Sunteți pe pagina 1din 6

ION PAPUSARUL

CÂNTICEL COMIC
Cântat de b-nul Luchian, pe teatrul din lasi. (Teatrul represinta un salon).
Se aude afara strigând : la papusi , la papusi…!!! ( apoi o gâlcevâ
intre Ion Pipu^riul si un comisar de politie).
Comisarul. — Staî, maî!
Ion. — Da ce este?
Comisarul. — Nu -î voie sa umblati cu papusile si cu Iro<;Jiî.
Ion. — Dec ! . . alta basaconie acu !
Comisarul. — Haî la Poliie.
Ion. — Nu pune mâna, guleratule.
Comisarul. — Haîde 'tî zic i nu lungi vorba.
Ion. — Atuncî s'agiungî tu . .
Comisarul. — Pe dînsul, sergentî.
Ion. — Nu da, maî, nu da, ca te . .
Comisarul. — Pe dînsul.
(dupa un mic zgomot In care se-audc câzand si zdrobindu-se cusca cu papusi,
Ion intra iute, scarmanat, fara caciula si cu cosciugul în mâna).
Ion. — Dos la faca. . . Aici 'mî e scaparea . . .
Mai, guleratu draculuîl .. rau m'o zgâltîit! . . De abîea am putut scpa cosciugu cu
papusi din ghearele luî .
cât pentru caciula, o cazut în lupta . . . fie, tot era s'o dau eu de pomana de
sufletu bunicî . . . povestea
tiganului . . . Auzi asa? treceam pe lânga teatru asta mare cu teatru meu cel mic .
. . câslegî nu's ? . . când îmî iese înainte un epistat si numai decât sa ma 'inchida la
poliie, zicand ca nu maî este
voe de a juca papusile, dupa obiceiul vechi. Mare pozna si minune ! . . Oare de ce
s'o mâniet papusile
cele mari pe cele micî, de le prigonesc? . . poate ca vor sa aibe singure dreptul de
a face sa rîda
lumea . . . Ei na, maî stii?
Lumea-î plina de papusi ,
De tot soiul, mart si mici,
Cu surtuce, cu manusi,
Cu-anteriu si cu ilici;
Si -ntre ele cât traiesc,
Se alung, se prigonesc,
Se însel, se pizmuiesc
Si chiar se batjocoresc, C 's papusi ,papusi lumesi
Tot sa stai sa le privesti.
Una'î proasta si fudula,
Alta face cât o nula,
Alta are dinti de lup,
Alta -i chiar trîntor de stup;
Alta '-I mare patriot
Cu limba, hat, cât un cot,
Alta '-i vita de ciocoiu,
Alta -î coada de strigoiu, Ca-s papusi , papusi lumesti
Tot sa stai sa le privesti.
Papusi , dar, ca Vasilachi tiganu, ca jupânu Leîba din târgul Cuculuî, si ca toate
celelalte dihanii din
cosciugu ista, cu deosebire numai ca unele te fac sa razi, si ca celelalte te fac sa
si plângi câte o data.
(privind la cosciug) Sarmane papusele , frumusele, curatele ! … voî atî înveselit pe
mosii si stramosii nostri, ca pe niste oameni cu buntatea 'n suflet si cu rasu-n
fata ; dar acum lumea s-o posomorit, pare ca-i tot ninge sî ploua. . . încât chiar
veselia din câslegî este oprita . . oare de unde sa ne vie atâta spasenie ? . .Om fi
avand poate multe pacate de rascumparat . . .
Maî stii?.. Eî bine, dar pana vom ajunge sa ne sfintim ca dracu când îmbatrâneste,
ce fac eu, Ion Tatarasanu, cu betele papusi ? . . doar sa pun sa le traga clopotele
ca la cele multe obiceiuri strmosesti. Parapanghelos, de acum !
Am avut odinioara
Dulce si frumoasa tarâ.
Acum tara-i jidovita
Si amar precupetita.
Parapanghelos !
Am avut, hat, în vechime
O viteaza boierime.
Acum rîdem noî de noi
Poreclindu-ne ciocoi.
Parapanghelos !
Oamenii de mai 'nainte
Cereau fapte, nu cuvinte.
Acum credem în palavre
Si ne certam ca prin havre.
Parapanghelos !
Ei traiau în veselie
In belug, In omenie.
Ce-o ramas ? politichie
Si un dram de nebunie.
Parapanghelos!!
(Scoate papusile pe rând si le prîveste cu înduiosare).
Sarmane papusele ! . . Se va maî privesc o data pan a nu ve pierde . . . Eaca
Vasilachi tiganu, care –o furat curcanu, Dabulichi susmanda, mergi de-acum de te-
ngroapa in cosciug, ca nu ti mat este învoit a te plimba noaptea pe uliti cu lautari
si a intra prin casele oamenilor se le arati ce-î fudulia tigneasca. Ai fost si tu
când aî fost, pe când te hraneai cu balamis balmus de la cumatra si aveai 12
perine mari umplute cu frundarî, 12mici umplute cu urzici si o dugheana în vîrfu
Trisfetitelor. Dar acuma ti-ai inaltat neamu ca cioara 'n par; te-ai facut Român
de ceî noî . . . proprietar ! . . Cata, doar iti fura closca de pe ou, si îî spanzura pe
tata-tau, cetatene, c'apoî vaî de penele tale !
Pe când tu erat tigan Tot prindeaî câte-un curcan. Acum esî cetatenos
Maî baros si mai chitros.
Tanda, landa, maî blane,
Ai ajuns Român, tigane;
Cata sa te lasi de lene Ca sa nu fii smuls de pene.
Haî iute la Cosciugu (arunca papusa si scoate alta). EaCa si jupânu Leîba din târgu
Cucului cu balabusta ; e frate cu Hercu boccegiu cel din codru Hertiî. El vinde
rachiu amestecat cu vitriol si cu cîomofaiu, si daca se 'nbogateste, împrumuta
bani cu dobânda. . . eftin, eftin, numai o suta la unu. Rusii si Nemtiî l-o alungat
de rau din tarile lor si noî l'am primit de bun.
Tot noî maî cu cap! Iata-l îmbrcat în pelea dracului, caci azî e sâmbta . . . ghit
§abâ§; toate dughenile 's închise, orasu e pustiu fiindca jupânu Leîba
a iesit la plimbare cu balabusta pe la gradini publici, ca sa asculte muzici, Eî vezî !
zic eu !
— Balabusta, stiî una, ma rog?
— Vuas?
— Chind a fi tot tirgu Esî a nostru, are sa cante muzici jidovesti la gredina
publica .
— Si ce-a sa cante ma rog, Leîbusor?
— A sa cante : Balabusti mititichi, dragu meu,cum canta jupânu Herscu boccegiu.
La balta Iuda, ca vine dracu sa te umfle . . .
(Aiuncâ pe jidov în cosciug si scoate un drac) Iata-l . . , are
coarne ca cineva si ca oare-cine, dar nu 'î totdeauna negru la fata, nu, el se
schimb ades ca sa însele maî lesne, uciga-l crucea!
Când e un domnisor
Ce vinde la dreptate;
Când un privighetor
Care mereu tot bate ;
Când e un camatar
Care te caliceste;
Când un prost gazetar
Ce toate le huleste.
Când un lingusitor
Ce te ademeneste ;
Când un mostenitor
Ce moartea îti doreste ;
Când Iuda vinzator
Ce frati-si prigoneste;
Când chiar un petitor •
Ce te casatoreste.
La iad Spurcatule . , . (arunca pe dracul si scoate soareci cu o Mâta ) .
Iaca mâta si cu soarecii, în pilda celor micî care-si fac mendrile in tara, când nu 'i
struneste nimeni . Vorba ceea: lipseste mâta, soarecii îsi fac de cap; lipsesc câinii
de paza, te plimbi prin sat fara bat , ca în satu luî Cremine. (joaca soarecii în
palmâ).
Unde 'i mâta se ne vade
Se ne vada, sa nu creada.
Bîz-z-z z.
Mâta-I dusa de acasa
Soareciî se gioc pe masa ..
Bîz-z-z-z.
Unde 'i mâta se ne vade
Cum am luat casa- n prada .
Bîz-z-z-z.
Mâta-î dusa din camara
Noi sîntem stpâni în tara.
Bîz-zz-z.
La cosciug, lacomilor, ca vine mâta (scoate un lup si o oaîe). Eaca lupu si oaîa . . .
Vaî ! saraca oaîe ! buna-i vie,buna-î moarta, ca-î lânoasa, laptoasa si devreme-
acasa . Ce pacat numai c-o manânca lupu !
Heî! de n'ar fi lupi coltosî pe lume, bine-ar maî haladui turmele ! D'apoî ce sa facî
? asa-î posnasa asta de lume; unde-î oaîa, lupu nu lipsete; unde-i slab, e si tare;
unde 'î român, e si lipitoare!
Vai ! sraca oaie blânda,
Cum s'atin lupii la pânda
Bîr, oita, bîr,
Sa te 'nsele, sa te-apuce,
Sa te rupa, se te 'mbuce.
Bîr, oita, bîr.
Bucalae, vai de tine !
Tragi pe lume-ades rusine.
Bir, oita, bîr.
Chiar de scapi sa nu fiî smulsa ,
Tot esti tunsa si estî mulsa
Bîr, iota, bîr.
La stâna ca vine lupu . . . (Scoate un Turc si un Cazac).
Iaca Turcu si Cazacu, Pilaf Aga si cu Moscov Ghîaur, dusmani de moarte care
luasera deprinderea a juca Calu pe pamantu nostru, de câte orî nu s'ajungeau
cu târgu. No! Tataraseniî care, cum o dat Dumnezeu, avem si noî o tîra de
politichie si de diplomatie, î-am jucat pe degete si î- am pus în cusca papusilor
; insa când vin Rusii în tara, facem pe Cazac de taîe capu Turculuî, si din protiv,
când vin Turcii, Pilaf Aga descapatineaza pe Moscov Ghîaur ... Ce sa faci ?
Trebuie sa urlî cu lupii si sa strigi la covrigi cu Covri . . . otiî daca vrei sa încapi în
lume. Haî si vOI la cosciug ca ne-am saturat de papuseriî.
Aste -s, boierî D-voastra, papusile cele vechi care le-am apucat de la parintî; dar
au maî iesit si altele, de când cu mâncarea cea de Constitutie . . . ce-a maî fi
si aceea . . . Noî Tataraseniî le zicem Lefegiî ? . . Cica în timpurile de demult, pe
când aveam rezboaîe cu vecinii nostri, era în tara o ceata de ostasi vitejî,
nu eroî , care mâncau carne de tatar. Nu -î vorba de dansiî. Lefegiî din ziua de
astazi se hranesc din leafa, se îndoapa din bugetul tarii, de aceea îî numim
lefegii. IaCa de pilda (scoate pe rând mal multe papusi si le arata)
Un silvicultor de codru — lefegiu.
Un conductor de drumu mare — lefegiu.
Sosele sînt, nu sînt, dar conductorî puzderie.
Un profesor de Mimica , . . sau nimica — lefegiu.
Un inspector de profesorî — lefegiu.
Un inspector de inspectorî — lefegiu.
Un perceptor . . . priceput -^ lefegiu.
Un controlor de perceptori — lefegiu.
Un controlor de controlorî — lefegiu.
Alt controlor de nu stiu ce — lefegiu.
Un grdinar de pepinerie . . . Stiu c-o sa se inmulteasca de-acum pepeniî în tara.
Un custode de muzeuri, pinacotece, gliptotece, bibliotece si alte tece, care nici
n'au fost nici s'au pomenit! Si ceîlalti', si ceîlaltî, si ceîlaltî ca nisipu
marii, si maî ales ca frunza din codru.
(Se aude afara glasul comîsaruluî strigând) :
— Unde s'o ascuns papusarul?
Na ! maî iata si altu . . . Ma cauta ca sa ma inchida.
Nu ma lasati, oameni buni, ca doar n'am facut vreun rau ca m-am tinut de
obiceiurile stremosestî, jucând papusile în câslegî.
Cuca de hârtie ce noi o purtam
Strangând la papuse cu glas sunator,
Este chîar teatrul micului popor
Si cu-a noastre glume noi îl desfatam.
N'avem primadone, nu avem tenori,
Nu jucam la drame si opere mari.
Avem papusele în loc de actori
Si in loc de orchestra, doi bîeti lautari.
Lasati-ne -n pace se ne veselim
Dupâ obiceiul cel îmbatrânit,
Ca sa nu ajungem noî, Români, sa fim
Un neam trist, cu ura, si posomorit.
(Comisarul zgâltaie usa din fund si zice) :
«Aici trebuie se fie hotul.»
Na! ca m'ajunge pacatul . . . Unde sa m'ascund?
(alearg în dreapta si în stânga, speriat) Colea ! ba Colea ! (aratând locul
sufleorului; Ba colea în bisuniea asta (se baga sub scena) In coscîug si tu, Ioane;
Parapanghelos ! (Dispare. — Cortina cade).