MAFTEI COSMIN IONEL, TP III

FORMARE DUHOVNICEASCĂ

POSTUL DE TELEVIZOR

Zis-a un bătrân: "Deoarece vederea este mai mare decât toate simţurile, ea trebuie păzită cu multă
rugăciune şi fapte bune". (Pateric)
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: "Spune-mi un cuvânt, să mă mântuiesc! Iar el a zis: păzeşte-ţi ochii
şi vei fi viu". (Pateric)

Omul a fost creat de Dumnezeu bun, după chipul Său, având un dor permanent după
Dumnezeu, dupa infinit. În acest sens omul era duhovnicesc, nestricacios, partea spirituă stăpânea
partea materială, creându-se astfel o armonie indisolubilă, acest lucru îl afirma și sfinții părinti:
„Trupul este stăpânit de minte…căci aşa s-a rânduit de Dumnezeu: partea raţională să o stăpânească
pe cea neraţională, iar cea mai bună să o supună voii sale pe cea mai rea. De aceea, când partea
neraţională pofteşte, nu se porneşte îndată la faptă şi la dobândirea poftei, ci este oprită de către
stăpânul ei, mintea”.1
Dar o dată cu căderea protopărinţilor noştrii în păcat această armonie s-a deformat, astfel încât
partea spiritual a devenit supusă celei matriale: “Deoarece această minte se închide oarecum în palatul
trupului ca într-o temniţă întunecată, aceasta din urmă a fost făcută de Ziditor cu atâtea ferestre. Ele
sunt cele cinci organe prin care mintea ia legătura cu lumea cea din afară: ochii, urechile, nasul, gura
precum şi simţul comun al tuturor, pipăirea…”2
Ori aceste ferestre prin care partea spiritual, mintea ia legătură cu lumea exterioară trebuie
păzite neîntinate, curate astfel încât omul să devină o fiinţă spiritual, duhovnicească aşa cum a fost la
început creată de Dumnezeu. Acest lucru îl săvârşeşte omul prin post căci aşa cum prin nepost a căzut
în păcat tot aşa prin post ne reîntoarcem la starea naturala în care am fost creaţi. De aceea “postul este

1
Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, această carte se tipăreşte cu binecuvântarea Preasfinţitului
Părinte Galaction, Episcopul alexandriei şi Teleormanului, Bacău, Editura Bunavestire, 2000, p. 101.
2
Ibidem pp. 101- 102.

1
hrană sufletului; şi după cum hrana trupească îngraşă trupul, tot aşa şi postul face mai puternic
sufletul, îl fac e mai uşor, îi dă aripi îl face să stea la înălţime, să se gândească la cele de sus şi să se
ridice mai presus de plăcerile şi dulceţile acestei vieţi.”3
Astfel că postul este mereu actual, căci omul are nevoie permanent de spiritual , în acest sens
Sf. Vasile cel Mare zice:„Postul e un dar din bătrâni. Nu s-a învechit, nici n-a îmbătrânit ! E
întotdeauna nou, e veşnic în floare. „ 4
Dar tot el zice : Dar nu mărgini folosul postului numai la
îndepărtarea de mâncare ! adevăratul post stă în îndepărtarea de păcate.5
În acest sens sf. Ioan Gură de Aur zice : « Tu posteşti! Bine, dar arată-mi aceasta prin
fapte! Prin ce fapte? - întrebi tu. Iată: când vezi un sărac, fie-ţi milă de dânsul; când vezi un vrăjmaş,
împacă-te cu dânsul. De vezi pe aproapele tău norocit, nu-l pizmui. Ţine ochii tăi în frâu, ca să nu
arunce priviri poftitoare şi necurate. Nu numai gura ta trebuie să postească, ci încă şi ochii şi
urechile, picioarele şi mâinile şi toate membrele trupului tău. Mâinile tale să postească rămânând
curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să postească
nemergând la desfătările cele necuviincioase. Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi cu
aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vătăma postul,
ducând tot sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mâncarea cea învoită,
iară ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă. Tu te înfrânezi de carne. Bine. Dar
nu-ţi lăsa nici ochii a căuta la pofta cărnii, încă şi urechile tale trebuie să postească. Dar postul
urechii stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în Sfânta
Scriptură: „Să nu asculţi vorbele cele mincinoase” (leş. 23, 1). încă şi gura trebuie să postească,
înfrânându-se de la vorbele cele de ruşine şi de înjurături sau sudalme; căci ce ar folosi, dacă noi nu
mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri? »6

3
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, vol I , carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere din greaca veche şi note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru,
Bucureşti, E. I. B. M. B. O. R. , 2003, p. 10.
4
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere din greaca veche şi note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru,
Bucureşti, E. I. B. M. B. O. R. , 2004, p. 8.
5
ibidem p. 21.

6
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp.
118- 119. , vezi şi http://www.sfintele-pasti.com/perioada-triodului/cuvant-la-
duminica-a-patra-a-sfantului-si-marelui-post

2
 Aşadar când vorbim de postul de televizor vorbim de fapt de postul ochilor, căci :« primul
organ al simţurilor care ne întâmpină este cel al vederii. El este numit de către cercetătorii firii
omeneşti „ simţul cel împărătesc”, iar de teologi „cel care se supune Duhului dumnezeiesc” şi
„ rudenia minţii” ».7 şi…ochii sunt cele două mâini fără trup cu care sufletul le apucă pe cele văzute
pe care le iubeşte şi sunt departe, iar cele pe care nu le poate apuca cu mâinile, pe acestea le apucă
iarăşi cu ochii şi le dobândeşte.8 În acest sens paza ochilor e vitală : « de la ochi taie imaginile şi
frumuseţile acelor trupuri care îndeamnă sufletul la îndrăgiri urâte şi necuvioase. Căci ai auzit zicând
pe Marele Vasile: ochii să nu se desfete cu spectacolele prosteşti ale scamatorilor sau cu privirea
trupurilor, care leagă în suflet ghimpele plăcerii ».9 Iar înţeleptul Solomon zice: ochii tăi drept să
caute, şi genele tale drept să clipească. ( Pilde 4, 25) şi Să nu te biruiascvă pofta frumuseţii, nici să te
vânezi cu ochii tăi. ( Pilde 6, 25) iar Iov mărturiseşte: legătură am făcut cu ochii mei, şi nu voi căuta
spre fecioară. ( Iov 31, 1)
Sfântul Nicodim Aghioritul avertizează : « Să-ţi păzeşti bine vederea, pentru că acest simţ este
mai subţire şi mai pătrunzător; pentru că este mai pătrunzător este şi mai dorit de minte. Pentru că
este mai dorit, idolii săi se zugrăvesc mai adânc pe tabla închipuirii şi de aceea se şterg cu mai multă
greutate ».10În acest sens avem multe exemple în Sfânta Scriptură, iată de pilda cazul clasic a
protopărinţilor noştrii care au căzut datorita frumusetii fructului ce a plăcut ochilor ( Fac. 3, 6), la fel
dacă şi-ar fi păzit ochii fii lui Dmnezeu, adică fii lui Set n-ar mai fi avut loc potopul ( Fac. 6, 2), la fel
şi David a pacătuit cu Batşeba datorita plăcerii ochilor( 2 Regi 11,2), de aceea zice el într-un psalm :
« întoarce ochii mei să nu vadă deşertăciune » ( Psalmi 118, 37)
Aşadar se cuvine să postim de televizor căci dăunează grav vieţii duhovniceşti. Iată de pildă ce
spune despre acest lucru un duhovnic contemporan, paisie Aghioritul :
Părinte, astăzi există o astfel de informare, prin televiziune, încât în acelaşi minut poţi vedea fapte ce
se petrec la celălalt capăt al lumii.
Numai pe ei înşişi nu se văd oamenii, văd însă toată lumea. Astăzi lumea se distruge din pricina ei, nu
o distruge Dumnezeu.
Părinte, televizorul face un mare rău.

7
Sfântul Nicodim Aghioritul, op cit. p. 121.
8
ibidem, p. 121.
9
Ibidem. p. 122.
10
Ibidem. p. 125.

3
 Face rău, spui tu. A venit cineva la mine şi mi-a spus: "Părinte, televizorul este bun!" "Şi ouăle
sunt bune, îi spun, dar dacă le amesteci cu găinaţ de găină, nu mai sunt de folos". Aşa se face şi cu
televizorul şi cu radioul.
Lumea s-a vătămat mult din pricina televizorului; în mod special se distrug copiii. A venit la
coliba mea un copil de 7 ani cu tatăl său. Vedeam că prin gura copilului vorbea diavolul televizorului,
aşa cum vorbeşte diavolul prin gura celor demonizaţi. Era ca un copil ce se născuse cu dinţi. Astăzi
arareori vezi copii normali; sunt monştri. Priveşte-i că nu au dorire spre cele de sus, ci ceea ce au auzit
sau ceea ce au văzut, aceea repetă. Aşa vor unii ca să tâmpească lumea cu televizorul. Adică cele ce
aud oamenii, să le creadă şi să le facă.
Părinte, ne întreabă mamele cum să oprească pe copiii lor de la televizor.
Să facă pe copii să înţeleagă că se tâmpesc cu televizorul; nu pot gândi. Să lăsăm faptul că le
strică ochii. Televizorul este opera omului, dar există şi un alt televizor, duhovnicesc. Adică atunci
când prin omorârea omului vechi se curăţă şi ochii sufletului, atunci vede omul mai departe fără
aparate. Au spus copiilor lor despre televizor? Să înţeleagă că există şi un televizor duhovnicesc,
pentru că prin aceste cutii se prostesc. Cei dintâi născuţi aveau harisma străvederii. Aceasta s-a pierdut
după cădere. Când copiii vor păstra harul Sfântului Botez, vor avea şi harul străvederii, televizorul
duhovnicesc. E nevoie de luare aminte, de lucrare duhovnicească. Astăzi mamele se pierd în lucruri de
nimic şi după aceea: "Ce să fac, Părinte? Îmi pierd copilul!"11
Mai mult de atât prin nepăzirea ochilor ne este afectată imaginaţia, care nu este altceva decât :
hotar între minte şi simţire…12, de aceea Sf. Mazim zice că : « lupta cu amintirile e cu atât mai
anevoioasă, ca lupta cu lucrurile înseşi, cu cât este mai uşoară păcătuirea cu cugetul, ca cea cu
fapta »13 şi zice tot el mai departe subliniind subţirimea imaginaţiei :« lucrurile faţă de care am simţit
vreodată vreo patimă ne fac să le purtam după aceea închipuirile pătimaşe » ( FR 2, cap 63, p 70)
Imaginaţia nu închipuie numai pe cele ce sunt, ci, luând din rămăşiţele chipurilor pe care le are
închipuite întru sine, creează alte chipuri în locul altora prin adăugare sau schimbare. Şi aşa închipuie
cele ce nu există nicăieri atât cât suntem treji cât şi în somn- prin vise. Căci scris este: pe mulţi i-au
înşelat visurile şi au căzut cei ce au nădăjduit într-însele ( Sirah 34, 7)14

11
http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/cuv-cre/b30-vaz.htm#vatamare

12
Ibidem. p. 226.
13
Ibidem. p. 229.
14
Ibidem. p. 231.

4
 Sfinţii Părinţi spun că diavolul este rudă cu imaginaţia..este şi el minte, duh…fiind subţire…e
o unealtă a lui, astfel că imaginaţia este numită : pod al dracilor15, cauză a învoirii cu păcatul ( sf
grigorie teologul). Cu toate aceste imaginaţia are şi ea un rol pozitiv în unele situaţii : « e bine să-ţi
foloseşti imaginaţia pentru umilinţă , plâns, smerenia inimii, pentru a-ţi imagina moartea, judecata ce
va să fie, muncile cele veşnice, pentru a cugeta la cele create precum şi la Taina Întrupării
Domnului »….16
Văzând astfel poziţia sfinţilor Părinţi asupra importanţei păzirii vederii şi prin urmare a
postului de televizor, în cele ce urmează voi da câteva soluţii practice acestui subiect delicat, câteva
principii care înlesnesc eliberarea de televizor : cultivarea aceloraşi realităţi sau activităţi care sunt
subminate sau substituite prin vizionarea TV este cel mai bun antidot în eliberarea de tirania
televizorului; relaţiile personale, o bogată viaţă de familie, contactul cu natura, activităţile practice, în
casă şi pe lângă casă, munca în general, exerciţiile fizice, lectura şi, în mod esenţial, credinţa şi faptele
acesteia sunt doar câteva elemente ale unei vieţi normale, libere de fascinaţia micului ecran.17

BIBLIOGRAFIE
Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, această carte se tipăreşte cu
binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul alexandriei şi Teleormanului, Bacău,
Editura Bunavestire, 2000.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, vol I , carte tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere din greaca veche şi
note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Bucureşti, E. I. B. M. B. O. R. , 2003.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002,

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, carte tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, traducere din greaca veche şi
note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Bucureşti, E. I. B. M. B. O. R. , 2004.

15
Ibidem. p. 234.
16
Ibidem. p. 235.

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre creşterea copiilor în lumea de azi, Bucureşti,
17

Editura Evanghelismos, 2005, p. 392.

5
 Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre
creşterea copiilor în lumea de azi, Bucureşti, Editura Evanghelismos, 2005,

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/cuv-cre/b30-vaz.htm#vatamare

ALBA IULIA 2008