Sunteți pe pagina 1din 10

 

PSIHODIAGNOSTIC II

Unitateea de învățțare 10.


EVALUUAREA PERSONALIT TATII CU TEHNICI
T PR
ROIECTIVE
E

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

IMPORTANT T
În 1939 L.K. Frank utilizează
u penntru prima daata denumireea de “teste proiective”. În concepţiaa sa “… o
tehnică proiectivă
p esste o metodă de studiu a personalităţiii care confruuntă subiectuul cu o situaţie la care
va răspuunde funcţie de sensul pee care aceassta îl are penntru el şi de ceea ce sim mte în timpul formulării
răspunsuului. Caracteerul esenţial al unui test proiectiv estte acela că evocă
e în subbiect ceea cee este, în
diferite feeluri, expresia universului sau interior şi a proceseelor personaliităţii sale” (cff. P. Pichot, 1967)
1

A
Anastasi şi Urbina (19966) au caractterizat testul proiectiv caa “o sarcină relativ nestrructurată,
adică, o sarcină caree permite o varietate
v aprooape nelimitaată de răspuunsuri posibile. Pentru a permitep o
manifesttare liberă a fanteziei inddividului, aceestuia îi suntt furnizate doar instrucţiuuni scurte, generale.”
g
Ipoteza propusă esste că felul în care inddividul perceepe şi interrpretează maaterialul testului sau
”structureează” situaţiaa va reflecta aspectele fuundamentale ale psihologiei sale.
După cum remarcă Vigglione şi Rivvera (2003), această deffiniţie ne împiedică să înţelegem î
adevăratta natură a testelor
t proieective în rapoort cu aşa nuumitele teste obiective Majoritatea pssihologilor
americanni categorizeează testele în î acord cu tradiţionala
t dihotomie
d prooiectiv – obieectiv. Aceşti psihologi
caracteriizează fiecarre clasă de innstrumente ca c reciproc exxclusive sau polar opusee. De exemplu, testele
obiectivee sunt considerate ca fiind f neinflueenţate de suubiectivitateaa psihologuluui în timp ce c testele
proiective sunt considerate subieective; testele obiective au a o adminisstrare şi scoorare standarrdizata în
timp ce testele
t proiecctive sunt connsiderate lipssite de rigoarre empirică.
Motive care explică de cee dihotomia proiectiv-obieectiv conduce la o înţeleggere suprasim mplificată
şi părtinitoare a testeelor proiectivee:
- reducţionismul dihootomiei proiectiv-obiectiv; instrumenteele proiectivee sunt considderate a fi unniforme în
ceea ce priveşte conţinutul, obiectivul
o şi metodologiaa (majoritate sunt considderate echivaalente cu
Rorscchach.)
- dihotom mia proiectiv--obiectiv impllică faptul că există caraccteristici unicee pentru fiecaare clasă de teste dar
aceasstă etichetă este incorecctă. În multe teste, elemeente identificaate ca proiecctive precum m formatul
răspuunsului flexibil şi stimulii ambigui
a sau incompleţi suunt utilizate de teste considerate de tooţi modele
de obbiectivitate şii cuantificaree(exemplu caazul testului WAIS,
W subteestul de compprehensiune,, când se
cere sensul unui cuvânt
c putem m afla multe despre o perrsoană difereenţiind între ddenotaţie şi conotaţie;
c
în cheestionarele de
d personalitaate, de exem mplu în MMPI, o serie de expresii
e au un înţeles ambiguu “Mi
s-a înntâmplat să râd
r la o glumă proastă “ – cât de des??
- juxtapuunerea stereootipă a testeelor obiective celor proiecctive împrumută o conotaaţie peiorativăă testelor
proiecctive care sugerează
s lipsa lor de obiectivitate. Multe testte proiectivee sunt cuanttificate şi
standdardizate în ceea ce privveşte adminiistrarea. Daccă luăm de pildă exempplul testelor cognitive, c
stilul sau procesul răspunsului poate fi sistematic observat, o cuaantificat şi sstandardizat. Aceasta
strateegie de dezvooltare a testeelor de la caliitativ la cantitativ este utillizată şi în cuuantificarea sofisticată
s
a tesstelor proiecctive precum m Rorschachh Comprehennsive System m (Exner, 11993) şi Waashington
Senteence Copletioon Test (Loevinger andW Wessler, 19700).
Desigur, cuaantificarea şii reducerea subiectivităţii examinatorrului sunt obbiective impoortante în
îmbunătăăţirea evaluării psihologgice. Totuşi reducerea variabilităţii examinatoruului nu este singurul
obiectiv al evaluării şiş nu este ecchivalentă cuu validitatea şi utilitatea. Într-adevăr, cercetările ulterioare
trebuie să s clarifice în ce măsuură input-ul examinatorului este indus de subieect, precum în cazul

87
ION DAFINNOIU

determinnismului recipproc, pentru a mari validditatea ecologică a testelor proiectivee. Mai mult, se poate
specula că accentuul exagerat pus pe eliminarea e variabilităţii
v examinatorului pentru a atinge
obiectivittatea poate creşte fidelittatea testuluui în dauna validităţii dacă aceasta limitează obbservaţiile
evidentee ale examinaatorului.

2 METAFOREE ŞI MODELE TEORETICE PRIIVITOARE LA TEHNICILE


2. T OIECTIVE - RES
PRO SURSE ŞI LIMIT
TE

a) Metaffora ecranuluui alb


Personnalitate s
stimulii testuluui răspuns
ÎÎn varianta reeducţionistă a acestei meetafore conţinutul răspunsului este traatat ca o reprrezentare
directă a vieţii interiooare a respondentului. De exemplu, când c respondentul proiecctează agressiunea sa
asupra stimulilor, conţinutul
c răăspunsului ne
n informeaază despre agresivitateea sa. Prinn urmare
examinaatorul pune semnul egaalităţii între aceste teme agresive şi agresivitate ca trăssătură de
personallitate.
O consecinţăă importantăă a acestei metafore
m este supraevaluuarea conţinutului răspuunsului şi
subapreccierea rolului stimulului teestului proiecctiv şi a conttextului exam minării (factorri situaţionali aşa cum
sunt ei trrăiţi de subiect: cerinţele examinării,
e c
consecinţele evaluării,
e inteeracţiunea exxaminator exxaminat).

IMPORTANT T
Această metafora suugerează că singurele coomponente necesare
n alee stimulilor teestelor proiecctive sunt
ambiguittatea şi lipsa de structurăă; cu cât mai ambigui şi mai
m nestructuuraţi sunt stim mulii cu atât mai mult,
se presuupune că, perrsonalitatea se
s va exprimma mai direct în răspuns.

A
Aspecte alee răspunsurilor la test sunt deseorri văzute caa simboluri sau echivalenţe ale
personallităţii. Totuşi creşterea proporţiei de “aalb” pe acestt ecran prin creşterea
c ammbiguităţii stimmulilor nu
produce în mod neccesar informaţii mai utilee sau mai vaalide (a se vedea v planşşa albă din TAT T care
produce mai degrabăă răspunsuri convenţionaale care suntt mai puţin reelevante penntru individ decât sunt
restul fottografiilor). Mai
M mult, elimminând aspeectele vizualee mai uşor de d recunoscuut şi mai eviddente ale
stimulilorr testului Roorschach aceest fapt nu conduce
c la o mai mare productivitate
p e. De fapt, cercetările
c
disponibile conduc laa ideea că asspectele sugeestive ale stim mulilor, mai degrabă
d decâât lipsa lor, sunt faptul
cel mai important.
C
Ceea ce ştimm despre munca
m lui Herman Rorschhach, pentruu dezvoltareaa testului săău, atestă
faptul căă nu lipsa dee ambiguitatee şi structurăă contribuie laa utilitatea sa diagnosticăă. Se pare că c fiecare
planşă a fost desem mnată să connţină forme recognoscibiile vizual, saau indicatori importanţi, alături a de
anumite componentee arbitrare. S-a S intenţionaat ca planşeele să fie proovocative penntru responddent şi, în
acelaşi timp, să fie suuficient de neeclare pentruu a angaja abbilităţile de prroblem solvinng ale responndentului.
Din aceaastă perspecctivă stimulii testului
t proieectiv au un scop clar: să prezinte respondentului o sarcină
de rezolvvare de probblemă. De exemplu, în bună b măsurăă sarcina prooiectivă a tesstului Rorschhach este
aceea de a reconcilia inconsisteentele vizuale şi logice dintre d detaliile petei şi ddintre pata şi obiectul
(obiectele) văzute. Toocmai acestee căi idiosinccretice în care respondenntul rezolvă pproblema mai degrabă
decât coonţinutul pe care
c el le prooiectează pee ecranul alb sunt cele caare developeează informaaţii utile şi
valide.

ÎNTREBARE
Care sunnt limitele prinncipale ale metaforei
m ecraanului alb în definirea tehhnicilor proiecctive?

88
 
PSIHODIAGNOSTIC II

b) Metaffora testului proiectiv


p ca o raza X

Testuul ca o Persoonalitate
răspuns
rază X pasivăă

IMPOORTANT
Conformm acestei meetafore, testuul proiectiv acţionează
a ca
c o rază X asupra minnţii, fapt caree permite
psihologului să obserrve direct connţinutul minţii respondenttului.

Această metaforă îşi are origineaa în lucrările lui Frank (19939/1962) şi ale
a lui Murray(1938) deşii Frank a
menţionaat totuşi că personalitate
p ea se implicăă activ în proocesul de orgganizare a sstimulului. Laa fel ca şi
metaforaa ecranului alb,a aceastăă metaforă ne n focalizeazză asupra conţinutului răăspunsului şi ş asupra
felului în care conţinuutul exprimă în
î mod direcct personalitatea.
C
Când Frank a utilizat penntru prima daată această metaforă,
m el a comparat sttudiul personnalităţii cu
studiul sttructurilor anatomice interne de către medicină prin tehnici nonninvazive.

IMPORTANT T
Totuşi, Frank
F a subliniat diferenţţa dintre tehnnicile proiecttive şi tehniccile medicalee:în timp ce ţinta
ţ unui
aparat cuc raze X este e pasivă, personalitattea se angaajează într-uun proces acctiv de orgaanizare a
stimululuui “test proiecctiv”.

“Personaalitatea trebuuie abordată ca proces sau s operaţie a unui individ care organizează expeerienţa şi
reacţioneează afectiv la situaţii. Accest proces este
e dinamic în sensul căă personalitattea individuluui impune
asupra luumii cotidiene a evenimeentelor (ceeaa ce numim natură), n senssurile şi semnnificaţiile salee, propria
organizaare şi structurră şi investeşşte situaţiile astfel structuurate cu un sens
s afectiv la care el răsspunde în
mod speecific.”(Frank,, 1939/1962)

ÎNTREBARE
Care estte limita princcipală a metaaforei testuluii proiectiv ca o rază X?

c) Modellul comportam
mental al proocesului de răăspuns
Acest moodel analizeează situaţia de
d examen proiectiv
p ca situaţie
s de prooblem solvingg.
Stimulii testului
t p
personalitate
e (procesare activa) răspunns
(input) (outpuut)

IMPORTANT T
Răspunssul la testul proiectiv poaate fi văzut ca c formularee şi dezvoltarre a unei sooluţii la o prooblemă, a
cărei struuctură şi connţinut evidenţţiază (developează) ceva despre indivvid. Fiecare test proiectiv implică o
sarcină pe
p care o puttem privi ca pe p o problem mă ce trebuie rezolvată.

89
ION DAFINNOIU

De pildă, TAT cere crearea uneei povestiri care reconcciliază elementele sugeestive ale
fotografieei cu indicatoorii ambigui sau
s cu lipsa unor
u indicatori.
Istoria testeelor proiectivve şi greşelilee comise în practica currenta evidenţţiază faptul că c ne-am
abătut de la centrareea pe input – prelucrare – output aşşa cum a fosst acest procces descris de d Frank.
Această abatere a coondus la două mari supraasimplificări a testelor proiiective:
- s-a pus semnul egalităţţii între răspuunsurile la tesstele proiective şi personaalitate
- comportam mentele verbbale şi motoorii produse în timpul foormulării răsspunsurilor la testele
proiective au fost connsiderate ca reprezentândd pattern-uri generale alee comportameentului cotidian.
Din perspecttiva acestui model,
m situaţţia de examen proiectiv are mai multee componentee care se
refera attât la procesuul de răspunss cât şi la conntextul în carre este aplicaat testul proieectiv.
i. Compoonentele autooexpresive şii organizaţionnale
Î cadrul proocesului de foormulare a răspunsului
În r laa testele prooiective au foost, în mod trradiţional,
identificaate două com mponente:
- Conţinutul sau
s componeenta autoexppresivă
- Forma sau componentaa organizaţionnală
Deseori aceste componente sunnt consideratte a fi compoonentele prooiective şi dee problem soolving ale
testelor proiective
p daar aceşti term
meni sunt subiect al unor interpretări coontroversate

IMPORTANT T
Suprasim
mplificând, componenta
c autoexpresivvă implică aspectele
a răspunsului reeferitoare la conţinut,
adică ceea ce subiecctul spune, sccrie sau deseenează.

A expresiivitatea se produce pentru că stimulii proiectivi provoacă


Auto p imaaginaţia, acţioonând ca
stimuli ai
a fanteziei. Astfel, subiiectul reacţioonează la conţinutul
c suugestiilor dinn sarcina pee care o
realizeazză (o propoziiţie incompletă, o imaginee, o formă recognoscibilăă sau un indiccator importaant dintr-o
planşa Rorschach)
R ş depinde de
şi d el să meaargă dincoloo de acest conţinut c acceesând sau exprimând
informaţiii care îşi au originea în propria
p istoriee alcătuită dinn imagini, expperienţe, senntimente, gânnduri.
Dimpotrivă, componentaa organizaţţională impllică aspectee formale sau structuurale ale
răspunsuului: cum răsspunde subieectul la întrebbări, cum rezoolva sarcina, cum îşi structurează răsspunsurile
şi cum iaa decizii. De exemplu,
e commponenta orrganizaţionalăă include cum m anume dettalii ale stimuulului sunt
incluse în răspunsuurile la planşele TAT sau Rorschach şi dacă însuşirile stimulului sunnt corect
perceputte. Utilizareaa detaliilor şi
ş acurateţeaa răspunsurilor sunt asppecte organizaţionale caare pot fi
aplicate la majoritatea testelor prooiective.

IMPORTANT T
Toate teestele proiective pun proobleme care trebuie rezoolvate; graduul de adecvaare, stilul şi structura
soluţiilor sunt cuprinsse în componnenta organizzaţională.

Suprasimplifficarea frecveenta a concceptualizării testelor


S t proieective este îîn sensul dee a limita
domeniuul acestora doar la componenta autoexpresivă
a ă. Procedânnd astfel see interpreteaază doar
conţinutuul răspunsuriilor. Chiar daacă componeenta organizaţională a teestului proiecctiv este recuunoscută,
ea este deseori
d concceptualizată separat
s de coomponenta conţinut.
c
C
Credem că separarea componentelo
c or autoexpreesive şi orgaanizaţionale eeste o altă concepţie
c
greşită care
c trebuie corectată. Dacă
D examinăm timpul reeal de proceesare a testuului proiectiv de către
respondeent în timpul rezolvării saarcinii şi dezvvoltării răspunnsului observvăm că aspecctele autoexppresive şi

90
 
PSIHODIAGNOSTIC II

organizaaţionale suntt simultane şi


ş conectatee. Procesul de d rezolvaree de problem me în cadruul testelor
proiective cuprinde atât
a conţinutul cât şi formaa, faţetele autoexpresive şi
ş organizaţioonale.

ii. Stimullul “test proieectiv”

IMPORTANT T
Stimulul test proiectivv înglobeazăă un complexx de factori. El E este mai mult
m decât sttimulul concrret însuşi,
adică este mai mult decât
d doar o imagine, o planşa
p Rorschach ori o invitaţie de a-ţţi aminti cevaa. Masling
(1960) care a lucrat cuc TAT şi Roorschach a evvidenţiat că stimulii
s situaţţionali, contexxtuali şi interrpersonali
influenţeează procesuul de elaborare a răspunssului. Extrapoolând aceste rezultate, coonsiderăm căă stimulul
real în caadrul unui tesst proiectiv este întreaga situaţie ori ceea ce vom numi situaţiaa stimul.

O componenntă principalăă a situaţiei stimul


s este coonştientizareea de către ssubiect a pottenţialului
evident al
a răspunsuluui de a dezvălui ceva în legătura cu el. Reacţiile la presiuneaa către autoddezvăluire
sunt actiivate de situaţia stimul. Tendinţele
T d răspuns, tendinţele
de t deefensive, expprimarea dezzirabilităţii
sociale şi
ş manipulareea răspunsuluui sunt fundaamentale în procesul
p de elaborare
e a răăspunsului.

iii. Preluccrarea situaţiiei stimul.


S
Subiectul reeacţionează la situaţia stimul
s ca la un tot, atâât la componnentele concrete ale
stimululuui cât şi la componentele
c e experienţiaale ale acesttuia. El activvează patternn-ul bine cunoscut al
relaţiei figura –fond care
c intervinee în orice perrcepţie. De aceea
a şi interrpretarea răsspunsurilor suubiectului
trebuie săs ţină cont ded pattern-urile perceptivee specifice acctivate de stimmulii test

iv. Formaat de răspuns liber


a Libertateaa în situaţia stimul
a)
Libertatea şi lipsa direccţionării suntt caracteristici foarte im mportante alee situaţiei sttimul test
proiectiv. Aspectul idiografic indivvidual al proccesului de răsspuns la testtul proiectiv aare la bază diferenţele
individuaale în perceppţia situaţiei stimul. Individul poate allege să acorrde atenţie ddiferitelor com mponente
ale situaaţiei stimul, focalizându-s
f se, de pildă, asupra unui element paarticular al siituaţiei stimuul, asupra
unei solicitări a sarcinii, sau asupra unui asppect interperssonal legat de d sarcină. Individul poate oferi o
imagine generală sau poate să se s focalizeze asupra unuii singur elem ment sau asuupra neconcoordanţelor
dintre suubcomponentele stimulului. La fel, autoreglarea prin intermediul controluului stimulului poate fi
evaluatăă în termenii a ceea ce individul atribbuie stimululuui, felul în caare individul răspunde la situaţia
stimul. O altă caraccteristică importantă leggată de proccesarea stim mulului este luarea decizziilor. De
exemplu, respondentul trebuie să s decidă ceeea ce trebuiie să evidennţieze sau săă focalizeze în cadrul
povestirii, imaginii sau
s în itemii de completare de frazze. Procesul de luare a deciziei im mplică, de
asemeneea, reconcilierea elemenntelor contraadictorii şi completarea informaţiilor nefinalizate. Situaţia
stimul prroiectiv nu fuurnizează preea multă infoormaţie penttru a ajuta pacientul
p în eevaluarea graadului de
adecvaree a răspunsuului. Spre deeosebire de testele
t de abbilităţi, aici nu
n există un răspuns eviddent bun.
Lipsa dee informaţii înî situaţia stiimul interacţţionează cu formatul de răspuns libeer pentru a împiedica
î
încercăriile de autoevvaluare a graadului de adeecvare a răsspunsului. Asstfel, luarea ddeciziei şi prrocesarea
în faţa unei orientări externe minime
m conccomitent cu o anume innsecuritate eeste de asemenea o
componeentă majoră a procesului de răspuns şi ş a sarcinii teestului proiecctiv.
b Caracterissticile răspunnsului
b)
Î cazul chestionarelor, dimensiunile
În d interpretativve (ex. depreesia pentru SScala 2 a MMMPI), sunt
predeterrminate. În coontrast cu tesstele proiective, dimensiuunile interpreetative în testtele comporttamentale
sunt impplicite. Psihologul observva pattern-uriile comportamentale ale respondentuului pentru a construi
dimensiuunile ce vor fi descrise. De D exemplu motivele implicite organizează imaginile într-o poveste p şi

91
ION DAFINNOIU

psihologul descrie acceste dimenssiuni în cadruul interpretăriii. După cum am mai spuss, un aspect important
al situaţiiei test stimuul proiectiv este
e lipsa informaţiei cu privire la addecvarea răsspunsului. După D cum
sugera Campbell,
C tesstele proiectiive sunt“în mod
m tipic cu sfârşit
s deschis,libere, nesstructurate şii au darul
de a perrmite responndentului să--şi proiectezee propria orgganizare asupra materialului”. Cu altee cuvinte,
respondeentul este cel care estee responsabil de marea majoritate a variaţiei răspunsurilor la l test în
termenii componenteelor organizaaţionale şi exxpresive. Faptul că răspunsul este îîn întregime format şi
creat de respondent este ceea cee Beck a num mit aurul testuului Rorschacch.

IMPORTANT T
Formatul de răspunns liber maxximizează vaarianţa individuală. Popuulaţia răspunnsurilor posiibile este
nemărginnită, astfel înncât răspunssurile pot expprima mai muultă variaţie individuală ddecât un itemm dintr-un
chestionar de personnalitate. Din această
a persspectivă, testtele maximizeează relevannţa răspunsului pentru
individ, caracteristică
c ă numită foccalizare idioggrafică a tesstelor proiecttive. Într-adeevăr, complexxitatea şi
varietateea acestor răăspunsuri a făcut
f foarte dificilă
d creareea unui sisteem de scorarre compreheensiv. Din
perspecttivă psihomeetrică, aceasttă complexitate si varietaate poate înnsemna fideliitate mai miccă şi mai
multe eroori introduse de cel care interpretează
i ă dar, totuşi, mai multă vaaliditate.

c) Implicaţii pentru
p interprretare
Formatul de răspuns libeer al testelor proiective permite
p emerrgenţa stilului expresiv. El
E poate fi
caracteriizat prin urm mătoarele întrebări: “Vorbbeşte repedee sau se bâlbâie rău?” “Utilizează prrea multe
cuvinte pentru
p a communica puţinee idei sau esste concis?”, Răspunde reepede sau leent?” (Mursteein,1963).
Stilul exxpresiv este vizibil şi în comportam mentul nonveerbal care este importannt pentru înţţelegerea
funcţionăării individuluui şi relaţiilorr sale interpeersonale. Respondentul utilizează
u sppaţiile pentru desen şi
cele penntru completaarea propoziţţiilor in mod îngrijit?
î Este el în mod evvident preocupat să nu risipească
spaţiul şi timpul sau implicat
i să şii utilizeze într-o maniera elegantă
e perrspicacitatea simbolică peentru a se
prezentaa pe el însuşi? Într-adevăăr modul nonvverbal de funncţionare şi de d a fi în lumme poate fi acccesat cu
ajutorul testelor
t proieective.
De asemeneea, testele proiective ne oferă ocaziaa de a obserrva interacţiuunea dintre aspectele a
idiograficce şi dimensiiunea instrum mentală a com mportamentuului.

IMPORTANT T
Dimensiuunea instrum
mentală a com mportamentuului este adeccvarea sau eficacitatea răăspunsului înn procesul
de realizzare a unui obiectiv. În diverse gradde, toate răsspunsurile la testele proieective pot fi evaluate
funcţie de
d mai multte dimensiunni instrumenttale precum acurateţea, sinteza, inteeligibilitate, relevanţa,
r
consistennţa, comuniccabilitatea.

Testele proiective perm


T mit psihologuului să obseerve interacţiunea dintree componenttele auto
expresive şi instrummentale ale comportamen
c ntului, cu altte cuvinte, cât
c de adecvvat este răsppunsul în
lumina felului
f în caare cineva reezolvă o problemă. Exttinzând aceaastă interacţţiune, testul proiectiv
comportaamental perm mite examinatorului să observe
o impactul presiunnilor emoţionnale şi interppersonale
asupra adecvării
a şi modului
m de abbordare pentru rezolvareaa problemeloor. Din această perspectivvă, putem
spune caa testele proiective realizeează o puntee interpretativvă între chestionare şi tesstele de abilittăţi.
v. O aboordare compoortamentală a validităţii
a Caracterisstici comport
a) rtamentale. Procesul
P de rezolvare dee probleme ppe care îl presupune
testarea proiectivă atrage
a după sine o persspectivă com mportamentală asupra prrocesului de răspuns.
Aceasta abordare coomportamenntală este în acord cu definiţia d testeelor psihologgice a lui Annastasi şi

92
 
PSIHODIAGNOSTIC II

Urbina ca
c ”măsură esenţialmente
e e obiectivă şi standardizaată a unui eşaantion compoortamental” (1996).
( În
testele de
d performaanţă inducem m şi observăăm un eşanntion de com mportament care este similar
s cu
comportaamentul caree ne intereseează din viaaţa reală. Dinn această peerspectivă, teestele proiecctive sunt
teste de performanţăă.
T
Testele proieective sunt înncercări de a aduce asppecte ale com mportamentuului relevant, asociaţii,
percepţii, organizări, componennte efective si interperssonale în caabinetul psihhologului pentru a fi
observatte. Ele induc un eşantionn comportameental pe caree îl putem obbserva şi obsserva pentru a ajunge
la o imagine mai validăv asuprra situaţiilor importante din viaţa realăr a subiiectului. Din această
perspecttivă comportamentală, răăspunsul la test t sau com mportamentuul nu este unn eveniment oferit de
şansă, ci
c un eşantion de comportament coleectat în condiţii controlatee, supus legiilor comportaamentale.
Complexxitatea şi boogăţia răspunnsurilor subieecţilor la tesstele proiective (care suunt stimuli coomplecşi)
cresc vaaliditatea aceestora putândd fi astfel geeneralizate laa situaţiile coomplexe din viaţa reală. Această
idee poaate fi mai bineb clarificaată dacă coomparăm tesstele proiecttive cu chesstionarele. Evaluarea
E
comportaamentului cuu ajutorul cheestionarelor diferă
d de ceaa realizată cuu ajutorul testelor proiective în cea
ce priveşşte bogăţia şi
ş varietatea. De obicei, chestionarele
c e presupun alegerea
a întree adevărat şi
ş fals sau
evaluareea unei opinii sau sentimeent pe un anuume continuuum.

IMPORTANT T
Varietateea şi bogăţţia răspunsuurilor la tesstul proiectivv creste potenţialul de generalizabbilitate la
comportaamente impoortante din viaaţa reală.

Dimpotrivă, de exem mplu, în cadruul chestionareelor nu existăă nici o similaritate inerenntă între a) actul
a de a
răspundee adevărat laa un item refeeritor la agressivitate şi b) riscul de agresivitate din viaţa reală.
b) Generallizabilitate şi ş interpretaare. În interpretarea testelor pproiective, observăm o
comportaamentul test şi apoi îl geeneralizam laa comportamente similaree în alte situaaţii. Dacă considerăm
testul prooiectiv ca saarcină compoortamentală de d rezolvare de probleme problema vvalidităţii estte una de
similaritaate topograficcă şi echivaleentă funcţională (Foster & Cone, 19955).

IMPORTANT T
Similaritaatea topograafică se referră la gradul în
î care compportamentul test
t seamănă cu comportamentul
nontest în termeni concreţi,fizicci, descriptivvi. Echivalennţă funcţionaală se referră la gradul în care
antecedeentele şi coonsecinţele comportameentului test corespund antecedenteelor şi conssecinţelor
comportaamentului dinn viaţa reală..

Pentru a înţeelege similarritatea topoggrafică din caadrul testelorr proiective, trebuie să examinăm
e
comportaamentul induus de solicitările proiectivee ale testului. Testele prooiective incorporează situaaţii stimul
complexe şi induc coomportamentte bogate şi complexe
c care variază fooarte mult de la o persoannă la alta.
Comporttamentele provocate dee testele prooiective, preecum a explica ceea cce vezi pe o planşă
(Rorschaach), a creaa o poveste pentru a înnţelege o intteracţiune suugerată (TAT), interpretarea sau
finalizareea unui fragment dintr-oo propoziţie (completarea
( a de fraze), sunt toate ssimilare din punct de
vedere toopografic cu sarcini importante şi fam miliare din viaţţa de zi cu zi.
Interpretare experienţiallă. În testarrea proiectivvă noţiunea comportam mentală a similarităţii
topografice este extinnsă încorporâând şi elemeente experiennţiale. Acesteea se refera laa elemente subiective
s
şi neobsservabile caree însoţesc procesul de rezolvare de probleme prrecum fenom mene autoexppresive şi
interne asociate
a proccesului de răăspuns. De exemplu,
e în cazul
c testuluui Rorschach ne putem înntreba ce
procese sunt implicaate în evitareea complexittăţii şi contraadicţiilor uneei planşe proocese care conduc
c la

93
ION DAFINNOIU

răspunsuuri simpliste şi neutre, care nu implicăă afectiv subiectul; în cazul interpretărrii experienţiaale a unui
test de desen ne putem întrebaa ce experieenţe sau proocese profunnde pot însooţi desenareaa acestei
persoanee înspăimânttătoare.

vi. Echivvalenţa funcţioonală şi geneeralizarea


Interacţiuneaa dintre interppretare, evaluarea contexxtelor, fenom menele topoggrafice şi expperienţiale
este întrr-o strânsă relaţie cu echivalenţa
e f
funcţionala şi
ş generalizaarea. După cum am nootat deja
echivalenţa funcţionaală se refera la gradul în care antecedentele şi coonsecinţele ccomportamenntului test
corespunnd cu consecinţele şi antecedenteele comportaamentului din viaţa reaală. Antecedentele şi
consecinnţele comporrtamentului test t sunt cupprinse în situuaţia test prooiectiv. Stimuulii test proieectivi sau
situaţiile test variazăă într-o anummită măsura de la test la test şi de laa ocazie la oocazie. Totuşşi, dintr-o
perspecttivă foarte larrgă, testele proiective
p incclud situaţii noi şi nefamiliare în care ssubiectul orgganizează
un mateerial incompleet, contradicttoriu şi ambiiguu fără nicciun feedback direct din partea observatorului
sau expeertului. De assemenea ele includ un mic feedback din d partea saarcinii însăşi cu privire la gradul
g de
adecvaree a perform mantei în caadrul interacţiunii cu un alt individ. Aplicând pprincipiul echhivalenţei
funcţionaale, suntem securizaţi atunci
a când generalizăm m comportam mentul provoocat de situuaţia test
proiectiv la situaţii cu caracteriistici nesimillare. Astfel, într-o anum mită măsură, interpretările pot fi
dependeente de conttext mai deggrabă decât de aspecteele constantee ale personnalităţii. Inteerpretarea
s poate aplica la situaţii ce permit unn bun controll din partea individului şi un scăzut control din
testului se
partea mediului.
m Cu alte cuvinte,, acestea suunt situaţii în care responndentul trebuuie să-şi connstruiască
propriul drum
d şi lucreează pentru sine.
s
S
Situaţia stim
mul şi echivvalenţa funccţională ne orientează în procesuul de interpretare şi
generalizzare a comportamenteloor produse de tehnicilor proiective pe care le putem situua pe un
continuum situaţie sppecifică – caracteristici coonstante ale personalităţiii. Cu cât inteerpretarea deevine mai
specificăă cu atât ea trebuie limitattă la situaţii foarte
f similaree situaţiei tesst.

ÎNTREBARE
Care suunt principalele componnente ale situației de examen
e proiectiv din pperspectiva modelului
m
comportaamental al prrocesului de răspuns?

3 CLASIFICARREA TEHNICILOR PROIECTIVVE


3.

S-au propuss mai multee criterii de clasificare a tehnicilorr proiective: natura maaterialului,
S
d subiect şi scopul utilizăării metodei. Prezentăm în
activităţille realizate de î continuaree clasificarea realizată
de G. Linndzey (1959)):
- tehnici asociative – subiectul răspunde
r la stimulul prezzentat de exxaminator cu primele idei, imagini
care-i vin în mintee, ceea ce faace ca ideaţiaa să fie redusă la minimuum (Rorschaach, proba noorilor a lui
Sternn);
- tehnici constructivee - dau o mare
m libertatee de creaţie. Spre deoseebire de tehnnicile asociative, cele
consttructive angaajează subiecctul într-o acttivitate cognittivă şi imaginnativă mai complexă (TAT T).
- tehnici de completaare – se diferenţiază de cele c asociative prin faptuul că atât stim mulul cât şi răspunsul
r
sunt mai complexxe, iar răspunsul este maai puţin prom mpt. Spre deeosebire de ttehnicile connstructive,
cele de
d completarre produc răsspunsuri mai simple şi maai limitate (coompletare de propoziţii).
- tehnici de alegere saus de ordonnare – cer subiectului să aleagă
a din mai
m multe alteernative elementul sau
aranjaamentul care lui i se pare
p mai pottrivit sub asppectul corecctitudinii, al aatractivităţii (Luscher,
Szondi).

94
 
PSIHODIAGNOSTIC II

- tehniciile expresivee – constituuie o legăturră între mettodele de diagnostic şi cele terapeeutice. În


realizzarea acestor probe, subbiectul nu nuumai că se dezvăluie,
d daar descoperirrea conflictellor sale îl
ajută să evoluezee către o mai bună adaptaare (testul de pictura cu degetele, psihhodrama).

ÎNTREBARE
Care sunnt principalelee categorii dee tehnici proiiective după G. Lindzey?

4 RESURSE SI
4. S LIMITE ALE TEHNICILOR
T PROIECTIVE

A
Aplicabilitate
e – majoritattea tehnicilorr proiective pot intermeddia dezvoltaarea unei buune relaţii
iniţiale înntre subiect şi examinator; unele dintre aceste tehnici sunnt deosebit dde utile în evaluarea e
psihologică a copiilorr, analfabeţiloor, copiilor cuu handicap dee limbaj sau cu tulburări dde vorbire.
F
Falsificarea – tehnicile proiective sunnt mai puţin susceptibile
s de falsificaree decât chestionarele;
scopul teehnicilor proiective este de obicei deeghizat, necuunoscut. Totuuşi nu se pooate afirma că c testele
proiective sunt com mplet imune la falsificaree (cercetări experimentaale cu privirre la posibilitatea de
falsificaree a răspunsuurilor la Rorsschach, TAT,, completarea frazelor auu demonstratt posibilitateaa obţinerii
unor răsspunsuri dezzirabile sociaal, tendinţa subiecţilor de d a se preezenta într-oo lumină favorabilă –
Masling,1960).
Variabilele situaţionale
s ş examinatoor –administtrarea testelor şi notareea răspunsurilor sunt
şi
insuficiennt standardizzate; diferenţţe în atitudineea examinatoorului, în insttrucţiunile dee aplicare influenţează
productivvitatea compportamentului de răspunss, mecanismele de apăraare, stereotippia, imaginaţţia şi alte
caracteriistici importaante ale peerformantei. Interpretareaa scorurilor este, deseoori, proiectivvă pentru
examinaator ca situaţia test pentruu examinat.
N
Norme – multe dintre testele proiective sunt lipsite de datte normativee pentru inteerpretare,
aceasta realizându-sse în baza exxperienţei clinnice generalee a examinatoorului.
F
Fidelitatea – lipsa unor proceduri
p stanndardizate dee notare şi a unor normee de interpretare ridică
problemaa fidelităţii; pentru testeele proiectivee fidelitatea are în vedeere nu numaai scorurile obiective
preliminaare ci şi staadiul final al interpretării şi integrării informaţiilor. Testele proiective au fidelitate
scăzută (coeficienţi de d consistenţţă internă şi fidelitate
f test//retest scăzuuţi).
Validitate – Majoritateaa studiilor publicate suunt neconcludente din cauza defficienţelor
procedurrale cu privire la controlul experimenttal al variabilelor ori a anaalizei statisticce, ori a amâândurora.
Unele deeficienţe metodologice auu avut ca efecct obţinerea unor false evvidenţieri a vaalidităţii (A. Anastasi).
A
O eroaree des întâlniită este utilizzarea unor descrieri
d sterreotipe în prootocoale ce pot fi utilizate pentru
orice peersoană în general.
g Uniii autori vorbesc despree validarea iluzorie deteerminată de tendinţa
inconştieentă a examiinatorului de a-şi aminti doar d ceea cee se potriveştte cu aşteptăările lui şi dee a ignora
sau de a uita ceea cee contravine lor.
Ipoteza proieectivă – afirm
maţia fundam mentală a tutturor tehniciloor proiective este ca răsspunsurile
individuluui la stimulii prezentaţi reflectă caraacteristicile semnificative
s e şi stabile aale personalităţii. Dar
există un mare num măr de studiii care demoonstrează inntervenţia şi a altor facttori care influenţează
răspunsuurile la testele proiective – instrucţiunile, caracterissticile examinnatorului etc.
Tehnicile proroiective ca instrumente psihometrice – în ciuda atâtor crittici status-ul probelor
proiective rămâne neeschimbat. Una din cele mai m circulate afirmaţii cu privire
p la aceeastă situaţie este cea
alui Adcock (1965): Există clinicieni entuziaşşti şi statisticcieni bănuitori”. Această aparentă coontradicţie
poate fi înţeleasă
î dacă recunoaşştem că, cu rare r excepţii, tehnicile prooiective nu ssunt cu adevăărat teste
(relaţia examinator
e exxaminat estee deseori partte integrantăă din procesul examinării).
Tehnicile prroiective ca instrumentee clinice – tehnicile proiectivep poot servi ca ajutoare
suplimenntare în interrvievarea caalitativă în mâinile unui clinician
c priceeput; valoareea lor ca insstrumente

95
ION DAFINNOIU

clinice esste proporţională cu îndeemânarea, exxperienţa clinnicianului şi ele


e nu pot fi aapreciate independent
de cel care
c la utilizeează; valoareea testelor proiective
p creeşte când elee sunt interppretate prin proceduri
clinice, calitative,
c maai degrabă decât
d atunci când sunt notate
n cantitaativ şi interprretate ca insstrumente
psihomeetrice.

ÎNTREBARE
Care sunnt principalelee resurse și limite
l ale tehhnicilor proiecctive?

96