care copilul se va confrunta cu o situatie
neplacuta urmare a unei actiuni a sa si reuseste sa evite situatia respectiva printr-un
anumit comportament data viitoare aflat fiind intr-o postura asemenatoare va alege calea
prin care va putea sa evite ca situatia neplacuta din punctul lui de vedere sa nu se mai
repete. Ideea este ca acesti intaritori negativi sa duca catre o crestere a frecventei unui
anumit comportament pe care noi incercam sa o facem ….daca nu creste frecventa
aparitiei respectivului comportament pe care noi o targetam inseamna ca respectivul
intaritor negativ nu este de fapt intaritor negativ si din punctul de vedere al
copilului…….si ca sa dau cateva exemple diun viata de zi cu zi …: parintele incepe sa
tipe la copil (situatie neplacuta) sa-si stranga jucariile si copilul le strange
(comportament) , parintele se va opri din tipat (intaritor negativ)…astfel , o multime din
comportamentele noastre ca si parinti pot deveni intaritori negativi pentru copii normali
sau autisti…un alt exemplu ar putea fi in felul urmator (acesta este un exempla pe care
am sa-l dau aici doar ca sa subliniez cat de mult putem gresi in anumite situatii si cat de
important este si comportamentul nostru vis a vis de copii : … un copil plange si tipa
langa un parinte si isi intinde mainile sa fie luat in brate (situatie neplacuta din punctul de
vedere al parintelui pentru ca copilul plange) , parintele ia copilul in brate
(actiune/comportament) , iar copilul se opreste din plans (intaritor negativ pentru parinte
care se bucura ca a rezolvat o problema care il facea sa se simta prost, respectiv plasetele
copilului …) … partea cea mai proasta a intamplarii este ca foarte probabil atunci cand
copilul va vrea din nou in brate va incepe din nou sa planga si sa tipe pentru ca el a primit
la randul sau un intaritor pozitiv din partea parintelui atunci cand a plans – a fost luat in
brate ….exista o vorba care spune ca orice invat are si dezvat ; nimic mai adevarat dar
efortul depus pentru a dezvata ceva este infinit mai mare decat efortul si atentia depuse
pentru a nu oferi copilului intaritori pozitivi in situatii de genul celei descrise mai sus.
….de cele mai multe ori este preferabil sa se utilizeze intaritori pozitivi pentru cresterea
anumitor comportamente si tot intaritori pozitivi pentru descresterea altora ….asta nu
inseamna insa ca nu va trebui sa fim atenti tocmai la folosirea intaritorilor negativi in
mod nativ de catre copii si folosirea lor ca sa-si atinga targeturile pe care ei considera ca
le au la un moment dat. …de foarte multe ori din pacate cadem in plasa …
...o sa imi permit sa divaghez un pic de la cursul firesc pentru a spune cateva lucruri
referitoare la preterapie ... asta deoarece dupa discutiile fata in fata din ultimele saptamani
cu cativa parinti am realizat ca sunt unii parinti care sunt foarte tentati de spune : " ok ,
cam asta fac si eu cu copilul ..." ....sau " hm , pai eu detin controlul copilului si el executa
cam tot ce ii spun eu " ....din discutiile ulterioare insa am cam ajuns la concluzia
impreuna cu parintii ca asta este mai mult ca sa ne linistim noi constinta decat ca sa
vedem adevarul asa cum este el ... controlul asupra unui copil (autist sau nu ) este atunci
cand executa toate sarcinile (pe care voi ca parintii stiti ca le poate executa si numai pe
acelea ptr ca o raportare la alte sarcini pe care nu le stie indeplini nu are sens) de fiecare
data cand cereti ca o sarcina sa fie indeplinita ... sau macar in noua cazuri din zece copilul
indeplineste sarcina si nu doar din cand in cand atunci cand vrea el - poate ca este
surprinzator dar cei mai multi din copii autisti (mai ales cei cu autism nu foarte sever) stiu
exact ce ar trebui sa faca ca sa indeplineasca o sarcina si de asta si tentatia parintelui de a
spune "hm , copilul meu stie sa faca asta"....realitatea este un pic diferita : copilul stie
intradevar sa duca la capat o sarcina atunci cand in minim 80% din cazuri executa o
sarcina din prima incercare.... pana atunci oricat ne-ar place sa credem ca stie, ramanem
ancorati la capitolul "face atunci cand vrea el " ...zilele trecute o mama imi povestea cum
lucreaza cu copilul dar ca la un moment dat(dupa doar cateva minute) copilul se
plictiseste si refuza pur si simplu sa mai faca ceva sau pur si simplu pleaca de langa
mama lui .... asta este una din cele mai mari greseli in modul de a vedea lucrurile ...
pentru ca odata ce copilul ne controleaza va invata atat si cand va vrea el .... posibilitatile
reale de progres ale unui copil in cazul dat sunt minuscule ... la modul practic cel mai
simplu mod este de a lua mai intai controlul asupra copilului ( (in cazul dat copilul ar
trebui pur si simplu obligat sa nu plece si sa-si continue sarcina ajutat fizic de mama) ...
desi s-ar putea sa ne lovim de multe tipete si istericale pe tema asta-cel putin la inceput in
mod sigur- foarte repede copii se vor adapta si vor vedea ca este mai simplu sa execute
sarcina sau macar sa incerce sa o faca decat sa incerce sa plece sau sa refuze sa o faca....
la fel , consecventa este o parte cumplit de importanta al acestei lupte de a lua controlul
copilului ... una din greselile pe care le facem in mod uzual este aceea de a repeta de
cateva ori (cateodata si de 10 ori ) o comanda pana cand copilul se hotareste sa faca ceva
cu speranta ca odata macar copilul va fi atent si va executa .... cel mai simplu insa este ca
pe de o parte sa ne asiguram atentia copilului inainte de a ii da o comanda si apoi a lucra
cu copilul sa-mi raspunda de prima data....ultimul lucru este o chestiune de durata dar
care porneste din aceasi preterapie si scopul acesteia - preluarea controlului asupra
copilului ; odata acest lucru realizat salturile pe care copilul le va face la toate capitolele
va fi infinit mai rapid .... la modul practic eficienta se dubleaza . Vorbeam un pic mai
devreme despre consecventa : ... desi poate in foarte multe cazuri ne vine foarte greu sa
nu cedam (fie si din motivul meschin sa ne lase in pace si sa nu-l mai auzim plagand sau
tipand si sa ne putem vedea de treaba noastra) din diverse motivatii ca sa nu mai spun de
mila nu asta este atitudinea care ii va aduce beneficii pe termen lung copilului . De
asemenea cateodata ne punem problema de genul :" ok ...lasa ca ii fac placerea acum si
asta este ultima oara" ...sau altfel de argumente interioare pe acelasi calapod ... pe masura
ce trece timpul si copilul se invata ca la un moment dat cedati oricat de fermi ati fi la
inceput copilul o sa-si prelungeasca tipetele si plansetele pentru ca el stie ca la un
moment dat dvs o sa cedati ... cu cat o sa lungiti perioada in care cedati (spunand mai
intai "nu" de o suta de ori ) cu atat copilul o sa prelungeasca si el perioada in care va
plange sau va fi isteric pentru ca el stie ca in cazul 101 se poate sa cedati ....si atunci de ce
sa nu incerce pana la limita ?!.... ... pana la capat totul tine de determinarea cu care priviti
problema , de cat de mult va doriti ca copilul sa se schimbe si cat de mult alocati pentru
acest lucru precum si de nivelul de consecventa pe care il adoptati - casandra a pus niste
posturi pe forum in care am gasit zeci de tips & tricks in care poti sa-l fortezi pe copil sa
initieze comunciare cu tine....
ok.... asa cum spunea cineva mi-am cam neglijat partea asta ... si uite ca am sa incerc sa
continui ; de altfel s-ar putea sa ma repet pentru ca am lasat cam mult timp intre ultimul
meu post aici si acesta pe care il scriu acum dar sper sa fie totusi de ajutor .
... in postul de dinainte povesteam cateva lucruri despre intaritori negativi si pozitivi
....am sa reiau un pic subiectul si am sa incerc sa-l dezvolt pentru ca motivatia copilului
pentru orice este una din cele mai importante arme pe care le avem : ... una din alte multe
greseli pe care le facem in viata de zi cu zi , mai ales in cazul copiilor autisti este sa
incercam sa-i ajutam sau sa "ghicim" ceea ce ii deranjeaza ... astfel , daca spre exemplu
copilului ii este cald , sau este ud sau are o jena de orice fel , tentatia lui primordiala este
sa planga ca sa ne faca atenti ca ceva il deranjeaza .... si noi ca niste parinti iubitori "vom
ghici" de cele mai multe ori in cateva secunde care este problema si o vom rezolva ....asta
este calea cea mai sigura ca data viitoare cand va avea o problema in loc sa ceara ajutor
sa se apuce sa planga .... si trebuie avut in vedere ca sa il condamnam sa ne aiba tot
timpul prinprejur ca sa "ghicim" ce problema are pentru ca oricne altcineva nu va stii cum
sa se descurce ... cel mai simplu lucru de facut este acela de a nu cadea in plasa si de a'l
forta pe copil sa zica ce il deranjeaza ..... si desi stim din prima clipa ce il deranjeaza cea
mai ok atitudine ar fi sa-l ajutam sa ne spuna (acest spuna poate fi si o onomatopee
apropiata de ceea ce stim noi ca ar fi problema) ce il deranjeaza si abia apoi sa
reactionam in consecinta...
acum am sa incerc sa impart intaritorii/reinforcementurile in categorii pe alte criterii...:
exista intaritori primari - care mai sunt cunoscuti si ca intaritori neconditionati deaorece
nu au nevoie sa fie conditionati de un sistem de invatare ... ca sa ma exprim ceva mai
simplu , intaritorii neconditionati sunt intaritorii pe care copilul ii asimileaza cu
"placerea" fara a mai fi nevoie sa ii explicam ceva despre "premiul " respectiv .... in
general intaritorii neconditionati/primary sunt placerile copilului din viata de zi cu zi
...cele mai uzitate reinforcementuri/intaritori sunt alimentele si bauturile ... ; trebuie avut
in vedere si faptul ca acesti intaritori nu sunt neaparat intaritori tot timpul - spre exemplu
daca un copil tocmai a mancat o masa copioasa sau tocmai si-a potolit setea este putin
probabil ca orice inseamna bautura sau alimente o sa devina intaritori pentru el in acel
moment...; in general intaritorii primari/neconditionati se folosesc foarte tare la inceputul
unui program pentru ca sunt foarte usor de administrat si de asemenea pentru ca copilul
va stii exact la ceea ce sa se astepte - intodeauna insa intaritorii primasri folositi la
inceput vor fi secondati de un intaritor secundar ... (intaritorii secundari sunt formati din
premii sociale sau din premii fizice : expresii de genul "bravo " "foarte bine" , "excelent"
si gadilaturi , rasete , imbratisari , etc) ... in general intaritorii secundari sunt intaritori pe
care fiecare din copii invata sa le gaseasca placute de-a lungul timpului ... aceste doua
feluri de intaritori/reinforcementuri se aplica impreuna mai ales la inceput pe principiul
"cainelui lui pavlov" astfel incat ulterior renuntand la intaritorii primari sa capatam
aceleasi rezultate si copilul sa fie la fel de motivat doar de intaritorii secundari pe care ii
va asocia cu o placere ....(se poate intampla ca anumiti copii sa gaseasca motivant o parte
din intaritorii secundari si in fapt pentru ei intaritorii secundari sa fie de fapt primari - in
acest caz folositi intaritorii secundari/primari de genul gadilatului sau altor chestii pur
fizice impreuna cu intaritori sociali de genul mentionat mai sus "bravo" etc....astfel incet ,
incet copilul va avea nevoie doar de inatritori sociali pe care este mai probabil ca ii va
capata in mod uzual in societate decat un intaritor primar de genul mancare sau bautura
pe care aproape sigur nu il va capata intr-o situatie de viata de zi cu zi... ... nu stiu exact
cat de concret am fost dar sper din inima sa fii inteles macar in parte ceea ce am scris mai
sus... ...ceea ce ar mai trebui spus si mie mi se pare foarte important este ca trebuie avuta
mare grija cand si cum ne folosim de intaritori pentru a avea cat mai mare efect pe termen
lung ....astfel , un raspuns aproximativ corect (chiar daca este departe de a fii ceea ce
speram noi sa ajunga raspunsul respectiv ) mai ales daca este undeva la inceputul
programului trebuie sa fie intarit din greu astfel incat copilul sa fie motivat foarte tare ; la
fel , un raspuns mai departe de raspunsul corect dar totusi corect va fi premiat dar nu asa
de tare ca un raspuns corect - aici toate lucurrile se fac "simtind" copilul si aportul
parintilor este extrem de important ...cea mai corecta exprimare a toate de mai sus ar fi
ceva de genul : trebuie din greu recompensat cel mai bun raspuns pe care il poate oferi
copilul la data respectiva si trebuie recompensat mai putin orice raspuns care este sub
posibilitatea din acel moment a copilului...de exemplu la un copil care abia acum invata
sa vorbeasca si il fortez sa-mi ceara apa iar el va spune "aaaa..." il voi recompensa cat de
mult pot astfel incat sa-l incurajez sa-mi spuna si data viitoare .... la fel , la un copil
(poate fi acelasi copil dupa un interval de timp) pe care l-am auzit spunand corect "apa"
nu am sa il mai recompensez asa de tare decat daca imi spune "apa " cel putin la fel de
corect ca atunci cand l-am auzit spunand-o corect (de pilda daca imi spune "ap...")....daca
imi spune din nou "aaaa..." desi eu stiu ca poate "ap..." sau "apa" fie am sa il premiez
mult mai putin si am sa-i spun "hm , bine ...dar poti si mai bine" fie daca deja l-am auzit
cu apa si el imi spune aaaa.... n-am sa-l premiez deloc si am sa-l pun sa spuna din nou...
chestia asta se poate aplica la orice sarcina dar este foarte important ca toti cei implicati
in ajutorul copilului sa stie tot timpul exact care sunt limitele acestuia ca nu cumva dintr-
o eroare un parinte sa considere ca copilul stie asta si celalalt parinte sa accepte si mai
putin pentru ca nu stie ca copilul poate executa cu succes o sarcina.... si viceversa este la
fel de valabila ; asta inseamna la modul practic ca toti cei implicati , parinti , bunici ,
tutori , etc vor comunica tot timpul despre ceea ce face si ceea ce nu face copilul .... in
caz contrar este foarte probabil ca copilul sa devina confuz pentru ca lui ii este greu sa
inteleaga de ce unu ii da bomboane si il gadila pentru ca a spus sau a afacut ceva si
celalalt sau altii nu....
astea sunt cele mai importante lucruri despre reinforcing/intaritori ... tineti minte ca dvs
trebuie sa obtineti de la copil totul sau tot ce poate da el mai bun si ca pentru asta el
trebuie motivat extrem de mult ....
acum am sa trec la un alt punct important din aba care se numeste "prompting" sau in
traducere "ajutor" .... eu o sa ma refer la el cu prompting pentru ca asa mi-a intrat in
vocabular si asa imi este cel mai usor . promptingul este modalitatea prin care il invatam
pe copil sa indeplineasca o sarcina....il ajutam/prompt pe copil sa indeplineasca o sarcina
si atunci intaritorul/recompensa poate fi data astfel incat copilul sa inteleaga ca a
indeplinit sarcina cu succes. in general dupa cateva ajutoare in a indeplini o sarcina si
dupa ce l-am recompensat pe copil de fiecare data pentru ca a indeplinit sarcina cu succes
, copilul va incerca si el sa indeplineasca sarcina chiar si fara ajutor .... in momentul in
care macar incearca sa indeplineasca sarcina (chiar daca nu o face corect ci doar incearca)
copilul va trebui recompensat din greu pentru incercare astfel incat sa-l incurajam sa mai
incerce ....mai ales la inceput marea majoritate a sarcinilor vor fi non-verbale si
ajutorul/promptul in consecinta va fi tot non -verbal deci fizic ... astfel , marea majoritate
a sarcinilor vor fi indeplinite in mod mecanic ... odata ce insa va fi recompensat pentru
chestia asta copilul va intelege (si o sa fiti surprinsi cat de repede intelege) ca primeste o
recompensa pentru sarcina pe care tocmai a executat-o si iincet , incet va introduce
executia sarcinii respective in viata sa de zi cu zi .... ca sa aveti o imagine mai clara
incercati urmatorul experiment simplu cu copilul (mai ales daca nu v-ati apucat sa faceti
nici o terapie cu el ) : tineti in mana sau puneti pe masa ceva care stiti ca copilului dvs ii
place extrem de mult (in principiu ceva de mancare ) si pe care sa fiti la fel de siguri ca
copilul l-a vazut apoi luati un obiect despre care stiti sigur ca copilul nu stie ce este si
puneti-l si pe el pe masa ... apoi asezati-va langa copil si ceretii : "arata-mi X (numele
obiectului)" si in acelesi timp luati mana copilului cu mana dvs si puneti-o peste obiectul
cu pricina si de fiecare data cand atinge obiectul cu mana lui datii o bucatica din mancare
preferata ... continuati la fel de 6-7 ori : "arata-mi X" - mana dvs peste mana copilului
atinge obiectul respectiv - imediat bagat in gura o bucatica din mancarea preferata ... daca
veti incerca aceasi comanda a opta oara fara sa mai tineti mana dvs peste cea a copilului
s-ar putea sa fiti suprinsi sa vedeti ca copilul va incerca sa atinga obiectul singur fara
ajutor ... in momentul respectiv recompensati-l pe copil din greu ... aici este foarte
important ca timpii sa fie foarte scurti : ati dat SD - "arata-mi X" si in momentul urmator
duceti mana copilului sa atinga obiectul X apoi imediat ce mana a atins obiectul ii bagati
in gura (nu ii dati in mana !!!!) o bucatica (o bucatica foarte mica care doar sa-l faca sa
simta gustul ) din mancarea preferata apoi dupa alte 3-4 secunde repetati identic de la
capat totul .... o sa fiti si mai suprinsi daca dupa un anumit interval de timp (poate fi ore
sau zile) o sa-i cereti sa va arate sau sa va aduca obiectul X sa stie exact ce trebuie sa faca
...si sa astepte recompensa .... exact in acelasi fel se pot invata apropae toate obiectele ....
asa incepe un program numit "receptive labels" si care are ca target ca copilul sa invete
toate obiectele din jurul lui...
am sa ma intorc acum la prompting/ajutor si la tipurile de promting ; in functie de ceea ce
incercam sa-l invatam pe copil o sa folosim tipuri diferite de prompting in moduri diferite
... astfel se diferentiaza : 1)prompt fizic care este asa cum am aratat si in exemplul de mai
sus modul cum il invatam pe copil sa execute o sarcina si in general se face cu mana
noastra peste mana lui in cele mai multe cazuri ... 2) promptul demonstrativ sau imitativ
este atunci cand executaa o sarcina pe care copilul va trebui sa o imite - in cazul dat in
general copilul va trebui mai intai sa invete ceea ce este aceea imitatie ca sa poata avea
un efect cat mai mare imitatia sau promptul demonstrativ( Cel mai simplu mod de a il
invata pe copil imitatia este sa se lucreze in tandem - cel care da SD , executa si sarcina in
fata copilului iar un alt tutore/parinte sta in spatele copilului si il ajuta pe copil sa execute
si el sarcina - de exemplu :cerinta/SD - "pune mainile pe cap" si in acelasi timp pun si eu
mainile pe cap iar un tutore/parinte sta in spatele copilului si ii pune el mainile pe cap asa
cum se face promptul fizic adica mana peste mana)...3) promptul/ajutorul pozitional se
foloseste mai ales la inceputurile diferitelor programe si mai ales la inceputul terapiei si
se refera la faptul ca "targetul" sau obiectul despre care vrem sa-l invatam pe copil se afla
intodeauna foarte aproape de acesta (la indemana lui ).... 4) promptul/ajutor legatura cu o
cunostinta deja avuta ... de exemplu incercam sa-l invatam pe copil culorile la modul
verbal imediat dupa ce le-a inavatat la modul receptiv : in loc sa-l pun sa-mi spuna ce
culoare are un obiect il voi pune sa faca ceva ce stiu sigur ca stie "atinge rosu" iar in
momentul in care o face am sa-l intreb "ce culoare este ? " "rosu" ... cel mai probabil o sa
fac un astfel de prompt verbal la inceput ... 5) promptul/ajutor verbal care are mai multe
caracteristici si mai multe moduri de uzitare - in principiu o sa il folosesc cel mai des la
fel ca si pe promptul fizic pentru a il invata mecanic (la inceput) un lucru pe copil ....
exact ca in exemplu cu "arata-mi X" pot face la fel pentru numele unui obiect doar
schimband SD - :"ce este ?" iar raspunsul va trebui sa fie "masina" .... in general
prompturile verbale apar mai tarziu in programul copilului pe masura ce el incepe sa
devina verbal si introducem in terapie programele verbale . De asemenea asa cum am
spus exista si un alt mod de a folosi promtul verbal si anume acela de a oferi indicatii care
sa-l faca sa ajunga la executarea corecta a sarcinii... este foarte important insa sa folositi
acest fel de prompt verbal atunci cand o sa fiti destul de experimentati astfel incat sa nu
daunati copilului... in caz contrar s-ar putea ca copilul sa astepte in mod constant de la voi
un "hint" sau o "sugestie" pentru a isi indeplini sarcina....6) un alt fel de prompt/ajutor
este cel de inflexiune verbala si se refera la faptul ca in momentul in care dam un SD
putem sa subliniem verbal un anumit cuvant din propozitie , de exemplu : "arata-mi cana
MARE !"..... mai exista o multitudine de prompturi/ajutoare de o gramada de feluri ca de
pilda gesturi , aratat cu degetul sau cu ochii , etc...... pe masura ce dezvoltati abilitatile
copilului o sa fiiti nevoiti sa folositi o multitudine de promturi diferite pentru ca sarcinile
devin din ce in ce mai diferite.
asa cum am spus "promptul" este calea prin care il invatam in fapt pe copil sa duca la bun
sfarsit o sarcina ... in continuare am sa trec in revista cand folosim promturile la modul
concret si de asemenea cateva reguli pentru promting : - folosim promptul/ajutor atunci
cand introducem o sarcina noua sau un obiect nou pentru copil si atunci (asa cum am
prezentat exemplul cu obiectul pe masa ) folosim promtingul de foarte multe ori una dupa
alta (poate fi de 8-9 ori sau mai mult ) ... procedeul se numeste "mass promting" si
experienta proprie imi spune ca este cea mai simpla cale de a invata pe un copil autist
ceva. Este foarte adevarat ca este foarte mecanic si ca pare nenatural dar supriza vine mai
tarziu cand aproape fara exceptie toate lucrurile care le-a invatat mecanic incep sa devina
parte din viata lui si toate cunostintele acumulate intr-o prima faza mecanic realizam ca
stie exact la ce anume ii folosesc . - in general un prompt se face imediat dupa ce sa
formulat SD-ul sau in acelasi timp cu formularea acestuia.... in consecinta si in cuvinte
mai simple cerinta si promptul sunt simultane sau urmeaza imediat una dupa cealalalta
(nu exista timpi morti intre ele) - cand un raspuns la o cerinta a fost prompt/ajutat de
foarte multe ori nu se renunta brusc la prompt ci se foloseste "pierderea de prompt"... ca
sa fiu mai concret am sa incerc sa dau un exemplu : sa consideram ca ii dau copilului un
SD de genul "pune mainile pe cap " si in acelasi timp cineva ii pune mainile pe cap mana
peste mana la inceput (pentru primele 3-4 dati), apoi ii face prompt 1/2 ,adica ii pune
mainile pe coate si ii ridica mainile fara a ii mai pune efectiv mainile pe cap (alte 2-3 ori )
si apoi ii face prompt 1/3 , adica ii atinge doar coatele si ii le impinge un pic in sus ca sa
ii dea un impus copilului si acesta duce sarcina singur pana la capat (inca 1-2 ori) si abia
apoi il lasa pe copil sa execute singur sarcina ....la fel cel care a dat SD continua sa
execute si el sarcina de fiecare data cand da SD-ul (adica sa isi puna mainile pe cap siesi)
chiar daca copilul a ajuns sa execute singur sarcina si nu mai are nevoie de prompt din
spate ... renuntarea la promptul de imitatie a celui care da SD se face doar dupa ce copilul
executa singur sarcina fara prompt fizic din partea altei persoane si se face in acelasi fel
in care s-a renuntat la promtul fizic ...adica putin cate putin... procedeul se numeste
"fading prompt" ... - o alta regula se numeste NO-NO-PROMPT si se refera la momentul
cand se foloseste promptul ... astfel , atunci cand copilul are o sarcina masterata si pe care
nu o executa (nu conteaza motivatia ) se foloseste consecinta negativa "NU" de doua ori
unde in prealabil s-au dat doua SD-uri si nu s-a raspuns la sarcina si apoi se foloseste un
"prompt"... respectiv ii cer copilului ceva - SD : " arata-mi X" ... el nu executa (desi eu
stiu exact ca stie pentru ca am consid4erat sarcina masterata) si atunci spun "NU" ... mai
stau 3 secunde si apoi repet SD ....astept 3 secunde si el tot nu-mi raspunde si iar zic
"NU" si apoi dau SD si imediat nu mai astept nici un raspuns ci fac direct prompt pe
sarcina respectiva ...; copilul nu trebuie niciodata sa aiba mai mult de doua raspunsuri
incorecte sau doua nonraspunsuri fara sa primeasca un prompt/ajutor .... dupa ce am facut
"NO-NO-PROMPT" urmatoarea misacare este sa ii repet din nou SD si daca din nou imi
da un raspuns incorect sau un nonraspuns(adica nu face nimic) reiau din nou acelasi
procedeu "NO-NO-PROMPT" si daca nici la a saptea oara nu-mi raspunde corect la SD
ma intorc si la sarcina respectiva trec din nou la "massiv prompt" pentru ca asta inseamna
ca fie copilul nu a masterat ceea ce eu credeam ca a masterat fie pur si simplu a uitat si
atunci trebuie sa consider ca sarcina cu pricina o iau de la inceput. (o sarcina/target se
considera masterata daca copilul reuseste sa raspunda corect la 4 din 5 intrebari in doua
sittinguri diferite la cateva ore distanta unul de celalalt)... - incercati ca de fiecare data sa
folositi cel mai putin intruziv fel de prompt ; daca spre exemplu copilul stie sa imite este
preferabil sa folositi promptul prin imitatie mai degraba decat un prompt fizic pentru o
sarcina ... - incercati sa fiti atenti si sa "fade the prompt" atat cat de repede se poate in
sensul in care sa incepeti intodeauna sa renuntati la promptul full dupa a treia sau a patra
oara in felul descris mai sus... un ajutor full pe termen lung il va face pe copil sa devina
depend in indeplinirea sarcinii de un prompt de la voi. - nu uitati ca atunci cand folositi
"no-no-prompt" atunci cand ati facut prompt si l-ati ajutat sa execute sarcina sa ii dati si
recompensa (fie ea si numai una de genul "bravo") pentru a il incuraja sa execute sarcina
si a ii demonstra de fapt ca acela este raspunsul corect ; la fel intodeauna dupa un "no-no-
prompt" dati un SD si lasati copilul sa incerce sa-l execute singur fara ajutor ... - asa cum
am ami spus : daca faceti massive prompt atunci cand il invatati pe copil un task nou
recompensati-l din plin ... recompensati-l mult mai putin la promptul de la "no-no-
prompt".... - daca copilul a avut nevoie la un moment dat de "no-no-prompt" pentru un
anumit task , dupa ce ati verificat daca copilul poate executa sarcina respectiva imediat
dupa "no-no-prompt" nu uitati sa verificati si mai tarziu (adica dupa macar 1/2 h) daca
copilul stie intradevar sa execute sarcina sau nu - in cazul in care tot nu stie intorceti-va la
masiv prompt pentru ca este clar ca copilul nu a masterat sarcina respectiva desi ati crezut
altceva... - incercati sa evitati ajutoare inconstiente pe care le dati copilului , mai ales
atunci cand introduceti sarcini/taskuri noi ... de exemplu evitati chestii de genul : "arata-
mi masina" si voi va uitati insistent la masina in momentul respectiv .... copii in general si
copii autisti in particular sunt profesori in a gasi ajutor inconstient in gestica dvs.... si asta
este ok pe termen scurt dar pe termen lung nu este bine pentru ca copilul va deveni
dependent de "ajutoarele" inconstiente ale dvs chiar si atunci cand stie sigur ceva...
am sa continui acum cu una din cele mai importante tehnici in aba care se numeste
"shaping" sau mai pe romaneste "modelare" sau invatare prin modelare... este tehnica
prin care se invata anumite comportamente care ar putea sa nu apara niciodata de la sine
si nu au cum sa fie "intarite" si de asemenea nu au cum sa fie prompt/ajutate ....si nu
putem sa ii invatam pe copii prin promptul simplu. Metoda asta se foloseste cel mai mult
in cazul invatarii limbajului de catre copii care nu stapanesc verbalul sau copii care nu
vorbesc de loc .... ideea este ca prin aceasta metoda vor fi intarite/reinforced orice raspuns
similar cu raspunsul final (chiar daca este foarte departe de acesta ) si de asemenea pe
masura ce terapia merge mai departe sunt intarite din belsug toate aproximarile succesive
ale unui raspuns final astfel incat sa se ajunga incet incet la acel raspuns final . Ca sa fiu
mai pragmatic am sa dau un exemplu ... si imi vin acum in minte cel putin cateva dar am
sa incep cu cel pe care l-am mai dat : cand ne-am apucat sa-l invatam pe radu sa spuna
"apa" (n.b. radu nu mai pronuntase acest cuvant niciodata desi stia ce inseamna si
intelegea semnificatia cuvantului - pentru el semnificatia cuvantului "apa" la vremea
respectiva insemna apa din sticla din care bea el apa) ... primul pas pe care l-am facut a
fost sa il luam fata in fata de fiecare data cand vroia apa ,si ne aducea sticla cu apa sau ne
lua de mana si ne ducea la locul unde stia ca este sticla cu apa , si cu sticla de apa la
vedere pe masa sa-i dam SD-ul "spune APA"....(nu comentez despre perioada de la
inceput unde nu vroia sa spuna nimic nici in ruptul capului si se trantea pe jos si plangea )
la inceput refuza sa spuna ceva dar dupa cateva incercari succesive cand a vazut ca nu
primeste orice altceva ar face a venit si momentul minune in care a incercat : a iesit ceva
de genul "aaaaaahhhh...." dar a fost prima lui incercare de verbalizare pe tema data si
imediat a primit si apa si bomboane si felicitari din plin ... ulterior ne-am pastrat obiceiul
si deja stia ca atunci cand vrea apa (desi in continuare ne aducea sticla si ne-o punea in
brate sa io deschidem) ca trebuie sa spuna ceva si ne spunea acel "aaahhh..." pana intro zi
cand am mers mai departe si cu un pic de ajutor a iesit "aaaap"... iarasi o intreaga pleiada
de bravo si intarituri de la apa pana la bomboane... ulterior a mai incercat sa spuna
"aaaahhh..." dar pentru asta nici macar apa nu i se mai dadea ... trebuia sa incerce sa
spuna "aaaap"... dupa ce am trecut si de stadiul asta am ajuns la "aapi"... si abia apoi la
"apa" ... si noi ne-am continuat "shapingul" si am mers mai departe la "da-mi apa" .... la
care am pornit de la "apa" - "d...apa" - "de apa" - "da apa"- "daaa apa" - "dam apa" si intr-
un final am ajuns la "da-mi apa" ... practic ideea este ca trebuie exersat foarte mult in
acest program de verbal imitation si premiata la inceput orice incercare de verbalizare ca
mai apoi sa premiezi cel mai aproape raspuns de ceea ce ar trebui sa fie raspunsul final.
Cele mai lungi si dificile cuvinte pe care radu le-a invatat prin metoda asta au fost
"ciocolata" si "gradinita" ... De asemenea este o metoda excelenta ca sa invete sa
pronunte corect niste cuvinte pe care le stalceste desi le-a invatat sensul si stie sa le si
exprime intr-o anumita masura .
o alta tehnica este cea numita CHAINING sau "intantuire" ; la fel ca si shapingul este
folosita pentru a invata comportamente si lucruri care nu ar aparea de la sine si pe care
din acest motiv este foarte greu sa le maresti frecventa . In general "inlantuirea" se
foloseste pentru acele comportamente care presupun o imposibilitate de prompting
deaorece sarcina dureaza prea mult sau este complexa. Deci ce inseamna in practica
"chining/inlaintuire" : inseamna ca sarcina este taiata in sarcini mai mici in care il poti
ghida pe copil si ajuta sa le duca singur la bun sfasit cu ajutorul promptingului. Spre
exemplu o sarcina de felul acesta este "spalatul pe maini". Acesta presupune : 1. sa-si
suflece manecile 2. sa dea drumul la apa 3. sa-si puna mainile sub apa si sa le ude 4. sa ia
sapunul si sa-si dea cu sapun pe maini si sa puna sapunul la loc 5. sa frece mainile cu
sapun 6. sa puna mainile sub apa si sa le frece 7. sa inchida apa 8. sa ia prosopul si sa se
stearga si apoi sa-l puna la loc .... este imposibil de invatat un copil care nu stie sa faca
chestia asta dintr-o data ... si este improbabil ca incercarea de a il invata tot procesul
(adica toti pasii )intreg va avea foarte mare succes... cel mai simplu este sa il invatati pas
cu pas si sa-l premiati pentru fiecare pas reusit ( in principiu tinut de capul lui un copil
autist care nu a mai facut asta niciodata ar trebui sa invete cam o sarcina la 2-3 zile ceea
ce se cheama ca in principiu cam in doua saptamani ar trebui sa invete sa se spele singur
pe maini de la cap la coada). cateva reguli generale pentru "inlantuiri" :
- fiecare sarcina complexa este infinit mai usor de invatat daca este despicata in cateva
etape simple si invatate acele etape prin prompting - primul lucru care trebuie facut este
analiza fiecarei sarcini si impartirea acesteia pe etape cat mai simple de invatat prin
prompting fizic sau imitativ ( de notat ca si aici ca si in restul cazurilor la prompting se
renunta gradual pentru fiecare etapa in parte) - intaritorii/reinforcerul este oferit copilului
pentru fiecare etapa parcursa - ideea este ca de fiecare data cand il invatam o sarcina sa
incepem sa avem un singur "task/tinta" iar restul sa ii facem pur si simplu prompting cu
intaritor/premiu ... asta inseamna ca pe masura ce copilul incepe sa inteleaga ce are de
facut eu voi renunta incet la promting doar pentru una din etape in timp ce celelalte le voi
parcurge in continuare cu copilul ajutandul sa le faca . eventual atunci cand copilul a
invatat sa execute toate etapele incep sa renunt la reinforcementurile/intaritorii
intermediari si ii ofer premiul doar la terminarea completa a sarcinii.
chaingul/inlantuirea poate fi de doua feluri : inlantuire inainte (cu exemplul de la spalatul
mainilor ) si inlantuire inversa (care este cel putin la fel de importanta) .... la tehnica
"inlantuirea inversa" se apeleaza atunci cand un task este greu de inteles de copil si ideea
este sa ne ajutam de dorinta copilului - de exemplu vrem sa-l invatam pe copil sa se joace
cu un trenulet pe sine .... chainingul invers inseamna ca mai intai o sa-l punem pe copil sa
impinga trenul pe sine (cu sina deja facuta si cu trenul deja facut si pus pe sine) apoi o sa
dam trenul jos de pe sina si o sa il invatam pe copil prin promting sa il aseze pe sina si
abia apoi o sa incepem sa desfacem sina si sa il invatam pe copil cum se asambleaza
sina ... la fel ca la primul fel de inlantuire nu o sa purcedem la o etapa pana cea dinainte
nu este masterata .
avantajele inlanturii/chianingului sunt evidente si incep prin faptul ca astfel copilul va
executa mult mai usor o etapa dintr-o sarcina si va fi ferit de frustrarile imposibilitatii
executarii unei sarcinii complexe ; un alt avantaj este dat de faptul ca toti tutorii/parintii
pot sa se puna de acord asupra etapelor si acestea se pot face la fel de la promting la
premiu de catre toti cei implicati ; orice sarcina complexa poate fi despicata in etape si
invatat in felul asta mult mai eficient si mai usor .... singurul dezavantaj ramane acela ca
la anumiti copii desi acestia invata si mastereaza fiecare etapa in sine nu reusesc sa puna
etapele cap la cap si execute sarcina complexa decat foarte greu. Ceea ce mai este de
subliniat este diferenta intre shaping si chaining si anume ca in timp ce la shaping am sa
premiez fiecare raspuns care se apropie de raspunsul corect intr-o anumita perioada mai
apoi am sa renunt la premierea aceluiasi raspuns odata cu un raspuns mai aproape de
raspunsul final care a aparut .... adica in cuvinte mai putine am sa premiez cea mai buna
aproximare pe masura ce ea apare in cazul shapingului iar in cazul chainingului am sa
premiez fiecare etapa .
Cam astea sunt tehnicile de invatare in cadrul aba ... si in fapt astea sunt principiile de
invatare. Toate astea insa se refera la tehnici de invatare din punct de vedere a copilului .
In cadrul procesului de invatare insa apar si alte cateva tehnici si principii ... toate din
prisma profesorului dar care sunt foarte importante daca nu la fel de importante ca si
tehnicile de invatare despre care am vorbit pana acum . Astfel , procesul de invatare are
urmatoarele tehnici : - mass trials care inseamna in fapt exercitii repetate toate avand
acelasi target ceea ce inseamna ca veti repeta acelasi SD de mai multe ori. - antrenament
discriminatoriu - random rotation care inseamna rotirea stimulului intr-un mod aleator
care sa nu ii permita copilului sa se foloseasca decat de ceea ce stie si nu de prompturi .
Toate astea si inca cateva am sa le reiau pe larg in urmatorul post care sper sa fie cat mai
curand.
mass trial ... care inseamna exercitii repetate pentru rezolvarea aceleasi sarcini si care
inseamna ca dati repetativ acelasi SD ( aici este de amintit ca nu trebuie repetat SD unul
dupa altul si ca exercitiul inseamna SD-actiune/nonactiune - consecinta si da' capo ) ideea
este ca nu va schimbati intrebarea sau sarcina la care se lucreaza ; intodeauna se foloseste
mass trials atunci cand introducem un lucru nou (adica un nou target - acest target poate
fi si invatatul numelui unui obiect ) ; la momentul initial toate exercitiile sunt cu
prompting astfel incat copilul sa invete ce are de facut (mass promting) ; ulterior
promptingul este retras gradual pana la momentul in care copilul poate executa sarcina
fara prompt/ajutor. Imediat dupa ce renuntam la promting copilul trebuie sa execute
corect sarcina in 4 cazuri din 5 si atunci pot sa consider ca respectiva sarcina este
masterata. sa consideram de exemplu ca icnercam sa-l invatam pe copil sa ridice mainile
sus si ca SD va fi "ridica mainile sus" ... 1. SD - ridica mainile sus raspuns - copilul va
ridica mainile sus (cu prompt/ajutor full) premiati-l din plin 2. SD - ridica mainile sus
raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor full) premiati-l din plin 3. SD -
ridica mainile sus raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor full) premiati-l
din plin 4. SD - ridica mainile sus raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu
prompt/ajutor 1/2) premiati-l din plin 5.SD - ridica mainile sus raspuns - copilul va ridica
mainile sus (cu prompt/ajutor 1/2) premiati-l din plin 6. SD - ridica mainile sus raspuns -
copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor 1/3) premiati-l din plin 7.SD - ridica
mainile sus raspuns - copilul va ridica mainile sus (cu prompt/ajutor 1/3) premiati-l si mai
tare 8. SD - ridica mainile sus raspuns - copilul va ridica mainile sus (fara prompt/ajutor )
premiati-l extrem de mult si material si social si verbal 9.SD - ridica mainile sus raspuns -
copilul va ridica mainile sus (fara prompt/ajutor ) premiati-l extrem de mult si material si
social si verbal 10.SD - ridica mainile sus raspuns - copilul va ridica mainile sus (fara
prompt/ajutor ) premiati-l extrem de mult si material si social si verbal 11.SD - ridica
mainile sus raspuns - copilul va ridica mainile sus (fara prompt/ajutor ) premiati-l extrem
de mult si material si social si verbal .....
cam asa ar trebui sa arate un "mass trials "...aici este de subliniat ca toate astea pot fi
facute intr-un singur sitting sau pe parcursul a mai multor sittinguri sau chiar pe parcursul
unei intregi sesiuni in sittinguri separate ; de asemenea mai trebuie spus ca fiecare copil
este diferit si ca in timp ce unii copii vor avea nevoie de 5 full prompt altii o sa aiba
nevoie doar de 2 si asa mai departe .... voi sunteti singurii in masura sa decideti si sa
"simtiti" copilul si nevoile lui si capacitatile lui...inainte de a trece insa la urmatorul
exercitiu trebuie intodeauna ca sarcina introdusa sa fie masterata .... adica nu am sa
introduc un target nou pana in momentul in care nu a masterat un target ca cel din
exemplul de mai sus ( exemplul de mai sus este luat din programul "receptive instructions
" si inseamna "instructiuni de executat non verbal " ) .... asta inseamna ca nu am sa
introduc nici un target nou de acelasi gen sau in acelasi program pana in momentul in
care nu il mastereaza pe cel deja introdus ... asta nu inseamna insa ca nu am sa introduc
targeturi noi in alte programe (fiecare program in parte are alt fel de cerinte)..... la fel , nu
va speriati ca copilul se va plictisi si nu va mai raspunde ... la inceput este foarte posibil
sa se intample asta dar ulterior o sa invete ca nu se poate altfel si aici ne intoarcem din
nou la fermitate si consecventa.... am auzit parinti care din diferite considerente (in afara
multor altora cele mai uzitate argumente ale parintilor au fost ca "se plictisea " cu un
singur exercitiu sau ca "poate mai mult") au introdus simultan mai multe exercitii pe
aceasi tema sau apropiate ..... inclusiv noi am facut asa la inceput pana ne-a "civilizat"
cineva (cei din uk mai precis) ... in principiu ambele argumente pe care le-am amintit aici
spuse de parinti sunt partial adevarate dar nu iau in consideratie anumite lucruri ....
referitor la "plictiseala" revenim la ceea ce am mai spus si anume la controlul asupra
copilului ... atat timp cat face lectii copilul nu are voie sa se plictiseasca (sau in alte
cuvinte este dreptul lui sa se plictiseasca dar trebuie sa execute sarcina pe care am dat-
o) ... atat la gradinita cat si mai tarziu la scoala (mai ales la una normala) nu o sa il intrebe
nimeni daca s-a plictisit sau nu si plictisit sau nu tot va trebui sa raspunda la fel ca si
ceilalti copii... ; referitor la "poate mai mult " (si noi am introdus mai multe targeturi in
aceleasi programe simultan din acest considerent) este doar o iluzie ca asa va asimila mai
repede .... invatate una cate una eficienta este maxima .... noi ne-am imbunatatit eficienta
cu vre-o 400% din momentul in care am schimbat metoda .... concluzia este ca
targeturile/sarcinile se introduc doar una cate una si numai dupa ce cea introdusa este
masterata introduc una noua... si masterat consider atunci cand imi indeplineste macar 4
din 5 (sau 9 din 10)....
acum am sa incerc sa spun cateva cuvinte despre trainingul pentru discriminare care
iarasi face parte din tehnica tutorelui/profesorului/parintelui....se refera la faptul ca atunci
cand incepe un nou program si noi vrem sa-l invatam lucruri noi copilul nu stie nimic
despre ele si de la invatarea mecanica la un moment dat il vom invata (indirect) sa
discearna .... imi este foarte greu sa explic ce vreau sa spun fara sa incerc sa dau un
exemplu : am sa iau ca exemplu programul "receptive labels" care este un program prin
care il invat pe copil obiectele ... sa consideram ca incep prin a incerca sa-l invat obiectul
"masina"... deci el va trebui sa invete ca obiectul acela cu 4 roti se numeste/este
"masina"... in prima faza am sa pun masina singura pe masa si asa cum am aratat mai
inainte am sa fac exercitii (mass trials) ... SD- "atinge/arata-mi masina " - ACTIUNE -
copilul atinge masina cu mana (cu prompt) - CONSECINTA (materiala + verbala +
sociala) .... dupa ce copilul ajunge la punctul in care in orice pozitie de pe masa pun
masina el executa sarcina urmatoarea faza este sa mai pun ceva pe masa - in general am
sa pun pe masa un obiect neutru (foarte diferit ca aspect de masina si despre care nu am
de gand sa-l invat pe copil in viitorul apropiat) ... de pilda o carte ....am sa o iau din nou
de la inceput cu mass trials (deci si cu mass promting) cu masina si cu cartea pe masa
targetul meu ramanand masina (cartea o ignor pur si simplu ) .... atunci cand si aceasta
etapa este trecuta si copilul poate arata masina de pe masa atunci cand pe masa se mai
afla un obiect copilul este pregatit sa treaca la faza urmatoare .... Pana in acest moment
noi nu stim daca copilul a invatat ca obiectul respectiv se numeste masina sau doar atunci
cand il aude pe tutore/parinte ca spune ceva el stie ca trebuie sa atinga masina .... si aici
trecem la etapa urmatoare si anume introducerea celui de al doilea target ... al doilea
target/obiect trebuie sa fie ceva complet diferit de primul adica diferit de masina .... sa
luam ca exemplu o cana de lapte ... in prima faza vom proceda la fel ca la masina la
inceput adica vom pune cana singura pe masa si vom face mass trial (cu mass prompting)
, apoi vom aduce pe masa inca un obiect neutru (poate fi tot cartea sau un alt obiect total
diferit de cana ; aceste obiecte care sunt pe masa si nu sunt targetul/tinta noastra se
numesc "distracteri")si la fel vom face mass trials (cu mass prompting) pentru noua
situatie (cana + carte) si atunci cand a invatat sa arate cana vom trece la faza discriminarii
... in faza asta vom introduce pe masa in loc de carte masina initiala dar noi vom avea ca
target in continuare cana (adica o sa il intrebam numai despre cana si niciodata despre
masina).... totul se face din nou cu mass trials (si mass promting) .... cand a trecut si a
masterat si etapa asta se trece la etapa urmatoare care inseamna "RANDOM
ROTATION". Pana in acest moment copilul a invatat sa atinga la cerere atat masina cat si
cana dar pe fiecare dintre ele doar in anumite conditii... acum vom trece la faza finala in
care copilul va invata sa faca discriminarea efectiva intre masina si cana .... inainte de a
exemplifica am sa scriu cateva cuvinte despre "random rotation" pentru ca mi se pare
extrem de important : random rotation inseamna rotire a stimulilor intr-un mod aleator
astfel incat sa il invat pe copil sa faca diferenta intre diferitele targeturi/tinte pe care eu
incerc sa-l invat ; pentru ca acest lucru sa se intample aceste targeturi si toate exercitiile
trebuie sa fie pisate sistematic ....si acum am sa trec direct la exemplu pentru ca consider
ca va fi mai usor de inteles :
punem atat masina cat si cana pe masa si incepem : SD - atinge cana - full prompt SD -
atinge cana - 1/2 prompt SD - atinge cana -1/4 prompt SD - atinge cana - fara prompt SD
- atinge cana - fara prompt SD - atinge masina - full prompt SD - atinge masina - full
prompt SD - atinge masina - 1/2 prompt SD - atinge masina -1/4 prompt SD - atinge
masina - fara prompt SD - atinge masina - fara prompt la acest stadiu copilul ar trebui sa
inceapa sa se dumireasca si sa aiba o idee despre discreminarea obiectelor ... urmatoarea
faza ar arata cam asa : SD - atinge cana - 1/2 prompt SD - atinge cana -1/4 prompt SD -
atinge cana - fara prompt SD - atinge cana - fara prompt SD - atinge masina - 1/2 prompt
SD - atinge masina -1/4 prompt SD - atinge masina - fara prompt SD - atinge masina -
fara prompt ...si din nou schimbam ordinea si de asemenea il ajutam din ce in ce mai
putin : SD - atinge cana -1/4 prompt SD - atinge cana - fara prompt SD - atinge cana -
fara prompt SD - atinge masina -1/4 prompt SD - atinge masina - fara prompt SD - atinge
masina - fara prompt ... la urmatoarea schimbare copilul ar trebui sa fie capabil sa execute
corect sarcina la oricare din cele doua cerinte (SD-uri) fara nici un fel de
prompt/ajutor...si daca ati ajuns pana aici cu siguranta a incepout sa poata face
discriminare intre obiecte ... ca sa fiti siguri va trebui sa repetati de cateva ori "random
rotation" fara prompt ca sa va asigurati ca a inteles despre ce este vorba ... este de notat
aici ca este bine ca de la un stadiu incolo va trebui sa aveti in vedere ca ei sunt extrem de
buni la capitolul "repetitii" si sa faceti schimbarile de obiect absolut aleator ...adica
intrebati de doua ori despre cana si apoi o data despre masina si iar de trei ori despre cana
si numai de doua ori despre masina si tot asa....nu le alternati una si una sau doua si doua
pentru ca copii sunt buni la prins clenciuri ....de asemenea trebuie sa aveti in vedere ca
obiectele trebuie miscate in permanenta pe masa astfel incat ele sa nu ramana in acelasi
loc si copilul sa nu faca altceva decat sa va arate stanga si dreapta sau sus si jos ...si
pozitia lor pe masa va trebui sa fie aleatoare ca sa nu existe tipicuri ....si voi sa va
asigurati ca copilul a invatat intradevar....
... ca o concluzie : orice nou sarcina de orice fel din orice program trebuie intodeuna
introdusa la fel ....mass trials (cu mass promting) si apoi random rotation cu o
sarcina/obbiect deja masterat....
... reducerea comportamentelor inadecvate
aproape tot ceea ce am descris pana in acest moment se refera la tehnici de marire a
frecventei unor comportamnete pe care noi le consideram ok si dorim sa se repete ... la
autisti sunt insa si comportamente pe care am vrea sa le scadem frecventa de aparitie
pentru ca nu sunt cele mai fericite comportamente ... cu siguranta foarte multi dintre noi
ar vrea sa limiteze comportamnte de genul istericalelor (cu sau fara motivatie reala ) sau a
fluturatului mainilor ....
Exista cateva metode pentru a reduce comportamentele inadecvate. In general aceste
metode se aplica doar in anumite cazuri si anumite conditii ; de aceea este foarte
important sa vedem ce anume dorim noi in fapt sa obtinem in urma reducerii frecventei
unor anumite comportamente ... si ca sa obtinem ceea ce vrem ar trebui sa ne stabilim
targeturile ... in general atunci cand stabilim ca un comportament este inadecvat o facem
mai mult intuitiv decat stiintific ... insa putem urma cateva reguli simple pentru a stabili
care sa fie targeturile noastre la capitolul redus comportamente inadecvate astfel incat sa
fim eficienti si sa nu incercam sa reducem comportamnete strict intuitiv ; astfel o sa ne
uitam ca comportamentele pe care vrem sa le reducem frecventa sa se incadreze in una
din urmatoarele categorii :
- comportamentul este un comportament repetitiv si fara sens si dureaza perioade lungi de
timp sau copilul il manifesta la frecventa foarte mare si toate acestea il impiedica sa poata
invata sau sa fie atent la ceea ce se intampla in jururl lui - comportamentul este periculos
prin manifestarile lui fie pentru copil fie pentru cei din jurul copilului - comportamentul
este pur si simplu inadecvat unei anumite situatii (asta pare a fi o chestie tare vaga dar
ideea este sa fie intradevar iesita din comun comportamnetul respectiv )
... daca un anumit comportament sau purtare a copilului se inscrie in oricare din cele de
mai sus ar trebui introdus un program/interventie care trebuie aplicata in mod constantant
si extrem de consecvent pentru a reusi sa reducem intradevar un anumit comportament
Ideea este ca nu vom putea targeta toate comportamentele inadecvate in acelasi timp sau
chiar daca am putea nu o vom face pentru ca desi pare ok cu siguranta eficienta va fi una
moderata la toate ... una din ideeile principale in aba este aceea ca fiecare lucru trebuie
luat in parte si disecat si targetat ca atare si abia dupa ce unul este rezolvat ma voi apuca
de urmatorul .... tentatia noastra ca parinti este sa rezolvam cat mai multe cat mai repede
pentru ca avem senzatia ca trece timpul ... partial adevarat dar ineficient in final ... la
inceputurile interventiei asupra lui radu am avut si noi aceasi tentatie : am invatat cum se
fac interventiiile si cum ar trebui sa facem si am strans in cateva ore vreo cateva zeci de
targeturi la capitolul asta si am inceput sa lucram ... am reusit sa amelioram dupa cam o
luna o buna parte din ele dar realitatea era ca desi progresele erau vizibile erau doar o
ameliorare undeva la 30-50%....si nu intelegeam de ce nu da roade macar la una din ele ...
atunci a aparut o fata mai inteligenta decat noi si cu mai multa experienta care ne-a
civilizat : luati fiecare comportament unul cate unul si pe masura ce rezolvati unul va
apucati de urmatorul ... desi am fost un pic sceptici la inceput realitatea ne-a demonstrat
ca avea dreptate ... la inceput a mers mai greu dar dupa cam doua saptamani noi am
devenit experti si de asemenea radu intelegea mult mai repede despre ce era vorba si erau
anumite comportamente care ulterior ne-au luat 1-2 zile sa le eradicam
definitiv !!!...practic ne-am marit eficienta cu 200%....
deci si in consecinta interventiile trebuie implementate ,la inceput , pentru acele
comportamente care sunt cele mai periculoase pentru copil sau cei din jurul lui si care
apar cu frecventa cea mai mare. Ideea acestor inteventii este aceea de a inlocui
respectivele comportamente cu unele mai adecvate pentru situatiile respective .