Prefa¸t˘a

Lucrarea de fa¸t˘a reprezint˘a o sintez˘a a cursurilor de Algebr˘a vectorial˘a,

Geometrie analitic˘a ¸si diferen¸tial
¸tinute de autor la Facultatea de Ar-
hitectur˘a ¸si Urbanism ¸si la Facultatea de Construc¸tii la Universitatea Tehnic˘a
din Cluj-Napoca. Ea se adreseaz˘a ˆın primul raˆnd studen¸tilor de la aceste
facult˘a¸ti, dar poate fi folosit˘a ¸si de studen¸tii celorlalte facult˘a¸ti de
profil tehnic.
Cartea este structurat˘a ˆın doua˘ pa˘r¸ti: Curs ¸si Culegere de probleme. Scopul
cursului este de a pune la dispozi¸tia studen¸tilor un material concis
¸si sistematic, cu un con¸tinut corespunz˘ator planului de ˆınv˘a¸t˘amaˆnt.
Avaˆnd
ˆın vedere numa˘rul mic de ore afectat studierii matematicii la aceste facult˘a¸ti,
cursul a fost elaborat ˆın ideea de a ajunge la un text minimal, ˆın care
toate (sau aproape toate) teoremele sa˘ fie demonstrate. Am redus, pe cˆat a fost
cu putin¸t˘a comentariile, urmˆand ca acestea sa˘ fie prezentate la curs, ˆın
func¸tie de interesele celor c˘arora li se adreseaz˘a cursul. ˆIn tot cursul,
exemplele care
ˆınso¸tesc textul asigur˘a aprofundarea no¸tiunilor prezentate.
Culegerea de probleme urmeaz˘a structura cursului. Problemele sunt ur- mate de
ra˘spunsuri, astfel ˆıncaˆt studen¸tii sa˘ aiba˘ posibilitatea de a verifica
rezultatele ob¸tinute. Culegerea con¸tine atˆat probleme de rutin˘a, avˆand ca scop
verificarea ¸si aprofundarea cuno¸stin¸telor predate la curs cˆat ¸si probleme cu
un grad de dificultate sporit, care se adreseaz˘a studen¸tilor care au pasiune
pentru matematica˘ ¸si se prega˘tesc pentru Concursul de matematica˘ Traian
Lalescu.
Cartea este astfel conceput˘a ˆıncaˆt sa˘ se poat˘a face o trecere cˆat mai
u¸soara˘
de la matematica predat˘a ˆın liceu la cea predat˘a ˆın ˆınva˘¸t˘amaˆntul superior.
Am
ˆıncercat sa˘ pa˘stra˘m ˆın linii mari stilul, terminologia ¸si nota¸tiile din
manualele de liceu.
Oferind studen¸tilor acest material de studiu, pe care l-am dorit complet, unitar
¸si ˆıntr-o form˘a cˆat mai accesibila˘, sper sa˘ le fie util la asimilarea ˆın
condi¸tii cˆat mai bune a cuno¸stin¸telor de matematica˘.

Prof. dr. Vasile Mihe¸san

3

Cuprins

1 Algebr˘a vectorial˘a
9
1 Sisteme de coordonate carteziene ¸si
polare . . . . . . . . . . . . 9
1.1 Reper pe
dreapt˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Sisteme de coordonate ˆın
plan . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Sisteme de coordonate ˆın
spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Calcul
vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . 12
2.1 Vectori liberi ˆın E3. Opera¸tii cu vectori . . . . . . . . .
12
2.2 Dependen¸ta liniara˘ a vectorilor. Coliniaritate ¸si copla- naritate
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
15
2.3 Reprezentarea analitica˘ a vectorilor din V3 . . . . . . . .
16
3 Produse cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . 18
3.1 Produsul scalar ¸si produsul vectorul . . . . . . . . . . .
18
3.2 Produsul mixt a trei vectori. Dublu produs vectorial . . 22
3.3 Schimba˘ri de repere de coordonate . . . . . . . . . . . .
24

2 Planul ¸si dreapta ˆın spa¸tiu

27
1 Planul ˆın spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . 27
1.1 Ecua¸tia generala˘ a planului. Plane particulare . . . . . . 27
1.2 Ecua¸tia planului determinat de trei puncte necoliniare.
Ecua¸tia planului prin t˘aieturi . . . . . . . . . . . . . . .
29
2 Dreapta ˆın spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . 30
2.1 Ecua¸tiile canonice (simetrice) ale dreptei. Ecua¸tiile pa- rametrice.
Ecua¸tiile dreptei determinate de doua˘ puncte
date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . 30
2.2 Ecua¸tiile generale ale
dreptei . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3 Perpendiculara comuna˘ a doua˘ drepte din spa¸tiu . . . . 32
3 Pozi¸tia relativ˘a a planelor ¸si dreptelor . . . . . . . . . .
. . . . 34
3.1 Pozi¸tia relativ˘a a doua˘ plane. Fascicul de plane . . . . .
34
3.2 Pozi¸tia relativ˘a a doua˘ drepte ˆın spa¸tiu . . . . . . . . .
35
3.3 Pozi¸tia unei drepte fa¸t˘a de un
plan . . . . . . . . . . . . 36
4 Distan¸te ¸si unghiuri ˆın
spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

4.1 Distan¸te ˆın spa¸tiu. . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . 36
4.2 Unghiuri dintre plane ¸si drepte . . . . . . . . . . . . .
. 39

3 Conice ¸si cuadrice. Generarea suprafe¸telor

40
1 Curbe plane de gradul doi. Conice . . . . . . . . . . . . .
. . . 40
1.1 No¸tiunea de conica˘. Intersec¸tia unei conice cu o dreapt˘a 40
1.2 Centrul unei conice. Coard˘a. Diametru . . . . . . . . . . 43
1.3 Reducerea conicelor la forma canonica˘
. . . . . . . . . . 45
2 Suprafe¸te de gradul doi. Cuadrice . . . . . . . . . . . . .
. . . . 48
2.1 Generalit˘a¸ti. Teoreme de
simetrie . . . . . . . . . . . . . 48
2.2 Elipsoidul. Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . 49
2.3 Hiperboloidul cu o paˆnza˘. Hiperboloidul cu doua˘ paˆnze 51
2.4 Paraboloidul eliptic. Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . 54
2.5 Generatoare rectilinii ale cuadricelor. Plan tangent . . . 56
3 Generarea suprafe¸telor riglate ¸si de rota¸tie . . . . . . . . .
. . . 58
3.1 Teoria genera˘rii suprafe¸telor . . . . . . . . . . . . . .
. . 58
3.2 Generarea suprafe¸telor cilindrice . . . . . . . . . . . .
. 60
3.3 Generarea suprafe¸telor conice . . . . . . . . . . . . . .
. 63
3.4 Generarea suprafe¸telor conoide . . . . . . . . . . . . .
. 64
3.5 Generarea suprafe¸telor de
rota¸tie . . . . . . . . . . . . . 66

4 Curbe plane
68
1 Reprezentarea analitica˘. Tangenta ¸si normala . . . . . . . . .
. 68
1.1 Reprezentare analitica˘ a curbelor plane . . . . . . . . .
68
1.2 Tangenta ¸si normala la o curb˘a plana˘
. . . . . . . . . . 69
1.3 Puncte singulare ale curbelor plane . . . . . . . . . . . .
70
2 Asimptote. Convexitate. Reprezentare grafica˘
. . . . . . . . . . 70
2.1 Asimptotele unei curbe
plane . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.2 Convexitatea unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . .
71
2.3 Reprezentarea grafica˘ a curbelor plane . . . . . . . . . .
72
3 Element de arc. Curbura. Ecua¸tia intrinsec˘a . . . . . . . . . .
. 74
3.1 Elementul de arc al unei curbe plane . . . . . . . . . . .
74
3.2 Curbura unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . .
. 75
4 Contactul a doua˘ curbe plane. Curbe osculatoare . . . . . . . .
76
4.1 Contactul a doua˘ curbe
plane . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.2 Curbe
osculatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5 ˆInfa˘¸sur˘atoare. Evoluta unei curbe
plane . . . . . . . . . . . . . 78
5.1 ˆInfa˘¸sur˘atoarea unei familii de curbe . . . . . . . . . .
. 78
5.2 Evoluta unei curbe
plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

5 Curbe ˆın spa¸tiu

82
1 Func¸tii vectoriale de o variabila˘ reala˘ . . . . . . . . . . .
. . . . 82

1.1 Definirea func¸tiei vectoriale de o variabila˘ reala˘

. . . . . 82
1.2 Derivata unei func¸tii vectoriale . . . . . . . . . . . . .
. 82
2 Reprezentare analitica˘. Elementul de arc . . . . . . . . . . .
. . 84
2.1 Reprezentarea analitica˘ a curbelor din spa¸tiu . . . . . . 84
2.2 Elementul de arc al unei curbe din spa¸tiu . . . . . . . . 85
3 Tangenta ¸si planul normal. Planul osculator . . . . . . . . .
. . 86
3.1 Tangenta ¸si planul normal la o curb˘a din spa¸tiu . . . . . 86
3.2 Planul osculator al unei curbe din spa¸tiu . . . . . . . . .
87
4 Triedrul mobil. Versori. Formulele lui
Frenet . . . . . . . . . . . 89
4.1 Triedrul mobil al unei curbe din spa¸tiu . . . . . . . . . .
89
4.2 Versorii triedrului mobil . . . . . . . . . . . . . . . .
. . 90
4.3 Formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . 91
5 Curbura ¸si
torsiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
92
5.1 Curbura unei curbe din spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . .
92
5.2 Torsiunea unei curbe din
spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . 93

6 Suprafe¸te
96
1 Func¸tii vectoriale de doua˘ variabile reale . . . . . . . . . .
. . . 96
1.1 Definirea func¸tiei vectoriale de doua˘ variabile reale . . . 96
1.2 Derivate par¸tiale ¸si diferen¸tiala unei func¸tii vectoriale . 97
2 Reprezentare analitica˘. Curbe trasate pe o suprafa¸t˘a . . . . . .
98
2.1 Reprezentarea analitica˘ a suprafe¸telor . . . . . . . . . .
98
2.2 Curbe trasate pe o
suprafa¸t˘a . . . . . . . . . . . . . . . 98
3 Plan tangent ¸si normala la o
suprafa¸t˘a . . . . . . . . . . . . . . 99
3.1 Plan tangent la o suprafa¸t˘a . . . . . . . . . . . . . .
. . 99
3.2 Normala ˆıntr-un punct al unei suprafe¸te . . . . . . . . . 100
4 Prima form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a . . . . . . . . . . . .
. . . 101
4.1 Definirea primei forme pa˘tratice fundamentale . . . . . 101
4.2 Lungimea unui arc de curb˘a trasata˘ pe o suprafa¸t˘a . . . 102
4.3 Unghiul a doua˘ curbe trasate pe o suprafa¸t˘a . . . . . . 103
4.4 Elementul de arie al unei suprafe¸te . . . . . . . . . . . .
104
5 A doua form˘a pa˘tratica˘
fundamental˘a . . . . . . . . . . . . . . 105
5.1 Curbura unei curbe trasate pe o suprafa¸t˘a . . . . . . . . 105
5.2 Curburile principale ale unei suprafe¸te ˆıntr-un punct . . 106

1 Culegere de probleme
Algebr˘a vectorial˘a
110
1 Sisteme de coordonate carteziene ¸si
polare . . . . . . . . . . . . 110
2 Calcul vectorial. Produse cu vectori . . . . . . . . . . . . .
. . . 113

2 Planul ¸si dreapta ˆın spa¸tiu

121
1 Planul ˆın spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . 121

2 Dreapta ˆın spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . 123
3 Pozi¸tia relativ˘a a planelor ¸si dreptelor . . . . . . . . . .
. . . . 125
4 Distan¸te ¸si unghiuri . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . 130
5 Probleme diverse asupra planului ¸si dreptei . . . . . . . . .
. . 134

3 Conice ¸si cuadrice. Generarea suprafe¸telor

139
1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . 139
2 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . 145
3 Generarea suprafe¸telor . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . 147

4 Geometrie diferen¸tial˘a
151
1 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . 151
2 Curbe ˆın
spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . 157
3 Suprafe¸te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . 162

Bibliografie
168

Capitolul 1

Algebr˘a vectorial˘a
1 Sisteme de coordonate carteziene ¸si polare

1.1 Reper pe dreapt˘a

O dreapt˘a (D) poate fi descris˘a de un mobil ˆın doua˘ sensuri. Unul se va numi
pozitiv ¸si se va indica pe dreapta (D) cu o sa˘geat˘a. O dreapt˘a (D) pe care s-
a ales un sens pozitiv se va numi dreapt˘a orientat˘a.
Sa˘ presupunem c˘a pe o dreapt˘a orientat˘a (D) s-a fixat un punct O numit origine
¸si o unitate de ma˘sur˘a u; u = kOU k; O, U ∈ (D).

Defini¸tia 1.1.1. O dreapta˘ (D) pe care s-a fixat un sens pozitiv, o origine
¸si o unitate de ma˘sura˘ se nume¸ste ax˘a.

Teorema 1.1.1. Daca˘ dreapta (D) este o axa˘, atunci exista˘ o aplica¸tie
biunivoca˘ ˆıntre mul¸timea punctelor dreptei (D) ¸si mul¸timea numerelor
reale.

Pe baza acestui rezultat, fieca˘rui punct M ∈ (D) i se asociaz˘a ˆın mod unic un
numa˘r real x ∈ R, care se nume¸ste abscisa punctului M , notat M (x).
Dreapta (D) se noteaza˘ cu Ox ¸si se nume¸ste axa absciselor.
Dac˘a u este unitatea de ma˘sur˘a ¸si x este abscisa punctului M , atunci
numa˘rul real ux se nume¸ste ma˘rimea algebrica˘
a segmentului |OM |. Dac˘a
A(x) ¸si B(y) sunt doua˘ puncte ale axei atunci numa˘rul real u(y − x)
repre-
zint˘a ma˘rimea algebrica˘ a segmentului |AB|, iar u(x − y) reprezint˘a ma˘rimea
algebrica˘ a segmentului |BA|. ˆIn acest mod am dat o orientare segmentelor
−→ −→
de pe o ax˘a (D). Not˘am segmentul orientat prin AB. Segmentul orientat AB,
−→
unde A(x), B(y) are lungimea k AB k = |x − y|. A se nume¸ste originea ¸si B
extremitatea segmentului, iar orientarea este de la A la B.

10
CURS

1.2 Sisteme de coordonate ˆın plan

1.2.1. Reper cartezian. ˆIn mod analog se pot reprezenta punctele unui plan,
folosind perechi ordonate de numere reale.
Sa˘ consider˘am doua˘ drepte concurente (D1 ) ¸si (D2 ), pe care le organiza˘m ca
axe, luaˆnd ca origine comuna˘ punctul lor de intersec¸tie O ¸si aceea¸si unitate
de ma˘sur˘a OU1 = OU2.

Fie (P ) planul determinat de (D1 ) ¸si (D2 ). Are loc urm˘atorul rezultat.
Teorema 1.2.1. ˆIntre punctele planului (P ) ¸si elementele produsului car-
tezian R × R = R2 exista˘ o coresponden¸ta˘ biunivoca˘.
Observa¸tie. Cele doua˘ drepte le nota˘m cu Ox ¸si Oy. Ox se nume¸ste axa
absciselor, Oy se nume¸ste axa ordonatelor.
Dac˘a M0 ∈ (P ) ¸si prin M0 ducem paralele la axele Ox ¸si Oy, care inter-
secteaza˘ axele ˆın M1(x0 ) ¸si M2(y0 ), atunci perechea de numere (x0, y0 ) ∈
R2
formeaz˘a coordonatele punctului M0 ¸si se noteaza˘ M0 (x0, y0 ); x0 se
nume¸ste abscisa iar y0 se nume¸ste ordonata punctului M0 .
Dac˘a axele de coordonate sunt perpendiculare ¸si prin rotirea lui Ox ˆın jurul
originii cu un unghi de 90◦, aceasta coincide cu Oy (¸si ca sens pozitiv) atunci
sistemul xOy se nume¸ste sistem de coordonate cartezian direct, denumire
data˘ de matematicianul francez Descartes. Sistemele de coordonate carteziene se
mai numesc ¸si sisteme de coordonate rectangulare sau ortogonale.
Axele de coordonate ˆımpart planul (P ) ˆın patru regiuni, numite cadrane.
Deoarece punctele de pe axa Ox au ordonata y = 0, ecua¸tia y = 0 se nume¸ste
ecua¸tia axei Ox; analog ecua¸tia x = 0 se nume¸ste ecua¸tia axei Oy. ˆIn particu-
lar, originea O are coordonatele O(0, 0).
1.2.2. Reper polar. Pozi¸tia unui punct ˆın plan poate fi determinat˘a
¸si cu alte coordonate, decaˆt cele carteziene. Dac˘a nota˘m ρ = OM , ρ > 0
¸si
u = M\Ox, u ∈ [0, 2π) atunci perechea (ρ, u) corespunde ˆın mod unic punctului
M ¸si reciproc. Not˘am M (ρ, u) punctul M de coordonate polare ρ ¸si u,
unde ρ se nume¸ste raza polar˘a ¸si u este unghiul polar. ˆIntre coordonatele
carteziene (x, y) ¸si coordonatele polare (ρ, u) avem leg˘atura

x = ρ cos u
y = ρ sin u respectiv
( ρ = px2 + y2
y
tg u =
x

(1)

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 11

√
Exemplu. Sa˘ se g˘aseasca˘ coordonatele polare ale punctului M −2
π
Aplic˘am formulele (1) ¸si ob¸tinem u = − 6 + kπ, k ∈ Z.
3, 2 .
π
Observa˘m c˘a M ∈ (C2 ) deci u = − 6 + π =
5π
¸si M
6
5π
4, .
6

1.3 Sisteme de coordonate ˆın spa¸tiu

1.3.1. Repere carteziene. Fie dreptele (D1 ), (D2 ), (D3 ) care nu sunt
coplanare ¸si oricare doua˘ neparalele, concurente ˆın O. Dac˘a cele trei drepte
le organiza˘m ˆın raport cu originea comuna˘ O ¸si cu aceea¸si unitate de ma˘sur˘a
ca axe, se ob¸tin axele unui sistem ˆın spa¸tiu. Cele trei drepte le nota˘m Ox, Oy,
Oz. Axa Ox se nume¸ste axa absciselor, Oy se nume¸ste axa ordonatelor iar Oz se
nume¸ste axa cotelor. Planele xOy, yOz, zOx determinate de cele trei axe se vor
numi plane de coordonate. S¸i ˆın cazul spa¸tiului ˆıntˆalnim doua˘ tipuri de
sisteme de coordonate: sisteme rectangulare (cˆand cele 3 axe sunt doua˘ cˆate
doua˘ perpendiculare) ¸si sisteme oblice.
Are loc un rezultat analog cu cel din Teoremele 1.1.1 ¸si 1.2.1.
Teorema 1.3.1. ˆIntre mul¸timea punctelor din spa¸tiul ambiant ¸si spa¸tiul
cartezian R3 = R × R × R exista˘ o coresponden¸ta˘ biunivoca˘.
ˆIn baza acestui rezultat, fieca˘rui punct M din spa¸tiu i se asociaz˘a ˆın mod
unic tripletul (x, y, z) ale c˘arui componente se numesc coordonatele punctului M
¸si se noteaza˘ M (x, y, z); x se nume¸ste abscisa, y se nume¸ste ordonata ¸si z se
nume¸ste cota punctului M .
Defini¸tia 1.3.1. Spa¸tiul ambiant ˆınzestrat cu un sistem de coordonate
Oxyz se nume¸ste spa¸tiu tridimensional sau spa¸tiu cu trei dimensiuni
¸si se noteaza˘ E3.
Dac˘a se da˘ un punct M ∈ E3, atunci coordonatele sale se determin˘a ducaˆnd
prin M plane paralele cu planele de coordonate care intersecteaza˘ axele Ox,
Oy, Oz ˆın punctele M1(x), M2(y), M3 (z). Abscisele acestor puncte reprezint˘a
coordonatele punctului M , M (x, y, z).

Mul¸timea punctelor din planul xOy au cota egal˘a cu 0, deci ecua¸tia z = 0 este
ecua¸tia sa. Analog x = 0 este ecua¸tia planului zOy; y = 0 este ecua¸tia

12
CURS

planului zOx. Mul¸timea punctelor axei Ox au ordonata ¸si cota egale cu 0. Deci
sistemul y = 0, z = 0 reprezint˘a ecua¸tiile axei Ox. Similar: Oy are
ecua¸tiile x = 0, z = 0; Oz are ecua¸tiile x = 0, y = 0.
1.3.2. Repere polare. 1) Pozi¸tia unui punct M din spa¸tiu poate fi unic
determinat˘a de un triplet (ρ, u, z) cu ρ ≥ 0, 0 ≤ u < 2π, unde (ρ, u) sunt
coordonatele polare ale proiec¸tiei punctului M ˆın planul xOy, iar z este cota
punctului M . Tripletul (ρ, u, z) se nume¸ste reper de coordonate semipo- lar sau
coordonate cilindrice. ˆIntre coordonatele cilindrice ¸si coordonatele carteziene
ale unui punct M exist˘a rela¸tia x = ρ cos u, y = ρ sin u, z = z.
2) Pozi¸tia punctului M din spa¸tiu se poate determina ˆın mod unic ¸si prin
tripletul (ρ, u, v), ρ ≥ 0, 0 ≤ u < 2π, 0 ≤ v ≤ π, unde ρ este distan¸ta de la
origine la punctul M , u este unghiul ma˘surat de la OX la OM ′, iar v este un-
ghiul dintre OZ ¸si OM . Numerele (ρ, u, v) se numesc coordonate polare sau
coordonate sferice ale punctului M ¸si sunt legate de coordonatele carteziene prin
rela¸tiile

x = ρ cos u sin v, y = ρ sin u sin v, z = ρ cos v (2)

Exemplu. Sa˘ se g˘aseasca˘

coordonatele carteziene ale punctului M dat

prin coordonatele sferice M 4, π, π

Deci ρ = 4, u = π, v =
π 4
. Aplicˆand formulele (2) ob¸tinem
4
√ √ √ √
x = −2
2, y = 0, z = 2
2 ¸si M
−2 2, 0, 2 2 .

2 Calcul vectorial

2.1 Vectori liberi ˆın E3 . Opera¸tii cu vectori

Numeroase fenomene pot fi modelate matematic prin utilizarea no¸tiunii de vector

liber, vector aluneca˘tor sau vector legat.
Defini¸tia 2.1.1. Se considera˘ punctele A, B ∈ E3 ¸si |AB| ⊂ E3. Acest
−→
segment se nume¸ste orientat de la A la B ¸si se noteaza˘ prin AB, daca˘ dreapta
AB este organizata˘ ca axa˘ cu sensul pozitiv de la A spre B.
−→
Pentru segmentul orientat AB, A se nume¸ste origine, B extremitate,
distan¸ta de A la B se nume¸ste lungimea segmentului sau norma sa ¸si se
−→
noteaza˘ k
AB k, dreapta AB suportul segmentului orientat, iar mul¸timea
−→
dreptelor paralele cu AB, direc¸tia segmentului orientat AB. Se observa˘ c˘a un
segment orientat este caracterizat de direc¸tie, sens, lungime (norm˘a).
−→ −→
Segmentul orientat BA este opus lui AB.
−→
Defini¸tia 2.1.2. Orice segment orientat AB⊂ E3 se nume¸ste vector le-
gat.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 13

Dac˘a A = B atunci vectorul legat AA=−→ se nume¸ste vector legat nul.

−→
Doi vectori lega¸ti sunt egali daca˘ A = A′, B = B′. Doi vectori lega¸ti AB
¸si
−→
C D au acela¸si sens daca˘ dreptele AB ¸si C D sunt paralele ¸si punctele B ¸si D
se afla˘ ˆın acela¸si semiplan determinat de dreapta AC .
−→
Dac˘a vectorul legat
AB se mi¸sca˘
de-a lungul dreptei suport, pa˘straˆnd
−→
acela¸si sens el devine vector alunec˘ator. Doi vectori aluneca˘tori nenuli AB
−→ −→ −→
¸si C D sunt egali daca˘
i) AB ¸si C D au aceea¸si dreapt˘a suport;
−→ −→
−→ −→
ii) AB ¸si C D au acela¸si sens; iii) k AB k = k C D k.
Se constata˘ c˘a originea ¸si extremitatea celor doua˘ segmente orientate
nu
trebuie sa˘
coincida˘
pentru a defini acela¸si vector aluneca˘tor. Vectorul alu-
−→ −→
neca˘tor BA se nume¸ste opusul lui AB. Definim ˆın continuare vectorul liber.
Defini¸tia 2.1.3. Doi vectori lega¸ti
−→
AB ¸si
−→
C D din E3 se numesc
−→ −→
echipolen¸ti ¸si se noteaza˘ AB∼C D daca˘
−→ −→
i) AB ¸si C D au aceea¸si direc¸tie (ABkC D);
−→ −→
−→ −→
ii) AB ¸si C D au acela¸si sens; iii) k AB k = k C D k.
−→
Defini¸tia 2.1.4. Mul¸timea tuturor vectorilor echipolen¸ti cu AB se nume¸ste
−→ −→
−→ −→
vector liber adica˘ AB= {P Q⊂ E3|
P Q∼AB}.
−→
Nota¸tie. Vectorul liber se noteaza˘ cu AB sau ~v, mul¸timea vectorilor liberi
din E3 se noteaza˘ prin V3 . Uneori vom nota norma vectorului ~v prin v.
Doi vectori liberi sunt egali daca˘ au aceea¸si direc¸tie, acela¸si sens ¸si
aceea¸si
−→ −→ −→
lungime. Dac˘a AB∈ V3 , atunci BA∈ V3 este opusul lui AB.
Opera¸tii cu vectori.
a) Adunarea vectorilor
Defini¸tia 2.1.5. Adunarea vectorilor liberi este o opera¸tie binara˘ prin care
fieca˘rei perechi (~u, ~v) ∈ V3 × V3 ˆıi corespunde suma lor w~ = ~u + ~v ∈ V3,
definita˘
astfel: fie A un punct arbitrar din E3 ¸si lua˘m ca reprezentat al
vectorului ~u
−→
segmentul orientat AB; analog lua˘m ca reprezentat al vectorului ~v segmentul
−→
−→
−→ −→
orientat BC . Suma lor este prin defini¸tie w~ = ~u + ~v =AB + BC =AC .
Acest procedeu de definire a sumei se nume¸ste regula triunghiului.
−→ −→
Dac˘a consider˘am reprezentantul lui ~v segmentul orientat AD ¸si daca˘ AC
−→ −→
este diagonala paralelogramului construit pe segmentele orientate AB ¸si AD,
−→ −→ −→
suma vectorilor este de asemenea w~ = ~u + ~v =AB + AD=AC . Acest procedeu
se nume¸ste regula paralelogramului.

14
CURS
Teorema 2.1.1. (V3 , +) este grup comutativ, adica˘ (∀) ~u, ~v, w~ ∈ V3
1) (~u + ~v) + w~ = ~u + (~v + w~ ) (asociativitate);
2) ∃ ~0 ∈ V3 astfel ˆıncaˆt ~u + ~0 = ~0 + ~u = ~u (element neutru);
3) ∀ ~u ∈ V3 , ∃ u~′ ∈ V3 astfel ˆıncaˆt ~u + u~′ = u~′ + ~u = ~0 (element
opus);
4) ~u + ~v = ~v + ~u (comutativitate).
−→ −→ −→
Demonstra¸tie. 1) Considera˘m pentru ~u, ~v, w~ reprezentan¸tii AB, BC , C D.
Folosind regula triunghiului ob¸tinem

−→ −→
−→ −→
−→ −→
(~u + ~v) + w~ = (AB + BC )+ C D=AC + C D=AD;

−→ −→ −→
−→ −→ −→
~u + (~v + w~ ) =AB +(BC + C D) =AB + BD=AD .

−→ −→
−→
2) Fie ~u =AB un vector arbitrar. Dac˘a lua˘m ~0 =BB se ob¸tine ~u + ~0 =AB
−→ −→
−→ −→
−→ −→
+ BB=AB= ~u; daca˘ lua˘m ~0 =AA atunci ~0 + ~u =AA + AB=AB= ~u.
−→ −→
3) Fie ~u ∈ V3 un vector arbitrar, ~u =AB. Dac˘a u~′ = −~u =BA se ob¸tine
−→ −→
~u + (−~u) =AB + BA= ~0.
4) Comutativitatea adun˘arii rezulta˘ din regula paralelogramului.
b) ˆInmul¸tirea unui vector cu un scalar
Defini¸tia 2.1.6. ˆInmul¸tirea unui vector liber cu un scalar este o opera¸tie
binara˘, care face ca la orice pereche (α, ~u) ∈ R × V3 sa˘ ˆıi corespunda˘
ˆın mod unic vectorul λ~u ∈ V3 determinat astfel: 1) kλ~uk = |λ| · k~uk.
2) Pentru ~u = 0 ¸si λ > 0 vectorul λ~u este orientat la fel ca ¸si ~u. Pentru
~u = ~0 ¸si λ < 0 vectorul λ~u are orientarea opusa˘ lui ~u. Pentru ~u = 0 sau λ =
0,
λ~u = ~0 este vectorul nul cu orientare nedeterminata˘.
Teorema 2.1.2. Opera¸tia de ˆınmul¸tire a vectorilor cu scalari are urma˘-
toarele proprieta˘¸ti pentru orice ~u, ~v ∈ V3 ¸si α, β ∈ R.
1) (α + β)~u = α~u + β~u 2) α(~u + ~v) = α~u + α~v
3) (α · β)~u = α(β~u) 4) 1 · ~u = ~u.
Defini¸tia 2.1.7. Se nume¸ste versor un vector ~u a ca˘rui norma˘ este egala˘
cu unitatea.
Pentru un vector ~v = ~0, versorul sa˘u este ~u = 1
k~vk
· ~v.
Folosind opera¸tia de adunare a vectorilor ¸si cea de ˆınmul¸tire a vectorilor cu
−→ −→ −→
scalari putem defini de asemenea, sc˘aderea vectorilor prin OB − OA=AB.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 15

2.2 Dependen¸ta liniar˘a a vectorilor. Coliniaritate ¸si coplana- ritate

Defini¸tia 2.2.1. Vectorii liberi ~ui ∈ V3, i = 1, n, n ≥ 1 se numesc liniar

independen¸ti daca˘

din orice combina¸tie liniara˘

nula˘

a lor
X αi ~ui = 0,
i=1
αi ∈ R, i = 1, n rezulta˘ α1 = α2 = . . . = αn = 0. Daca˘ vectorii
liberi ~ui ,
(i = 1, n) nu sunt liniar independen¸ti atunci se numesc liniar dependen¸ti.
Defini¸tia 2.2.2. Vectorii ~ui ∈ V3, i = 1, n, n ≥ 1 se numesc coliniari
daca˘ au aceea¸si direc¸tie ¸si se numesc coplanari daca˘ exista˘ ˆın E3 un
plan
(P ) astfel ˆıncaˆt vectorii (~ui ) sunt paraleli cu (P ).
Vectorul nul ~0 se consider˘a coliniar cu orice vector din V3 ¸si coplanar
cu
orice al¸ti doi vectori din V3 .
Teorema 2.2.1. Doi vectori ~u, ~v ∈ V3 sunt coliniari daca˘ ¸si numai daca˘
sunt liniar dependen¸ti. Trei vectori ~u, ~v, w~ ∈ V3 sunt coplanari daca˘
¸si numai
daca˘ sunt liniar dependen¸ti.
Demonstra¸tie. Fie ~u, ~v ∈ V3 coliniari ¸si ~u = 0, atunci exist˘a λ ∈ R astfel
ˆıncaˆt ~v = λ~u. ˆIntr-adev˘ar, daca˘ ~u ¸si ~v au acela¸si sens atunci λ =
k~vk/k~uk, iar
daca˘ ~u ¸si ~v au sensuri opuse, atunci λ = −k~vk/k~uk. Dac˘a ~v este nul atunci
se
ia λ = 0. Deci vectorii ~u ¸si ~v sunt liniar dependen¸ti.
Reciproc, daca˘ ~u ¸si ~v sunt liniar dependen¸ti, rezulta˘ c˘a exist˘a λ ¸si µ ∈
R, nu
amaˆndoi nuli astfel ˆıncaˆt λ~u + µ~v = ~0. Presupunem µ = 0 atunci ~v = (−λ/µ)~u,
ceea ce arata˘ c˘a vectorii sunt coliniari.
Din teorema precedent˘a rezulta˘ c˘a dependen¸ta liniara˘ a trei vectori din V3
este echivalent˘a cu coplanaritatea celor trei vectori. ˆIn consecin¸t˘a, daca˘
trei vectori ~a,~b, ~c ∈ V3 nu sunt coplanari, atunci ei sunt liniar
independen¸ti. De
fapt numa˘rul maxim de vectori liniar independen¸ti ˆın V3 este trei, adica˘
oricare patru vectori din V3 sunt liniar dependen¸ti, dup˘a cum va rezulta din
teorema urm˘atoare.
Teorema 2.2.2. Daca˘ ~a,~b, ~c ∈ V3 sunt trei vectori necoplanari, atunci
oricare ar fi d~ ∈ V3, exista˘ scalarii α, β, γ unici, astfel ˆıncaˆt: d~ = α~a
+ β~b + γ~c.
Demonstra¸tie.

−→ −→ −→ −→
Fie OA, OB, OC , OM , reprezentan¸ti ai vectori ~a,~b, ~c, d~. Punctele O, A,
B, C nu se afla˘ ˆın acela¸si plan. Consider˘am c
d~ nu este coplanar cu nici una
16
CURS

din perechile de vectori (~a,~b), (~b, ~c), (~c, ~a). ˆIn acest caz M nu se
afla˘ ˆın nici unul din planele OAB, OAC, OBC . Ducem o paralela˘ la OC prin M ,
care in- tersecteaza˘ planul OAB ˆın M0 . Paralelele prin M0 la OA ¸si OB
intersecteaza˘
−→ −→ −→
aceste drepte ˆın A′ ¸si B′ deci OM 0 =OA′ + OB′= α~a + β~b. ˆIn planul
deter- minat de M0 M ¸si OC , paralela prin M la OM0 intersecteaza˘ pe OC
ˆın C ′
¸si d~ = −→ = −→
−→
+ = α~a + βb + γ~c, adica˘ se ob¸tine descompunerea vec-
OM OM 0
OC ′
torului d~ dup˘a vectorii ~a,~b, ~c. Unicitatea descompunerii se demonstreaz˘a
prin reducere la absurd. Presupunem c˘a mai avem o descompunere a vectorului d~
dup˘a vectorii ~a, ~b, ~c; d~ = α′~a + β′~b + γ′~c, de unde se ob¸tine
(α − α′)~a + (β − β′)~b + (γ − γ′)~c = 0,
¸si din necoplanaritatea vectorilor ~a,~b, ~c rezulta˘ α = α′, β = β′, γ = γ′.

2.3 Reprezentarea analitic˘a a vectorilor din V3

Consider˘am o dreapt˘a (D) ⊂ R3 ¸si ~a ∈ V3 un vector arbitrar. Presupunem c˘a (D)
a fost organizata˘ ca ax˘a ¸si ~u este versorul axei (D).

−→
Fie A ∈ (D) ¸si AB un reprezentant a lui ~a. Not˘am cu A′ proiec¸tia punctului
−→ −→
A pe (D). Vectorul liber generat de segmentul orientat AA′ notat prin AA′=
−→
prD~a se nume¸ste proiec¸tia vectorului ~a pe dreapta (D). Deoarece AA′ ¸si
−→
~u sunt coliniari, exist˘a λ ∈ R astfel ˆıncaˆt
AA′= λ~u. Scalarul λ reprezint˘a
m˘arimea algebric˘a a proiec¸tiei vectorului ~a pe dreapta (D). Prin conven¸tie,
proiec¸tia vectorului ~a ∈ V3 pe vectorul ~b ∈ V3 se define¸ste ca proiec¸tia lui
~a pe
o dreapt˘a suport a lui ~b ¸si se noteaza˘ pr~b~a = prD~a.
Teorema 2.3.1. Daca˘ (D) este o axa˘ ¸si ~u este versorul pe axa (D), atunci
proiec¸tia are urma˘toarele proprieta˘¸ti
1) pru~ (~x + ~y) = pru~ ~x + pru~ ~y, (∀) ~x, ~y ∈ V3 ;
2) pru~ (λ~x) = λpru~ ~x, (∀) λ ∈ R, (∀) ~x ∈ V3.
Paˆna˘ ˆın prezent am definit un vector liber cu ajutorul a trei
elemente:
direc¸tie, sens ¸si ma˘rime. Vom ara˘ta ˆın continuare c˘a daca˘ raporta˘m
spa¸tiul la un sistem cartezian, unui vector dat ˆıi corespunde ˆın mod unic un
triplet ordonat de numere reale, care reprezint˘a ma˘rimea algebrica˘ a
proiec¸tiilor vec- torului pe cele trei axe. Fie deci un sistem cartezian Oxyz.
Sensurile pozitive pe cele trei axe sunt date de versorii ~i, ~j, ~k, pe care ˆıi
vom numi ˆın continuare versorii axelor de coordonate.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 17
Teorema 2.3.2. Daca˘
Oxyz este sistemul cartezian ˆın E3 , ~i, ~j , ~k sunt
versorii axelor de coordonate Ox, Oy, Oz atunci pentru orice vector ~v ∈
V3
exista˘ ˆın mod unic numerele x, y, z ∈ R astfel ˆıncaˆt

~v = x~i + y~j + z~k (1)

unde x~i = prOx~v, y~j = prOy~v, z~k = prOz~v.

Demonstra¸tia este similar˘a cu cea a teoremei 2.2.2.

Descompunerea lui ~v dup˘a versorii ~i, ~j, ~k se nume¸ste reprezentarea ana-

litica˘ a vectorului ~v. Coordonatele (x, y, z) ale lui ~v ˆın baza ~i, ~j,
~k} se mai
numesc componentele scalare ale lui ~v.

Adesea vom nota ~v = (x, y, z). Dac˘a x = 0 atunci −→v kY OZ .

Dac˘a x = y = 0 atunci −→v kOZ .
Dac˘a nota˘m cu α = [ , β = [ ,
(~v,~i)
(~v, ~j)
(~v, ~k)
¸si cu k~vk norma lui ~v atunci
x = k~vk cos α, y = k~vk cos β, z = k~vk cos γ, (2)

Dac˘a vectorul ~v este dat prin expresia analitica˘ (1) atunci modulul sa˘u
este k~vk = px2 + y2 + z2 , iar direc¸tia ¸si sensul sunt date prin scalarii

cos α =

x
k~vk

, cos β =

y
k~vk

, cos γ =

z
k~vk

. (3)

Scalarii (cos α, cos β, cos γ) se numesc cosinu¸si directori ai vectorului ~v. Din
(1) ¸si (2) ob¸tinem
~v = k~vk(cos α~i + cos β~j + cos γ~k). (4) Fie ~v0
versorul vectorului ~v, deci ~v = k~vk · ~v0 . Va rezulta din (4)
~v0 = cos α~i + cos β~j + cos γ~k ¸si deci cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1. (5)

−→
Dac˘a A(x, y, z) ∈ E3 atunci OA se nume¸ste vector de pozi¸tie al punctului
A ¸si OA= ~rA = x~i + y~j + z~k.
18
CURS

Prezent˘am modul cum se transpun propriet˘a¸tile vectorilor ¸si opera¸tiile cu

vectori, folosind forma analitica˘ a acestora.
Teorema 2.3.3. Un vector este nul daca˘ ¸si numai daca˘ are toate compo-
nentele nule.
Demonstra¸tie. ~v = ~0 ⇔ k~vk = 0 ⇔ x2 + y2 + z2 = 0 ⇔ x = y = z = 0.
Teorema 2.3.4. Doi vectori sunt egali (echipolen¸ti) daca˘ ¸si numai daca˘
au componentele egale.
Demonstra¸tie. ~v1 = x1~i + y1~j + z1~k = x2~i + y2~j + z2~k = ~v2 ⇔
(x1 − x2)~i + (y1 − y2)~j + (z1 − z2)~k = 0 ⇔ x1 = x2 , y1 = y2, z1 = z2 .
Teorema 2.3.5. Doi vectori sunt coliniari daca˘ ¸si numai daca˘ au compo- nentele
scalare propor¸tionale.
Demonstra¸tie. ~v1 , ~v2 coliniari ⇔ ~v1 = λ~v2 , λ = 0 ⇔

x1 = y1 = z1 = λ.
x2 y2 z2

Teorema 2.3.6. Suma ¸si diferen¸ta a doi vectori au drept componente suma
¸si respectiv diferen¸ta componentelor scalare.
Demonstra¸tie. ~v1 ± ~v2 = (x1~i + y1~j + z1~k) ± (x2~i + y2~j + z2~k) =
= (x1 ± x2)~i + (y1 ± y2)~j + (z1 ± z2)~k.
Teorema 2.3.7. Daca˘ ~v = x~i + y~j + z~k atunci λ~v = λx~i + λy~j + λz~k.

3 Produse cu vectori

3.1 Produsul scalar ¸si produsul vectorul

3.1.1. Produsul scalar a doi vectori

Defini¸tia 3.1.1. Se nume¸ste produs scalar a doi vectori ~v1 ¸si ~v2 numa˘rul
real care se ob¸tine ˆınmul¸tind modulele celor doi vectori cu cosinusul
unghiului dintre ei, adica˘
~v1 · ~v2 = v1 · v2 · cos(~v1 , ~v2 ) (1)

Din figura al˘aturata˘ se observa˘ c˘a

−O→A = pr~v1 ~v2 = ~v2 cos(~v1 , ~v2 )

−O−→B = pr~v2 ~v1 = ~v1 cos(~v1 , ~v2 )

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 19

Cu aceaste formule, (1) devine

~v1 · ~v2 = ~v1 · pr~v1 ~v2 = ~v2 · pr~v2 ~v1

(2)

a¸sadar produsul scalar a doi vectori este egal cu produsul scalar dintre
un vector ¸si proiec¸tia celuilalt pe el.
Cazuri particulare 1) ~v · ~0 = 0 pentru orice ~v ∈ V3.
2) Dac˘a doi vectori sunt perpendiculari, ~v1 ⊥ ~v2, atunci cos(~v1 , ~v2 ) =
0,
deci ~v1 · ~v2 = 0. Reciproc, daca˘ produsul scalar a doi vectori (nenuli)
este
nul, vectorii sunt perpendiculari. Dac˘a facem conven¸tia c˘a vectorul nul
este perpendicular pe orice vector ~v ∈ V3 atunci avem urm˘atorul rezultat.
Teorema 3.1.1. Condi¸tia necesara˘ ¸si suficienta˘ ca doi vectori sa˘ fie per-
pendiculari este ca produsul lor scalar sa˘ fie nul.
3) Dac˘a cei doi vectori sunt coliniari, adica˘ ~v1 = λ~v2 , atunci cos(~v1 ,
~v2 ) =
±1 ¸si ~v1 · ~v2 = ±v1v2. Deci produsul scalar a doi vectori coliniari este egal
cu
produsul modulelor celor doi vectori, cu semnul + sau −, dup˘a cum cei doi
vectori au acela¸si sens sau sunt de sensuri opuse. ˆIn orice caz, produsul scalar
a doi vectori coliniari este maxim ˆın valoare absolut˘a.
4) Produsul scalar al unui vector cu el ˆınsu¸si este egal cu pa˘tratul modulului
acestui vector.

Propriet
~v · ~v = ~v2 = v · v = v2 . (4)
¸tile produsului scalar. Pentru orice ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3 ¸si λ, µ ∈ R
au loc urm˘atoarele propriet˘a¸ti ale produsului scalar.
1) Produsul scalar este comutativ adica˘
~v1 · ~v2 = ~v2 · ~v1.
2) Produsul scalar este distributiv fa¸t˘a de adunarea vectorilor, adica˘

~v1 · (~v2 + ~v3) = ~v1 · ~v2 + ~v1 · ~v3.

3) (λ~v1 )(µ~v2 ) = (λµ)(~v1~v2).

4) ~v · ~v ≥ 0, ~v · ~v = 0 ⇔ ~v = 0.
Aplica¸tie. Un produs scalar nu se schimba˘
ada˘uga˘m un vector perpendicular pe cel˘alalt.

daca˘

la unul din factori

Demonstra¸tie. Fie ~v1, ~v2 , ~v3 ∈ V3 ¸si ~v3 ⊥ ~v1. Atunci

~v1 (~v2 + ~v3) = ~v1 · ~v2 + ~v1 · ~v3 = ~v1 · ~v2.

Expresia analitic˘a a produsului scalar. Cunoscˆand cei doi vectori ~v1

¸si ~v2 prin expresiile lor analitice, respectiv ~vi = xi~i + yi~j +
zi~k, i = 1, 2,
ne propunem sa˘ g˘asim valoarea produsului scalar cu ajutorul componentelor
scalare ale celor doi vectori.
Alc˘atuim tabelul de ˆınmul¸tire scalara˘ a versorilor {i, j, k}.

20
CURS
~i ~j ~k
~i 1 0 0
~j 0 1 0
~k 0 0 1

T¸ inaˆnd seama de acest tabel ¸si de propriet˘a¸tile produsului scalar ob¸tinem

~v1 · ~v2 = x1 x2 + y1y2 + z1 z2 . (5) Dac˘a
~v1 = ~v2 = ~v, ~v = x~i + y~j + z~k, din (5) ob¸tinem v2 = x2 + y2 + z2.
Din defini¸tia produsului scalar (1) ¸si expresia analitica˘ a acestuia (5)
putem determina unghiul format de cei doi vectori.

~v1 · ~v2
x1x2 + y1y2 + z1 z2
cos(~v1 , ~v2) =
1
· v2
=
x2 + y2 + z2 ·
px2 + y2 + z2
. (6)
1 1 1
2 2 2

Exemplu. Sa˘ se arate c˘a daca˘ ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3 atunci vectorii
~v = ~v1 (~v2 · ~v3 ) − ~v2 (~v1 · ~v3 ) ¸si ~v3 sunt perpendiculari.
Conform Teoremei 3.1.1 este suficient sa˘ ara˘t˘am c˘a produsul scalar al vec-
torilor ~v ¸si ~v3 este nul. Folosind propriet˘a¸tile produsului scalar ob¸tinem
~v · ~v3 = [~v1 (~v2 · ~v3 ) − ~v2 (~v1 · ~v3 )] · ~v3 = (~v1 · ~v3 )(~v2 · ~v3) −
(~v2 · ~v3 )(~v1 · ~v3 ) = 0.

3.1.2. Produsul vectorial a doi vectori

Defini¸tia 3.1.2. Produsul vectorial a doi vectori ~v1 ¸si ~v2 din V3 este
un vector ~v, notat prin ~v = ~v1 × ~v2 , care are urma˘toarele caracteristici.
1) Direc¸tia lui ~v este perpendiculara˘ pe planul determinat de ~v1 ¸si ~v2 .
2) Sensul este determinat de legea burghiului, este sensul ˆın care ar ˆınainta un
burghiu caˆnd se aduce primul vector peste al doilea, pe drumul cel mai scurt.
3) Modulul vectorului ~v este dat de formula
k~vk = k~v1 × ~v2 k = v1 · v2 sin(~v1 , ~v2 ) (1) care reprezinta˘ aria
paralelogra-
mului construit pe cei doi vectori.

Cazuri particulare. 1) Dac˘a facem conven¸tia c˘a vectorul nul este coliniar cu
orice vector ~v ∈ V3 atunci avem urm˘atorul rezultat. Condi¸tia necesar˘a ¸si
suficient˘a ca doi vectori sa˘ fie coliniari este ca produsul lor vectorial sa˘
fie nul.
2) Dac˘a ~v1 ⊥ ~v2 atunci produsul lor vectorial este maxim ˆın modul.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 21

Propriet
¸tile produsului vectorial. Pentru orice ~v1 , ~v2 , ~v3 ∈ V3 ¸si
λ, µ ∈ R au loc urm˘atoarele propriet˘a¸ti ale produsului vectorial.
1) Produsul vectorial este anticomutativ adica˘ ~v1 × ~v2 = −(~v2 × ~v1 ).
2) (λ~v1 ) × (µ~v2 ) = (λµ)(~v1 × ~v2 ) -
3) ~v1 × (~v2 + ~v3) = ~v1 × ~v2 + ~v1 × ~v3.
Expresia analitic˘a a produsului vectorial
ˆInmul¸tim ˆıntre ei versorii axelor de coordonate. Ob¸tinem

 ~i × ~i = ~j × ~j = ~k × ~k = ~0
~i ~j ~j
~

~i j = k, i

k = ~j

respectiv
~i 0 ~k −j
× ~ ~
~ × ~ −
~j ~ ~
~ ~ ~ ~
−k 0 i
~j × ~i = −k,
j × k = i
~k ~j
−i 0

Sa˘ determin˘am expresia analitica˘ a produsului vectorial al vectorilor ~v1 ¸si

~v2 .

~v = ~v1 × ~v2 = (x1~i + y1~j + z1~k) × (x2~i + y2~j + z2~k) =

= x1 x2(~i × ~i) + x1y2(~i × ~j) + x1z2 (~i × ~k)+

+y1x2(~j × ~i) + y1y2(~j × ~j) + y1z2 (~j × ~k)+

+z1x2 (~k × ~i) + z1 y2(~k × ~j) + z1z2 (~k × ~k).

~v1 × ~v2 = (x1 y2 − y1x2)~k + (z1 x2 − x1 z2)~j + (y1z2 − z1y2)~i (3)
Observa˘m c˘a aceasta˘ expresie reprezint˘a dezvoltarea dup˘a elementele pri-
mei linii a determinantului

~i ~j ~k
~v1 × ~v2 = x1 y1 z1
x2 y2 z2
(4)

Observa¸tie. Aria paralelogramului construit pe vectorii ~v1 ¸si ~v2 este

A = k~v1 × ~v2k

Exemplu. Fiind da¸ti vectorii ~v1 , ~v2 , ~v3 care verifica˘ rela¸tia ~v1 + ~v2 +
~v3 = ~0 sa˘ se arate c˘a avem ~v1 × ~v2 = ~v2 × ~v3 = ~v3 × ~v1.
Prima egalitate ~v1 × ~v2 = ~v2 × ~v3 este echivalent˘a cu ~v1 × ~v2 − ~v2 × ~v3 =
0. Folosind proprietatea de anticomutativitate (1) avem ~v1 × ~v2 + ~v3 × ~v2 =
0. Din distributivitatea ˆınmul¸tirii fa¸t˘a de adunare (3) ob¸tinem (~v1 + ~v3 )
× ~v2 = 0. Din ipotez˘a, ~v1 + ~v3 = −~v2 deci ~v2 × ~v2 = ~0 evident.
22
CURS

3.2 Produsul mixt a trei vectori. Dublu produs vectorial

3.2.1. Produsul mixt a trei vectori

Defini¸tia 3.2.1. Fie ~v1, ~v2 , ~v3 trei vectori din V3. Daca˘ doi dintre
ei se
ˆınmul¸tesc vectorial, iar rezultatul se ˆınmul¸te¸ste scalar cu al treilea,
spunem ca˘
avem un produs mixt, pe care ˆıl nota˘m ~v1 · (~v2 × ~v3) = (~v1 , ~v2 , ~v3 ).
Din defini¸tie rezulta˘ c˘a produsul mixt a trei vectori este un scalar.
Sa˘ ara˘t˘am c˘a acest scalar, ˆın valoare absolut˘a, reprezint˘a volumul
para- lelipipedului construit pe cei trei vectori lua¸ti ca muchii. Fie ~v =
~v2 × ~v3,
~v ⊥ (~v2 , ~v3 ). Atunci ~v1 · (~v2 × ~v3 ) = ~v1 · ~v = ~v · pr~v~v1 = v · OA.
Modulul lui ~v reprezint˘a aria paralelogramului construit pe vectorii ~v2 ¸si
~v3, iar OA = kpr~v ~v1 k este ˆına˘l¸timea paralelipipedului construit pe
vectorii
~v1, ~v2 ¸si ~v3, deci |(~v1 , ~v2 , ~v3 )| = volumul paralelipipedului.

Expresia analitic˘a.
Fie cei trei vectori ai produsului mixt ~vi = xi~i + ui~j + zi~k, i = 1, 2, 3.
Fie, de asemenea

~v = ~v2 × ~v3 =
~i ~j ~k x2 y2 z2

, ~v1 = x1i + y1j + z1 k.

x3 y3 z3
~ ~ ~

Atunci

y2 z2

x2 z2

x2 y2
~v1 · (~v2 × ~v3 ) = ~v1 · ~v = x1
− y1
+ z1
y3 z3
x3 z3
x3 y3

expresie care reprezint˘a dezvoltarea determinantului

~v1 · (~v2 × ~v3) = (~v1 , ~v2 , ~v3 ) =

x1 y1 z1 x2 y2 z2 x3 y3 z3

Propriet
¸tile produsului mixt
Propriet
¸tile produsului mixt pot fi acum deduse din propriet˘a¸tile deter-
minan¸tilor. Preciz˘am urm˘atoarele propriet˘a¸ti ale produsului mixt.
1) Dac˘a ˆın produsul mixt a trei vectori schimba˘m ˆıntre ei doi factori, atunci
produsul mixt ˆı¸si schimba˘ semnul.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 23

2) Dac˘a ˆın produsul mixt a trei vectori facem cele trei permuta˘ri circulare
posibile, ob¸tinem trei produse mixte egale ¸si anume

(~v1 , ~v2, ~v3 ) = (~v2 , ~v3 , ~v1 ) = (~v3 , ~v1 , ~v2 ) sau
~v1 · (~v2 × ~v3) = ~v2 · (~v3 × ~v1) = ~v3 · (~v1 × ~v2).
3) ˆInmul¸tind unul din vectorii produsului mixt cu un scalar, ˆıntregul produs se
ˆınmul¸te¸ste cu acel scalar (λ~v1 , ~v2 , ~v3 ) = λ(~v1 , ~v2 , ~v3 ).
4) Are loc distributivitatea ˆın raport cu adunarea vectorilor, adica˘

(~v1 , ~v2 , ~v3 + ~v4) = (~v1 , ~v2 , ~v3 ) + (~v1 , ~v2 , ~v4 ).

Din interpretarea geometrica˘ a produsului mixt rezulta˘ c˘a produsul mixt a trei
vectori coplanari este nul. Din expresia sa analitica˘, folosind propriet˘a¸tile
determinan¸tilor, rezulta˘ c˘a are loc ¸si afirma¸tia reciproc˘a.
Teorema 3.2.1. Condi¸tia necesara˘ ¸si suficienta˘ ca trei vectori nenuli sa˘
fie coplanari este ca produsul lor mixt sa˘ fie nul, adica˘

x1 y1 z1 x2 y2 z2 x3 y3 z3

= 0.

Aplica¸tie. Volumul unui tetraedru A1 A2A3 A4 determinat de punctele

Ai (xi , yi , zi ), i = 1, 4 se calculeaza˘ cu formula

ε −→ −→

−→ ε

x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1
V = A1 A2 ·(A1 A3 × A1A4 ) =
x3 y3 z3 1
x4 y4 z4 1
unde ε = ±1 se alege astfel ˆıncaˆt volumul V sa˘ fie pozitiv.
Exemple. 1) Sa˘ se calculeze produsul mixt P = (~v1 , ~v1 + ~v2, ~v1 + ~v2 +
~v3).
Folosind propriet˘a¸tile produsului mixt se ob¸tine P = (~v1 , ~v2 , ~v3 ).
2) Sa˘ se arate c˘a vectorii ~v1 − ~v2, ~v2 − ~v3 ¸si ~v3 − ~v1 sunt coplanari.
Folosind propriet˘a¸tile produsului mixt ob¸tinem
P = (~v1 − ~v2 , ~v2 − ~v3, ~v3 − ~v1 ) = 0

¸si din Teorema 3.2.1 rezulta˘ c˘a vectorii sunt coplanari.

3.2.2. Dublu produs vectorial
Defini¸tia 3.2.2. Prin dublul produs vectorial al vectorilor ~v1, ~v2 , ~v3 ∈
V3
se ˆın¸telege vectorul w~ = ~v1 × (~v2 × ~v3).
Teorema 3.2.2. Dublul produs vectorial se calculeaza˘ dupa˘ formula
w~ = ~v1 × (~v2 × ~v3) = (~v1 , ~v3 )~v2 − (~v1, ~v2 )~v3
(1)

numita˘ formula lui Gibbs.

Demonstra¸tie. Fie trei vectori oarecare ~v1, ~v2, ~v3.

24
CURS

Dac˘a raporta˘m ace¸sti vectori la un sistem de axe rectangulare, convenabil ales,

ob¸tinem expresiile lor analitice

~v1 = x1~i + y1~j + z1~k,

~v2 = x2~i + y2~j, ~v3 = x3~i,

~i ~j ~k
~v2 × ~v3 = x2 y2 0
= −y2x3k
~
x3 0 0

~i ~j ~k
~v1 × (~v2 × ~v3) =
x1 y1 z1
= x1 y2x3j − y1y2x3i =
~ ~
0 0 −y2x3
= x1 x3(x2~i + y2~j) − (x1 x2 + y1y2)x3~i = (~v1 · ~v2)~v3 − (~v1 · ~v2)~v3 .

Astfel teorema este demonstrat˘a.

Observa¸tii. 1) Formula lui Gibbs (1) se poate scrie ¸si sub forma

~v1 × (~v2 × ~v3) =

~v2 ~v3

(2)
~v1 · ~v2 ~v1 · ~v3
2. ˆIn general ~v1 × (~v2 × ~v3) = (~v1 × ~v2) × ~v3 de unde rezulta˘ c˘a produsul
vectorial nu este asociativ.
Exemplu. Sa˘ se arate c˘a P = ~a × (~b × ~c) + ~b × (~c × ~a) + ~c × (~a × ~b) =
~0.
Se aplica˘ formula lui Gibbs pentru fiecare produs ¸si se ˆınsumeaz˘a.

3.3 Schimb˘ari de repere de coordonate

ˆIn unele probleme de geometrie analitica˘ se prefera˘ sa˘ se schimbe sistemul de
coordonate ini¸tial prin alt sistem de coordonate, ˆın care ecua¸tiile curbelor sau
suprafe¸telor considerate sa˘ fie mai simple. Aceast˘a schimbare a sistemului de
coordonate poate fi f˘acuta˘ printr-o transla¸tie sau printr-o rota¸tie.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘ 25

3.3.1. Transla¸tia unui sistem de coordonate ˆın spa¸tiu

Fie sistemul Oxyz ¸si un punct M0 (x0 , y0, z0 ) ˆın spa¸tiu. Translat˘am acest
sistem cu originea ˆın M0 ¸si ob¸tinem un nou sistem M0 x′y′z′, determinat
de aceea¸si versori ~i, ~j, ~k. Fie M un punct arbitrar, care ˆın sistemul
Oxyz are coordonatele (x, y, z), iar ˆın noul sistem coordonatele (x′, y′, z′).
Pentru a g˘asi
leg˘atura ˆıntre aceste coordonate punem ˆın eviden¸t˘a vectorii

OM0 = x0~i + y0~j + z0~k,

OM = x~i + y~j + z~k,

M0 M = x′~i + y′~j + z′~k.
ˆIntre ace¸sti trei vectori exist˘a leg˘atura −→ = −→
−→
+ , de unde
ob¸tinem
OM OM0
M0M
x = x0 + x′, y = y0 + y′, z = z0 + z′ (1)

formule care exprima˘ vechile coordonate ˆın func¸tie de noile coordonate, sau
x′ = x − x0 , y′ = y − y0, z′ = z − z0
(2)

formule care exprima˘ noile coordonate ˆın func¸tie de vechile coordonate.

3.3.2. Rota¸tia unui sistem de coordonate ˆın plan

Fie sistemul xOy pe care ˆıl rotim cu unghiul α ¸si M un punct arbitrar
ˆın plan, care are ˆın sistemul xOy coordonatele (x, y), iar ˆın sistemul
x′Oy′
−→ −→
coordonatele (x′, y′). Atunci pentru OM avem OM = x~i + y~j = x′~i′ + y′j~′.
ˆInmul¸tim scalar aceasta˘ egalitate cu ~i, respectiv ~j ¸si rezulta˘
( x = x′(~i · ~i′) + y′(~i · j~′)
y = x′(~j · ~i′) + y′(~j · j~′)
26
CURS

Dar ~i · ~i′ = cos α, ~ij~′ = − sin α, ~j · ~i′ = sin α, ~j · j~′ = cos α. Se

ob¸tin urm˘atoarele formule
x = x′ cos α − y′ sin α
y = x′ sin α + y′ cos α (1)

care reprezint˘a exprimarea vechilor coordonate ˆın func¸tie de noile coordonate.

Dac˘a nota˘m R = (1) devine
cos α − sin α
sin α cos α

, R fiind matricea de rota¸tie, formula

x
y = R
x′
y′

(2)

Pentru a determina noile coordonate ˆın func¸tie de vechile coordonate,

ˆınmultim ˆın rela¸tia (2) cu matricea inversa˘ R−1 ¸si ob¸tinem

x′
y′

= R−
1 x
y

(3)

sau echivalent

x′ = x cos α + y sin α
y′ = −x sin α + y cos α

(4)

Capitolul 2

Planul ¸si dreapta ˆın spa¸tiu

1 Planul ˆın spa¸tiu

ˆIn acest paragraf vom studia diferite probleme legate de suprafe¸tele alge-
brice de gradul ˆıntˆai, adica˘ suprafe¸tele definite printr-o ecua¸tie implicita˘
de forma F (x, y, z) = Ax + By + C z + D = 0.

1.1 Ecua¸tia general˘a a planului. Plane particulare

1.1.1. Ecua¸tia general˘a a planului. Consider˘am un plan oarecare (P ), raportat

la un sistem cartezian Oxyz. Fa¸t˘a de acest sistem putem determina
acest plan printr-un punct M0(x0 , y0 , z0 ) ∈ (P ) ¸si un vector nenul N~ (A, B, C
),
normal la plan. Vectorul N~
nefiind vector nul rezulta˘ c˘a A2 + B2 + C 2 = 0.

Sa˘ determin˘am ecua¸tia planului (P ) ˆın sistemul de coordonate ales; aceasta

ˆınseamn˘a a determina ecua¸tia verificata˘
de coordonatele tuturor punctelor
−→
M ∈ (P ) ¸si numai de acestea. Punem ˆın eviden¸t˘a vectorul M0M (x − x0, y −
−→
y0, z − z0 ). Deoarece M0 M ∈ (P ) rezulta˘ c
−→
−→
M0 M ⊥ N , (∀) M ∈ (P ), deci
M0M ·N~
= 0 sau

A(x − x0) + B(y − y0) + C (z − z0 ) = 0, (1)

27

28
CURS

Dac˘a nota˘m D = −(Ax0 + B0 + C z0) ob¸tinem ecua¸tia

Ax + By + C z + D = 0 (2) Prin urmare,
planului (P ) ˆıi corespunde ecua¸tia (2).
Reciproc, orice ecua¸tie de forma (2) reprezint˘a ecua¸tia unui plan. Consi-
dera˘m doua˘ puncte M1(x1 , y1, z1 ), M2 (x2 , y2, z2 ) care apar¸tin
suprafe¸tei (S)
definit˘a de ecua¸tia (2), deci pentru care

Ax1 + By1 + C z1 + D = 0
Ax2 + By2 + C z2 + D = 0 (2 )

Consider˘am un punct oarecare M (x, y, z) care apar¸tine segmentului M1 M2, deci

ale c˘arui coordonate sunt date de formulele
x = x1 + λx2
1 + λ

, y =

y1 + λy2
1 + λ

, z =

z1 + λz2
1 + λ

(3)

¸si ara˘t˘am c˘a ¸si acest punct apar¸tine suprafe¸tei (S). ˆIntr-adev˘ar, daca˘
ˆınlocuim
(3) ˆın (2), ¸tinaˆnd seama de (2′) ob¸tinem Ax1 +By1+C z1+λ(Ax2 +By2+C z2) =
0, deci segmentul M1 M2 apar¸tine suprafe¸tei (S) ¸si cum M1 , M2 sunt oarecare
pe aceasta˘ suprafa¸t˘a deducem ca˘ suprafa¸ta (S) este un plan.
Am demonstrat deci, urm˘atoarea teorema˘.
Teorema 1.1.1. Orica˘rui plan, raportat la un sistem cartezian rectangular
ˆıi corespunde o ecua¸tie algebrica˘
de gradul ˆıntaˆi, de forma (2) ¸si reciproc,
orica˘rei ecua¸tii de gradul ˆıntaˆi ˆıi corespunde un plan.
Observa¸tii. 1) N~ (A, B, C ) = ~0 se nume¸ste normala la plan. Componen- tele (A,
B, C ) ale normalei se numesc parametrii directori ai planului.
2) Ecua¸tia (1) reprezint˘a ecua¸tia planului determinat de un punct ¸si de un
vector perpendicular pe plan, numit normala la plan.
3) Ecua¸tia (2) se nume¸ste ecua¸tia general˘a a planului.
4) ˆIn ecua¸tia planului figureaz˘a patru parametri. ˆImp˘ar¸tind cu unul dintre
ei, nenul, rezulta˘ c˘a ecua¸tia unui plan depinde doar de trei parametri
esen¸tiali.
Exemplu. Sa˘ se scrie ecua¸tia planului care trece prin mijlocul segmentului
M1M2 ¸si este perpendicular pe el, unde M1(2, 3, 0), M2(4, 5, −2).
Solu¸tie. Fie M0 mijlocul segmentului M1 M2. Atunci M0 (3, 4, −1).
Normala la plan este N~
−→
=M1M2
(2, 2,
−2). Planul are ecua¸tia

2(x − 3) + 2(y − 4) − 2(z + 1) = 0 sau x + y − z − 8 = 0.

1.1.2. Plane particulare

a) Plane paralele cu una din axele de corodonate. Consider˘am planul
P , paralel cu Oz. ˆIn acest caz, N~
(P ) Ax + By + D = 0.
⊥ Oz deci C = 0. Ecua¸tia acestui plan este

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

29

b) Plane paralele cu unul din planele de coordonate. Fie planul P

paralel cu xOy. ˆIn acest caz N~
⊥ (xOy) deci N~
⊥ Ox, N~
⊥ Oy de unde
A = B = 0. Ecua¸tia planului este (P ) C z + D = 0, C = 0 sau (P ) z = z0 .
c) Plane care trec prin origine. O(0, 0, 0) ∈ (P ) implica˘ D = 0, deci
ecua¸tia planului este (P ) Ax + By + C z = 0.

1.2 Ecua¸tia planului determinat de trei puncte necoliniare.

Ecua¸tia planului prin t˘aieturi

1.2.1. Ecua¸tia planului determinat de trei puncte necoliniare

Fiind date punctele Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 3 necoliniare, ele determin˘a
un plan. Fie M (x, y, z) un punct arbitrar al planului. M, Mi ∈ (P ) deci
coordo-
natele lor verifica˘ ecua¸tia (2), adica˘

Ax + By + C z + D = 0
Axi + Byi + C zi + D = 0, i = 1, 2, 3.

sistem din care determin˘am A, B, C, D, nu toate nule, deci determinantul sis-

temului este nul ∆ = 0. Ob¸tinem astfel ecua¸tia

x y z 1
x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1 = 0 (4)
x3 y3 z3 1

care reprezint˘a ecua¸tia planului determinat de punctele M1 , M2 , M3.

Dac˘a dezvolt˘am determinantul ∆ din (4), formˆand zerouri pe ultima co-
loana˘ ob¸tinem
x − x1 y − y1 z − z1
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1

= 0

Notˆand pi−1 = xi − x1 , qi−1 = yi − y1, ri−1 = zi − z1 , i = 2, 3 ob¸tinem

x − x1 y − y1 z − z1
p1 q1 r1
p2 q2 r2

= 0 (5)

care reprezint˘a ecua¸tia planului determinat de punctul M1 (x1, y1 , z1 ) ¸si

vectorii
vi (pi , qi , ri ), i = 1, 2 con¸tinu¸ti ˆın plan.

30
CURS

1.2.2. Ecua¸tia planului prin t˘aieturi

Fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C (0, 0, c) prin care trece planul (P ). Nu-
merele a, b, c sunt ma˘surile segmentelor determinate de (P ) pe cele trei axe de
coordonate, numite t˘aieturile planului pe aceste axe. Ecua¸tia acestui plan
este un caz particular al ecua¸tiei (4).

(P )

x y z
+ +
a b c

− 1 = 0.

2 Dreapta ˆın spa¸tiu

Ca orice curb˘a ˆın spa¸tiu, o dreapt˘a va fi definit˘a, fa¸t˘a de un sistem carte-

zian rectangular, printr-un sistem de doua˘ ecua¸tii liniare ˆın x, y, z,
deoarece suprafa¸tele a c˘aror intersec¸tie este o dreapt˘a sunt plane.

2.1 Ecua¸tiile canonice (simetrice) ale dreptei. Ecua¸tiile pa- rametrice.

Ecua¸tiile dreptei determinate de dou˘a puncte date

2.1.1. Ecua¸tiile canonice (simetrice) ale dreptei. Fie o direc¸tie ˆın spa¸tiu
data˘ prin vectorul ~v = a~i + b~j + c~k. Vom scrie ecua¸tia dreptei ce trece
prin M0(x0 , y0 , z0 ) ¸si are direc¸tia lui ~v.

Fie pentru aceasta M (x, y, z) ∈ (D) punctul curent al dreptei. Vectorul

−→ −→ −→
M0M este coliniar cu ~v, deci M0 M = λ~v. M0M = ~r − ~r0 adica˘ ~r = ~r0 + λ~v
care
reprezint˘a ecua¸tia vectoriala˘ a dreptei.

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

31

Se ob¸tin de aici ecua¸tiile canonice (simetrice) ale dreptei

x − x0 = y − y0 = z − z0

(1)
a b c

Vectorul ~v se nume¸ste vector director al dreptei, iar componentele scalare ale

acestui vector (a, b, c) se numesc parametri directori. Dac˘a unul din cei trei
parametri directori este nul, dreapta este paralela˘ cu unul din planele de
coordonate. De exemplu, daca˘ a = 0 atunci (D)k(yOz). Dac˘a doi parametri
directori sunt nuli atunci (D) este paralela˘ cu una dintre axele de coordonate.
2.1.2. Ecua¸tiile parametrice ale dreptei.
Dac˘a (1) se scrie
x − x0
a
= y − y0
b

= z − z0
c

= λ atunci ob¸tinem
 x = x0 + λa
y = y0 + λb
 z = z0 + λc

(2)

Acestea sunt ecua¸tiile parametrice ale dreptei (D). O alt˘a reprezentare

parametric˘a a dreptei (D) se ob¸tine punˆand ˆın eviden¸t˘a versorul ~v0 a lui
~v. Ob¸tinem pentru dreapta (D) reprezentarea

 x = x0 + ρ cos α
y = y0 + ρ cos β
 z = z0 + ρ cos γ
(3)

unde ρ = ±|M0 M |, dup˘a cum M este de o parte sau alta a lui M0 . Numerele
(cos α, cos β, cos γ) sunt componentele scalare ale versorului ~v0 , aici
cosinu¸sii
−→
directori ai dreptei (D). ρ reprezint˘a ma˘sura segmentului orientat M0 M , care
−→
este pozitiv˘a cˆand M0M ¸si ~v0 au acela¸si sens ¸si negativ˘a ˆın caz contrar.
2.1.3. Ecua¸tiile dreptei ˆın spa¸tiu determinate de dou˘a puncte
Dou˘a puncte distincte M1 (x1, y1 , z1 ) ¸si M2 (x2, y2 , z2 ) determin˘a o
dreapt˘a
ˆın spa¸tiu. Ecua¸tiile acestei drepte se pot scrie luaˆnd ca vector director al
dreptei
−→
vectorul M1M2 (x2 − x1 , y2 − y1, z2 − z1) ¸si considerˆand c˘a dreapta trece
prin
punctul M1 (vezi (1)). Ob¸tinem ecua¸tiile canonice ale dreptei
x − x1
x2 − x1

sau ecua¸tiile parametrice

y − y1
y2 − y1
z − z1
z2 − z1

(4)

 x = x1 + λ(x2 − x1)
y = y1 + λ(y2 − y1)
 z = z1 + λ(z2 − z1)
(5)

32
CURS

2.2 Ecua¸tiile generale ale dreptei

Fie planele (P1 ) A1 x + B1y + C1z + D1 = 0, (P2 ) A2 x + B2y + C2 z + D2 = 0,

astfel ˆıncaˆt
rang
A1 B1 C1
A2 B2 C2
= 2.
Planele (P1 ) ¸si (P2 ) sunt secante, deci se intersecteaza˘ dup˘a o dreapt˘a (D),
care are ecua¸tiile

(D)

P1 = 0
P2 = 0 ⇔

A1 x + B1y + C1z + D1 = 0
A2 x + B2y + C2z + D2 = 0 (6)

¸si care se numesc ecua¸tiile generale ale dreptei (D).

Vom determina parametrii directori ai dreptei (D), data˘ prin ecua¸tiile ge-
nerale (6). Pentru aceasta trebuie sa˘ punem ˆın eviden¸t˘a un vector
director
al dreptei (D). Acesta este ~v =
N~ 1 × N~ 2, unde N~ 1 = A1~i + B1~j + C1~k ¸si
N~ 2 = A2~i + B2~j + C2~k sunt vectorii normali ai planelor (P1 ) ¸si (P2 ).
Dac˘a v = a~i + b~j + c~k atunci

i j k

B1 C1

C1 A1

A2 B1
v =
A1 B1 C1
, a =
, b =
, c = .
A2 B2 C2
B2 C2
C2 A2
A2 B2

Pentru a trece de la ecua¸tiile (6) la (1) se determin˘a ¸si coordonatele unui

punct M0 al dreptei, atribuind uneia dintre variabile o valoare particular˘a ¸si
rezolvˆand sistemul (6).

2.3 Perpendiculara comun˘a a dou˘a drepte din spa¸tiu

Fie doua˘ drepte oarecare ˆın spa¸tiu

(D1 )

(D2 )
x − x1
a1
x − x2
a2
= y − y1
b1
= y − y2
b2
= z − z1 , c1
= z − z2
c2
Se nume¸ste perpendiculara comun˘a a acestor drepte, dreapta (D) care este
perpendicular˘a pe ambele drepte ¸si le intersecteaz˘a.

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

33

Vectorul

v = ~v1 × ~v2 =

~i ~j ~k a1 b1 c1

= ai + bj + ck
a2 b2 c2
~ ~ ~

este un vector director al dreptei (D).

Punem ˆın eviden¸t˘a planul (P1 ) care con¸tine dreapta (D1 ) ¸si vectorul
~v. Acest plan va con¸tine ¸si dreapta (D).

(P1 ) :
x − x1 y − y1 z − z1
a1 b1 c1
a b c

= 0

Analog punem ˆın eviden¸t˘a planul (P2 ) care con¸tine dreapta (D2 ) ¸si vectorul
~v. Acest plan va con¸tine ¸si dreapta (D).

(P2 ) :
x − x2 y − y2 z − z2
a2 b2 c2
a b c

= 0

Prin urmare, perpendiculara comuna˘ a dreptelor (D1 ) ¸si (D2 ) este dreapta
P1 = 0
(D) = (P1 ) ∩ (P2 ) ¸si care are ecua¸tiile (D)
P2 = 0 .
Exemplu. Sa˘ se determine perpendiculara comuna˘ a dreptelor

(D1 )
x + y − z − 1 = 0 ¸si (D )
2x + y − z − 2 = 0 2
x + 2y − z − 2 = 0
x + 2y + 2z + 4 = 0

Ecua¸tiile canonice ale lui (D1 ) ¸si (D2 ) sunt

x − 1 y z

x 4 z + 2
(D1 )
= = , (D2 )
0 1 1
= =
2 −1 0
Fie ~v = ~v1 × ~v2 ⇒ ~v = (1, 2, −2) ¸si (P1 ) planul determinat de (D1 ) ¸si
~v, (P2 ) planul determinat de (D2 ) ¸si ~v. Ecua¸tiile acestor plane sunt
x − 1 y z

x y z + 2
(P1 )
0 1 1
= 0 (P2 )

2 −1 0
= 0,

1 2 −2
1 2 −2

(P1 ) 4x − y + z − 4 = 0, (P2 ) 2x + 4y + 5z + 10 = 0.
Dreapta (D) = (P1 ) ∩ (P2 ) este perpendiculara comuna˘ a dreptelor (D1 )
¸si (D2 ) ¸si are ecua¸tiile

(D)
4x − y + z − 4 = 0
2x + 4y + 5z + 10 = 0.

34
CURS
3 Pozi¸tia relativ˘a a planelor ¸si dreptelor

3.1 Pozi¸tia relativ˘a a dou˘a plane. Fascicul de plane

3.1.1. Pozi¸tia relativ˘a a dou˘a plane. Fie planele

(P1 ) A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0, (P2 ) A2 x + B2y + C2 z + D2 = 0

Aceste doua˘ plane pot fi: secante, paralele, confundate.

Teorema 3.1.1. Condi¸tia necesara˘ ¸si suficienta˘ ca planele (P1 ) ¸si (P2 ) sa˘
fie secante este ca

rang
A1 B1 C1
A2 B2 C2

= 2.
Pentru ca planele (P1 ) ¸si (P2 ) sa˘ fie paralele este necesar ¸si suficient
ca
A1/A2 = B1/B2 = C1 /C2 = D1/D2 .
Pentru ca planele (P1 ), (P2 ) sa˘ fie confundate este necesar ¸si suficient ca
A1/A2 = B1/B2 = C1 /C2 = D1/D2 .
Demonstra¸tia rezulta˘ din rezolvarea sistemului format din ecua¸tiile celor
doua˘ plane ¸si interpretˆand geometric rezultatul ob¸tinut.
Exemplu. Sa˘ se determine α, β ∈ R astfel ˆıncaˆt planele (P1 ) (α + 2)x +
3y + z + 2β − 1 = 0 ¸si (P2 ) 6αx + (4 − β)y − βz + α + 2 = 0 sa˘ fie paralele.
Aplicˆand Teorema 3.1.1 planele (P1 ) ¸si (P2 ) sunt paralele daca˘
α + 2
6α
3
=
4 − β
1
= . Se ob¸tine 4 − β = −3β, β = −2 ¸si 4α + 2 = 6α, α = 1.
−β
Deci α = 1, β = −2.
3.1.2. Fascicul de plane. Se nume¸ste fascicul de plane mul¸timea tuturor
planelor care trec printr-o dreapt˘a data˘
(D). Fie date planele (P1 ) ¸si (P2 )
care determin˘a dreapta (D). Ecua¸tia fasciculului de plane, determinat de (D)
este (Pα,β ) αP1 + βP2 = 0. Presupunˆand α = 0 ¸si notaˆnd λ = β/α, ecua¸tia
fasciculului se scrie

Exemplu. Sa˘
(Pλ ) P1 + λP2 = 0.
se scrie ecua¸tia planului (P ) ce trece prin dreapta de
intersec¸tie a planelor (P1 ) 2x + 3y + z − 2 = 0 ¸si (P2 ) x + 2y − 3z + 1 = 0
¸si este perpendicular pe planul (P3 ) 3x − y + 2z + 2 = 0.
Solu¸tie. Fie (Pλ ) ecua¸tia fasciculului de plane determinat de P1 ¸si P2. (Pλ )
(x + 2y − 3z + 1) + λ(2x + 3y + z − 2) = 0

adica˘

(Pλ ) (1 + 2λ)x + (2 + 3λ)y + (λ − 3)z + 1 − 2λ = 0

(Pλ ) ⊥ (P3 ) implica˘ N~ λ ⊥ N~ 3, adica˘ N~ λ · N~ 3 = 0,
3(1 + 2λ) − (2 + 3λ) + 2(λ − 3) = 0, 5λ − 5 = 0, λ = 1.
Deci ecua¸tia planului este (P ) 3x + 5y − 2z − 1 = 0.
Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU
35

3.2 Pozi¸tia relativ˘a a dou˘a drepte ˆın spa¸tiu

Dou˘a drepte ˆın spa¸tiu pot fi situate ˆın acela¸si plan (coplanare) sau ˆın plane
diferite (oarecare). Dac˘a dreptele sunt situate ˆın acela¸si plan atunci
ele pot fi concurente, paralele sau confundate. Fie dreptele (D1 ) ¸si (D2 )
determinate de ~v1 (a1 , b1 , c1 ) ¸si M1(x1 , y1, z1 ) ¸si respectiv ~v2 (a2 , b2,
c2 ) ¸si M2 (x2 , y2, z2 ). Mai
−→
punem ˆın eviden¸t˘a ¸si vectorul M1 M2 (x2 − x1, y2 − y1, z2 − z1).

Teorema 3.2.1. Pentru ca dreptele (D1 ) ¸si (D2 ) sa˘

necesar ¸si suficient ca
fie coplanare este
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
a1 b1 c1
a2 b2 c2

= 0 (7)

Demonstra¸tie. Dac˘a (D1 ), (D2 ) sunt coplanare atunci vectorii ~v1, ~v2,
−→
−→
M1M2 sunt coplanari, deci are loc (7). Reciproc, daca˘ are loc (7), cum M1 M2
nu este coliniar cu ~v1 sau ~v2 rezulta˘ c˘a cei trei vectori sunt coplanari
¸si deci dreptele sunt coplanare.
Observa¸tie. Dac˘a ˆın (7) ultimele doua˘
linii sunt propor¸tionale atunci
dreptele (D1 ) ¸si (D2 ) sunt paralele, iar daca˘
toate trei liniile lui (7) sunt
propor¸tionale, atunci dreptele (D1 ) ¸si (D2 ) sunt confundate.
Exemplu. Sa˘ se determine parametrul α ∈ R astfel ˆıncaˆt dreptele

(D1 )

sa˘ fie coplanare.

x − 1 =
3

y + 2 z
=
−2 1

¸si (D2 )

x + 1
4
= y − 3 = z
1 α
−→
Fie M1 (1, −2, 0) ∈ (D1 ), M2(−1, 3, 0) ∈ (D2 ), M1M2 (−2, 5, 0).
Conform Teoremei 3.2.1 pentru ca dreptele (D1 ) ¸si (D2 ) sa˘ fie coplanare
este necesar ¸si suficient ca

de unde se ob¸tine α = 2.
−2 5 0
3 −2 1
4 1 α

= 0

36
CURS

3.3 Pozi¸tia unei drepte fa¸t˘a de un plan

Fie o dreapt˘a oarecare ˆın spa¸tiu

¸si un plan oarecare

(D)
x − x0
a
= y − y0
b
= z − z0
c
(P ) Ax + By + C z + D = 0.
Se pun ˆın eviden¸t˘a ~v(a, b, c), N~ (A, B, C ) ¸si M0 (x0 , y0, z0 ) ∈ (D). Se
¸stie c˘a dreapta (D) poate avea fa¸t˘a de planul (P ) una din urm˘atoarele trei
pozi¸tii.
a) Dreapta sa˘ intersecteze planul, deci ˆıntre dreapt˘a ¸si plan sa˘
existe un
singur punct comun. Aceasta se ˆıntˆampla˘ daca˘ N~
deci N~ · ~v = 0, adica˘ Aa + Bb + C c = 0.
nu este perpendicular pe ~v
b) Dreapta sa˘ fie paralela˘ cu planul adica˘ N~

Aa + Bb + C c = 0
⊥ ~v ¸si M0 6∈ (D), deci
Ax0 + By0 + C z0 + D = 0
c) Dreapta sa˘ fie con¸tinua˘ ˆın plan adica˘ N~

Aa + Bb + C c = 0
⊥ ~v ¸si M0 ∈ (D), deci
Ax0 + By0 + C z0 + D = 0

Dreapta care intersecteaza˘ planul poate fi perpendiculara˘ pe plan. ˆIn acest caz
A/a = B/b = C/c.

4 Distan¸te ¸si unghiuri ˆın spa¸tiu

4.1 Distan¸te ˆın spa¸tiu.

4.1.1. Distan¸ta de la un punct la un plan.

Fie planul (P ) dat prin ecua¸tia generala˘ ¸si un punct M0(x0 , y0 , z0 )

care nu apar¸tine planului (P ). Not˘am cu M1 (x1 , y1, z1 ) piciorul
perpendicularei coboraˆte din M1 pe planul (P ), d = M0M1 ¸si evident

Ax1 + By1 + C z1 + D = 0. (1)

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

37

Vectorii −→N (ABC ) ¸si −M−−M−→(x

− x , y
− y , z
− z ) sunt coliniari, deci
−→ −−−−→
1 0 0
−→ −−−−→
1 0 1 0 1
|N · M1M0 | = kN k · kM1 M0 k, adica˘
d · pA2 + B2 + C 2 = |A(x0 − x1) + B(y0 − y1) + C (z0 − z1)|.

Folosind rela¸tia (1) ob¸tinem

d = |Ax0 + By0 + C z0 + D|
A2 + B2 + C 2

Observa¸tie. Distan¸ta d se ob¸tine ˆınlocuind coordonatele punctului M0 ˆın

ecua¸tia normal˘a a planului.
Exemplu. Sa˘ se determine distan¸ta de la punctul M0 (1, 1, 1) la planul
(P ) x + 3y + z − 5 = 0.
1 3 1 5
Ecua¸tia normal˘a a planului este (P ) √ x + √
11
y + √11
z − √11
= 0 ¸si

1 ob¸tinem d = √11 .

4.1.2. Distan¸ta de la un punct la o dreapt˘a ˆın spa¸tiu. Fie dreapta

(D)
x − x0
a
= y − y0
b
= z − z0
c
¸si un punct M1 (x1, y1 , z1 ) 6∈ (D).

Distan¸ta d de la M1 la dreapta (D) poate fi considerat˘a ca fiind ˆına˘l¸timea

−→
corespunz˘atoare bazei |~v| a paralelogramului construit pe vectorii M0 M1 ¸si ~v.
−→
Avem deci d = | M0M1 ×~v| .
v
Exemplu. Sa˘ se determine distan¸ta de la punctul M1(7, 9, 7) la dreapta

(D)
x − 2 =
4
y − 1
3
z −→
= 2 . Fie M0 (2, 1, 0) ∈ (D). ~v(4, 3, 2) ¸si M0 M1 (5, 8, 7).

−→ ~i ~j k
M0 M1 ×~v =
5 8 7
= −5i + 18j − 17k
4 3 2
−→ √
~ ~ ~

√
| M0 M1 ×~v| = p52 + 182 + 172 =
r 638
638, |~v| = p42 + 32 + 22 = 29
Ob¸tinem d =
= √ 2.
2
29

38
CURS

4.1.3. Distan¸ta dintre dou˘a drepte oarecare din spa¸tiu

Este distan¸ta dintre punctele de intersec¸tie ale perpendicularei comune (D) cu

dreptele (D1 ) ¸si (D2 ). Aceasta este egal˘a cu distan¸ta de la un punct al uneia
dintre drepte, de exemplu (D1 ), la planul ce trece prin cealalt˘a dreapt˘a
(D2 )
¸si este paralel cu prima dreapt˘a (D1 ). Acest plan, care trece prin (D2 ) ¸si
este
paralel cu (D1 ) este planul care trece prin M2 ¸si con¸tine vectorii ~v1(a1 ,
b1 , c1 )
¸si ~v2 (a2 , b2, c2 ), deci are ecua¸tia

Ecua¸tia se scrie

(P )
x − x2 y − y2 z − z2
a1 b1 c1
a2 b2 c2

= 0

unde
(P ) Ax + By + C z + D = 0
b1 c1
c1 a1
a1 b1
A =
, B =
, C = .
b2 c2
c2 a2
a2 b2
Distan¸ta c˘autata˘ este distan¸ta de la M1(x1 , y1 , z1 ) ∈ (D1 ) la planul (P ),
d = |Ax1 + By1 + C z1 + D|
A2 + B2 + C 2
Exemplu. Sa˘ se determine distan¸ta dintre dreptele

(D1 )
x + 2y − z − 1 = 0 ¸si (D )
2x + y − z − 2 = 0 2
x + 2y − z − 2 = 0
x + 2y + 2z + 4 = 0

Ecua¸tiile canonice ale lui (D1 ) ¸si (D2 ) sunt

x − 1 y z
x y z + 2
(D1 )
= = , (D2 )
0 1 1
= = .
2 −1 0
Fie (P ) planul determinat de M1(1, 0, 0), v1 (0, 1, 1) ¸si v2(2, −1, 0). Ecua¸tia
planului este
x − 1 y z
(P )
0 1 1 = 0 sau (P ) x + 2y − 2z − 1 = 0.
2 −1 0
d = d(D1 , D2 ) = d(M2 , P ) =
4 − 1
√
9

= 1.

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

39

4.2 Unghiuri dintre plane ¸si drepte

4.2.1. Unghiul a dou˘a plane. Unghiul planelor (P1 ) ¸si (P2 ) este prin
defini¸tie unghiul normalelor la aceste plane. Avem deci

cos α =
N~ 1 · N~ 2 =
p

A1 A2 + B1B2 + C1 C2
p .
kN1 k · kN2 k
A2 2 2
2 2 2
1 + B1 + C1 ·
A2 + B2 + C2
Cele doua˘ plane sunt perpendiculare ⇔ A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.
4.2.2. Unghiul a dou˘a drepte. Fie dreptele (D1 ) ¸si (D2 ) de ecua¸tii

(D1 )
x − x1
a1
= y − y1
b1
= z − z1
c1

¸si (D2 )
x − x2
a2
= y − y2
b2
= z − z2 . c2

Unghiul lor este dat de unghiul vectorilor directori. Deci

cos α =
~v1 · ~v2 =
p

a1a2 + b1b2 + c1 c2
p .
k~v1 k · k~v2k
a2 2 2
2 2 2
1 + b1 + c1 ·
a2 + b2 + c2
Observa¸tii. 1) (D1 ) ⊥ (D2 ) ⇔ a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0;
2) (D1 )k(D2 ) ⇔ a1/a2 = b1 /b2 = c1 /c2 .
Exemplu. Sa˘ se determine unghiul dreptelor

(D1 )

x + 2
=
1

2y + 3
=
2

3z + 4
¸si (D2 )
3

2x + 1
=
3

3x + 2
−3

4z + 1
= .
1
Vectorii directori ai celor doua˘ drepte sunt ~v1(1, 2, 3) ¸si ~v2(3, −3, 1), ~v1 ·
~v2 = 0,
deci, din Observa¸tia 1) rezulta˘ c˘a α =
2 , respectiv (D1 ) ⊥ (D2 ).
4.2.3. Unghiul unei drepte cu un plan
Se nume¸ste unghiul unei drepte cu un plan unghiul format de dreapt˘a cu
proiec¸tia ei ortogonala˘ pe plan.

π
α
2
~v N~
=
k~vk · kN~ k
⇒ sin α = √
Aa + Bb + C c
A2 + B2 + C 2 · √a2 + b2 + c2

Rega˘sim condi¸tia de paralelism dintre dreapt˘a ¸si plan sin α = 0 ⇒ Aa + Bb + C

c = 0.
Capitolul 3

Conice ¸si cuadrice. Generarea suprafe¸telor

1 Curbe plane de gradul doi. Conice

1.1 No¸tiunea de conic˘a. Intersec¸tia unei conice cu o dreapt˘a

1.1.1. No¸tiunea de conic˘a. Mul¸timea punctelor M (x, y) ale c˘aror coor- donate
verifica˘ ecua¸tia
f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0 (1)

se nume¸ste curb˘a algebrica˘ de gradul doi sau conic˘a. Denumirea se justifica˘

deoarece aceste curbe se ob¸tin prin sec¸tiunea cu un plan a unui con circular
drept. Acestea sunt: cercul, elipsa, hiperbola, parabola care se numesc conice
propriu-zise, sau doua˘ drepte care se numesc conice degenerate.
Ecua¸tiile canonice ale conicelor propriu-zise sunt

(E)
x2 y2
a2 + b2

− 1 = 0; (H )
x2 y2
a2 − b2

− 1 = 0; (P ) y2 = 2px.
Ecua¸tiile canonice ale conicelor degenerate sunt
x2
1) a2
y2
− b2
= 0, drepte concurente; 2) x2 − a2 = 0, drepte paralele;
3) x2 = 0, drepte confundate; 4) x + y

= 0, punctul;

x2 y2
a2 b2
5) a2
+ b2
+ 1 = 0 sau x2 + a2 = 0, mul¸timea vid˘a.
ˆInainte de a face un studiu al conicelor reprezentate de ecua¸tia (1), vom da
urm˘atoarea teorema˘, care caracterizeaza˘ conicele nedegenerate.
Teorema 1.1.1. Mul¸timea punctelor din plan pentru care raportul distan-
¸telor la un punct fix, numit focar, ¸si la o dreapta˘ fixa˘, numita˘
directoare, este constant determina˘ o conica˘ proprie.
40

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 41

Demonstra¸tie. Alegem sistemul de coordonate astfel ˆıncaˆt F ∈ Ox ¸si

(D)kOy. Fie d ¸si p distan¸tele de la O ¸si respectiv F la directoarea
(D) ¸si
M F
c = d + p. Rela¸tia
M N
aceasta˘ rela¸tie avem
= e se scrie M F 2 = e2 M N 2 . Exprimˆand analitic
(x − c)2 + y2 = e2 (x − d)2 sau
(1 − e2 )x2 − 2(c − e2 d)x + y2 + c2 − e2 d2 = 0 (∗)
1. Dac˘a e = 1 ¸si lua˘m c = −d = p/2, atunci ob¸tinem ecua¸tia y2 = 2px,
care reprezint˘a ecua¸tia parabolei.
2. Dac˘a e = 1 ¸si c − e2 d = 0 atunci ecua¸tia (∗) se scrie sub forma
c2
(1 − e2 )x2 + y2 =
c2 . Not˘am c/e = a. Dac˘a
e2
a) e < 1, a2 − c2 = b2 ⇒
x2 y2
a2 + b2

= 1 care reprezint˘a ecua¸tia elipsei;

b) e > 1, c2 − a2 = b2 ⇒
x2 y2
a2 − b2

= 1 care reprezint˘a ecua¸tia hiperbolei.

Din aceasta˘ teorema˘ se deduce imediat reprezentarea celor trei conice ˆın
coordonate polare.

−→
Alegem polul ˆın focar ¸si axa polara˘ perpendicular˘a pe (D). Avem | M F
| = ρ, M N = p + ρ cos θ ¸si rela¸tia M F /M N = e devine
ρ
p + ρ cos θ

= e sau ρ =
ep
,
1 − e cos θ
care reprezint˘a ecua¸tia ˆın coordonate polare a celor trei conice nedegenerate.

1.1.2. Intersec¸tia unei conice cu o dreapt˘a. Fie o conica˘ (C ) de ecua¸tie

generala˘ (1). Asociem acestei ecua¸tii urm˘atorii determinan¸ti simetrici

a11 a12

a11 a12 a13

δ =
, ∆ = a12 a22 a23
(2)
a12 a22

a13 a23 a33

42
CURS

¸si nota˘m

g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2

(3)

Func¸tia polinomiala˘ (1) se scrie, folosind polinomul lui Taylor de grad doi

f (x, y) = f (x0, y0) + f ′ (x0 , y0)(x − x0) + f ′ (x0, y0 )(y − y0)+ (4)
x y

1
+ (f ′′ (x , y )(x − x )2 + 2f ′′ (x , y )(x − x )(y − y ) + f ′′ (x , y )(y −
y )2 )
2 x2 0 0
0 xy 0 0
0 0 y2 0 0 0
O dreapt˘a (D) care trece printr-un punct oarecare M0(x0 , y0 ) ¸si formeaz˘a cu
Ox un unghi α, are reprezentarea parametric˘a

x = x0 + t cos α
(D)
y = y0 + t sin α t ∈ R (5)

Determinarea punctelor de intersec¸tie ale conicei (C ) cu dreapta (D) con- duce

la rezolvarea sistemului format din ecua¸tiile (4) ¸si (5). Avaˆnd ˆın vedere
nota¸tia (3) se ob¸tine ecua¸tia de gradul doi ˆın variabila t

g(cos α, sin α)t2 + (f ′ (x0 , y0) cos α + f ′ (x0 , y0) sin α)t + f (x0, y0 ) = 0
(6)
x y

Fie t1 ¸si t2 ra˘da˘cinile reale ale acestei ecua¸tii. ˆInlocuind pe t ˆın

(5) cu t1 ¸si respectiv t2 ob¸tinem coordonatele punctelor de intersec¸tie M1 ¸si
M2 ale dreptei (D) cu conica (C ). Dac˘a

g(cos α, sin α) = a11 cos2 α + 2a12 cos α sin α + a22 sin2 α = 0 (7)

atunci ecua¸tia (6) are o singur˘a ra˘da˘cina˘

reala˘, ceea ce implica˘
faptul c˘a
dreapta (D) intersecteaza˘
conica (C ) ˆıntr-un singur punct. Dac˘a nota˘m
tg α = m, prin ˆımpa˘r¸tire cu cos α, ecua¸tia (7) devine
a22 m2 + 2a12 m + a11 = 0. (8) O dreapt˘a
se spune c˘a are o direc¸tie asimptotic˘a fa¸t˘a de conica (1),
daca˘ panta ei, m = tg α, verifica˘ ecua¸tia (8), numita˘ ecua¸tia
direc¸tiilor asimptotice ale conicei. Discriminantul ecua¸tiei (8) este (−δ),
unde δ este
definit de (2). Semnul lui δ ne permite o clasificare a conicelor.

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 43

Clasificarea conicelor dup˘a direc¸tiile asimptotice

a) Conicele de tip hiperbolic au doua˘ direc¸tii asimptotice reale ¸si distincte,
deci corespund cazului cˆand δ < 0.
b) Conicele de tip eliptic nu au direc¸tii asimptotice reale, deci δ > 0.
c) Conicele de tip parabolic au direc¸tiile asimptotice reale ¸si confundate, deci
δ = 0, situa¸tie ˆın care dreapta are panta

m = −a11 /a12 = −a12 /a22 (9)

Tangenta la conic˘a. Din (6) deducem c˘a daca˘ M0(x0 , y0 ) apar¸tine coni- cei,
adica˘ f (x0, y0 ) = 0 ¸si t1 = t2 = 0, atunci dreapta (D) este tangent˘a la
conica˘, situa¸tie ˆın care avem

f ′ ′
x (x0, y0 ) cos α + fy (x0, y0 ) sin α = 0 (10)

Eliminˆand pe cos α ¸si sin α din (5) ¸si (10) ob¸tinem ecua¸tia

(x − x0)f ′ (x0 , y0) + (y − y0)f ′ (x0 , y0 ) = 0. (11)

x y

Aceast˘a ecua¸tie se poate scrie, avˆand ˆın vedere c˘a f (x0, y0 ) = 0, sub forma

a11 xx0 + a12 (xy0 + x0y) + a22 yy0 + a13 (x + x0 ) + a23(y + y0) + a33 = 0 (11)

¸si reprezint˘a ecua¸tia tangentei la conica˘ ˆıntr-un punct M0 (x0 , y0) ce

apar¸tine conicei, ecua¸tie ce se ob¸tine prin cunoscuta metoda˘ a dedubl˘arii.
Exemplu. Sa˘ se scrie ecua¸tia tangentei la conica
(C ) f (x, y) = x2 + y2 − 3xy + x − 3y + 2 = 0 ˆın punctul M0 (0, 1).
Verifica˘m daca˘ punctul apar¸tine conicei: f (0, 1) = 0. Pentru a scrie ecua¸tia
tangentei, dedubl˘am ecua¸tia conice pentru M0(x0 , y0 ) ∈ (C )

3 1 3
xx0 + yy0 − 2 (xy0 + x0 y) + 2 (x + x0) − 2 (y + y0) + 2 = 0.

Dupa˘ ˆınlocuirea lui x0 = 0, y0 = 1 ¸si efectuarea calculelor ob¸tinem

(M0 T ) 2x + y − 1 = 0

1.2 Centrul unei conice. Coard˘a. Diametru

1.2.1. Centrul unei conice

M0 (x0, y0 ) este centrul de simetrie al curbei (Γ) de ecua¸tie F (x, y) = 0 daca˘
¸si numai daca˘ oricare este punctul M1(x0 + h, y0 + k) pe (Γ) ¸si simetricul
sa˘u fa¸t˘a de M0, adica˘ punctul M2 (x0 − h, y0 − k) este pe (Γ), deci

F (x0 + h, y0 + k) = 0 ⇔ F (x0 − h, y0 − k) = 0 (1)

44
CURS

ˆIn cazul unei conice (C ) reprezentat˘a prin ecua¸tia generala˘ f (x, y) =

0 (vezi (1) din §1.1) condi¸tiile (1), ¸tinaˆnd cont de formula lui Taylor
((4) din
§1.1), devin
f (x0 , y0) + f ′ (x0 , y0)h + f ′ (x0, y0 )k+
x y
1
+ (f ′′ (x , y )h2 + 2f ′′ (x , y )hk + f ′′ (x , y )k2 ) = 0

¸si respectiv
2 x2 0 0
xy 0 0
y2 0 0
f (x0 , y0) − f ′ (x0 , y0)h − f ′ (x0, y0 )k+
x y
1
+ (f ′′ (x , y )h2 + 2f ′′ (x , y )hk + f ′′ (x , y )k2 ) = 0
2 x2 0 0
xy 0 0
y2 0 0
Sca˘zˆand cele doua˘ egalit
¸ti se ob¸tine

hf ′ (x0 , y0) + kf ′ (x0, y0 ) = 0, (∀) h, k ∈ R (2)

x y

De aici rezulta˘ f ′ (x0 , y0) = 0, f ′ (x0, y0 ) = 0.

x y
Deci coordonatele centrului de simetrie al unei conice sunt date de sistemul

(1/2)fx′ (x, y) = a11 x + a12 y + a13 = 0 (D1 ) (1/2)fy′ (x, y) = a12 x + a22
y + a23 = 0 (D2 )

(3)

Dreptele (D1 ) ¸si (D2 ) reprezentate de ecua¸tiile (3) se numesc dreptele

centrului conicei. Din (3) rezulta˘ c˘a urm˘atoarea clasificare a conicelor.
1) Dac˘a δ = 0 atunci conica (C ) are un singur centru de simetrie. Din
aceasta˘ categorie fac parte conicele de tip hiperbolic (δ < 0) ¸si conicele de tip
eliptic (δ > 0).
2) Dac˘a δ = 0 ¸si
a11
a12
= a12
a22
= a13
a23
, atunci dreptele centrului sunt paralele,
deci centrul conicei este la infinit (conica nu are centru la distan¸t˘a finita˘).

3) Dac˘a δ = 0 ¸si
a11
a12
= a12
a22
= a13
a23

, sau
δ = 0
∆ = 0

atunci dreptele coincid

(D1 ) ≡ (D2 ), deci conica are o infinitate de centre de simetrie, situate pe o
dreapt˘a, numita˘ linia centrelor.

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 45

1.2.2. Coard˘a. Diametru. Numim coard˘a orice segment cu extremit˘a-

¸tile pe conica˘. O coarda˘ care trece prin centrul de simetrie al unei conice se
nume¸ste diametru. Din (3) se deduce c˘a daca˘ δ = 0, atunci ecua¸tia orica˘rui
diametru (Dλ ) este:
(Dλ ) f ′ (x, y) + λf ′ (x, y) = 0 (4)
x y

Se spune c˘a diametrul (4) este conjugat direc¸tiei λ. Dac˘a λ′ este direc¸tia
diametrului (4), atunci λ ¸si λ′ se numesc direc¸tii conjugate, iar
diametrii (Dλ ) ¸si (Dλ′ ) se numesc diametri conjuga¸ti. Doi diametri conjuga¸ti
¸si per- pendiculari se numesc axe de simetrie. Are loc urm˘atoarea teorema˘.
Teorema 1.2.1. Direc¸tiile axelor de simetrie ale unei conice cu centru de
simetrie unic sunt date de ra˘da˘cinile ecua¸tiei
a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0 (5)
Demonstra¸tie. Fie diametrul (Dm ) f ′ (x, y) + mf ′ (x, y) = 0, adica˘
x y

(Dm ) (a11 + ma12 )x + (a12 + ma22 )y + (a13 + ma23) = 0

a11 + ma12
¸si m′ direc¸tia conjugat˘a lui, deci m′ = −
12

+ ma22
. Condi¸tia de perpendicu-
laritate implica˘ mm′ = −1, de unde rezulta˘ (5) ¸si teorema este demonstrat˘a.
Dac˘a m1 ¸si m2 sunt ra˘da˘cinile reale ale ecua¸tiei (5) atunci axele
conicei sunt reprezentate prin ecua¸tiile

f ′ ′ ′ ′
x (x, y) + m1fy (x, y) = 0, fx(x, y) + m2 fy (x, y) = 0 (6)

Punctele de intersec¸tie ale unei conice cu axele ei de simetrie se numesc

vˆarfurile conicei.
Observa¸tie. ˆIn cazul conicelor de tip parabol˘a (δ = 0) se ia ca ax˘a de
simetrie locul geometric al mijloacelor coardelor perpendiculare pe direc¸tia
a11
asimptotic˘a a conicei, m = −
12
(vezi (9) din §1.1).

1.3 Reducerea conicelor la forma canonic˘a

1.3.1. Conice cu centru de simetrie unic
Fie conica f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0 (1)
cu centrul de simetrie unic M0 (x0, y0 ).

46
CURS

F˘acˆand transla¸tia reperului ˆın M0 x = x0 + x′, y = y0 + y′, ecua¸tia conicei,

raportata˘ la sistemul de coordonate x′M0y′ este

a11 x′2 + 2a12 x′y′ + a22 y′

+ f (x0, y0) = 0 (2)

Remarc˘am invarian¸ta la transla¸tie a coeficien¸tilor formei pa˘tratice g(x′ , y

′).
ˆIn continuare se va face o rota¸tie a sistemului x′M0 y′, ˆın jurul lui M0, ˆın
sens pozitiv, astfel ˆıncaˆt axele de coordonate sa˘ coincida˘ cu axele de simetrie
ale conicei. Unghiul de rota¸tie este dat de ecua¸tia tg α = m1, unde m1 este
ra˘da˘cina pozitiv˘a a ecua¸tiei direc¸tiilor axelor de simetrie (Teorema 1.2.2)

a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0 (3)

x′ = X cos α − Y sin α
ˆInlocuind ˆın (2) pe x′ ¸si y′ cu
y′ = X sin α + Y cos α
da¸ti de formulele
de rota¸tie ob¸tinem forma canonica˘ a conicei:

11 X 2
+ a′ Y 2
+ f (x0, y0) = 0. (4)

Observa¸tie. f (x0, y0) = ∆/δ ¸si deci ecua¸tia (4) se poate scrie

11 X 2
+ a′ Y 2
+ ∆/δ = 0 (4′)

Exemplu. Sa˘ se reduc˘a la forma canonica˘ urm˘atoarea conica˘

f (x, y) = 4xy − 3y2 + 4x − 14y − 7 = 0

0 2
Aceast˘a conica˘ este de tip hiperbol˘a, pentru c˘a δ =

= −4 < 0.
2 −3

Determina˘m centrul conicei rezolvˆand sistemul

fx′ = 4y + 4 = 0
fy′ = 4x − 6y − 14 = 0
¸si ob¸tinem punctul M0 (2, −1). Facem o transla¸tie a sistemului xOy ˆın
M0(2, −1), folosind formulele x = x′ + 2, y = y′ − 1, f (2, −1) = −4.
Ob¸tinem 4x′y′ − 3y′2 + 4 = 0.
Urmeaz˘a sa˘ facem o rota¸tie de unghi α, a c˘arui tangent˘a este ra˘da˘cina
pozitiv˘a a ecua¸tiei a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0. ˆIn cazul nostru,
ecua¸tia
este 2m2 + 3m − 2 = 0 cu ra˘da˘cina pozitiv˘a m =
1
. Deci tg α =
1
. Ob¸tinem
sin α = 1 √
5, cos α = 2 √
2 2
5. Aplic˘am formulele de rota¸tie

x′ = X cos α − Y sin α

 x′
1
= √ (2X Y )
5
1
y′ = X sin α + Y cos α
 y′ = √5
(X + 2Y )

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 47

X 2 2
¸si ecua¸tia conicei devine − 4 + Y
conicei date.
− 1 = 0 care reprezint˘a ecua¸tia redus˘a a
1.3.2. Conice f˘ar˘a centru de simetrie unic (δ = 0). Dupa˘ o rota¸tie a
sistemului de coordonate ˆın jurul originii, ˆın sens direct cu un unghi α, dat de
ecua¸tia
tg α = a11
a12
= a12
a22
(5)
¸si folosind formulele de rota¸tie
x = x′ cos α − y′ sin α
y = x′ sin α + y′ cos α (6)

se ob¸tine ecua¸tia conicei

22 y′

+ 2a′ x′

+ 2a′ y′

+ a33 = 0, (7)

Observa˘m c˘a ˆın urma acestei rota¸tii dispar termenii care con¸tin pe x2 ¸si
xy.
a) Dac˘a a′
= 0 se face o transla¸tie a originii ˆın vˆarful V (x0 , y0 ) al para-
bolei, reprezentat˘a de ecua¸tiile x′ = x0 + X , y′ = y0 + Y . ˆIn ecua¸tia
ob¸tinuta˘ se egaleaz˘a cu zero, coeficientului lui Y ¸si termenul liber.
Ob¸tinem, pe lˆanga˘ ecua¸tia redus˘a a parabolei ¸si un sistem din care se
determin˘a coordonatele (x0 , y0) ale vˆarfului. Transla¸tia ˆın vˆarful
parabolei nu afecteaz˘a coeficientul lui Y 2 ¸si X din ecua¸tia (7), deci
practic pentru a ob¸tine ecua¸tia redus˘a a pa- rabolei, f˘ara˘ coordonatele
vˆarfului, nu mai este necesar sa˘ facem ¸si calculele corespunz˘atoare
transla¸tiei. Ecua¸tia parabolei este

22 Y 2
+ 2a′ X = 0 (8)

b) Dac˘a a′
= 0 ecua¸tia (7) devine

22 y′
+ 2a′ y′
+ a′ = 0 (9)

de unde rezulta˘ y′ = y1, y′ = y2, (y1 ¸si y2 sunt ra˘da˘cinile ecua¸tiei (9)),
adica˘ conica se reduce la doua˘ drepte paralele, reale sau imaginare, dup˘a cum
este discriminantul ecua¸tiei (9). ˆInlocuind pe y′ cu y1 ¸si y2 ˆın formulele de
rota¸tie (6) se ob¸tin ecua¸tiile celor doua˘ drepte fa¸t˘a de reperul cartezian
ini¸tial.
Exemplu. Sa˘ se afle ecua¸tia redus˘a a conicei
f (x, y) = 4x2 − 4xy + y2 − 2x − 14y + 7 = 0

Observa˘m c˘a aceasta este o conica˘ f˘ara˘ centru pentru c˘a δ = 0. Efectua˘m o
rota¸tie a sistemului xOy, de unghi α dat de ecua¸tia

m = tg α = a11
a12

2
= 2, sin α = √
5

1
, cos α = √
5

48
CURS

 1
 x = √5 (x
1
− 2y′)
y = √
5
(2x′ + y′)
Ecua¸tia curbei ˆın noul sistem x′Oy′ este 5y′2 − 30 x′ − 10 y′ + 7 = 0.
√5 √5
Rezult˘a de aici, c˘a ˆın sistemul X V0 Y , unde V0 este vˆarful parabolei,
ecua¸tia
redus˘a este
5Y 2 − 30 X = 0 sau Y 2 = 6 X.
√ √
5
D˘am ˆın final urm˘atoarea clasificare a conicelor, ˆın func¸tie de ∆ ¸si δ.

I. ∆ = 0 1) δ < 0 - hiperbol˘a
conica˘
2) δ = 0 - parabol˘a
proprie 3) δ > 0 - elipsa˘
II. ∆ = 0 1) δ < 0 doua˘ drepte concurente ˆın M0 (x0, y0 )
conica˘
solu¸tia sistemului: fx′ = 0, fy′ = 0
degenerat˘a 2) δ = 0 doua˘ drepte paralele
3) δ > 0 Punctul M0 (x0, y0 )

2 Suprafe¸te de gradul doi. Cuadrice

2.1 Generalit˘a¸ti. Teoreme de simetrie

Se nume¸ste cuadric˘a mul¸timea punctelor M (x, y, z) din spa¸tiu a c˘aror co-

ordonate verifica˘ ecua¸tia

F (x, y, z) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2 + 2a13 xz + 2a23 yz + a33 z2+

+2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0 (1) Deosebim
cuadrice propriu-zise, care sunt elipsoidul (caz particular
sfera), hiperboloidul cu o paˆnza˘, hiperboloidul cu doua˘ paˆnze, paraboloidul
eliptic ¸si paraboloidul hiperbolic, precum ¸si cuadrice singulare, sau dege-
nerate: cilindru, con, pereche de plane. Ecua¸tia (1) depinde de zece parametri.
Dac˘a ˆımpa˘r¸tim cu unul dintre ei nenul, ecua¸tia generala˘ a cuadricei
depinde de noua˘ parametri. Noi vom studia cuadricelor pe ecua¸tii reduse, care
depind de trei parametri. ˆIn acest studiu ne vom baza pe urm˘atoarele teoreme.
Teorema 2.1.1. Daca˘ pentru orice (x, y, z) avem F (x, y, −z) = F (x, y, z)
atunci suprafa¸ta (S) F (x, y, z) = 0 este simetrica˘ fa¸ta˘ de planul xOy.
Demonstra¸tie. Dac˘a M (x, y, z) ∈ (S) atunci M ′(x, y, −z) ∈ (S), punctele
M ¸si M ′ fiind simetrice fa¸t˘a de planul xOy.

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 49

Teorema 2.1.2. Daca˘ F (x, −y, −z) = F (x, y, z) atunci suprafa¸ta (S) este
simetrica˘ fa¸ta˘ de axa Ox.
Teorema 2.1.3. Daca˘ F (−x, −y, −z) = F (x, y, z) atunci suprafa¸ta (S)
este simetrica˘ fa¸ta˘ de originea O.
Pentru a studia forma unei cuadrice exprimate prin ecua¸tia redus˘a folosim metoda
sec¸tiunilor. Aceasta consta˘ ˆın a sec¸tiona cuadrica cu familii de plane
paralele cu planele de simetrie ¸si a studia curbele astfel ob¸tinute. Aceste curbe
fac parte de obicei din aceea¸si clasa˘, a¸sa c˘a studiul lor ne
furnizeaza˘
importante referitoare la forma cuadricei studiate.
date
Vom studia ˆın continuare cele cinci tipuri de cuadrice propriu zise, expri- mate
prin ecua¸tia redus˘a.

2.2 Elipsoidul. Sfera

2.2.1. Elipsoidul. Se nume¸ste elipsoid cuadrica exprimata˘ prin ecua¸tia

x2 y2 z2
(E) F (x, y, z) ≡ a2 + b2 + c2 − 1 = 0 (1)

Simetriile suprafe¸tei. Se observa˘ c˘a func¸tia F (x, y, z) satisface

teore- mele de simetrie. Prin urmare elipsoidul exprimat prin ecua¸tia redus˘a
admite planele sistemelui de coordonate drept plane de simetrie, axele acestui sis-
tem drept axe de simetrie, iar originea sistemului de axe drept centru de
simetrie.
Vˆarfurile suprafe¸tei
Numim vˆarfuri ale unei suprafe¸te punctele ei de intersec¸tie cu axele de
simetrie. Vˆarfurile elipsoidului de pe axa Ox sunt date de sistemul

 x2
y2 z2
a2 + b2 + c2 = 0
 y = 0, z = 0

adica˘ punctele A(a, 0, 0), A′ (−a, 0, 0).

Analog, vˆarfurile de pe axa Oy sunt B(0, b, 0), B′(0, −b, 0) ¸si vˆarfurile de
pe axa Oz C (0, 0, c), C ′(0, 0, −c). Deci, elipsoidul are ¸sase vˆarfuri reale.
Sec¸tiunile suprafe¸tei. Sa˘ sec¸tiona˘m elipsoidul cu familia de plane para- lele
cu xOy de ecua¸tie z = α. Ob¸tinem sistemul
 x2 2 2

 x2


y2 c2 − α2
a2 + b2 + c2 − 1 = 0
 z = α
sau
a2 + b2 −
 z = α
c2 = 0

care reprezint˘a o familie de elipse situate ˆın planul z = α.

Pentru ca aceste elipse sa˘ fie reale trebuie ca |α| ≤ c.

50
CURS

Pentru α = ±c elipsele de sec¸tiune se reduc la vˆarfurile C ¸si C ′.

Pentru |α| > c nu avem curbe de sec¸tiune, sau se mai spune c˘a aceste curbe
sunt elipse imaginare.
Analog se arata˘ c˘a sec¸tiunile elipsoidului cu plane y = β sunt elipse reale
pentru |β| ≤ b ¸si imaginare pentru |β| > b. Sec¸tiunile elipsoidului cu plane
x = γ sunt elipse reale pentru |γ| ≤ a ¸si imaginare pentru |γ| > a.
Deci, sec¸tiunile elipsoidului cu plane paralele cu planele de coordonate sunt
elipse. De aici provine ¸si denumirea sa.
Numerele a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului. Dac˘a doua˘
dintre
aceste semiaxe sunt egale, elipsoidul este un elipsoid de rota¸tie ˆın jurul
unei axe de simetrie. De exemplu, daca˘ a = b ob¸tinem suprafa¸ta
x2 y2 z2
a2 + a2 + c2 − 1 = 0 (3)
care reprezint˘a elipsoidul ob¸tinut prin rotirea uneia dintre elipsele
 x2 z2
 y2 z2
(γ)
 a2 + c2 − 1 = 0
sau (γ′)
 a2 + c2 − 1 = 0
 y = 0

ˆın jurul axei Oz.

Dac˘a a = b = c = R ob¸tinem egalitatea
 x = 0

(S) x2 + y2 + z2 = R2
(4)

care reprezint˘a ecua¸tia sferei cu centrul ˆın origine ¸si de raza˘ R.

2.2.2. Sfera. Se nume¸ste sfer˘a cu centrul ˆın punctul M0(x0 , y0, z0 ) ¸si de
raza˘ R, R > 0, locul geometric al punctelor M (x, y, z) din spa¸tiu situate la
distan¸ta R fa¸t˘a de centrul sferei. Din defini¸tia sferei rezulta˘ ecua¸tia
(x − x0)2 + (y − y0)2 + (z − z0 )2 = R2
(5) Dac˘a centrul sferei coincide cu originea axelor de coordonate O(0, 0, 0)
atunci
ecua¸tia (5) se reduce la ecua¸tia (4). Dac˘a facem o transla¸tie a sistemului
de
coordonate cu originea ˆın centrul sferei M0(x0 , y0, z0 ) dup˘a formulele
x′ = x − x0 , y′ = y − y0, z′ = z − z0

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 51

atunci sfera are ˆın noul sistem de coordonate M0 x′y′z′ ecua¸tia

x′2 + y′2 + z′2 = R2

(6)

2.3 Hiperboloidul cu o pˆanz˘a. Hiperboloidul cu dou˘a pˆanze

2.3.1. Hiperboloidul cu o pˆanz˘a. Se nume¸ste hiperboloid cu o paˆnza˘, cuadrica

exprimata˘ prin una din ecua¸tiile

(S) F (x, y, z) =
x2 y2
a2 + b2 −

x2 y2
z2
c2 − 1 = 0;

z2
(S1 ) F1(x, y, z) = a2 − b2 + c2 − 1 = 0;
x2 y2 z2
(S2 ) F2 (x, y, z) = − a2 + b2 + c2 − 1 = 0.
Vom studia ˆın continuare cuadrica (S) pe care o vom nota cu (H1).
Simetriile suprafe¸tei. Se observa˘ c˘a func¸tia F satisface teoremele de si-
metrie, deci hiperboloidul cu o paˆnza˘ este o suprafa¸t˘a simetric˘a fa¸t˘a de
planele de coordonate, fa¸t˘a de axele de coordonate ¸si fa¸t˘a de origine.
Vˆarfurile suprafe¸tei sunt punctele de intersec¸tie ale suprafe¸tei cu axele de
coordonate (axele de simetrie). Astfel, pentru (H1 ) acestea sunt A(a, 0, 0),
A′(−a, 0, 0) pe axa Ox; B(0, b, 0), B′(0, −b, 0) pe Oy, iar Oz nu taie suprafa¸ta,
este axa netransvers˘a a suprafe¸tei. Spunem c˘a suprafa¸ta (H1 ) este situata˘
de-a lungul axei Oz. Deci hiperboloidul cu o paˆnza˘ are numai patru vˆarfuri
reale ¸si din cele trei axe de simetrie numai doua˘ taie suprafa¸ta.
Sec¸tiunile suprafe¸tei. Sa˘ sec¸tiona˘m hiperboloidul cu o paˆnza˘ cu plane
perpendiculare pe axa netransversa˘ Oz de ecua¸tie z = α. Ob¸tinem sistemul
 x2


y2 z2
 x2 2


α2 + c2
a2 + b2 − c2 − 1 = 0
 z = α
adica˘
a2 + b2 −
 z = α
c2 = 0

care reprezint˘a o familie de elipse reale pentru c˘a α2 + c2 > 0.

Scriind ecua¸tiile anterioare sub forma

x2
a2 2
y2
+ 2
2 2 2
− 1 = 0, z = α
c2 (α
+ c )
c2 (α
+ c )

observa˘m c˘a semiaxele acestor elipse de sec¸tiune sunt

a′ =
a pα2 + c2, b′ = b c c
pα2 + c2

52
CURS
Aceste semiaxe cresc odata˘ cu |α|. Cele mai mici valori pentru a′ ¸si b′ se
ob¸tin pentru α = 0. Elipsa care are aceste semiaxe se afla˘ ˆın planul xOy, se

nume¸ste elipsa colier ¸si are ecua¸tia

x2 y2
a2 + b2
− 1 = 0, z = 0.
Sec¸tiona˘m aceea¸si suprafa¸t˘a (H1) cu plane perpendiculare pe una din axele
transverse ale suprafe¸tei, de exemplu Ox. Ob¸tinem astfel familia de curbe
 x2


y2 z2
 y2 2

a2 − γ2
a2 + b2 − c2 − 1 = 0
 x = γ
respectiv
b2 − c2 −
 x = γ
a2 = 0

care reprezint˘a, ˆın planul x = γ, hiperbole daca˘ |γ| < a, respectiv

hiperbole
conjugate pentru |γ| > a.
Pentru γ = 0, ob¸tinem hiperbola din planul yOz

 y2 z2
b2 − c2 − 1 = 0
 x = 0
Pentru γ = ±a hiperbolele de sec¸tiune degenereaz˘a ˆın asimptotele lor.
 y2 z2
De exemplu pentru γ = a ob¸tinem 
b2 − c2 = 0
care conduc la dreptele

( y z
= 0
 x = a

( y + z = 0
(D1 )
b − c
¸si (D2 ) b c
x = a
x = a

Dac˘a a = b, suprafa¸ta (H1) este un hiperboloid de rota¸tie ˆın jurul axei Oz. Un
astfel de hiperboloid se ob¸tine rotind o hiperbol˘a ˆın jurul axei ei ne-
transverse.
2.3.2. Hiperboloidul cu dou˘a pˆanze. Se nume¸ste hiperboloid cu doua˘ paˆn- ze,
cuadrica exprimata˘ prin una din ecua¸tiile

(S) F (x, y, z) =

x2 y2
a2 − b2

z2
− c2

− 1 = 0;

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 53

x2 y2 z2
(S1 ) F1 (x, y, z) = − a2 + b2 − c2 − 1 = 0;

x2 y2 z2
(S2 ) F2 (x, y, z) = − a2 − b2 + c2 − 1 = 0.

ˆIn continuare ne vom referi la suprafa¸ta (S2 ) pe care o nota˘m (H2).

Simetriile suprafe¸tei. Func¸tia F satisfac teoremele de simetrie, prin ur- mare
hiperboloidul cu doua˘ paˆnze are trei plane de simetrie, trei axe de sime- trie
¸si un centru de simetrie, originea axelor de coordonate.
Vˆarfurile suprafe¸tei. Punctele de intersec¸tie ale suprafe¸tei (H2 ) cu axa
Oz sunt date de sistemul

 x2
y2 z2
 − a2 − b2 + c2 − 1 = 0
 y = 0, z = 0
adica˘ C (0, 0, c) ¸si C ′(0, 0, −c).

Acestea sunt vˆarfurile suprafe¸tei (H2 ) de pe axa Oz. F˘acˆand intersec¸tia

suprafe¸tei cu celelalte doua˘ axe de simetrie ob¸tinem solu¸tii imaginare.
Sec¸tiunile suprafe¸tei. Sec¸tiona˘m suprafa¸ta cu o familie de plane per-
pendiculare pe axa transversa˘ (z = α). Ob¸tinem familia de elipse

 x2

y2 α2 − c2
a2 + b2 −
 z = α
c2 = 0

care sunt reale daca˘ |α| > c, imaginare daca˘ |α| < c ¸si se reduc la
vˆarfurile
suprafe¸tei de pe axa Oz pentru α = ±c.
Sec¸tionaˆnd aceea¸si suprafa¸t˘a cu o familie de plane perpendiculare pe una
din cele doua˘
axe netransverse ob¸tinem hiperbole. De exemplu, sec¸tiunile
suprafe¸tei (H2 ) cu plane perpendiculare pe axa Ox sunt hiperbole

 z2

y2 γ2 + a2
c2 − b2 −
 x = γ
a2 = 0

 z2 y2
Pentru γ = 0 ob¸tinem hiperbola 

c2 − b2 − 1 = 0
x = 0
din planul yOz.

54
CURS

ˆIn particular, daca˘ b = c, (H2 ) este un hiperboloid de rota¸tie ˆın jurul axei
Ox.

2.4 Paraboloidul eliptic. Paraboloidul hiperbolic

2.4.1. Paraboloidul eliptic. Se nume¸ste paraboloid eliptic cuadrica ex- primat˘a

prin una din ecua¸tiile

x2 y2
(S) F (x, y, z) ≡ a2 + b2 − 2cz = 0;

y2 z2
(S1) F1 (x, y, z) ≡ b2 + c2 − 2ax = 0;
x2 z2
(S2 ) F2 (x, y, z) ≡ a2 + c2 − 2by = 0.
ˆIn continuare ne vom referi la suprafa¸ta (S), pe care o nota˘m (P E).
Simetriile suprafe¸tei. Din teoremele de simetrie se deduce c˘a suprafa¸ta (P E)
admite planele xOz, yOz drept plane de simetrie, ¸si ca atare axa Oz este ax˘a de
simetrie. Prin urmare, paraboloidul eliptic are doua˘ plane de simetrie
¸si o ax˘a de simetrie.
Vˆarfurile suprafe¸tei. Intersectaˆnd suprafe¸ta (P E) cu axa de simetrie
Oz, ob¸tinem un singur punct, originea O(0, 0, 0) a sistemului de coordonate.
Sec¸tiunile suprafe¸tei. Sa˘ sec¸tiona˘m paraboloidul eliptic cu o familie de
 x2 y2
plane perpendiculare pe axa de simetrie. Ob¸tinem 

a2 + b2 − 2cα = 0
z = α
care
reprezint˘a o familie de elipse reale daca˘ cα > 0 ¸si imaginare daca˘ cα <
0. Pentru α = 0, elipsa de sec¸tiune se reduce la originea O(0, 0, 0).
Dac˘a sec¸tiona˘m aceea¸si suprafa¸t˘a cu o familie de plane paralele cu unul din
cele doua˘ plane de simetrie, de exemplu y = β, se ob¸tine familia de parabole

 x2 y2
a2 + b2 − 2cz = 0
 y = β
Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 55

ˆIn particular, pentru β = 0, ob¸tinem parabola din planul xOz x2

a2 − 2cz = 0, y = 0.
Suprafa¸ta (P E) este ilustrat˘a ˆın figur˘a pentru c > 0.

Dac˘a a = b, (P E) este un paraboloid eliptic de rota¸tie ˆın jurul lui Oz.

2.4.2. Paraboloidul hiperbolic. Se nume¸ste paraboloid hiperbolic cua- drica
definit˘a de una din ecua¸tiile

(S)

x2
a2 −
x2

y2
b2 − 2cz = 0
z2
(S1)
a2 − c2 − 2bz = 0
y2 z2
(S2 )
b2 − c2 − 2az = 0
Ne vom referi la suprafa¸ta (S), pe care o nota˘m (P H ).
Simetriile suprafe¸tei. Paraboloidul hiperbolic are doua˘ plane de sime- trie,
¸si ca atare o ax˘a de simetrie. Pentru suprafa¸ta (S) acestea sunt planele
xOz ¸si yOz ¸si Oz este axa de simetrie.
Vˆarfurile suprafe¸tei. Paraboloidul hiperbolic are un singur vˆarf,
O(0, 0, 0).
Sec¸tiunile suprafe¸tei. Sec¸tionaˆnd aceasta˘ suprafa¸t˘a cu plane perpendi-
culare pe axa de simetrie a suprafe¸tei, ob¸tinem familia de hiperbole

 x2 y2
a2 − b2 − 2cα = 0
 z = α
Pentru orice α ∈ R pentru care cα > 0 - axa transversa˘ a hiperbolei are direc¸tia
lui Ox (este o dreapt˘a paralela˘ cu Ox situata˘ ˆın planul z = α), iar
pentru cα < 0, axa transversa˘ a hiperbolei are direc¸tia axei Oy. Pentru α = 0 se
ob¸tine

 x2 y2
( x y
= 0
( x + y = 0
a2 − b2 = 0
adica˘ (D1 )
a − b
(D2 ) a b
 z = 0
z = 0
z = 0

56
CURS

care sunt drepte concurente din planul (xOy).

Sec¸tionaˆnd aceea¸si suprafa¸t˘a (S) cu o familie de plane paralele cu unul din
planele de simetrie, de exemplu x = γ ob¸tinem familia de parabole

 y2 γ2
b2 + 2cz − a2 = 0
 x = γ
ˆIn particular, pentru γ = 0, ob¸tinem parabola din planul yOz y2
b2 + 2cz = 0, x = 0.

Sec¸tiunile aceleia¸si suprafe¸te (S) cu plane paralele cu cel de al doilea plan

de simetrie sunt parabolele

 x2 2

a2 − 2cz − b2 = 0
 y = β


Parabola situata˘ ˆın (xOz) are ecua¸tiile 

x2
a2 − 2cz = 0
y = 0
Prin urmare, sec¸tiunile paraboloidului hiperbolic (P H ) cu plane perpen-
diculare pe axa de simetrie sunt hiperbole, iar sec¸tiunile cu plane paralele cu
planele de simetrie sunt parabole, de unde ¸si numele suprafe¸tei.

2.5 Generatoare rectilinii ale cuadricelor. Plan tangent

2.5.1. Generatoare rectilinii. Unele cuadrice pot fi descrise de o dreapt˘a

variabila˘
(numita˘
generatoare rectilinie). ˆIn cele ce urmeaz˘a vom ara˘ta c˘a
hiperboloidul cu o paˆnza˘ ¸si paraboloidul hiperbolic au generatoare
rectilinii. Aceste cuadrice se numesc cuadrice riglate (vezi §3).
a) Hiperboloidul cu o pˆanz˘a. Fie hiperboloidul cu o paˆnza˘ reprezentat prin
ecua¸tia
x2 y2 z2
a2 + b2 − c2 − 1 = 0 (1)

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 57

Scriem ecua¸tia (1) sub forma

x + z x

z =
y

y (2)
a c a − c
1 + b 1 − b

de unde ob¸tinem urm˘atoarele sisteme de ecua¸tii

 x z y

(Gλ )
+ = λ 1 +
 a c b

(3)
 x z
1 1 − y
 a − c = λ b

(Gµ )
 x z
+
 a c
y
= µ 1 − b

(4)
 x z 1 y
a − c = µ 1 + b

Sistemele de ecua¸tii (3) ¸si (4) reprezint˘a doua˘ familii de drepte ce apar¸tin
hiperboloidului (1) ¸si se numesc generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu
o paˆnza˘.
b) Paraboloidul hiperbolic. Ecua¸tia paraboiloidului hiperbolic

(S)
x2 y2
a2 − b2
− 2cz = 0 (5)

se poate scrie sub urm˘atoarea form˘a

x + y x

y = 2cz (6)
a b a − b

de unde ob¸tinem sistemele de ecua¸tii

 x y
 x y
(Gλ )
+ = 2cλ
 a b

(Gµ )
+ = µz
 a b

(7)
x y z

x y 2c

 a − b = λ
 a − b = µ

Sistemele de ecua¸tii (7) reprezint˘a doua˘ familii de drepte, generatoare

rectilinii, situate pe paraboloidul hiperbolic (5).
2.5.2. Propriet
¸ti ale generatoarelor rectilinii. Cele doua˘ familii de
generatoare rectilinii ale cuadricelor riglate au urm˘atoarele propriet˘a¸ti.
1. Prin orice punct al suprafe¸tei (S) trece cˆate o singur˘a generatoare rec-
tilinie din fiecare familie (Gλ ) ¸si respectiv (Gµ ).
2. Generatoarele rectilinii din aceea¸si familie nu au puncte comune.
3. Oricare doua˘ generatoare rectilinii din familii diferite se
intersecteaza˘
ˆıntr-un punct al suprafe¸tei.

58
CURS

4. Cele doua˘ familii de generatoare rectilinii nu au nici o dreapt˘a comuna˘.

Pentru hiperboloidul cu o paˆnza˘ preciza˘m ¸si urm˘atoarea proprietate.
5. Toate generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o paˆnza˘ trec prin
elipsa colier.
Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tiile generatoarelor rectilinii ale cuadricei

(S)
x2 y2
16 − 4
= z care trec prin punctul M (4, 2, 0) ∈ (S).
Cele doua˘ familii de generatoare ale cuadricei (S) sunt
 x y
 x y z

(Gλ )
+ = λ
4 2

(Gµ )
+ =
4 2 µ
x y z

 x y
 4 − 2 = λ
 4 − 2 = µ
M ∈ (Gλ ) pentru λ = 2, deci (Gλ )

M ∈ (Gµ ) pentru µ = 0, deci (Gµ )

x + 2y − 8 = 0
x − 2y − 2z = 0
x − 2y = 0
z = 0
2.5.3. Planul tangent ˆıntr-un punct al unei cuadrice. Ecua¸tia pla-
nului tangent la cuadric˘a ˆıntr-un punct al sa˘u se ob¸tine prin dedublare, la fel
ca ¸si ecua¸tia tangentei la conica˘, ˆıntr-un punct al conicei. De exemplu, pentru
elipsoid, ˆıntr-un punct M0 (x0 , y0, z0 ) ∈ (E), ecua¸tia planului tangent este

(Pt )
xx0
a2 +
yy0
b2 +
zz0
c2 − 1 = 0
Acest rezultat va fi demonstrat ˆın capitolul 6 Suprafe¸te.
Exemplu. Sa˘ se determine planele tangente la hiperboloidul cu doua˘ paˆnze
(H2) x2 + 2y2 − z2 + 1 = 0, care con¸tin dreapta (D)
x + 1
2
y z
= = .
−1 0
Fie M0 (x0 , y0, z0 ) ∈ (H2). Ecua¸tia planului tangent la (H2) ˆın M0
este
xx0 + 2yy0 − zz0 + 1 = 0. Acest plan con¸tine dreapta (D), care are ecua¸tiile
parametrice x = 2t − 1, y = −t, z = 0. Deci se ob¸tine
(2t − 1)x0 − 2ty0 + 1 = 0 sau 2t(x0 − y0) − x0 + 1 = 0, (∀) t ∈ R,

de unde rezulta˘
x0 = y0 = 1. T¸ inaˆnd cont c˘a M0 (1, 1, z0 ) ∈ (H2 ) g˘asim
z0 = ±2. Planele tangente sunt (P1 ) x+2y−2z+1 = 0 ¸si (P2 ) x+2y+2z+1 = 0.

3 Generarea suprafe¸telor riglate ¸si de rota¸tie

3.1 Teoria gener˘arii suprafe¸telor

Fie (S1) ⊂ R3 ¸si (S2 ) ⊂ R3 doua˘ suprafe¸te de ecua¸tii F (x, y, z) = 0
¸si
G(x, y, z) = 0. Curba lor de intersec¸tie (C ) = (S1 ) ∩ (S2) este
reprezentat˘a
F (x, y, z) = 0
analitic de sistemul de ecua¸tii (C )
G(x, y, z) = 0 .

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 59

O familie de curbe din R3 care depinde de un parametru real λ este repre- zentat˘a
printr-un sistem de ecua¸tii de forma

F (x, y, z, λ) = 0
(Cλ )
G(x, y, z, λ) = 0 (1)

Sa˘ determin˘am mul¸timea punctelor prin care trec curbele familiei (1). Fie M0 (x0
, y0, z0 ) un punct care apar¸tine familiei de curbe (1), adica˘

F (x0 , y0 , z0 , λ) = 0
G(x0 , y0, z0 , λ) = 0 (2)

Eliminˆand pe λ din ecua¸tiile sistemului (2) ob¸tinem rela¸tia

H (x0 , y0, z0 ) = 0 (3) Rela¸tia
(3) reprezint˘a condi¸tia de compatibilitate a sistemului (2) ˆın ne-
cunoscuta λ. A¸sadar, mul¸timea punctelor M (x, y, z) prin care trec
curbele familiei (1) sunt situate pe suprafa¸ta de ecua¸tie

H (x, y, z) = 0 (4)

ob¸tinuta˘ prin eliminarea parametrului λ din (1). Altfel spus, suprafa¸ta repre-
zentat˘a prin ecua¸tia (4) este generata˘ de familia de curbe (1) numita˘ familie
de generatoare ¸si se ob¸tine prin eliminarea parametrului λ ˆıntre ecua¸tiile
sistemului (1).
Consider˘am acum o familie de curbe care depinde de doi parametri reali

F (x, y, z, λ, µ) = 0
(Cλ,µ )
G(x, y, z, λ, µ) = 0 λ, µ ∈ R. (5)

Curbele acestei familii trec prin toate punctele domeniului D ⊂ R3 pe care

sunt definite F ¸si G. ˆIntr-adev˘ar, fie M0 (x0 , y0, z0 ) un punct oarecare din
D. Ar˘at˘am c˘a prin (M0 ) trece o curb˘a din Cλ,µ. Fie λ0, µ0 solu¸tia sistemului

F (x0 , y0, z0 , λ, µ) = 0
G(x0 , y0 , z0 , λ, µ) = 0.

F (x, y, z, λ0 , µ0 ) = 0
Curba reprezentat˘a de ecua¸tia
G(x, y, z, λ0 , µ0) = 0 trece prin M0 .
Cum M0 a fost ales arbitrar ˆın D, rezulta˘ c˘a prin orice punct al domeniului
D trece o curb˘a din familia (5). Familia de curbe (5) va genera o
suprafa¸t˘a
daca˘ ˆıntre parametrii λ ¸si µ exist˘a o rela¸tie de forma

φ(λ, µ) = 0 (6)

60
CURS

astfel ˆıncaˆt unul din parametri se poate exprima ˆın func¸tie de cel˘alalt
µ = µ(λ). ˆIn acest caz din (5) ¸si (6) se ob¸tine sistemul de ecua¸tii

F1 (x, y, z, λ) = 0
G1 (x, y, z, λ) = 0 (7)
care reprezint˘a o familie de curbe ce depinde de un singur parametru ¸si care
genereaza˘, a¸sa cum am v˘azut, o suprafa¸t˘a. Ecua¸tiile (7) reprezint˘a familia
de generatoare a suprafe¸tei ¸si suprafa¸ta se ob¸tine prin eliminarea
parametrului λ
ˆıntre aceste ecua¸tii. Ecua¸tia suprafa¸tei se poate ob¸tine direct prin
eliminarea parametrilor λ ¸si µ ˆıntre ecua¸tiile (5) ¸si (6). ˆIn acest
caz, ecua¸tiile (5) ¸si (6)
determin˘a familia de generatoare a suprafe¸tei.
Dac˘a familia de generatoare a unei suprafe¸te (1) sau (7) este o familie de
drepte, atunci suprafa¸ta respectiv˘a se nume¸ste suprafa¸t˘a riglat˘a.

3.2 Generarea suprafe¸telor cilindrice

Suprafa¸ta cilindric˘a este suprafa¸ta generata˘ de o familie de drepte care au

direc¸tie fix˘a ¸si sunt supuse la o condi¸tie geometrica˘ data˘.
Direc¸tia fix˘a poate fi direc¸tia unei drepte (D), reprezentat˘a prin ecua¸tiile
P1 ≡ A1x + B1 y + C1z + D1 = 0
(D)

sau direc¸tia vectorului

(1)
P2 ≡ A2x + B2 y + C2z + D2 = 0

~v = a~i + b~j + c~k. (2)

ˆIn primul caz mul¸timea tuturor dreptelor paralele cu dreapta (D) este
reprezentat˘a de ecua¸tiile

(Dα,β )

P1 = α
P2 = β (3)

Dac˘a direc¸tia fix˘a este data˘ de (2), ecua¸tiile dreptelor paralele cu ~v ¸si
care trec prin toate punctele M (α, β, 0) ale planului xOy (daca˘ ~v ∦ xOy) sunt
x − α
y − β z
(Dα,β )
= =
a b c
 x − a z = α
¸si ele se ob¸tin ca intersec¸tie a planelor (Dα,β )  c
(3′)

Impunaˆnd condi¸tia geometrica˘

 y − c z = β
pe care trebuie sa˘ o satisfac˘a familia de
generatoare (3), rezulta˘ o rela¸tie ˆıntre parametrii α ¸si β de forma

φ(α, β) = 0 (4)

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 61

Ecua¸tiile (3) ¸si (4) reprezinta˘ ecua¸tiile familiei de generatoare a suprafe¸tei
cilindrice. Ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice se ob¸tine prin eliminarea
parametrilor α ¸si β din ecua¸tiile (3) ¸si (4) ¸si va fi de forma
φ(P1 , P2 ) = 0 (5) Dac˘a, de
exemplu, condi¸tia geometrica˘ data˘ este ca familia de drepte (3)
sa˘ se sprijine pe curba de ecua¸tii

(C ) F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0 (6)

numita˘ curba directoare a suprafe¸tei cilindrice, atunci rela¸tia (4) ˆıntre pa-
rametri se ob¸tine punˆand condi¸tia ca sistemul

P1 = α, P2 = β, F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0 (7)

ˆın necunoscutele x, y, z sa˘ fie compatibil, adica˘ solu¸tia ob¸tinuta˘ din trei
ecua¸tii sa˘ o verifice ¸si pe a patra. Condi¸tia geometrica˘ data˘ poate fi de
diverse tipuri, de exemplu probleme de tangen¸t˘a la o suprafa¸t˘a data˘.
Exemplu. Sa˘
se determine ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice ale c˘arei gene-
ratoare fac unghiuri egale cu axele de coordonate ¸si care sunt tangente
la suprafa¸ta

(S)
x2 y2
+
3 5
+ z2 − 1 = 0 (8)
Parametrii directori ai generatoarelor sunt (1,1,1). Mul¸timea dreptelor de

parametri directori (1,1,1) se reprezint˘a prin ecua¸tiile

x − z = α
x − α =
1
y − β
1
z
= sau
1
(Dαβ )
(9)
y − z = β

Condi¸tia de tangen¸t˘a a dreptelor (Dαβ ) cu suprafa¸ta (S) revine la faptul c˘a

sistemul format din ecua¸tiile (8) ¸si (9) are solu¸tie unica˘, ceea ce implica˘
anularea discriminantului ecua¸tiei de gradul doi, ob¸tinuta˘ prin eliminarea
lui
x ¸si y din ecua¸tiile (8) ¸si (9) 23z2 + 2(5α + 3β)z + 5α2 + 3β2 − 15 = 0.
∆ = 0 implica˘

φ(α, β) = 6α2 + 4β2 − 2αβ − 23 = 0 (9′)

care reprezint˘a rela¸tia dintre parametri. Eliminˆand parametrii α ¸si β din (9)
¸si (9′) ob¸tinem ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice

6(x − z)2 + 4(y − z)2 − 2(x − z)(y − z) − 23 = 0.

62
CURS

Cilindru proiectant. Ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele pa- ralele

cu axa Oz ¸si care se sprijina˘ pe curba directoare (6) se ob¸tine ˆın felul
urm˘ator. Condi¸tia ca familia de drepte paralele cu Oz

x = α
Dα,β
y = β (10)

sa˘ se sprijine pe curba (6) implica˘ compatibilitatea sistemului

x = α, y = β, F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0.

F (α, β, z) = 0
ˆInlocuind pe x = α ¸si y = β se ob¸tine sistemul

Eliminˆand pe z din acest sistem rezulta˘

G(α, β, z) = 0

φ(α, β) = 0. (11)

Ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice se ob¸tine prin eliminarea parametrilor α ¸si β

ˆıntre rela¸tiile (10) ¸si (11) ¸si este
φ(x, y) = 0. (12) Suprafa¸ta
astfel ob¸tinuta˘ se nume¸ste cilindru proiectant pe planul xOy
¸si poate fi ob¸tinuta˘
directoare (6).
direct, prin eliminarea variabilei z din ecua¸tiile curbei
Reciproc, suprafa¸ta reprezentat˘a printr-o ecua¸tie ˆın doua˘ variabile
φ(x, y) = 0 este o suprafa¸t˘a cilindric˘a cu generatoare paralele cu axa Oz.
Proiec¸tia curbei (C ) pe planul xOy se ob¸tine ca intersec¸tie a cilindrului
proiectant (12) cu planul xOy ¸si are deci ecua¸tiile

φ(x, y) = 0
z = 0 (13)

Analog se ob¸tine ecua¸tia cilindrului proiectant pe oricare din planele de

coordonate.
Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tiile proiec¸tiei curbei (C ) pe planul (xOz).

x2 + y2 + z2 = R2
(C )
(14)
x − y = 0

Determina˘m ecua¸tia cilindrului proiectant, prin eliminarea variabilei y din

rela¸tiile (14) ¸si ob¸tinem 2x2 + z2 = R2.
Ecua¸tiile proiec¸tiei curbei (C ) pe planul (xOz) sunt

2x2 + z2 = R2
(C ′)
y = 0
Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 63

3.3 Generarea suprafe¸telor conice

Suprafa¸ta conica˘
este suprafa¸ta generata˘
de un fascicol de drepte care
trec printr-un punct fix (numit vˆarful suprafe¸tei conice) ¸si satisface o
condi¸tie geometrica˘ data˘.

Condi¸tia geometrica˘ poate fi ca generatoarea sa˘ se sprijine pe o curb˘a data˘ (C

), numita˘ curb˘a directoare sau poate fi o condi¸tie de tangen¸t˘a, etc.
Exista˘ mai multe posibilita˘¸ti de a deduce ecua¸tia unei suprafe¸te conice.
1) Fie vˆarful V determinat de intersec¸tia a trei plane P1 = 0, P2 = 0,
P3 = 0, unde Pi ≡ Ai x + Bi y + Ci z + Di = 0, i = 1, 2, 3, iar curba directoare
este data˘ de ecua¸tiile

(C ) F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0.

Mul¸timea dreptelor ce trec prin V este reprezentat˘a de ecua¸tiile

P1 = αP3
(Dα,β )
P2 = βP3 (1)

Punem condi¸tia ca aceste drepte sa˘ se sprijine pe (C ), adica˘ sistemul format

din ecua¸tiile P1 − αP3 = 0, P2 − βP3 = 0, F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0
sa˘ fie compatibil. Condi¸tia de compatibilitate a sistemului conduce la o rela¸tie
ˆıntre α ¸si β de forma
φ(α, β) = 0 (2)

Eliminˆand parametrii α ¸si β din (1) ¸si (2) se ob¸tine ecua¸tia

suprafe¸tei conice
P1
φ , P3
P2
P3

= 0. (3)

2) Dac˘a vˆarful V este dat prin coordonatele sale V (x0 , y0, z0 ), atunci
el apare ca intersec¸tie a planelor (P1 ) x − x0 = 0, (P2 ) y − y0 = 0, (P3 ) z −
z0 = 0.
Mul¸timea dreptelor ce trec prin V este (vezi (1))

x − x0 = α(z − z0)
(Dαβ )
(4)
y − y0 = β(z − z0)

64
CURS
Se ob¸tine ˆın final ecua¸tia suprafe¸tei conice

φ x − x0 , z − z0
y − y0
z − z0

= 0. (5)

Observa¸tie. Prezent˘am un alt mod de ob¸tinere a familiei de drepte ce trec prin V

(x0 , y0, z0 ). Consider˘am parametrii directori ai acestor drepte (a, b, c) ¸si
daca˘ c = 0 pentru α = a/c, β = b/c ob¸tinem parametrii directori (α, β, 1).

respectiv

(Dαβ )
x − x0 =
α
y − y0 =
β
z − z0 (6)
1

(Dαβ )
x − x0 = α(z − z0) (7)
y − y0 = β(z − z0)
Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tia suprafe¸tei generata˘
de fasciculul de
drepte ce trec prin punctul V (2, 0, 0) ¸si sunt la distan¸ta d = 1 fa¸t˘a de
originea sistemului de coordonate.
Fasciculul de drepte ce trece prin V (2, 0, 0) are ecua¸tiile (vezi (6))
x − 2 y z
x − 2 = αz
(Dαβ )
= = sau (Dαβ )
α β 1
y = βz (8)

Ecua¸tia sferei cu centrul ˆın O(0, 0, 0) ¸si raza˘ R = 1 este

x2 + y2 + z2 = 1. (9) Dreptele
(Dαβ ) trebuie sa˘ fie tangente la sfer˘a, deci sistemul format din
ecua¸tiile (8) ¸si (9) are solu¸tie unica˘. Eliminˆand pe x ¸si y
ob¸tinem ecua¸tia
(α2 + β2 + 1)z2 + 4αz + 3 = 0, care are solu¸tie unica˘ daca˘ ∆ = 0, adica˘
α2 − 3β2 − 3 = 0 (10) Eliminˆand
parametrii α ¸si β din (8) ¸si (10) ob¸tinem ecua¸tia suprafe¸tei
conice (x − 2)2 − 3y2 − 3z2 = 0.

3.4 Generarea suprafe¸telor conoide

Suprafa¸ta conoid˘a este suprafa¸ta generata˘ de o familie de drepte care se

sprijina˘ pe o dreapt˘a data˘ (D), sunt paralele cu un plan (P ) (planul
director)
¸si mai satisfac o condi¸tie geometrica˘ data˘.
Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 65

Deducem ecua¸tia suprafe¸tei conoide cu generatoarele paralele cu planul

(P ) : Ax + By + C z + D = 0 (1)

care se sprijina˘ pe dreapta

(P1 ) A1 x + B1y + C1 z + D1 = 0
(D)
(P2 ) A2 x + B2y + C2 z + D2 = 0 (2)

¸si pe curba

(C )

F (x, y, z) = 0
G(x, y, z) = 0 (3)

Mul¸timea dreptelor ce trec prin (D), ra˘maˆnaˆnd paralele cu planul (P ) se

ob¸tine intersectaˆnd fascicolul de plane ce trece prin (D) cu plane paralele cu
(P ) ¸si este reprezentat˘a prin sistemul de ecua¸tii

P1 = αP2
(Dα,β )
P = β (4)

Selecta˘m din familia de drepte (Dαβ ) pe acelea care se sprijina˘ pe curba (C ).

Din punct de vedere algebric aceasta implica˘ compatibilitatea sistemului format
din ecua¸tiile (3) ¸si (4), adica˘

F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0, P1 = αP2 , P = β,

care conduce la o rela¸tie de forma

φ(α, β) = 0 (5) Eliminˆand
parametrii α ¸si β din (4) ¸si (5) se ob¸tine ecua¸tia suprafe¸tei
conoide
P1
φ , P P2

= 0 (6)

Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tia suprafe¸tei generata˘ de drepte paralele cu

planul xOy, se sprijina˘ pe axa Oz ¸si pe curba
y2 − 2z + 2 = 0
(C )
x2 + 2z + 1 = 0 (7)

x = 0
Planul xOy are ecua¸tia (P ) z = 0, axa Oz are ecua¸tiile (D)
y = 0.
Ecua¸tiile familiei de drepte ce trece prin (D) ¸si sunt paralele cu planul
(P )
sunt

(Dαβ )
x = αy
z = β (8)

66
CURS

Condi¸tia de compatibilitate a sistemului format din ecua¸tiile (7) ¸si (8) se

exprima˘ prin rela¸tia
2α2 (β − 1) − 2β + 1 = 0. (9)

Eliminˆand parametrii α ¸si β din (8) ¸si (9) se ob¸tine ecua¸tia

suprafe¸tei conoide 2(x2 − y2 )z − 2x2 + y2 = 0.

3.5 Generarea suprafe¸telor de rota¸tie

Suprafa¸ta de rota¸tie se ob¸tine prin rotirea punctelor unei curbe (C ) ˆın jurul
unei drepte (D), numita˘ ax˘a de rota¸tie.

Observa˘m c˘a o suprafa¸t˘a de rota¸tie poate fi privit˘a ca fiind generata˘ de

familia de cercuri (Γ) situate ˆın plane perpendiculare pe axa de rota¸tie, cu
centrele pe axa de rota¸tie ¸si care se sprijina˘ pe curba (C ). Fie axa de
rota¸tie (D) ¸si curba (C ) reprezentate prin ecua¸tiile

respectiv

(D)
x − x0
a
= y − y0
b
= z − z0
c

(1)

(C )
F (x, y, z) = 0
G(x, y, z) = 0 (2)
Familia de cercuri (Γ) se ob¸tine intersectaˆnd sfere de raza˘ variabila˘
√α,
α ∈ R+ , cu centrul ˆıntr-un punct de pe axa de rota¸tie (D), de
exemplu
M0(x0 , y0 , z0 ), cu plane perpendiculare pe axa de rota¸tie (D).
Fie mul¸timea sferelor de centru M0 (x0 , y0, z0 ) ¸si raza˘ √α
(S) (x − x0)2 + (y − y0)2 + (z − z0 )2 = α (3)

¸si familia de plane perpendiculare pe (D)

(P ) ax + by + cz = β (4) Familia de
cercuri (Γ) este reprezentat˘a prin ecua¸tiile
(x − x0 )2 + (y − y0)2 + (z − z0 )2 = α
(Γα,β )
ax + by + cz = β (5)

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 67

Aceste cercuri se sprijina˘ pe curba (C ), deci sistemul format din ecua¸tiile

(2) ¸si (5) este compatibil

(x − x0)2 + (y − y0)2 + (z − z0 )2 = α, ax + by + cz = β
F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0

Condi¸tia de compatibilitate se exprima˘ printr-o rela¸tie de forma

φ(α, β) = 0 (6) Eliminˆand
parametrii α ¸si β din ecua¸tiile (5) ¸si (6) se ob¸tine ecua¸tia
suprafe¸tei de rota¸tie

φ[(x − x0)2 + (y − y0)2 + (z − z0 )2; ax + by + cz] = 0, (7)

sau, ˆıntr-o form˘a restrˆansa˘, folosind (3) ¸si (4), φ(S, P ) = 0.

Se poate demonstra ¸si reciproc, c˘a o suprafa¸t˘a avˆand ecua¸tia de forma (7)
reprezint˘a o suprafa¸t˘a de rota¸tie, cu axa de rota¸tie (D).
Exemplu. Sa˘ se afle ecua¸tia suprafe¸tei generata˘ prin rotirea cercului

(x − a)2 + z2 − r2 = 0
(C )
y = 0 (8)

ˆın jurul axei (Oz).

Familia de cercuri (Γαβ ) cu centrul ˆın O(0, 0, 0) ∈ (Oz), con¸tinute ˆın plane
perpendiculare pe axa Oz are ecua¸tiile

x2 + y2 + z2 = α
(Γαβ )
z = β (9)

Punˆand condi¸tia ca aceste cercuri sa˘ se sprijine pe curba (C ), respectiv ca

sistemul format din ecua¸tiile (8) ¸si (9) sa˘ fie un sistem compatibil, se ob¸tine
rela¸tia de compatibilitate

pα − β2 − a

+ β2 − r2 = 0 (10)

Eliminˆand parametrii α ¸si β ˆıntre ecua¸tiile (9) ¸si (10) ob¸tinem

ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie (x2 + y2 + z2 + a2 − r2)2 − 4a2 (x2 + y2) = 0.
Aceast˘a suprafa¸t˘a se nume¸ste tor.
Capitolul 4

Curbe plane

1 Reprezentarea analitic˘a. Tangenta ¸si normala

1.1 Reprezentare analitic˘a a curbelor plane

O curb˘a plana˘ poate fi reprezentat˘a analitic ˆıntr-un reper cartezian xOy

prin una din urm˘atoarele ecua¸tii:
(C ) y = f (x), x ∈ D ⊂ R, numita˘ ecua¸tia explicit˘a a curbei
(1)
(C ) F (x, y) = 0, (x, y) ∈ D ⊂ R2 , numita˘ ecua¸tia implicit˘a a curbei (2)
(C ) x = x(t), y = y(t), t ∈ D ⊂ R, numite ecua¸tiile parametrice ale curbei.
Ecua¸tiile parametrice pot fi scrise ¸si sub forma echivalent˘a
(C ) ~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j, t ∈ D ⊂ R, numita˘ ecua¸tia vectorial˘a. (3)
Uneori este comoda˘ utilizarea coordonatelor polare.
(C ) ρ = ρ(θ) numita˘ ecua¸tia explicit˘a a curbei ˆın coordonate polare. (C ) F
(ρ, θ) = 0 numita˘ ecua¸tia implicit˘a a curbei ˆın coordonate polare. Dac˘a curba
este data˘ ˆın coordonate polare, putem folosi reprezentarea
parametric˘a (C ) x = ρ cos θ, y = ρ sin θ.
Exemplu. Sa˘ consider˘am cercul cu centrul ˆın origine ¸si de raza˘ r. Ecua¸tia
implicita˘ a acestuia este x2 + y2 = r2. Ecua¸tiile explicite (ale semicercului
su-
perior ¸si semicercului inferior) sunt y1 = √r2 − x2 , respectiv y2 = −√
− x2,
x ∈ [−r, r]. Ecua¸tiile parametrice sunt x = r cos t, y = r sin t, t ∈ [0,
2π].
Ecua¸tia ˆın coordonate polare este ρ = r.
Geometria diferen¸tial˘a a curbelor plane studiaz˘a propriet˘a¸ti ale
acestor curbe cu ajutorul calculului diferen¸tial. Vom face anumite ipoteze
asupra func¸tiilor care intervin. De obicei nu este suficient˘a ipoteza de
continuitate, ci se cere existen¸ta derivatelor (par¸tiale) de un anumit ordin.
Presupunem c˘a toate derivatele care intervin exist˘a.

68

Cap. 4. CURBE PLANE

69

1.2 Tangenta ¸si normala la o curb˘a plan˘a

Fie M (x, y) punctul curent al unei curbe plane date prin ecua¸tia explicit˘a (C )
y = f (x). Se ¸stie c˘a derivata y′ = f ′(x), calculata˘ ˆın M , reprezint˘a panta
tangentei ˆın punctul M la aceasta˘ curb˘a. Ecua¸tia tangentei (M T ) este
(M T ) Y − y = y′(X − x) (4)
unde T (X, Y ) este punctul curent al tangentei.
Dac˘a curba (C ) este data˘ prin ecua¸tiile parametrice (C ) x = x(t), y = y(t),
atunci y′ =
dy dy
=
dx dt
dt
· dx
′
= t
x′t

¸si ecua¸tia tangentei devine

(M T )
X − x =
x′
Y − y y′

(5)

Dac˘a curba este data˘ prin ecua¸tia implicita˘ F (x, y) = 0 atunci F ′ + F ′ · y′

= 0
x y
F ′ F ′
deci y′ = −
x
Fy′
¸si ecua¸tia tangentei este Y − y = −
x (X x) = 0 sau
Fy′

(M T ) F ′ (X − x) + F ′ (Y − y) = 0 (6)
x y

Normala ˆıntr-un punct M al unei curbe plane este perpendiculara ˆın punctul M
la tangenta (M T ). Rezult˘a c˘a normala (M N ) va avea coeficientul unghiular
egal cu inversul coeficientului unghiular al tangentei, luat cu semn schimbat.
Ecua¸tia normalei este, ˆın cazul ecua¸tiei explicite

1
(M N ) Y − y = − y′ (X − x) (7)

ˆın cazul ecua¸tiilor parametrice

(M N ) x′(X − x) + y′(Y − y) = 0 (8)

iar ˆın cazul ecua¸tiei implicite

(M N ) Y y = Fy′ (X x) sau
− Fx′ −
X − x =
Fx′
Y − y
Fy′

(9)

Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tia tangentei (M T ) ¸si a normalei (M N )

la curba (C ) x(x2 + y2) − ay2 = 0 ˆın punctul M0 ,
a
2 ∈ (C ), a = 0.
Fie F (x, y) = x(x2 + y2) − ay2 = 0, F ′ (x, y) = 3x2 + y2 , F ′ (x, y) = 2xy −
2ay
x y
2
¸si F ′ a , a = a2, F ′ a , a = − a

. Aplicˆand formulele (5) ¸si (8) ob¸tinem

x 2 2
y 2 2 2
(M T ) 4x − 2y − a = 0 ¸si (M N ) 2x + 4y − 3a = 0.

70
CURS

1.3 Puncte singulare ale curbelor plane

Dac˘a ˆın punctul M0 (x0, y0 ) al curbei (C ) F (x, y) = 0, derivatele par¸tiale de

ordinul 1 sunt nule, dar exist˘a o derivat˘a par¸tial˘a de ordinul 2 nenula˘,
atunci punctul M0 se nume¸ste punct singular multiplu de ordin 2 sau punct
singular dublu. Punctele singulare duble verifica˘ sistemul F (x0 , y0 ) = 0, F
′ (x0 , y0) =
0, Fy′ (x0 , y0 ) = 0, ¸si cel pu¸tin una din derivatele par¸tiale de ordinul
doi este
diferit˘a de zero. Ne intereseaza˘ ecua¸tia tangentei la curb˘a ˆın punctul
singular
dublu. Tangenta este pozi¸tia limita˘ a secantei M0M cˆand M tinde, pe curb˘a,
c˘atre M0 .
Utiliz˘am formula lui Taylor. Not˘am ∆x = x − x0 , ∆y = y − y0.
Din formula lui Taylor ob¸tinem

F (x, y) = F (x0 , y0 ) + F ′ (x0 , y0 )∆x + F ′ (x0, y0 )∆y+

x y

1
+ [F ′′ (x0
2

+ t∆x, y0

+ s∆y)∆x2 + 2F ′′ (x0

+ t∆x, y0

+ s∆y)∆x∆y+
y2 (x0 + t∆x, y0 + s∆y)∆y2],
∆y
unde s, t (0, 1). Coeficientul unghiular al tangentei este m = lim .
∆x→0 ∆x
ˆIn baza ipotezelor f˘acute, ˆımpa˘r¸tind rela¸tia precedent˘a cu ∆x2 ¸si trecaˆnd
la limita˘ va rezulta m2F ′′ (x , y ) + 2mFx′′y (x , y ) + F ′′ (x , y ) = 0, de
unde
y2 0 0
0 0 x2 0 0
ob¸tinem panta tangentei. Deoarece avem o ecua¸tie de gradul doi, exist˘a
mai
multe posibilita˘¸ti. Dac˘a nota˘m D = [F ′′ (x0 , y0 )]2 − F ′′ (x , y )F ′′
(x , y )
xy
distingem urm˘atoarele cazuri.
x2 0 0
y2 0 0
a) Dac˘a D > 0 atunci prin M0 trec doua˘ ramuri ale curbei care admit
tangente distincte. Punctul M0 se nume¸ste ˆın acest caz nod.
b) Dac˘a D = 0 atunci prin M0 trec doua˘ ramuri care au aceea¸si tangent˘a.
Punctul M0 este se nume¸ste punct de ˆıntoarcere.
c) Dac˘a D < 0 atunci curba nu are tangente ˆın punctul M0 . Punctul M0
se nume¸ste punct izolat.

2 Asimptote. Convexitate. Reprezentare grafic˘a

2.1 Asimptotele unei curbe plane

O curb˘a plana˘ (C ) are ramuri infinite, daca˘ |x| → ∞ sau |y| → ∞,

situa¸tie ˆın care vom scrie M → ∞. Pentru a studia comportarea unei ramuri
infinite se introduce no¸tiunea de asimptot˘a. Dac˘a exista˘ o dreapt˘a (D) astfel
ˆıncaˆt distan¸ta de la un punct M ∈ (C ) la aceasta˘ dreapt˘a (D) tinde la zero,
cˆand M → ∞, atunci (D) se nume¸ste asimptot˘a a curbei (C ).
a) Presupunem curba (C ) data˘ explicit prin ecua¸tia (C ) y = f (x).

Cap. 4. CURBE PLANE

71

1) Dac˘a lim
x→±∞
f (x) = b atunci y = b este asimptot˘a orizontal˘a.
2) Dac˘a lim f (x) = atunci x = a este asimptot˘a vertical˘a.
x→a
Observa¸tie. Limita anterioara˘ a poate fi exprimata˘ prin lim
y→∞
x = a.

3) Dac˘a m = lim
x→∞
f (x)
x

, n = lim [f (x) mx], m = 0 ¸si n este finit atunci

x→∞
y = mx + n este asimptot˘a oblic˘a.
b) Dac˘a curba (C ) este definit˘a parametric, adica˘ (C ) x = x(t), y = y(t),
t ∈ D, se determin˘a mai ˆıntˆai valorile (finite sau nu) ale parametrului t ∈ D,
ˆın care cel pu¸tin una din func¸tiile x(t), y(t) are limita˘ (laterala˘)
infinit˘a.
1) Dac˘a exist˘a t0 ∈ D astfel ˆıncaˆt lim x(t) = ±∞, lim y(t) = b atunci

y = b este asimptot˘a orizontal˘a.

t→t0
t→t0
2) Dac˘a exist˘a t1 ∈ D astfel ˆıncaˆt lim x(t) = a, lim y(t) = ±∞ atunci

x = a este asimptot˘a vertical˘a.

t→t1
t→t1

2.2 Convexitatea unei curbe plane

Un arc de curb˘a se nume¸ste convex daca˘ pentru orice doua˘ puncte M ¸si
⌢
N de pe curb˘a, arcul de curb˘a M N se g˘ase¸ste sub coarda M N .
a) ˆIn cazul unei curbe date explicit (C ) y = f (x), x ∈ [a, b], f ∈ C 2[a, b],
convexitatea curbei este echivalent˘a cu f ′′(x) ≥ 0, (∀) x ∈ [a, b].
b) Pentru curbe definite parametric (C ) x = x(t), y = y(t) avem

dy dy
=
dx dt
dx y′(t)
: =
dt x′(t)

¸si

d2 y
d dy
d y′(t)
d y′ dx
y′′x′ − x′′y′
dx2 = dx dx
=
dx x′(t)
= : =
dt x′ dt
x′3 ≥ 0

sau

d2 y
dx2 =
x′ y′
x′′ y′′
x′3

≥ 0.

Exemplu. Cercul cu centrul ˆın origine ¸si de raza˘ r are reprezentarea pa-
rametric˘a (C ) x = r cos t, y = r sin t, t ∈ [0, 2π].

Avem
d2 y
dx2
1
= − r sin3 t
deci curba este concav˘a pentru t ∈ [0, π] ¸si este
convex˘a pentru t ∈ [π, 2π].

72
CURS

2.3 Reprezentarea grafic˘a a curbelor plane

Este cunoscut˘a de la cursul de analiza˘ matematica˘ metoda de trasare a

graficului unei func¸tii. Sa˘ reamintim etapele care trebuie parcurse.
I. Stabilirea domeniului de defini¸tie al func¸tiei y = f (x). T¸ inem cont
de simetria sau periodicitatea func¸tiei f .
II. Determinarea punctelor de intersec¸tie cu axele de coordonate. III.
Determinarea asimptotelor (vezi 2.1).
IV. Calculul derivatei de ordinul ˆıntˆai, determinarea semnului ei, a inter-
valelor de monotonie ¸si a punctelor de extrem.
V. Calculul derivatelor de ordinul doi, determinarea semnului ei, a inter-
valelor de convexitate ¸si a punctelor de inflexiune.
VI. Alc˘atuirea tabloului de varia¸tie al func¸tiei f .
VII. Trasarea graficului func¸tiei f ˆıntr-un sistem cartezian rectangular.
ˆIn cazul curbelor date prin ecua¸tii implicite uneori este posibila˘
trecerea la ecua¸tii explicite ¸si deci urmarea acelora¸si etape.
Acelea¸si etape trebuie parcurse ¸si ˆın cazul unei curbe definite parametric
(C ) x = X (t), y = Y (t), dar apar anumite modifica˘ri.
I. Determina˘m domeniul D = {t ∈ R| (∃) X (t), ∃ Y (t)}.
II. Determina˘m solu¸tiile t1, . . . , tn ale ecua¸tiei X (t) = 0 ¸si calcula˘m
yi = Y (ti ), ob¸tinaˆnd punctele Mi (0, yi ), i = 1, n de intersec¸tie ale
curbei cu
axa Oy. Analog daca˘ Y (t) = 0 are solu¸tiile t′ , . . . , t′
, calcula˘m X (t′ ) = xj ¸si
1 m j
g˘asim punctele Mj (xj , 0), j = 1, n de intersec¸tie ale curbei cu axa Ox.
III. Determina˘m punctele t0 (finite sau nu) ˆın care X sau Y au
limite
(laterale) infinite ¸si pentru fiecare t0 studiem existen¸ta asimptotelor (vezi
2.1).
IV. Calcula˘m derivatele X ′, Y ′ ¸si y′ =
dy Y ′(t)
=
dx X ′(t)

¸si semnele lor.

V. Calcula˘m (eventual) derivatele de ordinul doi X ′′, Y ′′ ¸si

y′′ =
d2 y
dx2
= Y ′′(t)X ′(t) − X ′′(t)Y ′(t)
X ′3(t)
VI. Tabloul de varia¸tie cuprinde valorile ¸si varia¸tia pentru func¸tiile:
t, X ′, X , Y ′, Y , y′(x) ¸si y′′(x).
VII. Reprezentarea grafica˘ a curbei se face ˆın sistem rectangular X OY .
Exemplu. Foliul lui Descartes. Acesta este curba definit˘a de ecua¸tiile

(C ) X (t) =
3t
1 + t3

, Y (t) =

3t2
1 + t3

I. Domeniul comun de defini¸tie al func¸tiilor X ¸si Y este t ∈ R \ {−1}. II. X

(t) = 0 implica˘ t = 0 ¸si Y (t) = 0 implica˘ t = 0 deci O(0, 0) ∈ (C ). III.
Pentru t = −1 avem o ramura˘ infinit˘a pentru c˘a
X (−1 − 0) = ∞
X (−1 + 0) = −∞
Y (−1 − 0) = −∞
Y (−1 + 0) = ∞

Cap. 4. CURBE PLANE

73

m = lim
Y (t)

= lim
3t2
= −1, n = lim [g(t) − mf (t)] = −1
t→−1 X (t)
t→−1 3t
t→−1
deci y = −x − 1 este asimptot˘a oblica˘.
Pentru c˘a

lim
t→±∞
X (t) = lim
t→±∞
Y (t) = 0
rezulta˘ c˘a O(0, 0)∈(C ) este punct dublu.
IV. Avem
1 − 2t3 1 √3
√3 √ √
X ′(t) =

(1 + t3)2
, t0 = √3 2
, f (t0) =
4, g(t0 ) =
2, deci A 3 4, 3 2
∈ (C ).

Y ′(t) =
t(2 − t3 )
(1 + t3)2
, t1,2 = 0, √

2, f (t2) =
√2, g(t2 ) =
√3 4,

deci B √3 2, √3 4 ∈ (C ).

y′ =
dy Y ′(t)
=
dx X ′(t)
t(2 t3 )
=
1 − 2t3

, y′ = 0 pentru t1 = 0, t2 =
√3 2.

V. Nu este necesar calculul derivatelor de ordinul doi. VI. Tabloul de varia¸tie

t −∞ -1 0 √1
√3 2 +∞
x′ + + | + + + + 0 − − −
x 0 ր +∞| − ∞ ր 0 ր
√3 4 ց
√3 2 ց 0
y′ − − | − 0 + + + 0 − −
Y 0 ց −∞| + ∞ ց 0 ր
dy
√3 2 ր
√3 4 ց 0
dx −∞ − − − 0 + +∞| − ∞ − 0 + +

VII. Reprezentarea grafica˘ a curbei este data˘ ˆın figur˘a.

74
CURS

3 Element de arc. Curbura. Ecua¸tia intrinsec˘a

3.1 Elementul de arc al unei curbe plane

⌢
Fie (C ) x = x(t), y = y(t) o curb˘a plana˘ definit˘a parametric ¸si AB un arc
regulat pe curba (C ). Dac˘a M0 = A este fix pe arc, M este punctul curent al
⌢
arcului AB ¸si s = s(t) este lungimea arcului M0M , atunci elementul de arc
este prin defini¸tie diferen¸tiala func¸tiei s = s(t), adica˘
q
ds =
x′2 + y′2 dt. (1)
Dac˘a curba (C ) este definit˘a explicit, prin y = f (x), atunci
q
ds =
1 + y′2dx (2)

Dac˘a curba (C ) este data˘ ˆın coordonate polare atunci folosind formulele
de trecere la coordonatele carteziene
x = ρ cos α
y = ρ sin α ob¸tinem
x′ = ρ′ cos α − ρ sin α y′ = ρ′ sin α + ρ cos α
adica˘ x′2 + y′2 = ρ2 + ρ′2 ¸si ds = pρ2 + ρ′2dα
(3)
⌢
Lungimea arcului AB se define¸ste ca fiind limita c˘atre care tinde lungimea
liniei poligonale M0M1 . . . Mn−1Mn cˆand toate segmentele acestei linii tind la
zero, indiferent de alegerea punctelor Mi , i = 0, n pe arcul respectiv.

Se demonstreaz˘a c˘a
Z b q
⌢ =
AB a

x′2 + y′2dt, (4)

daca˘ arcul este definit parametric.

Z b q
⌢ =
AB a
1 + y′2 dt, (5)
daca˘ arcul este exprimat prin ecua¸tia explicit˘a.
Z α2 q
⌢ =
AB α1
ρ2 + ρ′2 dα, (6)

Cap. 4. CURBE PLANE

75

daca˘ arcul este exprimat ˆın coordonate polare.

⌢
Arcul AB se nume¸ste ˆın acest caz rectificabil.

Exemplu. Elementul de arc al cicloidei (C )

x = a(t − sin t) este

y = b(1 − cos t)
ds = 2a sin
2 dt, iar lungimea unei bucle ob¸tinuta˘ pentru t ∈ [0, 2π] este
Z 2π
⌢ =
AB 0

2a sin
t
dt = 8a, conform formulei (3).
2

3.2 Curbura unei curbe plane

Fie curba plana˘

(C ) x = x(t), y = y(t) ¸si doua˘

puncte M, M ′ ∈ (C )
ob¸tinute pentru valorile t ¸si respectiv t′ = t + ∆t ale parametrului. Unghiul ∆α
format de tangentele la curb˘a ˆın M ¸si M ′ se nume¸ste unghi de contingen¸t˘a.

⌢
Notˆand cu ∆s lungimea arcului M M ′, raportul Km =
∆α
se nume¸ste
∆s
curbura medie a arcului M M ′, iar limita sa cˆand M ′ → M se nume¸ste

curbura curbei (C ) ˆın punctul M , deci K = lim

∆α dα
=

(7)
∆t→0 ∆s ds

Deoarece tg α =
y′(t)
x′(t)

avem α = arctg
y′(t)
x′(t)

¸si dα =
x′(t)y′′(t) − y′(t)x′′(t)
x′2(t) + y′2(t)

dt.

Dar ds =
qx′2(t) + y′2 (t)dt, ¸si ob¸tinem K = x (t)y
′2
(t) − y′(t)x′′
2
(t)

(8)
[x
Pentru o curb˘a data˘ explicit y = y(x) ob¸tinem
(t) + y′
(t)]3/2

y′′(x)
K = [1 + y′2(x)]3/2

, (9)

iar pentru o curb˘a data˘ ˆın coordonate polare

ρ2(θ) + 2ρ′2(θ) ρ(θ)ρ′′(θ)

K =
[ρ2 (θ) + ρ′2(θ)]3/2

(10)

Acest ultim rezultat se ob¸tine

¸tinaˆnd seama de formulele de
trecere la coordonate carteziene x = ρ cos α, y = ρ sin α ⇒
x′ = ρ′ cos α − ρ sin α, y′ = ρ′ sin α + ρ cos α, x′2 + y′2 = ρ2 + ρ′2

76
CURS

x′′ = ρ′′ cos α − 2ρ′ sin α − ρ cos α, y′′ = ρ2 sin α + 2ρ′ cos α − ρ sin α,
¸si x′y′′ − y′x′′ = ρ2 + 2ρ′2 − ρρ′′.
Cercul de raza˘ r, avˆand ecua¸tia ˆın coordonate polare (C ) ρ = r are curbura
K = 1/r. Acest rezultat sugereaz˘a introducerea urm˘atoarei no¸tiuni.
Se nume¸ste raz˘a de curbur˘a a unei curbe (C ) ˆıntr-un punct M ∈ (C ),
valoarea absolut˘a a inversei curburii, adica˘ R = 1/|K |.
Exemplu. Sa˘ se determine curbura ¸si raza de curbur˘a a curbei

x = a(cos t + t sin t) π
(C )

ˆın t = . y = a(sin t − t cos t) 2

2
Se aplica˘ formula (8) ¸si se ob¸tine K =
aπ
π
¸si R = a.
2

4 Contactul a dou˘a curbe plane. Curbe osculatoare

4.1 Contactul a dou˘a curbe plane

Fie curbele plane (C1) y = f1(x) ¸si (C2 ) y = f2(x).

Pentru a g˘asi punctele comune a celor doua˘ curbe, rezolv˘am ecua¸tia
g(x) = f1(x) − f2(x) = 0.

Fiecare ra˘da˘cina˘ x0 ne da˘ un punct comun M0 al curbelor (C1 ) ¸si

(C2 ).
Dac˘a x0 este ra˘da˘cina˘
multipla˘
de ordin (n + 1) pentru ecua¸tia g(x) = 0
spunem c˘a cele doua˘ curbe au ˆın acel punct un contact de ordinul n.
Din formula lui Taylor, deducem urm˘atorul rezultat.
Teorema 4.1.1. Curbele (C1 ) ¸si (C2 ) au ˆın punctul M0 un contact de
ordin n daca˘ ¸si numai daca˘

f1(x0 ) = f2(x0 ), . . . , f (n) (x0) = f (n)(x0 ) ¸si f (n+1) (x0) = f (n+1)(x0 ).

1 2 1 2

Demonstra¸tie. Rela¸tiile din enun¸t sunt echivalente cu

g(x0 ) = g′(x0 ) . . . = g(n) (x0 ) = 0 ¸si g(n+1) (x0 ) = 0. g(n+1) [x + θ(x
x )]
Din formula lui Taylor ob¸tinem g(x) =
(n + 1)!

(x − x0)n+1,
adica˘ x0 este ra˘da˘cina˘ multipla˘ de ordin (n + 1) pentru func¸tia g.
Din aceasta˘ rela¸tie deducem ˆın plus c˘a cele doua˘ curbe se traverseaza˘ daca˘ n
este par ¸si nu se traverseaza˘ daca˘ n este impar, c˘aci g(n+1) pa˘streaza˘ semn
constant ˆıntr-o vecina˘tate a lui x0. Mai observa˘m c˘a daca˘ doua˘ curbe au
ˆıntr- un punct un contact de ordinul ˆıntˆai ele au ˆın acel punct aceea¸si
tangent˘a, iar daca˘ ordinul de contact este doi ele au ˆın acel punct aceea¸si
curbur˘a.

Cap. 4. CURBE PLANE

77

Dac˘a consider˘am curbele (C1 ) x = x(t), y = y(t) ¸si (C2 ) F (x, y) = 0

x0 = x(t0 )
ele se intersecteaza˘ ˆın M0 (x0 , y0) daca˘
y0 = y(t0) ¸si F (x0, y0 ) = 0, deci

f (t) = F [x(t), y(t)] (1)

se anuleaza˘ ˆın t0 . Dac˘a t0 este ra˘da˘cina˘ multipla˘ de ordin (n+1) pentru

func¸tia
f (t) atunci M0 este punct de contact de ordin n pentru (C1 ) ¸si (C2 ).
Exemplu. Sa˘ se determine ordinul de contact al curbelor (C1 ) y = cos x
¸si (C2 ) x2 + y2 = 1 ˆın punctul M0(0, 1).
x = t
Parametriz˘am curba (C1 )
y = cos t ¸si determin˘am ordinul de contact ˆın

punctul M0(0, 1), ob¸tinut pentru t0 = 0, determinˆand ordinul de multiplicitate a

ra˘da˘cinii t0 = 0 pentru func¸tia f (t) = t2 + cos2 t − 1 (vezi (1)). Deoarece
f (0) = f ′(0) = f ′′(0) = f ′′′(0) = 0 ¸si f (4) (0) = 0, rezulta˘ c˘a avem un
contact de ordinul trei ˆın punctul M0 pentru curbele (C1 ) ¸si (C2 ).

4.2 Curbe osculatoare

Sa˘ consider˘am o familie de curbe ce depinde de (n + 1) parametri

(Ca ) F (x, y; a0 , a1 , . . . , an ) = 0, a = (a0 , a1 , . . . , an ).

Dˆandu-se curba (C ) x = x(t), y = y(t) se pune problema de a determina o curb˘a
din familia (Ca ) care are un contact de ordin maxim cu aceasta˘ curb˘a
ˆıntr-un punct dat M0 al curbei (C ). Dac˘a ordinul de contact este cel pu¸tin n,
curba respectiv˘a se nume¸ste curb˘a osculatoare la curba (C ) ˆın punctul M0.
Sa˘ determin˘am dreapta osculatoare la curba (C ) x = x(t), y = y(t)
ˆıntr-un punct M0 (x0 , y0) ∈ (C ), care se ob¸tine pentru t = t0.
Dac˘a dreapta osculatoare este (D) ax + by + c = 0, atunci avem doi pa-
rametri (esen¸tiali) deci (C ) ¸si (D) trebuie sa˘ aiba˘ un contact de ordin unu
ˆın
M0. Considerˆand func¸tia f (t) = ax(t) + by(t) + c avem condi¸tiile

ax0 + by0 + c = 0
f (t0) = f ′(t0 ) = 0 adica˘
ax′ ′
0 + by0 = 0

Rezolvˆand sistemul, ob¸tinem ecua¸tia dreptei osculatoare

(D)
Y − y(t0)
y′(t0 )
= X − x(t0 )
x′(t0 )

(2)

care reprezint˘a ecua¸tia tangentei la curb˘a ˆın punctul M0 .

Sa˘
determin˘am cercul osculator al curbei (C ) ˆın acela¸si punct
M0(x0 , y0 ) ∈ (C ). Consider˘am familia de cercuri
(Ca ) (x − p)2 + (y − q)2 = r2, r ≥ 0,

78
CURS

care depinde de trei parametri, deci ˆıntre (C ) ¸si (Ca ) trebuie sa˘
existe un
contact de ordin doi. Consider˘am func¸tia g(t) = [x(t) − p]2 + [y(t) − q]2 − r2
¸si notaˆnd x(t0 ) = x0 , y(t0 ) = y0, x′(t0) = x′ , y′(t0 ) = y′ , x′′
(t0 ) = x′′,
0 0 0
y′′(t0 ) = y′′, din condi¸tiile g(t0 ) = g′(t0 ) = g′′(t0) = 0 ob¸tinem sistemul

 (x

− p)2 + (y0
− q)2 − r2 = 0
0(x0 − p) + y0(y0 − q) = 0
x′
 x′′
′
′′ ′ 2 ′ 2
0 (x0 − p) + y0 (y0 − q) + x0
+ y0 = 0
care are solu¸tia

x′ 2 + y′ 2

x′ 2 + y′ 2

(x′ 2 + y′ 2 )3/2
p = x0 y′
′′
0
′ ′′
, q = y0 + x′
0
′ ′′
0
′ ′′
, r =
0
′ ′′
0
′ ′′
(3)
0 y0 − y0x0
x0y0 − y0x0
|x0 y0 − y0x0 |

Observa˘m c˘a raza cercului osculator coincide cu raza de curbur˘a a curbei

1
ˆın punctul M0 deci r =
|K |

y′
. De asemenea

x′ 1
p = x0 − q 0
, q = y0 + q 0
, r =
(4)
K x′ 2 + y′ 2
K x′ 2 + y′ 2
|K |
0 0 0 0

Centrul cercului osculator se g˘ase¸ste pe normala la curba˘ ˆın M0 , la distan¸t˘a

egal˘a cu raza de curbur˘a. De aceea el se mai nume¸ste ¸si centru de curbur˘a al
curbei (C ) ˆın M0 .
ˆIn ipoteza c˘a se cunoa¸ste ecua¸tia carteziana˘ explicit˘a a curbei (C ) y = f
(x)
atunci, alegˆand drept parametru al curbei pe x, ob¸tinem

p = x0 − y′
1 + y′ 2
y′′
, q = y0 +
1 + y′ 2
y′′

, r =
(1 + y′2)3/2
′′

(5)
0 0 |y
|

5 ˆInf˘a¸sur˘atoare. Evoluta unei curbe plane

5.1 ˆInf˘a¸sur˘atoarea unei familii de curbe

Fie familia de curbe (Ca ) F (x, y, a) = 0 depinzˆand de parametrul a ∈ R. Se
nume¸ste ˆınf˘a¸sur˘atoare a familiei de curbe (Ca ) o curb˘a (I ) care are
urm˘atoarele propriet˘a¸ti.
1. Prin fiecare punct al curbei (I ) trece o singur˘a curb˘a din familia (Ca ).
2. Pe fiecare curb˘a (Ca ) exist˘a un unic punct comun cu (I ).
3. ˆIn punctele comune, curbele (I ) ¸si (Ca ) au tangent˘a comuna˘.
Nu orice familie de curbe are ˆınf˘a¸suta˘toare. De exemplu, o familie de cercuri
concentrice nu are ˆınf˘a¸sur˘atoare.

Cap. 4. CURBE PLANE

79

Teorema 5.1.1. Daca˘ familia de curbe (Ca ) are o ˆınfa˘¸sura˘toare (I ), atunci

coordonatele punctului curent al curbei (I ) verifica˘ sistemul

F (x, y, a) = 0
(I )
a (x, y, a) = 0

iar ecua¸tia ˆınfa˘¸sura˘toarei se ob¸tine prin eliminarea parametrului a din

acest sistem ¸si ˆındepa˘rtarea punctelor singulare.
Demonstra¸tie.

Fiec˘arui punct M ∈ (I ) ˆıi corespunde o curb˘a unica˘ (Ca ) ce trece prin el,
deci coordonatele lui M le putem considera ca func¸tii de parametrul a

(I ) x = x(a), y = y(a).

Cum M ∈ (Ca ) rezulta˘

F (x(a), y(a), a) = 0, (1)

deci este verificata˘ prima rela¸tie. Dac˘a deriv˘am aceasta˘ rela¸tie ˆın
raport cu parametrul a ob¸tinem
Fx x′
+ Fy y′
+ Fa = 0 (2)
ˆIn punctul M , curbele (I ) ¸si (Ca ) au aceea¸si tangent˘a, deci au pante egale
y′
x′ = −
Fx′
Fy′

adica˘

F ′ x′

+ F ′ y′

= 0 (3)

¸si din (2) ob¸tinem Fa′ = 0, deci a doua rela¸tie a sistemului.

Reciproc, daca˘ coordonatele lui M , x = x(a), y = y(a) verifica˘ sistemul,
atunci din (2) rezulta˘ (3). Deducem de aici urm˘atoarele cazuri:
1) daca˘ Fx′ = Fy′ = 0 atunci M este punct singular.
2) daca˘ F ′ = 0 sau F ′ = 0 atunci M este punct pe ˆınf˘a¸sur˘atoare.
x y
Sa˘ consider˘am acum o familie de curbe ce depind de doi parametri

(Ca,b ) F (x, y, a, b) = 0, (4)

ˆıntre care exist˘a rela¸tia f (a, b) = 0

(5)

80
CURS

Presupunem c˘a b se poate exprima ˆın func¸tie de a, adica˘ b = b(a) (6)

Din (4) ¸si (6) avem F (x, y, a, b(a)) = 0. Derivˆand ˆın raport cu a ob¸tinem
f ′
Fa′ + F ′b′ = 0. Dar din (5) avem b′ = −
a deci Fa′ f ′ − F ′fa′ = 0.
b
′ b b b
Punctele de pe ˆınf˘a¸sur˘atoare verifica˘ deci sistemul

F (x, y, a, b) = 0

D(F, f )

F ′ F ′
f (a, b) = 0 ¸si
= a
′
a
b = 0.
′
b

5.2 Evoluta unei curbe plane

Sa˘ consider˘am o curb˘a plana˘ (C ). Tangentele la curb˘a formeaz˘a o familie de

drepte ce depind de un parametru. ˆInfa˘¸sur˘atoarea lor este ˆınsa˘¸si curba
data˘. Dar ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei normalelor curbei este o curb˘a noua˘,
numita˘ evoluta (sau desf˘a¸surata) curbei date. Ne propunem sa˘ determina˘m
ecua¸tiile evolutei.

Fie curba

(C ) x = x(t), y = y(t).
Ecua¸tia normalei ˆıntr-un punct M (x, y) ∈ (C ) este
(N ) x′(X − x) + y′(Y − y) = 0 (7)

care genereaza˘ o familie de curbe ce depind de parametrul t. Pentru a deter- mina

ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei respective, deriv˘am ˆın raport cu t ecua¸tia (7) ¸si
ob¸tinem
x′′(X − x) + y′′(Y − y) − x′
− y′
= 0 (8)

Rezolv˘am sistemul format din ecua¸tiile (7) ¸si (8) ˆın raport cu X ¸si Y
¸si ob¸tinem ecua¸tiile parametrice ale evolutei

x′2 + y′2

x′2 + y′2
X = x − y′ x y
′′ −
y′x′′
, Y = y + x′
x′y
′′ −
y′x′′
(9)

Deducem urm˘atoarea proprietate, care uneori se considera˘ ca defini¸tie.

Proprietate. Evoluta unei curbe plane este locul geometric al centrelor de
curbur˘a ale curbei date.

Cap. 4. CURBE PLANE

81

Dac˘a curba este data˘ prin ecua¸tia carteziana˘ explicita˘, atunci alegˆand drept
parametru al curbei (C ) abscisa x a punctului curent, ecua¸tiile parametrice
ale evolutei sunt

X = x − y′

1 + y′2
y′′

, Y = y +

1 + y′2
y′′

(10)
Exemplu. Sa˘ se afle evoluta cicloidei (C )
x′ = a(1 − cos t)
x = a(t − sin t)
y = a(1 − cos t)
x′′ = a sin t
Calcula˘m derivatele
y′ = a sin t
y′′ = a cos t

(Nt ) a(1 − cos t)[X − a(t − sin t)] + a sin t[Y − a(1 − cos t)] = 0

Rezolvˆand sistemul
(Nt ) x′(X − x) + y′(Y − y) = 0
(Nt′) x′′(X − x) + y′′(Y − y) − x′2 − y′2 = 0

X = a(t + sin t)
ob¸tinem ecua¸tiile evolventei
care este tot o cicloida˘.
Y = a(cos t − 1)

Capitolul 5

Curbe ˆın spa¸tiu

1 Func¸tii vectoriale de o variabil˘a real˘a

1.1 Definirea func¸tiei vectoriale de o variabil˘a real˘a

ˆIn cadrul algebrei vectoriale am studiat vectorii constan¸ti, adica˘ vectorii
liberi a c˘aror direc¸tie, sens ¸si modul sunt constante. Dac˘a cel pu¸tin
una din cele trei caracteristici ale unui vector liber este variabila˘, vectorul
se nume¸ste variabil. Vectorul variabil poate depinde de unul sau mai mul¸ti
parametri reali, ob¸tinaˆndu-se astfel func¸tii vectoriale, de una sau mai
multe variabile reale. Ne vom ocupa ˆın continuare de func¸tii vectoriale de o
variabila˘ reala˘.
Defini¸tia 1.1.1. Fie [a, b] ⊂ R. Spunem ca˘ pe [a, b] este definita˘ o func¸tie
vectorial˘a daca˘ la fiecare t ∈ [a, b] ˆıi corespunde vectorul ~r = ~r(t).
Raportaˆnd mul¸timea de vectori {~r(t), t ∈ [a, b]} la un sistem de coordonate
rectangular Oxyz ¸si luaˆndu-i pe to¸ti cu originea ˆın O, ei vor fi vectorii de
pozi¸tie ai unor puncte din spa¸tiu, ale c˘aror coordonate x, y, z depind de
acela¸si argument t. Vom avea deci
(C ) x = x(t), y = y(t), z = z(t) (1)

care reprezint˘a ecua¸tiile parametrice ale curbei (C ) ˆın spa¸tiu.

Func¸tiile (1)
sunt ˆın acela¸si timp componentele scalare ale vectorului ~r = ~r(t), deci avem
(C ) ~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k (2)

care poarta˘ numele de ecua¸tia vectorial˘a a curbei (C ). Aceast˘a corespon-

den¸t˘a ˆıntre curbele din spa¸tiu ¸si func¸tiile vectoriale de o variabila˘
reala˘ ne permite sa˘ aplica˘m calculul vectorial ¸si ˆın geometria diferen¸tial˘a
a curbelor.

1.2 Derivata unei func¸tii vectoriale

Sa˘ presupunem c˘a func¸tia vectoriala˘ (2) are componentele scalare date ˆın
(1) func¸tii continue ¸si derivabile.

82

Cap. 5. CURBE ˆIN SPAT¸ IU

83

Defini¸tia 1.2.1. Daca˘ limita raportului

lim ~r(t + ∆t) − ~r(t)

(3)
∆t→0 ∆t

d~r
exista˘, ea se nume¸ste derivata func¸tiei vectoriale ~r(t) ¸si se noteaza˘ prin
.
dt
Teorema 1.2.1. Daca˘
func¸tiile scalare (1) sunt derivabile, atunci ¸si
func¸tia vectoriala˘ (2) este derivabila˘ ¸si

r~′(t) = x′(t)~i + y′(t)~j + z′(t)~k (4)

Demonstra¸tie. Calculaˆnd limita (3) ob¸tinem

lim
∆t→0
~r(t + ∆t) − ~r(t)
∆t

= lim
∆t→0

x(t + ∆t) x(t)

i+
∆t

+ y(t + ∆t) − y(t)~j +

∆t
z(t + ∆t) − z(t) ~ !
∆t

= x′(t)~i + y′(t)~j + z′(t)~k.

Interpretare geometric˘a
Fie M extremitatea vectorului ~r(t) ¸si M ′ extremitatea lui ~r(t + ∆t). Vecto- rul
∆~r = ~r(t + ∆t) − ~r(t) este situat pe coarda M M ′. La limita˘, cˆand ∆t → 0,
punctul M ′ → M iar coarda M M ′ tinde c˘atre tangenta M T .

Deci, direc¸tia lui r~′(t) coincide cu direc¸tia tangentei, iar sensul lui r~′
coin- cide cu sensul cre¸sterii argumentului t. Pentru a determina modulul, sa˘
con-
⌢
sider˘am A ∈ (C ) fixat, ¸si sa˘ nota˘m s = s(t) =AM de unde
⌢ ⌢ ⌢
M M ′=AM ′ − AM = s(t + ∆t) − s(t) = ∆s
−→
Observa˘m de asemenea c˘a |∆~r| = | M M ′ | reprezint˘a coarda M M ′.

|r~′(t)| = lim
|∆~r| = lim
−→
M M ′

= lim
−→
M M ′ ∆s
=
∆t→0 ∆t

∆s
∆t→0 ∆t

ds
∆t→0

ds
⌢
M M ′
· ∆t
= lim =
∆t→0 ∆t
dt , deci |r~′(t)| =
= s′(t) (5)
dt

84
CURS
Din Teorema 1.2.1 rezulta˘ imediat urm˘atoarele proprieta˘¸ti de derivare ale
func¸tiilor vectoriale.
1) (~r1 + ~r2)′(t) = r~′1(t) + r~′2(t); 2) (λ(t)~r(t))′ = λ′(t)~r(t) + λ(t)r~′
(t);
3) (~r1 · ~r2)′(t) = r~′1 (t)~r2 (t) + ~r1 (t)r~′2 (t);
4) (~r1 × ~r2)′(t) = r~′1(t) × ~r2(t) + ~r1(t) × r~′2(t).
Din proprietatea 3 ob¸tinem urm˘atoarea consecin¸t˘a.
Corolarul 1.2.1. Derivata unei func¸tii vectoriale de modul constant este un
vector perpendicular pe vectorul dat.
Demonstra¸tie. Deoarece |~r(t)| = c rezulta˘ ~r2(t) = |~r(t) 2
prin derivare se ob¸tine 2~r(t) · r~′(t) = 0, adica˘ r~′(t) ⊥ ~r(t).
= c2 , de unde
Prin analogie cu analiza reala˘ se define¸ste diferen¸tiala unei func¸tii
vectoriale prin
d~r = r~′(t) · dt (6)

De asemenea se definesc derivatele de ordin superior

r~′′′(t) = (r~′′(t))′,..., ~r(n)(t) = (~r(n−1) (t))′.
r~′′(t) = (r~′(t))′,

2 Reprezentare analitic˘a. Elementul de arc

2.1 Reprezentarea analitic˘a a curbelor din spa¸tiu

Dupa˘ cum s-a v˘azut ˆın §1.1, o curb˘a poate fi reprezentat˘a analitic ˆın spa¸tiu
prin urm˘atoarele tipuri de ecua¸tii:
1) ecua¸tii parametrice

(C )
 x = x(t)
 y = y(t)
 z = z(t)

(1)

2) ecua¸tia vectoriala˘

(C ) ~r = ~r(t) = x(t)~i + y(t)~j + z(t)~k (2)

3) ecua¸tii implicite

(C )

F (x, y, z) = 0
G(x, y, z) = 0 (3)

Curba (C ) este neted˘a de ordin n daca˘ exist˘a derivatele (par¸tiale) conti- nue
ale func¸tiilor ce o definesc paˆna˘ la ordinul n inclusiv. Vom admite existen¸ta
tuturor derivatelor pe care le folosim. De asemenea vom presupune c˘a toate
punctele curbei sunt puncte ordinare adica˘
x′2(t) + y′2 (t) + z′2(t) = 0, (4)

Cap. 5. CURBE ˆIN SPAT¸ IU

85

ˆın primele doua˘ cazuri, respectiv

Fx′

Fy′

Fz′
rang G′
= 2. (5)
′ ′

ˆın cazul al treilea.

x Gy Gz
Exemplu. Elicea circular˘a are ecua¸tii parametrice
(C ) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t ∈ R. (6)
Eliminˆand parametrul t se ob¸tin ecua¸tiile implicite
(C ) x2 + y2 = r2, z = b arctg y x
din care rezulta˘ c˘a elicea circular˘a este o curb˘a trasata˘ pe un cilindru.

2.2 Elementul de arc al unei curbe din spa¸tiu

Fie o curb˘a (C ) data˘ parametric (C ) x = x(t), y = y(t), z = z(t)

Distan¸ta ˆıntre doua˘ puncte M ¸si M ′, ce corespund valorilor t ¸si t + ∆t ale
argumentului este
∆l = p(x(t + ∆t) − x(t))2 + (y(t + ∆t) − y(t))2 + (z(t + ∆t) − z(t))2

Ea aproximeaz˘a lungimea ∆s a arcului de curb˘a dintre cele doua˘ puncte

¸si conduce la elementul de arc, care este prin defini¸tie
q
ds =
x′2(t) + y′2 (t) + z′2(t)dt (7)

⌢
Lungimea arcului de curb˘a AB, unde A(t1 ), B(t2 ) ∈ (C ) este
Z t2 q
l ⌢ =
AB t1
x′2 (t) + y′2(t) + z′2 (t)dt
Fixaˆndu-se originea curbei ˆın A, lungimea arcului de curb˘a de la A la un
punct curent M al curbei este
Z t q
s(t) =
t1
x′2(t) + y′2 (t) + z′2(t)dt (8)
¸si se nume¸ste lungimea arcului variabil de curb˘a.
Dac˘a func¸tia s = s(t) este inversabil˘a, determin˘am t = t(s) ¸si ob¸tinem
ecua¸tiile parametrice ale curbei ˆın func¸tie de parametrul s, care se nume¸ste
parametrul natural al curbei.

(C ) x = x(t(s)) = x1(s), y = y1(s), z = z1 (s). (9)

Exemplu. Elementul de arc al elicei circulare (vezi (6)) este
ds = √a2 + b2 dt, iar lungimea unei bucle, ob¸tinuta˘ pentru t ∈ [0, 2π] este

⌢ ′ =
AA
Z 2π p

a2 + b2dt = 2π
pa2 + b2 .

86
CURS

3 Tangenta ¸si planul normal. Planul osculator

3.1 Tangenta ¸si planul normal la o curb˘a din spa¸tiu

Tangenta. Fie o curb˘a din spa¸tiu definit˘a parametric

(C ) x = x(t), y = y(t), z = z(t)

Vectorul director al tangentei la curb˘a ˆın punctul M coincide cu (vezi (4)

din §1.2) r~′(t) = x′(t)~i + y′(t)~j + z′(t)~k.
Dac˘a nota˘m cu T (X, Y, Z ) punctul curent al tangentei (M T ) la curba (C )
ˆın punctul M (x, y, z) ∈ (C ) atunci ecua¸tiile acestei tangente sunt

(M T )
X − x =
x′
Y − y y′

= Z − z z′

(1)

Dac˘a curba este data˘ prin ecua¸tiile implicite

(C ) F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0

considerˆand x, y, z ca func¸tii de un parametru t ¸si derivˆand ecua¸tiile

acestui sistem ˆın func¸tie de acest parametru ob¸tinem

F ′ ′

+ F ′ y′

+ F ′ z′ = 0
G′x x′ + G′y y′ + G′z z′ = 0

F ′ ′ ′
Deoarece s-a f˘acut ipoteza c˘a rang

ale sistemului sunt

x Fy Fz
G′x G′y G′z
= 2 solu¸tiile x′, y′, z′
x′ D(F, G) D(y, z)
y′
= D(F, G)
D(z, x)
z′
= D(F, G) ,
D(x, y)

D(F, G)

F ′ F ′
unde numitorii sunt determinan¸tii func¸tionali
= x
y etc.

Ecua¸tiile tangentei sunt

X − x

Y − y
D(x, y)

Z − z
G′x G
(M T )
D(F, G)
D(y, z)
= D(F, G)
D(z, x)
= D(F, G)
D(x, y)
(2)

Planul normal la curba (C ) ˆın punctul M este planul care trece prin M ¸si este
perpendicular pe tangent˘a. Deci, parametrii directori ai planului normal pot fi
considera¸ti parametrii directori ai tangentei. Ecua¸tia planului normal este
(Pn ) x′(X − x) + y′(Y − y) + z′(Z − z) = 0 (3)

Cap. 5. CURBE ˆIN SPAT¸ IU

87

respectiv

(Pn )
D(F, G)
(X x) +
D(y, z)
D(F, G)
(Y y) +
D(z, x)
D(F, G)
(Z z) = 0 (4)
D(x, y)

ecua¸tie care se poate scrie ca un determinant de ordin trei, adica˘

X − x Y − y Z − z
(Pn )
Fx′
Fy′
Fz′
= 0 (5)

x Gy Gz
G′ ′ ′

Toate dreptele care trec prin punctul M (x, y, z) ¸si sunt con¸tinute ˆın planul
normal se numesc normale ale curbei (C ) ˆın punctul M . Deci o curb˘a ˆın
spa¸tiu are o infinitate de normale ˆıntr-un punct al sa˘u.
Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tia tangentei ¸si a planului normal la curba
(C ) x = 2t2 + 1, y = t − 1, z = 3t3 ˆın punctul ˆın care curba intersecteaza˘
planul (X OZ ).
Ecua¸tia planului (X OZ ) este y = 0, deci t = 1. Se ob¸tine: x = 3, y = 0, z =
3, respectiv x′ = 4, y′ = 1, z′ = 9. Aplicˆand formulele (1), respectiv (3)
ob¸tinem

(M T )
X − 3 = Y
4 1
= Z − 3
9
respectiv (Pn ) 4X + Y + 9Z − 39 = 0.

3.2 Planul osculator al unei curbe din spa¸tiu

Fie M0 un punct fixat al unei curbe (C ) ¸si M1 , M2 puncte vecine pe curb˘a.

Cele trei puncte determin˘a, ˆın general, un plan (P ). Dac˘a planul (P )
ocupa˘ o pozi¸tie limita˘ (P0 ) cˆand M1 ¸si M2 tind pe curb˘a c˘atre M0 ,
planul (P0 ) se nume¸ste plan osculator al curbei (C ) ˆın M0.
Consider˘am curba definit˘a parametric (C ) x = x(t), y = y(t), z = z(t) ¸si
presupunem c˘a punctele M0 , M1 ¸si M2 corespund valorilor t0, t1 , t2 ale
para- metrului t. Consider˘am ecua¸tia planului ce trece prin M0, M1 , M2 de
forma

(P ) a(X − x(t)) + b(Y − y(t)) + c(Z − z(t)) = 0

Not˘am f (t) = a(X − x(t)) + b(Y − y(t)) + c(Z − z(t)). Deoarece (P ) con¸tine
punctele M0 , M1 , M2 avem f (t0) = f (t1) = f (t2) = 0.
Din teorema lui Rolle rezulta˘ c˘a exist˘a t′
¸si t′
astfel ˆıncaˆt
f ′(t′ ) = f ′(t′ ) = 0 ¸si respectiv t′′ astfel ˆıncaˆt f ′′(t′′) = 0.
0 1 0
0
Deci sistemul
 a(X − x(t0)) + b(Y − y(t0)) + c(Z − z(t0 )) = 0
ax′(t′ ) + by′(t′ ) + cz′(t′ ) = 0
0
 ax′′(t′′
0
′′ ′′
0
′′ ′′
0 ) + by
(t0 ) + cz
(t0 ) = 0

88
CURS

are solu¸tia netrivial˘a a, b, c. Rezult˘a c˘a determinantul sa˘u este nul, adica˘

(P )
X − x(t0 ) Y − y(t0 ) Z − z(t0 )
x′(t′ ) y′(t′ ) z′(t′ )

= 0
0
x′′(t0 ) y′′
0
(t0 ) z′′
0
(t0 )

egalitate care reprezint˘a ecua¸tia planului (P ).

Caˆnd t1 ¸si t2 → t0, atunci ¸si t′ , t′′ → t0. Cum planul (P ) tinde la
(P0 ),

ecua¸tia planului osculator (P0

0 0
) este
X − x0 Y − y0 Z − z0
(P0 ) ′
′ ′ = 0 (6)

0 y0 z0
x′′
′′ ′′
unde am notat x0 = x(t0), x′
= x′(t0 ), x′′ = x′′(t0 ), etc.
Considerˆand ecua¸tia planului osculator ˆıntr-un punct arbitrar
M (x, y, z) ∈ (C ) ¸si dezvoltˆand determinantul (6) dup˘a prima linie ob¸tinem
(P0 ) A(X − x) + B(Y − y) + C (Z − z) = 0, (7)

unde

y′ z′
z′ x′

x′ y′
A =
, B =
, C =
(8)
y′′ z′′
z′′ x′′
x′′ y′′
Observa¸tii. 1) Planul osculator este determinat de punctul M ¸si vectorii
r~′, r~′′ care trebuie presupu¸si necoliniari.
2) Din defini¸tia lui (P0 ) rezulta˘ c˘a daca˘ curba (C ) este o curb˘a plana˘
atunci planul osculator este acela¸si ˆın toate punctele curbei ¸si coincide
cu planul ˆın care este situata˘ curba.
Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tia planului osculator ˆın punctul curent al
curbei

(C )
y = f (x)
z = af (x) + b, f ∈ C

2[a, b]
¸si sa˘ se deduc˘a c˘a (C ) este o curb˘a plana˘.
Parametriz˘am curba
(C ) x = t, y = f (t), z = af (t) + b (9)
Calcula˘m (x′, y′, z′), respectiv (x′′, y′′, z′′) ¸si ˆınlocuim ˆın (6)
X − t Y − f (t) Z − af (t) − b
(P0 )
1 f ′(t) af ′(t)
0 f ′′(t) af ′′(t)
= 0.

Dezvoltˆand determinantul se ob¸tine (P0 ) Z − aY = b.

Din observa¸tia 2 rezulta˘ c˘a (C ) este o curb˘a plana˘ ¸si (C ) ⊂ (P0 ).
Observa¸tie. Faptul c˘a (C ) ⊂ (P0 ) se poate verifica ¸si direct prin elimina-
rea parametrului t din (9), ob¸tinaˆndu-se acela¸si rezultat.

Cap. 5. CURBE ˆIN SPAT¸ IU

89

4 Triedrul mobil. Versori. Formulele lui Frenet

4.1 Triedrul mobil al unei curbe din spa¸tiu

Fie (C ) o curb˘a neteda˘ de ordinul doi. Euler a considerat ˆın fiecare punct M al
curbei un triedru dreptunghic. Este deci un triedru mobil, care se schimba˘ odata˘
cu punctul, numit uneori ¸si triedrul lui Frenet.
S-au definit o muchie care este tangenta (M T ) la curb˘a ¸si doua˘ fe¸te: planul
normal (Pn ) ¸si planul osculator (P0 ). Remarc˘am c˘a (P0 ) con¸tine tangenta.

Fie (C ) x = x(t), y = y(t), z = z(t).

Ecua¸tiile tangentei, planului normal, respectiv ale planului osculator sunt

(M T )
X − x
x′
= Y − y
y′
= Z − z
z′

(1)

(Pn ) x′(X − x) + y′(Y − y) + z′(Z − z) = 0 (2)

(P0 ) A(X − x) + B(Y − y) + C (Z − z) = 0 (3) Definim
binormala (M B) ca fiind perpendiculara pe planul osculator,
deci

(M B)
X − x =
A
Y − y
B
= Z − z
C

(5)
Normala principal˘a (M N ) este intersec¸tia dintre planul normal ¸si planul
osculator, deci ecua¸tiile sale sunt

(Pn ) x′(X − x) + y′(Y − y) + z′(Z − z) = 0

(M N )

(4) (P0 ) A(X − x) + B(Y − y) + C (Z − z) = 0

Planul rectificant este planul determinat de tangent˘a ¸si binormal˘a, adica˘

(PR )
X − x Y − y Z − z
x′ y′ z′
A B C

= 0 (6)

Exemplu. Sa˘ se determine ecua¸tia normalei principale, binormalei ¸si pla-

nului rectificant la curba (C ) ~r = 2t~i + t2~j + (ln t)~k ˆın punctul M (2, 1,
0).

90
CURS
Se observa˘ c˘a M ∈ (C ), t = 1. Ob¸tinem A = −4, B = 2, C = 4. Aplicˆand formulele
(4), (5) ¸si (6) ob¸tinem
2x + 2y + z − 6 = 0
(M N )
2x − y − 2z − 3 = 0

(M B)
x − 2
2
= y − 1 =
1

z
2 , (PR ) x − 2y + 3z = 0.

4.2 Versorii triedrului mobil

Triedrul mobil este format din trei drepte, doua˘ cˆate doua˘ ortogonale ¸si cele
trei plane pe care acestea le determin˘a. Vom transforma muchiile triedrului
ˆın axe, cu originea ˆın M , alegˆand pe fiecare un versor, deci un sens. Ob¸tinem
astfel un reper cartezian local. Vom nota versorii cu ~t, ~n,~b. Presupunem mai
ˆıntˆai c˘a pe curba (C ) se consider˘a parametrul natural s, adica˘ (C ) ~r =
~r(s).
d~r ds
d~r
Deoarece =
rezulta˘
= 1 deci putem alege versorul t egal cu
~
dt dt
ds

~t = d~r ds

(7)

2
Deoarece versorul ~t = d~r ds
2
d r
are modul constant, derivata sa
ds2

este per-
pendicular˘a pe ~t. Vectorul d ~r este ˆın planul osculator deci el este pe
normala
ds2
principal˘a ¸si alegem versorul ~n egal cu

d2~r

d2~r
~n =

ds2
: . (8)
Pentru ca ~t, ~n,~b sa˘ fie un triedru drept alegem versorul ~b egal cu

2 2
~b = ~t × ~n = d~r × d ~r : d ~r

(9)
ds ds2
ds2

ˆIn general, cˆand curba este definit˘a de un parametru oarecare (C ) r = ~r(t)

avem
~t = d~r = d~r dt
d~r
d~r
ds dt · ds = dt : dt
deci versorul ~t este egal cu

~t = ~r′
|r~′|

(10)
Versorul ~b are sensul vectorului r~′ × r~′′, lua˘m deci versorul ~b egal cu
~b = (~r × r~′′) : |r~′ × r~′′| (11)

Cap. 5. CURBE ˆIN SPAT¸ IU

91

Pentru ca triedrul sa˘ fie drept alegem versorul ~n egal cu

~n = ~b × ~t (12)

Exemplu. Sa˘
se determine versorii triedrului lui Frenet ˆıntr-un punct
oarecare al elicei (C ) ~r = ~r(t) = a cos t~i + a sin t~j + bt~k.
Avem r~′(t) = −a sin t~i + a cos t~j + b~k,
r~′′(t) = −a cos t~i − a sin t~j, respectiv
r~′ × r~′′ = ab sin t~i− ab cos t~j + a2~k. Aplicˆand formulele (10), (11) ¸si (12)
ob¸tinem

~t = −a sin t~i + a cos t~j + b~k ~

b sin t~i − b cos t~j + a~k ~ ~
√a2 + b2 , b =
√a2 + b2 , ~n = − cos ti + sin tj.

4.3 Formulele lui Frenet

Versorii triedrului mobil, dup˘a cum rezulta˘ din defini¸tie se schimba˘ odata˘ cu
punctul M . Pentru a studia varia¸tia lor, se exprima˘ derivata fieca˘ruia ˆın
func¸tie de ei ˆın¸si¸si, c˘aci ~t, ~n,~b formeaz˘a o baza˘. Formulele respective
se numesc formulele lui Frenet. Consider˘am din nou parametrul natural pe curba
(C ) ~r = ~r(s) ¸si c˘auta˘m matricea A = (aij )3,3 astfel ca

d~t/ds = a11~t + a12~n + a13~b
d~n/ds = a21~t + a22~n + a23~b
d~b/ds = a31~t + a32~n + a33~b

(13)

adica˘
 d~t/ds 
 a11 a12 a13   ~t 
 d~n/ds
d~b/ds
 =  a21 a22 a23
a31 a32 a33
  ~n  (14)
~b

Pentru determinarea coeficien¸tilor distingem trei etape de lucru.

1) Deoarece vectorii ~t, ~n,~b sunt versori, ei au modul constant, deci derivata
fieca˘ruia este perpendicular˘a pe el ˆınsu¸si, adica˘ este un vector din planul
format de ceilal¸ti doi vectori. Rezult˘a c˘a

a11 = a22 = a33 = 0 (15)

2) Deoarece ~t, ~n,~b sunt doi cˆate doi ortogonali avem

~t · ~n = 0, ~n · ~b = 0, respectiv ~b · ~t = 0.

Derivˆand aceste rela¸tii, ob¸tinem

d~t ds

~n + ~t
d~n ds

= 0,
d~n ds

~b + ~n
d~b ds

= 0,
d~b ds

~t + ~b
d~t
= 0
ds

92
CURS

ˆInlocuind derivatele versorilor din (13), cu condi¸tia (15) ob¸tinem

(a12~n + a13~b)~n + ~t(a21~t + a23~b) = 0 deci a12 + a21 = 0.

Similar se ob¸tine
a13 + a31 = 0, a23 + a32 = 0. (16) Rezult˘a
c˘a matricea A este antisimetric˘a.
3) Avem ~t = d~r
d~t d2~r
deci =
d2~r
ds ds

d2~r
~n de unde rezulta˘

a12 =
, a13 = 0 ¸si evident a31 = 0.
ds2

Notˆand a12 = K , a23 = T , formulele (13) devin

d~t ds

= K~n,
d~n ds

= K~t + T~b,
d~b ds

= −T ~n (17)

respectiv matricea A este

 0 K 0 

¸si formula (14) devine

A =  −K 0 T 
0 −T 0

 ~t′ 
 0 K 0
  ~t 
 ~n′
~b′
 =  −K 0 T
0 −T 0
  ~n 
~b

Scalarii K ¸si T se numesc curbura ¸si respectiv torsiunea ¸si au semnifica¸tii

geometrice importante, ce vor fi studiate ˆın continuare.

5 Curbura ¸si torsiunea

5.1 Curbura unei curbe din spa¸tiu

Fie o curb˘a neteda˘ de ordinul doi

(C ) ~r = ~r(s)

⌢
¸si punctele M ¸si M1, corespunz˘atoare lui s ¸si s + ∆s, unde ∆s =M M1.

Cap. 5. CURBE ˆIN SPAT¸ IU

93

Not˘am cu ∆α unghiul dintre versorii tangentelor ~t ¸si ~t1 ˆın cele doua˘ puncte
(unghi de contingen¸t˘a). Ca ¸si ˆın cazul plan, numim curbura curbei (C ) ˆın M
limita

∆α

dα
K = lim
=
(1)
∆s→0 ∆s
ds

−→ ∆α
Din triunghiul M T T1 avem |~t1 − ~t| = | T T1 | = 2 sin

, deci
2

∆α

∆α/2

sin ∆α/2
K = lim
= lim · =
∆s→0 ∆s
∆s→0 sin ∆α/2 ∆s

= lim
~t2 − ~t2 = d~t = d ~r
∆s→0 ∆s
ds
ds
2

care este ˆın concordan¸t˘a cu nota¸tia anterioara˘.

ˆIn cazul ˆın care curba este parametrizat˘a arbitrar (C ) ~r = ~r(t),
avem,
¸tinaˆnd cont de formulele lui Frenet

r~′ = d~r ds 2
deci
ds · dt = s′~t,
r~′′ = s′′~t + s′ · ~t′ · s′ = s′′~t + s′
K~n,
r~′ × r~′′ = s′~t × (s′′~t + K s′2~n) = s′3K~b
Deoarece s′ = |r~′| ¸si ~b| = 1 ob¸tinem
K = |r
× r~′′
| . (2)
|r~′|

1
Se define¸ste raza de curbur˘a prin R = .
K
Men¸tiona˘m urm˘atoarea aplica¸tie a curburii.
Proprietate. O curb˘a din spa¸tiu este dreapt˘a daca˘ ¸si numai daca˘ K = 0.

5.2 Torsiunea unei curbe din spa¸tiu

Fie curba neteda˘ de ordinul trei (C ) ~r = ~r(s). Consider˘am doua˘ puncte

vecine M ¸si M1 ce corespund valorii s ¸si respectiv s + ∆s a
parametrului. Not˘am cu ∆ϕ unghiul dintre binoamele ~b ¸si ~b1 ˆın cele doua˘
puncte.

94
CURS

Se define¸ste valoarea absolut˘a a torsiunii curbei (C ) ˆın M prin

∆ϕ
|T | = lim
(3)
∆s→0 ∆s

Din triunghiul isoscel M BB1 avem

~ ~ −→

∆ϕ
|b1 − b| = | BB1 | = 2 sin

, deci
2

∆ϕ/2

2 sin ∆ϕ/2
~b
− ~b
d~b
|T | = lim
· = lim
= .
1
∆s→0 sin ∆ϕ/2 ∆s
∆s→0 ∆s
ds
Aceast˘a rela¸tie este ˆın concordan¸t˘a cu nota¸tia anterioara˘ d~b/ds = −T
~n,
d~b
din care deducem ¸si semnul lui T , adica˘ T = −~n ds .
ˆIn cazul unei curbe parametrizate arbitrar (C ) ~r = ~r(t) deducem expresia
analitica˘ a torsiunii prin derivarea succesiva˘ a lui ~r ¸tinaˆnd seama de
formula lui Frenet
r~′ = s′~t,
r~′′ = s′′~t + s′2K~n
r~′′′ = s′′′~t + s′′s′K~n + 2s′s′′K~n + s′2 K ′~n + s′2 K (−K~t + T~b)s′.
Avem r~′ × r~′′ = s′3 K~b ¸si (r~′ × r~′′)r~′′′ = s′6K 2T = |r~′ × r~′′| T deci

(r~′, r~′′, r~′′′)

T =
|r~′ × r~′′|

. (4)

Numim
1
|T |

raza˘ de torsiune.
Determina˘m expresia analitica˘ a curburii ¸si torsiunii.
Fie

Calcula˘m

r~′ = x′~i + y′~j + z′~k,

(C ) ~r = x~i + y~j + z~k.

r~′′ = x′′~i + y′′~j + z′′~k,

r~′′′ = x′′′~i + y′′′~j + z′′′~k

Cap. 5. CURBE ˆIN SPAT¸ IU

95

respectiv

r~′ × r~′′ =
~i ~j ~k x′ y′ z

= Ai + Bj + C k,

unde
′
x′′ y′′ z′′
~ ~ ~
y′ z′
z′ x′
x′ y′
A =
, B = , .

Ob¸tinem
y′′ z′′
z′′ x′′
√
x′′ y′′

¸si respectiv
A2 + B2 + C 2
K = (x′2 + y′2 + z′2)3/2

(5)
x′ y′ z′
x′′ y′′ z′′
T = x′′′ y′′′ z′′′
A2 + B2 + C 2 (6)
Observa¸tie. Raportul ∆ϕ/∆s poate fi privit ca o ma˘sur˘a a abaterii unei curbe de
la planul osculator. Are loc urm˘atoarea proprietate.
Proprietate. O curb˘a din spa¸tiu este curb˘a plana˘ daca˘ ¸si numai daca˘ are
torsiunea nula˘ ˆın orice punct.

Capitolul 6

Suprafe¸te
1 Func¸tii vectoriale de dou˘a variabile reale

1.1 Definirea func¸tiei vectoriale de dou˘a variabile reale

Dac˘a toate elementele ce caracterizeaza˘ un vector liber, sau cel pu¸tin una
dintre ele, sunt func¸tii de doua˘ variabile reale, u ¸si v, spunem c˘a avem o
func¸tie
vectoriala˘ de doua˘ variabile reale ~r = ~r(u, v) (∗).
Dac˘a raporta˘m spa¸tiul la un sistem de coordonate rectangular Oxyz ¸si
lua˘m to¸ti vectorii da¸ti de (∗) cu originea ˆın O, ei vor fi vectorii de
pozi¸tie ai
unor puncte din spa¸tiu, ale c˘aror coordonate x, y, z sunt func¸tii de
acelea¸si argumente u ¸si v,

(S) x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v) (1)

care reprezint˘a ecua¸tiile parametrice ale unei suprafe¸te (S) ˆın spa¸tiu.
Coordo- natele x, y, z din (1) sunt ˆın acela¸si timp componentele scalare ale
vectorului
~r = ~r(u, v), a¸sa ˆıncaˆt avem

(S) ~r = ~r(u, v) = x(u, v)~i + y(u, v)~j + z(u, v)~k (2)

care reprezint˘a ecua¸tia vectoriala˘ a suprafe¸tei (S).

Avem ¸si ˆın acest caz o coresponden¸t˘a biunivoc˘a ˆıntre suprafe¸tele din
spa¸tiul cu trei dimensiuni ¸si func¸tiile vectoriale de doua˘ variabile reale,
coresponden¸t˘a ce ne permite studiul suprafe¸telor utilizaˆnd metode vectoriale.
Dac˘a ˆın (2) facem u =constant, extremit
¸tile vectorilor ~r nu vor mai descrie
ˆıntreaga suprafa¸t˘a, ci doar o curb˘a, deoarece componentele scalare ale vectoru-
lui ~r depind numai de un singur parametru v. Vom numi aceasta˘ curb˘a, curb˘a v
¸si o nota˘m (Cv ). Analog, daca˘ ˆın (2) v =constant, imaginea geometrica˘ a
ecua¸tiei vectoriale corespunz˘atoare este o curb˘a u de pe suprafa¸ta (S) pe care
o nota˘m (Cu ). Vom spune c˘a aceste curbe sunt trasate pe suprafa¸ta (S) ¸si le

96

Cap. 6. SUPRAFET¸ E
97

numim curbe de coordonate. ˆIn §2 vom preciza cum se pot trasa ¸si alte curbe pe o
suprafa¸t˘a.

1.2 Derivate par¸tiale ¸si diferen¸tiala unei func¸tii vectoriale

Avaˆnd ˆın vedere echivalen¸ta dintre ecua¸tiile (1) ¸si (2), studiul unei func¸tii
vectoriale de doua˘ variabile reale revine la studiul a trei func¸tii
scalare de
acelea¸si variabile. Astfel, daca˘
func¸tiile din (1) au derivate par¸tiale ˆıntr-un
punct M , atunci ¸si func¸tia (2) are derivate par¸tiale ˆın M , ¸si anume

∂~r
∂u
= ∂x~i +
∂u
∂y ~j +
∂u
∂z ~k,
∂u
∂~r
∂v
= ∂x~i +
∂v
∂y~j +
∂v
∂z ~k. (3)
∂v

Vectorul r~′
∂~r
=
∂u

se afla˘ pe tangenta la curba (Cu

) v =const., iar vectorul

r~′
∂~r
v = ∂v se afla˘ pe tangenta la curba (Cv ) u =const.

De asemenea, daca˘ func¸tiile din (1) sunt diferen¸tiabile, atunci ¸si

func¸tia
(2) este diferen¸tiabila˘ ¸si avem

d~r = ~idx + ~jdy + ~kdz (4)

respectiv

d~r = ~i
∂x
∂u
∂x
du + dv
∂v

+ ~j
∂y
∂u
∂y
du + dv
∂v

+ ~k
∂z
∂u
∂z
du + dv =
∂v

= ∂x~i +
∂u
∂y ~j +
∂u
∂z ~k
∂u

du +
∂x~i +
∂v
∂y~j +
∂v
∂z ~k
∂v

dv. (5)

T¸ inaˆnd seama de (3), rezulta˘ c˘a diferen¸tiala unei func¸tii vectoriale de

doua˘
variabile reale este

d~r =
∂~r
∂u

du +
∂~r
∂v

dv. (6)

Aceast˘a egalitate ne da˘ descompunerea vectorului d~r dup˘a doua˘ direc¸tii, una
∂~r
fiind direc¸tia tangentei la curba (Cu ) v = constant (data˘ de vectorul ∂u ),
iar
∂~r
cealalt˘a direc¸tia tangentei la curba (Cv ) u = constant (data˘ de vectorul
∂v ).

98
CURS

2 Reprezentare analitic˘a. Curbe trasate pe o suprafa¸t˘a

2.1 Reprezentarea analitic˘a a suprafe¸telor

O suprafa¸t˘a este locul geometric al punctelor M (x, y, z) din R3 , ale c˘aror

coordonate verifica˘ una din urm˘atoarele ecua¸tii
(S) F (x, y, z) = 0 numita˘ ecua¸tia implicita˘; (S) z = f (x, y) numita˘
ecua¸tia explicit˘a;
(S) x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v) numite ecua¸tiile parametrice; (S)
~r = ~r(u, v) numita˘ ecua¸tia vectoriala˘.
Ca ¸si ˆın cazul curbelor facem presupunerea c˘a toate derivatele par¸tiale care
intervin exist˘a. De asemenea presupunem c˘a toate punctele suprafe¸tei sunt
′ ′ ′
puncte ordinare, adica˘ Fx′ 2 +Fy′ 2 +Fz′ 2 = 0 respectiv rang u u
u

= 2.
v yv zv
ˆIn caz contrar, ele se numesc puncte singulare.
x′ ′ ′
De regula˘, cele mai utile sunt ecua¸tiile parametrice. Ecua¸tia explicit˘a
se poate parametriza luaˆnd

(S) x = u, y = v, z = f (u, v)

Exemplu. Sfera cu centrul ˆın originea sistemului de coordonate ¸si de raza˘

R are ecua¸tia implicita˘ (S) x2 + y2 + z2 − R2 = 0. Explicitaˆnd aceasta˘
ecua¸tie
ˆın raport cu z ob¸tinem (S) z = ±pR2 − x2 − y2, x2 + y2 ≤ R2. Ecua¸tiile
parametrice ale sferei sunt (S) x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v,
0 ≤ u < 2π, 0 ≤ v ≤ π (vezi coordonate sferice).

2.2 Curbe trasate pe o suprafa¸t˘a

Se poate ob¸tine o curb˘a trasata˘ pe suprafa¸ta (S) ~r = ~r(u, v) daˆndu-se

o rela¸tie de forma 1) u = u(t), v = v(t), 2) u = f (v),
3) v = g(u), 4) h(u, v) = 0. De exemplu, curbele

(Cu ) ~r = ~r(u, v0 ), (Cv ) ~r = ~r(u0 , v) (1)

se numesc curbe de coordonate. Primele se numesc curbe u, celelalte curbe

v. Cele doua˘ familii de curbe formeaz˘a o re¸tea, adica˘ prin fiecare punct al
suprafe¸tei trece cˆate o singur˘a curb˘a din fiecare familie ¸si
tangentele la cele doua˘ curbe sunt distincte. Deci perechile (u, v) constituie
un sistem de coordonate pentru punctele suprafe¸tei (S), numite coordonate
curbilinii.
Vom nota coordonatele curbilinii ale unui punct M ∈ (S) prin M (u, v).

Cap. 6. SUPRAFET¸ E
99

3 Plan tangent ¸si normala la o suprafa¸t˘a

3.1 Plan tangent la o suprafa¸t˘a

Fie (S) ~r = ~r(u, v) ¸si M (u, v) un punct a lui (S). Prin M trec mai multe
curbe, fiecare avˆand o anumita˘ tangen¸t˘a ˆın acest punct.
Teorema 3.1.1. Toate curbele netede trasate pe (S) ce trec prin M au
tangentele ˆın M situate ˆıntr-un plan (Pt ), numit plan tangent la (S) ˆın M .
Demonstra¸tie. Fie curba (C ) ~r = r(t) = ~r(u(t), v(t)) trasata˘ pe (S).

Vectorul tangentei la curb˘a ˆın M este

d~r
dt
∂~r du
= +
∂u dt
∂~r dv
∂v dt

¸si se g˘ase¸ste ˆın

planul determinat de vectorii r~′
∂~r
= , r′
∂~r
= , care sunt tangen¸ti la curbele
u ∂u v ∂v
de coordonate (Cu ) ¸si (Cv ) corespunz˘atoare lui M .
Ecua¸tia planului tangent ˆın punctul M (x, y, z) ∈ (S) este

X − x Y − y Z − z
(Pt )
x′u yu′
x′v yv′
zu′
zv′
= 0 (1)

sau dezvoltˆand determinantul dup˘a prima linie se ob¸tine

A(X − x) + B(Y − y) + C (Z − z) = 0 (2)

unde

D(y, z)
A =
D(u, v)

, B =

D(z, x)
D(u, v)

, C =

D(x, y) ′ ′
D(u, v) ′ v

ˆIn particular, daca˘ (S) z = f (x, y), folosind parametrizarea (S) x = u,

y = v, z = f (u, v) ¸si nota¸tiile lui Monge: zx′
= fx′ = p, zy′
= fy′ = q ob¸tinem
sau

(Pt )
X − x Y − y Z − z
1 0 p
0 1 q

= 0 (3)

(Pt ) p(X − x) + q(Y − y) − (Z − z) = 0 (4)

Fx′ ′
Dac˘a (S) F (x, y, z) = 0 atunci p = − F ′ , q = − F ′
¸si
z z

(Pt ) (X − x)F ′ + (Y − y)F ′ + (Z − z)F ′ = 0 (5)

x y z

100
CURS

Exemplu. Ecua¸tia planului tangent la o cuadric˘a poate fi ob¸tinuta˘ prin

dedublare. Demonstr˘am aceasta˘ afirma¸tie pentru elipsoid.

Fie (E)
x2 y2
a2 + b2
z2
+ c2
−1 = 0 ¸si M0(x0 , y0, z0 ) ∈ (E), adica˘
x2 y2
0 + 0 +
a2 b2
z2
c2 −1 = 0.

2x 2y 2z
Derivatele par¸tiale sunt Fx′ = a2 , F ′ =
b2 , F ′ = c2 .

ˆInlocuim ˆın formula (5) x0 (x − x ) + y0 (y − y ) + z0 (z − z ) = 0

a2 0 b2
0 c2 0

¸si ob¸tinem ecua¸tia planului tangent (Pt )

xx0
a2 +
yy0
b2 +
zz0
c2 − 1 = 0.

3.2 Normala ˆıntr-un punct al unei suprafe¸te

Se nume¸ste normal˘a la suprafa¸ta (S) ˆın M , dreapta M N , perpendicular˘a

ˆın M la planul tangent. Dac˘a (S) ~r = ~r(u, v), vectorul normal al
planului tangent, deci vectorul director al normalei este ru′ × rv′ , care are
componentele
(A, B, C ). Deci ecua¸tia normalei este

(M N )
X − x
A
= Y − y
B
= Z − z
C

(6)

Dac˘a suprafa¸ta (S) este reprezentat˘a explicit avem

(M N )
X − x
p
= Y − y
q
= Z − z
−1

(7)

¸si daca˘ suprafa¸ta (S) este reprezentat˘a implicit atunci

(M N )
X − x =
Fx′
Y − y
Fy′
= Z − z
Fz′

. (8)

Exemplu. Sa˘ se arate c˘a urm˘atoarea suprafa¸t˘a este un plan:

(S) x = u2 + v2 , y = uv, z = (u + v)2 .

Pentru ca (S) sa˘

fie un plan (P ), normala la suprafa¸t˘a, ˆıntr-un punct
curent al suprafe¸tei, trebuie sa˘ pa˘streze direc¸tia fixa˘. Aplicˆand (6)
ob¸tinem
N~ (1, 2, −1), vector constant, deci suprafa¸ta (S) este un plan.

Cap. 6. SUPRAFET¸ E
101

4 Prima form˘a p˘atratic˘a fundamental˘a

4.1 Definirea primei forme p˘atratice fundamentale

Sa˘ consider˘am pe suprafa¸ta (S) ~r = ~r(u, v), o curb˘a (C ) definit˘a prin

~r = ~r(u(t), v(t)). Ne propunem sa˘ calcula˘m elementul de arc al curbei. Avem

ds2 = dx2 + dy2 + dz2 = |d~r 2

Dar d~r = r~′ du + r~′ dv ¸si ob¸tinem

= d~r2.
u v

ds2 = r~′ 2du2 + 2r~′ r~′ + r~′ 2dv2

(1)
u u v v

Folosind nota¸tiile lui Gauss

 2

2 2 2
E = r~′
F = ~′ ~′
= x′u
+ yu′
+ zu′
ru rv = x′u x′v + yu′ yv′ + zu′ zv′
G = r~′ 2 = x′ 2 + y′ 2 + z′ 2
(2)
v v v v

ob¸tinem

ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv2 (3)

care se nume¸ste prima form˘a p˘atratic˘a fundamental˘a a suprafe¸tei (S).

Dac˘a suprafa¸ta este data˘ explicit (S) z = f (x, y), atunci avem
x′u = 1, yu′
= 0, zu′ = p
(S) x = u, y = v, z = f (u, v) deci x′ ′ ′

Se ob¸tine E = 1 + p2, F = pq, G = 1 + q2 ¸si

v = 0, yv = 1, zu = q

ds2 = (1 + p2 )dx2 + 2pqdxdy + (1 + q2 )dy2 (4)

Dac˘a ecua¸tia este data˘ implicit

Fx′

Fy′
(S) F (x, y, z) = 0 atunci p = − F ′ , q = − F ′
¸si
z z

ds2 = 1

[(F ′ 2 + F ′ 2)dx2 + 2F ′ F ′ dxdy + (F ′ 2 + F ′ 2)dy2 ] (5)

Fz′ 2
x y x z

Exemplu. Sa˘ se determine prima form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a pentru

sfer˘a. Ecua¸tiile parametrice ale sferei sunt

(S) x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v

Din (2) se determin˘a E = R2, F = 0, G = R2 sin2 v. Din (3) se ob¸tine

ds2 = R2 du2 + R2 sin2 vdv2 .

102
CURS

4.2 Lungimea unui arc de curb˘a trasat˘a pe o suprafa¸t˘a

Consider˘am prima form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a, pe care o scriem

ds2 =
" du 2
E
dv

du
+ 2F
dv
#
+ G dv2 .

Observa˘m c˘a trinomul din parantez˘a este pozitiv pentru c˘a are discrimi-
nantul negativ. ˆIntr-adev˘ar ∆ = F 2 − EG < 0 ⇔ (r~′ r~′ )2 ≤ r~u ′2 r~v ′2
care este
u v
inegalitatea lui Schwarz. Ob¸tinem elementul de arc al curbei

ds = pEdu2 + 2F dudv + Gdv2 (6)

care ne permite sa˘ calcula˘m lungimea unui arc de curb˘a trasat pe (S).

Dac˘a curba se da˘ prin ecua¸tiile (C ) u = u(t), v = v(t) atunci lungimea

⌢
arcului AB, cu A(a), B(b) este
Z b q
⌢ =
AB a

Eu′2 (t) + 2F u′(t)v′ (t) + Gv′2 (t)dt (7)

ˆIn particular, daca˘ curba (C ) este o curb˘a u atunci avem v = v0 , deci

Z b √
⌢ =
AB a
E du (8)

Dac˘a (S) z = f (x, y) ¸si curba se fixeaz˘a prin y = y(x) atunci

Z b q
⌢ =
AB a

(1 + p2) + 2pqy′(x) + (1 + q2)y′2(x)dx (9)

Exemplu. Fie (S) x = u2 + v2, y = u2 − v2 , z = uv. Sa˘ se calculeze

lungimea curbei (C ) v = au ˆıntre punctele ei de intersec¸tie cu curbele
(C1 ) u = 1 ¸si (C2) u = 2.

Se determin˘a ds2 = (8u2 + v2)du2 + 2uvdudv + (u2 + 8v2 )dv2 ¸si

Z 2
2 2
L ⌢ =
p(2a4 + a2 + 2)4u2 du = 2p2a4 + a2 + 2 · u
= 3p2a4 + a2 + 2.
AB
2
1

Cap. 6. SUPRAFET¸ E
103

4.3 Unghiul a dou˘a curbe trasate pe o suprafa¸t˘a

Fie pe suprafa¸ta (S) ~r = ~r(u, v) doua˘ curbe date prin

(C1 ) h1 (u, v) = 0 ¸si (C2 ) h2 (u, v) = 0.

Unghiul curbelor (C1 ) ¸si (C2 ), ˆıntr-un punct de intersec¸tie M este,

prin defini¸tie, unghiul α al tangentelor la cele doua˘ curbe ˆın M .

Not˘am cu d~r, du, dv, respectiv δ~r, δu, δv diferen¸tialele de-a lungul
curbei (C1 ), respectiv (C2). Deoarece d~r ¸si δ~r sunt vectorii directori
ai tangentei la cele doua˘ curbe, avem
cos α =
d~rδ~r
|d~r| · |δ~r|

(10)

Dar d~r = r~′ du + r~′ dv, δ~r = r~′ δu + r~′ δv , deci

u v u v

cos α = √
Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδv
√

(11)
Edu2 + 2F dudv + Gdv2 ·
Eδu2 + 2F δuδv + Gδv2

cu observa¸tia c˘a toare elementele formulei se calculeaz˘a ˆın punctul M .

Sa˘ remarc˘am c˘a daca˘ (C1 ) este o curb˘a u, iar (C2 ) este o curb˘a v,
avem
F
dv = δu = 0, deci cos α = √EG .

Dou˘a curbe sunt ortogonale daca˘ ˆın punctul de intersec¸tie

Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδu = 0. (12)

iar doua˘ curbe de coordonate sunt ortogonale daca˘ F = 0.

Exemplu. Re¸teaua de curbe de coordonate pe de sfera

(S) x = r sin ϕ cos θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos ϕ

este ortogonala˘. ˆIntr-adev˘ar:

( rϕ′
r′
= r(cos ϕ cos θ~i + cos ϕ sin θ~j − sin ϕ~k)
~

deci F = r~′

· r~′
θ = r(− sin ϕ sin θ~i + sin ϕ cos θ~j + 0k)

= 0.

104
CURS

4.4 Elementul de arie al unei suprafe¸te

Fie suprafa¸ta
(S) ~r = ~r(u, v), (u, v) ∈ (D).

Pentru a-i calcula aria suprafa¸ta se ˆımparte ˆıntr-un numa˘r oarecare de

paralelograme curbilinii printr-o re¸tea de curbe de coordonate.

Aria unui paralelogram curbiliniu se aproximeaz˘a apoi cu aceea a unui pa-

ralelogram (rectiliniu) situat ˆın planul tangent la suprafa¸t˘a ˆıntr-un punct al
sa˘u (vˆarf ), iar aria total˘a se aproximeaz˘a cu suma ariilor acestor
paralelograme.
Aria suprafe¸tei este prin defini¸tie, limita acestor sume cˆand aria paralelo-
gramelor aproximate (curbilinii) tinde la zero.
Sa˘
consider˘am deci paralelogramul curbiliniu M M1 M2M3 ob¸tinut prin
⌢
intersec¸tia unor curbe de coordonate. Dac˘a M M1 este o curb˘a u atunci

⌢ −→
M M1 = ds = |d~r| = |r~′ du| = | M M ′ |.
u 1

⌢
Dac˘a M M3 este o curb˘a v avem

⌢ −→
M M3= δs = |δ~r| = |r~′ δv| = | M M ′ |.
v 3

Aria paralelogramului curbiliniu M M1 M2M3 o aproxim˘am cu aria para-

lelogramului rectiliniu M M ′ M ′ M ′ situat ˆın planul tangent la (S) ˆın M ,
con-
1 2 3
struit pe vectorii d~r ¸si δ~r, care este

dσ = |d~r × δ~r| = |r~′

× r~′ |duδv.

Calcula˘m

|r~′

× r~′ |

= |r~′ |

· |r~′ |

sin2 (r[′ , r′ ) =
u v u v u v
= |r′ |
· |r | [1 − cos (r

, r )] = r~u
r~v
− (r~′
· r~′ )
2 ′ 2
u v
2 ′ ′
u v
′2 ′2 2
u v
Ob¸tinem |r~′
× r~′ |
= EG − F
2. Not˘am pe δv cu dv ¸si rezulta˘
u v
dσ = pEG − F 2dudv (13)

care se nume¸ste elementul de arie al suprafe¸tei.

Cap. 6. SUPRAFET¸ E
105

Sa˘ observa˘m c˘a acesta se poate pune ¸si sub o alt˘a form˘a. ˆIntr-adev˘ar

y′

′ 2 2
2 u zu
z′ ′
x′ ′
|r′
× r′ | =
+ u xu
+ u yu
= A2 + B2 + C 2
u v yv′
zv′
zv′ x
x yv′
Deci, este valabila˘ urm˘atoarea rela¸tie pentru elementul de arie
dσ = pA2 + B2 + C 2dudv (14)
Observa¸tie. Are loc egalitatea EG − F 2 = A2 + B2 + C 2.
ˆIn particular, daca˘
suprafa¸ta este data˘
explicit (S) z = f (x, y) avem
E = 1 + p2, F = pq, G = 1 + q2 ¸si dσ = p1 + p2 + q2dxdy.

Fx′ ′
Pentru o suprafa¸t˘a data˘ implicit (S) F (x, y, z) = 0, p = − F ′ , q = − F ′
z z
¸si
1 q
dσ =
|Fz′ |
Fx′ 2 + Fy′ 2 + Fz′ 2dxdy (15)

5 A doua form˘a p˘atratic˘a fundamental˘a

5.1 Curbura unei curbe trasate pe o suprafa¸t˘a

Fie o curb˘a (C ) pe suprafa¸ta (S) ~r = ~r(u, v). Sa˘ determin˘am curbura

lui (C ) ˆın M0. Considerˆand versorii tangentei ~t ¸si ai normalei principale
~n a
d~t 1
curbei (C ) ˆın M0 , din prima formula˘ a lui Frenet avem d~s = R ~n ¸si deducem
1
~n =
R
d d~r
=
ds ds
d2~r ds2

ˆInmul¸tind scalar cu versorul m~

al normalei la suprafa¸t˘a ¸si notaˆnd cu θ n, m), ob¸tinem

unghiul dintre versorii ~n ¸si m~ , θb = ( d

cos θ
=
R
Calcula˘m expresia de la numa˘ra˘tor

m~ d2~r ds2

(1)
d2~r = d(r~′ du + r~′ dv) =

= r~′′

~′′
u v
~′′ ~′ ~′
uu du2 + 2ruv dudv + rvv dv2 + ru d2u + rv d2 v.
r~′ ~′
r~′ ~′

Dar m~ =
u × rv
= √ u × rv
. Dac˘a nota˘m ∆ = EG − F 2, atunci

r~′
|r~′
~′
× r~′ |
EG − F 2

m~ =
u × rv . Deci
∆
m~ d2~r = 1

[(r′ , r′ , r′′
)du2 + 2(r′ , r′ , r′′

)dudv + (r′ , r′ , r′′ )dv2 ]

√∆ u v uu
u v uv
u v vv

106
CURS

care este o form˘a pa˘tratica˘ ˆın diferen¸tialele du ¸si dv numita˘ a doua

form˘a p˘atratic˘a fundamental˘a a suprafe¸tei.
Folosind nota¸tiile lui Gauss pentru coeficien¸ti

1 ~′ ~′

~′′
1 ~′ ~′

~′′
1 ~′ ~′

~′′
L = √ (ru , rv , ruu ), M = √
∆
(ru , rv , ruv ), N = √
∆
(ru , rv , rvv ) (2)

avem

m~ d2~r = Ldu2 + 2M dudv + N dv2 (3)

Pentru curbur˘a se ob¸tine de asemenea

cos θ
R
Ldu2 + 2M dudv + N dv2
= Edu2 + 2F dudv + Gdv2

(4)

Ca aplica¸tie demonstr˘am urm˘atoarele propriet˘a¸ti.

Proprietatea 5.1.1. Dac˘a o suprafa¸t˘a (S) este plan atunci L = M = N = 0.
Demonstra¸tie. Ecua¸tia unui plan ce trece prin M0 (~r0 ) ¸si este determinat
de vectorii ~a ¸si ~b este (P ) ~r = ~r0 + u~a + v~b. Deci ru′
ru′′u = ru′′v = rv′′v = 0 adica˘ L = M = N = 0.
= ~a, rv′
= ~b ¸si
E F G
Proprietatea 5.1.2. Dac˘a o suprafa¸t˘a este sferic˘a atunci
Demonstra¸tie. Ecua¸tiile parametrice ale sferei sunt
= = .
L M N

(S) x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v.

Am ara˘tat ˆıntr-un exemplu anterior c˘a pentru sfer˘a E = R2, F = 0,

G = R2 sin2 v. Aplicˆand (2) ¸si (3) ob¸tinem L = −R, M = 0, N = −R sin2 v.

Se observa˘ c
E F G
= =
L M N
= −R.

5.2 Curburile principale ale unei suprafe¸te ˆıntr-un punct

Fie (S) ~r(u, v) = 0 ¸si curba (C ) trasata˘ pe (S). Am ara˘tat c˘a ˆın M0 ∈ (C )
avem

cos θ
R
Ldu2 + 2M dudv + N dv2
= Edu2 + 2F dudv + Gdv2 ,

Cap. 6. SUPRAFET¸ E
107

care se nume¸ste curbura normal˘a a curbei (C ) ˆın M0 ¸si se ob¸tine

prin
~n
proiec¸tia vectorului
pe m~ . ˆImp˘ar¸tind membrul al doilea cu dv2 ¸si notaˆnd
R
du/dv = m se ob¸tine

cos θ
R

Lm2 + 2M m + N
= Em2 + 2F m + G .

Curbura normal˘a depinde de punctul M0 (coeficien¸tii ei depind de M0 ) ¸si de

tangenta ˆın M0 la curb˘a, c˘aci du ¸si dv determin˘a direc¸tia tangentei la
curb˘a
(avem d~r = r~′ du + r~′ dv iar r~′
¸si r~′
depind doar de punctul M0 ).
u v u v
Deci, toate curbele trasate pe (S), care trec prin M0 ¸si au aceea¸si tangent˘a
ˆın M0 au de asemenea aceea¸si curbur˘a normal˘a. ˆIn particular, curbura normal˘a
este curbura sec¸tiunii normale, adica˘ a curbei plane ob¸tinute prin sec¸tionarea
suprafe¸tei (S) cu planul determinat de M0, ~t ¸si m~ .
Dac˘a fix˘am punctul M0 pe (S), curbura normal˘a a curbelor trasate pe (S)
ce trec prin M0 depinde de m ¸si o nota˘m cu K (m).
Se numesc curburi principale ale suprafe¸tei (S) ˆın punctul M0 valorile extreme
ale curburii normale ˆın acest punct. Pentru determinarea extremelor func¸tiei K
(m) determin˘am ra˘da˘cinile derivatei K ′(m) = 0.

2(Lm + M )(Em2 + 2F m + G) − 2(Em + F )(Lm2 + 2M m + N )

K ′(m) =

(Em2 + 2F m + G)2

(Em2 + 2F m + G)(Lm + n) − (Lm2 + 2M m + N )(Em + F ) = 0 (1)

care se scrie echivalent

(LF − M E)m2 + (LG − N E)m + (M G − N F ) = 0 (2) Discriminantul

acestei ecua¸tii este
∆m = (LG − N E)2 − 4(LF − M E)(M G − N F ) =

= 4EGM 2 − 4F M (LG + N E) + 4LN F 2 + (LG − N E)2

Privita˘ ca func¸tie de gradul doi ˆın M , ea are discriminantul

∆M = 4(LG − N E)2 (F 2 − EG) ≤ 0, deci ∆m ≥ 0.

ˆInseamna˘ c˘a ecua¸tia (2) are doua˘ solu¸tii m1 ¸si m2 ¸si deci
doua˘ curburi principale. Din (1) se ob¸tine

LM 2 + 2M m + N K = Em2 + 2F m + G
Lm + M
=
Em + F
Lm2 + M m
= Em2 + F m =
M m + N
. F m + G

108
CURS

Deci

Lm + M K =
Em + F

M m + N
=
F m + G

(3)
unde m este una dintre ra˘da˘cini, iar K una dintre curburile principale.
Din ultima rela¸tie se ob¸tine
 (EK − L)m + (F K − M ) = 0 (F K − M )m + (GK − N ) = 0

Pentru ca acest sistem sa˘ fie compatibil este necesar ca

adica˘
EK − L F K − M F K − M GK − N

= 0,

(EG − F 2)K 2 − (EN − 2F M + GL)K + (LN − M 2 ) = 0, (4)

care reprezint˘a ecua¸tia curburilor principale.

Valorile m1 ¸si m2 ce dau direc¸tiile curburilor principale se numesc direc¸tii
principale, iar ecua¸tia (2) se nume¸ste ecua¸tia direc¸tiei principale.
Ea se poate scrie ¸si sub forma

1 −m m2
E F G L M N

= 0 (5)

O proprietate interesant˘a a direc¸tiilor principale este c˘a ele sunt ortogonale

ˆın orice punct al suprafe¸tei. ˆIntr-adev˘ar, condi¸tia de ortogonalitate
a doua˘
curbe pe o suprafa¸t˘a este Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδv = 0.
Notˆand m1 = du/dv, m2 = δu/δv, se ob¸tine Em1 m2 +F (m1 +m2)+G = 0. Din (2) avem

m + m = N E − LG , m m =
1 2 LF − M E 1 2
M G − N F
LF − M E

¸si verificarea egalit

¸tii anterioare este imediata˘.
Se nume¸ste curbur˘a total˘a K (Gauss) produsul curburilor principale, adica˘
K = K1K2 ¸si curbur˘a medie H (definit˘a de Sophie Germain) media aritmetica˘ a
curburilor principale, deci H = (K1 + K2 )/2.
Din (4) se deduce

LN M 2
K =
EG − F 2

, H =
EN − 2F M + GL
2(EG − F 2 )

(6)
Cap. 6. SUPRAFET¸ E
109

Curbura total˘a (Gauss) serve¸ste la clasificarea punctelor unei suprafe¸te.

Un punct se nume¸ste punct eliptic, parabolic sau hiperbolic dup˘a cum curbura
total˘a K este pozitiv˘a, nul˘a sau negativ˘a ˆın acel punct.
Dac˘a toate punctele unei suprafe¸te (S) sunt de tip eliptic (parabolic,
hiperbolic) ea se nume¸ste suprafa¸t˘a eliptic˘a (parabolic˘a, hiperbolic˘a).
De exemplu, sunt de tip eliptic suprafe¸tele: elipsoidul, hiperboloidul cu
doua˘ paˆnze, paraboloidul eliptic. Sunt de tip hiperbolic: hiperboloidul cu o
paˆnza˘, paraboloidul hiperbolic, iar de tip parabolic: cuadricele
degenerate (con, cilindru, etc.).
Exemplu. Sa˘ se studieze natura punctelor de pe suprafa¸ta

1
(S) x = u, y = v, z =
(u + v)2 .
4

Se ob¸tine E = 1 + (u + v)2 /4, F = (u + v)2 , G = 1 + (u + v)2 /4. L =

L′ √
∆, M = M ′ √
∆, N = N ′ √
∆. Calculaˆnd ob¸tinem L′ = 1, M ′ = 1,
N ′ = 1 ⇒ L′N ′ − M ′2 = 0, adica˘ K = 0, deci (S) este suprafa¸t˘a parabolic˘a.

Capitolul 1

Culegere de probleme
Algebr˘a vectorial˘a

1 Sisteme de coordonate carteziene ¸si polare

1. Fiind date punctele A(3, −1) ¸si B(2, 1) sa˘ se determine:

a) Coordonatele simetricului lui A fa¸t˘a de B. b) Coordonatele simetricului lui B
fa¸t˘a de A.
R˘aspuns: a) A′(1, 3); b) B′(4, −3).

2. Segmentul determinat de punctele A(1, −3) ¸si B(4, 3) este ˆımpa˘r¸tit ˆın
3 pa˘r¸ti egale de punctele P ¸si Q. Sa˘ se determine coordonatele punctelor
de diviziune P ¸si Q.
R˘aspuns: P (2, −1), Q(3, 1).

3. Determina¸ti extremit
¸tile A ¸si B ale segmentului AB, care este ˆımpa˘r¸tit
de punctele P (2, 2) ¸si Q(1, 5) ˆın trei pa˘r¸ti egale.
R˘aspuns: A(3, −1) ¸si B(0, 8).

4. Sa˘ se determine simetricul punctului A(2, 3) fa¸t˘a de prima bisectoare.

Similar pentru punctul B(5, −2).
R˘aspuns: A′(3, 2), B′(−2, 5).

5. Sa˘ se determine simetricul punctului A(3, 5) fa¸t˘a de a doua bisectoare.

Similar pentru punctul B(−4, 3).
R˘aspuns: A′(−5, −3), B′(−3, 4).

6. Sa˘ se determine coordonatele punctului M2 , simetricul lui M1(1, 2) fa¸t˘a de

dreapta AB, unde A(1, 0) ¸si B(−1, −2).
R˘aspuns: M2 (3, 0).

110

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘
111

7. Sa˘ se arate c˘a punctele A(3, −5), B(−2, −7) ¸si C (18, 1) sunt coliniare.

8. Sa˘ se demonstreze c˘a triunghiul care are vˆarfurile A(1, 1), B(2, 3)
¸si
C (5, −1) este dreptunghic.

9. Sa˘ se calculeze aria unui triunghi echilateral care are doua˘ dintre vˆarfuri
ˆın punctele A( 3, 2) ¸si B(1, 6).
√
R˘aspuns: S = 8 3.

10. Calcula¸ti aria triunghiului care are vˆarfurile:

a) A(2, −3), B(3, 2) ¸si C (−2, 5).
b) M1 (−3, 2), M2 (5, −2) ¸si M3 (1, 3).
R˘aspuns: a) S = 14; b) S = 12.

11. Aria triunghiului ABC este S = 3, A(3, 1), B(1, −3) ¸si C ∈ Oy. Sa˘ se
determine coordonatele punctului C .
R˘aspuns: C (0, −8) sau C (0, −2).

12. Sa˘ se determine centrul C ¸si raza R a cercului circumscris triunghiului

M1M2 M3 unde M1 (−3, 6), M2 (9, −10) ¸si M3(−5, 4).
R˘aspuns: C (3, −2), R = 10.

13. Sa˘
se determine coordonatele polare ale punctelor M1 √

3, 1) ¸si
M2(1, −√3).
R˘aspuns: M1 (2, π/6) ¸si M2 (2, −π/3).

14. Sa˘ se determine coordonatele carteziene ale punctelor M1(6, π/2) ¸si
M2(8, 2π/3). √
R˘aspuns: M1 (0, 6) ¸si M2(−4, 4
3).

15. Determina¸ti coordonatele polare ale simetricului lui A(3, π/4) fa¸t˘a de axa
polara˘. Similar pentru punctul B(2, −π/2).
R˘aspuns: A′(3, −π/4), B′(2, π/2).

16. Determina¸ti coordonatele polare ale simetricului lui A(1, π/4) fa¸t˘a de pol.
Similar pentru punctul B(2, −π/3).
R˘aspuns: A′(1, −3π/4), B′(2, 2π/3).

17. Sa˘ se determine distan¸ta d dintre punctele M1 (ρ1, θ1 ) ¸si M2 (ρ2, θ2 ).

R˘aspuns: d = pρ2 + ρ2 − 2ρ1 ρ2 cos(θ1 − θ2).
1 2

18. Sa˘ se determine distan¸ta d dintre punctele M1 (5, π/4) ¸si M2 (8, −π/12).
R˘aspuns: d = 7.

112
CULEGERE DE PROBLEME

19. ˆIntr-un sistem de coordonate polare determina¸ti ecua¸tia cercului cu

centrul C (ρ0, θ0) ¸si de raza˘ r. Caz particular: ρ0 = 0.
R˘aspuns: (C ) ρ2 − 2ρ0 ρcos(θ − θ0) = r2 − ρ2; (C ) ρ = r.

20. Sa˘ se calculeze aria unui triunghi echilateral care are doua˘ dintre vˆarfuri

ˆın punctele A
π
, − ¸si B
7π
8, .
4
12 12
√
R˘aspuns: S = 28 3.

21. Sa˘ se calculeze aria triunghiului OAB, unde A(ρ1 , θ1 ) ¸si B(ρ2, θ2 ).
1
R˘aspuns: S =
2 ρ1ρ2 | sin(θ1 − θ2)|.

22. Sa˘ se calculeze aria triunghiului OAB, unde A(5, π/4) ¸si B(4, π/12).
R˘aspuns: S = 5.

23. Sa˘ se calculeze aria triunghiului ABC , unde A(3, π/8), B(8, 7π/24),
C (6, 5π/8).
R˘aspuns: S = 3( √
3 − 1).
24. Sa˘ se demonstreze c˘a triunghiul ABC este isoscel, unde A(3, −1, 2),
B(0, −4, 2) ¸si C (−3, 2, 1).

25. Sa˘ se arate c˘a triunghiul care are vˆarfurile A(3, −1, 6), B(−1, 7, −2) ¸si
C (1, −3, 2) este dreptunghic.

26. Determina¸ti pe axa absciselor un punct B, la distan¸t˘a 12 fa¸t˘a de punc- tul

A(−3, 4, 8).
R˘aspuns: B1 (5, 0, 0) ¸si B2 (−11, 0, 0).

27. Determina¸ti pe axa ordonatelor un punct C egal depa˘rtat de punctele

A(1, −3, 7) ¸si B(5, 7, −5).
R˘aspuns: C (0, 2, 0).

28. Fiind dat triunghiul ABC , A(2, −1, 4), B(3, 2, −6), C (−5, 0, 2) sa˘ se
calculeze lungimea medianei AA′ din A.
R˘aspuns: AA′ = 7.

29. Sa˘ se determine coordonatele cilindrice ale punctelor A, B care au

√
coordonatele carteziene A(2, 2
3, 5), B(0, 0, 4).
R˘aspuns: A(ρ = 4, u = π/4, z = 5), B(0, 0, 4).

30. Fiind date coordonatele cilindrice ale punctelor

A(ρ = 4, u = π/4, z = −2) ¸si B(ρ = 8, u = 240◦ , z = 6),

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘
113

sa˘ se determine coordonatele carteziene ale acestor puncte.

R˘aspuns: A( √
2, √
2, −2) ¸si B(−4, − √
3, 6).

31. Sa˘
se determine coordonatele sferice ale punctelor A ¸si B, care au
√
coordonatele carteziene A(2
3, 6, 4), B(−4, 0, 0).
R˘aspuns: A(ρ = 8, u = π/3, v = π/3), B(ρ = 4, u = π, v = π/2).

32. Fiind date coordonatele sferice ale punctelor

A(ρ = 8, u = π/6, v = π/3) ¸si B(ρ = 4, u = 3π/4, v = 2π/3),

sa˘ se determine coordonatele carteziene ale acestor puncte.

R˘aspuns: A(6, √
3, 4) ¸si B(−
√6,
√6, −2).
2 Calcul vectorial. Produse cu vectori

33. Fiind date punctele A(3, −1, 2) ¸si B(−1, 2, 1), calcula¸ti coordonatele
vectorilor −A−→B ¸si −B−→A.
R˘aspuns: −A−→B(−4, 3, −1), −B−→A(4, −3, 1).
34. Calcula¸ti coordonatele originii A a vectorului −A−→B = (2, −3, −1), daca˘
extremitatea B are coordonatele B(1, −1, 2).
R˘aspuns: A(−1, 2, 3).
35. Calcula¸ti cosinu¸sii directori ai vectorului −→v = (12, −15, −16).

R˘aspuns: cos α =
12
25 , cos β = −
3 16
5 , cos γ = − 25 .

36. Un vector −→v face cu axele Ox ¸si Oz unghiuri α = 120◦ ¸si γ = 45◦.
Ce unghi formeaz˘a el cu axa Oy?
R˘aspuns: β = 60◦ sau β = 120◦ .

37. Un vector −→v face cu axele Ox ¸si Oy unghiuri α = 60◦, β = 120◦.

Determina¸ti coordonatele vectorului v, daca˘ k−→v k = 2.
R˘aspuns: −→v = (1, −1, √2) sau −→v = (1, −1, −√2).
38. Pentru ce valori ale lui α ¸si β vectorii −→a = −2−→i + 3−→j +
β−→k ¸si
−→b = α−→i − 6−→j + 2−→k sunt coliniari?
R˘aspuns: α = 4, β = −1.

39. Se dau vectorii −→p = (3, −2, 1), −→q = (−1, 1, −2), −→r = (2, 1, −3). Sa˘
se descompuna˘ vectorul −→v = (11, −6, 5) dup˘a vectorii −→p , −→q ¸si −→r .
R˘aspuns: −→v = 2−→p − 3−→q + −→r .

114
CULEGERE DE PROBLEME

40. Se dau punctele A, B, C ∈ E3 prin vectorii lor de pozi¸tie

→A = 14−→i − 7−→j + 2−→k , −O−→B = 2−→i + 2−→j − 7−→k , −O−→C = −2−→i + 7−→j
+ 2−→k .

Sa˘ se arate c˘a triunghiul ABC este dreptunghic ¸si triunghiul BOC este
isoscel.

41. Fie A′, B′, C ′ mijloacele laturilor unui triunghi ABC . Sa˘ se arate c˘a
pentru orice punct M ∈ E3 avem egalitatea:
−A→′ + −M−−B→′ + −M−−C→′ = −M−→A + −M−→B + −M−→C .

42. Fiind date punctele A, B, C distincte sa˘ se arate c˘a exist˘a ¸si este unic
G ∈ (ABC ) astfel ˆıncaˆt
→A + −G−→B + −G−→C = −→0 .

R˘aspuns: G este centrul de greutate al triunghiului ABC ¸si unicitatea lui se

demonstreaz˘a prin reducere la absurd.

43. Sa˘ se arate c˘a pentru orice M ∈ E3 are loc egalitatea

−M−→A + −M−→B + −M−→C = 3−M−→G,

unde G este centrul de greutate al triunghiului ABC .

44. Sa˘ se determine ecua¸tia vectoriala˘ a dreptei AB, ˆın func¸tie de vectorii
de pozi¸tie ai punctelor A ¸si B, −r→A =
→A ¸si −r→B = −O−→B.
R˘aspuns: −r→M = (1 − t)−r→A + t−r→B , t ∈ R.

45. Sa˘ se determine ˆın func¸tie de vectorii de pozi¸tie ai vˆarfurilor triunghiu-

lui ABC , vectorii de pozi¸tie pentru:
a) centrul de greutate;
b) centrul cercului ˆınscris;
c) ortocentru;
d) centrul cercului circumscris.
−r→A + −r→B + −r→C
R˘aspuns: a) −r→G = 3 ;
a−r→A + b−r→B + c−r→C

tg A−r→A + tg B−r→B + tg C −r→C

b) −→rI =
; c) −r→H =
a + b + c
;
tg A + tg B + tg C
d) −r→O =
(tg B + tg C )−r→A + (tg A + tg C )−r→B + (tg A + tg B)−r→C .
2(tg A + tg B + tg C )

46. Sa˘ se arate c˘a daca˘ un punct M descrie latura BC a unui triunghi
ABC , atunci suma vectorilor −A−M→, −M−→B, −B−→C este constant˘a.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘
115

R˘aspuns: −A−M→ + −M−→B + −B−→C =

→C .

47. Se dau vectorii −→a = (4, −2, −4), −→b = (6, −3, 2). Calcula¸ti:
1) −→a · −→b ; 2) √−→a 2; 3)
q
−→b
; 4) (−→a + −→b )2 ; 5) (−→a − −→b )2 .
R˘aspuns: 1) 22; 2) 6; 3) 7; 4) 129; 5) 41.
48. Unghiul dintre vectorii −→a ¸si −→b este ϕ = 2π/3, |−→a | = 3, −→b | = 4.
Sa˘ se calculeze:
1) −→a · −→b ; 2) −→a 2 ; 3) −→b
2
; 4) (−→a +
−→b )2 ; 5) (−→a −
−→b )2 .
R˘aspuns: 1) −6; 2) 9; 3) 16; 4) 13; 5) 37.

49. Dac˘a k−→a k = 11, −→b k = 23 ¸si k−→a −

R˘aspuns: k−→a + −→b k = 20.
50. Dac˘a k−→a k = 13, −→b k = 19 ¸si k−→a +
R˘aspuns: k−→a − −→b k = 22.
−→b = 30, calcula¸ti k−→a +

−→b = 24, calcula¸ti k−→a −

−→b k.

−→b k.

51. Fiind da¸ti vectorii perpendiculari −→a ¸si −→b , cu k−→a k = 5, −→b k =
12,
calcula¸ti k−→a + −→b k ¸si k−→a − −→b k.
R˘aspuns: k−→a + −→b k = k−→a − −→b k = 13.
−→
52. Unghiul dintre vectorii −→a ¸si −→b este ϕ = 60◦ , k−→a k = 5, k b k
= 8.
Calcula¸ti k−→a + −→b k ¸si k−→a − −→b k.
R˘aspuns: k−→a + −→b k = √129, k−→a − −→b k = 7.

53. Se dau vectorii unitari −→a , −→b , −→c , care verifica˘ condi¸tia −→a + −→b +
−→c = 0. Sa˘ se calculeze −→a −→b + −→b −→c + −→c −→a .
R˘aspuns: −→a −→b + −→b −→c + −→c −→a = −3/2.
54. Vectorii −→a , −→b , −→c verifica˘ condi¸tia −→a + −→b + −→c = 0.
Calcula¸ti
−→a −→b + −→b −→c + −→c −→a daca˘ |−→a | = 3, −→b | = 1, |−→c | = 4.
R˘aspuns: −→a −→b + −→b −→c + −→c −→a = −13.

55. Vectorii −→a , −→b , −→c formeaz˘a, doi cˆate doi, unghiuri de 60◦.
Determina¸ti modulul vectorului −→v = −→a + −→b + −→c , daca˘ |−→a | = 4, −→b |
= 2 ¸si |−→c | = 6.
R˘aspuns: |−→v | = 10.
56. Determina¸ti valoarea lui α pentru care vectorii −→a = α−→i − 3−→j + 2−→k
¸si −→b = −→i + 2−→j − α−→k sunt perpendiculari.
R˘aspuns: α = −6.

57. Ce condi¸tie trebuie sa˘

satisfac˘a vectorii −→a ¸si −→b pentru ca vectorii
−→a + −→b ¸si −→a − −→b sa˘ fie perpendiculari?

116
CULEGERE DE PROBLEME

R˘aspuns: |−→a | = −→b |.

58. Demonstra¸ti c˘a vectorul −→v = −→b (−→a ·−→c )− −→c (−→a ·−→b ) este
perpendicular pe vectorul −→a .
R˘aspuns: −→a · −→v = 0.

59. Demonstra¸ti c˘a vectorul −→p = −→b −

vectorul −→a .
R˘aspuns: −→a · −→p = 0.
−→a · −→b
−→a 2
· −→a este perpendicular pe

60. Vectorii −→a ¸si −→b formeaz˘a un unghi ϕ = π/6. Calcula¸ti unghiul
α
dintre vectorii −→p = −→a + −→b ¸si −→q = −→a − −→b daca˘ |−→a | = √
¸si | b | = 1.
R˘aspuns: α = arccos 2 √7.

61. Vectorul −→x , perpendicular pe vectorii

−→a = 3−→i + 2−→j + 2−→k ¸si −→b = 18−→i − 22−→j − 5−→k
formeaz˘a un unghi obtuz cu axa Oy. Calcula¸ti coordonatele sale, daca˘ |−→x | =
14.
R˘aspuns: −→x = −4−→i − 6−→j + 12−→k .
62. Determina¸ti vectorul −→x , care este perpendicular pe vectorii
−→a = (2, 3, −1) ¸si −→b = (1, −2, 3)
¸si care verifica˘ rela¸tia −→x · (2−→i − −→j + −→k ) = −6.
R˘aspuns: −→x = (−3, 3, 3).
63. Se dau vectorii −→a = (3, −1, 5) ¸si −→b = (1, 2, −3). Determina¸ti un vector
−→x , perpendicular pe axa Oz ¸si care verifica˘ rela¸tiile
−→x · −→a = 9, −→x · −→b = −4.
R˘aspuns: −→x = (2, −3, 0).
64. Se dau vectorii −→a = 2−→i − −→j + 3−→k , −→b = −→i − 3−→j + 2−→k
¸si −→c =
3−→i +2−→j −4−→k . Determina¸ti un vector −→x pentru care −→x ·−→a = −5, −→x ·−→b
= −11,
−→x · −→c = 20.
R˘aspuns: −→x = 2−→i + 3−→j − 2−→k .

65. a) Sa˘ se arate c˘a daca˘ ˆıntr-un tetraedru, doua˘ perechi de muchii opuse
sunt perpendiculare atunci ¸si a treia pereche de muchii opuse sunt perpendi-
culare.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘
117

b) ˆIn ipotezele de la a) sa˘ se arate c˘a suma pa˘tratelor muchiilor opuse este
constant˘a ¸si mijloacele tuturor muchiilor se g˘asesc pe o sfer˘a.
R˘aspuns: a) DA · BC + DB · C A + DC · AB = 0.

66. Sa˘ se arate c˘a ˆıntr-un tetraedru, dreptele care unesc vˆarfurile cu cen-
trele de greutate ale fe¸telor opuse sunt concurente.

67. Sa˘ se arate c˘a ˆıntr-un tetraedru, dreptele care unesc mijloacele laturilor
opuse sunt concurente.

68. Dac˘a ABC D este dreptunghi, sa˘ se arate c˘a pentru orice M ∈ E3 au
loc egalit
¸tile:
a) M A · M C = M B · M D;
b) M A2 + M C 2 = M B2 + M D2 .

69. Dac˘a |−→a | = 10, −→b | = 2 ¸si −→a ·

−→b = 12, calcula¸ti |−→a ×
−→b |.
R˘aspuns: |−→a × −→b
| = 16.

70. Se dau vectorii −→a = (3, −1, −2) ¸si −→b = (1, 2, −1). Sa˘ se
calculeze
urm˘atoarele produse vectoriale:
1) −→a × −→b ; 2) (2−→a + −→b ) × −→b ; 3) (2−→a − −→b ) × (2−→a + −→b ).
R˘aspuns: 1) (5, 1, 7); 2) (10, 2, 14); 3) (20, 4, 28).

71. Se dau punctele A(2, −1, 2), B(1, 2, −1) ¸si C (3, 2, 1). Calcula¸ti coordo-
natele produselor vectoriale:
1) −A−→B × −B−→C ; 2) (−B−→C − 2
→A) × −C−→B.
R˘aspuns: 1) (6, −4, −6); 2) (−12, 8, 12).

72. Dac˘a |−→a | = 3, −→b | = 26 ¸si |−→a ×

R˘aspuns: −→a · −→b = ±30.
−→b | = 72, sa˘ se calculeze −→a ·
−→b .

73. Demonstra¸ti identitatea lui Lagrange

2 −→
2 −→ 2
−→ 2
|−→a × −→b |
+ ( a · −→b )
= | a |
· | b |

¸si deduce¸ti inegalitatea |−→a × −→b | ≤ |−→a | · | b |. ˆIn ce caz are loc
egalitatea?
R˘aspuns: Egalitatea are loc daca˘ vectorii sunt perpendiculari.
74. Vectorii −→a , −→b , −→c verifica˘ condi¸tia −→a + −→b + −→c = 0.
Demonstra¸ti c˘a
−→a × −→b = −→b × −→c = −→c × −→a .
R˘aspuns: Se ˆınlocuie¸ste −→c = −−→a − −→b .

118
CULEGERE DE PROBLEME

75. Vectorii −→a , −→b , −→c , −→d verifica˘ rela¸tiile

−→a × −→b = −→c × −→d ¸si −→a × −→c = −→b × −→d .
Demonstra¸ti c˘a vectorii −→a − −→d ¸si −→b − −→c sunt coliniari.

76. Se dau punctele A(1, 2, 0), B(3, 0, −3) ¸si C (5, 2, 6). Sa˘ se calculeze aria
triunghiului ABC .
R˘aspuns: S = 14.

77. Se da˘ triunghiul ABC , cu vˆarfurile A(1, −1, 2), B(5, −6, 2) ¸si
C (1, 3, −1). Sa˘ se calculeze lungimea ˆına˘l¸timii AA′ construite din B pe latura
AC .
R˘aspuns: AA′ = 5.

78. Se dau punctele A(1, 2, 0), B(−1, 0, 3), C (2, 1, −1). Se cere aria triun-
ghiului ¸si ˆına˘l¸timea din A a acestui triunghi.

R˘aspuns: S =
√42
2

, h =
r 21
.
13

79. Dac˘a vectorii −→a , −→b , −→c coincid cu laturile unui triunghi, sa˘ se arate
c˘a
−→a × −→b = −→b × −→c = −→c × −→a .
R˘aspuns: Se folose¸ste rela¸tia −→a + −→b + −→c = 0, adica˘ −→c = −−→a −
−→b .
80. Sa˘ se arate c˘a vectorii −→a , −→b , −→c care verifica˘ identitatea
−→a × −→b + −→b × −→c + −→c × −→a = 0 sunt coplanari.
81. Se dau vectorii −→v 1 = 2−→i + 3−→j + 5−→k , −→v 2 = 4−→i + 6−→j − −→k ,
−→v 3 = 6−→i + 9−→j + 2−→k . Sa˘ se arate c˘a vectorii −→v 1 × −→v 2 , −→v 2 ×
−→v 3 ¸si −→v 3 × −→v 1
sunt coliniari.

82. Se dau vectorii −→u = (a, b, c), −→v = (a, d, c), −→w = (a, e, c). Sa˘ se
arate c˘a vectorii −→u × −→v , −→v × −→w ¸si −→w × −→u sunt coliniari.

83. Fie A, B, C trei puncte coliniare. Sa˘ se arate c˘a pentru orice M ∈ E3:

−M−→A × −B−→C + −M−→B ×

→A + −M−→C × −A−→B = −→0 .

84. Se dau vectorii −→a = (1, −1, 3), −→b = (−2, 2, 1), −→c = (3, −2,
5). Calcula¸ti produsul mixt (−→a , −→b , −→c ).
R˘aspuns: (−→a , −→b , −→c ) = −7.

Cap. 1. ALGEBRA˘
VECTORIALA˘
119

85. Sa˘ se calculeze produsele mixte:

a) (−→i , −→j + −→k , −→i + −→j + −→k ); b) (−→i , −→i + −→j , −→i + −→j +
−→k );
c) (−→i + −→j , −→j + −→k , −→k + −→i ).
R˘aspuns: a) 0; b) 1; c) 2.

86. Sa˘ se calculeze produsele mixte:

a) (−→v 1 , −→v 1 + −→v 2, −→v 1 + −→v 2 + −→v 3 );
b) (−→v 1 + −→v 2, −→v 2 + −→v 3 , −→v 3 + −→v 1 );
c) (−→v 1 + −→v 2 + −→v 3 , −→v 1 − −→v 2 + −→v 3, −→v 1 + −→v 2 − −→v 3).
Ce devin aceste produse daca˘ −→v 1 , −→v 2, −→v 3 coincid cu −→i , −→j , −→k .
R˘aspuns: a) (−→v 1, −→v 2 , −→v 3 ); b) 2(−→v 1, −→v 2, −→v 3 ); c) 4(−→v
1 , −→v 2, −→v 3).
87. Verifica¸ti daca˘ vectorii −→a , −→b , −→c sunt coplanari:
1) −→a = (2, 3, −1), −→b = (1, −1, 3), −→c = (1, 9, −11);
2) −→a = (3, −2, 1), −→b = (2, 1, 2), −→c = (3, −1, −2).
R˘aspuns: 1) Coplanari; 2) Necoplanari.

88. Demonstra¸ti c˘a urm˘atoarele patru puncte A(1, 2, −1), B(0, 1, 5),
C (−1, 2, 1), D(2, 1, 3) sunt coplanare.
R˘aspuns: (−A−→B,
→C , −A−→D) = 0.
89. Sa˘ se arate c˘a vectorii −→a = 3−→i + (3 + α)−→j + (3 + 7α)−→k ,
−→b = 2−→i + (2 + β)−→j + (2 + 7β)−→k ¸si −→c = 5−→i + (5 + γ)−→j + (5 + 7γ)
−→k sunt
coplanari, ∀ α, β, γ ∈ R.
R˘aspuns: (−→a , −→b , −→c ) = 0, ∀ α, β, γ ∈ R.
90. Dac˘a vectorii −→a , −→b , −→c sunt liniar independen¸ti, sa˘ se determine α ∈
R
astfel ˆıncaˆt vectorii −→p = −→a −α−→b +3−→c , −→q = α−→a −−→b +−→c ¸si −→r =
3−→a +−→b −−→c
sa˘ fie liniar dependen¸ti (coplanari).
R˘aspuns: Se pune condi¸tia (−→p , −→q , −→r ) = 0.

91. Vectorul −→c este perpendicular pe vectorii −→a ¸si −→b , care formeaz˘a
ˆıntre ei un unghi α = 30◦ . Calcula¸ti produsul mixt (−→a , −→b , −→c ) daca˘ |
−→a | = 6,
| b | = 3, |−→c | = 3.
R˘aspuns: (−→a , −→b , −→c ) = ±27.

92. Demonstra¸ti inegalitatea (−→a , −→b , −→c ) ≤ |−→a | · −→b | · |−→c |.

ˆIn ce caz are loc egalitatea?
R˘aspuns: Egalitatea are loc cˆand vectorii −→a , −→b , −→c sunt
perpendiculari
doi cˆate doi.

93. Sa˘ se demonstreze identit

¸tile:
1) (−→a + −→b , −→b + −→c , −→c + −→a ) = 2(−→a , −→b , −→c );

120
CULEGERE DE PROBLEME

2) (−→a , −→b , α−→a + β−→b + −→c ) = (−→a , −→b , −→c ).

94. Calcula¸ti volumul tetraedrului ABC D care are vˆarfurile A(2, −1, 1),
B(5, 5, 4), C (3, 2, −1) ¸si D(4, 1, 3).
R˘aspuns: Volumul tetraedrului este V = 3.

95. Se da˘ tetraedrul ABC D cu vˆarfurile A(2, 3, 1), B(4, 1, −2), C (6, 3, 7)
¸si D(−5, −4, 8). Calcula¸ti lungimea ˆına˘l¸timii DD′, coboraˆte din D pe
planul
(ABC ).
R˘aspuns: DD′ = 11.

96. Se dau punctele A(1, 1, 2), B(2, 3, 0), C (0, 1, 1), D(−1, 2, −3). Sa˘ se
determine:
1) Volumul tetraedrului ABC D;
2) ˆIn˘al¸timea tetraedrului din vˆarful B pe fa¸ta AC D.

R˘aspuns: 1) V =
1 3
2 ; 2) h = √11 .

97. Sa˘ se g˘aseasca˘ volumul paralelipipedului construit pe vectorii

−→a = 2−→u − −→v + −→w , −→b = −→u − −→w , −→c = −→v + −→w , unde |−→u | = 1, |
−→v | = 2, |−→w | = 3
¸si ∢(−→u , −→w ) = π/3, ∢(−→v , −→w ) = π/4.
R˘aspuns: V ol = 12.
98. Se da˘
tetraedrul ABC D, care are volumul V = 5 ¸si vˆarfurile
A(2, 1, −1), B(3, 0, 1), C (2, −1, 3). Determina¸ti coordonatele vˆarfului D,
¸stiind
c˘a acesta apar¸tine axei Oy.
R˘aspuns: D1 (0, 8, 0), D2(0, −7, 0).

99. Sa˘ se demonstreze identitatea

−→a × (−→b × −→c ) + −→b × (−→c × −→a ) + −→c × (−→a × −→b ) = −→0 , ∀ −→a ,
−→b , −→c ∈ V3 .

100. Se dau punctele M (3, 1), N (−1, 5) ¸si P (−3, −1). Determina¸ti coor-
donatele lor ˆın raport cu un nou sistem de coordonate, care se ob¸tine
prin
rotirea axelor cu −45◦.
√ √ √ √ √ √
R˘aspuns: M (
2, 2
2), N (−3
2, 2
2), P (−
2, −2
2).

101. Axele unui sistem de coordonate sunt rotite cu un unghi α = 60◦.

Coordonatele punctelor A( √
3, −4), B √
3, 0), C = (0, − √
3) sunt date ˆın
nou sistem. Care sunt coordonatele lor ˆın vechiul sistem de coordonate?
R˘aspuns: A( √

3, 1), B
√3
,
2
3 , C (3, √3).
2

Capitolul 2

Planul ¸si dreapta ˆın spa¸tiu

1 Planul ˆın spa¸tiu

1. Determina¸ti ecua¸tia planului (P ) care trece prin punctul M (2, 1, −1) ¸si
are normala −→n (1, −2, 3).
R˘aspuns: (P ) x − 2y + 2z + 3 = 0.

2. Se dau punctele M1 (3, −1, 2) ¸si M2 (4, −2, −1). Determina¸ti ecua¸tia pla-
nului (P ) care trece prin M1 ¸si este perpendicular pe vectorul −M−−M−→.
1 2
R˘aspuns: (P ) x − y − 3z + 2 = 0.

3. Sa˘
se scrie ecua¸tia unui plan (P ) ¸stiind c˘a punctele M1 (6, −1, 2) ¸si
M2(2, 1, −6) sunt simetrice fa¸t˘a de acest plan.
R˘aspuns: (P ) 2x − y + 2z = 0.

4. Sa˘ se determine ecua¸tia planului (P ) care trece prin M1(3, 4, −5) ¸si este
paralel cu vectorii −→v 1(3, 1, −1) ¸si −→v 2 (1, −2, 1).
R˘aspuns: (P ) x + 4y + 7z + 16 = 0.

5. Determina¸ti ecua¸tia planului (P ) care trece prin punctele M1 (2, −1, 3),
M2(3, 1, 2) ¸si este paralel cu vectorul −→v (3, −1, −4).
R˘aspuns: (P ) 9x − y + 7z − 40 = 0.

6. Sa˘ se scrie ecua¸tia planului (P ) care trece prin punctele M1 (3, −1,
2),
M2(4, −1, −1) ¸si M3 (2, 0, 2).
R˘aspuns: (P ) 3x + 3y + z − 8 = 0.

7. Sa˘ se determine ecua¸tia planului (P ) care trece prin punctul

M1(3, −2, −7) ¸si este paralel cu planul (P1 ) 2x − 3z + 5 = 0.
R˘aspuns: (P ) 2x − 3z − 27 = 0.

121

122
CULEGERE DE PROBLEME

8. Determina¸ti ecua¸tia planului (P ) care trece prin punctul M1 (2, −1, 1)

¸si care este perpendicular pe planele (P1 ) 2x − z + 1 = 0 ¸si (P2 ) y = 0.
R˘aspuns: (P ) x + 2z − 4 = 0.

9. Sa˘ se determine ecua¸tia planului (P ) care trece prin punctele

M1(1, −1, −2) ¸si M2 (3, 1, 1) ¸si care este perpendicular pe planul

(P1 ) x − 2y + 3z − 5 = 0.

R˘aspuns: (P ) 4x − y − 2z − 9 = 0.

10. Sa˘ se arate c˘a planele (P1 ) x − 2y + z − 7 = 0, (P2 ) 2x + y − z + 2 = 0 ¸si

(P3 ) x − 3y + 2z − 11 = 0 au un punct comun M0 ¸si determina¸ti coordonatele
lui.
R˘aspuns: M0 (1, −2, 2).

11. Demonstra¸ti c˘a planele (P1 ) 7z + 4y + 7z + 1 = 0, (P2 ) 2x − y − z + 2 = 0

¸si (P3 ) x + 2y + 3z − 1 = 0 trec printr-o aceea¸si dreapt˘a.

12. Demonstra¸ti c˘a planele (P1 ) 2x − y + 3z − 5 = 0, (P2 ) 3x + y + 2z − 1 = 0

¸si (P3 ) 4x + 3y + z + 2 = 0 se taie dup˘a trei drepte paralele diferite.

13. Sa˘ se determine a ¸si b astfel ˆıncaˆt planele (P1 ) 2x − y + 3z − 1 = 0,

(P2 ) x + 2y − z + b = 0 ¸si (P3 ) x + ay − 6z + 10 = 0
1) au un punct comun;
2) trec prin aceea¸si dreapt˘a;
3) se taie dup˘a trei drepte paralele diferite.
R˘aspuns: 1) a = 7; 2) a = 7, b = 3; 3) a = 7, b = 3.

14. Determina¸ti ecua¸tia unui plan (P ) care trece prin:

1) punctul M1 (2, −3, 3) ¸si este paralel cu planul Oxy;
2) punctul M2 (1, −2, 4) ¸si este paralel cu planul Oxz;
3) punctul M3 (−5, 2, −1) ¸si este paralel cu planul Oyz.
R˘aspuns: 1) (P ) z − 3 = 0; 2) (P ) y + 2 = 0; 3) (P ) x + 5 = 0.

15. Sa˘ se afle ecua¸tia planului (P ) care trece prin

1) axa Ox ¸si punctul M1 (4, −1, 2);
2) axa Oy ¸si punctul M2 (1, 4, −3);
3) axa Oz ¸si punctul M3 (3, −4, 7).
R˘aspuns: 1) (P ) 2y + z = 0; 2) (P ) 3x + z = 0; 3) (P ) 4x + 3y = 0.

16. Determina¸ti ecua¸tia planului (P ) care trece prin

1) M1 (7, 2, −3) ¸si M2 (5, 6, −4) ¸si care este paralel cu axa Ox;

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

123

2) P1 (2, −1, 1) ¸si P2 (3, 1, 2) ¸si este paralel cu axa Oy;

3) Q1(3, −2, 5) ¸si Q2(2, 3, 1) ¸si este paralel cu axa Oz.
R˘aspuns: 1) (P ) y + 4z + 10 = 0; 2) (P ) x − z − 1 = 0;
3) (P ) 5x + y − 13 = 0.

2 Dreapta ˆın spa¸tiu

17. Determina¸ti ecua¸tiile canonice ale dreptei (D) care trece prin punctul
M (2, 0, −3) ¸si care este paralela˘ cu
1) vectorul −→v (2, −3, 5); 2) dreapta (D′)
x − 1 =
5
y + 2
=
2
z + 1
.
R˘aspuns: 1) (D)
x − 2
2
y z + 3
= =
−3 5
; 2) (D)
x − 2 = y
5 2
−1 + 3
= .
−1

18. Determina¸ti ecua¸tiile canonice ale dreptei care trece prin punctele
1) M1 (1, −2, 1), M2 (3, 1, −1); 2) M1(3, −1, 0), M2 (1, 0, −3)
3) M1 (0, −2, 3), M2 (3, −2, 1).

R˘aspuns: 1) (D)
x − 1
y + 2
= =
z − 1

; 2) (D)
x − 3
y + 1 z
= =

3) (D)

x y + 2
=
2 3 −2
= z − 3 .
2 −1 3
3 0 −2

19. Determina¸ti ecua¸tiile parametrice ale dreptei (D) care trece prin punc- tul M
(1, −1, −3) ¸si care este paralela˘ cu
1) vectorul −→v (2, −3, 4)
2) dreapta (D′)
x − 1 =
2
y + 2
5
= z − 1 .
0

R˘aspuns: 1) (D)
 x = 2t + 1

y = −2t − 1
 z = 4t − 3

2) (D)
 x = 2t + 1
 y = 5t − 1
 z = −3

tele
20. Determina¸ti ecua¸tiile parametrice ale dreptei (D) care trece prin punc-
1) M1 (3, −1, 2), M2 (2, 1, 1); 2) M1(1, 1, −2), M2(3, −1, 0);
3) M1 (0, 0, 1), M2 (0, 1, −2).
R˘aspuns: 1) (D) x = t + 2, y = −2t + 1, z = t + 1;
2) (D) x = t + 3, y = −t − 1, z = t; 3) (D) x = 0, y = t, z = −3t + 1.

21. Determina¸ti ecua¸tiile canonice ale dreptelor

1) (D1 )

3) (D3 )
x − 2y + 3z − 4 = 0 2) (D )
3x + 2y − 5z − 4 = 0 2
x − 2y + 3z + 1 = 0
2x + y − 4z − 8 = 0
5x + y + z = 0
2x + 3y − 2z + 5 = 0

124
CULEGERE DE PROBLEME

x − 2
y + 1 z
x y + 1
z − 1
R˘aspuns: 1) (D1 )
= = ; 2) (D2 ) = = ;
2 7 4
3) (D3 )
x − 3
1
= y − 2 = z .
2 1
−5 12 13

22. Determina¸ti ecua¸tiile canonice ale unei drepte (D) care trece prin punc-
3x − y + 2z − 7 = 0
tul M (2, 3, −5) ¸si care este paralela˘ cu dreapta (D1 )
x + 3y − 2z + 3 = 0

R˘aspuns: (D)
x − 2
2
= y − 3 =
−4
z + 5
.
−5

23. Determina¸ti ecua¸tiile parametrice ale dreptelor

1) (D1 )
2x + 3y − z − 4 = 0 2) (D )
3x − 5y + 2z + 1 = 0 2
x + 2y − z − 6 = 0
2x − y − z + 1 = 0
R˘aspuns: 1) (D1 ) x = t + 1, y = −7t, z = −19t − 2
2) (D2 ) x = −t + 1, y = 3t + 2, z = 5t − 1.

24. Sa˘ se scrie ecua¸tiile dreptei (D) care trece prin punctul M0 (2, 1, 1) ¸si
este paralela˘ cu planele (P1 ) x − y + z + 2 = 0 ¸si (P2 ) x + y + 2z − 1 = 0.

R˘aspuns: (D)
x − 2
−3
= y − 1 =
−1
z − 1 .
2

25. Sa˘ se scrie ecua¸tiile dreptei (D) care trece prin punctul M0 (1, −5, 3) ¸si
formeaz˘a cu axele de coordonate unghiurile α = 60◦ , β = 45◦ ¸si γ = 120◦ .

R˘aspuns: (D)
x − 1
1/2
y + 5
= √
2/2
= z − 3 .
−1/2

26. Sa˘ se determine cosinusurile directoare ale dreptelor

x
a) (D1 ) 12 =
y − 7 =
9
z + 3
; b) (D2 )
20
5x − 6y + 2z + 21 = 0
x − z + 3 = 0
R˘aspuns: a) cos α = 12/25, cos β = 9/25, cos γ = 4/5;
b) cos α = 6/11, cos β = 7/11, cos γ = 6/11.

27. Sa˘ se determine cosinusurile directoare ale dreptelor

a) (D1 )
x − 1 =
4
y − 5
−3
z + 2
=
12

; b) (D2 )
2x − 3y − 3z − 9 = 0
x − 2y + z + 3 = 0
R˘aspuns: a) cos α = 4/13, cos β = −3/13, cos γ = 12/13;
b) cos α = −9 √
107, cos β = −5 √
107, cos γ = −1 √
107.
28. Sa˘ se scrie ecua¸tiile perpendicularei comune (D) pentru dreptele

(D1 )
x − 7 =
1
y − 3 =
2
z − 2 ¸si (D )
−1
x − 3 =
−7
y − 1 =
2
z − 1 .
3

R˘aspuns: (D)
x − 1 = y
2 1

z + 3
= .
4

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

125

29. Sa˘ se determine ecua¸tiile perpendicularei comune (D) pentru dreptele

(D1 )

x y + 1
= =
1 1
z − 1 ¸si (D )
2 2
x + y − 2 = 0
z − y − 2 = 0

R˘aspuns: (D)
4x − 2y − z − 1 = 0
5x + y + 4z − 18 = 0

30. Sa˘ se scrie ecua¸tiile perpendicularei comune (D) la dreptele

a) (D1 )
x − 7 =
1
y − 3 =
2
z − 9 ¸si (D )
−1
x − 3 =
−7
y − 1 =
2
z − 1 ;
3

b) (D1 )
x + z − 2 = 0 ¸si (D )
x + y − z − 3 = 0 2
2x + 1 = 0
y + 5z = 0

R˘aspuns: a) (D)
3x − 2y − z − 6 = 0
5x + 34y − 11z − 38 = 0

b) (D)
3x + 4y − 5z − 10 = 0
−26x + 7y + 35z − 13 = 0

31. Sa˘ se scrie ecua¸tiile perpendicularei comune (D) pentru dreptele

(D1 )
 x = 3 + 2t
 y = −2t
 z = −2 − t

¸si (D2 )
 x = −1 − 3t
 y = 2 + t
 z = 4 + t

R˘aspuns: (D)
13x + 5y + 16z − 7 = 0
x + y + 2z − 9 = 0

32. Sa˘ se scrie ecua¸tiile perpendicularei comune (D) a dreptelor

(D1 )
x + y − 3z + 1 = 0 ¸si (D )
x − y + 2z = 0 2

2x + 3y = 0
15x + 10y − 6z − 30 = 0

R˘aspuns: (D)
266x − 200y + 367z + 33 = 0
949x + 5561y + 1986z + 9930 = 0

3 Pozi¸tia relativ˘a a planelor ¸si dreptelor

33. Dintre perechile de plane date sa˘ se determine care sunt paralele.
1) 2x − 3y + 5z − 7 = 0, 2x − 3y + 5z + 3 = 0;
2) 4x + 2y − 4z + 5 = 0, 2x + y + 2z − 1 = 0;
3) x − 3y + 2 = 0, 2x − 6y − 7 = 0.
R˘aspuns: 1) ¸si 3) definesc plane paralele.

34. Dintre perechile de plane date, sa˘ se determine care sunt perpendicu- lare:

126
CULEGERE DE PROBLEME

1) 3x − y − 2z + 5 = 0, x + 9y − 3z + 2 = 0;
2) 2x + 3y − z − 3 = 0, x − y − z + 5 = 0;
3) 2x − 5y + z = 0, x + 2z − 3 = 0.
R˘aspuns: 1) ¸si 2) definesc plane perpendiculare.

35. Determina¸ti valorile lui a ¸si b pentru care perechile de plane date sunt
paralele.
1) 2x + ay + 3z − 5 = 0, bx − 6y − 6z + 2 = 0;
2) 3x − y + az − 9 = 0, 2x + by + 2z − 3 = 0;
3) bx + 3y − 2z − 1 = 0, 2x − 5y − az = 0.
R˘aspuns: 1) a = 3, b = −2; 2) a = 3, b = −2/3;
3) a = −10/3, b = −6/5.

36. Determina¸ti valorile lui a pentru care perechile de plane date sunt
perpendiculare.
1) 3x − 5y + az − 3 = 0, x + 3y + 2z + 5 = 0;
2) 5x + y − 3z − 2 = 0, 2x + ay − 3z + 1 = 0;
3) 7x − 2y − z = 0, ax + y − 3z − 1 = 0.
R˘aspuns: 1) a = 6; 2) a = −19; 3) a = −1/7.

37. Sa˘ se determine λ ∈ R astfel ˆıncaˆt planele (P1 ) λx + y + 2z + 3 = 0 ¸si

(P2 ) x + λy + (λ + 1)z + λ + 2 = 0 sa˘ fie:
1) paralele; 2) perpendiculare.
R˘aspuns: 1) λ = 1, (P1 ) = (P2 ); 2) λ = −1/2.

38. Sa˘ se studieze pozi¸tia relativ˘a a planelor

a) (P1 ) 5x+8y −z −7 = 0, (P2 ) x+2y +3z −1 = 0, (P3 ) 2x−3y +2z −9 = 0;
b) (P1 ) x−4y−2z+3 = 0, (P2 ) 3x+y+z−5 = 0, (P3 ) −3x+12y+6z−7 = 0.
R˘aspuns: a) Planele sunt concurente ˆın punctul M0(3, −1, 0).
b) Primul ¸si al treilea plan sunt paralele. Primele doua˘ plane, ca ¸si ultimele
doua˘ plane se intersecteaza˘ dup˘a cˆate o dreapt˘a.

39. Sa˘ se determine λ ∈ R astfel ca planele

(P1 ) x − y + z = 0, (P2 ) 3x − y − z + 2 = 0 ¸si (P3 ) 4x − y − 2z + λ = 0

sa˘ se intersecteze dup˘a o dreapt˘a. Determina¸ti ecua¸tiile parametrice ale drep-

tei.
R˘aspuns: λ = 3, (D) x = −1 + t, y = −1 + 2t, z = t.

40. Sa˘ se demonstreze c˘a planele

(P1 ) x + y + 2z − 4 = 0, (P2 ) x + 2y − z − 2 = 0,

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

127

(P3 ) 2x − y − z = 0 ¸si (P4 ) x + y + z − 3 = 0 sunt concurente ˆıntr-un punct M0.

R˘aspuns: M0 (1, 1, 1).

41. Determina¸ti ˆın fasciculul de plane

(Pλ ) 2x − 3y + z − 3 + λ(x + 3y + 2z + 1) = 0

un plan P care
1) trece prin punctul M1 (1, −2, 3);
2) este paralel cu axa Ox;
3) este paralel cu axa Oy;
4) este paralel cu axa Oz.
R˘aspuns: 1) (P ) 2x + 15y + 7z + 7 = 0; 2) (P ) 9y + 3z + 5 = 0;
3) (P ) 3x + 3z − 2 = 0; 4) 3x − 9y − 7 = 0.

42. Determina¸ti ecua¸tia planului (P ) care trece prin dreapta de intersec¸tie a

planelor (P1 ) 3x − y + 2z + 9 = 0 ¸si (P2 ) x + z − 3 = 0 ¸si
1) con¸tine punctul M1(4, −2, −3);
2) este paralel cu axa Ox;
3) este paralel cu axa Oy;
4) este paralel cu axa Oz.
R˘aspuns: 1) (P ) 23x − 2y + 21z − 33 = 0; 2) (P ) x + y − 18 = 0;
3) x + z − 3 = 0; 4) x − y + 15 = 0.

43. Determina¸ti ecua¸tia planului (P ) care trece prin dreapta de intersec¸tie a

planelor (P1 ) 2x − y + 3z − 5 = 0 ¸si (P2 ) x + 2y − z + 2 = 0 ¸si care este
paralel cu vectorul −→v (2, −1, −2).
R˘aspuns: (P ) 5x + 5z − 8 = 0.

44. Sa˘ se afle ecua¸tia planului (P ) care trece prin dreapta de intersec¸tie a
planelor (P1 ) 3x − 2y + z − 3 = 0 ¸si (P2 ) x − 2z = 0 ¸si care este
perpendicular pe planul (P3 ) x − 2y + z + 5 = 0.
R˘aspuns: (P ) 11x − 2y − 15z − 3 = 0.

45. Determina¸ti ecua¸tia unui plan (P ) din fasciculul

(Pα,β ) α(3x − 4y + z + 6) + β(2x − 3y + z + 2) = 0 echidistant fa¸t˘a de punctele
M1 (3, −4, −6) ¸si M2(1, 2, 3).
R˘aspuns: (P ) x − 2y + z − 2 = 0 ¸si (P ) x − 5y + 4z − 20 = 0.
46. Preciza¸ti daca˘ planul (P ) 4x − 8y + 17z − 8 = 0 apar¸tine fasciculului
(Pα,β ) α(5x − y + 4z − 1) + β(2x + 2y − 3z + 2) = 0.

128
CULEGERE DE PROBLEME

R˘aspuns: Nu.

47. Determina¸ti valorile lui a ¸si b pentru care planul (P ) 5x+ay +4z +b = 0
apar¸tine fasciculului
(Pα,β ) α(3x − 7y + z − 3) + β(x − 9y − 2z + 5) = 0.
R˘aspuns: a = −5 ¸si b = −11.

48. Sa˘ se scrie ecua¸tiile planelor (P ) care fac parte din fasciculul determinat
de planele (P1 ) 3x + y − 2z − 6 = 0 ¸si (P2 ) x − 2y + 5z − 1 = 0 ¸si care sunt
perpendiculare pe aceste plane de baza˘.
R˘aspuns: (P ) 33x + 4y − 5z − 63 = 0, (P ) 41x − 19y + 52z − 68 = 0.

49. Determina¸ti ecua¸tia unui plan (P ) cara apar¸tine fasciculului

(Pα,β ) α(x − 3y + 7z + 36) + β(2x + y − z − 15) = 0

¸si care se afla˘ la distan¸t˘a d = 3 fa¸t˘a de originea sistemului de coordonate.

R˘aspuns: (P ) 3x − 2y + 6z + 21 = 0.

50. ˆIntr-un fascicul determinat de planele (P1 ) 2x + y − 3z + 2 = 0 ¸si

(P2 ) 5x + 5y − 4z + 3 = 0 sa˘ se g˘aseasca˘ doua˘ plane perpendiculare ˆıntre ele,
¸stiind c˘a unul trece prin punctul M (4, −3, 1).
R˘aspuns: (P ′) 3x + 4y − z + 1 = 0, (P ′′) x − 2y − 5z + 3 = 0.
51. Demonstra¸ti c˘a dreptele urm˘atoare sunt paralele:

1) (D1 )
x + 2
=
3
y − 1 = z
−2 1

¸si (D2 )
x + y − z = 0
x − y − 5z − 8 = 0
x + 3y + z + 2 = 0
2) (D1 ) x = 2t + 5, y = −t + 2, z = t − 7 ¸si (D2 )
x − y − 3z − 2 = 0

3) (D1 )
x + y − 3z + 1 = 0 ¸si (D )
x − y + z + 3 = 0 2
x + 2y − 5z − 1 = 0
x − 2y + 3z − 9 = 0

52. Sa˘ se verifice c˘a dreptele

2x + 2y − z − 10 = 0

x + 7

y − 5

z − 9
(D1 )
¸si (D2 )
x − y − z − 22 = 0
= =
3 −1 4

sunt paralele. Sa˘ se scrie ecua¸tia planului determinat de acestea.

R˘aspuns: −→v 1 (3, −1, 4), −→v 2(3, −1, 4), −→v 1 k−→v 2 .
(P ) 63x + 109y − 20z + 76 = 0.

53. Demonstra¸ti c˘a dreptele urm˘atoare sunt perpendiculare:

1) (D1 )
x = y − 1 = z
1 −2 3

¸si (D2 )
3x + y − 5z + 1 = 0
2x + 3y − 8z + 3 = 0

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

129

2) (D1 )
 x = 2t + 1
 y = 3t − 1

¸si (D2 )

2x + y
− 4z + 2 = 0
 z = −6t + 1
x + y − 3z − 1 = 0
4x − y − 5z + 4 = 0

2x + y + 2z + 5 = 0
3) (D1 )
¸si (D2 )
2x − y − 9z − 2 = 0
2x − 2y − z + 2 = 0

54. Sa˘ se scrie ecua¸tia dreptei (D) care se afla˘ ˆın planul xOz, trece
prin

origine ¸si este perpendicular˘a pe dreapta (D)

x − 2 =
y + 1
= z − 3 .

R˘aspuns: (D)
x y z
= = .
1 0 −3
3 −2 1

55. Demonstra¸ti c˘a dreptele

 x = 2t − 3

 x = t + 5
(D1 )

sunt concurente.
 y = 3t − 2
 z = −4t + 6
¸si (D2 )

y = −4t − 1
 z = t − 4

56. Fie dreptele (D1 )

x + y − 2 = 0 ¸si (D )
3y − z − 5 = 0 2
4x − z − 6 = 0
11x + y − 12 = 0
Sa˘ se arate c˘a dreptele au un punct comun M ¸si sunt perpendiculare. Sa˘
se
afle planul determinat de aceste drepte.
R˘aspuns: M1 (1, 1, −2), (P ) 37x + 7y + 10z − 24 = 0.

57. Sa˘ se verifice c˘a urm˘atoarele drepte sunt concurente ˆıntr-un punct M0:
x − 1
y − 7
z − 3
x − 6

y + 1 z
(D1 )
= = ¸si (D2 )
2 1 4
= = .
3 −2 1

Sa˘ se scrie ecua¸tia planului (P ) determinat de acestea.

R˘aspuns: M0 (−3, 5, −3), (P ) 9x + 10y − 7z − 44 = 0.

58. Sa˘ se demonstreze c˘a dreptele

(D1 )

x − 1 =
2

y + 2
−3

= z − 5
4

¸si (D2 )
 x = 3t + 7
 y = 2t + 2
 z = −2t + 1

determin˘a un plan (P ). Sa˘ se scrie ecua¸tia acestuia.

R˘aspuns: (P ) − 2x + 16y + 13z − 31 = 0.

59. Sa˘ se determine λ ∈ R astfel ˆıncaˆt dreptele

(D1 )
x − 1 =
3

y + 2 z
=
−2 1

¸si (D2 )

x + 1
4
= y − 1 = z
1 λ

130
CULEGERE DE PROBLEME

sa˘ fie concurente. Sa˘ se afle coordonatele punctului lor de intersec¸tie.

R˘aspuns: λ = 2, M0(−5, 2, −2).

60. Sa˘ se stabileasc˘a pozi¸tia relativ˘a a dreptei (D) fa¸t˘a de planul (P ),

unde

x + y + 3z = 0
(D)

¸si (P ) x y z + 1 = 0. x − y − z = 0

R˘aspuns: Dreapta (D) este paralela˘ cu planul (P ).

61. Sa˘ se studieze pozi¸tia dreptei (D) fa¸t˘a de planul (P ), ¸stiind c˘a

a) (D)
x − 12
4
= y − 9
3
= z − 1
1
¸si (P ) 3x + 5y − z − 2 = 0;

b) (D)
x + 1
2
= y − 3 = z
4 3
¸si (P ) 3x − 3y + 2z − 5 = 0;

c) (D)
x − 13
8
= y − 1
2
= z − 4
3
¸si (P ) x + 2y − 4z + 1 = 0.
R˘aspuns: a) Dreapta intersecteaza˘ planul ˆın M0(0, 0, −2);
b) Dreapta este paralela˘ cu planul; c) Dreapta este con¸tinuta˘ ˆın plan.

62. Sa˘ se determine planul (P ) ce trece prin dreapta

x − y + 2z − 1 = 0
(D)
2x + 3y + z + 1 = 0

¸si este paralel cu dreapta (D) 2x = y = z − 1.

R˘aspuns: (P ) 4x − 19y + 17z − 13 = 0.

4 Distan¸te ¸si unghiuri

63. Sa˘ se calculeze distan¸ta de la punctul M0 la planul (P ) ¸stiind c˘a:

a) M0 (3, 1, −1), (P ) 22x + 4y − 20z + 45 = 0;
b) M0 (4, 3, −2), (P ) 3x − y + 5z + 1 = 0.
R˘aspuns: a) d(M0 , P ) = 3/2;
b) d(M0 , P ) = 0. Punctul M0 apar¸tine planului (P ).

64. Calcula¸ti distan¸ta de la punctul M la planul (P ) ˆın urm˘atoarele cazuri:

1) M (−2, −4, 3), (P ) 2x − y + 2z + 3 = 0;
2) M (2, −1, −1), (P ) 16x − 12y + 15z − 4 = 0;
3) M (1, 2, −3), (P ) 5x − 3y + z + 4 = 0.
R˘aspuns: 1) d = 3; 2) d = 1; 3) d = 0, M ∈ (P ).

65. Calcula¸ti distan¸ta de la punctul M (−1, 1, −2) la planul determinat de

punctele M1 (1, −1, 1), M2 (−2, 1, 3) ¸si M3 (4, −5, −2).

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

131

R˘aspuns: d = 4.

66. Determina¸ti pe axa Oy punctele M care se afla˘ la distan¸ta d = 4 fa¸t˘a de

planul (P ) x + 2y − 2z − 2 = 0.
R˘aspuns: M (0, 7, 0) ¸si M (0, −5, 0).

67. Ga˘si¸ti pe axa Oz punctele M care se afla˘ la aceea¸si distan¸t˘a

fa¸t˘a de punctul M1 (1, −2, 0) ¸si fa¸t˘a de planul (P ) 3x − 2y + 6z − 9 = 0.
R˘aspuns: M (0, 0, −2) ¸si M (0, 0, −82/13).

68. Determina¸ti pe axa Ox punctele M echidistante fa¸t˘a de planele

(P1 ) 12x − 16y + 15z + 1 = 0 ¸si (P2 ) 2x + 2y − z − 1 = 0.
R˘aspuns: M (2, 0, 0) ¸si M (11/43, 0, 0).

69. Sa˘ se scrie ecua¸tiile planelor paralele cu planul (P ) 3x+6y +2z +14 = 0
¸si care se afla˘ la o distan¸t˘a de 3 unita˘¸ti de acesta.
R˘aspuns: (P1 ) 3x + 6y + 2z + 7 = 0, (P2 ) 3x + 6y + 2z + 35 = 0.

70. Sa˘ se afle distan¸ta d de la punctul M (7, 9, 7) la dreapta

R˘aspuns: d = √22.

(D)
x − 2
4
= y − 1 = z .
3 2

71. Sa˘ se determine distan¸ta d de la punctul M (−1, 1, 1) la dreapta

x − 2y − z + 1 = 0
(D)

R˘aspuns: d = p486/35.
2x + y − z − 7 = 0

72. Sa˘ se g˘aseasca˘ distan¸ta d dintre dreptele

x − 2
y + 1 z
x + 1
y − 1
z − 2
(D1 )
= = ¸si (D2 )
3 4 2
= = .
3 4 2
R˘aspuns: (D1 )k(D2 ) ¸si d = 3.

73. Sa˘ se determine distan¸ta d dintre dreptele

(D1 )
x − 9 =
4
y + 2 z
=
−3 1

¸si
x y + 7
=
−2 9
= z − 2 .
2

R˘aspuns: (D1 )k(D2 ) ¸si d = 7.

132
CULEGERE DE PROBLEME

74. Sa˘ se g˘aseasca˘ distan¸ta d dintre dreptele

(D1 )
x + 3
=
4
y − 6 =
−3
z − 3 ¸si (D )
2 2
x − 1 =
6
y + 1
=
−3
z + 7
.
3

R˘aspuns: d = 13.

75. Sa˘ se calculeze lungimea d a perpendicularei comune a dreptelor

(D1 ) x = 2t − 4, y = −t + 4, z = −2t − 1 ¸si

(D2 ) x = 4t − 5, y = −3t + 5, z = −5t + 5.

R˘aspuns: d = 3.

76. Sa˘ se calculeze lungimea perpendicularei comune a dreptelor (D1 ) ¸si

(D2 ) ¸stiind c˘a:

a) (D1 )
x + 3
=
4
y − 6 =
−3
z − 3 ¸si (D )
2 2
x − 4 =
8
y + 1
=
−3
z + 7
;
3
b) (D1 ) x = y = z ¸si (D2 ) x − 1 = 0, y − 2 = 0.
R˘aspuns: a) d = 13; b) d = √
/2.

77. Sa˘ se calculeze unghiul dintre urm˘atoarele plane:

(P1 ) 4x − 5y + 3z − 1 = 0 ¸si (P2 ) x − 4y − z + 9 = 0.

R˘aspuns: ∢(P1 , P2 ) = ∢(−→N 1, −→N 2) = arccos 7/10.

78. Sa˘ se calculeze unghiul α dintre planele

(P1 ) 3x − y + 2z + 15 = 0 ¸si (P2 ) 5x + 9y − 3z − 1 = 0.

R˘aspuns: α = 90◦.

79. Sa˘ se determine unghiul diedru dintre perechile de plane date prin
ecua¸tiile:
1) x − √2y + z − 1 = 0, x + √
− z + 3 = 0;
2) 3y −
z = 0, 2y + z = 0;
3) 6x + 3y − 2z = 0, x + 2y + 6z − 12 = 0.
R˘aspuns: 1) π/3; 2) π/4; 3) π/2.

80. Prin punctul M (−5, 16, 12) se duc doua˘ plane: unul din ele con¸tine axa
Ox iar cel˘alalt axa Oy. Sa˘ se calculeze unghiul α dintre aceste doua˘ plane.
R˘aspuns: α = arccos 4/13.

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

133

81. Determina¸ti ecua¸tia unui plan (P ) care ˆımparte ˆın doua˘ pa˘r¸ti egale
unghiul diedru format de planele
(P1 ) 2x − 3y − 4z − 3 = 0 ¸si (P2 ) 4x − 3y − 2z − 3 = 0.
R˘aspuns: (P ) x − y − z − 1 = 0.

82. Determina¸ti ecua¸tia unui plan (P ) care ˆımparte ˆın doua˘ pa˘r¸ti egale
unghiul diedru format de planele
(P ) 3x − 4y − 4z − 3 = 0 ¸si (P2 ) 4x − 3y + z + 5 = 0.

R˘aspuns: (P ) x + y + 2z = 0.

83. Sa˘ se afle ecua¸tia planului (P ) care trece prin axa OZ ¸si formeaz˘a cu
planul (P1 ) 2x + y − √5z − 7 = 0 unghiul α = 60◦ .
R˘aspuns: (P ) 3x − y = 0 sau (P ) x + 3y = 0.

84. Sa˘ se scrie ecua¸tia unui plan (P ), care trece prin dreapta de intersec¸tie a
planelor (P1 ) x + 5y + z = 0 ¸si (P2 ) x − z + 4 = 0 ¸si care formeaz˘a un unghi
de 45◦ cu planul (P3 ) x − 4y − 8z + 12 = 0.
R˘aspuns: (P ) x + 20y + 7z − 12 = 0.

85. Fie (P1 ) planul determinat de dreptele

(D1 )
x − 5 = 0 ¸si (D )
y − z − 1 = 0 2
x − y − 4 = 0
y + z − 1 = 0

¸si (P2 ) planul ce trece prin punctele O(0, 0, 0), A(2, 0, −1) ¸si este
perpendicular
pe planul (P3 ) 3x − y − z + 4 = 0. Sa˘ se afle unghiul α dintre planele (P1 )
¸si
(P2 ).
R˘aspuns: α = π/3.

86. Sa˘ se determine unghiul α format de dreptele

(D1 )
x + 2y + z − 1 = 0 (D )
x − 2y + z + 1 = 0 2
x − y − z − 1 = 0
x − y + 2z − 1 = 0

R˘aspuns: α = π/3.

87. Calcula¸ti unghiul α format de dreptele

(D1 )
x − 1 =
1

y + 2
−1

z
= √2

¸si (D2 )

x + 2
1
= y − 3
1

z + 5
= √2 .
R˘aspuns: α = 60◦.

134
CULEGERE DE PROBLEME

88. Calcula¸ti cosinusul unghiului format de dreptele

(D1 )
x − y − 4z − 5 = 0 ¸si (D )
2x + y − 2z − 4 = 0 2
x − 6y − 6z + 2 = 0
2x + 2y + 9z − 1 = 0

R˘aspuns: cos α = 4/21.

89. Sa˘ se calculeze unghiul dreptelor

a) (D1 )
x − 1 =
3
y + 2
=
6
z − 5 ¸si (D )
2 2
x = y − 3 =
2 9
z + 1
;
6

b) (D1 )
3x − 4y − 2z = 0 ¸si (D )
2x + y − 2z = 0 2
4x + y − 6z − 2 = 0
y − 3z + 2 = 0
R˘aspuns: a) arccos(72/77); b) arccos(98/195).

90. Calcula¸ti unghiul α obtuz determinat de dreptele

(D1 )
 x = 3t − 2
 y = 0
 z = −t + 3

¸si (D2 )
 x = 2t − 1
 y = 0
 z = t − 3

R˘aspuns: α = 135◦ .

5 Probleme diverse asupra planului ¸si dreptei

91. Sa˘ se determine proiec¸tia punctului M0 (2, −1, 3) pe dreapta

R˘aspuns: M ′ (3, −2, 4).

(D)
 x = 3t

y = 5t − 7
 z = 2t + 2

92. Sa˘ se determine ecua¸tiile proiec¸tiei (D′) a dreptei (D) pe planul (P ),

unde (D)
x + 1
2
= y − 1
3
= z − 2
5
¸si (P ) 3x − 2y + z − 4 = 0.
x + y − z − 2 = 0
R˘aspuns: (D′)
3x −
2y + z
− 4 = 0

93. Sa˘ se determine proiec¸tia ortogonala˘ (D′) a dreptei (D) fa¸t˘a de planul

(P ), unde (D)
x = y − 1 =
4 3
x + 9
z + 1
−2
y +
, (P ) x − y + 3z = 0. z
R˘aspuns: (D′)
= = .
7 4 −1
94. Sa˘ se g˘aseasca˘ proiec¸tia ortogonala˘ (D′) a dreptei (D) fa¸t˘a de
planul
x = 1 + 2y
(P ), unde (D)

¸si (P ) x + y + z = 0. z = 3y − 1

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

135

R˘aspuns: (D′)
2x − y − z − 3 = 0
x + y + z = 0

95. Sa˘ se scrie ecua¸tiile proiec¸tiei (D′) a dreptei (D) pe planul (P ), unde

x − 4y + 2z − 5 = 0
(D)
, (P ) 2x + 3y + z 6 = 0.
3x + y − z + 2 = 0

4x − 3y + z − 3 = 0
R˘aspuns: (D′)
2x + 3y + z
− 6 = 0

96. Sa˘ se scrie ecua¸tiile proiec¸tiei dreptei (D) pe planul (P ), unde

 x = 2 − t
(D)
 y = 3 + t
 z = 1 + 2t
¸si (P ) 2x + 3y − z + 6 = 0.

7x − 3y + 5z − 10 = 0
R˘aspuns: (D′)
2x + 3y
− z + 6 = 0
97. Sa˘ se g˘aseasca˘ M ′, simetricul punctului M (4, 1, 6) fa¸ta de dreapta

x − y − 4z + 12 = 0
(D)

R˘aspuns: M ′(2, −3, 2).

2x + y − 2z + 3 = 0

x − 1 y

z + 1
98. Sa˘ se scrie ecua¸tiile simetricei (D′) a dreptei (D)
fa¸t˘a de punctul M (3, −2, 4).
= =
3 −2 1
R˘aspuns: (D′)
x − 2
3
y + 2
=
−2
= z − 8 .
1

99. Sa˘
se g˘aseasca˘
coordonatele punctului M ′, simetricul punctului
M (−1, 2, 2) fa¸t˘a de planul (P ) 2x + y + 3z − 2 = 0.
15 10 2
R˘aspuns: M ′
− 7 , 7 , 7 .

100. Sa˘
planul
se calculeze coordonatele punctului simetric al originii fa¸t˘a de

(P ) 6x + 2y − 9z + 121 = 0.
R˘aspuns: O′(−12, −4, 18).

101. Sa˘
se scrie ecua¸tiile simetricei dreptei de intersec¸tie a planelor
(P1 ) 2y + x − 1 = 0, (P2 ) z = 2 fa¸t˘a de dreapta (D) x = y = z + 1.

136
CULEGERE DE PROBLEME
R˘aspuns: (D′)
3x − 5
2
= 6y − 16
−5
3z + 4
= .
−1

102. Sa˘ se scrie ecua¸tiile simetricei dreptei (D1 ) fa¸t˘a de dreapta (D) ¸stiind
x + 1 y
z − 2
x y z + 1
c˘a (D1 )
= =
2 −1
¸si (D)
4
= = .
1 −2 3
R˘aspuns: (D′)
7x − 15
2
7y + 16
=
−25
7z + 4
= .
20
103. Sa˘ se scrie ecua¸tiile simetricei dreptei

(D)
x − 1 = y
2 1
z + 1
=
3

fa¸t˘a de dreapta (D1 )

2x − y − z − 3 = 0
x + y + z = 0
R˘aspuns: (D′)
x − 1 = y
2 3
z + 1
= .
1
104. Sa˘ se scrie ecua¸tiile perpendicularei (D′) coboraˆte din punctul M0 pe
dreapta (D), ¸stiind c˘a

a) M0 (2, 3, 1) ¸si (D)

x + 1 y
=
2
= z − 2 ;
b) M0 (−2, 3, 1) ¸si (D)

x − 1
2
−1 + 1
=
−3
3
z + 2
= .
4
R˘aspuns: a) (D′)
2x − y + 3z − 4 = 0
−8x + 11y + 9z − 26 = 0
2x − 3y + 4z + 9 = 0
b) (D′)
25x + 18y + z
− 5 = 0

105. Determina¸ti ecua¸tiile dreptei (D) care trece prin punctul

M (−1, 2, −3), este perpendicular˘a pe vectorul −→v (6, −2, −3) ¸si se
intersecteaza˘

cu dreapta (D1 )
x − 1 =
3
x + 1
y + 1
=
2
y − 2
z − 3 .
−5
z + 3
R˘aspuns: (D)
= = .
2 −3 6
106. Determina¸ti ecua¸tia dreptei (D) care trece prin punctul M (−4, −5, 3)
¸si se intersecteaza˘ cu dreptele

(D1 )
x + 1
=
3
y + 3
=
−2
z − 2 ¸si (D )
−1
x − 2 =
2
y + 1
=
3
z − 1 .
−3

R˘aspuns: (D)
x + 4
3
y + 5
= =
2
z − 3 .
−1

107. Sa˘

se scrie ecua¸tiile unei drepte (D) care trece prin punctul

M0(4, 0, −1) ¸si intersecteaza˘ dreptele

(D1 )
x − 1 =
2
y + 1
=
4
z − 5 ¸si (D )
3 2
x = y − 2 =
3 −1
z + 1
.
2

Cap. 2. PLANUL S¸I DREAPTA ˆIN SPAT¸ IU

137

R˘aspuns: (D)
x − 4
13
y z + 1
= = .
37 58

108. Sa˘ se determine ecua¸tia dreptei (D) care este paralela˘ cu dreapta

¸si intersecteaza˘ dreptele

(D1 )
x + 2
=
8
y − 1 =
7
z − 1
1

x + 3
y − 5 z
x − 10
y + 7 z
(D2 )
= = ¸si (D3 )
2 3 1
= = .
5 4 1

R˘aspuns: (D)
2x − 3y + 5z + 21 = 0
−x + y + z + 17 = 0

109. Sa˘ se scrie ecua¸tia dreptei (D) care se sprijina˘ pe dreptele

(D1 )
x − y − z − 1 = 0
2x + y + 3z = 0 ¸si (D2 )
3x + y + 2z − 1 = 0
x + 2y + 3z + 2 = 0

¸si este perpendicular˘a pe planul (P ) 2x + 7y − 3z − 1 = 0.

3x + 2z − 1 = 0
R˘aspuns: (D)
2x − y − z − 3 = 0

110. Sa˘ se scrie ecua¸tiile dreptei (D) care se sprijina˘ pe dreptele

(D1 )
x = y
(D2 )
z = x − 3/2
y = x + 1
¸si (D3 )
z = 1 − 2x
x = 1 − y y = 1 − z

¸si este perpendicular˘a pe dreapta (D′) x = y = −z/2.

R˘aspuns: (D)
x + 1
5
= y − 2 =
−1
z + 1
.
2

111. Sa˘ se scrie ecua¸tiile dreptei (D) care se sprijina˘ pe dreptele

(D1 )
y = x
¸si (D2 )
z = 2x − 1
y = 1 − 3x z = 2x − 3

x − 1
2y − 1 z
¸si este paralela˘ cu dreapta (D3 ) 2 = 3 = 1 .
R˘aspuns: (D)
x + 1
4
y + 1 z
= = .
3 1

112. Sa˘ se scrie ecua¸tia dreptei care se sprijina˘ pe dreptele

(D1 ) x = y − 1 = z − 2, (D2 ) x = y, z = 1 ¸si este perpendicular˘a pe planul
(P ) 2x + y − z − 7 = 0.

138
CULEGERE DE PROBLEME

R˘aspuns: Fie M1 (t, t + 1, t + 2) ∈ (D1 ) ¸si M2 (u, u, 1) ∈ (D2 ). Dreapta

M1M2 :
x − u =
t − u
y − u =
t − u + 1
z − 1 , depinde de parametrii t ¸si u pe care ˆıi
t + 1
determin˘am din condi¸tia de perpendicularitate pe planul

(P ) :
t − u
2
= t − u + 1 =
t + 1
−1

. Ob¸tinem t = 0, u = 2, iar dreapta M1 M2 are

ecua¸tia:
x − 2
2
= y − 2 =
1
z − 1 .
−1

113. Sa˘ se scrie ecua¸tiile dreptei care care se sprijina˘ pe dreptele

(D1 ) y = 2x−1, z = −3x+4, (D2 ) y = −x+6, z = 2x−3, este perpendicular˘a
pe dreapta (D1 ) ¸si paralela˘ cu planul (P ) 2x + y − 3z − 5 = 0.
R˘aspuns: M1 (t, 2t − 1, −3t + 4) ∈ (D1 ), M2 (u, −u + 6, 2u − 3) ∈ (D2 ).
Din condi¸tiile M1M2 ⊥ (D1 ) ¸si M1M2 k(P ) ob¸tinem t = 1, u = 3, M1 (1, 1, 1),
M2(3, 3, 3) ¸si ecua¸tiile dreptei sunt x = y = z.

114. Se dau planele (P1 ) 2x − 5y + 3z − 12 = 0, (P2 ) 2x − 3y + 3z − 15 = 0. Sa˘

se scrie ecua¸tia planului simetric lui (P2 ) fa¸t˘a de (P1 ).

115. Se dau planele (P1 ) x − y + z − 1 = 0 ¸si (P2 ) x + 2y − 2 = 0. Sa˘ se

determine ecua¸tia planului simetric cu (P1 ) fa¸t˘a de planul (P2 ).

116. Sa˘ se scrie ecua¸tia simetricului planului (P ) 2x − y + 2z + 3 = 0 fa¸t˘a

de dreapta (D)
x + 2
1
= y − 1
2
z + 1
= .
1

117. Se consider˘a dreapta (D)

x − 1 =
2

y + 1
3
= z − 2
5

¸si planul
(P ) 3x − 2y + z − 4 = 0.

Sa˘ se scrie ecua¸tiile simetricei dreptei (D) fa¸t˘a de planul (P ).

118. Sa˘ se determine ecua¸tiile simetricei dreptei

(D)
x − 2 =
−5
y − 1
2
= z − 1
1

fa¸t˘a de planul (P ) x + y + 3z + 5 = 0.

Capitolul 3

Conice ¸si cuadrice. Generarea suprafe¸telor

1 Conice
1. Sa˘ se scrie ecua¸tia cercului cu centrul ˆın originea axelor de coordonate, ce
trece prin M1(6, −2) ¸si este tangent˘a dreptei x − 2 = 0 ˆın punctul M2(2, 0).
R˘aspuns: x2 − 8y2 − 4 = 0.
2. Determina¸ti ecua¸tia cercului de raza˘ R = √5, tangent la dreapta
(d) x − 2y − 1 = 0 ˆın punctul M0 (3, 1).
R˘aspuns: (C1 ) (x − 4)2 + (y + 1)2 = 5, (C2 ) (x − 2)2 + (y − 3)2 = 5.

3. Determina¸ti ecua¸tia unui cerc care are centrul pe dreapta (d) 2x + y = 0

¸si este tangent la dreptele (d1 ) 4x − 3y + 10 = 0 ¸si (d2 ) 4x − 3y − 30 = 0.
R˘aspuns: (C1 ) (x − 5)2 + (y + 2)2 = 20, (C2 ) (x − 9/5)2 + (y − 22/5)2 = 20.

4. Determina¸ti ecua¸tia unui cerc tangent la dreptele (d1 ) 4x − 3y − 10 = 0,

(d2 ) 3x − 4y − 5 = 0 ¸si (d3 ) 3x − 4y − 15 = 0.
R˘aspuns: (C1 ) (x − 10/7)2 + (y + 25/7)2 = 1, (C2 ) (x − 30/7)2 + (y − 5/7)2 =
1.

5. Consider˘am toate corzile care trec prin origine la cercul

(x − 8)2 + y2 = 64. Sa˘ se determine locul geometric al mijloacelor lor.
R˘aspuns: Cercul (x − 4)2 + y2 = 16.

6. Se construiesc tangentele din A(1, 6) la cercul (C ) x2 + y2 + 2x − 19 = 0. Sa˘

se determine ecua¸tiile lor.
R˘aspuns: 2x + y − 8 = 0 ¸si x − 2y + 11 = 0.

139

140
CULEGERE DE PROBLEME

7. Se construiesc tangentele din A(4, 2) la cercul x2 + y2 = 10. Sa˘ se afle

unghiul α format de cele doua˘ tangente.
R˘aspuns: α = 90◦.

8. Determina¸ti ecua¸tiile tangentelor la cercul (C ) x2 + y2 + 10x − 2y + 6 = 0

paralele cu dreapta (d) 2x + y − 7 = 0.
R˘aspuns: 2x + y − 1 = 0 ¸si 2x + y + 19 = 0.

9. Determina¸ti ecua¸tiile tangentelor la cercul (C ) x2 + y2 − 2x + 4y = 0

perpendiculare pe dreapta (d) x − 2y + 9 = 0.
R˘aspuns: 2x + y − 5 = 0 ¸si 2x + y + 5 = 0.

10. Sa˘ se scrie ecua¸tiile tangentelor duse din M (−6, 3) la elipsa

(E)
x2 y2
+
15 9
− 1 = 0.
R˘aspuns: y − 3 = 0, 12x + 7y + 51 = 0.
11. Fie elipsa (E)
x2 y2
+
36 16
− 1 = 0. Sa˘ se scrie ecua¸tiile normalelor paralele
cu dreapta (d) 2x + y + 3 = 0.
R˘aspuns: 2x + y + 4 = 0, 2x + y − 4 = 0.

12. Sa˘ se scrie ecua¸tiile tangentelor comune la elipsele (E1 )

x2
6 + y − 1 = 0

¸si (E2 )
x2 y2
4 + 9 − 1 = 0.
R˘aspuns: 2x + y + 5 = 0, 2x − y + 5 = 0, 2x − y − 5 = 0.

13. Sa˘ se afle ecua¸tia unei hiperbole (H ) cu focarele F (10, 0), F ′( 10, 0),
√
¸stiind c˘a punctul M (12, 3
5) se afla˘ pe hiperbol˘a.

R˘aspuns: (H )
x2 y2
64 − 36
− 1 = 0.

14. Sa˘ se arate c˘a produsul distan¸telor de la un punct oarecare al hiperbolei

(H )
x2 y2
a2 − b2
− 1 = 0 la cele doua˘ asimptote este constant.

15. Sa˘ se afle tangentele la hiperbola (H )

depa˘rtate de centru ¸si de focar.

x2 y2
9 − 16

− 1 = 0, care sa˘ fie egal

R˘aspuns: 8x + √11y − 20 = 0, 8x − √11y − 20 = 0.

16. Sa˘ se afle punctul de intersec¸tie al parabolei (P ) y2 = 18x cu dreapta

(d) 6x + y − 6 = 0.

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 141

R˘aspuns: M (2, −6).

17. Sa˘
se calculeze lungimea laturii unui triunghi echilateral, ˆınscris ˆın
parabola (P ) y2 = 2px.
√
R˘aspuns: 4
3p.

18. Sa˘ se afle ecua¸tia coardei comune parabolei (P ) y2 = 18x ¸si cercului
(C ) (x + 6)2 + y2 = 100.
R˘aspuns: x − 2 = 0.

19. Sa˘ se scrie ecua¸tiile tangentelor comune elipsei (E)

parabolei (P ) y2 = 20 x.
3
R˘aspuns: x + 3y + 15 = 0, x − 3y + 15 = 0.
x2 y2
+
45 20
− 1 = 0 ¸si

20. Determina¸ti ecua¸tia locului geometric al punctelor egal depa˘rtate de

punctul F (3, 0) ¸si de dreapta x + 3 = 0.
R˘aspuns: Parabola y2 = 12x.

21. Sa˘ se determine locul geometric al mijloacelor coardelor care trec prin
focarul unei parabole (P ) y2 = 2px.
p2
R˘aspuns: y2 = px .
2
22. Sa˘ se determine p ∈ R, ¸stiind c˘a dreapta (d) x − 2y + 5 = 0 este
tangent˘a la parabola (P ) y2 = 2px.
R˘aspuns: p = 5/2.

23. Sa˘ se determine tangentele la curba (C ) x2 − 2y2 − 5x + 4y + 6 = 0 ˆın

punctele ei de intersec¸tie cu axele de coordonate.
R˘aspuns: 5x + 8y − 24 = 0, 5x − 8y − 8 = 0
x − 4y − 2 = 0, x + 4y − 3 = 0.

24. Sa˘ se scrie ecua¸tiile tangentelor la conica

(C ) x2 + xy + y2 + 2x + 3y − 5 = 0 paralele cu dreapta (D) 3x + 3y − 5 = 0.

R˘aspuns: x + y − 1 = 0, 3x + 3y + 13 = 0.

25. Sa˘ se determine m ∈ R astfel ˆıncaˆt dreapta (d) 2x − y + m = 0 sa˘ fie

tangent˘a la conica (C ) x2 − 4xy + y2 − 2x + 4y − 3 = 0 ¸si sa˘ se determine
coordonatele punctelor de contact.
R˘aspuns: m1 = 0, M1 (1, 2); m2 = −4, M2 (1, −2).

142
CULEGERE DE PROBLEME

Pentru conicele urm˘atoare, preciza¸ti daca˘ au centru unic, daca˘ au o linie a

centrelor sau daca˘ nu au centru.
26. (C ) 3x2 − 4xy − 2y2 + 3x − 12y − 7 = 0.
R˘aspuns: Centru unic.
27. (C ) 4x2 + 5xy + 3y2 − x + 9y − 12 = 0.
R˘aspuns: Centru unic.

28. (C ) 4x2 − 4xy + y2 − 6x + 8y + 13 = 0.

R˘aspuns: Nu are centru.

29. 4x2 − 20xy + 25y2 − 14x + 2y − 15 = 0.

R˘aspuns: Nu are centru.

30. (C ) 4x2 − 4xy + y2 − 12x + 6y − 11 = 0.

R˘aspuns: Are o linie a centrelor.

31. (C ) x2 − 2xy + y2 − 6x + 6y − 3 = 0.
R˘aspuns: Are o linie a centrelor.

32. Pentru ce valori ale lui m ¸si n ecua¸tia mx2 +12xy+9y2 +4x+ny−13 = 0
define¸ste
a) o conica˘ cu centru unic; b) o conica˘ f˘ara˘ centru;
c) o conica˘ cu o linie a centrelor.
R˘aspuns: a) m = 4, n ∈ R; b) m = 4, n = 6; c) m = 4, n = 6.

33. Sa˘ se afle locul geometric al centrelor conicelor

(C ) x2 + 2mxy + my2 − 2mx − 2y + m = 0, m ∈ R.

R˘aspuns: x2 + xy + y − 1 = 0.

34. Fie o familie de conice de ecua¸tie

(C ) x2 + 2mxy + y2 − 2x − 4y + 4 = 0.

Sa˘ se determine locul geometric al centrelor conicelor.

R˘aspuns: x2 − y2 − x + 2y = 0.

Sa˘ se reduc˘a la forma canonica˘ ¸si sa˘ se reprezinte grafic conicele cu centru
unic.
35. 4x2 + 9y2 − 40x + 36y + 100 = 0.

R˘aspuns: Elips˘a:
x′′2
9
y′′2
+
4
− 1 = 0.

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 143

36. 9x2 − 16y2 − 54x − 64y − 127 = 0.

R˘aspuns: Hiperbol˘a:
x′′2
16
y′′2
− 9
− 1 = 0.
37. 9x2 + 4y2 + 18x − 8y + 49 = 0.

R˘aspuns: Mul¸timea vid˘a:

x′′2
4
y′′2
+
9

+ 1 = 0.
38. 4x2 − y2 + 8x − 2y + 3 = 0.
R˘aspuns: Dou˘a drepte concurente: 4x′′2 − y′′2 = 0.

39. 2x2 + 3y2 + 8x − 6y + 11 = 0.

R˘aspuns: Un punct: 2x′′2 + 3y′′2 = 0.

40. 32x2 + 52xy − 7y2 + 180 = 0.

R˘aspuns: Hiperbol˘a:
x′′2
9
y′′2
− 4
− 1 = 0.
41. 5x2 − 6xy + 5y2 − 32 = 0.

R˘aspuns: Elips˘a:
x′′2
16
y′′2
+
4
− 1 = 0.
42. 17x2 − 12xy + 8y2 = 0.
R˘aspuns: Un punct: x′′2 + 4y′′2 = 0.

43. 5x2 + 24xy − 5y2 = 0.

R˘aspuns: Drepte concurente: x′′2 − y′′2 = 0.

44. 5x2 − 6xy + y2 + 8 = 0.

x′′2
R˘aspuns: Mul¸timea vid˘a:
+ y′′2 + 1 = 0.
4
45. 3x2 + 10xy + 3y2 − 2x − 14y − 13 = 0.
′′2
R˘aspuns: Hiperbol˘a: x′′2 y
4
− 1 = 0.
46. 25x2 − 14xy + 25y2 + 64x − 64y − 224 = 0.

R˘aspuns: Elips˘a:
x′′2
16
y′′2
+
9
− 1 = 0.
47. 4xy + 3y2 + 16x + 12y − 36 = 0.
R˘aspuns: Hiperbol˘a:
x′′2
9
y′′2
− 36
− 1 = 0.
48. 7x2 + 6xy − y2 + 28x + 12y + 28 = 0.

144
CULEGERE DE PROBLEME

R˘aspuns: Drepte concurente: x′′2 − 4y′′2 = 0.

49. 19x2 + 6xy + 11y2 + 38x + 6y + 29 = 0.

R˘aspuns: Mul¸timea vid˘a: x′′2 + 2y′′2 + 1 = 0.

50. 5x2 − 2xy + 5y2 − 4x + 20y + 20 = 0.

R˘aspuns: Un punct: 2x′′2 + 3y′′2 = 0.

51. 14x2 + 24xy + 21y2 − 4x + 18y − 139 = 0.

R˘aspuns: Elips˘a:
x′′2
30
y′′2
+
5
− 1 = 0.
52. 11x2 − 20xy − 4y2 − 20x − 8y + 1 = 0.
R˘aspuns: Hiperbol˘a: 9x′′2 − 16y′′2 − 5 = 0.

53. 7x2 + 60xy + 32y2 − 14x − 60y + 7 = 0.

R˘aspuns: Drepte concurente: x′′2 − 4y′′2 = 0.

54. 50x2 − 8xy + 35y2 + 100x − 8y + 67 = 0.

R˘aspuns: Mul¸timea vid˘a: 2x′′2 + 3y′′2 + 1 = 0.

55. 41x2 + 24xy + 34y2 + 34x − 112y + 129 = 0.

R˘aspuns: Un punct: x′′2 + 2y′′2 = 0.

56. 29x2 − 24xy + 36y2 + 82x − 96y − 91 = 0.

R˘aspuns: Elips˘a:
x′′2
9
y′′2
+
4
− 1 = 0.

57. 4x2 + 24xy + 11y2 + 64x + 42y + 51 = 0.

R˘aspuns: Hiperbol˘a:
x′′2
4
− y′′
− 1 = 0.

Sa˘ se reduc˘a la forma canonica˘ ¸si sa˘ se reprezinte grafic conicele care
nu au centru unic.
58. 9x2 − 24xy + 16y2 − 20x + 110y − 50 = 0.
R˘aspuns: Parabol˘a: y′′2 = 2x′′.

59. 9x2 + 12xy + 4y2 − 24x − 16y + 3 = 0.

R˘aspuns: Dou˘a drepte paralele: x′′2 − 1 = 0.

60. 16x2 − 24xy + 9y2 − 160x + 120y + 425 = 0.

R˘aspuns: Mul¸timea vid˘a: y′′2 + 1 = 0.

61. 9x2 + 24xy + 16y2 − 18x + 226y + 209 = 0.

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 145

R˘aspuns: Parabol˘a: y′′2 = 6x′′.

62. x2 − 2xy + y2 − 12x + 12y − 14 = 0.
R˘aspuns: Drepte paralele: y′′2 − 25 = 0.
63. 4x2 + 12xy + 9y2 − 4x − 6y + 1 = 0.
R˘aspuns: Drepte confundate: y′′2 = 0.
64. 4x2 + 4xy + y2 − 12 − 6y + 5 = 0.
R˘aspuns: Drepte paralele (d1 ) 2x + y − 5 = 0, (d2 ) 2x + y − 1 = 0.
65. 4x2 − 12xy + 9y2 + 20x − 30y − 11 = 0.
R˘aspuns: Drepte paralele (d1 ) 2x − 3y − 1 = 0, (d2 ) 2x − 3y + 11 = 0.
66. x2 − 6xy + 9y2 + 4x − 12y + 4 = 0.
R˘aspuns: Drepte confundate (d) x − 3y + 2 = 0.

2 Cuadrice

67. Sa˘ se afle coordonatele centrului ¸si raza sferei:

a) x2 + y2 + z2 − x + 3y − 4z − 1 = 0;
b) 2(x2 + y2 + z2 ) + 4x − y + 2z − 5 = 0.
R˘aspuns: a) C (1/2, −3/2, 2), r = √
0/2;
3
b) C (−1, 1/4, −1/2), r = √61/4.

68. Sa˘ se scrie ecua¸tia unei sfere determinat˘a de urm˘atoarele condi¸tii:

1) Punctele M1 (2, −3, 5), M2(4, 1, −3) sunt extremit
¸tile unui diametru.
2) Are centrul ˆın origine ¸si este tangent˘a planului (P ) 16x − 15y − 12z + 75 =
0.
3) Trece prin punctele M1 (1, 2, 3), M2 (3, −4, 5) ¸si are centrul pe dreapta
x + y + z − 5 = 0
(d)
2x + 5y + 3z − 10 = 0
R˘aspuns: 1) x2 + y2 + z2 − 6x + 2y − 2z − 10 = 0;
2) x2 + y2 + z2 − 9 = 0;
3) x2 + y2 + z2 − 6x + 2y − 6z + 10 = 0.

69. Sa˘ se scrie ecua¸tia planelor tangente la elipsoidul

(E)
x2 y2
+
4 3
z2
+ 9 −1 = 0 ˆın punctele lui de intersec¸tie cu dreapta (d) x = y = z.
R˘aspuns: 45x + 12y + 4z − 30 = 0, 45x + 12y + 4z + 30 = 0.

70. Sa˘ se scrie ecua¸tiile planelor tangente la elipsoidul

(E)

x2 y2 z2
+ +
4 9 8

− 1 = 0,

146
CULEGERE DE PROBLEME

paralele cu planul (P ) 3x 2y + 5z + 1 = 0.
√
R˘aspuns: 3x − 2y + 5z + 4
17 = 0.

71. Sa˘ se afle ecua¸tiile planelor care trec prin dreapta

(d) x = z + 1, y = z + 2

¸si sunt tangente la elipsoidul (E)

x2 y2 z2
+ +
4 3 1
− 1 = 0.
R˘aspuns: x + 2y − 3x − 5 = 0.

72. Sa˘ se determine planele care con¸tin dreapta (d)

x + 1 y
=
2 −1

z
= ¸si
0
sunt tangente la hiperboloidul cu doua˘ paˆnze x2 + 2y2 − z2 + 1 = 0.
R˘aspuns: (P1 ) x + 2y − 2z + 1 = 0, (P2 ) x + 2y + 2z + 1 = 0.

73. Sa˘ se arate c˘a planul (P )

x2

x y
p + q − z − 1 = 0 este tangent cuadricei

y2
p2 + q2 − 2z = 0.

74. Sa˘ se scrie ecua¸tiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului

x2 y2
+
9 4

− z2 − 1 = 0,
care trec prin punctul M0(6, −2, 2).

R˘aspuns:
x − 3z = 0
y + 2 = 0 ¸si
x + 3y + 3z − 6 = 0
4x − 3y − 12z − 6 = 0

75. Sa˘ se scrie ecua¸tiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului

x2 y2
+
4 9
z2
− 16
− 1 = 0, paralele cu planul (P ) 6x + 4y + 3z − 17 = 0.

R˘aspuns:
6x − 4y − 3z + 12 = 0
6x + 4y + 3z + 12 = 0 ¸si
6x − 4y − 3z − 12 = 0
6x + 4y + 3z − 12 = 0

76. Sa˘ se scrie generatoarele rectilinii ale paraboloidului sunt paralele cu

planul (P ) 3x + 2y − 4z = 0.
x2 y2
16 − 4

= z, care

R˘aspuns:
x + 2y + 8 = 0
¸si
x − 2y + 2z = 0
x + 2y − 2z = 0
x − 2y − 8 = 0

77. Fiind date punctele F (0, 0, c) ¸si F ′(0, 0, −c) se cere locul geometric al
punctelor M (x, y, z) din spa¸tiu a c˘aror sum˘a a distan¸telor la cele doua˘
puncte fixe este constant˘a ¸si egal˘a cu 2a, a > c > 0.
Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 147

R˘aspuns: Elipsoid de rota¸tie:

x2 + y2
a2 − c2
z2
+ a2
− 1 = 0.

78. Fiind date punctele F (0, 0, c) ¸si F ′(0, 0, −c), se cere locul geometric al
punctelor din spa¸tiu, a c˘aror diferen¸t˘a a distan¸telor la cele doua˘ puncte
fixe este constant˘a ¸si egal˘a cu 2a, c > a.

R˘aspuns: Hiperboloid cu doua˘ paˆnze:

x2 + y2
c2 − a2
z2
− a2

+ 1 = 0.

79. Determina¸ti locul geometric al punctelor din spa¸tiu pentru care

diferen¸ta distan¸telor la punctele F (0, 5, 0) ¸si F ′(0, −5, 0) este constant˘a,
egal˘a
cu 6.

R˘aspuns: Hiperboloidul cu doua˘ paˆnze

x2 y2
16 − 9
z2
+ + 1 = 0.
16

80. Sa˘ se determine locul geometric generat de dreptele

(d1 ) 2x − 3αy + 6z − 6α = 0 ¸si (d2 ) 2αx + 3y − 6αz − 6 = 0, α ∈ R.

R˘aspuns: Hiperboloid cu o paˆnza˘:

x2 y2
+
9 4
− z2 − 1 = 0.

81. Sa˘ se afle locul geometric al punctelor din spa¸tiu pentru care raportul
distan¸telor la un punct fix F (0, 0, c) ¸si la planul z + c = 0, c > 0 este 1.
R˘aspuns: Paraboloid eliptic: x2 + y2 = 4cz.

82. Sa˘ se determine locul geometric al punctelor din spa¸tiu egal depa˘rtat de
dreptele

(d1 )
x = 0
z = 4 ¸si (d2 )
y = 0
z = −4
R˘aspuns: Paraboloid hiperbolic: x2 − y2 − 16z = 0.
3 Generarea suprafe¸telor

83. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele paralele cu

y2 − z2 − 1 = 0
dreapta de direc¸tie (3, 4, 5) ¸si curba directoare (C )
R˘aspuns: (3y − 4x)2 − (3z − 5x)2 − 9 = 0.
x = 0

84. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele paralele cu

dreapta (d)
x − 1 = y
2 3
z + 1
=
−1

¸si curba directoare (C )

xy = a2
z = 0
R˘aspuns: (x + 2z)(y + 3z) = a2 .

148
CULEGERE DE PROBLEME

85. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele paralele cu

dreapta (d)
x − 1 =
5
y − 2
3
= z − 1
2

¸si curba directoare cercul

(C )

x2 + y2 = 25
z = 0

R˘aspuns:
5 2
x − 2 z +
3 2
y − 2 z

= 25.

86. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele paralele cu axa

Oz ¸si curba directoare (C ) x2 + y2 − 4x + 2y − 4 = 0, z = 0.
R˘aspuns: x2 + y2 − 4x + 2y − 4 = 0.
87. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice cu generatoarele paralele cu
dreapta (d) x = y = z ¸si tangent˘a sferei (x − 3)2 + y2 + z2 = 1.
R˘aspuns: (x + y + z − 3)2 − 3(x2 + y2 + z2 − 6x + 8) = 0.

88. Sa˘
se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice care are curba directoare
(C ) x = y2 + z2 , x = 2z ¸si generatoarele perpendiculare pe planul curbei
directoare.
R˘aspuns: (2x + z)2 + 25y2 − 10(2x + z) = 0.

89. Sa˘ se g˘aseasca˘ ecua¸tia locului geometric al punctelor egal depa˘rtate de o

dreapt˘a data˘ (D). Caz particular (D) = Oz.
R˘aspuns: Cilindru. Dac˘a (D) = Oz: x2 + y2 = r2.

90. Sa˘ se afle locul geometric al punctelor care sunt la distan¸ta d = 1 de

dreapta (d) x = y = z.
R˘aspuns: (2x − y − z)2 + (2y − x − z)2 + (2z − x − y)2 − 9 = 0.

91. Fie data˘ dreapta (d) x = a, y = 0. Sa˘ se determine locul geometric al

punctelor egal depa˘rtate de dreapta (d) ¸si de planul Y OZ .
R˘aspuns: Suprafa¸ta cilindric˘a y2 = 2ax − a2 .

92. Sa˘ se g˘aseasca˘ ecua¸tia proiec¸tiei curbei

pe planul xOy.

(C )
x2 y2
+
16 4
+ z2 − 1 = 0, x + 4z − 4 = 0
R˘aspuns: 2y2 + x2 − 4x = 0, z = 0.

93. Sa˘ se demonstreze c˘a proiec¸tia curbei lui Viviani x2 + y2 + z2 − a2 = 0,

x2 + y2 − ax = 0 pe planul xOz este o parabol˘a.

Cap. 3. CONICE S¸I CUADRICE. GENERAREA SUPRAFET¸ ELOR 149

R˘aspuns: z2 + az − a2 = 0, y = 0.

94. Sa˘
se proiecteze pe planul xOy, dup˘a direc¸tia vectorului −→v (1, 1, 1)
curba (C ) x2 + y2 + z2 − 4a2 = 0, x + y + z − a = 0.
R˘aspuns: 2x2 + 2y2 − 2xy − 11a2 = 0.

95. Determina¸ti ecua¸tia cilindrului proiectant al cercului

x2 + (y + 2)2 + (z − 1)2 = 25
x2 + y2 + z2 = 16 pe planele de coordonate.
R˘aspuns: xOy : x2 + 5y2 − 7y − 12 = 0, xOz : 4x2 + 5z2 + 4z − 60 = 0,
yOz : 2y − z − 2 = 0.
96. Sa˘ se determine proiec¸tiile cercului
(x + 1)2 + (y + 2)2 + (z − 2)2 = 36
(C )
x2 + (y + 2)2 + (z − 1)2 = 25 pe planele de coordonate.
8x2 + 4y2 − 36x + 16y − 3 = 0
R˘aspuns: xOy :
z = 0 ;

xOz :
2x − 2z − 7 = 0
y = 0 ; yOz :
4y2 + 8z2 + 16y + 20z − 31 = 0
x = 0

97. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conice cu vˆarful V (0, 0, 0) ¸si curba
direc- toare (C ) x2 + y2 + z2 − 4 = 0, x2 − y2 − 1 = 0.
R˘aspuns: −3x2 + 5y2 + z2 = 0.

98. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conice cu vˆarful V (1, 1, 1) ¸si curba
direc- toare (C ) x2 + y2 − 4 = 0, z = 0.
R˘aspuns: x2 + y2 − 2z2 − 2xz − 2yz + 8z − 4 = 0.

99. Sa˘ se g˘aseasca˘ locul geometric al tangentelor duse din V (0, 0, 0) la sfera
(S) (x − 5)2 + (y + 1)2 + z2 − 16 = 0.
R˘aspuns: Con: 15x2 − 9y2 − 10z2 − 10xy = 0.

100. O dreapt˘a se deplaseaz˘a ˆın spa¸tiu, trecaˆnd prin V (1, 0, 0) ¸si

ra˘maˆnaˆnd la distan¸ta d = 2 de punctul M0 (1, 2, 3). Sa˘ se determine
ecua¸tia suprafe¸tei conice generate de aceasta˘ dreapt˘a.
R˘aspuns: 9(x − 1)2 + 5y2 − 12yz = 0.

101. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conice generata˘ de o dreapt˘a ce trece

prin V (1, 0, 0) ¸si face un unghi de 30◦ cu planul X OY .
R˘aspuns: (x − 1)2 + y2 − 3z2 = 0.

102. Se da˘ dreapta (d) x = a, y = 0. Sa˘ se determine locul geometric al

punctelor egal depa˘rtate de dreapta (d) ¸si planul X OY .

150
CULEGERE DE PROBLEME

R˘aspuns: Suprafa¸ta conica˘ (x − a)2 + y2 = z2 .

103. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conoide generate de o dreapt˘a care se

sprijina˘ pe dreapta x = 2, y = 0, este paralela˘ cu planul xOy ¸si
ˆıntˆalne¸ste

hiperbola
x2 y2
4 − 9

= 1, y = 2.
R˘aspuns: 9(x + y − 2)2 − y2 z2 − 9y2 = 0.
104. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conoide generate de o dreapt˘a care este
paralela˘ cu planul xOy ¸si se sprijina˘ pe axa Oz ¸si pe dreapta x − z = 0,
x + 2y − 3 = 0.
R˘aspuns: xz + 2yz − 3x = 0.

105. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei conoide generate de o dreapt˘a care este
paralela˘ cu planul z = 0 ¸si se sprijina˘ pe dreapta x = 0, y + z = a ¸si pe
cercul x2 + z2 = a2 , y = 0.
R˘aspuns: x2 (z − a)2 + (y + z − a)2 (z2 − a2 ) = 0.

106. Sa˘ se determine ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie ob¸tinuta˘ prin rotirea

curbei (C ) z = x2 , y = 0 ˆın jurul axei
1) Oz; 2) Ox.
R˘aspuns: 1) z = x2 + y2 ; 2) y2 + z2 = x4 .

107. Sa˘ se determine ecua¸tia suprafe¸tei ce se ob¸tine prin rotirea

dreptei
(C ) x + z = 2, y = 0 ˆın jurul dreptei (D) x − 2 = 0, y − 2 = 0.
R˘aspuns: (x − 2)2 + (y − 2)2 − z2 − 4 = 0.

108. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei generate prin rotirea dreptei

x − y = a, z = 0 ˆın jurul dreptei x = y = z.
R˘aspuns: 2(x2 + y2 + z2 ) − (x + y + z)2 = a2.

109. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei ob¸tinute prin rotirea dreptei

(D) x = 3z + 10, y + 4z + 5 = 0 ˆın jurul axei Oz.
R˘aspuns: x2 + y2 − 25(z + 2)2 = 25 - hiperboloid cu o paˆnza˘.

110. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei generate prin rotirea curbei

(C ) x2 − 2y2 + z2 − 5 = 0, x + z + 3 = 0

ˆın jurul dreptei x = y = z.

R˘aspuns: 3(x + y + z + 3)2 − x2 − y2 − z2 + 5 = 0.

111. Sa˘ se scrie ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie ob¸tinuta˘ prin rotirea curbei
(C ) (x2 + y2)2 − a2 (x2 − y2) = 0, z = 0 ˆın jurul axei Oy.

Capitolul 4

Geometrie diferen¸tial˘a
1 Curbe plane

1. Sa˘ se determine ecua¸tii parametrice pentru curba (C ) x3 + y3 − 3xy = 0.

3t 3t2
R˘aspuns: y/x = t ⇒ (C ) x = 1 + t3 , y = 1 + t3 .

2. Se dau ecua¸tiile parametrice ale curbelor

1) (C1 ) x = 2r cos2 t, y = r sin 2t
2) (C2 ) x = r sin 2t, y = 2r sin2 t.
Sa˘ se determine ecua¸tiile lor implicite.
R˘aspuns: 1) (C1 ) x2 + y2 − 2rx = 0; 2) (C2) x2 + y2 − 2ry = 0.

3. Demonstra¸ti c˘a ecua¸tiile x = a

zentare parametric˘a a elipsei.
1 − t2
1 + t2

, y = b
2t
1 + t2

constituie o repre-

R˘aspuns:
x2 y2
a2 + b2
− 1 = 0.

a 1

b 1
4. Demonstra¸ti c˘a ecua¸tiile x = t +
2 t
zentare parametric˘a a hiperbolei.
, y = t
2 t
dau o repre-

R˘aspuns:
x2 y2
a2 − b2
− 1 = 0.

5. Indica¸ti o reprezentare parametric˘a a hiperbolei, folosind func¸tiile

hiperbolice.
R˘aspuns: x = acht, y = bsht.

6. Sa˘ se traseze urm˘atoarea curb˘a (C ) x = t − t3, y = t2 − t4 .

7. Sa˘ se reprezinte grafic curba (C ) x = t2/(t − 1), y = t/(t2 − 1).

151

152
CULEGERE DE PROBLEME

8. Sa˘ se reprezinte grafic curba (C ) x =

2t2
t + 1

, y =
4t
. t2 − 1

9. Sa˘ se reprezinte grafic curba (foliul lui Descartes)

(C ) x =
3t
1 + t3

, y =
3t2
1 + t3 .

10. Sa˘ se scrie ecua¸tia tangentei ¸si normalei la curba (C )

ˆın punctul M ob¸tinut pentru t = 2.

x = t3 − 2t
y = t2 + 1
R˘aspuns: (M T ) 2x − 5y + 17 = 0, (M N ) 5x + 2y − 30 = 0.

11. Sa˘ se determine tangenta ¸si normala la curba

(C ) x =
t3
1 − t2

, y =
1 + t2
1 − t2

pentru t = 2.
R˘aspuns: M T : 2x + y + 7 = 0, M N : 3x − 6y − 2 = 0.

12. Sa˘ se scrie ecua¸tia tangentei ¸si normalei la curba

(C ) x3 + 3x2 y − y2 − 2x + 9 ˆın M (2, −1).

R˘aspuns: (M T ) x − 7y − 9 = 0, (M N ) 7x + y − 13 = 0.

13. Sa˘ se determine tangenta ¸si normala la curba (C ) x(x2 + y2) − ay2 = 0
ˆın punctul M a , a
2 2
R˘aspuns: (M T ) 4x − 2y − a = 0, (M N ) 2x + 4y − 3a = 0.

14. Demonstra¸ti c˘a lungimea tangentei la astroida x2/3 + y2/3 = a2/3

cuprins˘a ˆıntre axele de coordonate este constant˘a.

15. Tangenta ¸si normala ˆıntr-un punct M ∈ (C ) y = f (x) taie axa Ox ˆın T ¸si
N . Sa˘ se calculeze lungimea segmentelor M T , M N, P T ¸si P N , unde P este
proiec¸tia punctului M pe axa Ox.
R˘aspuns: M T = tangenta = y/y′p1 + y′2;
M N = normala = yp1 + y′2 ; T P = subtangenta = y/y′;
N P = subnormala = yy′.

16. Sa˘ se calculeze lungimea l a arcului de curb˘a specificat.

a) (C )
x = ln(t + √
y = √1 + t2
+ t2)
, t ∈ [0, 1];
b) x2/3 + y2/3 = 1, x ∈ [−1, 1].

Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘

153

R˘aspuns: a) l = 1; b) l = 6.

x = r(t − sin t)
17. Se consider˘a curba (C )

Sa˘ se determine:
y = r(1 − cos t)
a) Elementul de arc; b) Lungimea unei bucle, t ∈ [0, 2π); c) Curbura.
R˘aspuns: a) ds = 2r sin(t/2)dt; b) l = 8a; c) 1/4a| sin(t/2)|.

x = r cos3 t
18. Se consider˘a curba (C )

Sa˘ se determine:
y = r sin3 t
a) Elementul de arc; b) Lungimea unei bucle, t ∈ [0, 2π); c) Curbura.
2
R˘aspuns: K =
.
3a| sin 2t|

x2 y2
19. Determina¸ti curbura elipsei (E)
ab
R˘aspuns: K =
a2 + b2
.
− 1 = 0.
(a2 sin2 t + b2 cos2 t)3/2
20. Sa˘ se determine curbele plane care au curbura constant˘a, nenula˘.
x = x0 + r sin t

2 2 2
R˘aspuns: (C )
sau (C ) (x x )
y = y0 − r cos t
+ (y − y0) = r .

3t2 + 2t + 1
21. Sa˘ se calculeze raza de curbur˘a a curbei (C ) x =
2(t2 + t + 2)
t2 + 1 ,
y = t2 + 1
¸si sa˘ se deduc˘a c˘a curba este un cerc.

t − 1
R˘aspuns: Ecua¸tiile curbei pot fi scrise sub forma (C ) x = 3 + 2
t2 + 1 ,

y = 2 + 2
t + 1
t2 + 1
1
. Se ob¸tine raza de curbur˘a R =
k
= √2 = const. Curba data˘
avˆand curbura constant˘a este un cerc.

22. Sa˘ se determine curbura pentru urm˘atoarea curb˘a

R˘aspuns: K =
(C ) ρ = a(1 + cos θ) (cardioida).

3
.
4a| cos θ/2|

23. Sa˘ se calculeze curbura pentru spirala logaritmica˘, definit˘a de ecua¸tia

ρ = aekθ .

R˘aspuns: K =

e−kθ
a√k2 + 1 .

154
CULEGERE DE PROBLEME

24. Care este ordinul de contact dintre curbele (C1 ) y = 8x3 − 12x2 + 8x − 3
¸si (C2 ) y = 2x4 − 1 ˆın punctul M (1, 1).
R˘aspuns: 3.

25. Sa˘ se g˘aseasca˘ ordinul de contact ˆın origine al curbelor

(C1 ) y = x4 ¸si (C2 ) y = x2 sin2 x.

R˘aspuns: 5.

x2 y2
26. Sa˘ se determine ordinul de contact al curbelor (C1 )
a2 + b2 − 1 = 0

¸si (C2 ) x2 +
c2 2
y + =
b
x ˆın B(0, b), a2 = b2 + c2 .
b2
R˘aspuns: 3.

27. Sa˘ se determine cercul osculator al curbei

(C ) x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t)

ˆın punctul corespunz˘ator lui t = π.

R˘aspuns: (x − πa)2 + (y + 2a)2 = 16a2 .
28. Sa˘ se determine cercul osculator al curbei (C ) √x + √y = 2√a
ˆın punctul A(a, a) ∈ (C ).
R˘aspuns: (x − 3a)2 + (y − 3a)2 = 8a2 .

29. Sa˘ se scrie ecua¸tia cercului osculator al elipsei (E)

ˆın punctul A(a, 0) ∈ (E).
x2 y2
a2 + b2
− 1 = 0
c2 2
2 b4 2 2 2
R˘aspuns: x
a
+ y = , a a2
= b + c .

30. Sa˘ se determine ecua¸tia cercului osculator al elipsei (E)

ˆın punctul B(0, b) ∈ (E).
x2 y2
a2 + b2
−1 = 0

R˘aspuns: x2 +
c2 2
y +
= a , a2 = b2 + c2 .
b b2

p
31. Sa˘ se afle ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de drepte (Dm ) y = mx + 2m , unde
m ∈ R ¸si p este constant.
R˘aspuns: y2 = 2px - parabol˘a.

Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘

155

32. Sa˘ se determine ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe

x2 2
(Cα ) y = αx − 2c (1 + α ), α ∈ R.

c 1
R˘aspuns: y =
2 − 2c
x2.

33. Sa˘ se afle ˆınf˘a˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe

(Ct ) (t2 x + 1)x − 2ty − 1 = 0, t ∈ R.

R˘aspuns: y2 = x2(x − 1).

34. Sa˘ se determine ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe a) (Ct ) (1 − t2)x + 2ty

= 2, t ∈ R;
b) (Ct ) x2 + y2 − 2tx + t2 − 4t = 0, t ∈ R.
R˘aspuns: a) (x − 1)2 + y2 = 1; b) y2 = 4(x + 1).

35. Sa˘ se determine ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe a) (Ct ) x cos t + y sin

t = r, t ∈ R;
b) (Ct ) x sin t − y cos t − sin2 t − 1 = 0, t ∈ R.
x = 3 sin t − sin3 t
R˘aspuns: a) x2 + y2 = r2; b)
y = − cos3 t

36. Sa˘ se determine ˆınf˘a˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe

(Cα ) (x − α)3 − (y − α)2 = 0, α ∈ R.

R˘aspuns: y − x = −4/27.

37. Sa˘ se determine ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe

(Ca ) (x − a2 )3 − (y − a)2 = 0, a ∈ R∗.

R˘aspuns: x =
9a4 + 1
9a2

, y =
27a4 + 1
27a2 .
x y
38. Fie un punct mobil M pe dreapta
2 + 4 − 1 = 0 ¸si N ¸si P proiec¸tiile
sale pe Ox ¸si Oy. Sa˘ se determine ˆınf˘a¸sur˘atoarea dreptei N P .
R˘aspuns: 4x2 − 4xy + y2 − 16x − 8y + 16 = 0.

39. Sa˘ se afle ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de drepte care taie pe axele de coor-
donate doua˘ segmente a c˘aror sum˘a este constant˘a ¸si egal˘a cu k.
R˘aspuns: (x − y + k)2 − 4kx = 0 - parabol˘a.

156
CULEGERE DE PROBLEME

40. Sa˘ se g˘aseasca˘ ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de drepte care determin˘a pe

axele de coordonate doua˘ segmente a c˘aror produs este constant ¸si egal cu k2 .
R˘aspuns: xy = k2 /4 - hiperbol˘a echilatera˘.

x y
41. Sa˘ se determine ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de drepte (Da,b ) a + b − 1 = 0
daca˘ am + bm = cm, m ∈ R \ {0, −1} fixat, a, b, c ∈ R, c = constant.
b) Caz particular m = 2. Interpretare geometrica˘.
m m m
R˘aspuns: a) x m+1 + y n+1 = c n+1 ;
b) x2/3 + y2/3 = c2/3 - astroida. Dac˘a nota˘m {A} = (Da,b ) ∩ OX ,
{B} = (Da,b ) ∩ OY , atunci AB2 = OA2 + OB2 = k2 = const.

42. Sa˘ se afle ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe (Cα,β )

α
m

y n
+
β

= 1,
parametrii α ¸si β fiind lega¸ti prin rela¸tia α m + β

= 1.
a b
mn mn
R˘aspuns: x m+n + y m+n = 1.
a b

43. Sa˘

se afle ˆınf˘a¸sur˘atoarea unui segment AB ce se sprijina˘ cu extre-

mita˘¸tile pe axele de coordonate, daca˘

R˘aspuns: x2 + y2 = k2 - cerc.
1
OA2
1
+ OB2
1
= k2
= constant.

44. Sa˘ se afle ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de elipse care au suma semiaxelor

constant˘a.
R˘aspuns: (E)
x2 y2
a2 + b2
− 1 = 0, a + b = k ⇒ x2/3 + y2/3 = k2/3 .

45. Sa˘ se determine evoluta cicloidei

(C ) x = r(t − sin t), y = r(1 − cos t).

R˘aspuns: x = r(t + sin t), y = −r(1 − cos t) - cicloida˘.

46. Sa˘ se determine evoluta elipsei

(E) x = a cos t, y = b sin t.

c2 2

R˘aspuns: x =
cos3 t, y = −c
a b
sin3 t, a2 = b2 + c2 ¸si eliminaˆnd pe t
ob¸tinem (ax)2/3 + (by)2/3 = (c2 )2/3 - astroid˘a alungita˘.

x = R(cos t + t sin t)
47. Sa˘ se afle evoluta curbei (C )

R˘aspuns: x2 + y2 = R2.
y = R(sin t − t cos t)

Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘

157

2 Curbe ˆın spa¸tiu

48. Se da˘ curba (C ) x2 + y2 − a2 = 0, x2 − 2yz = 0. Sa˘ se g˘aseasca˘ o

reprezentare parametric˘a a ei.

R˘aspuns: x = a cos t, y = a sin t, z =

a cos2 t
.
2 sin t

1
49. Sa˘ se arate c˘a curba (C ) x = t sin t, y = t cos t, z =
con, a c˘arui ecua¸tie se cere.
R˘aspuns: x2 + y2 = 4z2 .
t se afla˘ pe un
2

50. Sa˘ se arate c˘a curba x =

t
1 + t2 + t4

, y =
t2
1 + t2 + t4

, z =
t3
1 + t2 + t4
este situata˘ pe o sfer˘a cu centrul C (0, 1/2, 0).
51. Sa˘ se arate c˘a vectorul −→r (t) = 2 cos t−→i + sin 2t−→j + 2 sin2 t−→k ¸si
vectorul sa˘u derivat sunt perpendiculari.
R˘aspuns: −→r ′(t) = −2 sin t−→i + 2 cos 2t−→j + 2 sin 2t−→k . −→r (t) · −→r ′
(t) = 0,
deci cei doi vectori sunt perpendiculari.
Observa¸tie. Pa˘tratul ma˘rimii vectorului dat este −→r 2 (t) = 4, ceea ce explic˘a
proprietatea enun¸tat˘a.

52. Sa˘ se calculeze lungimea arcului pentru fiecare din curbele urm˘atoare.
a) (C ) −→r (t) = 10
t−→i + √2lnt−→j + 1 −→k
t

, t1

= 1, t2

= 10;
b) (C ) x3 = 3y, 2xz = 1, y1 = 1/3, y2 = 9.
R˘aspuns: a) s = 99; b) s = 9.

53. O curb˘a (C ) este reprezentat˘a parametric prin ecua¸tiile

(C ) x =
2t − 2
t2 + 1

, y =
2t + 1
t2 + 1

, z =
t + 2
t2 + 1 .

a) Sa˘ se determine punctele situate pe (C ) la distan¸te extreme fa¸t˘a de

origina axelor de coordonate;
b) Sa˘ se calculeze lungimea arcului cuprins ˆıntre punctele determinate.
3
R˘aspuns: a) d =

t2 + 1
¸si este minim˘a pentru t = ∞, adica˘ pentru origine
¸si este maxim˘a pentru t = 0, adica˘ pentru M (−2, 1, 2);
b) s = 3π/2.

54. Sa˘ se scrie ecua¸tia tangentei ˆın punctul M0(1, 3, 4) la curba

(C ) x2 + y2 = 10, y2 + z2 = 25.

158
CULEGERE DE PROBLEME

R˘aspuns: M0 T :
x − 1 =
12
y − 3
−4
= z − 4 .
3

55. Sa˘ se determine tangentele la curba (C ) x = t4/2, y = −t3/3, z = t2

care sunt paralele cu planul (P ) 3x − 2y − 2z − 1 = 0.

R˘aspuns:
2x − 1 =
4
3y − 1 =
3
z − 1
2
81x − 8 = 81y + 8 = 9z − 4 .
4 −3 1

56. Fie curba x = t + ln t, y = t2, z = 1 − t. Sa˘ se determine ecua¸tia

tangentei la curba data˘:
a) care trece prin punctul M1 (1, 1, 0);
b) care trece prin punctul M2 (1/2 + ln 2, 0, 0);
c) care este paralela˘ cu planul (P ) 24x − 2y + 28z + 10 = 0.

R˘aspuns: a)
x − 1
2
= y − 1
2
z
= ; b)
−1
x − (2 + ln 2)
3/2
= y − 4
4
z + 1
= ;
−1
c) aceia¸si de la punctul b).

57. Sa˘ se arate c˘a tangentele la curba

(C ) x = a(sin t + cos t), y = a(sin t − cos t), z = be−t

intersecteaza˘ planul xOy dup˘a cercul x2 + y2 = 4a2 .

58. Sa˘ se g˘aseasca˘ locul geometric al punctelor de intersec¸tie ale planului
xOy cu tangentele la curba (C ) x = cos t, y = − sin t, z = 3et .
R˘aspuns: Cercul: x2 + y2 = 2, z = 0.

x2 + z2 − 4 = 0
59. Se da˘ curba (C )
x2 + y2 − 4 = 0
√
Sa˘ se afle tangenta ¸si planul normal ˆın punctul M (
3, 1, 1) ∈ (C ).

R˘aspuns: (M T )
x − 1
−1
y − 1
= √3 =
z − 1
√3
(Pn ) x − √3y − √
z + √3 = 0.

60. Sa˘ se g˘aseasca˘ punctele curbei (C ) x = 2t − 1, y = t3, z = 1 − t2 ale

c˘aror plane osculatoare sunt perpendiculare pe planul (P ) 7x − 12y + 5z = 0.
R˘aspuns: t1 = −2, t2 = 4/7.

61. Se consider˘a curba (C ) y = x2/2, z = x3/6. Sa˘ se arate c˘a planele

osculatoare curbei ˆın doua˘ puncte pentru care produsul absciselor este −2 sunt
perpendiculare.

Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘

159

62. Sa˘ se afle ecua¸tia planului osculator la curba

(C ) x2 + 2y2 − z2 = 8, 2x3 + z2 = 3 ˆın punctul M (1, 2, 1) ∈ (C ).

R˘aspuns: (P0 ) 11x + 20y − 3z − 48 = 0.

63. Sa˘ se arate c˘a urm˘atoarea curb˘a

(C ) x = t2 (2t + 1), y = t(t − 2), z = t(t2 + 1) − 1 este plana˘ ¸si sa˘ se
scrie ecua¸tia planului ei.
R˘aspuns: (P ) x − y − 2z − 2 = 0.

64. Sa˘ se arate c˘a urm˘atoarea curb˘a

1 + t 1 t
(C ) x =
1 − t
, y =
1 − t2
, z =

1 + t
este plana˘. Sa˘ se g˘aseasca˘ ecua¸tia planului ei.
R˘aspuns: (P ) x − 4y − 2z + 3 = 0.

lor.
65. Sa˘ se arate c˘a urm˘atoarele curbe sunt plane ¸si sa˘ se determine planul

a) (C1 ) x = t + 1, y = t2 + t + 2, z = 2 − t2 ;
1 t − 1 t2
b) (C2 ) x = t2 + t + 1 , y = t2 + t + 1 , z = t2 + t + 1 .
R˘aspuns: a) (P1 ) x − y − z + 3 = 0; b) (P2 ) 2x + y + z − 1 = 0.

66. Se consider˘a curba (C ) x = 3t3 , y = 4t2 , z = t. Sa˘ se scrie ecua¸tiile

muchiile ¸si fe¸telor triedrului mobil ata¸sat curbei ˆın punctul M (3, 4, 1) ∈
(C ).

R˘aspuns: (M T )
x − 3
9
= y − 4 =
8
z − 1
1
; (Pn ) 9x + 8y + z − 60 = 0
(P0 ) 4x − 9y + 36z − 12 = 0; (M B)
x − 3 =
4
y − 4 =
−9
z − 1
36
9x + 8y + z − 60 = 0
x − 3 y − 4 z − 1

(M N )
(PR )
4x − 9y + 36z − 12 = 0
9 8 1
4 −9 36
= 0.

67. Fie curba (C ) xyz = 1, y2 = x. Sa˘ se g˘aseasca˘ ecua¸tiile muchiilor

¸si fe¸telor triedrului lui Fr´enet ˆın M (1, 1, 1) ∈ (C ).
R˘aspuns: Reprezent˘am curba (C ) ˆın forma x = t2, y = t, z = t−3, t = 0
¸si punctului M ˆıi corespunde t = 1. Ga˘sim

(M T )
x − 1
= y − 1
= z − 1
, (Pn ) 2x + y − 3z = 0

(M B)
2
x − 1 =
6
1
y − 1
−15
−31
=
−1

, (P0 ) 6x − 15y − z − 10 = 0

160
CULEGERE DE PROBLEME

(M N )
x − 1
23
= y − 1 =
8
z − 1
18
, (PR ) 23x + 8y + 18z − 49 = 0.

68. Sa˘ se determine punctele de pe curba (C ) x = 1/t, y = ln t, z = t

unde normala principal˘a este paralela˘ cu planul (P ) 5x + 2y − 5z − 4 = 0.
R˘aspuns: t1 = 1/2, t2 = 1, t3 = 2 sau M1 (2, − ln 2, 1/2), M2 (1, 0, 1),
M3(1/2, ln 2, 2).

69. Sa˘ se determine punctele curbei (C ) x = 2/t, y = ln t, z = −t2 ˆın care

binormala este paralela˘ cu planul (P ) x − y + 4z − 1 = 0.
R˘aspuns: t = 1, M (2, 0, −1).

70. Sa˘ se determine punctele curbei (C ) x = 1/t, y = t, z = 2t2 − 1 ˆın care

binormala este perpendicular˘a pe dreapta (d) x + y = 0, 4x − z = 0.
R˘aspuns: t1 = −1, t2 = 2.

71. Se consider˘a curba (C ) x = 3t2 , y = 6t3 , z = t. Sa˘ se scrie expresiile

analitice ale versorilor triedrului mobil ata¸sat curbei ˆıntr-un punct M ∈ (C ).
2
R˘aspuns: −→t = 6t
18t2 + 1
−→i + 18t
18t2 + 1
−→j + 1
18t2 + 1
−→k
−→u = 1 − 18t
−→i + 6t
−→j + 6t
−→k
18t2 + 1
−→b = 6t
18t2 + 1
18t2 + 1
−→i + 1
18t2 + 1
18t2 + 1
−→j + 18t
18t2 + 1
−→k

72. Se da˘ curba (C ) x = cos3 t, y = 1, z = sin3 t. Sa˘ se afle a) Versorii

tangentei, normalei principale ¸si binormalei;
b) Curbura.
R˘aspuns: a) −→t (− cos t, 0, sin t), −→n (sin t, 0, cos t), −→b (0, 1, 0);
1
b) K =
.
3 sin t cos t

73. Fie elicea circular˘a x = r cos t, y = r sin t, z = at. Sa˘ se determine:

a) vectorii unitari ai triedrului lui Frenet;
b) ecua¸tiile muchiilor ¸si fe¸telor triedrului Frenet;
c) curbura ¸si torsiunea.
R˘aspuns: a) −→t = −r sin t−→i + r cos t−→j + a−→k
r2 + a2
−→b = a sin t−→i − a cos t−→j + r−→k
−→ −→
√r2 + a2 ; −→n = − cos t i − sin t j ;

b) (M T )
x − r cos t =
−r sin t
Y − r sin t =
r cos t
z − at ;
a
(Pn ) r sin t · x − r cos t · y − az + a2t = 0

(M B)
x − r cos t =
a sin t
y − r cos t =
−a cos t
z − at ;
r

Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘

161

(P0 ) a sin t · x − a cos t · y + rz − art = 0

(M N )
x − r cos t =
cos t
y − r sin t =
sin t
z − at ;
0
(Pr ) cos t · x + sin t · y − r = 0;

c) K =
r
r2 + a2

; T =
a
r2 + a2 .

74. Sa˘ se calculeze curbura ¸si torsiunea curbei

(C ) x = t cos(ln t), y = t sin(ln t), z = t.

R˘aspuns: K =
√2 1
, T = .
3t 3t
75. Sa˘ se calculeze curbura ¸si torsiunea curbei (C ) 10x−z5 = 0, 3y−z3 = 0.

R˘aspuns: K =
8|t|
(t4 + 2)2

, T =
8|t|
(t4 + 2)2 .

76. Se nume¸ste curb˘a T¸ i¸teica o curb˘a pentru care d2 /T = const, d fiind

distan¸ta de la origine la planul osculator. Sa˘ se arate c˘a urm˘atoarea
curb˘a
(C ) x = e−2t , y = et cos √3t, z = et sin √3t este o curb˘a T¸ i¸teica.

R˘aspuns: d2 /T =

x y z x′ y′ z′ x′′ y′′ z′′

2

x′ y′ z′ x′′ y′′ z′′ x′′′ y′′′ z′′′

√
d2 /T = const ⇔ (d2 /T )′ = 0. d2 /T = 12 3.

77. Curba y = x2, z = 1/x3 este o curb˘a T¸ i¸teica.

R˘aspuns: d2 /T = −10/3.

78. Sa˘ se demonstreze urm˘atoarele formule:

a) K = (−→b , −→t , −→t ′);
b) T = (−→t , −→b , −→b ′).

79. Sa˘ se arate c˘a ˆın orice punct al curbei (C ) x = et cos t, y = et sin t, z =
aet raportul dintre curbur˘a ¸si torsiune este constant.
R˘aspuns: K/T = √2/a.
80. Sa˘ se determine vectorul −→w pentru care
−→t ′ = −→w × −→t , −→n ′ = −→w × −→n , −→b ′ = −→w × −→b .

Sa˘ se demonstreze formulele

K = (−→t , −→n , −→w ), T = (−→w , −→n , −→b ).
R˘aspuns: −→w = T · −→t + K · −→b .

162
CULEGERE DE PROBLEME

3 Suprafe¸te

81. Sa˘ se determine ecua¸tia implicita˘ a suprafe¸tei (S) x = u + sin v, y = u +

cos v, z = u.
R˘aspuns: (S) (x − z)2 + (y − z)2 = 1.

82. Sa˘ se determine o parametrizare a suprafe¸tei (S) xy = z(x2 + y2). sin 2v

R˘aspuns: x = u sin v, y = u cos v, z = .
2

83. Sa˘ se arate c˘a ecua¸tiile parametrice ale hiperboloidului cu o paˆnza˘

(S)
x2 y2
a2 + b2
z2
− c2
− 1 = 0 pot fi x = a
uv + 1
u + v

, y = b
u − v
u + v

, z = c
uv − 1 .
u + v

84. Sa˘ se arate c˘a ecua¸tiile parametrice:

u v 1
(S1) x = u2 + v2 , y = u2 + v2 , z = u2 + v2

(S2) x = u cos v, y = u sin v, z = u2

definesc aceea¸si suprafa¸t˘a.

R˘aspuns: (S) = (S1 ) = (S2 ) : x2 + y2 = z.

85. Sa˘ se determine o parametrizare a suprafe¸tei

(S) x2 + 2xz − z2 + 1 = 0.

x y z − 1
R˘aspuns: Fie M0(0, 0, 1) ∈ (S) ¸si (du,v ) u = v = 1
∀ M ∈ (S) ⇒ M ∈ (S) ∩ (du,v ). Se ob¸tin ecua¸tiile:

(S) x =
2u(1 − u)
u2 + 2u − 1

, y =
2v(1 − u)
u2 + 2u − 1

, z =
u2 + 1
.
u2 + 2u − 1
86. Se consider˘a suprafa¸ta x = u2 + v, y = u2 − v, z = uv. Sa˘ se arate c˘a:
a) Curbele (Cu ) sunt curbe plane;
b) Curbele (Cv ) sunt drepte;
c) Ecua¸tia curbei (C ) u = v, trasata˘ pe suprafa¸ta (S) este o curb˘a plana˘.
R˘aspuns: a) (Cu ) ⊂ (P ) x − y = K - const.;
b) (Cv ) x = u0 + v, y = u0 − v, z − u0v - drepte;
c) (C ) x = u2 + u, y = u2 − u, z = u2; (C ) ⊂ (P1 ) x + y − 2z = 0.

87. Se consider˘a paraboloidul hiperbolic (S) x2 − y2 − 2az = 0. Sa˘ se determine:

1) Ecua¸tii parametrice ale suprafe¸tei;
2) Natura curbelor (C1 ) uv = 1 ¸si (C2 ) uv = −1, trasate pe suprafa¸ta (S).

Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘

163

R˘aspuns: 1) x =
1 1
1
+ , y =
1 1
1 1
+ , z = ;
2 u v
2 u v
2auv
2) (C1 ) x2 − y2 − 1 = 0, z = 1/2a - hiperbol˘a;
(C2 ) x2 − y2 + 1 = 0, z = −1/2a - hiperbol˘a.

88. Sa˘ se determine ecua¸tia planului tangent la elipsoidul

(E)
x2 y2
a2 + b2
z2
+ c2
− 1 = 0
ˆın punctul M0 (x0 , y0, z0 ) ∈ (E).

R˘aspuns: (Pt )
xx0
a2 +
yy0
b2 +
zz0
c2 − 1 = 0.

89. Se da˘ suprafa¸ta (S) xyz = abc, abc = 0 ¸si curba

(C ) x = atm, y = btn , z = ctp, unde m + n + p = 0, trasata˘ pe suprafa¸ta
(S). Sa˘ se arate c˘a oricare ar fi M ∈ (S), tangenta M T este inclus˘a ˆın
planul
tangent la suprafa¸t˘a, construit ˆın M .

90. Se consider˘a suprafa¸ta (S) xn + yn + zn − dn = 0. Pentru orice punct

M ∈ (S) se noteaza˘ cu A, B, C , punctele de intersec¸tie ale planului tangent ˆın
M la suprafa¸ta (S) cu axele de coordonate. Sa˘ se arate c˘a:

a b c
+ +
OA OB OC

= 1.

91. Se consider˘a suprafa¸ta

(S) x = u3 sin3 v, y = u3 cos3 v, z = (a2 − u2)3/2 .

Pentru orice punct M ∈ (S) se noteaza˘ cu A, B, C punctele de intersec¸tie ale

planului tangent ˆın M la suprafa¸ta (S) cu axele de coordonate.
Sa˘ se arate c˘a OA2 + OB2 + OC 2 = constant.

92. Sa˘ se determine punctele de pe suprafa¸ta

(S) x = u2, y = uv, z = v2 + 2u

ale c˘aror plane tangente trec prin dreapta (D)

x = y = z − 1 .
2 5 14
R˘aspuns: Pentru M (u, v) ∈ (S) planul tangent este
(Pt ) (v2 − u)x − 2uvy + u2 z − u3 = 0 ¸si se impune condi¸tia (D) ⊂ (Pt ).
Se ob¸tine:
M1 (1, 2); (P1 ) 3x − 4y + z − 1 = 0;
M2 (1, 3); (P2 ) 8x − 6y + z − 1 = 0.

164
CULEGERE DE PROBLEME

93. Sa˘ se verifice c˘a urm˘atoarele suprafe¸te sunt plane:

1) (S1 ) x = u2 + v2 , y = uv, z = (u + v)2 ;
v
2) (S2 ) x = (u − v)2 , y = u2 − 3v2 , z =
2 (u − 2v).
R˘aspuns: Direc¸tia normalei ˆıntr-un punct arbitrar al suprafe¸tei este fix˘a.
1) −→n 1(1, 2, −1); 2) −→n 2 (1, −1, 4).
94. Sa˘ se determine ecua¸tia planului tangent ¸si normala la suprafa¸ta
(S) xyz = 1 ˆın punctul M (1, 1, 1).
R˘aspuns: (Pt ) x + y + z − 3 = 0, (M N ) x − 1 = y − 1 = z − 1.

95. Sa˘ se determine punctele ˆın care suprafe¸tele (S1) ¸si (S2) au
normal˘a comuna˘, (S1) x + yz + z3 − 3 = 0, (S2 ) x + 2y + 11z − 13 = 0.
R˘aspuns: M (−3, −1, 2).

96. Se consider˘a suprafa¸ta (S) x = u2 + v2 , y = u2 − v2 , z = uv.

Sa˘ se g˘aseasca˘ prima form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a ¸si sa˘ se calculeze
lungimea curbei v = au, trasata˘ pe suprafa¸ta (S) cuprins˘a ˆıntre u = 1 ¸si u =
2.
R˘aspuns: ds2 = (8u2 + v2 )du2 + 2uvdudv + (8v2 + u2)dv2 ;
√
l = 3
2a4 + a2 + 2.

97. Fie suprafa¸ta (S) x = u, y = v, z = sin(u + v). Sa˘ se determine

unghiul α dintre curbele (C1) u + v = 0 ¸si (C2 ) u − v = 0 trasate pe suprafa¸t˘a.
R˘aspuns: α = π/2, curbele sunt ortogonale.

98. Se consider˘a suprafa¸ta (S) x = u cos v, y = u sin v, z = u + v.

Sa˘ se arate c˘a curbele (C1 ) u = ev ¸si (C2) u2 + u + 1 − e−v = 0,
trasate pe
suprafa¸ta (S), sunt ortogonale.

99. Sa˘ se calculeze unghiul sub care se intersecteaza˘ curbele (C1 ) u + v = 0

¸si (C2 ) u − v = 0, trasate pe suprafa¸ta (S) x = u cos v, y = u sin v, z = av.
1 − a2
R˘aspuns: cos α =
1 + a2 .

100. Sa˘ se calculeze aria torului

(S) x = (a + r cos u) cos v, y = (a + r cos u) sin v, z = r sin u, u ∈ [0, π], v
∈ [0, 2π].
R˘aspuns: σ = 2π2 ar.
101. Fie suprafa¸ta (S) −→r (u, v) = −→r = (u2 + 3u)−→i + v−→j + u(v + 1)−→k .
Sa˘ se afle ecua¸tia planului tangent ˆın punctul M (−2, 0, −1) la suprafa¸t˘a ¸si
unghiul α dintre curbele coordonate ce trec prin M .

Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘

165

R˘aspuns: (Pt ) x − y − z + 1 = 0, α = 2π/3.

102. Sa˘ se calculeze lungimile laturilor ¸si ma˘sura unghiurilor triunghiului

curbiliniu determinat de curbele (C1 ) u = 1, (C2 ) v = −1, (C3 ) u − v = 1
trasate pe suprafa¸ta (S) x = u cos v, y = u sin v, z = u + v.
R˘aspuns: E = 2, F = 1, G = 1 + u2. Punctele de intersec¸tie a celor trei curbe
sunt A(1, −1), B(1, 0), C (0, −1).
l ⌢ = √2, l ⌢
√
6 5 1 +
= + ln
√6
, l ⌢
= √2.
AB BC 2 2
2 AC
3
α = ∢(C1, C2 ), α = π/3; β = ∢(C2, C3 ), β = arccos √
10
γ = ∢(C1 , C3 ), γ = π/6.

103. Se consider˘a sfera

(S) x = r cos v sin u, y = r sin v sin u, z = r cos v, u ∈ [0, π], v ∈ [0, 2π].
Sa˘ se determine:
a) Coeficien¸tii primei forme pa˘tratice fundamentale (E, F, G);
2) Coeficien¸tii celei de a doua forme pa˘tratice fundamentale (L, M, N );
3) Elementul de arie S ¸si aria sferei;

4) Sa˘ se arate c
E F G
= = .
L M N
R˘aspuns: 1) (E, F, G) = (R2, 0, R2 sin2 u);
2) (L, M, N ) = (−R, 0, −R sin2 u); 3) dσ = R2 sin ududv, σ = 4πR2.

104. Sa˘ se calculeze prima, a doua form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a ¸si curbura
total˘a a elipsoidului de rota¸tie

(S) x = a cos u cos v, y = a cos u sin v, z = b sin u.

R˘aspuns: (E, F, G) = (a2 sin2 u + b2 cos2 u, 0, a2 cos2 u)

ab 2
(L, M, N ) = pa2 sin2 u + b2 cos2 u (1, 0, cos u)
b2
K = (a2 cos2 u + b2 sin2 u)2 .

105. Sa˘ se determine prima, a doua form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a ¸si cur- bura
total˘a a paraboloidului de rota¸tie (S) x = u cos v, y = u sin v, z = u2.
R˘aspuns: (E, F, G) = (1 + 4u2 , 0, u2 )

2 (L, M, N ) = √
(1, 0, u2 ); K = 4 .
1 + 4u2
(1 + 4u2 )2

106. Se consider˘a suprafa¸ta elicoidala˘

(S) x = u cos v, y = u sin v, z = av.

166
CULEGERE DE PROBLEME

Sa˘ se determine:
a) Coeficien¸tii primei forme pa˘tratice fundamentale (E, F, G);
b) Coeficien¸tii celei de a doua forme pa˘tratice fundamentale (L, M, N );
c) Sa˘ se determine lungimea arcului de curb˘a trasata˘ pe suprafa¸ta (S),
(C ) v = ln(u + √u2 + a2 ) ˆıntre punctele M1 (u1 , v1 ) ¸si M2(u2 , v2 ) ∈ (C ).
R˘aspuns: a) E = 1, F = 0, G = u2 + a2;
b) L = 0, M = √ −a

, N = 0; c) l ⌢
= √2|u
− u |.
u2 + a2
M1 M2 2 1

107. Sa˘ se determine prima, a doua form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a ¸si cur- bura
total˘a pentru tor

(S) x = (a + r cos u) cos v, y = (a + r cos u) sin v, z = b sin u.

R˘aspuns: (E, F, G) = (r2, 0, (a + r cos u)2 )

(L, M, N ) = (b, 0, cos u(a + r cos u)); K =

cos u
.
r(a + r cos u)

108. Sa˘ se determine prima, a doua form˘a pa˘tratica˘ fundamental˘a ¸si cur- bura
total˘a pentru pseudosfer˘a
(S) x = r sin u cos v, y = r sin u sin v, z = r os u + ln tg u .
2

R˘aspuns: (E, F, G) = r2(ctg 2u, 0, sin2 u)

1
(L, M, N ) = r(−ctg u, 0, sin u cos u), K = − r2 .

109. Sa˘ se studieze natura punctelor M1 (u = 0, v = 1) ¸si M2(u = v = 1)

u − 1
de pe suprafa¸ta (S) x = u + v2 , y = −2u2 + v, z =
.
v + 1
R˘aspuns: a) M1 - punct eliptic; b) M2 - punct hiperbolic.

110. Sa˘ se studieze natura punctelor suprafe¸tei (S) z = (1/4)(x + y)2.

R˘aspuns: Suprafa¸ta (S) este de tip parabolic.

111. Sa˘
hiperbolic).

se determine natura suprafe¸tei (S)

x2 y2
a2 − b2

= 2z (paraboloid
R˘aspuns: (S) x = a(u + v), y = b(u − v), z = 2uv.
L′ = 0, M ′ = 4ab, N ′ = 0 ⇒ K < 0, adica˘ (S) este suprafa¸t˘a de tip
hiperbolic.

112. Sa˘ se calculeze curburile principale, curbura total˘a si curbura medie

pentru suprafa¸ta elicoidala˘ (S) x = u cos v, y = u sin v, z = av.
a a
R˘aspuns: K1 = u2 + a2 , K2 = − u2 + a2
Cap. 4. GEOMETRIE DIFERENT¸ IALA˘
167

a2
K = K1 K2 = − (u2 + a2 )2 , H = 0.

113. Sa˘ se calculeze curburile principale ¸si curbura total˘a pentru pseudos-
fer˘a (S) x = r sin u cos v, y = r sin u sin v, z = r(cos u + ln(tg u/2)).
1 1 1
R˘aspuns: K1 = − r tg u, K2 = r ctg u, K = − r2 .

114. Sa˘ se arate c˘a urm˘atoarea suprafa¸t˘a este suprafa¸t˘a minimal˘a (H = 0).
(S) x = a(3u + 3uv2 − u3 ), y = a(3v + 3u2 v − v3), z = 3a(u2 − v2 ).
R˘aspuns: E = 9a2 (1 + u2 + v2 ) = G, F = 0
L = 6a, M = 0, N = −6a ⇒ H = 0.

115. Sa˘ se arate c˘a suprafa¸ta (S) z = ln

cos x
cos y

are curbura medie nula˘.

116. Sa˘ se determine f (u) astfel ˆıncaˆt suprafa¸ta

(S) x = u cos v, y = u sin v, z = f (u)

sa˘ aiba˘ curbura medie nula˘.

R˘aspuns: f (u) = a ln(u + √u2 − a2 ).

117. Se da˘ suprafa¸ta (S) x = u, y = uv, z = f (v). Sa˘ se determine func¸tia

f astfel ˆıncaˆt:
1) Curbura total˘a sa˘ fie nula˘;
2) Curbura medie sa˘ fie nula˘.
R˘aspuns: 1) f (v) = c - constant; 2) f (v) = arctg v.

Bibliografie

[1] Chiri¸t˘a, S., Probleme de matematici superioare, Editura Didactic˘a ¸si

Pedagogica˘, Bucure¸sti, 1989.

[2] Ionescu, Gh. D., Algebra˘ liniara˘, geometrie analitica˘ ¸si diferen¸tiala˘,
Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1980.

[3] Ionescu, Gh. D. (colectiv), Probleme de Algebra˘ liniara˘, Geometrie

analitica˘ ¸si diferen¸tiala˘, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1983.

[4] Mih˘aileanu, N. (colectiv), Culegere de probleme de geometrie analitica˘

¸si diferen¸tiala˘, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogica˘, Bucure¸sti, 1970.

[5] Mihe¸san, V., Analiza˘ matematica˘. Geometrie analitica˘ ¸si diferen¸tiala˘.

Algebra˘ ¸si Programare liniara˘, U. T. Press, Cluj-Napoca, 2000.

[6] Mihe¸san, V., Geometrie analitica˘ ¸si diferen¸tiala˘. Algebra˘ liniara˘, U.

T. Press, Cluj-Napoca, 2007.

[7] Mihe¸san, V., Geometrie analitica˘ ¸si diferen¸tiala˘. Algebra˘ liniara˘,

Culegere de probleme, U. T. Press, Cluj-Napoca, 2007.

[8] Vornicescu, N. (colectiv), Algebra˘, geometrie ¸si ecua¸tii diferen¸tiale,

Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1990.

[9] Vornicescu, N. (colectiv), Algebra˘, geometrie ¸si ecua¸tii diferen¸tiale,

Culegere de probleme, Universitatea Tehnica˘, Cluj-Napoca, 1995.

168