Sunteți pe pagina 1din 10

Lucrarea practică nr.

3
Forme farmaceutice (II): lichide și gazoase

Forme Farmaceutice Lichide

Se clasifică după excipientul (numit vehicul pentru FF lichide) utilizat :


1. FF lichide apoase – vehiculul este apa.
2. FF lichide alcoolice – vehiculul este alcoolul etilic.
3. FF lichide uleioase – vehiculul este un ulei.
4. FF lichide ce folosesc ca vehicul solvenți nepolari (cloroform, benzen, eter)

1. FF LICHIDE APOASE

Apa este solventul cel mai utilizat, deoarece este foarte bine tolerată, fiind un constituient important
al organismului (apa reprezintă ~65% din greutatea corpului la adult, ~73% la nou-născut, ~45% la unii
obezi). Apa este un solvent pentru electroliți. Nu suferă modificări structurale prin acțiunea căldurii,
permițând sterilizarea prin căldură. Se folosește apă distilată, care în cazul soluțiilor injectabile trebuie să fie
sterilă (să nu conțină microorganisme vii) și apirogenă (să nu conțină fragmente bacteriene care ar putea
declanșa un răspuns imun care se poate manifesta, inclusiv prin febră).
După conținutul în zahăr, există 2 categorii importante de FF lichide apoase:
 FF lichide apoase nezaharate
 FF lichide apoase zaharate

1.1 FF LICHIDE APOASE NEZAHARATE

Pot fi soluții, suspensii sau emulsii.

1.1.1 Soluții apoase nezaharate


o se obțin prin dizolvarea în apă a uneia sau mai multor substanțe medicamentoase
o pot fi administrate intern, extern sau parenteral
o pot fi preparate magistrale, oficinale sau industriale
o o soluție apoasă nezaharată se prepară prin adăugarea cantității de apă necesară (grame) peste
substanța medicamentoasă (grame)
o trebuie să fie clare
o dacă apar modificări de culoare, miros, gust sau dacă apar precipitate – soluția respectivă nu mai
trebuie folosită
o se păstrează în flacoane bine închise, ferite de lumină și la loc răcoros.

1
A. Soluții destinate administrării parenterale
a. soluții injectabile – sunt divizate în flacoane, fiole sau seringi. Sunt preparate industriale.
 flacoanele sunt recipiente din sticlă sau plastic, cu capacitate variabilă, având orificiul
închis cu un dop din cauciuc, ce este fixat cu o garnitură metalică. Pot conține una sau
mai multe doze de medicament sub formă de pulbere (se prepară prin dizolvare în ser
fiziologic și agitare înainte de momentul administrării) sau lichid.

 fiolele sunt recipiente din sticlă, de formă cilindrică și terminate cu o prelungire.


Conțin o singură doză de medicament sub formă lichidă. Dacă se utilizează o cantitate
mai mică de soluție din fiolă, restul nu se mai utilizează ulterior, aruncându-se în
recipientul destinat deșeurilor medicale înțepătoare-tăietoare.

 seringi de capacitate mică – de unică folosință – conțin o singură doză


de medicament sub formă lichidă. Ex: heparine cu greutate moleculară mică
(enoxaparină-Clexane®, nadroparină-Fraxiparină®), adrenalină (Anapen® pentru
tratamentul de urgență al reacțiilor alergice acute severe – anafilaxie),

Atât pe flacoane, cât și pe fiole, trebuie să existe etichete pe care să fie notate următoarele:

1. concentrația
2. tipul de soluție conținut și modul de administrare (inj. i.m./i.v.)
3. producătorul
4. nr. lotului
5. termenul de valabilitate

b. soluții perfuzabile – perfuzii. Sunt soluții apoase sau emulsii sterile, care se administrează
i.v. în cantitate mai mare de 100 ml cu ajutorul unor dispozitive de perfuzare. Se administrează
lent, picătură cu picătură sau cu ajutorul unui dispozitiv care controlează precis rata de
injectare (injectomat), într-un interval de timp cuprins între 30 minute și câteva ore, în funcție
de volumul soluției perfuzate. Soluțiile perfuzabile se livrează în recipiente de sticlă sau plastic
de 100, 250, 500, 1000 ml sau mai mari pentru soluțiile de nutriție parenterală (emulsie).

2
Vezi 1.1.3. Emulsiile perfuzabile trebuie să fie omogene, iar particulele trebuie să aibă
dimensiuni mai mici de 1 µm (exemplu: Kabiven®, emulsie perfuzabilă – pentru nutriție parenterală
la adulți și copii peste 2 ani, atunci când alimentația orală sau enterală/gavaj-realizată cu ajutorul unei
sonde nazogastrice(din nas până în stomac), sau prin gastrostomie sau jejunostomie(printr-o deschidere practicată între
stomac sau jejun și piele), este imposibilă, insuficientă sau contraindicată).
Exemple: soluții cristaloide ionice (ser fiziologic - NaCl 0.9%, soluție Ringer – Na+, Cl-,
K+, Ca2+), soluții cristaloide moleculare ( soluție de glucoză – conc. de la 5% la 70%, soluție
de manitol – indicată în tratamentul edemului cerebral, al insuficienței renale acute și al
hipertoniei oculare neresponsivă la medicație topică), soluții coloidale (sunt soluții
macromoleculare și au proprietatea de a nu traversa membranele semipermeabile, spre
deosebire de cele cristaloide, astfel rămânând mai mult timp intravascular; sunt indicate pentru
refacerea volemiei în caz de șoc circulator – ex. Dextran – polizaharid ce este transformat în
celule în glucoză și apă).

http://www.ebme.co.uk/articles/clinical-engineering/101-vascular-infusion-systems

Soluțiile destinate administrării parenterale trebuie să aibă o presiune osmotică și un


pH cât mai apropiate de cele ale mediului intern. Soluțiile se izotonizează prin adăugarea de
NaCl. pH-ul soluțiilor injectabile/perfuzabile poate fi cuprins între 2.5 și 9.5, dar ideal este să
fie cât mai apropiat de valoarea pH-ului sanguin (să fie neutre). Soluțiile destinate
administrării parenterale sunt preparate industriale.

3
B. Soluții pentru uz extern – se folosesc pentru aplicații pe tegumente și mucoase. Pot fi
preparate magistrale, oficinale sau industriale.

C. Soluții oftalmice (oculoguttae, coliruri) – sunt soluții sterile folosite pentru diagnosticul și
tratamentul bolilor oftalmologice. Se condiționează în flacoane de sticlă sau plastic, care are
un dispozitiv de picurare la capăt. Ambalajul se mai numește flacon picurător. Pot fi preparate
magistrale, oficinale sau industriale. (Ex. Tropicamidă – midriatic folosit în diagnostic
pentru examinarea fundului de ochi, Tobradex® – combinație corticosteroid (dexametazonă)
și antibiotic (tobramicină) utilizată postoperatoriu sau pentru tratamentul inflamației și a unei
posibile infecții oculare, în cazuri selecționate). Instilare=modul în care se administrează o
soluție prin picurare.

D. Soluții pentru cavitatea nazală – picături pentru nas. Se folosesc pentru tratamentul local al
mucoasei nazale. De obicei se adaugă ca excipient – camfor, eucaliptol sau mentol. Mentolul
are efect antiinflamator, favorizează expectorația și stimulează receptorii care dau senzația de
rece. Ex: Rinofug® (nafazolină), Bixtonim®(combinație – efedrină, nafazolină,
hidrocortizon), Olinth®(xilometazolină).

E. Soluții pentru tratamentul local al cavității buco-faringiene. Pot fi


o Soluții pentru spălături bucale – soluția nu se înghite. Ex. Apă de gură cu
Clorhexidină
o Colutorii – soluții foarte vâscoase destinate badijonării(acoperirii) cavității bucale,
gingiilor și faringelui. Utilizate frecvent în stomatologie.

F. Soluții otice / pentru urechi / auriculare // otoguttae. Se folosesc pentru tratamentul local
al bolilor otice. Ex. Otocalm® (conține fenazonă – analgezic și clorbutol – antiseptic).

G. Loțiuni – soluții destinate umectării sau spălării capului și feței. Spălarea se realizează prin
fricționare.

H. Clisme – soluții utilizate pentru spălături rectale. Se folosesc fie pentru efect purgativ (se
administrează 250-500 ml apă fiartă și răcită), fie pentru efect sistemic (se administrează 100-
150 ml soluție medicamentoasă – Desitin®(diazepam)).

4
1.1.2 Suspensiile

Sunt FF lichide care conțin substanțe insolubile, fin divizate, dispersate în apă. Se mai numesc
preparate de agitat, deoarece pot sedimenta după o perioadă de repaus, dar după agitare timp de 1-2 minute
trebuie să se omogenizeze și să rămână omogenă pe durata administrării. Se adaugă agenți de dispersie su rol
de stabilizare a suspensiei. Agenții de dispersie formează o peliculă în jurul particulelor dispersate, scăzând
tensiunea superficială și cresc vâscozitatea mediului de dispersie. Frecvent se folosesc coloizii hidrofili:
metilceluloză, mucilagii de gumă arabică. **coloid=substanță ale cărei particule se află în stare de dispersie
și nu difuzează prin membrane.

Suspensiile reprezintă alternative ale soluțiilor în lipsa solvenților potriviți. Se pot administra intern
sau injectabil. În cazul suspensiilor injectabile, particulele trebuie să fie mai mici de 1µm și nu se administrează
i.v. Datorită timpului mare necesar pentru o dizolvare, efectul medicamentului se instalează lent, dar este
prelungit. Suspensiile injectabile se mai numesc și preparate retard sau de depozit. Ex. Moldamin®(benzatin
benzilpenicilină – preparat de depozit administrat i.m. cu un efect ce durează 7-10 zile).

1.1.3 Emulsiile

Sunt FF lichide care conțin un lichid fin dispersat (faza dispersată) într-un alt lichid (faza continuă/
mediu de dispersie). Faza dispersată reprezintă 40-60 % din masa emulsiei. De regulă, o fază este
uleioasă/lipidică, iar cealaltă apoasă: U/A (ulei în apă) sau A/U (apă în ulei). Se adaugă agenți emulgatori.
Emulsiile asigură un efect lent și prelungit pentru preparatele injectabile și au o stabilitate crescută în timp.

Emulsiile injectabile se mai numesc și nanoemulsii, datorită dimensiunilor foarte reduse ale fazei
dispersate (400-600nm). Ex: Propofol 1% (anestezic general) sau combinații de lipide pentru nutriție
parenterală.

5
1.2 FORME LICHIDE APOASE ZAHARATE

Sunt de 3 tipuri: siropuri, poțiuni și limonade.

1.2.1 Siropuri
Sunt FF lichide apoase reprezentate de soluții concentrate de zahăr, care conțin substanța
medicamentoasă și sunt destinate administrării interne. Concentrația în zahăr a unui sirop este
mai mare de 40%, siropul simplu folosit ca vehicul având 64% zahăr. Se conservă în flacoane de
cel mult 1000 grame, bine închise și complet umplute. Zahărul în concentrație peste 60 % este
conservant, iar sub 60% fermentează. De aceea, pentru siropurile cu concentrații între 40% și 60%,
se adaugă conservanți. Sunt preparate magistrale, oficinale sau industriale.

1.2.2 Poțiuni
Sunt FF apoase, moderat zaharate, destinate administrării interne, cu o concentrație a zahărului
mai mică de 20%. Sunt preparate magistrale sau oficinale și se prescriu numai pentru 2-3 zile,
deoarece fermentează.

1.2.3 Limonade
Sunt soluții apoase îndulcite, ușor acide, aromatizate cu suc de lămâie.

2. FF LICHIDE ALCOOLICE

o Folosesc ca vehicul, alcoolul etilic.


o Soluțiile alcoolice sunt reprezentate de substanțe medicamentoase dizolvate în alcool (soluții
alcoolice) sau în amestecuri de alcool și apă (soluții hidroalcoolice). Alcoolul etilic este un
solvent polar, ce se amestecă în orice proporție cu apa. Dizolvă multe substanțe anorganice sau
organice. Datorită acțiunii antiseptice, soluțiile alcoolice sau hidoalcoolice sunt mai stabile decât
cele apoase.
o Elixirurile – sunt soluții alcoolice zaharate și aromatizate, destinate administrării orale. Conțin 5-
40% alcool etilic.
o Vinurile medicinale folosesc ca solvent vinul care are o capacitate mare de dizolvare. Se folosește
doar vinul cu 12-16% alcool etilic, deoarece la concentrații mai mici se alterează.

6
o Oțeturile folosesc ca solvent oțetul cu o concentrație în acid acetic de 6-9%. Ex: Oțetul aromatic.
Nu se administrează intern. Se aplică pe tegumente, prin fricționare, pentru a obține un efect
revulsiv. **revulsie=metodă de tratament care constă în aplicarea pe piele a unor substanțe care
provoacă deplasarea spre piele a sângelui stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a
corpului.

3. FF LICHIDE ULEIOASE

Folosesc ca vehicul diferite uleiuri naturale (vegetale, animale) sau industriale (minerale):

- Uleiuri vegetale – ulei de floarea soarelui


- Uleiuri animale – ulei de pește
- Uleiuri minerale – uleiul de parafină

Unele uleiuri au proprietăți farmacoterapice proprii și se folosesc ca atare, fără a se adăuga substanța
medicamentoasă: uleiul de ricin (purgativ) și uleiul de pește (bogat în vitamina A și D).

În contact cu factorii de mediu - aerul, lumina și umiditatea, uleiurile naturale se oxidează / râncezesc.
Grăsimile râncezite sunt dăunătoare organismului. Astfel, FF lichide uleioase sunt dificil de conservat și
păstrat.

Preparatele uleioase injectabile folosesc ca vehicul uleiul de floarea soarelului neutralizat și sterilizat.
Acestea sunt preparate retard sau de depozit (cu eliberare prelungită). NU SE ADMINISTREAZĂ I.V. – risc
de embolie grăsoasă.

4. FF LICHIDE CU SOLVENȚI POLARI

Sunt foarte puțin utilizate, din cauza toxicității acestor solvenți. Solvenții nepolari utilizați sunt
reprezentați de : cloroform, benzen și eter.

7
SOLUȚII EXTRACTIVE ȘI EXTRACTELE VEGETALE

Soluțiile extractive sunt FF lichide obținute prin extragerea cu ajutorul unui solvent a unor substanțe
din diferite produse vegetale (rădăcină, tulpină, frunzele sau florile unei plante).

Extractele vegetale se obțin prin concentrarea unei soluții extractive prin evaporarea solventului
acesteia.

Există 3 tipuri de soluții extractive, în funcție de natura solventului folosit:

1. Hidrolate – solventul este apa


2. Tincturi – solventul este alcoolul etilic
3. Soluții extractive uleioase – solventul este un ulei (frecvent de floarea soarelui).

Hidrolatele (soluții extractive apoase) pot fi obținute prin 3 procedee:

a. Macerare – peste produsul vegetal mărunțit, se adaugă apă rece și se menține la temperatura camerei
(20-24°C) timp de 7 zile
b. Infuzie – peste produsul vegetal mărunțit se adaugă apă fierbinte și se lasă în contact 30 de minute.
c. Decoct – produsul vegetal mărunțit este menținut pentru 30 minute în baia de apă în fierbere.

**Specii = amestecuri de plante / părți de plante uscate și mărunțite, care servesc la prepararea soluțiilor
extractive apoase.

Tincturile sunt soluții extractive care folosesc ca solvent alcoolul etilic diluat. Se obțin prin:

a. Macerare – produsul vegetal și alcoolul etilic se pun într-un recipient închis ermetic timp de 10 zile.
Se amestecă de 3 ori pe zi.
b. Percolare – treceri succesive ale solventului (lichidului extractiv) printr-un strat de produs vegetal.

*Tinctura de Iod – este o soluție alcoolică, fiind impropriu denumită tinctură. Denumirea corectă este de
soluție alcoolică de iod-iodurat. Conține iod și iodură de potasiu și este un preparat oficinal (modul de
preparare este descris în Farmacopee).

Soluțiile extractive uleioase folosesc uleiurile ca agenți de extracție.

8
Forme Farmaceutice Gazoase

Sunt de 2 tipuri:

1. Gaze și lichide volatile – se administrează pe cale inhalatorie, folosint aparate care asigură un debit
măsurabil și constant. Ex. Anestezicele inhalatorii – halotan, izofluran

2. Aerosoli sau sprayuri – sunt reprezentate de particule foarte fine, solide sau lichide dispersate în
gaz. Pentru administrarea inhalatorie, dimensiunile particulelor dispersate nu trebuie să depășească 5
µm, în timp ce în cazul administrării externe (tegumente și mucoase), dimensiunea particulelor este de
aproximativ 30 µm. În cazul administrării inhalatorii, aceasta se realizează cu ajutorul unor flacoane
presurizate și dozate (MDI – metered-dose inhaler). Ca și excipienți se folosesc agenții propulsori
(gaze). La fiecare apăsare pe flacon (un puf) se eliberează o cantitate fixă de substanță medicamentoasă
/ amestec de substanțe medicamentoase, propulsată de agentul propulsor. Ex: Atrovent®, Spiriva®,
Symbicort® – utilizate pentru ttt. astmului bronșic, BPOC.

Căile de administrare ale FF

Există mai multe sisteme de clasificare, unii termeni fiind echivalenți:

1.
 Intern – oral, per os (presupune înghițirea FF)
 Extern – pe tegumente, mucoase (rectal, vaginal, bucal, nazal, auricular, pe
suprafața oculară)
2.
 Enteral (la nivelul tubului digestiv)– intern, oral, rectal, sublingual, bucal
 Parenteral (pe altă cale decât pe cea digestivă, dar se utilizează de obicei, doar
pentru administrarea injectabilă)
o intravenos (i.v.)
o intramuscular (i.m.)
o subcutanat (s.c.)
o intraarterial
o subarahnoidian (în LCR)
o intraarticular/intrasinovial
o intraocular (intracamerular-în camera anterioară, intravitreean-în
cav.vitreeană)

9
o intraosos (în măduva hematogenă – se utilizează în urgențe, în special
pediatrice, când accesul venos este imposibil)

3. altele
 Topic – efect local – coliruri, soluții otice, FF semisolide în dermatologie
 Inhalator – efect local sau sistemic (anestezice inhalatorii)
 Transdermic – efect sistemic (emplastre cu Scopolamină, Nitroglicerină,
Nicotină, Estrogen)

Posologie = parte a terapeuticii care se ocupă cu indicațiile referitoare la dozele și modul în care trebuie
administrate medicamentele.

10