Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Introducere
Prioritatea asigurării vieţii şi sănătăţii angajaţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Capitolul I
Descrierea problemei: Analiza nivelului
de securitateşi sănătate în muncă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1. Dinamica şi suficienţa investiţiilor
în securitatea şi sănătatea muncii (SSM) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2. Evoluţia accidentelor de muncă şi a persoanelor care au suferit în
perioada anilor 2001-2008. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. 13
1.3. Starea condiţiilor de muncă ale angajaţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 15
1.4. Pierderile aferente accidentelor
de muncă şi bolilor profesionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.5 Mordibilitatea și traumatismele în RM în perioada anilor 2000-2008. . .
Capitolul II
Variante de politici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 25
2.1. Raiting actual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 25
2.2. Posibile variante de politici aferente
securităţii şi sănătăţii muncii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 35
Concluzii şi recomandări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Introducere
Descrierea problemei:
Analiza nivelului de securitate şi sănătate în muncă din ramura construcţiilor
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor dării de seamă „Numărul şi retribuirea salariaţilor în anii
2001-2008” şi a dării de seamă „Protecţia muncii în anii 2001-2008”, Biroul Naţional de
Statistică al Republicii Moldova.
Analiza datelor din tabel atestă creşterea continuă a investiţiilor aferente securităţii şi
sănătăţii muncii cu 421% faţă de anul 2001. În acelaş timp în cazul raportării sumelor la numărul
de salariaţi observăm cheltuieli de circa 20 lei pe lună pentru fiece salariat sume care nicidecum
nu pot influenţa îmbunătăţirea condiţiilor şi stării lucrurilor în sectorul dat
Totodată, observăm că această sporire nu a reuşit să se conformeze la prevederile legii
anterioare de securitate în muncă, în special la art. 26 al Legii nr. 625-XII din 02.07.1991 cu
privire la protecţia muncii (actualizat prin Legea nr. 268-XVI din 28.07.2006), conform căruia
investiţiile anuale aferente securităţii şi sănătăţii muncii trebuie să nu fie mai mici de 2% din
fondul de salarii al întreprinderii. Menţinerea ritmurilor actuale de creştere ale investiţiilor s-ar fi
putut conforma legislaţiei începând abia cu anul 2012 (figura 1).
Mai mult ca atît unele întreprinderi astăzi nu au investit în fondul de materiale de
propagandă în domeniul securităţii muncii mai bine de 15 ani. Acest lucru înrăutăţeşte calitatea
instruirilor şi prezintă nivelul scăzut care este acordat serviciului de securitatea muncii din
întreprindere. Acest lucru se observă şi prin faptul că majoritatea întreprinderilor nu au o
evaluare a riscurilor cum o cere legislaţia şi un program cu tematici şi indicarea surselor de
unde şi cum vor avea loc instruirile în domeniul securităţii muncii.
Însă, în anul 2006 ponderea investiţiilor respective a corespuns ponderii din anul 2002,
ceea ce denotă un regres considerabil în executarea legislaţiei.
Investiţiile aferente securităţii şi sănătăţii muncii nu sunt reflectate corect în datele statistice din
punctul de vedere al componenţei lor. În realitate, în aceste investiţii nu pot fi incluse şi resursele
financiare pentru acordarea gratuită a alimentaţiei de protecţie şi a preparatelor vitaminoase,
fiindcă ultimele sunt elementele funcţiei de compensare şi nu de prevenire.
Astfel, întreprinderile nu investesc în sporirea nivelului de sănătate în muncă a salariaţilor,
ci acordă compensaţii sub formă de alimentaţie de protecţie şi preparate vitaminoase celor ce
muncesc în condiţii nocive ( investiții impuse de stat, dar cel mai alarmant fapt fiind situația în
care angajatorului îi este mai convenabil să achite compesația pentru condiții de muncă, decît să
reinvestească în procesul tehnologic fapt îndîlnit adesea în întreprinderile din ramură).
Rezultatul deducţiei noastre este evident: de facto cuantumul investiţiilor aferente este mai mic
decât cel reflectat în datele statistice.
Iar creşterea continuă a acestuia se datorează în mare parte şi măririi salariului
pentru prima categorie în perioada studiată cu aproximativ 80% iar alt stimul fiind acela
că inspecţia muncii sau alte instituţii ale statului nu reuşesc să efectueze controlul asupra
îndeplinirii planurilor de măsuri şi existenţei cheltuirilor reale a sumelor de bani incluse în
rapoartele statistice.
Suficienţa şi eficienţa utilizării investiţiilor se răsfrânge direct asupra probabilităţii apariţiei
accidentelor de muncă.
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor dării de seamă „Protecţia muncii în anii 2001-
2008”, Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova şi raportul statistic al României 2008.
În ramura construcţiilor situaţia cu accidentele de muncă a rămas la fel de problematică
ca în anii precedenţi astfel în anul curent în amură sau înregistrat 6 accidente mortale.
Ramura fiind întrecută doar de cea agricolă cu 7 decedaţi şi 9 în industrie. În acelaş timp
trebuie de menţionat că marea majoritate a accidentelor de muncă suferite au avut loc în
întreprinderi unde nu sunt formate organizaţii sindicale, fapt ce denotă ideia că totuşi indiferent
de problemele cu care se confruntă organizaţiile sindicale primare activitatea acestora poate fi
evidenţiată ca una destul de bună deoarece sa reuşit diminuarea considerabilă a accidentelor şi a
traumatismelor în rîndurile membrilor de sindicat.
În acest context este important de evidenţiat care este cauza principală a accidentelor de
muncă. Analiza datelor pentru anii 2001-2008 ne permite să concluzionăm că în perioada
nominalizată majoritatea accidentelor de muncă s-au produs din cauza factorului uman (75-76%),
ceea ce ne demonstrează multe cazuri de nerespectare şi încălcare a regulilor de securitate la
locul de muncă, instruire insuficientă a salariaţilor în domeniul securităţii muncii, lipsa sau
existenţa unui automanagement ineficient din partea personalului de execuţie şi a responsabililor
top-managementului. Un alt factor alarmant este amplasarea ramurii construcţiilor în
fruntea statistilor cu privire la accidentele de muncă. Acest factor se datorează în mare
parte unor probleme care persistă cum ar fi:
Lipsa evaluării riscurilor la întreprinderi cît şi nedorinţa administraţiei de a
efectua atestarea locurilor de muncă, ne mai vorbind de calitatea acestor evaluări.
Insuficienţa sau necorespunderea echipamentelor de protecţie cu tipul şi
volumul lucrărilor.
Efectuarea unor instructaje sau instruiri superficiale a salariaţilor.
Lipsa unui management corespunzător pentru securitatea şi sănătăţii muncii la
întreprindere.
Necunoaşterea de către unii angajatori a consecinţelor şi cheltuielilor care pot
surveni în urma unui accident de muncă.
Dotarea necorespunzătoare a cabinetelor şi a serviciilor pentru securitatea muncii
fapt ce îngreunează cu mult procesul de instruire a salariaţilor din întreprindere.
Migrarea personalului de la o întreprindere la alta, fapt care aduce prejudiciu atît în
partea profesionalismului cît şi în direcţia instruirilor în domeniul securităţii
muncii.
Insuficienţa inspectorilor de muncă, care nu pot reuşi fizic cercetarea tuturor
întreprinderilor din ramură, etc.
Situaţia va rămâne neschimbată dacă organele abilitate de la toate nivelele ierarhice nu vor
întreprinde măsuri decisive pentru înlăturarea cauzelor menţionate.
O cu totul altă situaţie stă la nivelul numărului de accidentaţi:
Deasemenea ar trebui de menţionat divergenţele care apar în datele statistice ale diferitor
instituţii ale statului care relevă necomunicare unor instituţii cum ar fi biroul naţional de statistică
şi a inspecţiei muncii, fapt care influenţează calitatea datelor statistice.
Tot datorită datelor statistice putem observa o scădere a numărului de persoane accidentate
şi prin scăderea numărului de accidente colective.
Cele mai grave sunt pierderile fizice directe suportate de către accidentat, stresul emoţional
personal şi al familiei sale etc. De aceea încercările de a cuantifica aceste pierderi sunt
inevitabile, în special în instanţa de judecată.
Evident, în urma accidentelor de muncă, pot fi deteriorate diferite echipamente tehnologice şi
construcţiile aferente. De asemenea, persoanele accidentate nu vor mai putea activa o perioadă de
timp.
În acest sens, în calcul a fost inclus şi numărul de zile/om pierdute, aferent accidentelor de
muncă.
Însă mult mai important este numărul de zile/om pierdut aferent accidentaţilor. În acest sens,
sursa de bază a pierderilor este volumul pierdut (nefabricat) de producţie, din cauza accidentelor
de muncă şi a bolilor profesionale. Exprimarea pierderilor sub formă bănească poate fi efectuată
folosind raportul Produsul Intern Brut/angajat (tabelul 2).
Tabelul 2
Cuantificarea monetară a numărului de zile/om pierdute, aferent accidentaţilor în baza
PIB/angajat în Republica Moldova, în anii 2001-2006.
Anii
Nr. Denumirea
d/ 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
o
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor dării de seamă „Numărul şi retribuirea salariaţilor în anii
2001-2008” şi a dării de seamă „Protecţia muncii în anii 2001-2008”, Biroul Naţional de
Statistică al Republicii Moldova. Tot în urma studierii datelor statistice se poate de afirmat
că ramura construcţiilor a fost lider în dezvoltare, astfel ea înregistrînd anul trecut o
creştere cu aproximativ 300% faţă de anul 2001. De aceia considerăm că atenţia acordată
statului ramurii noastre este una insuficientă.
Totodată sa relatat şi o creştere înbucurătoare a numărului de salariaţi încadraţi în sfera
construcţiilor, astfel în perioada anilor 2001-2008 ramura construcţiilor a fost ramura cu cea mai
mare creştere a locurilor de muncă, ajungînd la o creştere de circa 65%.
Cu toate acestea criza mondială şi-a făcut apariţia deja din anul 2008, astfel disponibilizările au
depăşit uşor numărul persoanele carea au fost angajate în perioada respectivă. Situaţie care pote fi
explicată uşor prin diminuarea numărului de şantiere de construcţii şi apariţia crizei în sectorul
bancar. Datorită crizei sa mărit considerabil şi numărul salariaţilor care au fost trecuţi din
iniţiativa administraţiei la program zilnic sau săptămînal redus. La acest capitol ramura noastră
este lider astfel numărul salariaţilor care au fost nevoiţi să treacă în şomaj tehnic faţă de anul
trecut a crescut cu 50% fapt alarmant care ar putea aduce la agravarea situaţiei cu specialiştii
calificaţi care vor pleca din ramură, apoi va fi nevoie de investiţii suplimentare în pregătirea şi
motivarea altor salariaţi pe viitor.
În particular, observăm că numărul de zile/om pierdute pe un accidentat a sporit în anii
2001-2006 de 2,68 ori – de la 1644,4 lei în anul 2001, la 4406,6 lei în anul 2006.
Evident, în orice situaţie de accident de muncă apare problema compensării pierderilor aferente
acestuia. Din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii muncii, plăţile compensatorii sunt
efectuate de patron, care poartă personal răspundere de starea condiţiilor de muncă.
Realitatea din Republica Moldova, confirmată şi de studiile mai multor cercetători în
domeniu, ne demonstrează că cheltuielile pentru înlesniri şi sporuri se repartizează între
subdiviziunile întreprinderilor în funcţie de mărimea remunerării muncii în fiecare subdiviziune
şi nu în baza condiţiilor de muncă şi a cerinţelor securităţii şi sănătăţii muncii.
Din acest punct de vedere, este necesar pentru început analiza cuantumului înlesnirilor şi
sporurilor pentru condiţii nocive de muncă în anii 2001-2008 (tabelul 3).
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor dării de seamă „Calcularea, utilizarea şi transferarea
contribuţiilor de asigurări sociale de stat în anii 2001-2006”, Casa Naţională de Asigurări Sociale
din Republicii Moldova.
Evident, în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, a sporit continuu şi
numărul invalizilor de muncă. Conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, doar în anii
2003-2006 numărul acestora a crescut de 2,57 ori (76 persoane în anul 2003; 128 persoane – în
anul 2004, 182 persoane – în anul 2005 şi 196 persoane – în anul 2006). Respectiv, s-au majorat
de 6,26 ori şi plăţile pentru indemnizaţiile de invaliditate (de la 11920 lei în anul 2003 – la 74664
lei în anul 2006).
Totodată, dacă însumăm pierderile directe şi cele indirecte aferente accidentelor de muncă
şi îmbolnăvirilor profesionale (ultimele sunt de minim 4 ori mai mari conform experienţei
mondiale), inclusiv îndemnizaţiile pentru înmormântarea angajaţilor accidentaţi mortal, pensiile
de invaliditate, costurile de recuperare medicală, atunci ponderea pierderilor totale aferente
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale constituie minim 3% din PIB.
Fig.. Numărul de afectaţi anual în dependenţă de factorii nocivi din mediul ocupaţional
În urma studiului dat se poate evidenţia clar care domeniul sau sector al economiei a
necesitat şi necesită o atenţie sporită şi introducerea unui control mai riguros în vederea
diminuării accidentelor şi a bolilor profesionale.
6,9%
8,1%
7,5%
CONCLUZII:
1. Datele prezentate mărturisesc faptul, că mediul de muncă în care activează o bună parte
de angajaţi este dăunător şi afectează substanţial sănătatea muncitorilor la locul de muncă.
2. Schimbările structurale economice, apariţia întreprinderilor mici şi mijlocii, numeroasele
activităţi din domeniul sectorului privat, flexibilitatea pieţei locurilor de muncă îşi pun amprenta
asupra stării de sănătate a populaţiei active, implicînd tot mai mult necesitatea şi prezenţa
medicului de medicina muncii în toate acestea domenii.
3. La tradiţionalele ramuri din industrie şi agricultură anual se adaugă noi sectoare din
domeniul serviciilor pentru populaţie, tehnologiilor industriale noi şi tehnologiilor informaţionale
ce implică alte tipuri de solicitări pe piaţa muncii: solicitări neuropsihice, suprasolicitări ale
aparatului vizual, a sistemului locomotor, expunerea la cîmpuri electromagnetice, etc.
4. Astăzi apare necesitatea protejării sănătăţii angajaţilor din sectorul sanitar şi social aşa
cum se face la celelalte categorii de angajaţi din sectoarele productive. În special prin
introducerea tehnicilor noi de evaluare şi eliminare a riscurilor atît în procesul tehnologic
cît şi la locul de muncă a salariatului. Tehnologii cum ar fi managementul evaluării
riscurilor, introducerea standartelor Mot Suot 2001 şi implicarea în acest proces a
salariaţilor întreprinderii.
5. Este ştiut, că scopul principal al progresului social-economic nu constă în accelerarea
proceselor economiei de piaţă, ci în asigurarea posibilităţilor fiecărui om de a-şi realiza
potenţialul său uman pentru o viaţă sănătoasă şi decentă, activ creatoare. Nici un fel de succese în
sfera de economie şi finanţe nu pot echivala păstrarea resurselor umane. Nu este corect ca mai
întîi să asigurăm creşterea economică şi apoi să rezolvăm problemele sociale, inclusiv de
sănătate.
Creşterea economică este asigurată de oamenii apţi de muncă, de către muncitori, ţărani şi
slujbaşi şi baza prosperării ţării sunt ei – muncitorii şi ţăranii. Iată de ce trebuie să facem totul
pentru ale proteja sănătatea.
Oportunități Riscuri
■ Programe guvernamentale de ■ Rezistența la schimbare din partea top-
susținere a companiilor care managementului.
îmbunătățesc nivelul de securitate și
sгnгtate la locurile de muncă. ■ Lipsa unei strategii pe termen lung în
domeniul securității și sănătății muncii.
■ Schimbarea mentalității top-
managerilor în direcția valorifi cării ■ Dificultăți în implementarea schimbărilor în
necesităților de optimizare a managementul securității și sănătății muncii.
managementului securității și sănătății
muncii.
■ Capacitatea de mobilizare a
angajaților în implementarea
măsurilor de securitate și sănătate
la locurile de muncă.
Sursa: Elaborat de autor