În opinia mea, jocurile pe orice dispozitiv electronic, în special în viața tinerilor reprezintă o temă

primordială pentru societatea actuală deoarece privește nu numai pe tineri, adică pe o parte a societății,
ci și pe părinții acestora, pe profesorii acestora și pe orice persoană cu care vine în contact, iar apoi va
influența generațiile viitoare într-un mod neprevăzut dacă nu se ațintește un ochi și asupra acestui
fenomen uimitor de răspândit.

Această temă, spre deosebire de altele suportă o dublă abordare, una pozitivă, dar și una negativă, iar
aceasta se observă numai după consecințele pe care le lasă ca o urmă jocurile.

Astfel, un prim argument care atestă importanța jocurilor se regăsește în aria militară. Este cunoscut
faptul că tinerii care prestează această activitate și-au dezvoltat o parte a creierului necesară în
viitoarele lupte ale planetei. Iar asta îmbie pe cei care construiesc tancurile și mașinile de luptă ale
viitorului să aleagă în conducerea lor tineri ce și-au dovedit și îmbunătățit abilitățile de războinici în
jocurile electronice. Ca într-un joc virtual, ei vor decide de acasă soarta unei bătălii. Astfel, lăsând la o
parte criticile la adresa războiului, am putea spune că este un avantaj al tinerilor ce au experiență în
jocurile pe dispozitive electronice.

Un argument ce stă la baza aceastei temă provine din aria socială. În societate, jocurile electronice nu au
făcut o bună impresie, deoarece au modelat tineri tot mai puțin capabili de a-și construi o viață socială,
de a purta conversații sau de a lega relații cu alți oameni. Desigur, aceste consecințe sunt valabile pentru
jocurile ce necesită timp pentru a le testa. Multe dintre ele sunt presărate cu violență și comportamente
nefaste, iar acestea își spun cuvântul în special în viața unui tânăr care este în formare și care se află în
pragul formării sale ca om.

Al treilea argument ce vine în favoarea jocurilor electronice în viața tinerilor își are rădăcinile în aria
psihologică. Mulți oameni de specialitate în acest domeniu susțin că jocurile participă la dezvoltarea
părții din creier ce se ocupă de inteligență, atenție, astfel că activitățile cognitive vor fi mai ușor
abordate de tinerii vremurilor actuale. Însă, jocurile clasice, precum cele ce regăsesc în binecunoscutele
și eternele volume Amintiri din copilărie, precum și în operele de memorialistică ale altor scriitori, în
poeziile lui Alecsandri, G. Coșbuc și alții, iar lista este lungă pentru ca să se încheie cu minunatele
povestiri de la gura sobei auzite chiar de la bunicii noștri nu reprezintă ele dovada cea mai reală că
jocurile clasice au construit adevărați oameni, au înavuțit poporul cu cele mai frumoase minți și au
format cele mai adânci caractere?

În concluzie, opinia mea cu privire la importanța jocurilor pe dispozitivele electronice în viața tinerilor
are două ramuri; dacă există moderație (care e prea puțin întâlnită) în desfășurarea acestei activități
virtuale atunci nu cred că va aduce consecințe nedorite, dar cum omul nu cunoaște abstinența, consider
excluderea lor din viața unui tânăr ce trebuie să se preocupe de dezvoltarea unei vieți adevărate solide,
și nu a uneia ireale. Căci oare va apărea un nou Eminescu, un nou Creangă, un nou Maiorescu care și-a
dedicat timpul jocurilor virtuale? Această întrebare trebuie să stea veșnic în fruntea poporului nostru:
cum să se nască un noul „vechi”?