CÂNTEC Pace şi zile senine,
de George Coşbuc Să mă poţi creşte pe mine.
A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
"Hai la maica să te joace"-
- "Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
"-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!"
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!" Şi s-a dus.
Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.
MAMĂ DRAGĂ
Mamă dragă, ce-aş putea
Să-ţi urez de ziua ta?
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor în toate,
PENTRU MAMA
De dragul tău pământul
De ghiocei e plin.
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.
Învaţă-mă ce-i bine,
Fereşte-mă de rău,
Iar eu voi creşte vrednic
Şi bun, de dragul tău.
OCHII MAMEI
Sus pe cer sunt multe stele,
Pe pământ sunt floricele,
Dar nici una dintre ele
Nu-s ca ochii mamei mele!
MĂMICA MEA
De câte ori sunt trist, ea vine
Cu mâinile de catifea
Şi prin cuvinte calde, line
S-apropie de fruntea mea.
Îmi spune cântece şi glume
Şi inima deodată-mi creşte,
Căci toată negura din lume
Dispare când zâmbeşte.
Îmi povesteşte o-ntâmplare
Sau poate o poveste veche.
Asemănare mama n-are,
Căci mama e fără pereche.
Atunci când vine primăvara,
Cu visul şi candoarea ei,
Eu voi culege pentru mama
Din iarbă, primii ghiocei.

MAMEI
Pentru ziua ta mămico,
Ţi-am cules un ghiocel.
Cât de mic îl vezi, cuprinde
Toată primăvara-n el.
Dar ca dragostea s-o simţi,
Cum în inimioară-mi creşte,
Lângă ghiocel, te rog,
Un sărut acum primeşte.
DE ZIUA MAMEI
E ziua mamei mele
Şi totu-i plin de flori,
Îi simt aici prezenţa
Ca de atâtea ori.
Suavă ca un ghiocel,
Obrajii de lalea,
Parfumul ei de trandafir,
Aşa e mama mea.
Te iubesc, măicuţa mea,
Pentru tot ce-mi dăruieşti.
Te iubesc, măicuţa mea,
Aşa cum eşti.
Aş vrea să-i dau o floare,
Să semene cu ea,
Dar nici-o floare-n lume
Nu e ca mama mea
MAMA MEA
Mamă, azi e zi de sărbătoare,
A dulcelui tău nume!
Ce-aş putea să-ţi dau eu oare
Pentru aceasta sărbătoare?
Iată, mamă dragă,
Un sărut şi-o floare,
Ce cuprind
Dragostea mea toată!
MAMA MEA
Mama mea mult mă iubeşte,
Ea mereu mă ocroteşte.
De Isus ea mă-nvaţă
Şi îmi dă bună povaţă.
Ochii ei sunt un tezaur,
Părul ei e de aur,
Eşti frumoasă aşa cum eşti
Şi pe mine mă iubeşti.
MAMĂ DRAGĂ
Mama dragă, te iubesc
Şi cu drag eu te-ngrijesc.
Lângă tine aş vrea să fiu eu
La bine şi la greu.
Mamă dragă, eşti un înger
Coborât din cer.
Tu pe mine m-ai născut
Eşti îngeraşul meu.
Pentru tine, dragă mamă,
Aş rupe luna din cer,
Iar din stele îţi voi face
Brăţări, coliere şi cercei.
FIECARE PUI
Fiecare pui
Are mama lui.
Şi eu tot aşa
Am mămica mea.
Am o păpuşică,
Uite-aşa de mică
Şi-o-grijesc mereu,
Că-i sunt mamă eu.
E ZIUA TA
De E. Dragoş
E ziua ta, măicuţă.
Te-aşteaptă flori pe masă
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă,
Când vei veni acasă.
Am să-ţi sărut obrajii,
La piept când mă vei ine
Şi mâinile ce nu au
Odihnă pentru mine.
E ZIUA TA
E ziua ta,
Măicuţa mea cea bună!
Dac-aş putea,
Ţi-aş prinde în cunună
Toţi trandafirii zărilor uşori
Şi cântecele ca pe nişte
flori.
Şi razele de soare şi de lună,
Pe toate ţi le-aş prinde în
cunună.
Dar până cresc, nu pot,
Oricât aş vrea, decât
Să te sărut,
Măicuţa mea!
E ZIUA TA
E ziua ta, măicuţă,
Te aşteaptă flori pe masă
Şi-un dar micuţ te-
aşteaptă
Când ai să vii acasă.
Am să-ţi sărut obrajii,
La piept când mă vei ţine
Şi mâinile ce n-au
Odihnă pentru mine.
MAMEI
De E. Dragoş
De dragul tău, pământul
De ghiocei e plin
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.
Şi-ntâiul fir de iarbă
A răsărit în prag
Şi-nmugureşte pomul,
Să-ţi fie ţie drag.
Învaţă-mă ce-i bine,
Fereşte-mă de rău,
Iar eu voi creşte vrednic
Şi bun, de dragul tău.
PRIMĂVARA
De E. Dragoş
Sub fereastra casei mele
Vin şi trec atâţia paşi,
Dar eu ştiu când trece mama,
Mersul ei e mai gingaş.
Când îi sună glasul dulce,
Eu un cântec îl socot.
Când mă strânge-n braţe mama,
Eu mă fac micuţ de tot.
Cerul e senin de parcă-i
Floare de nu mă uita,
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.
DE ZIUA MAMEI
De E. Farago
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.
Dar îţi dau o sărutare
Ici, pe obrăjor
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu atâta dor!
MAMA
De Grigore Vieru
Floricică, dulce poamă,
Toată lumea are mamă.
Melcul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.
Fuge noaptea şi dispare,
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă.
DE ZIUA MAMEI
Sunt mic, măicuţă dragă,
Dar tare te iubesc,
Încât întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Dar vezi, măicuţă scumpă,
Eu sunt atât de mic,
Pământul este mare
Şi nu pot să-l ridic.
Dar din întreg pământul,
Cât ochii îl cuprind,
O floare am cules,
Cu drag eu ţi-o întind.
MAMA
M-a crescut mama în
poală
De la leagăn pân’ la
şcoală.
Zile-ntregi şi nopţi de-a
rândul
Mi-a vegheat somnul şi
gândul.
M-a-nvăţat să
gânguresc,
Să zic mama, să
zâmbesc.
M-a-nvăţat apoi prin
casă,
Primii paşi până la
masă.
M-a-nvăţat să nu m-
alint,
M-a învăţat să nu mint,
Să nu ştiu ce este frica,
Toate m-a-nvăţat
mămica.
Mamă bună, mamă
dragă,
Te-oi iubi o viaţă-
ntreagă
Pentru tot ce ai făcut,
Pentru că tu m-ai
crescut!
MAMA
De la primul pas al tău
Te păzeşte de ce-i rău.
Te iubeşte si te ceartă,
Te învaţă şi te iartă!
MAMEI STEAUA FERMECATĂ
Stele, stele, stele,
Vă văd prin ochii mamei mele.
Împletiţi din raza voastră
Cea mai frumoasă rază albastră.
O stea albastră, aurie,
Dar fermecată ea să fie,
Pe care voi să mi-o daţi mie.
Iar luna care mă priveşte,
Probabil că mă pizmuieşte,
Că-n loc să o doresc pe ea,
Doresc o fermecată stea
Ca dar pentru măicuţa mea.
MAMEI
De E. Dragoş
Mamă, eşti pe lume
Tot ce-i mai frumos.
Ochii tăi sunt limpezi,
Glasul ţi-e duios.
Dragostea ta mare
Mie-mi este scut.
Mamă, ia-mă-n braţe,
Vreau să te sărut!
DRAGOSTE DE MAMĂ
Frumoase-s florile-n câmpii,
Frumoase-s stelele-aurii,
Frumos e soarele-n asfinţit,
Frumoasă-i bogăţia toată,
Frumoasă-i piatra nestemată,
Frumos e tot în astă lume,
Frumos, frumos cu-n singur
nume.
Dar orice-am spune, c-un cuvânt,
Nu-i mai frumos pe-acest pământ
Decât şoptind frumos aşa:
Măicuţa mea, măicuţa mea.
MAMA
Nu-i copil în lumea-
ntreagă
Care astfel să nu spună:
”Mama mea e cea mai
bună,
Mama mea e cea mai
dragă!”
Spun la fel iedul,
mierliţa,
Orice pui ce vieţuieşte
Şi cu-atât mai mult
fireşte,
Spun băiatul şi fetiţa.
Spun şi eu măicuţei
mele
Si voi spune totdeauna:
”Mamă, tu eşti numai
una,
Cum sunt soarele şi
luna!”
SCRISOARE CĂTRE
MAMA
Vezi, mămica mea cea
bună,
Tare multe-aş vrea să-ţi
scriu,
Dar sunt mică şi nu ştiu.
Pentru mine, blândul
soare,
Iţi trimite o scrisoare.
Căci pe foaia din caiet
Uite, a coborât încet
Un miez galben şi
fierbinte.
Ştiu să desenez
cuminte,
Fără să mă iscălesc,
Soare-nseamnă: „te
iubesc”.
FLOARE PENTRU MAMA
Alb cu roşu fac o floare,
 Cea mai mândră dintre
flori.
Azi o prind la pieptul
mamei,
Mândra floare-un
mărţişor.
Fii mămico sănătoasă,
Că frumoasă eşti mereu.
Tigrişorii, de tigroaică.
Mânjii toţi au zis de
iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toţi au zis de nucă,
Cucii toţi au zis de cucă,

Lângă inima ta bună, Toţi pisoii, de pisică,

Poartă mărţişorul meu. Iară eu, de-a mea
mămică.

MAMA Orice mamă e anume,

Dumnezeu a creat o mamă
minunată,
O mamă care nu îmbătrâneşte
niciodată;
I-a făcut zâmbetul din raze de
soare,
Şi i-a modelat inima din aur pur;
În ochii ei a pus stele
strălucitoare,
Iar în obraji trandafiri roşii;
Dumnezeu a creat o mamă
minunată,
Şi mi-a dat această minune mie!
Cea mai scumpă de pe
lume!
DE DRAGUL TĂU
De dragul tău bunica
O clipă-n loc n-ar sta
Şi toată ziulica
Veghează viaţa ta.
Când zburzi şi râzi în soare
Şi-o clipă astâmpăr n-ai,
O, câtă teamă are
Şi câte griji îi dai!

CEA MAI SCUMPĂ DE PE LUME Când vine să te culce –

de Nichita (De joacă-ai ostenit),
Stănescu Ea te adoarme dulce
C-un basm abia şoptit.
Spune-mi care mamă-
anume
Cea mai scumpă e pe
lume?

Puii toţi au zis de

pasări, MÂINILE BUNICUŢEI
Zarzării au zis de
zarzări, Bunicuţa, hărnicuţa,
Peştişorii, de peştoaică, Are mâinile-ncreţite,
Ursuleţii, de ursoaică, Dar cât ţine săptămâna,
Şerpişorii, de şerpoaică, Nu le vezi că-s obosite!
Ba prind nasturi la hăinuţă,
Ba te miri ce mai adună
Şi tot ele ne frământă
Covrigei şi pâine bună!

BUNICA

Bunico-n ochii tăi senini,

De unde ard adânci lumini?

Şi părul tău de ce-i aşa

Curat ca fulgii albi de nea?

De ce când umbli te apleci

Să vezi cum calci, pe unde treci?

Bunico dragă, cât aş vrea

Să fii tu nepoţica mea!

Să-ţi spun poveşti, să-ţi dau

mâncare,
Să-ţi spun cât te iubesc de tare!