Marian Rejewski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marian Adam Rejewski (API: /ˈmarjan reˈjefski/; n. 16 august 1905,
Bromberg, Imperiul German, astăzi Bydgoszcz, Polonia–d. 13 februarie Marian Rejewski
1980, Varșovia, Polonia) a fost un matematician și criptograf polonez
care, în 1932, a rezolvat mașina Enigma, principalul dispozitiv de cifrare
folosit de Germania. Succesul lui Rejewski și al colegilor săi au ajutat
mult criptanaliza britanică a mașinii Enigma în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, și informațiile obținute astfel, purtând numele de cod
„Ultra”, au contribuit, poate decisiv, la înfrângerea Germaniei naziste.

Pe când studia matematica laUniversitatea Poznań, Rejewski a participat

la un curs de criptografie ținut de ofițeri ai Biroului de Cifruri, la care
Rejewski s-a și angajat în 1932. Biroul nu avusese foarte mult succes în
decriptarea mesajelor Enigma și, spre sfârșitul lui 1932, Rejewski a fost
pus să lucreze la această problemă. După doar câteva săptămâni, a reușit
să deducă cablajele interne secrete ale mașinii Enigma. Împreună cu doi
colegi matematicieni, a dezvoltat o serie de tehnici pentru decriptarea în
mod regulat a mesajelor criptate de Enigma. Printre contribuțiile lui Date personale
Rejewski se numără dezvoltarea „catalogului de caracteristici”, derivat Născut 16 august 1905[1][2]
folosind „ciclometrul”, și „bomba”. Bromberg, Imperiul German[3]
Decedat 13 februarie 1980 (74 de
Cu cinci săptămâni înainte de invazia Poloniei din 1939, Rejewski și ani)[4][2]
colegii săi și-au prezentat rezultatele privind decriptarea mașinii Enigma Varșovia, Polonia[5]
reprezentanților serviciilor de informații ale Franței și Regatului Unit. La Înmormântat Cimitirul Militar Powązki[*]
scurt timp după izbucnirea războiului, criptografii polonezi au fost Cetățenie Polonia
evacuați în Franța, unde și-au continuat munca în colaborare cu armatele Ocupație matematician
criptolog[*]
britanică și franceză. După căderea Franței în iunie 1940, ei au fost inventator
obligați din nou să se refugieze, dar după câteva luni s-au întors să Activitate
lucreze în secret în Franța neocupată. După ce țara a fost complet Domeniu matematică
ocupată de Germania în noiembrie 1942, Rejewski și colegul său criptografie
matematician Henryk Zygalski au fugit, prin Spania, Portugalia și Premii Silver Medal of Merit for
National Defence[*]
Gibraltar, în Regatul Unit. Acolo, ei au lucrat într-o initate a armatei
Modifică date / text
poloneze, la decodificarea cifrurilor germane. În 1946, Rejewski s-a
întors la familia sa în Polonia și a lucrat drept contabil, păstrând secretul asupra muncii sale de criptanaliză până în 1967.

Cuprins
Educația și începutul carierei
Mașina Enigma
Rezolvarea cablajelor Enigma
Ajutorul din Franța
Rezolvarea setărilor zilnice
 Primele metode
Bomba și filele
Informarea aliaților
În Franța și Regatul Unit
PC Bruno
Cadix
Fuga din Franța
Anglia
Înapoi în Polonia
Note
Bibliografie

Educația și începutul carierei

Marian Rejewski s-a născut la 16 august 1905, în Bromberg, astăzi Bydgoszcz.
Părinții săi erau Józef, un negustor de trabucuri, și Matylda, născută Thoms. A
studiat la gimnaziul de limbă germanăKönigliches Gymnasium zu Bromberg (Școala
regală de gramatică din Bromberg) și a terminat examenul luându-și matura
(bacalaureatul) în 1923. Rejewski a studiat apoi matematica la Universitatea Poznań,
Palatul Saxon din Varșovia, sediul
absolvind-o la 1 martie 1929.
Biuro Szyfrów în 1932, unde a
La începutul lui 1929, cu puțin timp înainte de absolvire, Rejewski a participat la un început Rejewski să lucreze la
Enigma.
curs secret de criptografie pentru studenți la matematică vorbitori de limba germană,
ținut de Biroul de Cifruri.[6] Rejewski și colegii săi studenți Henryk Zygalski și
Jerzy Różycki au fost printre puținii care puteau să țină pasul și la curs și la studiile lor obișnuite.

Rejewski a absolvit cu diplomă de master în matematică la 1 martie 1929; teza sa a fost intitulată „Teoria funcțiilor dublu periodice
de speța a doua și a treia și aplicațiile lor”. După câteva săptămâni, a început primul an dintr-un curs de statistică actuarială la
Göttingen, Germania. Nu a mai terminat acest curs, deoarece, când era acasă în vara lui 1930, a acceptat o ofertă de slujbă ca asistent
universitar de matematică la Universitatea Poznań. În același timp, a început să lucreze part-time pentru Biroul de Cifruri, care
încheiase cursul de criptografie și își instalase un post în Poznań pentru decriptarea mesajelor radio germane interceptate. Rejewski
lucra aproximativ douăsprezece ore pe săptămânălângă Institutul de Matematică într-un buncăr subteran denumit „Camera
Neagră”.[7]

În vara lui 1932, postul de la Poznań al Biroului de Cifruri a fost desființat. La 1 septembrie 1932, ca angajat civil, Rejewski s-a
alăturat Biroului de Cifruri din clădirea Statului Major Palatul
( Saxon) din Varșovia, împreună cu Zygalski și Różycki.

Prima lor misiune a fost găsirea unui cod de patru litere utilizat de Kriegsmarine (marina germană). Progresul la rezolvarea acestui
sistem a fost la început lent, dar a prins viteză după ce a fost interceptat un schimb de mesaje codificate de test—un semnal de șase
grupuri, urmat de un răspuns de patru grupuri. Criptanaliștii au ghicit corect că primul semnal a fost întrebarea „Când s-a născut
Frederic cel Mare?” urmat de răspunsul, „1712”.[8]

Mașina Enigma
Articol principal: Mașina Enigma.
În octombrie 1932, pe când încă se lucra la codurile navale, Rejewski a fost pus să lucreze, singur și în secret, la decriptarea ieșirilor
noii mașini de cifrare germane standard,mașina Enigma I, care tocmai intra în utilizare. Deși Biroul de Cifruri reușise deja să rezolve
[9]
un model de Enigma anterior, fără tablou de prize, nu avusese succes cu Enigma I.
Mașina Enigma era un dispozitiv electromecanic, echipat cu o tastatură de 26 de litere și
un tablou cu 26 de lămpi, corespunzătoare literelor alfabetului. Înăuntru se afla un set de
tamburi cablați („rotoarele” și un „reflector”) care cifrau literele de la intrare. Mașina
avea și un tablou de prize prin care se schimbau perechi de litere între ele. Pentru a cifra
o literă, operatorul apăsa tasta relevantă și nota care lampă se aprinde. Fiecare apăsare
de tastă cauza avansarea unuia sau mai multor rotoare, și astfel substituția aplicată era
diferită de la o tastă apăsată la alta. Pentru ca doi operatori să comunice, ambele mașini
Enigma trebuia să fie setate în exact același mod. Numărul mare de posibilități pentru
setarea rotoarelor și a prizelor dădea un număr astronomic de configurații, din care
fiecare ar fi produs un alt cifru. Setările se schimbau zilnic, ceea ce avea consecința că
mașina trebuia „spartă” de la zero în fiecare zi pentru a putea descifra mesaje în
permanență.

Pentru a decripta mesajele Enigma, era nevoie de trei informații:

Maşina Enigma, decriptată de
1. O înțelegere a modului cum funcționează Enigma Rejewski în 1932, a fost utilizată
2. Cablarea rotoarelor pe scară largă de serviciile
3. Setările zilnice: secvența și orientarea rotoarelor (inițial în număr de trei), și militare germane pentru
legăturile de pe tabloul de prize securizarea comunicațiilor.
Rejewski avea la dispoziție doar prima informație, pe baza datelor obținute de Biroul de
Cifruri.[10]

Rezolvarea cablajelor Enigma

Mai întâi, Rejewski a tratat problema găsirii cablajelor pentru rotoare. Pentru a face
aceasta, a aplicat matematica pură în criptanaliză. Metodele anterioare exploataseră doar
șabloanele lingvistice și statistice din textele în limbaj natural—analiza frecvenței
literelor. Rejewski, însă, a aplicat tehnici din teoria grupurilor—teoreme despre
permutări—în atacul asupra Enigma. Aceste tehnici matematice, combinate cu
materialul furnizat de spionajul militar francez, i-a permis să reconstituie cablajele
interne ale rotoarelor mașinii și al reflectorului nerotativ. „Soluția”, scrie istoricul David
Kahn, "a fost uimitoarea realizare personală a lui Rejewski, cea care-l ridică în
pantheonul celor mai mari criptanaliști ai tuturor timpurilor".[11] Rejewski a utilizat o
teoremă matematică pe care un profesor de matematică a descris-o după aceea drept
[12]
„teorema care a câștigat al Doilea Război Mondial”.

Rejewski a studiat primele șase litere ale tuturor mesajelor Enigma interceptate într-o
singură zi. Pentru siguranță, fiecare mesaj trimis cu Enigma era criptat cu o poziție de Un ciclu format de prima şi a
start diferită a celor trei rotoare, poziție aleasă de operator. Aceasta era denumită setarea patra literă dintr-un set de
de mesaj, și avea o lungime de trei litere. Pentru a transmite această setare operatorului indicatori. Rejewski a exploatat
aceste cicluri pentru a deduce
receptor, operatorul transmițător își începea fiecare mesaj trimițând setarea de mesaj
cablajele rotoarelor Enigma în
într-o formă ascunsă—un indicator de șase litere. Indicatorul era format utilizând 1932, rezolvând setările zilnice de
Enigma cu rotoarele puse într-o poziție globală comună pentru acea zi, denumită setarea transmitere a mesajelor.
de bază, aceeași pentru toți operatorii. Din păcate pentru germani, modul în care era
construit indicatorul a introdus o slăbiciune fundamentală în sistem.

De exemplu, dacă operatorul alegea setarea de mesajKYG pentru un mesaj, el întâi ar fi setat rotoarele enigma la poziția de bază, care
ar putea fi în acea zi GBL, și apoi ar fi criptat setarea de mesaj de pe Enigma de două ori; adică operatorul ar scrie KYGKYG (ceea ce
ar fi avut ca ieșire ceva de genul QZKBLX). Operatorul ar repoziționa apoi rotoarele în poziția KYG, și ar cripta mesajul efectiv.
Receptorul ar efectua procesul invers, recuperând întâi setarea de mesaj, apoi mesajul însuși. Repetiția setării de mesaj a fost făcută,
se pare, cu intenția de a funcționa drept cod de detecție a erorilor de telecomunicație, dar a avut efectul neprevăzut de slăbire a
schemei criptografice. Din cauza repetiției setării de mesaj în indicator, Rejewski știa că, în textul clar al indicatorului, prima și a
patra literă erau aceeași, a doua și a cincea erau aceeași, și a treia și a șasea erau aceeași. Aceste relații puteau fi exploatate pentru a
sparge cifrul.

Rejewski a studiat aceste perechi de litere. De exemplu, dacă erau patru mesaje cu indicatorul astfel în aceeași zi: BJGTDN, LIFBAB,
ETULZR, TFREII, atunci, privind prima și a patra literă a fiecărui set, știa că anumite perechi de litere sunt legate între ele. B era
legat de T, L era legat de B, E de L și T de E: (B,T), (L,B), (E,L) și (T,E). Dacă avea suficiente mesaje diferite cu care să lucreze,
putea construi întregi secvențe de relații: litera B era legată de T, care era legată de E, care era legată de L, care era legată de B (ca în
diagramă). Acesta era un "ciclu de 4", deoarece din patru salturi se ajungea înapoi la litera de pornire. Un alt ciclu în aceași zi ar fi
putut fi A F W A, un „ciclu de 3”. Cu suficiente mesaje interceptate în aceeași zi, se puteau acoperi toate literele alfabetului cu
un număr de cicluri diferite de diverse dimensiuni. Ciclurile erau consistente pentru o zi, și apoi se schimbau într-un alt set de cicluri
în ziua următoare. O analiză similară se putea face pentru litera a doua și a cincea, și pentru litera a treia și a șasea, identificând
ciclurile în fiecare caz, precum și numărul de pași din fiecare ciclu.

Folosind datele obținute astfel, combinate cu tendința operatorilor Enigma de a alege combinații predictibile de litere ca indicatori
(cum ar fi inițialele iubitelor lor sau un șablon de taste pe care le apăsau ușor pe tastatura mașinii Enigma), Rejewski a reușit să
deducă șase permutări corespunzătoare cifrării la șase poziții consecutive ale mașinii Enigma. Aceste permutări pot fi descrise de șase
ecuații cu diverse necunoscute, reprezentând cablarea din interiorul tamburului de intrare, rotoarelor, reflectorului, și tabloului de
prize.[13]

Ajutorul din Franța

În acest punct Rejewski a întâmpinat dificultăți: numărul mare de necunoscute făcea ecuațiile greu de rezolvat. Mai târziu, în 1980, el
a comentat că încă nu se știa dacă un astfel de set de șase ecuații putea fi rezolvat fără date suplimentare. Dar a fost ajutat de
documente criptografice pe care o secțiune a organizației franceze de spionaj (Deuxième Bureau), sub conducerea viitorului general
Gustave Bertrand, le obținuse și le dăduse Biroului de Cifruri din Polonia. Documentele fuseseră procurate de un spion din biroul
german de cifruri, Hans-Thilo Schmidt, și conținea setările Enigma pentru lunile septembrie și octobrie 1932. La 9 sau 10 decembrie
1932, documentele i-au fost date lui Rejewski, care a folosit informația de acolo pentru a elimina din ecuație efectul tabloului de
prize. Cu numărul de necunoscute redus, rezolvarea ecuațiilor a devenit o problemă tratabilă.

Mai trebuia însă depășit un alt obstacol. Enigma militară fusese modificată față de Enigma comercială, din care Rejewski avea un
exemplar de studiat. În mașina comercială, tastele erau conectate la tamburul de intrare în ordinea dată de tastaturile germane
("QWERTZU…"). Totuși, în mașina Enigma militară, legăturile fuseseră cablate în schimb în ordine alfabetică: "ABCDEF…"
Această nouă secvență de cablare i-a derutat pe criptanaliștii britanici care lucrau la Enigma, și care au considerat că o cablare
"ABCDEF…" ar fi fost prea evidentă. Rejewski, ghidat probabil de o intuiție privind aptitudinile germanilor în ce privește ordinea, a
ghicit că ordinea de cablare era cea alfabetică. Și-a amintit mai târziu că, după ce a făcut presupunerea, „din creionul meu, ca prin
minune, au început să iasă numere care desemnau conexiunile din rotorulN. Astfel, conexiunile dintr-un rotor, cel din dreapta, au fost
în cele din urmă descoperite".[14]

Setările furnizate de spionajul francez acopereau două luni în care se operase și o schimbare în ordinea rotoarelor. În a doua lună, s-a
întâmplat să fie un alt rotor în poziția din dreapta și astfel s-au obținut cablajele a două rotoare prin aceeași metodă. Astfel s-a
simplificat analiza, și până la sfârșitul anului, s-au aflat cablajele pentru toate rotoarele și pentru reflector
. Un exemplu de mesaj dintr-
un manual de instrucțiuni al unei mașini Enigma furniza un șir de text clar și un text cifrat corespunzător pentru o setare dată; aceasta
[14]
l-a ajutat pe Rejewski să elimine restul de ambiguitate din cablaje.

Au existat speculații privind chestiunea dacă cablajele rotoarelor ar fi putut fi rezolvate fără documentele furnizate de spionajul
francez. Rejewski și-a amintit în 1980 că se găsise și un alt mod prin care se putea realiza aceasta, dar metoda era „imperfectă și
complicată” și se baza pe noroc. În 2005, matematicianul John Lawrence a publicat o lucrare în care argumenta că ar fi durat patru
ani până ca această metodă să aibă șanse rezonabile de succes.[15] Rejewski scria că „concluzia este că materialul furnizat nouă de
[14]
serviciile de informații trebuie privit ca fiind decisiv pentru soluționarea mașinii".
Rezolvarea setărilor zilnice
După ce Rejewski a determinat cablarea restului de rotoare, Różycki și Zygalski i s-au alăturat la începutul lui 1933 în găsirea de
metode și echipament pentru a sparge cifrurile Enigma în mod sistematic. Rejewski își amintea mai târziu:

“ Acum aveam mașina, dar nu aveam cheile și nu puteam să-i cerem lui Bertrand să
ne tot dea cheile în fiecare lună... Situația se inversase: înainte, aveam cheile, dar

”
nu aveam mașina—am rezolvat mașina; acum aveam mașina, dar nu aveam cheile.
Trebuia să găsim metode de a descoperi cheile zilnice.[16]

Primele metode
Trebuia să se inventeze mai multe metode și dispozitive pentru a
răspunde la îmbunătățirile continue aduse de germani la procedura de
operare și la mașina Enigma însăși. Prima metodă de reconstituire a
cheilor zilnice a fost „grătarul”, metodă bazată pe faptul că conexiunile
tabloului de prize schimbau între ele doar șase perechi de litere, lăsând
paisprezece litere neschimbate. A urmat metoda „ceasului” inventată de
Różycki, care făcea uneori posibil să se determine care rotor este cel din
dreapta mașinii Enigma într-o anumită zi.[17]

După 1 octombrie 1936, procedura germană s-a schimbat, crescându-se

numărul de conexiuni pe tabloul de prize. Ca rezultat, metoda grătarului
a devenit considerabil mai puțin eficientă. Totuși, prin 1934 sau 1935 se Ciclometru (jumătatea anilor 1930), proiectat de
construise o metodă, numită „catalogul de caracteristici”, și care era Rejewski pentru a cataloga structura ciclică a
independentă de numărul de conexiuni de pe tabloul de prize. Catalogul permutărilor Enigma.
era construit cu ajutorul „ciclometrului” lui Rejewski, un dispozitiv
special de creare a unui catalog de permutări. Odată ce catalogul era complet, permutarea putea fi căutată în catalog, dând setările
rotoarelor Enigma pentru ziua respectivă.[18]

Ciclometrul era compus din două seturi de rotoare Enigma, și era utilizat pentru a determina lungimea și numărul de cicluri ale
permutărilor ce puteau fi generate de mașina Enigma. Chiar și cu ciclometrul, pregătirea catalogului era o muncă îndelungată și
dificilă. Fiecare poziție a mașinii Enigma (erau 17.576 poziții posibile) trebuia să fie examinată pentru fiecare secvență posibilă de
rotoare (erau posibile 6 secvențe); astfel, catalogul era compus din 105.456 de înregistrări. Pregătirea catalogului a durat peste un an,
dar când a fost gata în preajma lui 1935, a făcut obținerea cheilor zilnice o chestiune de 12–20 minute.[19] Totuși, la 1 sau 2
noiembrie 1937, germanii au înlocuit reflectorul din mașinile Enigma, ceea ce însemna că întreg catalogul trebuia recalculat de la
zero. Cu toate acestea, până în ianuarie 1938 secțiunea germană a Biroului de Cifruri înțelegea 75% din mesajele Enigma
[20]
interceptate, și, după cum spunea Rejewski, cu doar o creștere minimală de personal, procentul putea fi ridicat la 90%.

Bomba și filele
În 1937, Rejewski, împreună cu secțiunea germană a Biroului de Cifruri, s-a transferat într-o clădire secretă de lângă Pyry în Pădurea
Kabaty, la sud de Varșovia.

La 15 septembrie 1938, de partea germană au intrat în vigoare noi reguli de cifrare a cheilor mesajelor (o nouă „procedură de
indicator”), care făcea inutile tehnicile de criptanaliză utilizate atunci de polonezi. Criptografii polonezi au răspuns rapid, cu tehnici
noi.

O astfel de tehnică a fost bomba lui Rejewski, un agregat electric din șase mașini Enigma, care permitea rezolvarea cheior zilnice în
aproximativ două ore. Au fost construite șase mașini Bomba și erau gata de utilizare în noiembrie 1938.[21] Bomba exploata faptul că
legăturile de pe tabloul de prize nu afectau toate literele; astfel, când s-a efectuat o nouă modificare în procedura de operare germană
la 1 ianuarie 1939, prin creșterea numărului de conexiuni de pe tabloul de prize,
utilitatea acestora a scăzut drastic. Mașina Bombe britanică, principala unealtă care
avea să fie folosită pentru a sparge mesajele Enigma în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial avea să fie denumită după Bomba poloneză, deși metodele
[22]
criptanalitice aplicate în cadrul celor două mașini erau foarte diferite.

În aceeași perioadă, Zygalski a inventat o metodă manuală, aceea a foilor perforate

(„foi Zygalski”), metodă independentă de numărul de conexiuni de pe tabloul de
prize.

Totuși, aplicarea atât a metodei bomba cât și a foilor lui Zygalski a fost complicată
de o altă modificare a mașinii Enigma la 15 decembrie 1938. Germanii furnizaseră
operatorilor Enigma încă două rotaore în plus față de celelalte trei, ceea ce a mărit de
zece ori complexitatea decriptării. A construi de zece ori mai multe mașini Bomba
era peste capacitatea Biroului de Cifruri—ar fi costat de cincisprezece ori mai mult
decât bugetul anual pentru echipament.

În luna următoare, lucrurile s-au înrăutățit și mai rău când numărul de cabluri de pe
tabloul de prize a crescut de la șase la zece. În loc de douăsprezece litere schimbate O foaie Zygalski.
între ele înainte de intrarea în rotoare, acum se schimbau douăzeci de litere,
[23]
reducând eficiența bombei și creșterea numărului de setări a crescut de o mie de ori.

Informarea aliaților
După ce a devenit clar că războiul era iminent și că resursele Poloniei erau insuficiente pentru a ține ritmul cu evoluția criptării
mașinii Enigma (din cauza dificultăților întâmpinate de polonezi în producerea la timp a celor 60 de „foi Zygalski”), guvernul și
statul major polonez au decis să împartă secretul cu aliații occidentali. Metodele poloneze au fost dezvăluite reprezentanților
-o întâlnire avută la Pyry la 26 iulie 1939.[24]
serviciilor de informații ai Franței și Regatului Unit într

Aceste informații oferite de polonezi privid decriptarea mașinii Enigma, cu o lună înainte de începerea celui de-al doilea Război
Mondial a venit la momentul potrivit pentru aliații occidentali. Știrea că cifrul era decriptabil i-a încurajat pe criptanaliștii Aliaților.
Britanicii au reușit să producă cel puțin două seturi complete de foi perfiorate—au trimis una la PC Bruno, lângă Paris, la jumătatea
lui decembrie 1939—și au început să decripteze mesaje Enigma la doar câteva luni de la izbucnirea războiului.

Fără ajutorul polonez, criptanaliștii britanici ar fi pierdut mult timp încercând să descifreze mesajele. Autorul Hugh Sebag-
Montefiore concluzionează că reușite substanțiale în decriptarea cifrurilor armatei germane și ale forțelor aeriene de către britanici ar
fi avut loc doar cel mai devreme după noiembrie 1941, după ce o mașină Enigma și lista ei de chei ar fi fost capturată, și la fel ar fi
stat lucrurile cu Enigma Navală, capturată în 1942.[25] Fostul criptograf de la Bletchley Park, Gordon Welchman merge mai departe,
și scrie că secțiunea care lucra la mașina Enigma a forțelor aeriene și a armatei,
Hut 6, „n-ar fi avut niciun punct de plecare dacă n-am
[26]
fi aflat de la polonezi, în ultimul moment, detaliile ... mașinii Enigma a armatei germane, și procedurile de operare”.

Informațiile obținute din rezolvarea cifrurilor germane de nivel înalt—informații cu numele de cod „Ultra”—au provenit mai ales din
decriptări de mesaje Enigma. Contribuția exactă a informațiilor Ultra la victoria aliaților este disputată, Kozaczuk și Straszak
considerând că „se consideră că Ultra a salvat lumea de la cel puțin încă doi ani de război și poate l-a împiedicat pe Hitler să-l
câștige."[27] Istoricul englez Sir Harry Hinsley, care a lucrat la Bletchley Park, consideră și el că „a scurtat războiul cu nu mai puțin
de doi ani și poate chiar patru”.[28] Disponibilitatea Ultra, se datora în mare parte eforturilor poloneze de a spar
ge codurile Enigma.

În Franța și Regatul Unit

PC Bruno
În septembrie 1939, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Rejewski și colegii săi de la Biroul de Cifruri au fost
evacuați din Polonia în România. Rejewski, împreună cu Zygalski și Różycki, au evitat taberele de refugiați și s-au dus direct la
București, unde au contactat ambasada britanică. După ce britanicii le-au spus să se întoarcă peste câteva zile, au încercat la
amabasada franceză, prezentându-se ca „prieteni cu Bolek” (numele de cod al lui Bertrand). Ofițerul francez a sunat la Paris cerând
instrucțiuni și imediat a făcut pregătiri pentru evacuarea celor trei matematicieni în Franța. Au ajuns la Paris la sfârșitul lui
septembrie.[29]

La 20 octombrie, cei trei au reluat lucrul la cifrurile germane în cadrul unei unități de informații radio franco-polono-spaniole aflată la
Château de Vignolles, la patruzeci de kilometri nord-est de Paris, unitate cu numele de cod „PC Bruno”. Cheile Enigma erau din nou
sparte în decembrie 1939–ianuarie 1940. Personalul de la PC Bruno colabora prin teletype cu colegii lor de la Bletchley Park din
Anglia. Pentru securitatea comunicațiilor, agențiile aliate franceze, poloneze și britanice foloseau chiar mașina Enigma, mesajele
criptate de la Bruno către Regatul Unit încheindu-se cu un ironic „Heil Hitler!”[30] La 24 iunie 1940, Bruno a fost desființat în urma
victoriei Germaniei înBătălia Franței, iar Rejewski și colegii săi au fost evacuați înAlgeria.

Cadix
În septembrie 1940 cei trei s-au întors în Franța sudică, neocupată, pentru a lucra în secret. Identitatea lui Rejewski era Pierre
Ranaud, profesor de liceu din Nantes. O stație de sponaj radio a fost înființată la Château des Fouzes lângă Uzès, cu numele de cod
„Cadix”. Cadix a început să funcționeze la 1 octombrie. Rejewski și colegii săi au decriptat cifruri germane folosite în telegrafie, și
versiunea elvețiană a mașinii Enigma (fără tablou de prize).

La începutul lui iulie 1941, lui Rejewski și lui Zygalski li s-a cerut să încerce să rezolve mesaje cifrate pe mașina secretă poloneză
Lacida, utilizată pentru comunicații securizate între Cadix și Statul Major Polonez de la Londra. Lacida era o mașină cu rotoare
bazată pe același principiu criptografic ca și Enigma, dar care nu fusese supusă unor analize riguroase ale securității. Cei doi
-o manieră similară.[31]
criptografi au produs consternare spărgând primul mesaj în câteva ore; alte mesaje au fost rezolvate într

La 9 ianuarie 1942, Różycki, cel mai tânăr din cei trei matematicieni, a murit în urma scufundării unei nave franceze de pasageri cu
[32]
care se întorcea spre Cadix în sudul Franței după o perioadă petrecută în Algeria.

Până în vara lui 1942 lucrul la Cadix devenise periculos, și s-au pregătit planuri pentru evacuare. Franța condusă de regimul de la
Vichy era în pericolul de a fi ocupată de trupe germane, iar transmisiunile radio de la Cadix erau în pericol de a fi detectate de
Funkabwehr, o unitate germană ce avea misiunea de a localiza transmisiunile radio ale inamicului. Într-adevăr, la 6 noiembrie, o
camionetă echipată cu o antenă circulară a sosit la poarta castelului unde operau criptografii. Dar vizitatorii nu au intrat, făcând doar
investigații pe la fermele din împrejurimi. Totuși, s-a dat ordinul de evacuare a stației Cadix, și aceasta s-a efectuat la 9 noiembrie.
[33]
Germanii au ocupat castelul la doar trei zile după aceasta.

Fuga din Franța

Polonezii au fost împărțiți în grupuri de câte doi sau trei. Rejewski și Zygalski au fost trimiși la11noiembrie la Nisa, care se afla într-
o zonă ocupată de italieni. A trebuit să fugă din nou, mutându-se și ascunzându-se constant, la Cannes, Antibes, Nisa din nou,
Marsilia, Toulouse, Narbonne, Perpignan și Ax-les-Thermes, în apropierea graniței cuSpania.

Planul era să treacă Pirineii în Spania. Însoțiți de o călăuză locală, Rejewski și Zygalski și-au început călătoria prin Pirinei la 29
ianuarie 1943. Au evitat patrulele germane și ale regimului de la Vichy, dar în apropierea miezului nopții, aproape de graniță, călăuza
a scos pistolul și le-a cerut restul de bani. Deși au fost jefuiți, au reușit să ajungă în Spania, doar pentru a fi arestați de poliția spaniolă
în câteva ore. Polonezii au fost trimiși întâi într-o închisoare din Séo de Urgel până la 24 martie, apoi au fost mutați într-o închisoare
din Lerida. Cei doi au fost eliberați în cele din urmă la 4 mai, după intervenția Crucii Roșii poloneze, și trimiși la Madrid.[34] Plecând
din Madrid la 21 iulie, ei au ajuns înPortugalia; de acolo, la bordul navei HMSScottish, în Gibraltar; și de acolo, pe un Dakota vechi,
în Regatul Unit, unde au ajuns la 3 august 1943.

Anglia
La 16 august, Rejewski și Zygalski au fost înrolați ca soldați în armata poloneză și
au lucrat la spargerea cifrurilor manuale aleSS și SD la Boxmoor. Cifrurile SS și SD
erau bazate mai ales pe sistemul Doppelkassettenverfahren (o schemă Playfair
dublă). La 10 octombrie 1943, Rejewski a fost avansat la gradul de sublocotenent,
iar la 1 ianuarie 1945, a devenitlocotenent.

Decriptarea mașinii Enigma, însă, devenise un domeniu exclusiv britanic și

american; cei doi matematicieni care, împreună cu colegul lor, puseseră bazele
decriptării de către Aliați a mașinii Enigma, erau acum excluși de la a avea ocazia să
mai aducă alte contribuții în acest domeniu. Criptanalistul britanic Alan Stripp a
sugerat că la acea vreme, la Bletchley Park, „foarte puțini mai știau ceva despre
contribuția polonezilor” din cauza secretului păstrat cu strictețe și a aplicării
principiului necesității informației. Stripp comenta că „a-i pune să lucreze la
sistemul Doppelkassetten era ca și cum ai pune cai de curse la tras căruțe”.[35]

Marian Rejewski ca sublocotenent

Înapoi în Polonia
La 21 noiembrie 1946, Rejewski,
lăsat la vatră din armata poloneză
din Regatul Unit, s-a reîntors în
(de transmisiuni) al armatei poloneze
din Regatul Unit, spre sfârşitul lui
1943 sau în 1944, la aproximativ 11
sau 12 ani după ce a spart codurile
maşinii Enigma.

Polonia pentru a-și revedea soția,

Irena Maria Rejewska (născută Lewandowska, cu care Rejewski era căsătorit din 20
iunie 1934) și cei doi copii ai lor, Andrzej (născut în 1936) și Janina (născută în
1939, care a devenit și ea matematician). O opțiune disponibilă acum lui Rejewski a
fost să redevină profesor la o universitate din in Poznań sau Szczecin, așa cum i s-a
sugerat de către fostul său profesor de laUniversitatea Poznań, Zdzisław Krygowski.
Monument în memoria lui Marian
Preluarea unui astfel de post, însă, l-ar fi despărțit din nou de familie și de socrii în
Rejewski, în oraşul său natal,
Bydgoszcz, Polonia, dezvelit în anul vârstă, cu care familia Rejewski locuia în Bydgoszcz. O lovitură dureroasă pentru
celei de-a o suta aniversări a nașterii Rejewski, a fost, și moartea, la puțin timp după întoarcere, în vara lui 1947 a fiului
sale (2005). Acest monument se său de 11 ani, Andrzej, bolnav depoliomielită. Rejewski s-a angajat la Bydgoszcz ca
aseamănă izbitor cu cel al supervizor în secțiunea de vânzări a unei uzine de fabricare a cablurilor, Kabel
contemporanului lui Rejewski,Alan
Polski.
Turing, din Grădinile Whitworth,
Manchester, Anglia. Securitatea poloneză l-a anchetat în mod repetat între 1949 și 1958 dar nu a aflat
nimic despre succesele sale cu mașina Enigma; în 1950 Securitatea a cerut
concedierea sa.[36] După aceea, a lucrat scurt timp la Compania de Geodezie de Stat ca supervizor, și apoi la sindicatul geodezilor din
Polonia. Între 1951 și 1954 s-a angajat la Cooperativa Sindicală de Prelucrarea Lemnului și Diverselor Produse Manufacturiere. După
1954 până la pensionare, în februarie 1967, a fost contabil la Cooperativele Sindicale Provinciale.

Până atunci, Rejewski păstrase secretul despre activitatea sa dinaintea și din timpul războiului. La scurt timp după pensionare, a scris
un volum de memorii despre lucrul la mașina Enigma și l-a depus la Institutul de Istorie Militară. În 1969 s-a mutat cu familia la
Varșovia.[37] Când a ieșit la iveală rolul polonezilor în povestea Enigma în 1973, Rejewski a publicat mai multe lucrări despre
activitatea sa în criptografie și a contribuit la articole, cărți și programe de televiziune. A păstrat legătura cu gazda sa din Franța,
generalul Gustave Bertrand, autorul primei cărți publicate despreEnigma (1973), pe care Rejewski, la sugestia lui Bertrand, a început
să o traducă în poloneză. Cu câțiva ani înainte de a muri, Rejewski a spart corespondența cifrată a lui Józef Piłsudski și a
conspiratorilor săi socialiști polonezi din 1904.[38] La 12 august 1978, a fost decorat cu Ordinul Polonia Restituta în grad de
Ofițer.[39] Rejewski, care suferea de inimă de multă vreme, a murit deinfarct miocardic acasă, la 13 februarie 1980, la vârsta de 74 de
ani, și a fost înmormântat cu onoruri militare laCimitirul Powązki din Varșovia.
Povestea lui Rejewski și a colegilor săi a fost celebrată atât în Polonia cât și peste
hotare. A fost decorat cu mai multe distincții poloneze și înaintea și după război, și
după ce povestea Enigma a devenit publică. În 2000, Rejewski și colegii săi
Zygalski și Różycki au fost decorați post mortem cu Ordinul Polonia Restituta în
grad de Mare Cruce. La 4 iulie 2005, fiica lui Rejewski a primit Medalia războiului
1939–1945 în numele său, din partea șefului Statului Major al Apărării din Regatul
O placă de la Bletchley Park,
Unit.[40] dezvelită în 2002. Textul de pe ea:
„Această placă comemorează
În 1979, Rejewski și colegii săi au devenit eroii filmului Sekret Enigmy („Secretul
activitatea lui Marian Rejewski, Jerzy
Enigmei”), un thriller de război produs în Polonia și care documentează, cu câteva Różycki și Henryk Zygalski,
romanțări, rezolvarea de către polonezi a mașinii Enigma. La scurt timp după aceea, matematicieni ai serviciului de
a fost produs și un serial de televiziune cu o tematică similară, Tajemnice Enigmy informații polonez, care au spart
(„Secretele Enigmei”). În 1983, un timbru poștal polonez a marcat a 50-a aniversare pentru prima oară codul Enigma.
Activitatea lor a ajutat mult
a primei decriptări a mesajelor mașinii militare germane Enigma. Monumente în
criptanaliștii de la Bletchley Park și a
memoria celor trei au fost dezvelite la Bletchley Park și la ambasada Poloniei în
contribuit la victoria Aliaților în al
Regatul Unit, și la Uzès în Franța. În orașul natal al lui Rejewski, Bydgoszcz, o Doilea Război Mondial”
stradă și o școală îi poartă numele, o placă a fost pusă pe clădirea în care a locuit, și
s-a instalat o statuie de bronz. În 2005, a fost emisă o carte poștală cu ocazia
aniversării a 100 de ani de la nașterea lui Rejewski.

Note
1. ^ http://marianrejewski.pl/wp/biografia/Missing or
empty |title= (help)
2. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive(http://w
ww-history.mcs.st-andrews.ac.uk/), accesat în 22
august 2017
3. ^ "Marian Rejewski" (https://d-nb.info/gnd/131832093), 22. ^ Welchman, 1986
Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie
2014
4. ^ "Marian Rejewski" (https://d-nb.info/gnd/131832093),
Gemeinsame Normdatei, accesat în 26 aprilie 2014
5. ^ "Marian Rejewski" (https://d-nb.info/gnd/131832093), 25. ^ Sebag-Montefiore, 2000
Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie
2014
6. ^ Cursul a început la 15 ianuarie 1929. O scrisoare
datată "Varșovia, 29 ianuarie 1929, către profesorulZ. 28. ^ The Influence of ULTRA in the Second World War (ht
Krygowski, din Poznań, ul. Głogowska 74/75," și
semnată de Șeful Marelui Stat Major Polonez,Piskor
[adică Tadeusz Piskor], Generał Dywizji,"
consemnează: "Îi mulțumescPan Profesor pentru
eforturile și asistența acordate Statului Major pentri
organizarea cursului de cifruri deschis la Poznań la 15 30. ^ Kozaczuk, 1984, p. 87
ianuarie 1929." Scrisoarea este reprodusă în Stanisław
Jakóbczyk și Janusz Stokłosa,Złamanie szyfru
Enigma (Spargerea cifrului Enigma), 2007, p. 44.
7. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 5–6
8. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 10–11
9. ^ Kozaczuk, 1984, p. 12
10. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 12, 19–20
11. ^ Kahn, 1996, p. 974
12. ^ Good and Deavours, 1981, pp. 229, 232
13. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 254–255
14. ^ a b c Kozaczuk, 1984, p. 258
15. ^ Lawrence, 2005
16. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 234–235
17. ^ Kozaczuk, 1984, p. 262
18. ^ Kozaczuk, 1984, p. 242
19. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 242, 284–87
20. ^ Kozaczuk, 1984, p. 265
21. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 242, 290
23. ^ Miller, 2001
24. ^ Ralph Erskine. The Poles Reveal their Secrets:
Alastair Denniston's Account of the July 1939 Meeting
at Pyry. Cryptologia 30 (4). pp. 294–305
26. ^ Welchman, 1982, p. 289
27. ^ Kozaczuk and Straszak 2004, p. 74
tp://www.cl.cam.ac.uk/Research/Security/Historical/hin
sley.html)
29. ^ Stephen Budiansky, Battle of Wits: The Complete
Story of Codebreaking in World War II, ISBN 0-7432-
1734-9, chapter 3
31. ^ Kozaczuk, 1984, pp. 134–35
32. ^ Kozaczuk, 1984, p. 128
33. ^ Kozaczuk, 1984, p. 139
34. ^ Kozaczuk, 1984, p. 154
35. ^ Stripp, 2004
36. ^ Polak, 2005, p. 78
37. ^ Kozaczuk, 1984, p. 226
38. ^ Kozaczuk, 1990
39. ^ Kozaczuk, 1984, p. 225
40. ^ „Untold Story of Enigma Code-Breaker(http://news.
mod.uk/news/press/news_headline_story .asp?newsIte
m_id=3339)”.
 http://news.mod.uk/news/press/news_headline_story
.asp?
newsItem_id=3339. Accesat la 9 ianuarie 2006.

Bibliografie
Principala sursă utilizată în acest articol este Kozaczuk (1984).

Gustave Bertrand, Enigma ou la plus grande énigme de la guerre 1939–1945(Enigma, sau Cea mai mare enigmă a
războiului din 1939–1945), Paris, Librairie Plon, 1973.
Gilbert Bloch, „Enigma before Ultra: Polish W ork and the French Contribution” („Enigma înainte de Ultra: Activitatea
polonezilor și contribuția franceză”), tradus în engleză de C.A. Deavours, Cryptologia, July 1987, pp. 142–155.
Zbigniew Brzezinski, "The Unknown Victors". pp. 15–18, în Jan Stanislaw Ciechanowski, ed.Marian Rejewski 1905–
1980, Living with the Enigma secret.ediția I Bydgoszcz: Consiliul local Bydgoszcz, 2005,ISBN 83-7208-117-4.
Stephen Budiansky, Battle of Wits: the Complete Story of Codebreaking in World W ar II, New York, The Free Press,
2000.
Chris Christensen, "Polish Mathematicians Finding Patterns in Enigma Messages", Mathematics Magazine, 80 (4),
October 2007.
James Gannon, Stealing Secrets, Telling Lies: How Spies andCodebreakers Helped Shape the Twentieth Century,
Washington, D.C., Brassey's, 2001,ISBN 1-57488-367-4, pp. 27–58 și passim.
I. J. Good and Cipher A. Deavours, afterword to: Marian Rejewski, "How Polish Mathematicians Deciphered the
Enigma", Annals of the History of Computing, 3 (3), July 1981. (Această lucrare a lui Rejewski apare ca Anexa D în
Kozaczuk, 1984.)
F.H. Hinsley și Alan Stripp, eds., Codebreakers: The Inside Story of Bletchley Park , Oxford University Press, 1993,
ISBN 0-19-820327-6.
Stanisław Jakóbczyk și Janusz Stokłosa, editori,Złamanie szyfru Enigma. Poznański pomnik polskich kryptologów
(Spargerea cifrului Enigma: Monumentul din Poznań pentru criptografii polonezi), Poznań, Wydawnictwo
Poznańskiego Towarzystwa Przyjaciół Nauk,2007, ISBN 978-83-7063-527-5. Această carte de 140 de pagini a fost
publicată în legătură cu dezvelirea în 2007, în fațaCastelului Poznań, a unui monument de bronz cu trei fețe, fiecare
cu numele unuia din cei trei matematicieni polonezi care au colabirat la criptanaliza mașinii Enigma.olumul V
relatează istoria spargerii cifrului înaintea și în timpul celui de-
al Doilea Război Mondialși importanța acestei realizări
în cadrul conflictului, furnizează scurte biografii ale unor matematicieni interbelici polonezi, și include fotografii ale
unor documente și un număr mare de monumente în memoria decriptării mașinii Enigma aflate diverse locuri din
Polonia.
David Kahn, The Codebreakers: The Comprehensive History of Secret Communication from Ancientimes T to the
Internet, 2nd edition, New York, Scribner, 1996, ISBN 0684831309.
David Kahn, Seizing the Enigma: the Race to Break the German U-Boat Codes, 1939-1943 , Boston, Houghton
Mifflin, 1991, ISBN 0-395-42739-8.
Władysław Kozaczuk, Enigma: How the German Machine Cipher W as Broken, and How It Was Read by the Allies in
World War Two, editată și tradusă în engleză deChristopher Kasparek, Frederick, MD, University Publications of
America, 1984, ISBN 0-89093-547-5. (Această ediție în engleză este revizuită față de cea în poloneză din 1979, W
kręgu Enigmy, și adăugită cu documentație, inclusiv multe note adiționale și trimiteri la lucrări ale lui Marian Rejewski
și interviuri date de acesta.)
Władysław Kozaczuk, "A New Challenge for an Old Enigma-Buster",Cryptologia, 14 (3), July 1990.
Jerzy Kubiatowski, "Rejewski, Marian Adam",Polski słownik biograficzny(Dicționar biografic polonez), vol. XXXI/1,
Wrocław, Wydawnictwo Polskiej Akademii Nauk P ( olish Academy of Sciences), 1988, pp. 54–56.
John Lawrence, "A Study of Rejewski's Equations",Cryptologia, 29 (3), July 2005, pp. 233–247.
John Lawrence, "The Versatility of Rejewski's Method: Solving for the Wiring of the Second Rotor",Cryptologia, 28
(2), April 2004, pp. 149–152.
John Lawrence, "Factoring for the Plugboard — W as Rejewski's Proposed Solution for Breaking the Enigma
Feasible?", Cryptologia, 29 (4), October 2005.
A.P. Mahon, "The History of Hut Eight: 1939–1945", June 1945, 117 pp., PRO HW 25/2, [1].
A. Ray Miller, "The Cryptographic Mathematics of Enigma", 2001, [2].
Wojciech Polak, "Marian Rejewski in the Sights of the Security Services," in Jan Stanisław Ciechanowski, ed.,
Marian Rejewski, 1905–1980: Living with the Enigma Secret , Bydgoszcz: Bydgoszcz City Council, 2005,ISBN 83-
7208-117-4, pp. 75–88.
Marian Rejewski, "An Application of the Theory of Permutations in Breaking the Enigma Cipher", Applicationes
Mathematicae, 16 (4), 1980, pp. 543–559(PDF).
Marian Rejewski, interviu în:Richard Woytak, Werble historii (Tobele istoriei), cu o introducere de Stanisław
Krasucki, ilustrat cu 36 de fotografii,Bydgoszcz, Polonia, Związek Powstańców Warszawskich w Bydgoszczy
(Asociația din Bydgoszcz a Insurgenților de la V arșovia), 1999, ISBN 83-902357-8-1.
 Hugh Sebag-Montefiore,Enigma: the Battle for the Code, Londra, Weidenfeld and Nicolson, 2000.
Simon Singh, The Code Book: the Evolution of Secrecy from Mary Queen of Scots to Quantum Cryptography ,
Doubleday, 1999, pp. 149–160, ISBN 0-385-49531-5.
Alan Stripp, "A British Cryptanalyst Salutes the Polish Cryptanalysts", Appendix E in:
Władysław Kozaczuk și Jerzy
Straszak, Enigma: How the Poles Broke the Nazi Code, New York, Hippocrene Books, 2004,ISBN 0-7818-0941-X,
pp. 123–25.
Gordon Welchman, The Hut Six Story: Breaking the Enigma Codes , New York, McGraw-Hill, 1982.
Gordon Welchman, "From Polish Bomba to British Bombe: the Birth of Ultra",Intelligence and National Security, 1
(1), January 1986.
Fred B. Wrixon, Codes, Ciphers, & Other Cryptic & Clandestine Communication: Making and Breaking Secret
Messages from Hieroglyphics to the Internet, 1998, Black Dog & Leventhal Publishers,ISBN 1-57912-040-7, pp. 83–
85.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marian_Rejewski&oldid=11607261

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 20 decembrie 2017, ora 11:46.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.