Sunteți pe pagina 1din 3

Eul liric/ eul poetic este acea instanta (acel cineva, mai mult sau mai putin identificabil)

care
comunica - prin textul poetic - idei, ganduri, sentimente (similar naratorului dintr-o opera epica si
reprezentand un fel de ,,voce” a emitatorului, care este o abstractiune si care nu trebuie confundata
cu persoana fizica, respectiv cu poetul/ cu scriitorul/ cu autorul in carne si oase). Simplificand
lucrurile, eul liric este un alt chip al poetului (transpus intr-o anumita ipostaza: contemplativul,
meditativul, nostalgicul, observatorul, indragostitul etc.) si care comunica, prin textul poetic (ce se
caracterizeaza prin sens figurat, prin varietatea figurilor de stil si a imaginilor artistice si prin marea
capacitate de sugestie a unor idei, ganduri, sentimente), cu un potential cititor. Marcile lexico-
gramaticale (insemne/ embleme, formate din cuvinte si din structuri morfologice si sintactice) ale
prezentei eului liric intr-un text poetic pot fi urmatoarele:
- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I singular, in situatia in care
acestea sunt dominante, se poate vorbi de o confesiune lirica (destainuire/ marturisire directa a
gandurilor si a sentimentelor) sau de elemente de confesiune lirica, cand acestea apar in mod
sporadic; un asemenea text poetic este obligatoriu marcat de perspectiva subiectiva (mod
propriu de a privi lucrurile, de a gandi si de a simti), ce se reflecta in ideile poetice exprimate
sau sugerate, in conturarea atmosferei poetice, in preferinta pentru anumite figuri de stil si a
anumitor imagini artistice, chiar in specificul elementelor de versificatie (strofa, vers, ritm, rima,
masura) etc.;
- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a II-a singular, verbe la
imperativ, substantive in vocativ, interjectii exclamative, atunci se poate vorbi de un discurs liric
(de un monolog adresat, cand nu exista replica de raspuns la ideile/ intrebarile/ gandurile si
sentimentele exprimate), respectiv de o adresare directa catre un ,,personaj liric” (precum in
poezia Ce te legeni de Mihai Eminescu, in care codrul joaca rolul unui asemenea ,,personaj
liric”); perspectiva subiectiva este identificabila prin aceleasi elemente ca mai sus, cu
observatia ca, mai ales in interventia eului liric, pot aparea si elemente de confesiune, de
descriere sau de evocare (prezentare a ceea ce a fost si a cum a fost candva/ undeva); de obicei,
discursul liric presupune o organizare a continutului pe o relatie de tipul: eu-tu, eu-voi, atunci-
acum etc.;
- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I plural, atunci ipostaza eului
liric este cea de exponent/ de reprezentant al unei colectivitati, in numele careia ,,vorbeste”;
aparent, eul liric nu este decat un transmitator, cel mult un interpret, al ideilor/ al idealurilor/ al
aspiratiilor colectivitatii, ca atare perspectiva subiectiva in discursul liric (ceea ce presupune o
relatie de tipul: noi-voi, ale noastre-ale voastre) pare ca apartine doar respectivei colectivitati
(de fapt, perspectiva subiectiva implica insusi eul liric, prin selectia si organizarea ideilor in
textul poetic, prin mijloacele artistice care se sustin aceste idei, prin mesajul transmis etc.);
- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a III-a (singular sau plural),
eul liric nu se mai resimte ca implicat afectiv (adopta masca unei ,,voci” impersonale, obiective,
care emite idei si/ sau descrie un peisaj, un cadru, o situatie etc.); intr-un asemenea caz, se
vorbeste despre lirism obiectiv (spre deosebire de lirismul subiectiv, din situatiile precedente); si
aici se poate vorbi despre o perspectiva subiectiva, numai ca aceasta este implicita (ascunsa/
mascata/disimulata), dar avand trasaturi similare celor precizate mai sus, prin care poate fi
identificata.
In unele texte lirice, pot aparea diferite combinatii de ipostaze ale eului liric, astfel incat se pot
impleti elemente de confesiune cu cele de descriere, de meditatie sau de evocare, interferente intre
persoanele I, a II-a si a III-a ale verbelor etc. In concluzie, lirismul marcat subiectiv implica
persoana I si a II-a, iar lirismul obiectiv presupune persoana a III-a.