Sunteți pe pagina 1din 12

Principii tratamente

Afecţiuni autoimune buloase


Pemfigusurile
Definiţie :
- afecţiune gravă, autoimună a tegumentelor şi mucoaselor, în care legăturile
intercelulare defectuoase duc la formarea de bule intraepidermice
Tratament:
Tratament general:
- corticosteroizi: tratamentul standard (prednison în doze foarte mari – 1 - 2
mg/kgcorp/zi - sau pulse terapie cu metilprednisolon)
- imunosupresive (azatioprina, ciclofosfamida, ciclosporina A) singure sau
asociate cu corticosteroizi
- plasmafereza

Tratament topic:
- corticoterapie topică – adjuvant pentru tratamentul sistemic – eficient în cazul
leziunilor bucale erodate, dureroase
- spălături bucale cu antiseptice

Prognostic: netratat – fatal în 6 luni – 2 ani; pemfigusul foliaceu şi eritematos – au


evoluţie mai bună.

Pemfigoidul bulos Lever


Definiţie:
- afecţiune buloasă a persoanelor în vârstă, produsă prin mecanism autoimun
Tratamentul:
Sistemic:
- corticoterapie: afecţiunea răspunde la doze relativ mici (Prednison 0,5
mg/kg/zi); în cazurile severe se impune pulse terapia cu metilprednisolon,
urmată de Prednison p.o.
- imunosupresive: azatioprină, metotrexat, ciclofosfamida, ciclosporina A,
micofenolat mofetil – pot controla formele severe, obişnuit în asociere cu
corticoterapia
- dapsona
- plasmafereza în asociere cu imunosupresivele – pot fi eficiente
Topic:
- corticosteroizi foarte puternici: pot rezolva cazurile localizate, dar şi unele
forme generalizate

Prognostic:
- evoluţia se poate atenua după luni sau ani
- unii pacienţi: deces în interval de 6 luni – 1 an de la diagnosticare
- forma copilăriei – deces în aproximativ 1 an
- răspunsul la tratament este de obicei complet
- la oprirea tratamentului: recăderi în 10 – 15% din cazuri
Dermatita herpetiformă (Boala Duhring – Brocq)
Definiţie:
- afecţiune buloasă subepidermică, recurentă, cronică, intens pruriginoasă
Tratament:
Sistemic:
- sulfamide şi sulfone – atenţie la methemoglobinemie în caz de deficit de
G6PD
- corticosteroizi / imunosupresive: răspuns absent
Local: corticoterapie
Regim fără gluten, halogeni, produse lactate

Dermatoze parazitare
SCABIA:
- leziune parazitarã produsă de un acarian ce parazitează organismul uman;
Tratament topic: - esenţial
a) clasic: - medicamente cu sulf
 precipitat: concentraţie de 10% pentru adult şi copilul mare şi de 5% pentru sugar
 ungvent – aplicat 5 seri consecutiv
 la începutul şi sfârşitul tratamentului se recomandă o baie generală şi schimbarea
lenjeriei de corp
 efecte secundare: miros neplăcut, sensibilizare, iritabilitate (există sulf micronizat
care este mai bine tolerat)

b) benzoatul de benzil:
 emulsie / ungvent cu concentraţia de 25%
 se aplică pentru 24 de ore / 2 – 3 aplicaţii consecutiv, 2 – 3 zile consecutiv sau o
aplicaţie pe săptămână
 se pune problema toxicităţii substanţei

c) grupul substanţelor insecticidelor de contact:


LINDAN (HCCH: hexaclorciclohexan, inhibitor de acetilcolinesterază)
 foarte toxic (s-a renunţat la folosirea lui) – ungvent cu concentraţie 1% pentru adult,
copilul mare şi 0,1% pentru sugar
 ingerat: toxicitate hepatică şi neurologică, se recomandă spălarea mâinilor după
folosire
 se resoarbe şi prin leziunile deschise cutanate, se recomandă o singură aplicaţie pe
24 de ore
MALATION
 într-o bază apoasă 0,5% - se aplică pentru 24 de ore
 o aplicaţie se repetă peste câteva zile, toxicitatea este scăzută

PIRETRINE: insecticide de contact naturale, extrase dintr-o specie de


crizantemă; toxicitatea este scăzută
PIRETOIZI – derivaţi sintetici
PERMETRIN – soluţie / cremă 5% - se aplică pentru 8 – 12 ore, este suficientă o
singură aplicaţie

d) CROMATION – cremă
 5 aplicaţii consecutive / 5 zile consecutive
 ATENŢIE: produce methemoglobină
 nu se aplică la copilul sub 30 de luni

e) TIABENDAZOL
 la copil şi la adult: aplicaţii de la gât în jos, pe toată suprafaţa corpului
 la sugar: se aplică şi pe gât şi pe scalp
ATENŢIE! Lenjeria trebuie dezinfectată: Metoda cea mai bună este prin
fierbere şi călcare. Dacă nu este posibil, hainele trebuie să fie puse în pungi
de nylon închise ermetic, pentru 5 – 10 zile – paraziţii mor, apoi hainele pot fi
spălate.

Profilaxie:
 tratamentul corect al bolnavilor
 dezinfecţia lenjeriei şi hainelor
 educaţie sanitară

PEDICULOZE:
=afecţiuni produse de paraziţi care aparţin ordinului Anoplura, familia Pediculidae

Pediculoza capului:
Tratament:
1) LINDAN – soluţie (există şi şampon)
2) PIRETRINE
3) PIRETROID (soluţie P pentru pediculoză, S pentru scabie)
 2 – 3 aplicaţii în zile consecutive, trebuie să se repete la 7 – 8 zile
 distruge şi ouăle
4) MALATION – soluţie 0,5% - aplicată pentru 12 ore, se repetă la o săptămână
5) PARAPLUS = spray: MALATION + PIRETROID
6) Preparat de galben de Hg – ungvent mai greu de aplicat
7) XILON - ungvent

Pediculoza corpului:
Tratament:
- pentru lenjerie şi îmbrăcăminte:  insecticide de contact
 distrugerea paraziţilor prin căldură la etuvă
- pentru leziuni:  baie generală
 schimbarea lenjeriei
 tratamentul piodermizării
Profilaxie: tratament corect şi tratamentul colectivităţii

Pediculoza pubiană (ftiriaza)


- afectarea pilozităţii din regiunea suprapubiană; afectează şi regiunea axilară,
genele şi sprâncenele (la copil); rar – pilozitatea de pe corp (doar în caz de intensă
parazitare); obişnuit scalpul nu este interesat

Tratament:
1) LINDAN – soluţie şi şampon
2) PIRETRINE / PIRETROIZI (de repetat tratamentul la 7 – 8 zile)
3) ungvent cu preparat de galben de Hg (toxic) sau cu XILOL
- pentru leziunile de la nivelul genelor (la copil):
4) aplicaţii de vaselină simplă
5) ungvent cu PERMETRIN
6) ungvent / soluţie cu MALATION
7) ungvent cu preparat de galben de HG
8) se pot extrage paraziţii cu o pensă

Profilaxie: - tratament corect


- măsuri de igienă
- educaţie sanitară şi sexuală

Viroze cutaneo-mucoase
Clasificare:
A) Viroze care interesează epidermal
a) Proliferative- epidermoviroze produse de Papiloma virusuri:

b) Exsudative- date de virusuri aparţinând Poxvirusurilor


c) Degenerative- Molluscum contagiosum:
B) Epidermoneuroviroze
1. Herpes simplu - aparţine grupului Herpes virusurilor
2. Zona Zoster
C) Viroze predominant mucoase
D) Alte viroze cutanate

Tratament:
A.a. epidermoviroze produse de Papiloma virusuri
-nu există medicaţie pe cale generală (se încearcă Metionina)
-psihoterapia
Topic:
-caustice diverse: acid tricloracetic 30 – 50%, acid salicylic, fenol, acid lactic, cantaridina
-sensibilizante de contact:imunoterapie locală dinitroclorbenzen (efecte
carcinogenetice), Dyphencyprone
-citostatice:5 fluorouracil (cremă), Podofilina (efect citotoxic), derivaţi sintetici din
Podofilină (CI la gravide) Podofilotoxina – este mai bine tolerată), condilin
-injecţii intralezionale cu substanţe citotoxice (5 fluorouracil)
-chiuretarea vegetaţiilor şi verucilor plantare
-excizia chirurgicală
-chirurgia cu laser CO2 vaporii care se degajă conţin AND – ul viral în stare viabilă
-electrocoagularea

A.b. etiologie cu Poxvirusuri


-nu există tratament
-antiseptice pentru prevenirea suprainfecţiei

A.c. Molluscum contagiosum


-substanţe caustice: Cantaridina, acidul tricloracetic
-chiuretarea, electrocauter, laser

B.1. Herpes simplu


Obiective:
a)scurtarea puseului de Herpes simplu: citostatice antivirotice:
= cale generală:Aciclovir, Valaciclovir (VALTREX), Famciclovir
 în caz de herpes cronic rezistent la Aciclovir se recurge la FOSCARNET
= uz topic:Aciclovir, Penciclovir (cremă), ZnSO4, Rodilemid – injectabil
Vaccin/ imunostimulare nespecifică – extrase micotice, Ig specifice leucocitare (factori
de transfer a IFN), substanţe chimice: Levamisol, Isoprinosina

B.2. Zona Zoster


-citostatice antivirale (virusul varicelozosterian răspunde mai puţin bine):
Bromdeoxiuridină (BRIVUDIN), Arabinozincitozina, Vidarabina
-general:
 antihistaminice: Cimetidina
 vitamine din grupul B
 antalgice şi antiinflamatorii

-topic:Penciclovir, Rodilemid, Soluţie de ZnSO4


-pentru tratamentul algiilor postzoster:
 fizioterapie
 Carbamazepina
 procedee chirurgicale
b)prevenirea recidivelor
c)antiseptice pentru prevenirea suprainfecţiilor
PIODERMITE
Definitie = sunt infectii cutanate produse de germeni microbieni piogeni: Stafilococul si
Streptococul.

Tratamentul:
A) General: antibioterapia generală specifică şi chimioterapia sunt indicate în:
 piodermite profunde – când manifestările evoluează la persoane cu risc sau există
posibilitate de diseminare hematogenă
 controlul afecţiunilor în caz de epidemii
Antibioterapia generală pentru stafilococii:
 Peniciline de sinteză sau semisinteză: Oxacilina, Penicilina, Meticilina,
Cefalosporine De Generaţia I Şi Ii
 Pt stafilococi metileno-rezistenti: Vancomicicna, Fosfomicina, Acidul
Fucidic, Rifampicina,Oxacilina
 Antibiotic de rezerva:Cefotaxim, Chinolone, Acid Fucidic
Macrolide – aminoglicozide
Aminopeniciline -  lactamază
AMOXICLAV
Antibioterapia generală pentru streptococii:Penicilina G Sau V, Eritromicina,
Cefalosporine, Vancomicina
 se face antibiograma
 alte chimioterapice: sulfamidele
Imunoterapia specifică:
 anatoxină stafilococică
 vaccin stafilococic, streptococic
 indicate în: manifestări cronice recidivante, manifestări de sensibilizare
(Streptococ)
B) Local:
a) spălarea cu apă şi săpun a suprafeţei cutanate, urmată de uscare (mai puţin
indicată în stafilococii foliculare)
b) medicaţie topică antimicrobiană
 antiseptice: - comprese, badijonaje, băi
 acid boric, KMnO4, soluţie Lugol 1%, apa D’Alibour, clorhexidină
 antiseptice:
 violet de genţiană, albastru de metal, eozină, amestec de verde
şi violet de metil
 chimioterapice:
 compuşi chinolonici: SAPROSAN, BIOFORM
 antibiotice:
 Penicilina nu este folosită topic pentru că este foarte sensibilizantă
 Neomicina Sulfat, Kanamicină Sulfat, Cloramfenicol, Eritromicină,
Gentamicină, Bacitracină, Acid Fucidic
 Antibiotice de sinteză numai pentru uz topic: MUPIROCINA
a) fizioterapia: radiaţii UV în furuncul, hidrosadenită; radiaţii infraroşii în acnee
b) procedee chirurgicale sau electrochirurgicale
 pentru furuncul nu este recomandabilă deschiderea chirurgicală,
deoarece există posibilitatea de diseminare
 se poate face deschidere cu electrocauterul
 pentru hidrosadenită se impun aceleaşi măsuri

C) Profilaxia:
 se adresează factorilor de teren:
 DZ
 neoplazii
 afecţiuni hepatice, renale
 stări de imunodeficienţă

DERMATOZE ALERGICE
Definiţie = manifestări de hipersensibilitate produse de diverşi alergeni, majoritatea
aparţinând mediului extern.
Tratamentul dermatozelor alergice:
1. Tratament etiologic: excluderea alergenului în cauză
2. Tratament patogenic: simptomatic = medicaţie antialergică care acţionează pe
diverse etape ale procesului alergic
-grup de medicamente care împiedică formarea mediatorilor chimici: hipostamina,
glucocorticoizi
-medicamente care inhibă eliberarea mediatorilor chimici: ketotifen, cromoglicat de
sodiu
-medicamente care inhibă acţiunea mediatorilor chimic:
 antihistaminice: inhibă receptorii tip H1 (antiH1) sau receptorii tip H2 (mai puţini)
= antiH1:ROMERGAN
= antiH2:CIMETIDINA, RANITIDINA
 antiserotoninice: CIPROHEPTADINA (Peridol)
 anticolinergice: HIDROXIZIN, CLORFENOXAMINA
 preparate de calciu – stabilizarea peretelui vascular
 vitamina C (i.v.) în cantitate mare
 hiposulfit de sodiu
 substanţe adrenergice: ADRENALINA, EFEDRINA

3. tratament specific medicamentos: important în eczemă


-în faza de veziculizaţie şi zemuire: comprese cu ser fiziologic sau soluţii slabe
antiseptice
-în faza de uscare a leziunilor: emulsii / creme cu CS local
-se poate începe cu un preparat mai puternic, dar care nu trebuie folosit timp îndelungat
(efecte secundare cutanate). Se trece la un CS cu acţiune moderată şi apoi la un CS cu
acţiune slabă.
-în eczemele cronice CS se asociază cu reductoare (gudroane)
-faza de descuamaţie: unguente cu CS asociaţi cu keratolitice şi reductoare
4. Tratament imunomodulator (modifică reactivitatea organismului)
-diverse extrase: microbiene, micotice
-substanţe chimice: Levamisol
-extrase leucocitare

5. Regim igienodietetic:
-evitarea alimentelor sensibilizante şi eliberatoare de mediatori chimici
-în situaţii de urgenţă: urticarie severă şi edem alergic cu interesarea mucoaselor:
 CS injectabil: HHC, preparate de metilprednisolon
 Adrenalina
 Antihistaminice injectabile

6. Profilaxia:
-factorii de teren care favorizează manifestările alergice
-regim alimentar
-evitarea medicamentelor alergizante

Lupusul eritematos
Definiţie:
- afecţiune autoimună de cauză necunoscută ce afectează pielea şi/sau alte organe
Tratament:
LE cronic:
1. tratament topic:
a. corticosteroizi puternici şi foarte puternici (metilprednisolon aceponat,
hidrocortizon butirat, betametasone dipropionat, clobetasol dipropionat) –
nu pot fi utilizaţi timp îndelungat datorită efectelor secundare (atrofii
cutanate, telangiectazii, hipertricoză)
b. aplicaţii de zăpadă carbonică (tratament vechi) – produce inflamaţie,
urmată de cicatrizarea leziunii
c. creme fotoprotectoare:
i. fizice – oxid de zinc, dioxid de titan - împrăştie şi reflectă radiaţiile UV,
sunt inerte şi nu determină toleranţă, dermatită de contact,
fotodermatoze; au un singur defect: lasă aspectul unui fond de ten cu
tentă albă
ii. chimice: absorb UV printr-o reacţie fotochimică, pot varia ca grad
de protecţie (factorul de protecţie solară SPF – trebuie să fie 15 sau
mai mult); se găsesc sub formă de creme, loţiuni, geluri; se
degradează după expunerea la soare şi sunt necesare aplicaţii la 2
ore (unele pot oferi protecţie pentru întreaga zi); prezintă risc redus
pentru dermatită de contact şi fotodermatoze
2. tratament sistemic:
a. antimalaricele de sinteză:
 alterează absorbţia UV, imunosupresie, antiinflamatorii
 efecte secundare numeroase: oculare (keratopatii, retinopatii),
digestive, cardiace, hematologice, hepatice (toxicitate hepatică)
 75% din pacienţi răspund la tratament, dar recăderile sunt frecvente
şi este necesar tratamentul pe termen lung; este necesar controlul
oftalmologic la 4 – 6 luni în timpul tratamentului
b. corticosteroizi:
 în cazul leziunilor diseminate, desfigurante
 după eşecul tratamentului cu antimalarice (3 luni)
 contraindicaţii pentru antimalarice
 eficiente, dar durata tratamentului trebuie să fie limitată datorită
efectelor secundare
c. retinoizi, sulfone, thalidomida, clofazimina, azatioprina

LE subacut:
- general: antipaludice de sinteză, corticosteroizi în doze mici (în cazurile
severe – pulse-terapie cu metilprednisolone), retinoizi (în cazul ineficienţei
antimalaricelor), dapsonă
- topic: corticosteroizi puternici, fotoprotectoare, ecrane solare

LE acut:
1. Tratamentul sistemic:
a. corticosteroizi pe cale generală:
i. Prednison: 0,5 – 1 mg/kgc/zi până la obţinerea controlului bolii;
apoi se trece la scăderea treptată a dozei, până la o doză de
întreţinere de 15 mg/zi sau la 2 zile; control: C3 seric şi Ac
antiADN nativ
ii. Pulse terapie cu Metilprednisolon: 1000 mg/zi timp de 3 zile,
apoi se trece pe Prednison 0,5 – 1 mg/kgc/zi – nefrita lupică
b. imunosupresive (citostatice): azatioprină, metotrexat, ciclofosfamidă,
ciclosporina A, micofenolat mofetil – în cazurile severe, asociate cu
corticosteroizi
c. antimalarice: asociate cu corticosteroizi sau singure (în cazurile uşoare
sau moderate)
d. alte metode: thalidomida, plasmafereza (metodă agresivă)
2. Tratament topic:
a. Corticosteroizi topic: adjuvant pentru terapia sistemică
b. Fotoprotectoare

Regim de viaţă: în cazurile acute, exacerbări:


- repaus la pat
- evitarea soarelui, a efortului fizic, stresului, infecţiilor, a unor medicamente
Sclerodermia
Definiţie:
- afecţiune a ţesutului conjunctiv, de etiologie necunoscută, caracterizată prin
fibroză importantă a tegumentului
Tratament:
- în toate formele tratamentul este nesatisfăcător
- în formele circumscrise există şi posibilitatea vindecării spontane în 3 – 5 ani
Tratament general:
1. medicaţie antifibroasă / antiscleroasă:
o vitamina E
o colchicina
o paraaminobenzoat de potasiu (POTABA)
o D-penicilamina
o pentoxifilinul
o extracte de avocado şi ulei de soia (Piascledine)
o corticoterapie
2. antiinflamatorii: corticosteroizi în fazele de debut, în formele localizate
3. vasodilatatoare: indicate în formele cu fenomene Raynaud: nifedipin,
prazosin, dibenzilin, pentoxifilin, iloprost, nitraţi topic
4. antiagregante – scad riscul trombozelor in situ
5. blocante ale receptorilor de serotonină: ketanserin
6. imunosupresive – previn fibroza pulmonară şi HTP: azatioprina, ciclofosfamida,
ciclosporina A, macrolidele imunosupresoare, micofenolatul de mofetil
7. plasmafereza – în formele sistemice
8. alte tratamente: interferon gama, isotretonoin, calcitriol (morfeea extensivă),
fotofereză, imunoglobuline intravenos, antibiotice pentru infecţia cu Borrelia
(penicilină, tetraciclină, doxicilină)

Tratament local:
1. corticosteroizi topic
2. preparate enzimatice topice (hialuronidază)
3. injecţii intralezionale cu corticosteroizi
4. fizioterapie: UVB, PUVA, ionizări, ultrasunete, masaj
5. chirurgical – pentru depozitele de calciu

Dermatomiozita
Definiţie:
- afecţiune inflamatorie ce afectează pielea şi muşchii scheletici
Tratament:
- corticoterapia – principalul tratament
o doze mari de Prednison (1 mg/kg/zi) până la ameliorarea stării clinice şi
scăderea enzimelor musculare, cu scăderea treptată a dozelor, până la
doza de întreţinere menţinută timp de 24 – 36 luni
- imunosupresive: se asociază cu corticoterapia în caz de răspuns insuficient
o azatioprina, metotrexat, ciclofosfamida, ciclosporina A, macrolide
imunosupresoare, micofenolat mofetil
- plasmafereza
- imunoglobuline intravenos – afecţiuni refractare, Dermatomiozita copilului
- corticosteroizi topici, fotoprotectoare

Psoriazisul
Definiţie:
- afecţiune cutanată inflamatorie, recurentă, cronică, caracterizată prin plăci
eritemato-scuamoase bine delimitate
Tratament:
o Local: keratolitice (acid salicilic 10%, uree 10%, NaCl 10%, magnezia usta),
reductoare (dithranol, gudron), corticoizi topici şi intralezionali, antiproliferative
(cariolizina), derivaţi ai vitaminei A (acid retinoic 0,1%), analogi ai vitaminei D 3
(calcipotriol, tacalcitol), UV, fotochimioterapie (UVA în asociere cu preparate
topice cu 8-metoxipsoralen), crioterapie, laser
o General: citostatice imunosupresive (ciclosporina A, metothrexat – cu efecte
secundare), corticosteroizi, fotochimioterapice, derivaţi ai vitaminei A, D3 (efecte
secundare importante), sedative, tranchilizante
o cura heliomarină

Tratamentul şi profilaxia sifilisului


Penicilina – eficientă, a înlocuit celelalte medicaţii antisifilitice (mercurul,
arsenobenzolii, bismutul)
- intervine în faza de diviziune a treponemelor (la 30-33 ore), inhibând sinteza
mureinei, component de bază al peretelui celular
- tratamentul – suficient de îndelungat, pentru a surprinde treponemele intrate mai
târziu în diviziune
- Penicilina cristalină, preparatul retard (benzatin-penicilina) – cea mai utilizată
actualmente (Moldamin, Extenciline)
- testare cutanată la penicilină înainte de începerea tratamentului, pentru
depistarea unei eventuale stări de sensibilizare
- intoleranţă la penicilină – tetracicline, eritromicină, cefalosporine
Măsuri de prevenire:
- preîntâmpinarea apariţiei bolii şi depistarea precoce
- educaţia sanitară antiveneriană a populaţiei
- supravegherea epidemiologică a populaţiei (examene clinice şi serologice
periodice sau cu anumite ocazii: angajare, prenupţial, în timpul sarcinii
etc.)
- ancheta epidemiologică
- tratamentul preventiv al contacţilor sănătoşi
- tratamentul precoce şi corect al bolnavilor
- Prevenirea sifilisului prenatal:
- screening serologic în timpul sarcinii:
- controlul de la luarea în evidenţă, din primul trimestru, apoi la 28
săptămâni de sarcină şi la naştere.
- Toţi copiii născuţi din mame cu serologie pozitivă pentru sifilis trebuie să
primească tratament cu benzatin penicilină, indiferent dacă mama a efectuat
tratamentul corect sau nu în timpul sarcinii.

Tratamentul infecţiei gonococice


• Sensibilitatea gonococului la antibiotice s-a modificat în decursul timpului, ceea
ce a făcut necesară readaptarea continuă a schemelor terapeutice.
• Partenerii sexuali din ultimele 30 zile pentru formele simptomatice, respectiv
ultimele 60 zile pentru formele asimptomatice trebuie să fie examinaţi clinic,
investigaţi prin metode paraclinice şi trataţi corespunzător.
• Prezervativele şi spermicidele cu nonoxynol 9 asigură o protecţie bună faţă de
infecţia gonococică.
• Gonoreea este o boală transmisibilă sexual ce se raportează obligatoriu de către
medicul dermato-venerolog care a diagnosticat şi a tratat pacientul.