Alun (arbust)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Corylus avellana
Corylus avellana.jpg
Alun (Corylus avellana)
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Fagales
Familie: Betulaceae
Gen: Corylus
Specie: C. avellana
Nume binomial
Corylus avellana
L.
Corylus avellana range.svg
Hartă răspândire
Modifică text Consultați documentația formatului
Alunul (Corylus avellana), este un arbust, care face parte din familia Betulaceae. El
are o înălțime de 5 m, are frunze care cad toamna. Fructele sale fiind cunoscute de
mii de ani ca fructe comestibile. Alunele aflate în comerț provin de la Corylus
maxima, un arbust înrudit cu el. Specia Epitheton avellana, este amintit deja în
Antichtate ca arbust cultivat în regiunea orașului antic Abella, (azi Avella) aflat
aproape de Vezuviu, în provincia Avellino din Campania.

Cuprins
1 Morfologie
2 Utilizare
3 Areal
4 Ecologia
5 Bibliografie
6 Vezi și
7 Legături externe
Morfologie
Alunul crește de regulă sub formă de tufe, cu tulpini drepte, puțin ramificate, ce
ating o înălțime de 5 – 6 m. El crește rar ca arbore când însă poate atinge 10 m
înălțime. Un arbust poate atinge vârsta de 80 - 100 de ani. Mugurii sunt acoperi ți
cu peri fini, ei fiind numiți popular mâțișori. Frunzele sunt zimțate pe margine, au
o formă rotunjită fiind ascuțite la vârf. Fața dorsală a frunzei este acoperit de peri,
iar pe fața ventrală se pot vedea nervurile. Lemnul alunului de culoare alb
roșiatică, este un lemn de esență relativ tare, dar puțin rezistent. Scoarța de
culoare gălbui cenușie pe ramurile tinere este netedă, iar pe cele mai bătrâne au
striuri longitudinale. Florile alunului sunt separate cele feminine de cele masculine,
fiind numite popular mâțișori.
 Utilizare
Fructele alunului sunt acoperite de coajă tare, care conține un miez bogat în
vitaminele A, B, C și E, ca și în calciu, fier, fosfor și potasiu.

Areal
În flora spontană este răspândit aproape în toată Europa, Asia Mică , regiunea
Balcani, Iran, Caucaz , prin păduri de foioase și mixte.

Ecologia
Alunul preferă regiunile cu climă oceanică umedă. El crește în pădurile luminoase
de stejar, la liziera pădurilor, sau tufe pe marginea drumurilor agricole. Alunul este
un arbust care trăiește în luminișuri, sau zone puțin umbrite, care sunt umede,
fiind puțin pretențios în ce privește compoziția solului. Totuși nu crește pe soluri
nisipoase sau acide.