Matraguna

Mandragora officinarum

Fam solonaceae

Descrierea
Est o Specie ierboasă perenă, foarte viguroasă, în formă de tufă, înaltă de 0,5-1,5 m; partea subterană:
în primul an se dezvoltă o rădăcină pivotantă, ulterior un rizom gros, brun-deschis, cilindric şi ramificat,
din care pornesc rădăcini lungi de 40-50 cm sau chiar 1 m şi groase pînă la 4 cm; tulpina aeriană: în
primul an apare o singură tulpină, apoi - cu formarea rizomului - mai multe tulpini erecte, ramificate,
groase de 1-2 cm, uşor muchiate şi cu peri glandulosi spre partea superioară, de culoare verzuie sau
bătînd într-un violet-roşcat; ramificaţiile tulpinii pornesc chiar de la bază; frunze: spre bază dispuse
altern spre partea superioară cîte 2 la un nod, au formă ovală, marginea întreagă şi nervaţiunea
reticulată spre marginea limbului, peţiolul scurt sau aproape sesile; flori: solitare la axila frunzelor, atîrnă
ca nişte clopoţei pe un peduncul de 1 - 1,5 cm; corola este tubuloasă cu marginea răsfrîntă, lungă de 2,5
- 3,5 cm, brună-violet sau brună-roşcată murdară, spre interior bătînd spre brun-gălbui cu vinişoare
violete; fructe: bace sferice de mărimea unei cireşe, care trec de la verde la negru lucios, însoţite de
caliciul persistent ca o stea cu 5 raze; în interior numeroase seminţe de forme neregulate, de 1,5-2 mm.

Inflorile

Materia primă: Folium Belladonnae - frunze subţiri, ovate, alungit-ovate sau eliptice, scurt acuminate la
vîrf, mai rar ascuţite, uşor îngustate într-un peţiol scurt sau aproape sesile, cu marginea întreagă, de 8-
15(22) cm lungime şi 3,5-8(11) cm lăţime. Nervurile secundare, în număr de 7-10 de fiecare parte a
nervurii mediane, sînt aproape alterne şi se întind pînă la marginea limbului; ele sînt proeminente şi fin
pubescente pe partea inferioară. Suprafaţa limbului este glabră, uşor glandulos-păroasă, cu peri foarte
fini, răzleţi. De culoare verde-închis pe faţa superioară şi verde-deschis pe cea inferioară. Miros slab
narcotic caracteristic, gustul neplăcut amar, înţepător, caractere ce se atenuează prin uscare.

Raspunderea
comuna in toate regiunile paduroase din Carpati, prin paduri si margini de padure, tufarisuri, luminisuri,
poieni, taieturi de padure, pe soluri umede, afanate, bogate in humus din zona montana, mai ales in
etajul fagului.

Recoltarea
produsului din flora spontană: Partea subterană are o primă perioadă de recoltare în luna aprilie, cînd
alcaloizii sînt încă concentraţi aici. Începînd din luna mai, conţinutul scade (se vede cum baza tulpinii
devine vineţie, semn al migrării alcaloizilor). A doua perioadă de recoltare este din septembrie pînă la
primul îngheţ, cînd alcaloizii au coborît din părţile aeriene. Se scot cu sapa sau cazmaua rizomii cu
rădăcinile plantelor viguroase de 2-4 ani. Pentru a se asigura înmulţirea plantei, partea rizomului cu
muguri se taie şi se pune imediat în pămînt, putîndu-se recolta din nou după 2-3 ani.

Frunzele se recoltează, avînd conţinutul maxim de alcaloizi cu puţin înainte de înflorire şi pe timpul
înfloririi, respectiv în lunile iulie-august. Ele se rup cu peţiol cu tot, acesta avînd un conţinut foarte
bogat. Se evită frunzele atacate de insecte, îngălbenite etc.

Compozitia chimica
alcaloizi sunt in toata planta. Frunzele de beladona contin 0,3-0,5%-1% alcaloizi tropinici, baze volatile,
flavone, alcaloizi tropanici, colina, enzime.

Alcaloizii sunt constituiti in majoritate (83-98% din 1-hiosciamina, d-1- hiosciamina (atropina) scopolamina
si beladonina.
In frunzele proaspete atropina se afla in cantitati minime, dar se formeaza in timp mai ales la uscare prin
racemizarea hiosciaminei. In radacini sunt cele mai multe.
Bazele volatile sunt constituite din piridina, N-metil pirolina, N-metil-pirolidina, tetrametildiaminobutan si
colina.
Caracteristic frunzelor de beladona le este prezenta metilsculetinei libera sau sub forma de glicozid
(scopolina) substanta care
lipseste in frunzele de hiosciam.

Preparate

preparatele de beladona isi datoreaza activitatea farmaceutica indeosebi prezentei atropinei. Datorita
actiunii competitive specifice, atropina se substituie acetilcolinei in terminatiile periferice postganglionare,
blocand efectorii colinergici.
Prin aceasta actiune aceste preparate influenteaza variabil toate organele si sistemele a caror functionare
se afla sub dominatia sistemului parasimpatic, respectiv provoaca midriaza, micsoreaza secretia salivara,
gastrica si sudorifica, micsoreaza spasmele tonice de natura vagotonica, dilata bronhiolele, permitand o
mai buna ventilare pulmonara. Alcaloizii din fructe cu gust dulceag, gretos, ii innebunesc pe cei care
mananca, atrasi si de stralucirea lor aparte.

Se poate folosi in urmatoarele afectiuni in ordinea utilitatii lor: hiperclorhidrie, sialoree, hiperhidroza,
spasme tonice ale intestinului, spasm piloric, in tratamentul simptomatic al parkinsonismului post
encefalic, in colici hepatice, nefrite saturniene, in diskinezi biliare, colite, astm bronhic. Sunt indicate ca
antidot al pilocarpinei, eserinei si nicotinei, precum si in otravirile cu ciuperci.
Se prepara numai farmaceutic datorita toxicitatii.