De fier îi e coroana. Ochiul crunt. Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt. L-ascultă spada, câine credincios. E din Northumbria? Norveg e oare? Pe pieptu-i larg, roşcata, deasa barbă. E nalt şi mut. Privirea lui e oarbă. Mă înfioară sumbra lui răcoare. Din ce oglindă stinsă, din ce navă A mărilor ce-au fost a lui ispravă De arme s-a ivit hirsut bărbat, Ce mă cufundă-n ev întunecat? Sunt visul lui. Sunt aspru judecat. Se crapă-acum de ziuă. N-a plecat.