aponia (în japoneză 日本, se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea soarelui”) este o

țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea
Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual
„Țara de la originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui
Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la
scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine
de insule mici (peste 5000).

Japonia este un stat membru al ONU, OCDE, G8 și G20, și este considerată o mare
putere.[9][10][11] Japonia este a treia cea mai mare economie a lumii (conform PIB-ului nominal) și
al patrulea cel mai mare exportator[12] și importator.[13] Țara beneficiază de o forță de muncă înalt
calificată și este printre cele mai educate țări din lume, unde marea parte a cetățenilor săi dețin
studii superioare.[14] Deși Japonia a renunțat oficial la dreptul său de a declara război împotriva
altor țări, aceasta menține o forță militară modernă, având al optulea cel mai mare buget militar
din lume[15], ce este folosit pentru auto-apărare și pentru misiuni de menținere a păcii. Japonia
este o țară dezvoltată, ce are un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană[16], speranță de viață
ridicată,[17] infrastructură avansată[18] și un nivel scăzut de corupție.[19] Japonia este cunoscută la
nivel mondial pentru contribuțiile sale în știință și tehnologie.[20][21][22][23][24][25]

Cuprins
 1 Istorie
 2 Geografie
o 2.1 Floră
o 2.2 Faună
o 2.3 Climă
o 2.4 Calamități naturale
 3 Demografie
o 3.1 Religie
o 3.2 Educație
o 3.3 Limbă
o 3.4 Aglomerări urbane
o 3.5 Societate
 4 Guvern și politică
o 4.1 Parlament
o 4.2 Familia Imperială
o 4.3 Relațiile externe
o 4.4 Organizare administrativ-teritorială
o 4.5 Armată
 5 Economie
o 5.1 Agricultură
o 5.2 Industrie
o 5.3 Transport și infrastructură
 5.3.1 Transportul feroviar
o 5.4 Turism
  6 Cultură
o 6.1 Arhitectură și arte plastice
o 6.2 Patrimoniu mondial
o 6.3 Gastronomie
o 6.4 Muzică
o 6.5 Sport
o 6.6 Sărbători naționale
 7 Vezi și
 8 Note
 9 Bibliografie
o 9.1 Cărți în limba română
 10 Lectură suplimentară
 11 Legături externe
o 11.1 Situri oficiale
o 11.2 Media
o 11.3 Alte situri
o 11.4 Reportaje

Istorie
Articol principal: Istoria Japoniei.
Articol principal: Cronologia împăraților Japoniei.
Articol principal: Cronologia shogunilor.
Articol principal: Cronologia regenților.

Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ
două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și
neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii
genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia[26]), a
locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul
amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din
Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau
Mongolia.

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit[necesită citare] mici unități statale în insula Kyushu și în
regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența
chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și
modului de viață. Specialiștii japonezi[cine?] susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a
început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive
artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire
de-a lungul secolelor.

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii
imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică
dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un
stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează
trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de
sus[27] Ca urmare, Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul
nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui
consiliu imperial, așa-numitul Genrōin. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea
Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul Război Ruso-Japonez.