Mircea I cel Bătrân (1355-1418)

1355 În acest an se pare ca s-a nascut Mircea cel Bătrân cunoscut și sub numele de Mircea cel
Mare. A fost Domnitorul Țării Românești in doua perioade, 1386-1394 si 1397-1418. Este
unul dintre cei mai importanți și cunoscuți domnitori ai Țării Românești și una dintre cele
mai reprezentative figuri din istoria României, alături de domnitori precum Ștefan cel Mare
sau Vlad Țepes. Mircea cel Bătrân este cunoscut pentru vitejia sa extraordinara, pentru buna
oranduiala a țarii, cât și pentru faptul că Țara Românească în timpul domniei sale a atins cea
mai mare întindere din toate timpurile. A fost fiul lui Radu I, care a avut doi fii: pe Dan, mai
mare, cu doamna Ana și pe Mircea, cu doamna Calinichia.
1386 La 22 septembrie, dupa moartea fratelui sau mai mare, Dan I, Mircea urcă pe tronul Țării
Românești. El găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor
înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, armatei,
administrației și Bisericii. Rezultatele obținute i-au permis să reziste tendințelor de
expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra
gurilor Dunării, și să stăvilească forțele otomane aflate în plină expansiune în Balcani.
Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă
centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Curtea de Argeș.
În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și alianțe solide pentru a-și mări șansele de a păstra
independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei,
bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman.
1388 În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în
zona porturilor dunărene, Mircea preia inițiativa și o alipește Țării Românești. Mircea a
intrat în conflict cu Imperiul Otoman datorită intervențiilor sale în sprijinul popoarelor
creștine din sudul Dunării.
1389 Domnitorul muntean a stabilit o alianță cu voievodul Petru Mușat al Moldovei. Prin
intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a reușit în acest an să încheie cu regele Vladislav
al II-lea al Poloniei o alianță îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în
care acesta din urmă ar fi pornit un război cu una din cele două țări.
1395 In acest an, Baiazid I (zis și Ildîrîm sau Fulgerul) a trecut Dunărea în fruntea unei forțe
însemnate (aprox. 40.000 de soldați, după unii autori). Mircea bazându-se pe o armată mai
mică (aprox 12.000 de soldați), neputându-se opune într-o luptă deschisă, a ales o tactică de
hărțuire. La 17 mai, armata Țării Românești înfrânge avangarda otomană într-un loc
mlăștinos și împădurit, numit Rovine. Bătălia nu este decisivă, căci Mircea cel Bătrân, după
o luptă dată lângă Argeș, pierde tronul și se retrage în Transilvania. Strategia militară
abordată de către acesta precum și tactica retragerii îi aduce o oarecare faimă între
conducătorii acelei vremi. În Țara Românească, turcii îl așază în scaun pe un anume Vlad.
1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-
otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și
condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat
lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din
cavalerie ușoară, nefiind invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în
luptă.
1397 In acest an, domnitorul pus de turci, este înlăturat de către Mircea, cu ajutor militar din
partea lui Sigismund de Luxemburg.
1400 Mircea l-a îndepărtat de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul și l-a impus ca domn pe
Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Mușat. Până la moartea voievodului muntean, relațiile
dintre cele două țări vor rămâne cordiale. Tot in acest an, Mircea cel Bătrân zdrobește
 categoric două incursiuni otomane ce se întorceau peste Dunăre din expediții de jaf în
Transilvania.
1404 Reinoieste alianta cu Polonia, însa termenii sunt mai puțin precisi. Tot în acest an, Mircea a
reușit să se impună din nou drept conducător peste Dobrogea. Mai mult, el a luat parte la
lupta pentru tronul imperiului otoman și l-a ajutat pe Musa Celebi să devină sultan (pentru o
perioadă scurtă), după moartea căruia a sprijinit și alți pretendenți (Mustafa Celebi, frate al
lui Musa, apoi pe șeicul Bedr-ed-Din). Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reușește să-și
înfrângă oponenții și plănuiește o expediție de pedepsire a voievodului valah.
1406 În acest an are loc o întrevedere, la Severin, în care regele Sigismund i-ar fi cerut lui
Mircea cetatea Licostomo (Chilia Veche), relațiile dintre Ungaria și Țara Românească se
înrăutățesc.
1410 Pentru a contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul muntean
reînnoiește tratatul cu Polonia.
1417 Pentru a evita razbunarea sultanului Mahomed I, Mircea semnează spre sfârșitul domniei
un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui
tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la
Constantinopol un fiu drept garanție.
1418 La 31 ianuarie, Mircea cel Bătrân a încetat din viață, fiind înmormântat la ctitoria sa de la
Cozia, la 4 februarie același an. La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă din 1408.