N O R M A T I V Î N C O N S T R U C Ţ I I
E.02.02
FIABILITATEA CONSTRUCȚIILOR
NCM E.02.02:2015
EDIŢIE OFICIALĂ
Cuvinte cheie:
Preambul
1 ELABORAT de către " Institutul Național de Cercetări și Proiectări „Urbanproiect” ing. V. Pundev
(conducător temă).
2 ACCEPTAT de către Comitetul tehnic pentru normare tehnică şi standardizare în construcţii Comi-
tetul Tehnic CT-C E.02 “Fiabilitatea şi siguranţa construcţiilor", (procesul-verbal nr. din.
2015).
II
NCM E.02.02:2013
Cuprins
Bibliografie .............................................................................................................................................19
III
NCM E.02.02:2013
Introducere
NCM E.02.02-2015 „Fiabilitatea elementelor de construcții și terenurilor de fundații” este elaborat pen-
tru a înlocui:
ГОСТ 27751 conținea 5 secțiuni, prezentul Normativ – 14. Au fost adăugate secțiuni privind termino-
logia, stările limită, modelele de calcul, au fost introduse cerințe privind asigurarea durabilității și con-
trolul calității la proiectarea și edificarea construcțiilor, evaluarea stării tehnice a construcțiilor; au fost
prezentate recomandări privind posibilitatea utilizării metodelor de calcul probabile.
Pentru prima dată s-a dat o clasificare aproximativă a construcțiilor pe nivele de importanță, ceea ce
are o înaltă însemnătate pentru aprecierea rolului acestui factor asupra siguranței diferitor construcții.
Pentru fiecare tip de construcții au fost introduse cerințe minime pentru controlul calității la proiectarea
și edificarea construcțiilor.
„Starea limită ultimă” este un termen nou și introducerea acestuia este dictată de o serie de prăbușiri a
clădirilor în ultimii ani, inclusiv cu pierderi de vieți omenești.
Riscul apariției situațiilor de accident pentru o anumită clădire sau construcție trebuie evaluat de către
proiectatul general și coordonat cu beneficiarul.
Calculul stării limită ultime trebuie efectuat pentru grupările speciale de încărcări, în conformitate cu
prevederile pct. 6.3.3 a prezentului Normativ.
Pentru prima dată au fost introduse stările limită cu aprecierea distrugerii progresive. Având în vedere
creșterea semnificativă a volumului reparațiilor la clădiri ca urmare a epuizării premature a durabilității
materialelor folosite, în prezentul Normativ sunt indicate cerințele relevante, inclusiv tabelul cu durata
de viață a diferitor construcții. Astfel, clădirile și construcțiile unice (teatre, muzee, construcții cu des-
chideri mari, clădiri înalte, baraje, etc.) trebuie proiectate pentru o durată de viață de cel puțin 100 de
ani, clădirile de construcție în masă de cel puțin 50 de ani și altele. Eurocod 1990 „Bazele proiectării
structurilor” și ISO 2394 „Principiile de bază ale fiabilității construcțiilor” conțin un tabel similar [10].
Deși metodele de calcul a construcțiilor pentru o durată de viață prestabilită nu sunt încă elaborate,
totuși, acest domeniu este în curs de dezvoltare în cadrul comitetelor tehnice a organizațiilor internați-
onale (ISO, FIB, etc.). Standardul ISO 2394 conține un punct corespunzător - pct.4.5.
Fiabilitatea în prezentul Normativ este determinată conform ISO 2394 ca capacitatea construcției de a
îndeplini cerințele prevăzute pe durata de viață calculată.
Pentru evaluarea performanței structurilor au fost adoptate metodele stărilor limită. Metodele probabi-
listice de calcul pot fi aplicate numai în cazul când există o serie suficientă de date statistice omogene.
La etapa prezentă aceste metode pot fi utilizate doar pentru evaluarea valorii încărcărilor, parametrilor
și fiabilității generale în formă de valori prevăzute la nivel de experți (de exemplu, probabilitatea seis-
melor de intensitate diferită, asigurarea valorilor normative a caracteristicilor de rezistență).
IV
NCM E.02.02:2015
N O R M A T I V Î N C O N S T R U C Ţ I I
Fiabilitatea elementelor de construcții și terenurilor de fundații.
Principii de bază.
1 Domeniu de aplicare
Prezentul normativ în construcții (în continuare Normativ) stabilește principiile generale privind asigu-
rarea fiabilității construcțiilor și terenurilor de fundații și acestea trebuie utilizate la proiectarea, calculul,
construcția, fabricarea și exploatarea construcțiilor, precum și la elaborarea documentelor normative și
standardelor.
2 Referinţe normative
În prezentul document normativ nu sunt referințe la documente normative.
3 Termeni și definiții
În prezentul document normativ sunt utilizați următorii termeni și definițiile acestora:
3.1.1 Mediu agresiv – mediul de exploatare a construcției, care cauzează reducerea secțiunilor și
degradarea proprietăților materialelor în timp.
3.1.4 Clădire – rezultat al procesului de construcție, care reprezintă un sistem tridimensional format
din partea supraterană și (sau) partea subterană, care include încăperi, rețele și sisteme tehnic-
inginerești, care este destinat pentru traiul și (sau) activitățile oamenilor, procese de producție, depozi-
tarea produselor sau adăpostirea animalelor.
3.1.5 Fiabilitatea construcției – capacitatea construcției în general, părți a acesteia sau unui element
structural separat de a îndeplini funcțiile necesare pe durata de viață calculată.
3.1.6 Document normativ – document, disponibil unei game mari de consumatori, care stabilește regu-
lile, principiile și caracteristicele generale referitoare la anumite activități în domeniul construcțiilor și
rezultatele acestora.
1
NCM E.02.02:2015
3.1.8 Refuz în funcționare – starea construcției în care nu se îndeplinește una sau mai multe condiții
ale stărilor limită.
3.1.9 Încăpere – spațiu în interiorul clădirii, care are o funcționalitate specifică și este limitată de ele-
mentele construcției.
3.1.10 Durata de viață calculată – perioada de exploatare a construcției conform destinației până la
reparația capitală și (sau) reconstrucție cu deservire tehnică corespunzătoare, stabilită de Normele în
construcții sau în caietul de sarcini. Durata de viață calculată se măsoară de la începutul exploatării
construcției sau de la reluarea exploatării după reparația capitală sau reconstrucție.
3.1.11 Construcție inginerească – rezultatul procesului de construcție, care reprezintă un sistem volu-
metric, plan sau linear, având partea supraterană și (sau) subterană, format din elemente portante și
în anumite cazuri din elemente de protecție, și destinat pentru desfășurarea diverselor procese de
producție, păstrarea produselor, aflarea temporară a oamenilor, circulația persoanelor și mărfurilor.
3.1.12 Condiții tehnice speciale CTS – document normativ, care conține cerințe suplimentare pentru
construcții capitale referitor la fiabilitate și siguranță, în cazul în care la elaborarea documentației de
proiect nu au fost stabilite astfel de cerințe în documentele normative în vigoare sau aceste cerințe nu
sunt suficiente. CTS reflectă specificul cerințelor față de cercetările inginerești, proiectarea, construc-
ția, exploatarea și lichidarea (demolarea) obiectului.
3.1.13 Durata de viață – perioada de funcționare normală a construcției cu întreținerea tehnică prevă-
zută și lucrările de reparație (inclusiv reparația capitală) până la starea în care exploatarea ulterioară
este inadmisibilă sau neconvenabilă.
3.1.14 Element de construcție – parte a construcției care îndeplinește funcția elementelor portante, de
protecție sau decorative.
3.1.15 Produs pentru construcție – produs destinat utilizării în calitate de element structural al con-
strucțiilor.
3.1.17 Construcție – clădire și/sau construcție inginerească de diferite destinații și elementele acesto-
ra.
3.1.18 Deservirea tehnică și reparația curentă – set de măsuri, realizate pe durata de viață calculată a
construcției, care asigură exploatarea normală a acesteia.
3.1.19 Teren de fundație a construcției – strat de teren natural sau artificial, care interacționează cu
structura construcției, preia acțiunile transmise prin fundație și partea subterană a construcției și care
transmite de la sursele externe acțiunile tehnogene și naturale care influențează asupra construcției.
3.1.20 Exploatarea elementelor portante ale construcției – set de măsuri pentru menținerea gradului
necesar de fiabilitate a construcției pe durata de viață calculată în conformitate cu cerințele documen-
telor normative și de proiect.
3.1.21 Monitorizare tehnică – urmărire sistematică a stării construcției și terenurilor de fundație în sco-
pul controlului calității, evaluării conformității deciziilor de proiect și cerințelor normative, prognozării
capacității portante reale și prognozării în baza acestora a duratei de exploatare remanentă.
3.2.1 Acțiuni – variații de temperatură, impactul mediului înconjurător asupra construcției, acțiunea
cântului, tasarea terenului de fundație, deplasarea suporturilor, degradarea proprietăților materialelor
2
NCM E.02.02:2015
în timp și alte efecte, care cauzează schimbări în starea de tensiune-deformare a structurilor. La exe-
cutarea calculelor se admite stabilirea acțiunii ca sarcini echivalente.
3.2.3 Încărcări – forțe mecanice externe (greutatea structurii, echipamentelor, oamenilor, zăpezii, etc.),
care au un impact asupra construcțiilor.
3.2.4 Capacitate portantă – efectul maxim al acțiunii exercitat asupra construcției, fără depășirea stări-
lor limită.
3.2.5 Valorile caracteristice ale proprietăților fizice ale materialelor – valorile proprietăților fizice și me-
canice ale materialelor, stabilite în documente normative sau condiții tehnice, care sunt controlate la
fabricarea acestora, în timpul lucrărilor și exploatării construcției
3.2.6 Asigurare – probabilitatea realizării favorabile a valorii variabilei de mărime aleatorie. De exem-
plu, pentru încărcări, ”asigurarea” – este probabilitate de a nu depăși valorile predeterminate; prentu
caracteristicele materialelor, ”asigurarea” – este probabilitatea valorilor mai mici sau egale cu cele
predeterminate
3.2.7 Variabile – mărimi fizice utilizate în calculul construcțiilor (acțiuni, proprietățile materialelor sau
solului), ale căror valori se schimbă pe durata de viață calculată sau au un caracter aleatoriu.
3.2.8 Stare limită a construcției – stare la depășirea căreia exploatarea construcției este inadmisibilă,
dificilă sau neconvenabilă.
3.2.9 Prăbușire progresivă (sub formă de avalanșă) – distrugere consecventă (în lanț) a elementelor
de construcții portante, care duce la prăbușirea construcției sau părților acesteia ca urmare a deterio-
rărilor inițiale locale.
3.2.10 Schemă de calcul (model) – model idealizat a structurii construcției utilizat la efectuarea calcu-
lelor.
3.2.11 Criterii de proiectare pentru stările limită – relațiile care definesc condițiile de realizare a stărilor
limită.
3.2.12 Situații de proiectare – ansamblul celor mai nefavorabile condiții luate în considerare la calculul
clădirilor și construcțiilor inginerești, care pot apărea în timpul exploatării sau lucrărilor de construcție.
3.2.13 Coeficienți de fiabilitate – coeficienți care țin cont de posibilele abateri nefavorabile a valorilor
încărcărilor, proprietăților materialelor și schemei de calcul a construcției de la condițiile reale de ex-
ploatare, precum și de nivelul de importanță a construcțiilor. Se introduc 4 tipuri de coeficienți de fiabi-
litate: coeficientul pentru sarcini Yf, coeficientul pentru proprietățile materialului Ym, coeficientul pentru
condițiile de exploatare Yd, coeficientul de importanță a construcției Yy.
4 Cerințe generale
4.1 Pentru fiecare clădire și/sau construcție inginerească este necesar de stabilit nivelul de importanță
(clasa C-1, C-2 sau C-3) în dependență de destinație, precum și impactul social, ecologic și economic,
bazat pe distrugerea și deteriorările presupuse ale acestora.
4.2 Clasa construcțiilor se stabilește în caietul de sarcini de către proiectantul general prin coordonare
cu beneficiarul, în conformitate cu clasificarea prezentată în anexa A.
4.3 Condiția de bază pentru asigurarea fiabilității construcțiilor este îndeplinirea cerințelor (criteriilor)
pentru toate stările limită considerate sub influența celor mai nefavorabile combinații de încărcări de
calcul pe durata de viață proiectată.
3
NCM E.02.02:2015
4.4 Fiabilitatea elementelor de construcții și terenurilor de fundații trebuie asigurată la etapa de elabo-
rare a conceptului comun al structurii, la proiectarea acesteia, fabricarea elementelor structurale, lu-
crărilor de construcție și exploatare.
4.5 Pentru acțiuni speciale (a se vedea pct. 7.1.2) fiabilitatea construcțiilor trebuie asigurată prin efec-
tuarea unor măsuri speciale:
- selectarea materialelor și soluțiilor structurale, care în caz de ieșire accidentală din funcțiune sau
deteriorare locală a elementelor structurale portante, nu duc la prăbușirea progresivă a construcției;
- prevenirea sau reducerea posibilității de aplicarea a unor astfel de acțiuni asupra elementelor portan-
te ale construcției;
- efectuarea unui ansamblu de măsuri organizatorice speciale pentru a asigura limitarea și controlul
accesului persoanelor neautorizate la elementele structurale portante.
4.6 Soluțiile structurale și de proiectare adoptate trebuie să fie întemeiate prin rezultatele calculelor
pentru stările limită a construcției, a elementelor și îmbinărilor structurale ale acesteia, și, dacă este
necesar, datele cercetărilor experimentale, care duc ca rezultat la stabilirea parametrilor de bază a
construcțiilor, capacității portante ale acestora și acțiunilor la care sunt supuse.
Pentru construcțiile clasei C-3 la proiectarea cărora sunt utilizate soluții structurale care nu au fost
testate anterior sau pentru care su există metode fiabile de calcul, urmează să fie utilizate datele stu-
diilor experimentale pe modele sau structuri la scară naturală.
4.7 Pentru toate cazurile, dacă pentru elaborarea documentației de proiect pentru o anumită construc-
ție capitală nu sunt suficiente cerințe de fiabilitate stabilite de documentele normative în vigoare, ela-
borarea documentației de proiect trebuie precedată de elaborarea și aprobarea în conformitate cu
procedura stabilită a condițiilor tehnice speciale (CTS).
4.8 La proiectarea și edificarea construcțiilor trebuie luat în considerare impactul acestora asupra
schimbării condițiilor de exploatare a construcțiilor din apropiere, precum și ecologia mediului înconju-
rător.
4.9 La proiectarea construcțiilor sub acțiunea sarcinilor sau acțiunilor dinamice și ciclice, dacă este
necesar, trebuie alocate măsuri speciale de protecție (amortizoare de vibrații, perforația elementelor
de îngrădire, izolarea contra vibrațiilor etc.). Proiectarea elementelor structurale sub acțiunea sarcinilor
ciclice, trebuie efectuată cu considerarea rezultatelor calculelor de verificare a anduranței și rezisten-
ței.
- stabilită – care are o durată apropiată duratei de viață a construcției (de exemplu, exploatarea între
două reparații capitale sau schimbări în procesul tehnologic);
- de tranziție – cu o durată mică comparativ cu durata de viață a construcției (de exemplu, fabricarea,
transportarea, montarea, reparația capitală și reconstrucția construcției);
- accidentală – care corespunde condițiilor excepționale de funcționare a construcției, care pot duce la
pierderi sociale, de mediu și economice semnificative.
4.11 Pentru fiecare situație de calcul considerată fiabilitatea construcțiilor trebuie asigurată prin:
- calculul structurii în ansamblu și elementelor sale structurale separate pentru fiecare stare limită
considerată;
4
NCM E.02.02:2015
- proprietățile materialelor utilizate, mijloacele posibile de protecție a acestora de efectele negative ale
mediului, precum și posibilitatea degradării proprietăților acestora.
5.2 La proiectarea construcțiilor trebuie să se țină seama de impactul posibil asupra lor a mediului
agresiv și alte condiții negative de exploatare (înghețare și dezghețare consecutivă, prezența reactivi-
lor contra formării de gheață, emisiile provenind de la instalații industriale etc.).
5.3 Măsurile necesare pentru asigurarea durabilității elementelor de construcții și terenurilor de funda-
ții a clădirilor și construcțiilor inginerești cu considerarea condițiilor specifice de exploatare a construc-
țiilor, și durata de viață proiectată trebuie stabilite de proiectantul general prin coordonare cu benefici-
arul. Durata de viață recomandată a clădirilor și construcțiilor inginerești este prezentată în tabelul 1.
NOTĂ – Durata de viață a elementelor structurale separate poate fi adoptată diferită de durata de viață a construcției în ansam-
blu în baza unei justificări corespunzătoare.
6 Stări limită
6.1 Prevederi generale
- primul grup de stări limită – starea construcției, depășirea căreia duce la pierderea capacității portan-
te a structurilor și apariția situației accidentale de calcul;
- al doilea grup de stări limită – starea, la depășirea căreia este afectată exploatarea normală a con-
strucției, se epuizează resursa de durabilitate sau se încalcă condițiile de confort.
5
NCM E.02.02:2015
- stări limită speciale – stări, care apar ca rezultat al acțiunilor și situațiilor speciale și depășirea cărora
duce la distrugerea construcțiilor cu consecințe dezastruoase.
- condițiile în care apare necesitate de încetare a exploatării (de exemplu, deformări excesive rezultate
din degradarea proprietăților materialelor, ductilitatea, deplasare în conexiuni și deschiderile excesive
ale fisurilor).
- atingerea deformărilor limită a construcției (de exemplu, încovoieri și unghiuri de rotație limită) sau
deformărilor limită a terenurilor de fundații, stabiliți în baza cerințelor tehnologice, structurale sau este-
tic-psihologice;
- atingerea nivelurilor limită de oscilații a construcțiilor sau terenurilor de fundații care afectează funcți-
onarea normală a echipamentului sau provoacă efecte fiziologice dăunătoare;
- alte fenomene în urma cărora apare necesitatea limitării în timp a exploatării construcției din cauza
defectării echipamentelor, reducerii inacceptabile a performanței acestora sau durata de viață proiec-
tată a construcției (de exemplu, deteriorări de coroziune).
6.1.4 Lista stărilor limită și criteriilor relevanți, care trebuie luați în considerare la proiectarea construc-
ției se determină în regulile de proiectare și (sau) în caietul de sarcini pentru proiectare.
Stările limită pot fi atribuite construcției în ansamblu sau elementelor structurale separate și conexiuni-
lor acestora.
6.1.5 Pentru fiecare stare limită trebuie stabilite modele de calcul a construcției și elementelor sale
structurale cu considerarea celor mai nefavorabile devieri coeficientului de fiabilitate, valorilor limită a
sarcinilor, solicitărilor, încovoierilor, deplasărilor și tasării fundațiilor.
6.1.6 Pentru fiecare stare limită considerată trebuie stabilite modele de calcul a construcției, elemente-
lor structurale ale acesteia și terenurilor de fundație, care descriu comportamentul acestora în cele
mai nefavorabile condiții de exploatare și construcție.
Ipotezele admise la selectare modelelor de calcul trebuie luate în considerare la calculul construcțiilor
pentru stările limită.
- celor mai nefavorabile variante de distribuție a sarcinilor acțiunilor și combinații ale acestora, care pot
apărea în timpul edificării sau exploatării construcțiilor;
6
NCM E.02.02:2015
6.2.2 Valorile limită a săgeții de încovoiere și deplasării elementelor structurale și de îngrădire a con-
strucțiilor trebuie stabilite independent de materialele utilizate.
6.2.3 Pentru construcțiile pentru care normativele în construcții nu conțin prevederi referitor la deter-
minarea forțelor și solicitărilor cu considerarea deformărilor neelastice, se admite efectuarea calculelor
pe ipoteza comportamentului lor elastic; iar secțiunile elementelor structurale se admite de calculat cu
considerarea deformărilor neelastice.
6.2.4 Calculul elementelor de construcții și terenurilor de fundații cu nivel ridicat de importanță (clasa
C-3) se recomandă de efectuat în baza rezultatelor cercetărilor speciale teoretice și experimentale,
efectuate pe modele sau construcții la scară naturală.
6.2.5 La calculul terenurilor de fundație trebuie utilizate valori stabilite empiric a caracteristicelor de
rezistență și deformate a solurilor, precum și alți parametri ce caracterizează interacțiunea structurii cu
terenul de fundație.
6.2.6 Calculul prăbușirii progresive se efectuează pentru clădiri și construcții inginerești de clasa C-3,
precum și pentru construcțiile de clasa C-2 cu o prezență masivă a oamenilor (a se vedea anexa B).
6.2.7 Calculul de stabilitate contra prăbușirii progresive trebuie să asigure rezistența și stabilitatea
sistemului structural în ansamblu în caz de ieșire din funcțiune a unui element structural (stâlpi, secți-
une a peretelui, secțiune a planșeului) și posibila distrugere ulterioară a elementelor din apropiere. În
același timp trebuie asigurate măsurile structurale care contribuie la dezvoltarea în elementele portan-
te și nodurile acestora a deformărilor plastice sub influența sarcinilor limită [1÷9].
Pentru evaluarea stabilității construcției contra prăbușirii progresive este admisă considerarea doar a
celor mai periculoase scheme de distrugeri locale.
6.2.8 Verificarea stabilității clădirii și construcției inginerești contra prăbușirii progresive include calcu-
lul elementelor structurale portante în locurile de distrugeri locale conform primului grup de stări limită
cu rezistența de calcul a materialelor egală valorilor normative. În același timp valoarea deformării și
lățimea de deschidere a fisurilor (construcții din beton armat) în elementele de construcții nu se regle-
mentează.
6.2.9 Sarcinile de lungă durată, permanente și temporare, la calculul stabilității clădirii contra prăbușirii
progresive trebuie adoptate cu coeficienții combinațiilor de sarcini și coeficienții fiabilității pentru sarcini
egali cu unu.
6.2.10 Se admite a nu efectua calculul pentru prăbușirea progresivă dacă au fost întreprinse măsuri
speciale care exclud prăbușirea progresivă a construcției sau părți a acesteia.
7 Sarcini și acțiuni
7.1 Clasificarea acțiunilor
a) permanente – schimbarea valorilor de calcul a cărora pe durata de viață calculată este neesențială
comparativ cu valorile lor medii;
b) de lungă durată – care își mențin valorile de calcul pe o durată îndelungată de exploatare a con-
strucției;
7
NCM E.02.02:2015
c) de scurtă durată – a căror durată de acțiune a valorilor de calcul este semnificativ mai mică decât
durata de viață a construcției;
d) speciale – care creează situații de accident; acțiunile speciale se împart în normative (de exemplu,
seismice, ca urmare a incendiului) și acțiuni accidentale (de exemplu, la explozie, coliziune cu mijloa-
ce de transport, la avarierea echipamentelor și refuzul în lucru a elementului structural portant), care
nu sunt stabilite în documentele normative.
- statice, sub acțiunea cărora se permite a nu fi considerate accelerația și forțele de inerție a construc-
țiilor;
- dinamice, sub acțiunea cărora trebuie considerate accelerația și forțele de inerție a construcțiilor. Se
admite aducția acțiunilor dinamice la sarcinile statice echivalente prin introducerea coeficienților dina-
mici corespunzători, ținând cont de forțele de inerție care apar în construcții.
7.1.3 Pentru evaluarea reacției construcției la acțiunile dinamice trebuie utilizate modele dinamice
corespunzătoare. În acest caz parametrii stării de deformate sub tensiune (sarcinile, tensiunile, depla-
sările etc.) se stabilesc ca rezultat al calculului dinamic.
7.2.1 Caracteristicele de bază a sarcinilor sunt valorile sale caracteristice normative sau de calcul,
care sunt stabilite în documentele normative corespunzătoare sau în caietul de sarcini pentru proiecta-
re.
7.2.2 Valoarea de calcul a sarcinii, în cazul în care este stabilită valoare ei normative, se determină
prin înmulțirea valorii normative cu coeficientul de fiabilitate pentru sarcini.
7.2.3 Coeficientul de fiabilitate pentru sarcini ia în considerare posibila abatere a sarcinii în direcția
(mai mare sau mai mică) nefavorabilă de la valoarea ei normativă.
Valoarea coeficienților de fiabilitate pentru sarcini pot diferite pentru diferite stări limită și diferite situații
de calcul.
7.2.4 Valorile de calcul a sarcinilor și acțiunilor, care depind de condițiile climaterice teritoriale (sarcina
de zăpadă, sarcina vântului, acțiunea temperaturii etc.) pot fi determinate direct pentru perioada de
calcul a frecvenței lor, care poate varia în dependență de starea limită considerată.
7.2.5 La calculul construcțiilor pentru al doilea grup de stări limită, valorile de calcul a sarcinilor de
scurtă durată pot fi stabilite cu considerarea timpului permis de încălcare a exploatării normale a con-
strucției.
7.3.1 Pentru fiecare situație de calcul trebuie luate în considerare toate combinațiile nefavorabile posi-
bile ale sarcinilor, care trebuie stabilite în baza rezultatelor analizei tuturor variantelor reale de acțiune
simultană a sarcinilor diferite și luând în considerare posibilitatea realizării diverselor scheme de apli-
care a sarcinilor de scurtă durată sau absența unora dintre ele.
7.3.2 Probabilitatea mai multor sarcini de atinge simultan valorile de calcul, corespunzătoare probabili-
tății unei sarcini de a atinge valoarea sa de calcul, se ia în considerarea prin coeficienții combinațiilor
de sarcini, valoarea cărora nu trebuie să depășească 1,0.
8
NCM E.02.02:2015
a) combinații de bază de sarcini, constând din sarcinile permanente, de lungă durată și (sau) de scurtă
durată;
7.3.4 În combinațiile speciale se permite a nu lua considerare sarcinile de scurtă durată, dacă în nor-
mativele pentru proiectare nu sunt prevăzute alte cerințe.
7.3.5 Combinațiile de calcul ale sarcinilor și valorile numerice ale coeficienților de combinații se stabi-
lesc în documentele normative pentru sarcini.
8.2 Pentru materialele care au trecut controlul de intrare sau sortarea, asigurarea valorilor normative a
caracteristicelor de rezistență trebuie să fie nu mia mică de 0,95.
8.3 Caracteristicele normative ale materialelor și solurilor, precum și variabilitatea acestora trebuie
determinate în baza rezultatelor cercetărilor mostrelor corespunzătoare sau prin metode de testare
nedistructivă. Testările trebuie efectuate pentru mostre, care reprezintă totalitatea (setul) considerată
a materialelor ținând cont de condițiile de fabricare, acceptare și livrare.
8.4 La alocarea caracteristicelor de calcul a materialelor trebuie considerate posibilele diferențe între
proprietățile materialelor în mostre și în construcții reale (efecte de mărime, modificări ale proprietăților
în timp, diferențele condițiilor de temperatură etc.).
8.5 La calculul construcțiilor, care funcționează în condiții de temperaturi ridicate sau scăzute, umidita-
te ridicată, medii agresive, expuneri repetate, etc. trebuie considerate posibilele modificări ale proprie-
tăților în timp, în primul rând, degradarea proprietăților fizice a materialului (rezistența, elasticitatea,
vâscozitatea etc.).
8.6 Valorile normative ale proprietăților adiționale ale materialelor și solurilor pot fi obținute prin calcul
în baza prevederilor adoptate în normativele pentru proiectarea construcțiilor.
8.7 În calitate de parametri de bază a caracteristicelor mecanice a solurilor trebuie stabilite valorile
normative și de calcul a caracteristicelor de rezistență, deformare și altor caracteristice fizic-mecanice,
determinate în baza datelor cercetărilor geotehnice a terenului de construcție cu considerarea experi-
enței de proiectare și construcție.
Valorile normative ale caracteristicelor solului sau parametrilor care determină interacțiunea fundațiilor
cu solul, trebuie adoptate egale cu așteptările matematice obținute prin prelucrarea rezultatelor cerce-
tărilor, dacă nu sunt prevăzute alte condiții de determinare a valorii acestora.
8.8 Abaterile posibile nefavorabile ale caracteristicelor de rezistență și altor caracteristici ale materiale-
lor și solurilor de la valorile normative trebuie considerat cu coeficienții de fiabilitate pentru material.
Valorile acestor coeficienți pot varia pentru diferite stări limită.
8.9 Valoarea de calcul a caracteristicelor materialelor și solurilor se determină prin raportul dintre valo-
rile normative ale acestor caracteristici și coeficientul de fiabilitate pentru material sau sol. Valorile de
calcul ale caracteristicelor materialelor și solurilor pot fi determinate direct în baza datelor experimen-
tale.
9
NCM E.02.02:2015
9 Parametri geometrici
9.1 La calculul structurii construcțiilor trebuie considerate posibilele inexactități de dimensiuni geome-
trice. Valorile numerice ale acestor inexactități trebuie adoptate cu considerarea condițiilor de fabricare
și montare a elementelor de construcții.
9.2 Parametrii geometrici a elementelor de construcții, variabilitatea cărora este nesemnificativă, pot fi
adoptați conform valorilor de proiect.
9.3 În cazurile când abaterile parametrilor geometrici de la valorile de proiect au un impact semnifica-
tiv asupra funcționării structurilor (de exemplu, excentricități semnificative, abateri de la verticală sau
forma predeterminată, modificarea dimensiunilor secțiunilor ca urmare a efectelor mediului agresiv),
acestea trebuie considerate în modelele de calcul a construcțiilor.
9.4 Dimensiunile geometrice ale elementelor de construcții la etapa de montare și exploatare nu trebu-
ie să difere de valoare de proiect mai mult de valoarea toleranțelor, stabilite în documentele normative
în vigoare.
9.5 La etape de montare controlul conformității abaterilor reale a parametrilor geometrici de la toleran-
țele de proiect trebuie executat în conformitate cu cerințele documentelor normative în vigoare.
11.2 Clasa și nivelul de importanță a clădirilor și construcțiilor inginerești, precum și valorile numerice
ale coeficientului de fiabilitate pentru importanță se stabilesc de proiectantul general prin coordonare
cu beneficiarul în caietul de sarcini pentru proiectare, dar nu mia mici decât cele indicate în tabelul 2.
10
NCM E.02.02:2015
Pentru diferite elemente structurale ale clădirilor și construcțiilor inginerești se admite stabilirea diferi-
tor coeficienți de fiabilitate pentru importanță.
11.3 Coeficientul de fiabilitate pentru importanță trebuie multiplicat cu efectele acțiunilor (efectele sar-
cinilor), determinate în calculul combinațiilor de sarcini de bază pentru primul grup de stări limită (a se
vedea pct. 6.1.1)
La calculul pentru al doilea grup de stări limită (a se vedea pct. 6.1.1) a construcțiilor, se admite adop-
tarea coeficientului de fiabilitate pentru importanță egal cu unu.
11.5 Pentru clădirile și construcțiile inginerești de clasa C-3, cu nivel înalt de importanță, trebuie pre-
văzută asistența științific-tehnică la proiectarea, fabricarea și montarea elementelor de construcții, și
monitorizarea lor tehnică în timpul edificării și exploatării.
- modele de calcul care descriu starea de deformate sun tensiune a elementelor de construcții și tere-
nurilor de fundații;
12.3 Modelele de calcul a sarcinilor trebuie să includă inventivitatea (valoarea), locul aplicării, direcția
și durata acțiunii. Pentru acțiunile dinamice, pe lângă aceasta, trebuie stabilită legea modificării sarci-
nilor în timp sau inventivitățile caracteristice și, dacă este necesar, unghiurilor de fază și caracteristice-
le spectrale (spectrul energetic, funcțiile de auto- și comună corelare).
În unele cazuri este necesar de considerat dependența acțiunilor de reacția construcției (de exemplu,
efectele aeroelastice ale interacțiunii fluxului de vânt cu structurile flexibile).
11
NCM E.02.02:2015
În cazul în care nu este posibilă descrierea cu precizie a parametrilor sarcinilor, este recomandabilă
efectuarea mai multor calcule cu ipoteze diferite.
12.4 Modelele de calcul a stării de deformate sub presiune trebuie să includă relațiile determinatoare,
care descriu:
- reacția clădirilor și structurilor inginerești și elementelor structurale ale acestora la sarcini dinamice și
statice;
- modelele de calcul a rezistenței instantanee și modelele care iau în considerare acumularea deterio-
rărilor în timp;
12.6 În unele cazuri, stabilite în caietul de sarcini pentru proiectare, calculul trebuie efectuat cu utiliza-
rea datelor cercetărilor experimentale a construcțiilor real existente sau modelelor de construcții. Pre-
gătirea și desfășurarea unor astfel de cercetări și evaluarea rezultatelor obținute trebuie efectuată în
așa mod, încât condițiile experimentului să fie similare cu condițiile de funcționare a construcției pro-
iectate (în timpul lucrărilor de construcție și exploatării). Condițiile care nu pot fi modelate în procesul
efectuării experimentului (de exemplu, caracteristicile de termen lung), trebuie considerate prin proiec-
tare în baza analizei rezultatelor obținute și, dacă este necesar, prin utilizarea coeficienților de fiabilita-
te.
13 Controlul calității
13.2 Sunt supuse controlului materialele, produsele și elementele de construcții la toate etapele fabri-
cării și utilizării acestora, inclusiv:
- la proiectare;
13.3 Lista operațiunilor de control care urmează a fi efectuate se stabilește în normativele de proiecta-
re, regulile de efectuare a lucrărilor și standardele pentru furnizarea produselor. Listele și volumele
12
NCM E.02.02:2015
13.4 Cerințele minime pentru controlul calității de proiectare sunt prezentate în tabelul 3. În același
timp trebuie prevăzut controlul că:
- sunt utilizate modele de calcul relevante, iar însăși calculele au fost efectuate cu precizia necesară;
în acest scop, este recomandată efectuare calculelor paralele cu utilizarea unui software special dez-
voltat și certificat, analiza comparativă a schemelor de calcul și rezultatele obținute;
- soluțiile tehnice privind cerințele care su sunt reglementate de documentele normativă, au fost adop-
tate cu justificarea adecvată.
13.5 Evaluarea performanței produselor și elementelor construcții trebuie efectuată în cadrul sistemu-
lui prevăzut de legislația și documentele normative în vigoare.
13.7 Controlul asigurării exploatării normale a construcțiilor se efectuează în baza cerințelor legislației
și documentelor normative în vigoare.
13
NCM E.02.02:2015
e) la verificarea aptitudinii de exploatare a construcțiilor, care au fost expuse la foc, explozie, dezastre
naturale (cutremure s.a.);
f) la reparații capitale sau reconstrucție a construcției (chiar și în cazurile care nu implică o creștere a
sarcinilor), precum și la uzura construcțiilor în urma exploatării îndelungate;
g) la prezența unor defecte și deteriorări a elementelor de construcții (de exemplu, din cauza acțiunilor
de forțe, corozive, de temperatură sau alte acțiuni, inclusiv tasarea neuniformă a fundațiilor, deforma-
rea terenurilor de fundații), care pot reduce caracteristicele de rezistență și de deformate a elemente-
lor de construcții și pot înrăutăți starea de exploatare a construcției în ansamblu;
k) la reluarea construcției întrerupte în absența conservării sau după trei ani de la încetarea construc-
ției cu conservare, cu excepția cazurilor, când lucrările de construcție s-au desfășurat fără documenta-
ția de proiect elaborată în modul stabilit.
m) la demolarea parțială a construcției în ceea ce privește evaluarea stării părții păstrate a construcți-
ei;
14.3 La evaluarea stării tehnice, analiza și calculul elementelor structurale existente trebuie efectuată
în baza prevederilor descrise în capitolele 4-13, și rezultatelor examinărilor. Documentele normative
abrogate, care funcționau în perioada proiectării structurii inițiale, precum și valorile numerice, regulile
și metodele, care nu sunt descrise în normativele în vigoare, pot utilizate doar ca materiale auxiliare.
14.5 La efectuarea calculelor de evaluare a stării tehnice a construcției, sarcinile și acțiunile climateri-
ce trebuie să corespundă situațiilor de proiectare reale.
14.6 Proprietățile materialelor trebuie examinate în conformitate cu starea reală a construcției. În cazul
când, există documente referitoare la proiectul inițial și în rezultatul examinării tehnice nu au fost de-
pistate modificări ale proprietăților materialelor, se admite folosirea valorilor de calcul adoptate în pro-
iectul inițial. Dacă este necesar, trebuie efectuat controlul (distructiv sau nedistructiv) și verificarea
capacității portante a construcției, în baza datelor obținute în urma examinării.
14.7 Verificarea construcțiilor în rezultatul examinărilor și calculelor efectuate trebuie să conțină con-
cluzii privind starea tehnică a construcției și eventualele condiții de exploatare ulterioară.
14
NCM E.02.02:2015
Aplicarea acestor metode este permisă în prezența unor metode probabilistice eficiente de considera-
re a parametrilor cheie corespunzători schemei de calcul adoptate.
15
NCM E.02.02:2015
Anexa A
(normativă)
16
NCM E.02.02:2015
Anexa A (continuare)
2.5 Clădirile muzeelor importante, arhivelor publice,
organelor administrative, depozite pentru valorile națio-
nale și culturale.
2.6 Instituții medicale mari, precum și construcții de di-
vertisment (inclusiv construcții sportive cu acoperite și cu
tribune pentru spectatori) și construcții comerciale cu
prezența masivă a oamenilor (mai mult de 250 persoa-
ne).
2.7 Construcții cu deschideri de 60÷100 m, clădiri publice
și administrative cu înălțimea mai mare de 55,00 m,
rezidențiale cu înălțimea mai mare de 75,00 m.
2.8 Stâlpi și turnuri, construcții pentru comunicații și tele-
radiodifiziune, țevi cu înălțimea mai mare de 100 m.
2.9 Tuneluri, conducte pe drumurile de categorie înaltă
sau cu o lungime mai mare de 500 m, structuri de pod cu
deschideri de 200 m și mai mult.
2.10 Construcții hidroenergetice și termoenergetice cu
capacitatea de 150 MW.
2.11 Construcții situate în zone seismice, în care apare
pericol pentru aflarea grupurilor de oameni cu mobilitate
limitată (spitale, școli, grădinițe, azile pentru invalizi și
oameni în vârstă).
2.12 Alte construcții, prăbușirea cărora poate duce la
grave consecințe economice și sociale, ca urmare a
acțiunilor periculoase de mediu și/sau de origine tehnică
17
NCM E.02.02:2015
Anexa B
(normativă)
4. Clădirile în care sunt amplasate restaurantele, cafenelele și alte spații similare pentru 100 de
locuri și mai mult.
5. Clădirile instituțiilor preșcolare de învățământ, școli, instituții de învățământ pentru 100 de locuri
și cu înălțimea de 2 etaje sau mai mult.
6. Terminale pentru pasageri (clădirile aeroporturilor, gărilor de tren, autogărilor, terminale fluviale
și maritime) de nivel republican si situate în nodurile importante de transport; metrou, con-
strucții de cult.
10 Orice clădire sau construcție inginerească cu încăperi în care se pot afla 100 de oameni li mai
mult.
18
NCM E.02.02:2015
Bibliografie
19
NCM E.02.02:2015
Начало перевода
Предисловие
NCM E. 02.02-2015 «Надёжность строительных конструкций и оснований» разработан
взамен:
ГОСТ 27751 содержал 5 разделов, данные Нормы – 14. При этом добавлены разделы
по терминологии, по предельным состояниям, расчётным моделям, введены требова-
ния по обеспечению долговечности и контролю качества проектирования и строитель-
ства сооружений, оценке технического состояния строительных объектов; даны реко-
мендации по возможности применения вероятных методов расчёта.
Риск возникновения аварийных ситуаций для того или иного здания, или сооружения
должен быть оценён генпроектировщиком и согласован с заказчиком.
20
NCM E.02.02:2015
21
NCM E.02.02:2015
1 Область применения
Настоящие строительные нормы (в дальнейшем Нормы) устанавливают общие принципы обес-
печения надежности конструкций и оснований сооружений и их следует применять при проекти-
ровании, расчете, возведении, изготовлении и эксплуатации строительных объектов, а также
при разработке нормативных документов и стандартов.
2 Нормативные ссылки
В настоящем нормативном документе нет ссылок на нормативные документы.
3 Термины и определения
3.1.5 Надежность строительного объекта: Способность строительного объекта в целом, его ча-
сти или отдельного конструктивного элемента выполнять требуемые функции в течение расчет-
ного срока эксплуатации.
3.1.8. Отказ: Состояние строительного объекта, при котором не выполняются одно или несколь-
ко условий предельных состояний.
3.1.10 Расчетный срок службы: Установленный в строительных Нормах или в задании на проек-
тирование период использования строительного объекта по назначению до капитального ремон-
та и (или) реконструкции с предусмотренным техническим обслуживанием. Расчетный срок
службы отсчитывается от начала эксплуатации объекта или возобновления его эксплуатации
после капитального ремонта, или реконструкции.
22
NCM E.02.02:2015
3.1.19 Основание здания или сооружения: Часть массива грунта в природном или искусственном
состоянии, взаимодействующая с конструкцией объекта, воспринимающая воздействия, переда-
ваемые через фундамент и подземные части объекта и передающие от внешних источников
техногенные и природные воздействия, действующие на объект.
23
NCM E.02.02:2015
3.2.3. Нагрузки: Внешние механические силы (вес конструкций, оборудования, людей, снегоот-
ложения и другие), действующие на строительные объекты.
3.2.8 Предельное состояние строительного объекта: Состояние строительного объекта, при пре-
вышении которого его эксплуатация недопустима, затруднена или нецелесообразна.
3.2.12 Расчетные ситуации: Учитываемый при расчете зданий и сооружений комплекс наиболее
неблагоприятных условий, которые могут возникнуть при его эксплуатации и возведении.
4 Общие требования
4.1 Для каждого здания и/или сооружения необходимо установить его уровень ответственности
(класс C-1, C-2 или C-3) в зависимости от его назначения, а также социальных, экологических и
экономических последствий, основанные на предполагаемых их повреждениях и разрушениях.
24
NCM E.02.02:2015
4.5 При особых воздействиях (см. п. 7.1.2) надёжность строительных конструкций кроме того
следует обеспечить за счёт проведения одного или нескольких специальных мероприятий,
включающих в себя:
- выбор материалов и конструктивных решений, которые при аварийном выходе из строя или
локальном повреждении отдельных несущих элементов конструкций не приводят к прогресси-
рующему обрушению объекта;
4.6 Принятые проектные и конструктивные решения должны быть обоснованы результатом рас-
чёта по предельным состояниям объекта в целом, их конструктивных элементов и соединений, а
также, при необходимости, данными экспериментальных исследований, в результате которых
устанавливаются основные параметры строительных объектов, их несущая способность и вос-
принимаемые ими воздействия.
Для объектов класса С-3, при проектировании которых использованы не апробированные ранее
конструктивные решения или для которых не существует надёжных методов расчёта, необходи-
мо использовать данные экспериментальных исследований на моделях или натурных конструк-
циях.
4.7 Во всех случаях, если для разработки проектной документации на конкретный объект капи-
тального строительства недостаточно требований по надёжности, установленных действующи-
ми нормативными документами, разработке документации должны предшествовать разработка
и утверждение в установленном порядке специальных технических условий (СТУ).
4.10 При расчете конструкций должны быть рассмотрены следующие расчетные ситуации:
4.11 Для каждой учитываемой расчетной ситуации надежность строительных конструкций долж-
на быть обеспечена за счет:
25
NCM E.02.02:2015
Примечание – При соответствующем обосновании сроки службы отдельных несущих и ограждающих конструкций могут
быть приняты отличными от сроков службы сооружения в целом.
6 Предельные состояния
6.1 Общие положения
26
NCM E.02.02:2015
- вторая группа предельных состояний – состояния, при превышении которых нарушается нор-
мальная эксплуатация строительных конструкций, исчерпывается ресурс их долговечности или
нарушаются условия комфортности;
Предельные состояния могут быть отнесены как к конструкции в целом, так и к отдельным эле-
ментам и их соединениям.
6.1.5 Для каждого предельного состояния должны быть установлены расчетные модели строи-
тельного объекта и его конструктивных элементов с учётом наиболее неблагоприятных отклоне-
ний, коэффициента надежности, предельных значения усилий, напряжений, прогибов, переме-
щений и осадки фундаментов.
6.1.6 Для каждого учитываемого предельного состояния должны быть установлены расчетные
модели объекта, его конструктивных элементов и оснований, описывающие их поведение при
наиболее неблагоприятных условиях их возведения и эксплуатации.
Допущения, принятые при выборе расчетных моделей, должны быть учтены при расчёте строи-
тельных объектов по предельным состояниям.
27
NCM E.02.02:2015
6.2.3 Расчет конструкций, для которых нормы проектирования не содержат указаний по опреде-
лению усилий и напряжений с учетом неупругих деформаций, допускается проводить в предпо-
ложении их упругой работы; при этом сечения конструктивных элементов допускается рассчиты-
вать с учетом неупругих деформаций.
6.2.5 При расчете оснований необходимо использовать устанавливаемые опытным путем зна-
чения прочностных и деформационных характеристик грунтов, а также другие параметры, ха-
рактеризующие взаимодействие конструкций с основанием.
6.2.6 Расчет на прогрессирующее обрушение проводится для зданий и сооружений класса С-3, а
также зданий и сооружений класса С-2 с массовым нахождением людей (см. приложение В).
6.2.9 Постоянные и временные длительные нагрузки при расчёте устойчивости здания против
прогрессирующего обрушения следует принимать с коэффициентами сочетаний нагрузок и ко-
эффициентами надёжности по нагрузкам равными единице.
28
NCM E.02.02:2015
7 Нагрузки и воздействия
7.1 Классификация воздействий
- статические, при действии которых допускается не учитывать ускорения и силы инерции строи-
тельных объектов;
- динамические, при действии которых следует учитывать ускорения и силы инерции строитель-
ных объектов. Динамические воздействия допускается приводить к эквивалентным статическим
нагрузкам за счёт введения соответствующих коэффициентов динамичности, учитывающих воз-
никающие в объектах силы инерции.
7.1.3 Для оценки реакции строительного объекта при динамических воздействиях необходимо
использовать соответствующие динамические модели. В этом случае параметры напряженно-
деформированного состояния (усилия, напряжения, перемещения и др.) определяют в резуль-
тате динамического расчета.
7.2.2 Расчетное значение нагрузки в тех случаях, когда установлено ее нормативное значение,
определяют умножением нормативного значения на коэффициент надежности по нагрузке.
Значения коэффициентов надежности по нагрузке могут быть различными для различных пре-
дельных состояний и различных расчетных ситуаций.
29
NCM E.02.02:2015
7.2.5 При расчете строительных объектов по второй группе предельных состояний расчетные
значения кратковременных нагрузок могут устанавливаться с учетом допустимого времени
нарушения условий нормальной эксплуатации строительного объекта.
7.3.1 Для каждой расчетной ситуации необходимо учитывать все возможные неблагоприятные
расчетные сочетания нагрузок, которые следует устанавливать на основе результатов анализа
всех реальных вариантов одновременного действия различных нагрузок и с учетом возможности
реализации различных схем приложения кратковременных нагрузок или отсутствия некоторых
из них.
8.2 Для материалов, прошедших приемочный контроль или сортировку, обеспеченность норма-
тивных значений их прочностных характеристик должна быть не ниже 0,95.
8.4 При назначении расчетных характеристик материалов следует учитывать возможные отли-
чия свойств материала в образцах и реальных конструкциях (размерные эффекты, изменение
свойств во времени, различия температурных условий и т.п.).
8.5 При расчете конструкций, работающих при высоких или низких температурах, повышенной
влажности, в агрессивных средах, при повторных воздействиях и т.п. условиях, следует учиты-
вать возможные изменения их свойств во времени, в первую очередь, деградацию физических
свойств материала (прочности, упругости, вязкости и др.).
30
NCM E.02.02:2015
8.7 В качестве основных параметров механических свойств грунтов следует устанавливать нор-
мативные и расчетные значения прочностных, деформационных и других физико-механических
характеристик, определяемых на основе данных инженерно-геологических изысканий участка
строительства объекта с учетом опыта проектирования и строительства.
9 Геометрические параметры
9.1 При расчетах конструкций сооружений следует учитывать возможные неточности их геомет-
рических размеров. Численные значения таких неточностей следует назначать с учетом условий
изготовления и монтажа конструкций.
31
NCM E.02.02:2015
11.1 В зависимости от класса зданий и сооружений (см. раздел 4.1) при их проектировании
необходимо использовать коэффициенты надежности по ответственности, минимальные значе-
ния которых приведены в таблице 2.
11.2 Класс и уровень ответственности зданий и сооружений, а также численные значения коэф-
фициента надежности по ответственности устанавливаются генпроектировщиком по согласова-
нию с заказчиком в задании на проектирование, но не ниже тех, которые указаны в таблице 2.
Для разных конструктивных элементов зданий и сооружений допускается устанавливать различ-
ные уровни ответственности и, соответственно, назначать различные значения коэффициента
надежности по ответственности.
При расчете по второй группе предельных состояний (см. п. 6.1.1). строительных объектов ко-
эффициент надежности по ответственности допускается принимать равным единице.
Правила учета уровня ответственности строительных объектов при расчете на особые сочета-
ния нагрузок устанавливают в нормах проектирования конструкций, в задании на проектирова-
ние объекта.
11.5 Для зданий и сооружений класса С-3, имеющих повышенный уровень ответственности,
должно предусматриваться научно-техническое сопровождение при проектировании, изготовле-
нии и монтаже конструкций, а также их технический мониторинг при возведении и эксплуатации.
32
NCM E.02.02:2015
12.3 Расчетные модели нагрузок должны включать в себя их интенсивность (величину), место
приложения, направление и продолжительность действия. Для динамических воздействий, кро-
ме того, должны быть заданы закон изменения нагрузки во времени или характерные частоты и,
при необходимости, фазовые углы и спектральные характеристики (энергетический спектр, авто
– и взаимные корреляционные функции).
В случае если невозможно точно описать параметры нагрузок, целесообразно проведение не-
скольких расчетов с различными допущениями.
33
NCM E.02.02:2015
13 Контроль качества
13.1 Контроль проектной продукции, производимых материалов, изделий, конструкций, а также
качества работ, выполняемых при возведении объектов, должен быть направлен на обеспече-
ние надежности в соответствии с требованиями технических регламентов, строительных норм и
стандартов.
13.2 Контролю подлежат материалы, изделия и конструкции на всех этапах их создания и при-
менения, в том числе:
- при проектировании;
34
NCM E.02.02:2015
m) при частичном сносе объекта в части оценки состояния конструкции его сохраняемой части;
35
NCM E.02.02:2015
14.2 Проверку и оценку технического состояния строительного объекта проводят по плану тех-
нического обслуживания, по запросу владельцев или органов власти.
14.3 При оценке технического состояния анализ и расчет существующих конструкций необходи-
мо выполнять на основе положений, изложенных в разделах 4 – 13, и результатов обследова-
ния. Отменённые нормативные документы, действовавшие в период проектирования первона-
чальной конструкции, а также численные данные, правила и методики, не рассматриваемые в
действующих нормативных документах, могут быть использованы только как вспомогательные
материалы.
14.4 При проведении анализа и расчета конструкций на стадии оценки их технического состоя-
ния размеры элементов конструкции и их соединений допускается принимать в соответствии с
первоначальной проектной документацией, в том случае, если при обследовании не выявлено
каких-либо существенных отклонений. В противном случае необходимо использовать результа-
ты непосредственных измерений и натурных обследований.
14.5 При проведении расчетов по оценке технического состояния строительного объекта нагруз-
ки и климатические воздействия должны соответствовать фактическим расчетным ситуациям.
36
NCM E.02.02:2015
Приложение A
(нормативное)
37
NCM E.02.02:2015
Приложение А (продолжение)
2.4 Объекты, функционирование которых необходимо
при землетрясении и ликвидации его последствий
(здания правительственной связи, службы МЧС и
полиции, системы энерго- и водоснабжения, сооруже-
ния пожаротушения, газоснабжения; сооружения,
содержащие большое количество токсичных или
взрывчатых веществ, которые могут быть опасны ми
для населения; медицинские -учреждения, имеющие
оборудование для использования в аварийных ситуа-
циях).
2.5 Здания основных музеев, государственных архи-
вов, административных органов управления, храни-
лищ национальных и культурных ценностей.
2.6 Крупные учреждения здравоохранения, а также
зрелищные объекты (включая крытые спортивные
сооружения с трибунами для зрителей) и торговые
объекты с массовым
нахождением людей (более 250 человек).
2.7 Сооружения пролётом 60÷100 м, общественные и
административные здания высотой более 55,00 м,
жилые здания высотой более 75,00 м.
2.8 Мачты и башни, сооружения связи и телерадио-
вещания, трубы высотой более 100 м.
2.9 Тоннели, трубопроводы на дорогах высшей кате-
гории или имеющие протяжённость более 500 м, мо-
стовые сооружения с пролётами 200 м и более.
2.10 Объекты гидро- и теплоэнергетики мощностью
более 150 мВт.
2.11 Объекты, расположенные в сейсмических райо-
нах, в которых возникает опасность для нахождения в
них маломобильных групп населения (больницы, шко-
лы, дошкольные учреждения, дома инвалидов и пре-
старелых).
2.12 Другие объекты, разрушения которых может при-
вести к тяжёлым экономическим и социальным по-
следствиям в результате опасных воздействий при-
родного и/или технического происхождения.
38
NCM E.02.02:2015
Приложение B
(нормативное)
4. Здания, в которых расположены рестораны, кафе и другие подобные помещения на 100 по-
садочных мест и более.
10. Любые здания и сооружения с помещениями, в которых могут находиться 100 человек и
более.
39
NCM E.02.02:2015
Библиография
40
NCM E.02.02:2015
Содержание
Предисловие ......................................................................................................................... 20
Библиография ........................................................................................................................... 40
Конец перевода
41
NCM E.02.02:2015
Membrii Comitetului tehnic pentru normare tehnică şi standardizare în construcţii CT-C E.02 "Fiabilita-
tea şi siguranţa construcţiilor" care au acceptat proiectul documentului normativ:
42
NCM E.02.02:2015
Utilizatorii documentului normativ sînt responsabili de aplicarea corectă a acestuia. Este important ca
utilizatorii documentelor normative să se asigure că sînt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor amenda-
mentelor.
Informaţiile referitoare la documentele normative (data aplicării, modificării, anulării etc.) sînt publicate
în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", Catalogul documentelor normative în construcţii, în publi-
caţii periodice ale organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor,
pe Portalul Naţional "e-Documente normative în construcţii" (www.ednc.gov.md), precum şi în alte
publicaţii periodice specializate (numai după publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu
prezentarea referinţelor la acesta).
43
NCM E.02.02:2015
Ediție oficială
NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII
NCM E.02.02:2015
”Fiabilitatea elementelor de construcții și terenurilor
de fundații. Principii de bază.”
Responsabil de ediție ing.
44