Caracterul

Definire şi caracterizare generală

Din punct de vedere etimologic, termenul „caracter” provine din limba greacă şi
înseamnă „pecete” „tipar”. Plecând de aici, putem defini caracterul ca amprentă proprie, ca
mod de a fi, de a se comporta. Definiţia este mult prea largă, ea acoperă, mai curând,
conceptul de personalitate, decât pe cel de caracter.
Caracterul nu se poate defini fără referire la valorile morale.
În sens restrâns, caracterul reprezintă profilul psihomoral al unei persoane, care se
dezvăluie în relaţiile cu ceilalţi şi se exprimă prin valorile după care aceasta se ghidează şi
prin atitudinile pe care le adoptă faţă de sine, faţă de ceilalţi, faţă de activitatea desfăşurată,
faţă de societate în ansamblul ei.
Caracterul reprezintă latura relaţional-valorică a personalităţii.
Caracteristici:
1. caracterul nu este înnăscut, ci se formează treptat pe parcursul vieţii.
Geneza caracterului debutează în copilărie şi are la bază trei mecanisme:
 Mecanismul condiţionării-părinţii vor încuraja comportamentele dezirabile şi le vor
sancţiona pe cele indezirabile. Astfel, copilul învaţă că un anumit comportament îi
aduce o recompensă, iar altul pedeapsă. (exemple din copilărie)
 Mecanismul autorităţii- în copilărie, autoriatea adultului se impune de la sine, el este
purtătorul „adevărului suprem”, ceea ce decide el este literă de lege, iar nerespectarea
atrage sancţiuni. Pe măsură ce copilul creşte, autoritatea trebuie exercitată cu prudenţă
şi să treacă spre coparticipare, spre consultare în luarea deciziilor şi implicarea
copilului în viaţa de familie.
 Mecanismul imitaţiei- copilul va imita şi va adopta modele de comportament din
mediul lui familial (părinţi, bunici, fraşţ, surori etc) . Modelul este o sursă puternică de
formare a caracterului. Mai târziu, în adolescenţă, la maturitate suntem mai critici în
privinţa alegerii modelelor. (Ce modele aţi avut în copilărie?)
Aşadar, rolul esenţial în formarea caracterului revine familiei, prin modelele de
comportament pe care le adoptă, prin exigenţele impuse şi prin valorile pe care le asumă şi
după care se conduce. Intervin apoi mediul şcolar, grupul de prieteni, mediul social.
2. în timp ce temperamentul este neutru din punct de vedere valoric, trăsăturile de caracter
sunt supuse evaluării morale, fiind receptate ca pozitive sau negative (sinceritate - minciună,
hărnicie - lene, altruism - egoism, milă - nepăsare, disciplină - indisciplină, corectitudine-
incorectitudine etc.). Pentru felul în care se comportă, subiectul poartă o responsabiliate
morală.
3. caracterul este un sistem organizat şi bine structurat de trăsături. Trăsăturile de caracter
sunt moduri constante şi stabilizate de conduită şi nu comportamente întâmplătoare sau
situaţionale. A stabili caracterul unei persoane, înseamnă a surprinde trăsăturile esenţiale
pentru personalitatea acesteia în ansamblu. Trăsăturile de caracter sse definesc prin:
originalitate, unitate (stabilitate), bogăţie (dată de multitudinea de relaţii stabilite cu ceilalţi) ,
tărie de caracter (rezistenţa la inflenţe negative).
4. caracterul poate fi modelat în funcţie de cerinţele mediului, dar şi în funcţie de ceea ce
vrea fiecare dintre noi să fie sau să devină.
5. caracterul are un rol deosebit de important în adaptarea şi integrarea persoanei la viaţa
socială, suntem acceptaţi sau respinşi în funcţie de caracterul nostru.
 SCHEMA LECŢIEI

Caracterul
Definire şi caracterizare generală

Etimologie:
-termenul „caracter” provine din limba greacă şi înseamnă „pecete” „tipar”
Definire:
-în sens larg: caracterul - amprentă proprie, mod de a fi, de a se comporta.
-în sens restâns: - profilul psihomoral al unei persoane, care se dezvăluie în relaţiile cu
ceilalţi şi se exprimă prin valorile după care aceasta se ghidează şi prin atitudinile pe care le
adoptă faţă de sine, faţă de ceilalţi, faţă de activitatea desfăşurată, faţă de societate în
ansamblul ei.

Caracterul - latura relaţional-valorică a personalităţii.

Caracteristici:
1. caracterul nu este înnăscut, ci se formează treptat pe parcursul vieţii.
Mecanisme ale formării caracterului:
 Mecanismul condiţionării
 Mecanismul autorităţii
 Mecanismul imitaţiei

2. trăsăturile de caracter sunt supuse evaluării morale, fiind receptate ca pozitive sau negative
(sinceritate - minciună, hărnicie - lene, altruism - egoism, disciplină – indisciplină).

3. caracterul este un sistem organizat şi bine structurat de trăsături constante şi stabilizate şi nu

comportamente întâmplătoare sau situaţţionale.

4. caracterul poate fi modelat în funcţie de cerinţele mediului, dar şi în funcţie de ceea ce vrea
fiecare dintre noi să fie sau să devină.

5. caracterul are un rol deosebit de important în adaptarea şi integrarea persoanei la viaţa

socială, suntem acceptaţi sau respinşi în funcţie de caracterul nostru.