2.

2 Clasificarea creanţelor

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa

stabilită în contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau
juridice.
Creanţele se evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se
înregistrează pe cont în valută naţională la cursul de schimb valutar stabilit la
data apariţiei acestora.
În practica economică se întâlnesc diverse feluri de creanţe, care se clasifică
după următoarele criterii:
1. conţinutul economic
1. termenul de achitare
2. gradul de asociere.

După primul criteriu creanţele se împart în:

- comerciale,
- privind avansurile acordate,
- ale bugetului (datoriile bugetului faţă de întreprindere),
- ale personalului (datoriile personalului faţă de întreprindere pentru
împrumuturi, avansuri, mărfuri),
- privind veniturile calculate (datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru
dividendele calculate, arenda, locaţiunea ş.a.).

După al doilea criteriu se deosebesc:

- creanţe pe termen lung (cu termen de stingere mai mare de 1 an),
- creanţe pe termen scurt (termen de stingere nu mai mare de 1 an).

După criteriu 3 se deosebesc:

- creanţe ale părţilor nelegate,
- creanţe ale părţilor legate (ale întreprinderilor asociate, ale întreprinderilor-
fiice).

Componenţa, modul de formare şi stingere a creanţelor sunt reglementate de

prevederile S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”, S.N.C. 17
„Contabilitatea arendei (leasingului)”, S.N.C. 18 „Venitul”.