De ce 2?

Cand te trezesti in miez de noapte si te apuci sa scri si nu e luna plina inseamna ca ori
s-a intamplat ceva grav ori ai luat-o razna. Sa speram ca la mine este ori prima varianta ori a
doua.

De cand omul citeste prima poveste in viata lui, incepe sa-si foloseasca imaginatia si
sa-si creeze propria poveste despre el si despre lumea in care traieste. Asa fac si eu si tu si
toata lumea. Ca sa folosesc termeni mai tehnici putin, as putea spune ca fiecare om are o
perceptie unica asupra realitatii care-l inconjoara. Eu ii mai spun acestei realitati si realitate
absoluta. Aceasta realitate este perceputa prin cele mari cinci simturi pe care le avem. Ca un
cocept ce se poate foarte usor aplica, ne putem imagina o cutie cu 5 gauri, aceste gauri
reprezentand fiecare cate un simt. Fiecare din noi este o astfel de cutie. Dar ce se intampla si
poate mai interesant cum se intampla cand astfel de 2 cutii intereactioneaza intre ele? Poate
tu draga cititor stii sa-mi raspunzi la aceasta intrebare. Oricum trebuie sa stii ca nu raspunsul
este important, cel mai important lucru este unde-ti indica intrebarea. Cred ca aceste este
momentul sa te intorci la intrebare si s-o mai citesti odata. Va las in continuare sa va
imaginati aceasta conexiune intre cele 2 cutii…..

Pana acuma am vorbit despre perceptia asupra realitatii, dar revenind la nelinistea
mea care nu ma lasa sa-mi inchei somnul: “De ce” in viata ajungem sa facem si sa ne
comportam la fel? Parca ar fi un tipar pe care nu-l putem schimb. Parca ar fi acelasi rau care
curge printre aceleasi pietre fara miste ceva. E oare posibil asa ceva? Exista vreo cale de
scapare din acest cerc? Exista o astfel de bucla sau este doar o sablonizare a creierului meu, a
unui eveniment, la o astfel de bucla? Adesea ma gandesc la astfel de lucru care defapt ma duc
la alte si alte intrebari. Din cate am observat acest principiu genereaza la randul lui, un arc-
vicios, in care intrebarea genereaza raspunsul si raspunsul genereaza alte intrebari.

Ca si concluzie as adauga:”Nimic nu poate schimba perceptia mea asupra realitatii, Ca

nu e nimic altceva decat plasmuirea mea”

Voi incheia zbaterea mea printr-o intrebare: “De ce?”

Un vis am avut si acela s-a pribegit,

Cu ganduri desarte incerc al invia,

Pot oare eu realitatea crea?

Raspunsul e acelasi: “De ce ?”...cand ea exista deja!