Sunteți pe pagina 1din 112

ELINOR SCHULMAN KOLUMBUS

DIDACTICĂ PREŞCOLARĂ
Traducere şi adaptare:

Magdalena Dumitrana

-.r&.llNTEGR.\t

Bucureşti- l998
Coperta: Elena Drăgulelei -Dumitru
Desenele de pe copertă: Dan Dumitru-jr. (4 ani)

TITLUL ORIGINAL AL LliCRĂRII:

IS IT TOMORROW YET?
Handbook for educators of the very young

First edition: 1979


Second print: 1983

Copyright 1979 by, and all rights reserved ta


Mount Carmel International Training Centre- Haifa

©Magdalena Duntitrana- Pentru traducerea în limba română


CUPRINS

Cuvânt înainte . 5
Introducere . . .... .. . .. . .. 6
1. Firea copiilor .. .. .............. 7
2. Lucrând cu copiii 12
3. Mediul grădiniţci 18
4. Organizan.-a activităţilor . ............... 27
Jocul. .............. 27
Cuburile . . 30
Nisip, apă, nămol .. . .. . . . . . . . . . . . . . .. . 34
Activităţi artistice şi lucru manual . . 38
Muzică şi mişcare . 49
Limbajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Ştiinţă. . . . . . . . . . . . . . . . 68

Matematică . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 79

Socializare . .............. ... . ........ 83


Jocuri didactice . ........ 87
5. Planificare şi evaluare . . . 94
6. Părinţii i09
Descriena CIP a BlbUotecli Naţionale
SCBIILMAN KOLUMBUS, ELINOR
Didactici prefCOiară / El!nor Schulman Kolumbus ; traci.
şi adaptare : Magdalena Dumltrana. - Bucureşti : Editura V & 1
Integral, 1998
112 p. :il. ; 21 cm.
Tit. orig. (eng) : ls It tomorrow yet ? : handbook for
educators of the very young.
ISBN 973-9341-09-8

1. Dumltrana. Magdalena (traci.)

371.3:373.2
CUVÂNT ÎNAINTE
Volumul de faţă reprezintă rodul unor ani indelungali petrecuţi de autoare
în domeniul predării pedagogiei preşcolarc, dar şi al practicii in instituţiile de
învăţământ preşcol ar. Pc haza acestei experienţe, Elinor Schulman Kolumhus
şi-a propus să litcii nu atât <l prezentare largă a principiilor şi metodelor utilizate
in invăţământul preşcolar, cât mai degrabă să ofere cadrelor didactice din
grădini\.ă sugestii prdcticc în ceea ce priveşte comportamentul instrucţional şi
. cducaţional. Lucrarea reprezintă, aşadar, sinteza cursurilor şi experienţei
autoarei ca profesor l a Centrul Internaţional de Perfecţionare "Golda Mcir -
Mount Carmel" din Hai fa-Israel, institut care, începând cu anul 1961, ţine în
fiecare an cursuli intensive şi seminarii cu teme de educaţie şi asistenţă socială.
Cartea este impărţiti în capitole ce tratează principalele aspecte ale educaţiei
preşcolarului: considerarea personalităţii copilului în formare; construirea
mediului educaţional; proiectarea pornind fie de la tipul de activitate (educarea
limbajului, elemente de matematică etc.), fie de la materialele utilizate şi care
vor crea pentru copil motivaţia diferitelor activităţi; relaţiile cu părintii.
Fiecare subiect este tratat întro.O manieră accesibilă, familiară, utili:ziînd din
plin exemplele concrete şi oferind, de câte ori apare necesitatea, sugestii
practice de rezolvare 8 diferitelor probleme rn învăţare sau educare.
Modul de abordare a procesului de învăţare in grădiniţă prezentat in lucrare
este cel acceptat in marea majoritate a ţărilor lumii. Fără a include elemente
fundamental noi pentru cadrele didactice educatoare din România, volumul
oferă o perspectivă modernă, flexibilă asupra metodelor de predare, precum şi
asupra modului de utilizare a conţinuturilor de predare şi a mijloacelor de
realizare.
Apariţia acestei căili este cu atât mai binevenită cu cât ea vine în sprijinul
conceptelor şi atitudinilor educaţionale promovate de contemporaneitate.
Cadrele didactice din invăţământul preşcolar, elevele colegiilor pedagogice
şi studenţii in psiho-pcdagogie vor găsi sugestii extrem de utile pentru
activitatea lor prezentă sau viitoare.
Limbajul accesibil şi tratarea concretă a situaţiilor pedagogice face ca acest
volum să constituie un sprijiiJ. important pentru tinerii părinţi.

Magdalena Dumilrana
INTRODUCERE

Fie că lucraţi direct cu cei mici ori lucraţi cu educatoarele, acea.�tă carte a
fost scrisă pentru a vă fi de ajutor. Ea cs.te concepută ca un ghid, pentru a face
sugestii şi pentru a stimula propriile dumneavoastră idei. Cartea este gândilă in
aşa fel încât să slujească nu numai ca un text referitor la ceea ce trebuie predal
copiilor, dar şi ca modalitate de a reaminti cine sunt aceşti copii - care sunt
posibilităţile şi limitele iar, ambiţiile şi frustrările, tristeJile şi bucuriile lor.
Prea multe persoane, chiar şi a..;tăzi încă, sunt inclinate să minimalizeze
importanţa educaţiei la vârsta preşcolară, utilizând fraze şablon de felul: 'Sunt
încă nişte copilaşi. Vor avea timp să înveţe mai lârziu' ori 'mâine'. Pentru copil,
care este deja pregătit să înveţe, acesta nu este un răspuns de acceptat. Timpul
este Wl concept foarte abstract, aşa încât, tot aşteptând, copilul întreabă mereu:
'Când este mai târziu'?' şi 'Nu s-a făcut încă mâine'?'
Având in vedere importanţa subiectului tratat, aş dori să-mi exprim
recunoştinţa faţă de toţi cei care m-au sprijinit şi m-au ajutat pe întreaga
perioadă a scrierii acestei cărţi. În primul rând, mulţumesc corpului profesoral
al Centrului Internaţional de Perfecţionare Mount Carmel pentru increderea,
pentru incurajarea şi sprijinul ce mi le-au acordat.
O contribuţie deosebită a avut-o Hannah Porat, care a scris capitolul referitor
la matematică; de asemenea, un aport important I-au adus Rivka Horowitz,
Mina Shapira, Jacalyn Jacovayan şi Dr. Lynne Jasik, care mi-au oferit sfaturile
lor ori de câte ori a fost nevoie.
Sunt îndatorată lui A.M. Goldstein, editorul acestei cărţi, care a verificat
continuu manuscrisul, pe măsură ce paginile erau scrise .
Mulţumiri speciale lui Ami, soţul meu, care a fost răbdător şi înţelegător in
timpul ceasurilor lungi de căutări şi scriere, precum şi p!rinţilor mei, care au
sădit in sufletul meu plăcerea pentru scris şi dragostea pentru copii.
Dumneavoastră tuturor, recunoştinţa şi aprecierea mea; sper ca noi toţi,
fiecare în felul său, să contribuim la implinirea şi fericirea copiilor de
pretutindeni.

EL/NOR S. KOLUMBUS
1. FIREA COPIILOR

E�te o chestiune de opinie


(autor necunoscut)

linii copii sunt precum nişt<: roab!!:


trebuie să fit: impinşi.
Unii sunt precum hiil·cutele:
trebuie să fie vâslite.
Unii sunt precum zmedc::
daci nu le in strâns de sfoară,
vor zbura departe, sus.
Unii sunt precum pisicuţele:
tarc multumite când sunt mângâiatc.
Unii sunt ca nişte remorci:
folositoare numai când sunt trase.
Unii sunt precum baloancl.e:
tare uşor de vătămat,
de nu le mânuieşti cu grijă.
Unii sunt mereu
de nădejde şi gata să te ajute.

Fiecare copil este diferit; acest lucru este exact ceea ce il face să fie special.
Există câteva lucruri esenJiale, comune tuturor copiilor: toţi au nevoie de
dragoste, de securitate, hrană bun! şi exerciţiu. Fiecare copil are nevoie să se
simtă protejat şi acceptat; are nevoie ca ceilalţi să-I placă. Fiecare micut simte
nevoia să tie călăuzit şi chiar ii trebuie un anumit element de control din partea
adultului, pe măsură ce îşi dezvoltă increderea in sine şi face primii paşi spre
independenţă.
Toţi copiii cresc şi se dezvoltă după un acelaşi model. Ceea ce diferă este
ritmul personal al fiecăruia. Trebuie să ştim el mai repede nu înseamnă în mod
necesar şi mai bine. Dezvoltarea are loc pe mai multe paliere: fizic, intelectual,
social şi emoţional. Un copil poate apărea mai avansat intr-un plan şi mai puţin
intr-altul. Să o luăm de exemplu pe Maria, care are 3 ani: ea are un vocabular
uimitor; in grădiniţă, cea mai mare p&1e a timpului şi-o petrece aplecat! peste
cărţile cu poze, încercând să descifreze cuvinte; îşi scrie deja numele şi încearcă
să copieze cuvintele pe care le vede; invaJă iute conceptele noi şi îşi utilizează
corect cunoştinţele. Totuşi, când iese afară la joacă şi toţi copiii aleargă, sar şi
îşi exersează muşchii, Maria refuză să participe şi chiar plânge; mişcările sale
sunt evident neindemânatice. De asemenea, ea are multe neînţelegeri cu ceilalţi
copii, băieţei şi fetiţe. Putem conchide aşadar că, din punct de vedere intelectual,
Maria este "peste anii săi"; in schimb, referitor la alte arii ale dezvoltării, ea este
in urma celor de-o \·ârstă cu ea. lată-! acum pe Dan iel , un bilieţe l de 5 ani. Nu
c:. te deioc greu să-I simpatizezi, pentru că este prietenos şi dră gul , zimbind
liccăruia: es te genera:-., gata sil coop e rez e in jocuri şi in mu ncă ; în dep li n eş te
bucuros cee a cei se cere de către cei lalli copii, li se supune cu plăcere. To tuşi,
r.u arc cap acit ate<!. de a asculta o poves te un tim p mai indelungat; ii es te greu să
stea aş e za t mai mult timp ori să lie atent ia ce"'a re o perioadă mai lungă;
puterea sa de conc entrare este lim i tată. Fireş te , aceste caracteristici î i afectează
activitatea de invătare. Deşi manifestă entuziasm pentru cele mai multe
activităţi din cla să , nu are răbdare să termine ceea ce incepe ori să îşi aştepte
rân dul a tunci când re gula o cere. Se vede deci că procesele maturizării şi
dczvoitării nu se Cesfăşoard sim ulta n, in toate aspe ctele lor. În această perioadă
a evoluliei sale, Dar.iel este mull mai avansat din punct de vedere social şi
emoţional decât intelectual.
L'n copil, şi acest lucru se uită adesea, este o persoană integrală; când se
vorbeşte de maturizarea lui, se iau în consideraţie numai achiziţiile intelectuale.
Trebuie să ne amintim însă că, in aceşti ani timpurii, dezvoltarea socială şi
emoţională a cop il ulu i este la fel de imp011antă ca şi aceea fizică şi cea
intelectuală. Copilul învaţă, se simte liber de a face noi achiziţii intelectuale
numai atunci când se ştie accepta1, atunci când trăieşte sentimentul de
apartenenţă. Diferitele aspecte ale dezvoltării copilului se interrelaţionea:d. De
asemenea, creşterea nu are loc cu necesitate, in mod lin şi continuu. Există
perioade de stabilitate, urmate de altele dinamice, de schimbare; copilul creşte,
învaţă lucruri noi, achiziţionea:ză noi comportamente, după care urmează o
perioadă de ajustare, până când se instalează din nou echilibrul pe un palier mai
înalt de dezvoltare. Fiecare realizare pregăteşte copilul pentru UI111ltorul stadiu
de evoluţie. În pofida atitor deosebiri intre copiii ce păşesc pe calea maturizării,
călltoria este aceeaşi pentru fiecare dintre ei; orice evoluţie normală duce in
direcţia dezvoltării spre nivele superioare.

Creşterea autonomiei de mişcare in mediu. Schimbări fn comportament

Copiii din clasa dumneavoastră sunt isteti şi descurcireţi. Fac singuri o


mulţime de lucruri. Dar au fost ei dintotdeauna aşa? in perioada micii copilării
ei depind în întregime de alţii. Lumea pe care o CWlOSC este o lume restrâns!,
care se învârte, în principal, în jW1ll propriei lor fiinţe. Această lume se măreşte
treptat şi continuu. Cu toate acestea copilul de vârstl preşcolară rămâne
egocentric şi raportează tot ceea ce vede şi cunoaşte la propria lui persoană.
Obse!Vaţi cât de des foloseşte el cuvintele legate de sine: 'eu', 'mie', ori 'al meu'
(mingea mea, mămica mea), precum şi pe 'vreau'. Din punctul său de vedere,
fiecare lucru din această lwne îi aparţine sau ar trebui să-i aparţină lui. Şi totuşi,
mediul înconjurător, alcătuit odinioară numai din mamă, tată şi poate alţi câţiva
membri ai familiei, s-a lărgit incet, încet. Pentru copil devine evident faptul că
lwnea conţine şi alte persoane - multe alte persoane: există un vecin, un om care
vinde zaru.vaturi, frizel1ll care tunde, asistenta medicală care ii ajută pe copii
�ă se \·indece. În curând, copilui este confruntat cu o altă situalie nouă -
gr ădini la - şi cu un nou aduil necuno�cut - educatoarea. Şi, de�igur, ci întâlneşte
acum o multime de copii pe care nu ii ştia.
Lumea copilului este deci in schimbare, iar o dată cu ea şi comportamentul
acestuia. El trebuie să in ve�e să facă faţă noilor stimulări, să se ad apteze unor
situaţii noi, oamenilor şi lucrurilor noi. Ac.e�lea toate vin prin experienlă, şi cum
se poate câştiga cel mai hine experientă dacă nu prin încercare?
Copilul încearcă. El le încearcă pe toate. Este grăbit să exploreze lucrurile,
este nerăbdător să adauge repe11ori ului său fiecare nouă achiziţie ori cunoştinţă,
cât de măruntă ar părea aceasta in ochii adultului. Mod alit ăţil e în care copilul
experimentează ţin evident de vârsta lui, de nivelul de dezvoltare, de starea lui
de sănătate, de mediul cultural şi social din care provine, şi deloc in ultimul
rând, de persona lit ate a sa. Acliunile copilului trebuie văzute însă in
continuitatea, dar şi in dinamica lor. Ar fi absurd să afirmăm că un copil de o
anwnită vârstă, la doi ani-de exemplu-se va comporta intr-un anume fel, iar
in momentul in care va implini trei ani el se va transfomta in mod miraculos
intr-o persoană diferită, posedând un set nou de capacităţi şi comportamente.
Fiecare copil este diferit şi poate fi comparat numai cu sine însuşi. Există,
cu toate acestea, câteva trăsături fundamentale ce caracterizează, in general,
fiecare grupă de vârstă. Cunoaşterea acestor trăsături, precum şi înţelegerea WlOr
asemănări esenţiale detivate din structurile de bază ale dezvoltării copilului vă
vor ajuta să vă stabiliţi obiectivele educaţionale in acord cu aceasti cunoaştere
şi să alcătuiţi programul de activitate cel mai bun posibil pentru clasa pc care
o aveţi, ca şi pentru fiecare copil.
Vârsta la care copilui vine la noi, educatoarele, diferi in funcţie de vârsta la
care copiii sunt primiti in grădiniţe, in diferitele părţi ale lumii. În unele locuri,
ei încep la vârsta de cinci ori şase ani, in altele, foarte de timpuriu, la vârsta de
doi ani.
La doi ani, copiii au învilat deja o mulţime de lucruri. Ei merg, aleargă, se
caţără chiar. Majoritatea posedă cel puţin abilităţi elementare de comunicare,
iar vocabularul se îmbogăţeşte zilnic. La această vârstă, copilul pare a fi tot
timpul în mişcare. Lucrurile SWlt gustate, pipăite, împinse, urmările atent cu
privirea. Se dezvoltă perceptia, capacitatea de a face asociaţii, precum şi un
sentiment al sinelui. Fiind egocentric, copilul nu este pregltit si se joace
împreună cu alţi copii; in schimb, el se joacă alături de ei - acesta este jocul
paralel. Copilul învaţă să fie independent şi doreşte atât de mult să reuşească in
toate, încât foarte adesea el respinge amestecul adultului cu un 'Nu!' foarte
hotărât.
După aproximativ un an, acelaşi copil îşi va da toată silinţa pentru a se
confonna unor reguli stabilite şi a-i face pe plac adultului. 'Nu'-ul se transfonnă
in 'Da'. Copilul ştie mult mai bine să se stăpânească. Este capabil acum nu
nutnai de a lua, dar şi de a dărui. lnvaţi să coopereze şi să arate simpatie.
Capacitatea �a de a se juca împreună cu alţi copii creşte. Lăuda'i acest copil şi-\
,·eţi vedea î n florind.
Înjur�.:! 'ărstei de patru ani, li!. copii �e manifesl.ă o mmă et.apă de puternică
de7.Hlhare. Aceasta �e \ ădcşte atât în aqiunile lor, cât şi in modul de
mani fc::;.tare \'erbală; o tri'.sătură import.antă este imaginaţia deosebit de vie. Este,
de asemenea, \'â.rsta întrebărilor. 'Cum'!' şi 'De ce'!' sunt sintagme li"ecvent
utilizate prin c-are �e cer explicatii, inl(,rmaţii. Corilul de pall1.1 ani se gă�eşte
inll'-o perioadă tOane bogată in acumulări: copleşit de propriile sale achiziţii şi
din nevoia de confim1are a exactil.ăţii lor, îşi împărtăşeşte infom1aţii\e oricui do­
reşte să-I asculte. Vorbele sale par a suna une01i ca o tan îaron adă : 'Uită-te la mi­
ne! Pot să mă legăn pe creanga asta'!'; 'Ştiu cum se fluieră. Vrei să auzi'?': 'M-am
îmbrăcat singur astăzi! Nimeni nu m-a ajutat!' in realitate, copilul nu se făleşte;
lui doar i se pare greu de crezut că a devenit atât de 'mare'. Pentru copilul mic,
a fi 'mare' este ceva extrem de important. Împrejurul lui, toate lucrurile sunt
făcute penll'U adu i ţi -înălţimea clanţelor uşilor, a meselor, a scaWlelor. Ca să se
poată uita pe fereastră, ei este nevoit să e fe ctueze adevărate ascensiuni pe câte
un scaun. Încurajaţi copilul în eforturile sa le - şi nu numai printr-Wl compliment
general. Apreciaţi fiecare dintre r eali zările sale în parte şi faceti acea."'t.a cu tot
interesul şi entuziasmul pe care il merită noile achiziţii ale copilului.
in unnătorul an, interesele copilului se lărgesc considerabil. El mai pune
încă o multime de întrebări; dar nu m ai exagerează în manifestări pentru că a
câştigat un anumit echilibru şi stăpânire de sine. Progresiv, mişcările corpului
au devenit mai coordonate. Din punct de vedere social, copilul se integrează
grupului de aceeaşi vârstă, împreună cu care planifici şi realizează diferite
activităţi. În general, capacitatea de a stabili contacte se flexibilizează.
Şi ast fe l, copilul îşi continuă dezvoltarea.

Scara dezvoltării

Atunci când eşti conştient de modul cum se desfăşoară etapele procesului


dezvoltării, ele se pot wmări in chiar activităţile zilnice ale copilului. Să. luăm,
de exemplu, utilizarea plastilinei. Un copil foarte mic ori unul mai mare, dar
care nu a mai avut inainte prilejul să lucreze cu plastilină, va incepe prin a o
examina mai întâi. O va pipăi, o va cântări, mirosi, arunca ori o va strânge tare
in pumn. Aşadar, va incerca, in felul său, să cWloască proprietăţile materialului
şi ce anume se poate face cu el. Numai după aceea va incerca să-i dea o formă,
rostogolindu-1 pentru a face o minge ori un cârnăcior lunguieţ. Apoi, pe măsură
ce se va familiariza mai mult cu materialul, va incepe să creeze alte fonne,
combinând tehnicile pe care le-a descoperit deja. Finisându-şi creaţia, o va privi
cu atenţie; dacă obiectul modelat îi aminteşte de ceva, atunci el îi va da Wl nume
formei din plastilină: 'Uite, am fă.cut o minge!'
În această perioadă, numele pe care copilul il dă creaţiilor sale se poate
schimba de mai multe ori pe parcursul activităţii, după cum obiectul modelat ii

10
aminteşte de un lucru sau de aitul. Cind \8 fi ceu mai matur, el va hotărî
dinainte ceea ce va iucra. Iar mai apoi, pe măsurd dezvoltării abilil.ălilor sociale,
copilul va li capabil să planilice diferite activităţi împreună cu grupul său de
prieteni şi să le ducă la bun sfârşit, într-o acti\·itate de cooperare." Putem, de
exempiu, să vedem grupul construind o formă în miniaturd., fiecare copil
modelând din plastilină câte un animal.
Aceleaşi schimbări gradate, datorate trecerii de ia o etapă la a:ta a
dezvoltării, le puteţi observa şi dacă unnăriţi reacţiile copilului faţă de un obiect
nou oti care i se pare ciudat. La inceput, el va dori să-I exploreze, să-i descopere
proprietăţile şi să vadă ce se poate face cu el. Un copil fow1e mic il duce la gw"ă.
Ur. altul, ceva mai mare, il examinează in mod diferit - il apucă, il pipăie pe
toate părţile, îl scutură să vadă dacă sună ceva înăuntru; îl rostogoleşte ori
încearcă să-I mişte in \T· CUn fel. Un copil de cinci sau şase ani va aborda obiectul
in cu totul alt mod. El va înţelege cărei categorii ii aparţine obiectul şi care este
scopul lui. El îşi poate da seama dacă acest obiect este periculos, astfel că il
aduce educatoarei sau unui alt adult.
De vreme ce fiecare copil este diferit de celălalt, urmează că fiecare are
propria sa personalitate şi un mod specific de comportare. Să observăm, de
exemplu, cum interacţionează el cu ceilal�i: este copilul rigid ori face anumite
compromisuri? Acceptă părerile altora sau insistă intotdeauna să facă nun1ai
după cum doreşte'� Ori cedează in faţa celorlalţi, nu se luptă niciodată pentru
drepturile sale?
Pe m.lisură ce veţi ajunge să cunoaşteţi copiii pe care îi aveţi in grijă,
inţelegându-le firea, personalitatea, veţi putea identifica treapta pe care se află
fiecare pe scara dezvoltArii.
Pentru părinţi copilul este sursA de bucurie, pentru naţiune el este promisiune
de viitor. Şi părinţii, dar şi naţiunea nutresc speranţe şi vise pentru copiii lor şi
îşi pun intreaga incredere in cadrul didactic care ii educă.
Copiii au şi ei propriile speranţe şi vise, iar dacă nu sunt împiedicaţi, ei vor
invllţa şi şi le vor implini.
Cultivaţi aceste speranţe cu înţelepciune. Nimeni nu poate garanta viitorul,
dar cel puţin, pe parcursul timpului în care ii aveţi in grijă pe aceşti copii,
depinde numai de dumneavoastră să le oferiţi cunoştinţele, ocaziile de
dezvoltare şi căldura la care fiecare dintre ei are dreptul.

11
2. LUCRÂND CU COPIII

Dacă un copiltrăieş,t.: in mij locul criticilor.


inw.Jă şi d s.ă condamn.:.
Dacă trăieşte intr-o lume ostilii,
. invată să se războiască.
Dacij tJ"ăiţ,'Şf� înconjurat de 1!-icoşi,
inva]ă şi d să se teamă.
Dacă un copiltri!icşt.:: in veşnică milă,
învajă să se autocompătimcască.
Dacă u·ăieşte intre cei ce I-au râs,
invajă să lie timid.
Dacă un copillrăieşh:: int re geloşi,
inva]ă ce înseamnă invidia.
Dacă un co pi l trăieşte I..'U veşnice învinovătiri,
invată să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăieşte în incurajare,
invaJă să aibă incredere.
Dacă un copil trăieşte între cei intelegători,
înva{ă şi el să fie ribdător.
Copilul care este lăudat
invat!, la rându-i, să aprecieze.
Dacă un copil trăieşte inconjurat de iubire,
inva]ă să iubească şi el.
Dacă un copil trăieşte intre cei ce-l aprobă,
învaţă să se placă pe sine însuşi.
Dacă cei din preajmă ii acordl recunoaşterea,
copilul învaţă că este bine să ai un scop.
Dacă trăieşte intr-un mediu ce dăruieşte,
copilul învaţă ce este generozitatea.
Dacă un copil trăi�te între cei cinstiti şi sinceri,
învaţă ce înseamnă adevărul şi dreptatea.
Dacă copilul trăieşte sentimentul siguranţei,
învaţă si aibă incredere în sine.
Dacă un copil trăieşte inconjurat de prietenie,
învaţă că este plăcut să trăieşti în această lume.
Dacă sufletul tiu este senin,
copilul tău va câştiga pacea mintii.
Ce anume învală copilullău'!
(Scrisi in 1954, de Dorothy Law Noltc)

Copiii mici sunt extrem de impresionabili. Felul în care sunt trataţi


determină modul in care ei se vor comporta. Persoana in grija căreia este plasat
copilul are o mare influenţă asupra acestuia şi poate ajuta mult la modelarea
viitorului copilului. Când lucraţi cu copiii, in calitate de educatoare, aveţi o
responsabilitate deosebită şi foarte importanti.

12
De Heme ce sunteţi deja educatoare in gr-ddiniţă ori plănuiţi să deveniti, sun­
teţi probabi l tipul de persoană care îndrăgeşte copiii �i le poate oferi un mediu
stimulator şi plin de bucurie. Pc măsură ce înţelegeţi mai bine cauza pentru care
copiii se comportă îr. felul in care o fac, cu atât mai eficient ii puteţi călăuzi.
În<X..-rcaJi aşadar să c unoaşteţi fiecare copil, famiiia sa, mediul din care provine.
Felul in care copilul se compm1ă este putemic influenţat de modul de viaţă
de acasă: primeşte el o hrană adecvată, este îmbrăcat cum trebuie, este suficient
ingrijit şi protejat? doarm e indeajuns'! Toţi aceşti factori se reflectă în
comportamentul său. Pe de altă pa11e, conduita unui copil trebuie văzută in
re laţie şi cu etapa de dezvoltare in care se gă.,.eşte, adică in re laţie cu
modalilăJile de comportament specifice unei anumite vârste.
Fiţi blânde cu copiii! Trataţi - i cu respect! Orice persoană, fie ea chiar un
copil mititel, are drept ul să se simtă demnă şi de v aloare. Nu este demn de laudă
a ridiculiza, a deprecia ori a râde de un copii, oricare ar fi motivul.
Fiţi corecte faţă de copii! Ră.'\pundeţi la întrebările lor cu onestitate şi în
confonnitate cu vârsta lor . Dacă nu intenţionaJ i �ă îndepliniţi o p romis i une , nu
promiteţi.

Sentimentnl de .dgurantii

Pentru toţi copiii pe care ii aveJi în grijă, este de cea mai mare importanţă
ca ci să se simtă in siguranţă cu dumneavoastră. Pentru m ulţi dintre ei, grădiniţa
este prima experienlă in afara casei. În noua situaţie, unii copii sunt ne siguri ş i
temători. Ei vor avea nevoie de mai multă aten ţ i e şi protejare, până vor fi
suficient de siguri pe ei pentru a explora noul mediu şi a partici pa la toate
activitătilc pe care le poate oferi grădiniţa.
Copiii care provin din familii unite şi afectuoase sunt de obicei mult mai apţi
să accepte şi să se bucure de noui mediu. Experien{a lor pozitivă îi âetennină
să creadă că lwnea este in general un loc agreabil şi că te pol i increde in ceilal{i.
Pe de altă parte, copiii care vin din medii în care sunt frecvent pedepsiţi, şi
care se simt adesea nefericiţi, pot manifesta prudentă şi suspiciune in ceea ce
priveşte educatoarea şi noua situaţie in care ei se află. Va fi nevoie să fiţi
răbdătoare cu asemenea copii, să le dăruiţi cât mai multă căldură puteţi şi să le
transmiteţi un sentiment de stabilitate.
in calitate de cadru didactic aveţi la îndemână mai multe modalităţi prin care
puteţi construi în grădiniţă un mediu securiza.nt.
• O ambianţă fizică ordonată. Aceasta înseamnă aranjai;"ea logică şi
confortabilă a mobilei şi echipamentului din clasă. Dacă veţi prevedea locuri
speciale şi stabile pentru obiecte şi pentru desfăşurarea activităţilor, camera le
va trezi intotdeauna copiilor un sentiment al ordinii.
*Furnizarea de obiectefamiliare. Copiii se vor simţi mai confortabil dacă
vor fi încurajaţi, in prima lor zi de grăd.initi, de lucruri pe care sunt obişnuiţi să
le vadă şi acasă . De exemplu, în colţul că.suţei puteţi pune o oală pentru gătit,

13
0 s i lă ori a.!te iucruri pe care copiii le cunosc de acasă; se mai pot aşeza o perm1

şi un co\"Oraş pe care se odihnesc r.ăpuşiie ori chiar copiii înşişi. Pentru


grădiniteie din sate se pm confecţiona animale de fermă din coceni de porumb
sau din paie, care polii utilizate in jocuri. Lucrurile pe care le alegeţi depind,
aşadar, intr-o măsură, şi de zona în care es.te situată grădiniţa.
* l.Ji1 onw rea/i�·t. cu momente repetare regulat (rutine). Pe măsură ce copiii

se familiarizea7.ă cu ordinea de liecare zi a evenimentelor, ei işi dezvo!tU un


sentiment de siguranţă, ştiind ceea ce unnează să se întâmple şi, deci, la ce se
pot aştepta. Există un moment al sosirii, un moment de întâlnire şi discuţie
generală a grupului, un moment pentru iucru, pentru îngrijire corporală, pentru
luarea mesei ori a gustării. Există, desigur, şi un moment al plecării acasă.
Repetarea zilnică a acestor jaloane' oferă copiilor un sentiment al securităţii şi
continuităţii.
* b!fimlutrea copiilor de.\]Jre ceeCI ce urmeazii sti .�e intâmple mai departe

# ceect ce se aşteaptă din partea lor. A şti ce um1ează îi ajută pe copii să se


simtă in siguranţă. Nu cereţi şi nu aşteptaţi de la copii lucruri de care ei nu sunt
capabili încă.
Formulaţi-vă ce1inţele într-un mod simplu şi clar. De exemplu: 'Când ai
ajuns la grădiniţă dimineaţa, mai întâi îţi pui hainele in dulăpior. Apoi vii la
grupă', sau: 'În cinci minute trebuie să strângem. Fiecare să-şi termine lucrul!',
ori: 'Când vei termina de ficut ordine, poţi să-ţi iei o carte şi să citeşti până ce
toată lumea a tenninat şi e.'ite gata să.asculte povestea pe care o voi spune.'.
A permite copiilor să cunoască dinainte ce se va întâmpla in momentele
următoare înseamnă a determina o trecere lină de la un moment la altul al zilei
şi a preveni apariţia situaţiilor dificile.

Disciplina

Disciplina implică ghidarea şi direcţionarea comportamentului. În acest


domeniu, iată câteva sugestii care ar putea fi utile:
* Dacă .rtabilili reguli sau anumite comportamente obligatorii, fiii ferme şi

consecvente in respectarea lor.


Regulile sunt făcute pentru protecţia şi binele unui grup sau al societăţii.
Grupa de grădiniţă este o societate in miniatură, iar educatoarea stabileşte
anumite reguli care, consideră ea, îi va proteja pe aceia de care ea răspunde.
Este nevoie de stabilirea unor limite în comportamentul copiilor. Mai mult,
aceştia le doresc. Regulile trebuie să fie logice şi pe cât posibil, formularea lor
trebuie să indice cauza şi efectul.
De exemplu:
Regulă: 'Dacă iei în braţe o pisicuţă, poartă-te cu grijă cu ea.'
Cauza: 'Dacă o strângi prea tare...'
�{ectul: '... Îi vei face rău, o chinui.'
Copiii sunt doritori să se supună regulilor, dacă înţeleg motivele aflate in

14
spatele lor. Puteţi dernonstra unui copil că regu l i le sunt necesare, punându-i
anumite întrebări cu caracter dirij a t: 'Ce crezi că i s-ar p utea întâmpla
hamsteru!ui tău dacă i-ai lua în breie :ji l-ai strânge prea tare·!' Copiii pot
conchide uşor că un ase menea comportament nu e ste de dorit, pentru că
hamstcn.:i 'poate fi răni t' ori 'poate ţipa'.
l
* Nu este de a_juns dojcma adre.mtă c opi lu u i. Trehuie .,·ă-1 căltiuziţi către

nwtlaliui{i ftrreptahi/r,- de ac{iune.


Pe măsură ce copilul îşi dezvoltă autocontrolul şi îşi explorează posibilităţile
şi c apac i tă ţi le, se poate întâmpla ca el să depăşească limitele unei conduite
acceptabile. Poate avea un comportament ne p ermi s în cazul unei frustrări. Ori
se p o ate purta astfel şi pen tru că es te ia prima lui experienlă ce il p une in
tovărăşia atâtor băieţei şi fetiţe, iar el încă nu a învăţat cum să se relaţioneze cu
al li copii . Există o mulţime de motive pentru care un copil poate face pozne.
Cănd tm copil mt:�e polfrtci hine, lucrul cel mai inţelept este de a condamna
pilul. Încercaţi să-I dojeniţi astfel încât el să poată învăţa din
. fapt a, �·i 11u co
greşeala sa.
De exemplu: Nadia construieşte un castel din cuburi. Ani se apropie cu
un cub in mână şi il aruncă, făcând castelul să se dărâme. În acest caz, aţi putea
spune: 'Cuburile sunt pentru cons trui t, nu pentru aruncat. Ani, cere, te rog, scuze
Nadiei şi ajut-o să construiască din nou castelul.' Acest mod de a reacţiona este
mult mai preferebil celui in care-i spune�i lui Ani: 'Eşti o fată r ea!'
Uneori necazurile sunt produse fără intenţie, cum ar fi in următoarea
situa1ie: Rina duce o cratiţă cu apă spre colţul căsuţei, pentru a spăla rufele
păpuşilor. Ea a umplut vârf crăticioara şi este atât de grlbită să-şi inceapA
munca, încât nu a observat-o pe Olga ieşind din colţul căsuţei. Cele două fetiţe
s-au ciocnit şi cea mai mare parte a apei s-a vărsat pe ele şi pe podea. Pe lângă
rezolvarea urgentă a situaţiei concrete, educatoarea o poate ajuta pe Rina să
prevină pe viitor un asemenea incident, remarcând: 'Rina, ţi-ai umplut prea mult
crăticioara. Ce crezi că ai putea să faci data \<iitoare, ca apa să nu se mai verse'?'
in acest exemplu, educatoarea a fonnulat problema, apoi a cllăuzit viitoarele
acJiuni ale Rinei, cerându-i fetiţei propria părere. CCe crezi că poţi face data
viitoare ... ?'). Mai departe, fetiţele vor fi ajutate să-şi usuce hainele, iar Rina pusă
să şteargă apa de pe jos.
Poate fi Clcut, de asemenea, un comentariu prin care educatoarea să arate că.
inţelege şi apreciază entuziasmul Rînei, dar că totuşi, aceasta trebuie să aibă
mai mare grijă. Toate aceste acţiuni au un efect mult mai educativ decât a
exclama: 'Ce neindemânatică eşti! De ce nu te uiţi pe unde mergi'?'
"'Niciodată să nu faceţi de ruşine un copil certlindu-1 in.faţa prietenilor săi!
Dacă un copil nu se poartl bine, vorbiţi cu el separat, departe de ceilalţi
copii. Uneori, sub un pretext oarecare, este bine să scoateţi copilul din mijlocul
celorlaili, din centrul activităţii, astfel ca el să fie aşezat mai în spate (fizic) şi
neimplicat, să reconsidere situaţia ca observator.

15
* indrunwţi copiii prin t!firnwţii pozitive. Spu neţi-le ce .'făjacă, in lo c de ce.
să nu facă.

Aşa �u aşa

'Hai să a..:.:cultăm, să vedem ce se 'Nu vorbi! Citim o poveste acum!'


întâmplă mai departe în poveste!'

'Vom merge cu toţii afară, să ne 'Nu poţi merge afară să te joci,


jucăm, după ce terminăm gustarea.' acum. Nu este timpul de joacă.'

'Este bine să foloseşti câte o 'Nu băga pcnsula in toate culorile! O


per.suiă pentru fiecare culoare. să amesteci şi o să murdăreşti toate
Culorile se vor păstra mai fi"Umoase culorile.'
aşa.'

Libertatea

"' Copiii mici au nevoie de libertate, dar de o libertate intre anumite limite.
Daţi-le posibilitatea să facă alegeri, astfel încât ei să poată incepe să înveţe
să ia decizii; limitaţi însă numărul de alegeri. Prezentaţi-le, însă, nwnai alegeri
acceptabile. În acest cadru îi puteţi permite copilului o anumită libertate. De
exemplu, copilul nu este liber să umble nesupravegheat în afara clasei. Nu este
liber nici să necăjească un alt copil ori să-i strice lucrarea.
Copilul este liber, totuşi, să aleagă intre a picta un tablou, a se juca cu nişte
cuburi ori a încerca să potrivească culorile intr-un joc de masă. Acestea sunt
alegeri .occept.abile. Care sunt exact alegerile pe care le pennite�, şi cât de multe
sunt ele, acestea sunt elemente ce depind de copiii pe care îi aveU în grijă, de
numărul de adulti care ră.o�;pund de ei, de spaţiul disponibil în care se lucrează,
precum şi de propria dumneavoastră alegere.
•Există .rituaţii in care nu este posibilii nici o alegere. Dacii nu ctveţi intenţia
de a permite alegeri, nu tentaţi copiii prin a le oferi alternative.
Să presupunem, de exemplu, că tocmai s-a terminat o activitate de pictură
şi modelaj. Este acum vremea de a face curăţenie, de a strânge şi aşeza la loc
lucrurile. Dacă-i întrebaţi pe copii: 'Vreţi să strângem acum?', trebuie să fiţi
pregătite să accepta� faptul că mulţi copii pot răspunde cu un 'Nu!' hotărât. Plin
felul in care v-aţi exprimat, le-aţi oferit o alegere. Dar de vreme ce este într-a­
devăr timpul de a face curăţenie, o afirmaţie simplă şi fermă (şi nu o intrebare)
va fi mai potrivită: 'Este timpul să facem curăţenie şi să punem la loc lucrurile!'
in acelaşi context, o educatoare care spune: 'Ei, copii, nu trebuie să aruncăm
nisipul, nu-i aşa?', deschide singură calea spre răspunsul: 'Ba da, trebuie!' Ea a
fonnulat o intrebare, când, de fapt, intenţia ei fusese de a face o afirmaţie
categorică.

16
Cmu ne apropiem de copii

Când. le vorbiţi copiilor, faceţi-o cu voce blândă, prietenească. Copiii învaţă


prin exemple; modul in care vorbiţi şi \'ă reiaţionaţi cu alţi adulţi va instrui
copiii la fel cie muit ca şi ceea ce spuneţi. Răbdarea dumneavoastră, buna
dispoziţie şi dragostea pentru copii, toate vor fi transmise in mod natural
copiiior1 prin comportamentul dumnca,·oastiă..
Ariraţi-ie că sunt imponanţi pentru dumneavoastră. Fiecare copil in parte
are nevoie să simtă că profesorul are grijă de el. Fiecare copil are nevoie să ştie
că el este cineva special. Găsiţi-vă timp in fiecare zi să vorbiţi cu fiecare copil
şi să-I chemaţi pe nume. O propoziţie sau două, numai pentru el, va ajuta
stabilirea de relaţii calde între dumneavoastră şi el ('Bună dimineaţa, Rani! Ne-a
fost dor de tine ieri! Ce s-a întâmplat? Ai fost boinav?'; 'Ce pantofi drăguţi ai,
Dana! Te simţi bine in ei'?').
De asemenea, în măsura posibilului, aplecaţi-vă sau îngenuncheaţi pentru a
fi la nivelul copilului atunci când vorbiţi cu el
Toţi copiii au nevoie să simtă că au succes. Este de datoria dumneavoastră
să le daţi indrumarea necesară şi mijloacele de reuşită. Unii copii au nevoie de
activităţi speciaie, iar altora le trebuie mai muit ajutor. Un copil timid ori
nehotărât va avea nevoie să fie încurajat; un altul, prea zgomotos, va trebui să
fie liniştit. Dacă un copil pare a fi prea apatic ori neobişnuit de agresiv, ar putea
fi din cauză că nu este suficient de solicitat. Ori poate fi din cauză că sarcina
este prea dificilă pentru el şi se simte frustrat. Ajutati copiii să cunoască
succesul, dându-ie însărcinări care se încadrează in limitele posibilitl)ilor lor.
Este de aceea important să observaţi cu atenţie copiii pe care ii aveţi in grupă,
pentru a şti ce anume activităţi să oferiţi fiecăruia.
În momentul când copiii au sosit la grădiniţă., dumneavoastră trebuie să aveţi
deja materialele pregătite pentru activitate: altfel, in aşteptare, ei se vor plictisi
repede şi vor deveni nedisciplinaţi. Este greu, atunci când sunteţi cu copiii, să
vă concentraţi şi asupra lor. şi asupra pregătirii materialelor; aranjaţi deci toate
cele necesare înaintea activităţii, şi nu ca parte a etapei de început.
Aveţi simţul umorului? Copiilor le place să râdă. Dacă sunteţi un bun
ascultător, ei se vor bucura să vă spWlă glumele ori jocurile lor de limbaj. De
asemenea, ei vor aprecia mult umorul dumneavoastră. Nimănui r:u-i place să se
râdă de el, dar copiii se vor bucura să râdeţi cu ei.

Uu cuvânt către educatoare

Aveţi grijă de dumneavoastră, acât din punct de vedere fizic cât şi psihic, astfel
încât să fiU mereu sănătoasă şi in putere. Unul dintre lucrurile de care are nevoie
o educatoare este acela de a fi in plină energie. Iar dacă această forţă este
intovărăşită de calm şi de simţul echilibrului, atunci sunteti întt-adevăr persoana
cea mai potrivită pentru a le oferi copiilor un an şcolar stimulator şi plin de roade.

17
3. MEDIUL GRĂDINIŢE!

Cât de multe modaiit.ă�i vă p�.:.teţi imagina, tot atâtea căi există pentru a crea
personalitatea grădiniţei. Nu poate exista un singur model de aranjare a
metii�.:.!ui.
Multe depind de zona in care vă aflaţi. Grădiniţa dwnneavoastră este situată
intr-un mediu urban aglomerat ori într-un mediu nn·ai care oferă mult spaţiu'?
Aveţi acces la materiale cumpărate de la magazin? Ori aveţi la indemânl o
bogăţie de materiale pe care le furnizează natura - lemn, pietre, cochilii etc.?
Când este consuuiti o nouă grădiniţă, este bine ca mediul natural să fie
păstrat, pe cât posibil, neatins.
Este bine ca grădiniţa să se găsească foat1e aproape de cei care trebuie s-o
frecventeze. Dacă un copil, ca să ajungă la grădiniţă, are prea mult de mers, este
posibil ca el să nu mai vină deloc, dacă nimeni din familie nu il poate aduce. În
anumite iocaiităţi rurale, unde familiile locuiesc departe una de alta, timpul de
călătorie poate fi chiar foarte r..1are.
Dar oriunde este plasată grădiniJa dumneavoastră şi oricare ar fi mărimea
ei, există câţiva factori importanţi, fundamentali, care trebuie să fie reJinuţi.

INTERIORUL
Aranjarea spaJiului clasei

l. Atunci când vă amenajati clasa. gânditi-vă mai întâi la ce anume au copiii


. nevoie

Copiii sănătoşi, aflaţi în creştere, sunt foarte activi. Ei au nevoie de spaţiu


şi de prilejwi penlrU a se mişca şi a-şi exersa musculatura. Pentru mişcarea libe­
ri, pentru jocwile in cerc şi activităţile în grup mare, ar trebui să fie disponibile
spaţii largi, deschise. Atunci când vremea rea nu permite joaca afară, spaţiul din
interiorul grădiniţei şi clasei devine în mod special important. Pe de altă parte,
acest spaţiu nu trebuie să fie atât de mare încât copilul să. se simtă pierdut Dacă
mobila este uşoară şi poate fi mutată, spaţiul clasei poate fi modificat mereu,
deplasând şi rearanjând mobila in funcţie de cerinţele activităţii.
Un alt aspect ce trebuie avut in vedere este modul in care copiii mici
interacţionează unul cu celllalt. La trei ani, copiilor le place să se joace singuri
chiar dacă stau unul lângă altul, într-un fel de joc paralel. Pe mlsurl ce cresc,
copiii incep din ce in ce mai mult să se relaţioneze unul cu altul, să lucreze ori
să se joace în grupuri mici, de doi sau mai mulţi copii. Uneori, intreaga clasă se
strânge ca un singur grup mare, iar alteori, dimpotrivă, mulţi copii simt din timp
in timp nevoia de a fi fiecare singur, culcuşit într-un spaţiu mic, confortabil.

18
Pentru fiecare dintre aceste situaţii, clasa trebuie :>ă ofere locuri potrivite.
Dumneavoastră, ca ec!ucatoare, trebuie să hotlrâli cum se poate realiza cel mai
bine aceasta, considerând ceea ce aveJi la indemâni!.. Spaţiile vor fi delimitate
ori restJucturale utiiizând paravane scunde, n!.fturi, panouri, cutii mari sau iăzi.
Plimele elemente ce trebuie avute în vedere, condiţii de baz-.1, sunt acelea
că grădiniţa trebuie să ofere seculitate din punct de vedere fizic, să nu aibă in
inventar materiale scumpe şi să fie uşor de înt1 t::�inut. Ea trebuie, cie asemenea,
să le ofere copiilor confort.
Nu vă întristaţi dacă grădiniţa dumneavoastră nu este încă aşa cum aţi dori
să fie. Puteţi îmbunătăţi condi�iile in mod gradat, pe măsură ce timpul şi
finanţele o permit.
Sala de grupă - a cărei amplasare optimă este parterul - trebuie să aibă
ferestre iargi, pentru a fi mereu aer şi lumină din belşug. În unele părţi ale lumii
este necesar ca ferestrele şi uşile să fie prevăzute cu ecrane impotriva insectelor.
Un spaJiu suficient trebuie prevăzut de-a lungul pereţilor pentru a atârna
tablouri, diferite materiaie, precum şi lucrări ale copiilor.
Este bine ca mobila să fie lipsită âe colţuri ascuţite ori cuie ce ies prea mult
înafară. Clanţele uşilor să fie p!a..;;ate suficient de jos, pentru a fi uşor de apucat
şi manevrat. A veţi grijă ca toate prizele să fie acoperite, iar firele - in afara
posibilităţii copiilor de a le atinge. Aceste aspecte capătă o importantă specială
in 1jlele foarte reci ori foarte calde, când sunt folosite aparate de încălzit ori de
ventilat.
Podelele şi zidurile, fie că sunt din lut, lemn, beton ori piatră, trebuie să fie
uşor de curăţat şi de întreţinut şi, de asemenea, potrivite pentru mediul şcolar.
Dacă podeaua este din lemn, asiguraţi-vă că este bine lustruită şi nu are aşchii,
dar nici nu este într-atât de lucioasă încât să fie primejdie de alunecare. Dacă
zugrăviţi pereţii grădiniţei, utilizaţi o culoare luminoasă, blândă, iar vopseaua
să nu fie lucioasă (Atenţie: vopseaua !\V trebuie să conţină plumb; vopsclele pe
bază de plumb sunt foarte periculoase pentru copii).
Dacă grădiniţa este situată intr-un cartier industrial zgomotos, trebuie plasat
pe tavan un material izolator. Un mijloc simplu este utilizarea cartoanelor de
ouă amplasate pe tavan. Ele pot fi pictate în mod atractiv; in zonele geografice
in care vremea ori insectele le pot strica, este bine ca aceste canaane să fie
lăcuite. Rogojinele puse pe podea absorb de asemenea zgomotul.

2. Luati în considerare trăsăturile activită.tilor educative

Unele activităţi sunt liniştite, altele sunt mai active, ori de-a dreptul
zgomotoase. Unele sunt curate, in altele se face chiar mizerie. Separaţi in spaţii
diferite activităţile liniştite de cele mai active. Plasaţi intr-un loc special
activităţile in care se poate face dezordine ori chiar murdărie (de ex., pictura cu
degetele, modelajul), un loc în care podeaua şi pereţii sunt uşor de curăţat.
Ţinând cont de aceste lucruri, va trebui să aranjaţi clasa în funcţie de 'arii de

19
interes' bine definite. Desfăşurarea acli\ itătilor in interiorul acestor spa�ii va ti
discUlată mai in detaiiu in alte secţiuni ale cărţii.
În proiectarea spafiilor este necesar să v.i!. utilizaJi din plin imaginaţia pentru
a şti să folosiţi obiectele şi materiaieie pe care le aveţi la îndemână. A1ii
speciale de lucru pol fi amenajate pe rafturi sau mese, ori delimitate prin
paravane sau panouri mi ci . Marginile unui preş pot de asemenea constitui
graniţele unor asemenea arii s au spalii. Al i a dorită se poate desena pe podea <:U
o bucată de cretă, ori pe p!mânt - cu un băi. Cea mai potrivită modalitate este
aceea care vă serveşte cel mai bine. Criteriul ce trebuie avut în vedere este
faptul că spaţiul trebuie organizat în secţiuni logice. O asemenea organizare ii
ajută pe copii să-şi clasifice şi să-şi organizeze experienţele. Ea îi conduce, de
asemenea, spre independenţă în utilizarea şi aranjarea materialelor.
Când plănui ţi aranjarea clasei, luaţi in consideraţie direcj.ia in care se mişcă
prin cameră copiii. Se pot ei mişca uşor in clasă, de la o activitate spre cealaltă,
adică dintr-un colţ in altul? Există în acel spaJiu hânie, creioane şi alte materiale
utilizabile'? Ali amenajat un loc corespWizător in care :;:ă puneţi lucrările
terminate, ori copilul trebuie să care prin jumătate de cameră o pictură de pe
care curge apa colorată pentru a o pune undeva ca să se usuce'? Se poate duce
la toaletă un copil fără a-i deranja pe ceilal\i'? Adesea, o sală de clasă aranjată
cu atenţie previne accidentele şi conflictele.
Studiaţi cu atenţie sala de clasă inainte de a o amenaja. Întregul spaţiu trebu­
ie folosit la potenţialul său maxim. Aici apare şi un alt aspect al bWlei organizări
a încăperii: trebuie să aveţi siguranţa că puteii cuprinde cu privirea şi observa
toate spaţiile din clasă. Dumneavoastră, ca educatoare, sunteli obligată să ştili
in fiecare clipă unde sunt cop)ii, trebuie să vedeţi fără efort ce se întâmplă în fie­
care colţ al camerei. in acelaşi timp paravanele, nu prea înalte, ori rafturile ce
separă spaţiile vor da copilului sentimentul de intimitate de care are el nevoie.

3. Luati în considerare structura arhitecturală a sălii de clasă

Încăperea pe care o aveţi la dispoziţie vă va sugera - prin insişi arhitectura


ei - anumite scheme de organizare a spaţiului şi în acelaşi timp va aduce
anumite limitări. Observaţi în care colţ luminează soarele şi în ce parte a
camerei este de obicei umbră; aranjaţi clasa considerând aceste elemente.
Activităţile in care este nevoie de multă lumină (desen, colaj, citirea imaginilor)
trebuie să aibă loc în apropierea ferestrelor; altele, ca de exemplu jocul liber,
ridică mai puţine cerinţe.

Materiale, echipamente şi mobilier

Echipamentul trebuie si (ie simplu şi modificabil. Este mult mai util ca Wl


obiect să servească mai multor scopuri decât unuia singur doar. Este bine ca
obiectele să fie Oexibile şi suficient de solide ca să reziste manipulărilor.
_

20
Cât rie:;pre tipul de materiale utiii7.at, se pot face muite cu mijloace locale
şi cu imaginaţie. Muite lucruri pot fi confecţionate din deşeuri sau obiecte aflate
in imprejurimi. Problema este de a vedea ceea ce există in jurul dumneavoastră
şi apoi de a hotărî care este cea mai bună utilizare. Pentru fiecare dintre itemii
gă.o;iţi întrebaţi-vă: 'Ce pot să fac din el? Cum il pot folosi in ciasă? Ce pot învăţa
copiii cu ajutorul acestui obiect? Cum il pot ei uti!i:?.a pentru a realiza ceva'!' O
ccr:.duiti!. im·crsă este de asemem:a eficientă: ciarificaţi-vă mai întâi in minte
ceea ce ave�i ne\·oie, apoi priviţi împreună pentru a hotărî ce lucruri anume sunt
mai potrivite pentru activitatea proiectată.
Fiţi prudente cu echipamentul ce con)ine piese din metal care pot rugini ori
cu cel având margini ascuţite.
Grădiniţa este destinată copiilor. Sala de clasă e."te a copiilor. Toate
obiectele atâmate pe pereţi trebuie să fie pentru copii. De aceea, toate
elementele ce ţin de activitate - panouri de afişare, tablă, care sunt plasate de-a
lungul pereţilor, trebuie să se găsească la nivelul ochilor copiilor.
Fiecare copii trebuie să aibă Wl loc pentru lucrurile sale personale fie că este
un dulăpior, un set1ar, o cutie mare de conserve sau o cutie de carton, un raft în
perete sau un săculeţ atârnat pe scaun. Mulţi copii mici au acasă foarte puţine
ori chiar deloc lucruri personale. Însă aceşti ani fragezi sunt cei în care un copil
începe să-şi dezvolte conştiinţa de sine, identitatea proprie. Este important
pentru el să aibă un loc numai al lui, fie că este vorba doar de un săculeJ sau
doar de o cutie, in care să-şi păstreze lucrările, precum şi comorile personale -
un desen pe care tocmai l-a colorat, o pană, o piatră. Copilul are nevoie de un
loc special unde să fie scris numele său şi care să-i dea sentimentul că este
important el, ca persoană diferită de ceilalţi.
Când datorită timpului rece sunt necesare lucruri groase - haine, cizme ori
alte asemenea lucruri, trebuie prevăzute agăţ!tori ori rafturi individuale pentru
ca cei mici să-şi poată alâma ori aşeza lucrurile. Aceste agăţă.tori e bine să fie
puse la o înălţime confortabilă, pentru ca să poată fi ajunse uşor de copii. Îi
puteţi ajuta să-şi recunoască propriile cuiere ori spaţii pe rafturi scriind nwnele
fiecărui copil şi lipind câte o imagine in dreptul fiecărui cuier. Va fi interesant
pentru copii ca fiecare dintre ei să-şi aleagă, apoi si decupeze şi să lipească
imaginea aleasl, ori un simbol oarecare. De la recunoaşterea simbolului
personal el va începe treptat si recunoască şi literele din care îi este compus
nwnele.
Lucrurile dumneavoastră personale, notiţele, calendarul trebuie păstrate in­
tr-un loc aparte, unde numai dumneavoastră, educatoarea, aveţi acces. Păstraţi
materialele pentru curăţenie, medicamentele şi alte produse potenţial pericu­
loase in locuri sigure, bine încuiate, la care copiii nu pot ajunge.
in unele grădiniţe, din anumite regiuni ale lumii, copiii stau pe băncuţe. În
altele, ei stau pe rogojini, preşwi ori chiar pe podea sau pe pimânt. ln alte zone
copii i stau pe scaune. Oricare este obiceiul in aria dumneavoastră geografică,
amintiţi-vi el mobila trebuie să poată fi utilizată de citre copii. Ea trebuie să fie

21
so!idi!, dar dimensiunile şi greutatea să fie adaptate staturii copiilor. Uneori
aduiţii uită cât de mititei s.unt copiii de grădiniţă. O sală de cias.ă împodobită cu
mobii.ă nouă �i frumoasă nu mai pare deloc atracti\·ă dacă dimensiunile
mobi: ieruiui li se pottivesc mai degrabă adulţilor decât copiilor. Când copiii
stau aşezaţi pe bimci sau pe scaune, picioareie trebuie să atingă podeaua, şi nu
să atâme in aer ne asemenea. nu este bine ca ei să fie obligaţi să se întind! cât
pot ei mai mult pentru a ajunge la ma.-.ă. ldeai ar fi si fie prevăzute două tipuri
de mobilă, de dimensiuni uşor diferite, pentru a fi utili7..ate de copii de înălţimi
diferite. Un tâmplar local poate 1i de ajutor în acest caz.

Spălătorul

Toa.Jeta şi spălătorul trebuie să lie ţinute in mod special în condilii igienice


foarte bune şi trebuie să îndeplinească reglementările inspectoratelor sanitare
loca!e. incăperea (sau clădirea) trebuie ţinută în permanenţă foarte curată,
pentru a evita diferitele infecţii ce se propagă atât de uşor printre copii.
În mod ideal, pentru fiecare grup de 15 copii ar trebui să existe cel puţin o
toaletă şi o chiuvetă. Este indicat ca toaletele să fie plasate in apropierea clasei,
pentru a evita producerea unor 'accidente'. De a.-.cmenca, fiecare copil să posede
lenjerie de corp de schimb, păstrată la îndemână.
Vegheaţi, de asemenea, tot din motive igienice, ca fiecare copil să-şi
folosească propriul prosop şi controlaţi ca prosoapele să fie mereu curate.
O iluminaţie şi ventilare bune vor face spaţiul toaletei mai plăcut. Oglinzi
plasate in apropierea locurilor de spălat pe mâini, la nivelul ochilor copilului,
il vor incuraja pe acesta să-şi observe înfăţişarea şi să se îngrijească de curăţenia
şi ordinea hainelor.

Locurile de dormit

Dacă programul grădiniţei este unul prelungit, veţi avea nevoie de anumite
facilitlţi pentru donnit Acestea vor diferi in funcţie de obiceiurile din ţara sau
regiunea in care trăiţi. în unele locuri există pătuţuri; in altele, rogojini sau
preşuri aşternute pe podea, ori se utilizează salteluţe.
Locul de donnil poate fi amenajat in acelaşi spaţiu care este utilizat pentru
alte activităţi in alte momente ale zHei şi necesită mutarea doar a câtorva mobile
pentru a furniza spaţiu suficient de donnit pentru copii.
Indiferent de particularităţile situaţiei concrete, detenninate de carac­
teristicile grădiniţei şi obiceiurile regiWiii dumneavoastră, amintiţi-vă că locul
pentru dormit trebuie să fie liniştit, curat şi sigur. Nu trebuie să fie aglomerat,
astfel încât nici un copil să. nu aibă dificultăţi in a putea merge la toaletă ori
chiar să fugi repede intr-acolo in caz de urgenţă.
A dormi intr-Wl loc nou implică un element de incredere. Dacă un copil nu
doreşte de la inceput să doarmă, nu ii vorbiţi aspru; staţi cu el şi alintaţi-1 până

22
când disconfortul dispare. L'neori copiii pot ti liniştiţi dacă li se spune o
povestioară ori li se murmură un cântecel, sau pur şi simplu li se pune puţină
muzică. Dacă ta el acasă copilul este obişnuit să doannă cu un obiect favorit ori
o jucărie, permiteţi-i să facă la fel şi in grădini;ă.
Fie că se odihnesc doar, ori dorm, copiii trebuie să se simtă în sigw·anJă in
perioada de somn. Gândiţi-vă mai ales la acest lucru şi nu numai la
caractensticiie ti zice ale locului, atunci când asiguraţi un spaJiu pentru dormit
şi odihnă. Sănătatea, ca şi faptul de a se simţi bine, sunt de cea mai mare
importanţă pentru fiecare copil.

Bucătăria

Dacă în grădiniţa. dumneavoastră copiii stau numai o jumătate de zi, aveţi


nevoie de un minimum de echipament de bucătărie pentru a pregăti gustări
uşoare. Dacă programul este de o zi îr.treagă, este necesar să fie servită cel puţin
o masă caidă, iar aceasta cere un spaţiu mai larg şi echipament mai complex.
În unele zone, hrana este preparată in altă pa11e (de exemplu o cantină), iar
in grădiniţă ea este doar încălzită. În altele, este pregătită chiar in grădiniţă.
Modul de preparare a mâncării şi aparatele de gătit vor depinde de zona în
care trăiţi şi de resursele pc care le aveţi la îndemână. Spaţiul în care se găteşte,
indiferent că este înăuntrul ori in afara clădirii grădiniţei propriu-zise, trebuie
plasat destul de departe de copii astfel încât să nu le pericliteze siguranţa, dar
suficient de aproape pentru ca hrana să poală fi uşor servită. Este de asemenea
indicat ca bucătăria să fie separată de locul unde copiii mănâncă.
Toate vasele, tacâmurile, echipamentul de bucătărie trebuie să îndeplinească
condiţiile sanitare necesare. Spălarea vaselor poate fi o problemă în locul in care
apa este puţină. Totuşi, operaţiunea trebuie să se facă foarte atent şi temeinic,
fiind vorba de un număr mare de copii cu stări diferite de sănătate. Dacă nu
aveţi apă curentă, a.veti grijă să fierbeţi apa.
O curăţenie atentă după fiecare masă flcută atât de copii cât şi de către
educatoare, iar mai apoi de ingrijitoare, este mai mult decât necesară pentru a
preintâmpina apariţia şoarecilor sau a insectelor, precum şi posibila răspândire
a infecţiilor bacteriene. Utilizaţi o etajeră, un raft, o cămară - orice altă soluţie
găsită poate fi utilă - pentru a depozita vasele şi uneltele de bucltărie atunci
când nu sunt folosite.
Detergenţii, săpunurile etc. trebuie păstrate intr-un compartiment diferit de
cel in care este ţinută hrana. Orice articol utilizat pentru spălare şi care poate fi
periculos trebuie ţinut într-un loc incuiat sau inaccesibil copiilor.

S P A Ţ I U L E X TE R IO R
Copiii au nevoie de aer proaspăt şi de exerciţiu. Dacă vremea o pe[IJlite, este
bine ca ei să iasă la aer zilnic. Spuneţi-le din timp părinţilor despre activităţile

23
din curte, astfel ca ei să-şi trimită copiii !2. grădiniţă îmbrăcaţi in mod potrivit.
Acea:;ta înseamnă o îmbrăcăminte ce poate rezista alergării, săriturilor, jocurilor
de tot felul. În curte trebuie să existe locw·i acoperite, şoproane in care copiii,
la adăpost de soarele prea puternic şi de pioaie, să-şi poată petrece cei puţin o
jumltate de oră in aer liber.
Joci...i. l in ct:rte r.u este o pierdere de Heme, aşa cwn consideră unii părinţi.
Ei fa"orizează dezvoltarea organismului în gener.l.l, a muscuiaturii ;-i exersează
coordonarea diferitelor părţi ale corpului. Jocul favorizează, de asemenea,
interacţiunea socială între copii. Dacă priviţi cu atenţie cum se joacă copiii
afară, veţi obscl'\'a aspecte ale personalităţii lor care nu apar in timpul
activităţilor de la clasă. Jocul liber in curte este la fel de util ca şi jocurile
organizate, ori ca aclÎ\·itatea de instruire. in plus, multe dintre activităţile ce au
loc de obicei în saia de clasă se pot desfăşw·a cu mult succes afară - spre bucW"ia
copiilor; aşa sunt, de exemplu, povestirea basmelor, pictura, modelajul, precum
şi orice altă activitate ce consideraţi că ar putea fi organizată în curte.
De asemenea, dacă locul in care se găseşte grd.diniţa dumneavoastră vă
pem1ite studiul direct a! naturii, sunteţi atunci mai norocoase decât educatoarele
care trebuie să predea cunoştinţe despre natură numai prin intermediul
imaginilor şi al cărţilor.

Terenul dejoacii

Spaliul destinat jocurilor trebuie să fie cât mai apropiat de clădire. Parte din
terenul de joacă este bine să fie protejată de o construcţie simplă, acoperită,
ferită de ploaie ori de soarele ce arde prea tare. Acest chioşc ori şopron sau
2.coperiş de pânză va permite copiilor să slea afară indiferent de vreme.
Este bine ca acest spaţiu să fie inchis cu un gard sau un zid, pentru a
impiedica copiii să se depărteze şi, de asemenea, să oprească intrarea străinilor
ori a animalelor de pripas. Dacă nu este posibil acest lucru, se poate construi un
"gard" temporar dintr-un şir de anvelope vechi de cauciuc, care va delimita cel
puţin aria în care copiii se pot juca
Un spaţiu larg, acoperit c u iarbă, poate furniza un loc pllcut pentru joacă,
in timpul verii. Lângă el, un teren pietruit ori pavat va permite jocul afară atunci
când plrnântul este ud de ploaie.
Multe terenuri de joacă sunt prevăzute cu echipamente de căţărare. Locul
dimprejurul acestora trebuie protejat cu nisip ori rogojini. Echipamentul
terenului de joacă. depinde de locul unde este plasată grădiniţa, de resursele
financiare, de autorizaţia dată de autorităţi. De asemenea, depinde in mare
măsură de propria dwnneavoastră iniţiativă.
În misW"a in care este posibil, vă va fi utilă o mică magazie in care si fie
depozitate echipamentul şi materialele de teren, atunci când ele nu sunt folosite.
Nu este nevoie de o construcJie deosebită, important este să o încuiaţi bine,
pentru a fi sigw-e că nimic nu va fi distrus ori va dispărea peste noapte. Magazia

24
va proteja, de asemenea, lucrurile pe vreme rea.

Grădina

Dacă aveţi suficient spaţiu, le puteţi da în grijă copiilor o grădină mică de


fiori sau de legume (mai târziu, ei pot chiar să gătească legumele pe care le-au
semănat). Prin intenncdiul grădinărituiui ei pot aprecia importanţa muncii la
câmp, sursa hranei noastre; învaţă să cunoască diferitele iegume şi vitaminele
pe care acestea le conţin, vitamine punătoare de $ănătate. Nu este imposibil ca,
treptat, ei să-i influenţeze chiar pe părin\i în a adopta o dietă mai sănătoasă.
De asemenea, grădina dumneavoastră poate fi îmbogăţită cu flori.

Animalele

Micile animale sunt o pre-.lenJâ plăcută intr-o grădiniţă. A învăţa să aibă grijă
de animale poate fi pentru copii o experienţă nu numai plăcută, dar şi valoroasă
din alte puncte de vedere. Ea poate dezvol1a la copii blândeţea, empatia, dar şi
simţul responsabilităţii. Îngrijirea animalelor furnizează, în acelaşi timp,
prilejuri interesante pentru a învăţa caracteristicile şi obiceiurile animalelor.
Puteţi aiege animale de casă ori animale de curte. Desigur, copiii e bine să
studieze în ptimul rând animalele aflate în vecinătate şi pe cele care sunt
importante în ţara dumneavoastră fie din motive de hrană, muncă ori religie, fie,
pur şi simplu, ca animale de casă favorite. Oricum, cea mai bună informaţje este
furnizată de ceea ce aveţi la îndemână.
Dacă spaţiul vă permite, puteti incerca să creşteţi iepuri, păsări sau hamsteri.
O activitate fascinantă poate fi creşterea viermilor de mătase, la fel ca şi
observarea modului in care monnolocii se transformă in broscuţe. Poate fi
foarte interesant să îngrijiţi peştişori; de asemenea, broaştele ţestoase prezintit
o mare atractie pentru copiii mici.
Nu este indicat sit tineţi animalele complet separate de clasă., asemeni unor
piese de muzeu. Sfătuiţi şi călăuziţi în mod adecvat, copiii pot învăţa sit
manevreze vieţuitoarele cu grijă şi atentie. Manipularea unui animal cu bliiniţă
moale dă copiilor, in special celor temători sau timizi, un sentiment de securitate
şi căldură. Copilul îşi poate impirtiişi "secretele" sale cele mai ascunse unui mic
animal de casit. Animalele sunt nişte ascultittori foarte buni şi nu dezvitluie
niciodată tainele încredinţate . . .

Materiale ş i echipamente d e curte

Unele feluri de materiale nu au o intrebuintare determinată, ele lăsând loc


unei mulJimi de posibilităţi şi idei pentru utilizarea lor. în general, aceste
materiale sunt naturale: nămol, nisip, apit (ele vor fi discutate în detaliu in
capitolele următoare ale cărţii). Dumneavoastră sunteţi cea mai în miisuri sit

25
apreciaţi cum pot fi ele utilizate în modul cel mai înţelept, şi in primul rând de
a nu îngrămădi prea multe materiale, prezentate în acelaşi timp; acest lucru ar
putea distrage aten�ia copiilor de ia activitatea principală.
Echipamentul utilizat în exterior n·ebuie să fi e construit in asemenea chip
incât copiii să se poată agăţa şi căţăra înăuntrul, pe, peste ori pe dedesubtul
acestuia. Cutii din carton gros, lăzi, ţevi, scândwi geluite, toate sunt potrivite ori
pot fi adaptate acestor scopuri. Ele pol fi aranj ate fie de către dumr..eavoastră,
fie de către copii, astfel încât să serYească drept suport pentru unele jocuri de
mişcare, ori ca stimul in jocurile cu roluri. Puteţi picta echipamentul in culori
strălucitoare ori il puteţi lăsa cu înfăţişarea naturală.
Copiiior le place în special să sară. O simplă scândură, lată şi solidă, aşezată
pe pământ, constituie un prilej stimulant şi lipsit de pericole pentru copii, de a
merge ori să1i pe ea ori peste ea. O scândură lată, prevăzută cu câte o şipcă la
capete şi agăţată pe o scăriţă, poate deveni un tobogan îndrăgit.
Copiii au nevoie, de asemenea, de echipament pentru căţărat. Acesta poate
fi confeqionat din frânghii şi prăjini. Pot fi construite leagine din anvelope
vechi de automobile agăţate de frânghii.
Amintiţi-vă, atunci când folosiţi echipamentul de pe terenul de joacă, să
verificaţi pământul dimprejur. El trebuie să fie mereu acoperit cu nisip pentru
a preveni rănirile in caz de cădere.
4. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR

Jocul

Jocul este extrem de imp011ant pentru copil. V-aţi oprit vreodată să priviţi
cum se joacă copiii? Sunt atât de ocupaţi, atât de plini de zel! Jocul este situaţia
ce oferă piilejUJile cele mai bogate prin care copilui poate învăţa experimentând
activ.
Î n multe grădiniţe copiii stau ll.Şezaţi ore intregi scriind exerciţii grafice şi
repetând după cducatoare sunete şi litere. De vreme ce copiii mici sunt in
creştere &tât fizică, câl şi intelectuală, nu este bine ca ei să fi e obligaţi si! stea
aşezaţi un timp prea indelungat. Ei învaţă mai mult şi mai bine prin intem1ediui
experimentării concrete, prin care ei pot pipăi, examina şi manipula obiecte
reale. Trebuie deci să-i faceţi pe copii să se ridice, să se mişte; activi7.aţi-i şi
implicaţi-i; oferij i-le oportunităţi pentru a-şi utiliza icaginaţia, daţi-le prilejul
de a fi originali. ln lumea de mâine, care va fi a lor, se vor petrece evenimente
pentru care soluţiile tradiţionale nu vor mai fi eficiente.
Am spus că un copil învaţă mult prin intermediul situaţiilor de joc variate
şi stimulatoare. Ce anume va învăia el'? Să luăm un exemplu simplu: atunci când
copilul inalţl o construcţie de cuburi, ori taie şi lipeşte ceva, el învaţă, de fapt,
cum să-şi coordoneze ochiul cu mâna şi cum să exerseze mişc!rile fine ale
mâinii. Aceste două deprinderi le va utiliza mult mai târziu, când se va pregăti
pentru învăţarea citit-scrisului.
La fel, dacă un copil, împreună cu alţi câţiva parteneri de joacă, fece o
construcţie din cuburi, el va învăţa sA colaboreze cu ceilalţi, să exprime şi să
accepte idei, să recreeze intr-un fel mediul, cunoscându-1 astfel mai bine; ori se
familiarizează cu formele geometrice, cu problemele de echilibru ale
construcţiei etc.
Pentru copil jocul este munca sa, iar adulţii nu trebuie să minimalizeze nici
această activitate, nici seriozitatea cu care ea este îndeplinită de cei mici. Mai
degrabă adulţii ar trebui să se bucure el micuţii invaţl flcând efectiv ceva, aşa
cum spune un vechi proverb chinez:

.A.udşi uit,
Văd şi Jin minte,
Fac # inJe/eg.

Jocul liber

Jocul este considerat atât de important pentru dezvoltarea fizică şi mintali


a copiilor, încât cele mai multe educatoare consacri. în plus, faJi de timpul de
joacă din curte, cel puţin o oră în fiecare zi jocului "liber" in sala de clasă.

27
Jocul liber nu este o acti\·itate "sălbatică". Este o activitate plin! de
vioiciune, in care copiii au priiejul să exploreze medii diferite şi să în­
deplinească diferite sarcini fie jnd.ividual, fie in grupuri mici. Fiecare copii arc
dreptui ::ă aleagă şi să participe la acth·ităiile care il interesează. Rolul
dumneavoastră este de a organiza situaţiile de joc in aşa fel încât să ofere
copii ior o paletă \·ariată de alternative. Alegerile pot include cuburi, acti,·ităţi
plastice, colţul căsuţei, teatrul de păpuşi etc. Puteţi pregăti pe o me.să, pentru a
fi văzute de copii, tot felul de jocuri-puzzle ori piese mici de construclie. În alt
colţ al încăperii se poate pregăti un spaţiu pentru un experiment "ştiinţific". Unii
copii preferă că'1ile cu imagini. Altora le place să se uite cum se mişcă năsucul
iepuraşului atunci când i se dă un morcov să ror.. ţ ăie. În timpul activităţilor de
joc liber există o sumedenie de posibilităţi şi de alegeri. Dar lucrul cel mai
important este acela că copiii sunt "iiberi" să aieagă dintre activităţile
disponibile pe aceea pe care o âores.c. Ei sunt liberi, de asemenea, să schimbe
o activitate cu alta, fără a cere permisiunea de fiecare dată.
La inceput, probabil va trebui să-i ajutaţi ori să-i ghidaţi pe copii in această
activitate, mai ales dacă ave� o clasă numeroasă. De exemplu, dimineaţa puteţi
discuta cu lOată grupa despre activiti!.ţiie pe care ei le pot alege în timpul jocului
liber şi care sunt limitele ce trebuie respectate. Puteţi spune: "La mă.suţa aceasta
au loc patru copii numai, ce. să lucreze. Când tenninaJi, puneţi vă rog lucrurile
la loc şi cură)aţi locul, pentru ca şi ai ţii să poată lucra la rindul lor. Cine ar dori,
deci, să lucreze mai întâi ia măsuţă?"
în momentul in care un copil îşi tetmină activitatea, cade în responsabilitatea
lui si cureţe ori să rearanjeze spaţiul in care a lucrat şi apoi este liber să·şi
utilizeze timpul rima.' în cadrul perioadei de joc liber, lucrind la o altă
activitate. Uneori se vede câte un copil "hoinărind". S-ar putea ca el să aibă
nevoie să-i reamintiti, ori să-i daţi o mână de ajutor, pentru a se apuca de ceva.
Ori poate că el ar dori numai să privească până să se hotărască asupra
unnătoarci activităţi. Observaţi dacă sunt unii copii care tind să folosească in
fiecare zi aceleaşi materiale. incura.jaţi-i să încerce lucruri noi. Poate e nevoie
să le arătaţi cum si foloseasci foarfeca, să înşire mărgelele pe aţă etc.
Activitatea de joc liber este deci o perioadă de lucru foarte intens in special
pentrU educatoare. Dar oricât de ocupată ar fi ea, nu trebuie si uite si-şi arunce
cât mai des privirea prin clasă, pentru a se asigura că totul este în ordine şi
fiecare lucrează cu piă.cere. Plimbaţi-vă. prin cameră veghind ca fiecare copil să
aibi materialele de care are nevoie, dacă are mânecile ridicate şi şi-a pus
şorţuleţul de plastic care ii protejează imbrăcimintea de acuarele, apă etc.
Dăruiţi un cuvânt de încurajare copilului ce pare frustrat, liniştiţi-! pe cel prea
zgomotos, ori luaţi în poală câte un copil care pare a fi singur ori necesită o
atenţie speciali.
Dacă totuşi aveţi răgazul de a vă aşeza pentru un moment, aveţi grijă să staţi
cu faţa la clasi, pentru a observa, pe cât posibil, cât mai mulţi copii deodată.
Cu aproximativ cinci minute înainte de tenninarea activităţii libere, anunţaţi

28
copiii că este aproape timpul să strângă şi rugaţi-i să-şi termine lucrările.
Rearanjarea ciasei po.;.te dura până ia 1 5 -20 de minute. Reamintiti copiilor să
caute pe podea piese căzute din jocuri ori bucăli de hârtie şi să le ia de acolo
(Sugestie: deoarece este fow1e dificil să identificaţi jocul din cw-e provin piesele
rătăcite de puzzle, puteţi însemna pe spate tiecare piesă cu un nume sau simbol
al respectivului joc: ia sfârşitul anului veţi avea astfel mai puţine jocuri de
puzzle incomplete decât enm de obicei.).

Jocul dramatic

Copiii mici sunt foarte ocupaţi să crească mari. Jocul dramatic le oferă un
priiej special de a explora diferite roluri, adesea rolwi de adulţi sau oameni care
sunt importanţi în viaţa lor. Pentru cei mici, orice este posibil: un băieţel poate
fi o 'mămică' şi o fată poate fi un 'tătic'. Rolurile nu sunt încă bine definite.
Pentru copii, ele sunt mai degrabă o modalitate de explorare a lumii, în care
important nu este ca ei să se conformeze rolurilor, ci realitatea să se conformeze
nevoilor lor.
În colţul căsuţei, ori al păpuşii, frăţiorul sugar de acasă, devenit rival, poate
fi dus înapoi la "spital" şi schimbat cu ceva mai de dorit, cum ar fi de exemplu
un camion de jucărie. Un "leu care rage" nu mai apare deloc înfricoşător. Dacă
cineva ii dă o ceaşcă in care se face că este lapte, leul se transformă imediat in­
tr-o pisicuţă blând!. şi alintată. În jocul dramatic se poate întâmpla orice.
Ca şi în cazul altor activ_ităţi, copiii foarte mici preferă adesea să se joace
:;inguri, pe când cei mai mari sunt gata să interacţioneze unul cu celălalt şi să
invente7.e secvenţe complicate de evenimente ori personaje.
Jocul dramatic este liber şi îşi are sursa in imaginaţia copiilor. El nu trebuie
confundat cu "dramatizarea'' care sună asemănător ca denumire. dar este de
obicei regizat! de educatoare şi nu este spontană; a interpreta, de exemplu, o
poveste folosită, fiecare având un rol anume, este dramatizare, şi nu joc
dramatic. Jocul dramatic, care este spontan, se poate desfăşura în orice loc, dar
de obicei apare in spaţiul consacrat construcţiilor cu cuburi, pe terenul de joacă
de afară şi, mai ales, îndeosebi în colţul căsuţei.
Puteţi încuraja un joc dramatic bogat confecţionând şi păstrând la îndemână
echipamente speciale care sunt, in esenţă, cutii umplute cu diferite obiecte pe
care copiii le vor utiliza jucându-se de-a doctorul, de-a poştaşul, de-a mecanicul
de garaj, de-a vânzătorul, frizerul etc. Materialele pe care le veţi confecţiona
trebuie să reflecte viaţa comunităţii in care trăiţi. În funcţie de interesele copiilor
- care, de exemplu, se joacă mai mult timp de-a doctorul ori de-a şcoala etc. -
spaţiul căsuţei poate fi modificat, iar materialeie necesare le pot fi aduse mai la
îndemână.
Mare parte din mobila colţului păpuşii poate fi făcută din cutii solide sau
lăzi. Va3ele de bucătărie pot fi confeciionate din tărtăcuţe. papier mache, coji
de nucă de cocos ori de ananas. Utili7.ali ceea ce există la îndemână în regiunea

29
dumneaxoastră. Fiţi cât de imaginati ve doriţi. De exemplu, dintr-o bucată de
carton şi nişte cârpe rămase după croirea unui material, puteţi confecţiona o
" fCreast.ră" pe care s-o agăţa1i de perete in colţul căsuţei; pe carton desenaţi un
soare vesel, iar din resturile de material faceţi perdele. Pietricelele rotunde pot
deveni uşor cartofi sau ouă: o rogojină pe podea poate deveni un pat minunat;
o cutie de plastic poate constitui un leagăn potrivit pentru o păpuşă-bebeluş.
R�..:ga)i pe părinţi. sl vă ajute adL:câ.."l.du-vă pălării, haine vechi de bebeluş pentn1
păpuşi, ori ceva mai mari, pentru copii.
Dacă este posibil, plasaţi pe peretele colţului căsuţei o oglindă adevărată.
Faptul de a se vedea in oglindă mai aies in timpuijocului dramatic ii ajută pe
copii in a-şi forma o imagine pozitivă despre ei înşişi.
Cop i i i se angajează in jocul dramatic in mod spontan, dar puteţi îmbogăţi
calitatea jocului lor oferindu-le experienţe interesante şi stimulându-le din când
în când imaginaţia. AdăLi.garea, din când în când, a unui lucruşor nou în col�ul
căsuţei - un ceas stricat, câteva fiori sau rămurele aranjate artistic într-o sticlă
din plastic - va contribui la această imbogăţire.
Observând cu atenţie jocul dramatic, veţi afla multe lucruri despre copiii pe
care-i aveţi in grijă. Un copil poate trata păpuşa în felul in care este el tratat
acasă. Unii copii preferă să joace totdeauna rolul bebeluşului. Alţii se luptă de
fiecare dată să fie "şeful". I..;n copil care tocmai a fost bolnav se poate juca mai
mult timp de-a doctoruL..
Copiii au nevoie de prilejuri pentru a se exprima. Ei au nevoie de şansa de
a învăţa să se adapteze la lumea adulţilor - de a face acea:stă lume, care nu pare
a fi intotdeauna un loc plăcut, să fie mai uşor de înţeles pentru ei. Jocul dramatic
poate indeplini aceste nevoi.

Cuburile

Cuburile se numără printre materialele ce dau copiilor cele mai mari


satisfacţii. Cu ele un copil se poate juca singur şi totuşi să se glsească in
apropierea celorlalţi de vârsta sa, ori le poate împărti cu unul sau mai mulţi
parteneri de joacă, într-un efort de cooperare. Cuburile dau copilului un puternic
sentiment de implinire şi de control. Ele îi pot oferi o modalitate de relaţionare
cu mediul în special cu structurile mari (clldiri, vehicule etc.), în faţa cărora, în
viaţa reală, el se vede mic de tot.

A tnv6Ja de la cuburi

Multe lucruri pot fi învăţate de copil prin intermediul cuburilor. El află


proprietăli precum felul materialului, mărimea, greutatea, dimensiunile, grosi­
mea, lungimea şi lăţimea. El poate compara asemănările şi diferenţele, învăţând
să clasifice ori să sorteze. Î l puteţi călăuzi în acest domeniu uti;izând prilejurile
cele mai diverse, ca de exemplu la sfârşitul activităţii de construcţii, când aţi

••
putea spune: "Hai să luăm toate cuburile nuci şi să !e punem unde le este locul ! "
i n activitatea c t: cuburi, copilt:i poate înţelege mai uşor conceptele de
echî:ibJu,sp<i.fiu, suprafaţă, volur:1. E: experimentează secvenţele şi structuri:e,
precwn şi rela;iile prute/întreg. Stuc.iază cuburile şi ie măsoară ca să vadă care
este mai lung şi care este mai scwt: mai mare, mai mic sau egal. Dacă îi spuneţi
copilului: "Poţi să desfaci acwn rumul pe care l-ai construit fără să îi dărâmi'?",
il veţi stimula in înţelegerea reversibilităţii.
Încuraja�i-i pe copii să vorbească despre construcţiile lor pe măsură ce le
ridică. În activităţile de construCţii, limbajul şi aqiunea fuzionează. Vocabulru11l
creşte şi se nexibilizează pe măsură ce copiii învaţă să utilizeze prepoziţii,
ad\'erbe (sus, jos, peste, sub, în spatele, dedesubt etc.), adjective (lung, scurt,
inalt, gros, subţire, ascuţit, moale, drept, curb) şi substantive (nume date
construcţiilor de cuburi, nume a�e obiectelor utilizate in jocul cu cuburi, nume
de forme geometrice). Adesea copiii discută despre ceea ce fac in timpui
activităţii de construcţie. De asemenea, ei pot utiliza cuburile atunci când spun
poveşti.
În acest tip de joc îşi face loc şi reflectarea mediului social, pe măsură ce
copiii re-crează cu aj utoJlll cuburilor împrejurimile în care trăiesc. Cuburile pot
fi utilizate şi pentru a construi diferite feluri de hărţi.
Desigw·, aspectele estetice şi artistice fac de asemenea parte integrantă din
construCţia de cuburi deoarece, pe măsură ce copiii se exersează în utilizarea lor,
ei învaţă despre fonnă, armonie, echilibru, alcătuire generală.

Cuburile in sala de clasă

Cuburiie ocupă mult spaţiu. Un ioc potrivit pentru ele deci ar fi un container
portabil care poate fi uşor mutat pentru a nu sta în drum in cadrul altor activităţi.
Cuburile de aceeaşi mărime şi fonnă trebuie puse împreună. Ca un fel de
indicaţie care să ajute copiii să recunoască locul atunci când trebuie să le pună
la loc, aţi putea ataşa un desen pentru fiecare tip de cuburi, pe raftuVcutia de
care ţin acestea. Deoarece copiii foarte mici întâmpină dificultăţi în punerea în
relaţie a unui desen bid.imensional cu obiectul corespunzător tridimensional,
puteţi efectiv lipi câte un cub din fiecare tip pe raftul de care aparţine.
Spaţiul de depozitare pentru cuburi trebuie să se afle la înălţime mică şi
aproape de locul în care copiii vor construi. Acest loc trebuie să fie suficient de
larg pentru a permite confortul construcţiei, dar suficient de departe de
''cărările" pc care se mişcă copiii prin cameră (de ex., să nu fie aproape de
drumul spre uşă), astfel încât să nu existe pericolul ca ceea ce au construit ei să
fie dărâmat din greşeală.
Deoarece jocul de construcţii este o activitate zgomotoasă, puteţi înconjura
colţul construcţiilor cu o rogojină sau un preş.
Furnizaţi copiilor şi alte materiale interesante, pentru ca ci să le poată folosi
împreună cu cuburile, ca de exemplu ma.şinuţe, animale mici de jucărie, păpuşi

31
mititele care pot indeplini roluri diferite (mamă, copilaş, pescar etc.). Aceste
figurine se pot confecJiona din lut, frunze de bananier, coceni de porumb ori alte
materiale asemănătoare. Ori pot fi îa.cute din imagini decupate din reviste, lipite
pe carton sau. bucăţi de iemn, suficient de groase pentru a fi aşezate in picioare.
Copiii pot crea ei înşişi diferite jucărioare din surcele, tuburi goale, cutii.
Diferitele feluri de materiale pot sugera idei variate utilizabile in jocul de
construcţie.
Nu vă grăbiţi să spuneţi copiilor ce şi cum anume să construiască. Apreciaţi­
l e construcliile, dar evitaţi exagerarea. Altfel, foarte uşor preşcolarii vor
considera că trebuie să facă numai un anumit tip de construcţie pentru a primi
aprobarea din partea adultului. Totuşi ei trebuie făcuti să-şi dea seama că există
anumite lucruri care se fac şi altele care nu trebuie făcute atunci când se joacă
cu cuburile.
Ei nu vor reuşi să înveţe valoarea lucrurilor dacă li se pennite să le distrugă.
Copiilor care tind să devină agresivi şi să arunce cuburile le-aţi putea spune:
"Cuburile sunt pentru construit, nu pentru aruncat. . . " Ori: "Nu cred că ai crescut
destul de mare ca să te joci cu cuburile . . . " Ori mai târziu, in timpul activităţii,
puteţi intreba: "Nu ţi se pare că ai putea să ai ceva mai multă grijă de cuburi?11
Adesea copiii dau diferite nwne construCţiilor pe care le fac. Uneori ei vă
vor cere să scrieţi litere sau cuvinte, ori să le desenaţi semnul (Vă pot ruga să
scrieţi numele unei firme, ca de exemplu: ''Spitalul Municipal" sau "Ferma lui
Ami " ) ori chiar un mesaj (de pildă, "Bine aţi venit ! " ) .

Sfârşitul activităJii d e construcJii

Faţă de alte jocuri, cuburile necesită un timp mai îndelungat pentru a fi pwe
la loc. A vertiza.ţi deci din timp pe copii că este timpul să-şi tennine con­
strucţiile. Puteii chiar transforma activitatea de strângere a cuburilor, care de
obicei nu-i prea încântă pe copii, intr-o acţiune plăcută, transformând-o intr-un
joc nou, ori intovărd.şind-o cu un cântecel.
Îndemnaţi copiii să-şi desfacă construcţiile luând cuburile unul câte unul. O
intrebare de felul: "Ce se va întâmpla cu cuburile tale dacă le dărâmi pe toate
odată?" va ghida copilul spre a inţelege singur că este important să ai grijă de
cuburi.

Tipuri de cuburi

Există mai multe feluri de cuburi, utilizate fiecare în scopuri oarecwn


diferite. in general, există trei categorii de cuburi:
a) cuburi compacte, solide;
b) cuburi goale pe dinăuntru;
c) cuburi utilizate pentru jocuri de masă.
Cuburile sunt flcute de obicei din lemn, plastic ori din carton. Dacă nu aveţi

32
cuburi, le puteţi con:;; trui �ingu.re din cutii de carton.
Ceea ce este cu aci.e\"ărat important este ca toate seturile de cuburi să fie
ast!i:l proiectate încât să servească formării unor relaţii naturale matematice şi
geometrice.
Cele mai utilizate sunt cuburile compacte. l.Jn cub de acest fel mai poartii
numele de cub unirme. Există şi alte cuburi, care sunt jumătate din eubul
unitate, iar altele au o dimensiune duh/li fată de eubul unitate; exi stă şi cnb�1ri
de patn� ori mai mari. !\"u este nevoie ca toate cuburile să aibă baza pătrată sau
dreptunghiulară; ele pot ti cilindri, arcuri, piramide etc.
Cuburile sunt mult utilizate de copii în jocul dramatic, mai ales cuburile
mari; ei pot fi stimulaţi in aceasta prin oferirea a diferite alte obiecte • de
exer..1piu câte\·a scândureie de lungimi diferite pot fi folosite pentru acoperişuri,
trotuare, rampe. Dacă nu pot ti gă.-.ite scânduri, ei pot utiliza o pătură, un
cearceaf ori o cârpă mare, care plasată peste o construcţie de cuburi va oferi un
a.... cu.,ziş piă.cut; o scăriţă, cutii, bare, buşteni pot constitui, de a.-.emenea, lucruri

utile în acest joc.


Seturile de cuburi mici pot fi utilizate in jocurile de masă. Copiii preferă
uneori să mânuiască pie:;; e mici, găsind în aceasta o satisfacţie mai mare decât
in manipularea obiectelor mari. A:;emenea jocului cu celelalte tipuri de cuburi,
accesorii le de tot felul \"or putea îmbogăţi activitatea.

ETA P E ÎN J O C UL DE C ON S TRU C Ţ I I
i n diferite stadii ale dezvolt!rii sale, copilul combină cuburile in diferite
modalităţi, la început mai simple, apoi tot mai complicate. Aceste secvenţe
speci1icc în construcţie, deci şi de dezvoltare, par a fi universal valabile. Chiar
dacă e vorba de un copil mai mare, în condiţiile in care el nu a mai avut
niciodată prilejul să utilizeze cuburi, va stnlbate aceleaşi faze ca şi copilul mic,
deşi mult mai rapid, datmită nivelului superior de maturizare.
Aceste etape evolutive in utilizarea cuburilor sunt:
1 . Familiarizarea
La inceput, copilul doar mută cuburile de colo·colo. Se familiarizea.ză cu ele,
dar nu construieşte încă.
2. Siruri si turnuri
Copiii aliniază cuburile pentru a construi şiruri lungi. Uneori ei combină
şirurile cu turnurile. De asemenea, copiii suprapun cuburile unul peste altul
pentru a tOrma turnuri. Li se întâmplă la început să pună atât de multe încât
turnurile se dărâmă, dar ei repetă acţiunea iar şi iar.
De fapt, una dintre plăcerile copilului mic este aceea âe a·şi dărâma
construcţia şi de a privi cum se prăbuşesc cuburile. Ca şi in alte activităţi, ceea
ce este important pentru el este procesul in sine al construirii, şi nu rezultatul
propriu-zis. Totuşi, deşi plăcerea de a dărâma a copilului o înţelegem şi o
acceptăm, trebuie să i se s[a.bilească anumite limite. Nu i se va pennite copilului

33
să dărâme constructie. altuia decât dacă acesta din urmă este de acord. Dacă
vedeţi că turnul unui copil este prea înalt şi ameniniă să cadă peste el ori peste
al)i copii,
s!lLUiii-1 să înalţe un al doi iea turn cu restul cuburilor ce le �re.
3. Construirea nodurilor
Copilul pic.seaz! pe podea două cuburi şi le leagă cu un .al treilea cub, aşezat
peste ele (un "pod"). De acum incolo, el incepe să se confrunte cu probleme de
constructie.
4. inchideti
Copiiul inchide un spaţiu, adesea cu ajutorul a patru cuburi, pentru a
construi, de exemplu, un Jarc pentru un animal jucărie ori a exprima forma unei
clădiri.
5. Structuri estetice
Copiii incep să creeze structuri decorative cu ajutorul cuburilor. Ei devin
sensibili la echilibru, structuri geometrice, la alcătuirea generală a construc,iei.
6. Reprezentări
Construind, copiiul urmăreşte un scop. El dă nume clădirilor sale şi adesea
le foloseşte în jocul dramatic. Pe măsură ce apar diferitele probleme, el incepe
să se gândească mai mult la detaliile clădirilor - cum să facă ferestrele şi uşile,
de exemplu. Acest lucru implică un element de planificare, de proiectare a
activităţii.
7. Lucrul în srrup
Pe măsură ce copilul se dezvohă şi se maturizează, el este tot mai apt să
lucreze in grup. El devine, de asemenea, capabil să stăpânească elementele
principale ale construcţiei, fiind doritor să coopereze in acţiurii complexe pentru
a produce o anumită structură complicală. Acum el clădeşte o construcţie având
in minte un scop bine conturat.

Nisip, apă, nămol

Copiii, cărora in mod constant li se reaminteşte ce trebuie ş i ce nu trebuie


să facă, despre comportamentul civilizat şi despre a te păstra curat, sunt încân­
taţi în mod deosebit de prilejul ce 1-ar avea, într-o situaţie acceptabilă şi
supravegheată, de a-şi băga mâinile şi chiar picioarele în apă, in nisip şi, de ce
nu, în nămol. Dacă nu sunt în cunoştinţă de cauză in ceea ce priveşte bine­
facerile acestor materiale, părinţii (şi adesea educatoarele) vor fi inspăimântaţi.
D ar de ce ar trebui să fie introduse in mod deliberat activităţile de utilizare
a apei, a nisipului şi a nămoiului în programă? Există câteva motive importante
pentru aceasta:
Copiii au o inclinatie fireasci spre nisip şi apă, care sunt, probabil, cele mai
naturale materiale de joacă din câte există. Apa şi pământul sunt fundamentale
in existenţa noastră. Ele ne furnizează hrană, energie şi putere; dar ele oferă, de
asemenea, bucurie şi relaxare. Copiii sunt în mod special atraşi de apă.

34
Beb.:luşii se distrează improşcând apa in baie, cei mai mP.ri sunt atraşi de
biltoacele formate după ploaie. Toate trei - nisipul, apa şi nămolul - au calitatea
remarcabilă de a linişti copilul nervos, agresiv ori exploziv, dar şi de a-l stimula
pe cel timid, inhibal.
Un copil care, în timpul jocului iiber, are tendinţa să se mute de la o
acti\·itate la alta, incapabil fiind să se concentreze asupra unui singur !ucru,
roate fi" uneori atât de reluat după jocul cu nisip, încât mai apoi el este capabi 1
să stea liniştit şi să lucreze adânc cufundat in alte activităţi, pentru o perioadă
îndelungată.
Probabil ezitaţi, ori chiar obiectaţi in legătură cu punerea la dispoziţia
copiilor mici a nisipului, apei ori nămolului. Poate că vă este neplăcut gândul
mizeriei care se va face; ori credeţi pur şi simpiu că jocul şi apa sunt doar o
pierdere de vreme. În unele regiuni apa este greu de găsit, iar în altele este
poluată şi u·ebuie filn-a.tă sau fiartă înainte de a fi utilizată. Este de înţeles că, în
aceste condiţii, includerea apei în activităţile din grădiniţă este dificilă. Totuşi,
acest fapt nu reduce valoarea jocului cu apă in sine.
Activităţile cu nisip, apă şi nămol contribuie mai întâi la apropierea de natu­
ră, de înţelegerea şi respectul faţă de aceasta şi faJă de cei ce lucrează pe câmp.
in plus, calităţile apei, nisipului, nămolului facilitează învăţarea fenomene­
lor ştiinţifice (ex. plutirea, înghe)area, ruginirea) încurajând la copil curiozitatea
ştiinţifică şi dorinţa de explorare.
Activităţile cu aceste materii sunt la început simple, apoi gradat, ele devin
mai complexe. Copiii se joacă cu ele iniţial doar explorându-le, familiarizându­
se cu proprietăţile lor. Mai târziu, ei învaţă să toarne cu grijă, să măsoare, să
cântărească ceea ce necesită o coordonare mai bună între ochi şi mână.

Apa
Apa place in mod special copiilor mici, care sunt in mod nalural fascinaţi de
ea. Activităţile cu apă pot avea loc fie în curte, fie în sala de clasă. Dacă se
desfişoară in cameră, este înţelept ca spaţiul de lucru să fie acoperit cu un
material plastic sau orice altceva aveţi la dispoziţie - un carton mare, ori câteva
stra.tw"i de ziare, de exemplu. Este util de asemenea să păstraţi la îndemână un
burete ori o cârpă pentru a şterge apa împrăştiată.
Copiii care lucrează cu apa trebuie să-şi protejeze hainele prin suflecarea
mânecilor şi punerea unui şorţ protector sau a unei salopete. Din material plastic
pot fi confecţionate uşor şarţuri simple, care să se lege confortabil peste hainele
copiilor.
Copiii nu au voie să aducă ei înşişi apa pentru spaţiul destinat activităţii cu
apă, decât dacă lucrul este aprobat şi supravegheat de adult. Dacă un copil varsă
din greşeală ::!.pl., este obligaţia lui de a o strânge imediat cu buretele ori cu o
cârpă. Echipamentul destinat activităţilor cu apă este bine să fie aşezat cât mai
aproape de spaţiul respectiv de joc, pe un suport sau un raft - pentru a fi luat cât
mai u�or de cei mici . Pentru a stimula independen\a copilului, trebuie să i se
permită acestuia utilizarea echipamentului atunci c2nd doreşte - C'-'idem, însă,
nu in timpui activitălilor obligatorii. Când tem1ină jocul cu apa, coPi lul are
cbiiga�ia de a cură�a locul şi de a pune ia loc echipamentul, ori a-l !.rece altui
copii. Apa trebuie schimbată în liecare zi, cât mai de:-;; copiii trebuie să lucreze
r.umai cu apă curată.
Felul �i cantitatea cchiparnentuiui utilizat de copii depinde de locul unde
trăiţi şi de ceea ce a\·eti la îndemână. Adesea, cel mai mare succes îl au
obiecte!e pc care de obicei le aruncăm: sticle şi pahare din plastic (cu cât sunt
mai transparente, cu atât mai bine); plută; jumătăţi de tărtăcuţă, pâln i i ,
strecurălOri, site; ţ e v i de plastic sau cauciuc; scoici, coji de r.ucă; linguri, tigăi
adânci; beţe şi rămurele, bambus: cutii de conserve (de evitat ceie cu margini
tăioase) - faceţi găuri pe fundul unora dintre aceste cuti i , pentru a permite
curgerea apei): dopuri de sticlă şi capace de borcane; câteva obiecte de metal ce
pot fi utilizate când ii învăţăm pe copii despre ruginire şi rugină. Nu utilizaţi
niciodată recipiente din sticlă, pentru moti·vul evident că sticla se poate sparge.
Activitatea :o:.e poate desfăşura intr-un spaţiu special, ori la o masă în jurul
că.reia copiii lucrează stind in picioare. În acest spaliu, fi e că �'te un coll anume,
ori numai o masă, se pot piasa cădiţe din plastic sau metal, ori confec1ionate
dintr-o anvelopă de cauciuc tăiată în jumătate, pe orizontală, ori se poate aşeza
o găleată. Indiferent de ce anume veţi folosi, recipientul trebuie să fie aşezat
�ufi cient de jos pentru ca cei mici să poată lucra confortabil. O ma'iă cu
suprafaţă mare pentru activităţile cu apă oferă posibilitatea unei mai accentuate
interacţiuni sociale intre copii, dar dacă este greu de procurat, puteţi pur şi
simplu să daţi copiilor, individual, mai multe vase mai mici, pentru jocul cu apa.
Dimensiunile mesei pentru jocul cu apă n u sunt atât de importante în sine, cât
faptul ca eie să permită aşezarea, in siguranţă, a obiectelor de joacă.
La oricât de multe activităţi cu apa vă gândi ţi să faceţi cu copi i i , fiţi sigure
că ei s.e vor gândi la şi mai multe. Copiii pot experimenta calităjile apei tumând,
măsurând, pompând. Ori pot face să plutească vaporaşe construite de ei din
carton, lemnişoare sau plută.
Copiilor le place să sufle baloane de săpun. O soluţie concentrată de săpun
adăugată apei va stimula această activitate. Un pic de glicerină sau zahăr va face
c.a baloancle să reziste mai mult.
Reţetă pentru soluţia de s.ăpun:
- 3/4 cană săpun lichid;
- 1/4 cană glicerină sau zahăr;
- aproximativ 2 litri de apă.
Adăugarea unor coloranţi alimcntari sau vopsele netoxice va face o plăcere
mai mare copiilor şi le va stimula imaginaţia.
Copiii foarte mici, in loc să sufle, mai degrabă aspiră aerul; ei vor avea
nevoie de asistenţa dumneavoastră pentru a le rean1inti să sufle, ori poate fi
chiar necesar să exersaţi cu ei suflarea baloanelor .

••
Ap<�. utilizată in col;:ui căsuţei \"<!. sel"\·i la baia păpu�ilor ori pentru a le spăia
ha.ineie. Şi, desigur, <�.pa va fi lbiosilă in activiti!.file de cunoaştere: copiii \·or alia
că i:l.p<�. serveşte ca hrană pentru plante, copiici, în irigaţ i i ; \ Orbim despre apă
atunci când vorbim despre pescuit, vâslit ori despre Heme : se învaţă despi"e
proprietăţile apei: se strânge apa de ploaie; copiii obsetTă ce se intâmpli!. cu
zăpada sau cu cuburile de gheaţă puse intr·un ioc cald; testează obiectele pentru
a vedea care se afundă in apă şi care plutesc.

Nisipul
Jocul cu nisip pennite copiiior să se angajeze fie in joc solitar, fie in jocui
paralel ori de grur, după cum preferd. ori sunt capabili să l"acă. in plus, nisipul
are un el"ect calmant asupra copiilor, ofetind in acelaşi timp ş i un prilej de
activitate intensă.
Pentru această activitate nu este nevoie de nimic special, în afară de nisip.
Copilul îşi poate utiliza doar mâinile şi picioarele. Totuşi, pentru o activitate
mai bogată şi mai diversificată, sunt necesari anumiţi item i : recipiente pentru
a ţine nisipul (găleţi, sticle din plastic, cutii) şi unelte pentru săpat (linguri,
lopăţele, scoici , j umălăţi de tăt1ăcuţe, strecurători}. Este bine ca aceste obiecte
să fie depozitate in apropierea spa,iului cu nisip.
Cutia şi lada cu nisip pot avea orice formă :;au mărime. Veţi alege ceea ce
vă convine, in funcţie de ceea ce aveţi la dispoziţie. De exemplu, puteţi umple
cu nisip o anvelopă de cauciuc tăiată pe otizontală, ori o cadă de plastic şi astfel
vă veţi putea uşor crea "colţul cu nisip". (O anvelopă mare de tractor va putea
servi simultan mai multor copii decât o anvelopă obişnuită de automobil.) Puteţi
săpa în pământ o groapă. nu prea adâncă dar lată, delimitând-o cu cărămizi şi pe
care S·O umpleţi apoi cu nisip. Dacă este posibil, este bine ca terenul cu nisip din
curte să aibă o suprafaţă cât mai mare. Nu uitaţi să prevedeţi pe margine locuri
de stat, pe care să se poată aşeza copiii care încă nu doresc să se implice cu totul
in activitate. Pot li utilizate in acest scop bucăţi de placaj ori scinduri bine
gelui te. O altă soluţie este să puneţi nisip în căzi mici, aşezate pe mese ori pe
pământ.
Dacă cutia cu nisip se găseşte afară, în curte, ea trebuie aşezată la umbră ori
protejată de Wl acoperiş. Dacă ea se află în cameră, trebuie luate măsuri pentru
a proteja podeaua sau spaţiul de activitate, punând pe jos o folie de plastic, o
bucată mare de carton, pânză, ziare etc.
Nisipul trebuie să fie foarte fin şi curat. Nisipul mare, aspru, nu este plăcut
de manipulat. Cutia nu trebuie umplută până la vârf. Dacă este prea plină,
nisipul se va împrăştia in timpul jocului copiilor. Dacă aveţi animale in curte,
ţineţi cutiile cu nisip acoperite atunci când nu le folosiţi.
Dacă il W11eziţi din când în când, nisipul va deveni mai plăcut de lucrat.
Ca şi apa, nisipul poate fi măsurat şi cântărit. Granulele de nisip pot fi
examinate cu ajutorul lupei. Cu magnetul se pot adWia din nisip particulele de

37
minereu de mină. Copiii vor ti incântali să adauge nisipului şi ceva apă, pentru
a face râuri şi stă.viiare, iar in acest proces ei pot im·ăţa lucruri noi despre
pământ, ori chiar elemente foa1te simple de geografie.
Fluxul natural al activităţilor ce au loc in spaţiul cu nisip conduce la
cooperare şi comunicare intre copii. Este stimulat, de asemenea, jocui dramatic.
Va fi necesar să-i invăla�i pe copii câteva reguli de bază pentru lucrui cu
nisip: nisipul trebuie să rămână in cuti a JOpecial amenajată; el nu (rebuie �nmcl'lt,
pentru că ii poate intra cuiva in ochi sau în gură; nu este nici de mâncat... În
"colţul" cu nisip se tO!osesc numai jucăriile ''de nisip" şi "uneltele de nisip" ; nu
este perr�is a foiosi alte materiale din clasă, tie că acestea se pot strica, fie că
nisipul poate avea de suferit. Când activitatea cu nisip s-a tenninat, copiii
singuri trebuie să pună la loc materialele. Cei care s-au jucat cu picioarele goale
in nisip trebuie să-şi şteargă bine picioarele înainte de a se incălla. Cei care au
purtat pantofi trebuie să-i scoată şi să-i scuture bine de nisip inainte de a intra
in grădiniţă. Toate aceste reguli vor fi explicate copiilor de către educatoare
treptat, cu răbdare şi blânde1e, pe mă$ură ce se iveşte ocazia.

Nămolul (lutul moale)


Lutul poate fi utilizat in interiorul grădiniţei, in căzi, ori in afara acesteia, în
mediul natural în care se găseşte (spaţiul in care veii săpa pentru lut trebuie să
fie plasat departe de grădina de fiori sau de legume) .
Uneltele şi tipurile de activitate cu lut moale sunt asemănătoare celor
utilizate in activităţile cu nisip şi apă. Lutul poate fi folosit ca intr-un fel de
pictură cu degetele pe hârtie, atunci când copilul este capabil să-şi prepare
singur consistenţa de mate1ia.l pe care o doreşte. El poate modela forme plate,
dreptunghiulare sau orice alte forme doreşte. Dacă lutul este scump, ori nu poate
fi găsit, puteţi incerca dwnn eavoastri să face'i un fel de argilă, care este plăcută
la pipăit şi poate servi aceluiaşi scop ca şi lutul; este drept însă, ea nu poate fi
păstrată.
lată reţeta:
- 2 căni de nămol;
- 2 căni cu nisip;
- 1 /2 cani cu sare.
Adăugaţi apă suficientă pentru a face din acest amestec o materie
modelabil!.
Când lucrează cu nimolul, copiii trebuie să fie îmbrăcaţi în mod potrivit, cu
şorţ din plastic sau salopetă. Asigura.ţi�vă de asemenea ci sunt curaţi, inainte de
a părăsi gr!diniţa.

Activităţi artistice şi lucru manual


Materialele pentru aceste activitlţi se găsesc, toate, in jurul nostru. Copiii

38
ie descoperă ir. mod m\.tural şi incep să se exprime prin a11ă mult ti�p inainte
ca aceasta să li se predea la şcoa�ă. De fiecare dată când un copi l aflat la joacă
desenează în nisip cu degetul, ei creează. De fiecare dată când copilui zgârie cu
un beţişor pământul, pentru a C.esena imagini ori simboiuri, el infăţişearl
prezentări ale lumii aşa cum o vede el. Fie că desenează cu cărbune pe trotuar,
cu betişarul pe pământ ori cu creionul pe hârtie, copiii din toată lumea
;;tilizează, pentru a :.e exprima, tot ce găsesc ia îndemână..
"Educatorii at:. observat că din orice grup cultural, naţional, etnic, socio­
econornic ori religios ar preveni şi oriunde s-ar afla ei pe Glob, copiii trec prin
aceleaşi stadii a!e reprezentării simbolice" (Hi lda Lewis, Copilul preşcolcw şi
arta, 1 972, p. 76). De pe la aproximativ un an şi jumătate - doi ani, ei măzgălesc
fără a avea intenţia de a reprezenta cev<l.. Mai târziu copiiu! începe să reprezinte
lucrurile din preajmă, cele care sunt importante pentru ei - copaci, case şi în
speciai fiinţa umană. Când incepe deja să construiască grafic anumite scene -
adică. între 5 şi 7 ani -, el împarte de obicei foaia in trei spaţii mari: partea de sus
(ce1ul), partea de jos (pământul) şi centrul, in care desenează subiectul principal.
Adultu! nu găseşte întotdeauna opera copilului prea atractivă. Pentru acesta
din urmă, însă, ea este plină de :;emniftcalie. Perspectiva sa nu este diferită de
cea a unui adult. Copilul nu este interesat atât în produsul final, cât mai ales în
procesul de execuţie. Repetând acest proces iar şi iar, copilul învaţă să-şi
perfecţioneze achiziliile motrice şi câştigă încredere in capacităţile sale. Pentru
acest motiv, copiilor trebuie să li se ofere zilnic o varietate de experienţe
artistice. Ei ar trebui de a-.emenea ca pe parcursul intregului an şcolar să fie puşi
în mod repetat în faţa posibilităţii de alegere personală a diferitelor activităţi: ·
desenare, lipire, decupare etc.
Iată câteva modalităţi de a face aceste activităţi să fie mereu interesante şi
stimulatoare penuu copii :
- schimbaţi mereu uneltele (pensulă, cretă, creion etc.);
- schimbaţi materialul pe care se desenează ori se pictează (ziare, carton,
frunze late etc . ) ;
- modificaţi forma a cestui material (tăiaţi hârtia in forme circulare ori alte
forme geometrice; în forme de fructe sau legume, in forme de animale).
Atunci când un copil utilizează materiale pentru desene ori lucru manual, el
le utilizează intr-un mod specific copilăriei. U.saţi-1 aşadar să exploreze şi să
utilizeze ideile sale originale. Evitaţi în general si daţi copiilor să copieze
diferite modele. Este o practică ce le inhibă gândirea şi iniţiativa; e un mod de
a spune copilului, tiri a utiliza cuvinte: · "Arta este ceea ce educatoarea
consideră ci este important şi bun. Numai în acest fel vei dobândi aprecierea
ei". Şi deoarece copiii doresc să placă educatoarelor, ei vor incepe să vi copieze
ideile şi să şi le înăbuşe pe ale lor proprii.
Încercaţi să observaţi dacă în clasa dumneavoastră sunt copii ce inclină spre
executarea aceloraşi tipuri de creaţie, in fiecare zi. Aceasta înseamnă că este
necesar ca ei să fie expuşi şi altor stimuli decât cei pe care ii întâlnesc de obicei.

39
O pli mba re in mituri poate furniza acest stimul, dându-le copii lor un imboid
pentru a vorbi despre ceea ce văd. Vizitaţi o piaiă, sau pe tâmplarul satuiui .
O priţ i - \ ă să pri\·ili s e mănăt ur i le de pe câmp. Fie că suntefi in oraş ori într-un
sat, imaginile, sunetele, miroswile sunt acolo pentru ca cei mici să ie cu no ască
şi să se bucure de ele, din momentul în care ci păşesc pe uşă a fară.
Dacă, din motive di ferite, n u pu teţ i ie şi la plimbare, in\"itaţi un adult din
comunili:�o ic :.cu.. "' ' ' bătrclr. :->ă le Îii"opărt.ăşca;.că coţii!or pc\"eşti de demult.
Exi:Hă o m u l ţi me de căi pe ntru a stimula imagina1ia unui copi l. Ceea ce el
cunoaşte şi tr-d.ieşte se va vădi şi ex pr ima în creaţiile sale artistice.

Introducere" în activit"tea artisticiJ

Libertatea de exprimare este ceva de dorit in munca attistică, dar


cunoştinţele de bază despre cum să fo lo s e a."c ă şi să aibă grijă
de materialele
folosite sunt, de asemenea, importante. Pentru a le uşura copiilor invăJarea, cei
mai bine este săintroduceţi materialele in mod gradat. in artă,
ca şi in ahe
activiti!.ţi, suprastimuiarea naşte haos. Chiar după ce copiii stăpânesc
deprinderile de bază in ac ti v i tăţi le artistice, tot nu trebuie să li se prezinte
simuhan prea muhe posibiiităţi de alegere.
Activităţile artistice ar putea începe cu creion şi hârtie, pastă de lipit (lipici)
şi foarfece. P uţin câte puţin puteţi adăuga pictura cu pensula ori modelajul cu
argilă sau plastilină. Când copiii se obişnuiesc cu aceste materiale, este
momentul să vă uti l i zaţ i imaginaţia pentru a le oferi experier.)e at1istice
stimulatoare. Amintiţi-vă să schimbaţi des uneltele, fondul pe care se lucrează,
precum şi formele acestui fond. De exemplu, nu scrie nicăieri că un copil
trebuie să picteze in fiecare zi pe o foaie de hârtie. Adunaţi cartoane mari pe
care să le daţi copiilor pentru a picta pe ele. Mai târziu ei pot decupa în interior
aceste cartoane, ori lipi pe ele ferestre şi uşi, ori le pot lega în şir ca pe nişte
vagoane, să stea pe ele, jucându-se de-a trenul. În acest fel se poate iniţia şi un
joc dramatic.
De câte ori aveţi posibiiitatea, desfăşuraţi activităţi artistice în afara clasei.
In cadrul lor, copiii pot desena pe trotuar cu creta; ori pot ''picta", tumând apa
dintr-o cană şi făcând astfel diferite figuri; priviţi apoi împreuni cwn dispar
imagini!e pe măsuri ce soarele face apa să se evapore.
Modelajul şi sculptura se pot face cu argill ori plastilină dar, de asemenea,
şi cu rumeguş. Ori puteţi utiliza zăpada şi chiar să o pietati!
Parte din succesul unei activităţi artistice depinde de modul in care
amenajaţi spaţiul, dar în mare măsură reuşita activităţii se datoreazl calitlţii
materialelor folosite. Este de dorit ca intotdeauna si încercaţi dumneavoastră
însevă materialele, înainte de a le da copiilor să le utilizeze. Pensulele să fie
curate, foarfecele să nu fi e tocite. Pasta de lipit să fie proaspătă şi de bună
caiitate. Daci lucraţi in lemn, ferăstrăul de traforaj să fie ascuţit, iar cuiele să fie
drepte şi solide. Este exasperant să loveşti cu ciocanul intr-un cui indoit.

40
Veriticali din când in când acuarelcle - să m• lie prea u:;cete şi :;fărâmate.
Când a sosit timpul de a :;trânge, ticcare copil trebuie să ajute ca lucrurile să
fie puse la loc. Copiii trebuie să găsească apoi :-.ăpunul şi prosoapele la locurile
ior, iângă sursa de apă.
1\"u trebuie să renunţaţi la o activitate doar pentru că vă gândiţi că se \"a face
mizerie. Fiecare activitate are scopul său şi eficienţa specifică. Dar înainte de
a incepe aveţi grijă ca cei mici să aihă m<in(':(:i\e- �uflecate şi un şorţuleţ peste
haine. Şorţu.rile pot fi confecţionate din saci de piastic ori din cămăşi vechi ale
adulţilor, cu rol de halate. Copiii trebuie să-şi păstreze şorţul ori baiatul şi in
timpul activităţii de curăţare a locului şi strângere a materialului. Se întâmplă
uneori ca, având cea mai mare grijă să-şi protejeze hainele in timpul iucruiui,
câte un copil să uite să o mai facă şi in timpul curăţirii locului .

Comentarii tncurajatoare

Comentwiiie pe care le faceţi privind lucrarea unui copil pot avea un impact
mai mare decât v-aţi putea da seama pe moment. incercati să fiţi atentă şi să nu
criticaţi ori să faceţi remarci care ar putea opri activitatea copilului ori ar
încuraja uniformitatea. Dacă fiecare pictează aceeaşi vacă maro mi lipeşte pe
hârtie acelaşi măr roşu cu o frunzi verde pe partea dreaptă, ce plicticoasă trăire
artistică ar fi aceasta! . . . Daţi copilului şansa să experimenteze, să-şi încerce
propriile idei. Nu-i necăjiţi întrebând şi cerând neapărat răspuns: "Ce ai făcut'?"
ori "Ce este a::.1a'?". Se înt.âmplă că unii copii pur şi simplu s-au distrat în însuşi
procesul creaţiei, llră a avea un scop precis în minte. Dorinţa lor este in
principal de a învăţa să fo losească diferitele materiale; ş i când au învăţat să le
manipuleze ori sunt suficient de maturi, ei vor începe să creeze având un scop
în minte. De aceea este posibil ca orice cerere de identificare a creaţiei sale să
pună copilul într-o dilemă; el vă poate răspunde fabricând o temă - un nume
oarecare, chiar fără legătură cu ceea ce face, şi aceasta numai pentru a vă
satisfll.Ce cererea; din nefericire fluenţa căutărilor lui va fi stopată.
Copiii au mult d.iscemământ. Dll.Că toate lucrările pe care le comentaţi sunt
"drăguţe" ori "simpatice", ei vor invăJa să nu se mai încreadă in judecata
dumneavoastră. Copiii ştiu că nu toate lucrurile sunt "drăguţe" ori "simpatice".
Este totdeauna mai bine să fiti sinceră, dar intr-un fel care să fie de ajutor.
Remarci asupra structurii, culorii ori formei pot fi utile, la fel şi comentariile
privind modul in care lucrează copilul: "Ce culori frumoase ai ales ! " "Văd că
lucrezi foarte grijuliu. Lucrarea ta este foarte curată! "
Ce s e întâmplă când u n copil întâmpină dificultăţi'? Dacă se luptă c u
mânuirea foarfecei, îi pute� face o ofertă: ''Vrei s ă ţin e u hârtia, c a t u s ă tai mai
bine?" Dacă un altul are probleme, încercând să reprezinte cât mai corect un
lucru, îl puteţi ajuta cel mai bine nu lucrând in locul său ori sugerâ.ndu-i să facă
ceva mai uşor, ci călăuzindu-l cu întrebări, de exemplu: dacă el doreşte să
deseneze un elefant, dar nu îşi mai aminteşte exact cum arată, puteţi intreba

41
"Elefantul este gras sau slab? Are coadă'! Ce fel de 'na:;' are elefantul"? Are
urechi mici ca tine şi ca mine'?" întrebări de acest fei il ajută pe copil să-şi
reprezinte corect eiefantul pe care Hea să-I deseneze.
Amenaja�i un spaţit.:. pentru plasarea lucrărilor terminate; foile de hâ1tie pot
fi agăţatc pe o sfoară să se U.'\uce, ori prin.'\e în pioneze pe sup011uri speciale.
Obiectele modelate din plastilină sau argiiă, cele făcute din lemn, vor necesita
un spaţiu mai mare.
Pe tiecare lucrare găsiţi un locuşor penn·u a scrie numele copilului şi data la
care au fost executate. Dacă îşi poate scrie singur numele, încurajaţi-! să-şi
"semne'le" opera. Expuneţi lucrările tuturor copiilor din grupă, chiar dacă
ace�tea nu vă plac. Este important pentru copil să vadă că îi preţuiţi.

Desenul

Pentru copiii mici, creioanele cerate, mari şi groase, s.unt cele mai bune. Sunt
mai rezistente decât cele obişnuite şi mai uşor de apUcat de mânuţe\e mici.
Încercaţi să vă procuraţi mai multe cutii, fiecare din ele cu o varietate de culori;
plasaţi-le în jurul spaţiului destinat desenului astfel încât copiii să poată apuca
uşor creionul dorit.
Desenul cu creioanelc cerate se execută de obicei pe hârtie albă sau colorată.
Se pot utiliza de a-;emenea ziare şi cartoane. Dacii se scoate hârtia ce înfăşoară
creionul cerat, copiii pot experimenta Wl nou fel de colorare, utilizind creionul
pe lungimea lui.
Dacă creioanele cerate se sparg, ori sunt atât de folosite încât au rămas
bucăţele mici, ele nu pot fi folosite de către copii. Creioanele foarte mici sunt
greu manipulabile de către cei mici, deoarece ele necesită coordonarea
musculaturii fine care, pentru ei, este mai dificil de realizat. (Păstraţi aceste
bucăţele intr-o cutie separată. Mai târziu le puteJi amesteca cu parafină şi
confecţiona lumânări.)
În mod similar cu creioanele cerate este mânuită şi utilizată creta. ln cazul
când creta colorată este scumpă ori n u se poate procura, mangalul poate fi
utilizat ca o cretă neagri. ln locurile in care acest material este abundent, copiii
il pot aduna de pe pământ. Dacă utilizaţi o sobă cu lemne, puteţi plstra resturile
de lemn ars sau bucăţile de cărbune. Cu mangal se poate desena pe toate felurile
de hârtie, inclusiv pe glaspapir.

Decuparea şi lipirea

Activitatea de tăiere cu foarfeca oferi un exerciţiu bun pentru concentrare,


coordonarea ochi-mână şi dezvoltarea musculatwii fine a mâinii. Asiguraţi-vă
ci virfurile foarfecei nu sunt ascuţite, ci rotunjite.
Copiii care n-au mânuit niciodată o foarfecă vor avea nevoie si fie învăţaţi
cum s-o ţinli. Ei trebuie să-şi ţină degetul mare în partea de sus, să manevreze

42
foarfeca deschizând·o larg şi apoi inchizând-o: Apoi ei trebuie să continue
ace�te fa7..e ale acţiunii mişcând in acelaşi timp foarfeca inainte. Deşi acest lucru
pare evident, o a�emenea expliaqie şi mai ales demonstraţie elementară este
r.ccesară pentru unii copii. Alţii trebuie ajutati prin Jinerea hârtiei astfel încât si
poată tăia mai uşor. Treptat, desigu,r, ei vor im·ăţa sl se descurce: singuri.
Dac! nu au mai folosit niciodată foarfeca, copiii vor simţi o mare pllcere
manip�;iând·o. Adesea ei incep prir. a face tăieturi m i c i de j ur - împrcjurd
marginii hirtiei. Când aj ung să �tăpânească tehnica tăieri i , ei vor ti apţi să
utilizeze această nouă deprindere pentru a face alte lucruri. in această etapă
totuşi, activitatea in sine este mai impottantă decât produsul ei.
Dac! nu pot fi procurate foarfeci, ii se poate cere copiilor sl sfăşie ziare,
cartoane subţiri, hât1ie de impachetat şi să le rupă în bucăţele mici. Lipite pe un
for.d oarecare, bucăţelele pot constitui colajc şi mozaicuri interesante.
Substanţa de lipit este unul dintre lucrurile cele mai utile şi mai uşor de
obţinut prin mijloace proprii. Fiecare ţară şi cultură are propriul slu mod de a
produce substanţa de lipit, in funcţie de resurse: in Extremui Orient este utilizată
făina de orez; in multe )ări africane • făina de porumb.
Când le daţi copii tor substanţă de lipit, puneii·o în cutiuţe mici, câte una
pentru fiecare ori una la doi-trei copii . Este mai bine decât să fie pusă toată in·
tr-un recipient mare: astfel este mult mai dificil ca fi ecare copil să poată ajunge
ia ea. S ub stan ţa poate fi înti nsă cu orice unealtă, de la degete până la beţişoare.
E bine să existe la îndemână o farfurioară cu o cărp! umedă sau un burete pentru
ştergerea degete lor .

Reţete pentru substanţă de lipit:


Lipici din .făină de grâu
Ingrediente:
• 1 ceaşcă făină;
• 1 ceaşcă cu apă rece;
• 2 114 ceşti cu apă fiartă.
Indicaţii: Amestecaţi făina cu apa rece. Mestecaţi bine, până ce se
omogenizează. Adăugaţi apa clocotită şi mesteca,i. Puneţi
vasul pe un foc mic, mestecând mereu, pină ce compoziţia este
omogenă. Luaţi vasul de pe foc. Llsaţi amestecul si se
răcească şi păstraţi-! in borcane acoperite, într-un loc rece.

Lipici din făină de porumb (sau de orez)


Ingrediente:
• 2 linguri de flină de porumb (sau flină de orez);

· apă rece;
• apă clocotită.

Indicaţii: Adăugaţi la flină apă rece suficient! pentru a face o pastă.


Adăugaţi apl clocotită până când amestecul se subţiază şi

43
de\·ine ciar. -Pune�i vasul la flacără mică, mestecând mereu
până ce compoziţia se ingroaşă. Luaţi-o de pe foc, lăsaţi-o si!. se
rkească �i păstraţi-o intr-un \-as, intr-un loc rece.

Colajul

Cotajul este o activitate de lipire a unui obiect pe un fond, pentru a alcătui


o imagine. Pentru fond, se folosesc in mod obişnuit hâ1tia, cartanul, pânza de
sac, lemnul.
Oferind o \ari etate de lucruri pentru lipit, le daţi copiilor posi bilitatea de a
se fam i l iari7.a cu diferite materiale de diverse culori �i forme. Utilizaţi-vă
imaginaţia pentru a găsi materiale. Decupaje din caJtoaneie de ouă, cojile de ouă
pot li utilizate pentru colaj. Alte sugestii : pene, nisip, iarbă uscată, ţesături,
boabe ori seminţe cie diverse plante.

Pictura

Pictura se poate executa cu diferite unelte, pe o diversitate de fonduri, cu


culori cumpărate ori făcute in casă.

Pictura cu pen.sula. Pensulele groase, cu coadă lungă, sunt cel mai uşor de
mânuit de către copii. Coordonarea lor molrică nu este suficient de dezvoltată
pentru a manevra cu uşurinţă pensulele subţiri. Hânia de pictat e..;te bine să aibă
dimensiuni ma1i, astfel încât copiii să poată mişca mâna executând trăsături
largi. Plasati hârtia pe un şervet ori un alt suport neted, pus pe masă sau pe
podea. Orice anume alegeţi, protejati spaţiul de pictat cu ziare sau cu un plastic.
Dacă pictaţi afară, in aer liber, desigur, vor fi necesare mai puţine precauţii.
Pentru pictat, alegeli un loc liniştit, bine lun1inat şi in afara zonei de
activitate agitată. Spaţiul trebuie să fie in aşa fel aranjat încât copiii să fie
independenţi în lucrul lor; dacă se poate, ei îşi vor agăţa singuri, la uscat,
lucrările, fără a fi nevoie să apeleze la educatoare.
Toţi cei care pictează trebuie să poarte un şorţ care să le protejeze hainele.
Pentru a se asigura că excesul de acuarelă nu va pica pe pantofi ori pe podea,
arătaţi copiilor cwn să curete pensula pe marginea cutiuţei ce conţine culoarea.
Păstraţi intotdeauna prin apropiere o cârpă wnedă ori un burete pentru a şterge
culoarea sau apa împrăştiate.
Copiilor le place si picteze cu toate culorile ce le au la dispoziţie, chiar
inainte de a cunoaşte numele acestor culori. Totuşi, când începeţi să predaţi
conceptele de culoare, introduceţi de fiecare dată o singură culoare - şi nu mai
mult de una - în aceeaşi zi. Începeţi cu cele trei culori primare - roşu, albastru
şi galben. Mai târziu adăugaţi negru ş i alb. Fiecare culoare trebuie să. aibă
propria pensulă, astfel încât să nu se murdărească ori să se amestece. După ce
copiii învaţă culorile de bază, le pot explora mai departe, amestecând.u-le. In

44
timp ce ei pictea7.ă lăuda�i·i pentlu reali7..ăJile lor, chie.r penb-u cele mai mărunte.
Când. copi i t.: l şi·a tem1inat pictura, scrie\i·i numele mi puneţi·i pe el S·O facă,
dacă a im ăial să ş i · i :'cric. Dacă adăugafi şi date;,, va li interesant pentru
dumnca\·oastră şi pentru părin�ii lui de a privi peste diferitele lucrări ale
copi lului, pentru a \·edea schimbările şi dezvoltarea ce au avut loc in timp.
La :'tărşitul fiecărei şedinţe de pictură asiguraţi-vă că au fost curăţate pe
dinafară ct.i.tÎl:\cl� �u ct.i.lori, ulilizând o cârpă umedă ori un bw·ete. Aceasta va
impiedica să se lipească inchizătoarea ori să se usuce culorile. Copiii trebuie
indenmaţi să cureţe pensulele. Dacă este utilizată guaş.a, pensulele sunt spălate
in apă rece. Pentru alt tip de culoare • mai puternică, ori de ulei • va fi necesar.l
o spălare mai atentă, cu un dizolvant (acesta va fi ma.nenat numai de către
educat.oare). Puneţi pensulele intr-o cutie deschisă, ca să se usuce.
Cele mai ulilizate culori sunt guaşa şi tempera sub fom1ă lichidă sau pudră;
cu aceasta din urmă se lucrează adăugând puţină apă la culoare. De obicei,
pentru a se lucra cu ele este nevoie să se adauge o picătură de apă; pentru a
pă.-.tra însă culorile în cutiuţe fluide, împiedicându·le să se usuce, folosiţi, in loc
de apă, scrobeaia lichidă.
În cazul când culorile sunt scumpe, cumpăraţi doar o cantitate mică, atât cât
e necesar să vă preparaţi propria culoare de acuarelă. Aceluiaşi scop îi poate
servi şi colorantul alimentar.
lată o reţetă:
Ingrediente:
- 1 ceaşcă de scrobeală lichidă (amidon);
• 6 ceşti cu apă;
• 1/2 ceaşcă cu săpun;
· acuarelă sau colorant alimentar.
Indicatii: Dizolvaţi săpunul in apă şi amestecaţi bine cu scrobeala;
adăugaţi câteva picături de colorant alimentar sau culoare de
acuarelă. Adăugarea săpunului este utilă din două motive: 1 •

culoarea va adera mai bine pe suprafeţe; 2 • in cazul când


îmbrăcămintea va fi stropită de culoare, săpunurile ajută să fie
spălată mai uşor.

Pictura cu buretele. Tăiali. buretele in bucăţi mici, uşor de manevrat. Există


mai multe moduri in care copiii pot să le utilizeze:
* se înmoaie buretele în cutia cu culoare, apoi se trece cu el, în trăsături
largi, peste hârtie.
• se "pi ctează" o latură a buretelui cu pensula, apoi se utilizează această
latură pictată, ca o ştampilă.
"' se udă hârtia şi se intinde pe masă; utilizind un beţişor sau o pensulă, se
picură pe hârtie mici băltoace de culoare; se absorb băltoacele cu bucăţi de
burete de diferite forme; va rezulta o structură interesantă.

45
Piccwa -�foara.
cu Luaţi o sfoară de aproximativ 35 cm lungime. Muiaţi-C!
in culoare şi trageţ i-o peste hârtie in directii diferite.

Pictura cu tre.'itia :wu paiul. Picura� mici băhoace de cuioare pe hârtie, cu


ajutorul unei pen sule sau burete. Ţineţi paiul deasupra hâttiei, orientat în direc­
ţia in care doriţi să meargă pictura. Suflaţi prin pai, iar culoarea se va intinde pe
hârtie. Faceţi acelaş i lucru din unghiuri diferite, pentru a crea structuri atracti\·e.

Ştampilarea. Muite lucruri de primprejur pot fi utilizate pentru imprimare ­


dopuri de plută, bucăţele de lemn. Puteţi utiliza legume - cartofi, morcovi etc. -
pe care p uteţi face, cu ajutorul unui cuţi taş , un model. Băgaţi "ştampila" in
culoare groasA (ori ap i i cat i culoarea pe ea cu pensula), apoi presaţi-o pe h ârti e ,
carton ori o ţesătură, pentru a imprima figw·a. Repetaţi acţiunea de mai multe
ori, penu·u a crea o structură.

Pictura cu degetele.Unul din cele mai adecvate mijloace prin care copilul
îşi poate exprima emoţiile interioare este pictura cu degetele. Ea este un mijloc
ce implică o anumită siguranţă pentru copil, întrucât acesta poate şterge uşor
ceea ce a pictat, pentru ca nimeni să nu vadă; unii copii se ascund in felul acesta,
nelăsând pe nimeni altcineva să vadă ce a lucrat. Din acest mo ti v, pictura cu
degetele este utilizată adesea in act i v ităţil e cu copiii ce prezintă diferite
probleme. Toţi copiii însă, o consideră ca o activitate extrem de plăcută.
Deoarece pictura cu degetele este o activitate ce murdăreşte, copiii vor trebui
si!: poarte şorţuri rezistente ia apă şi să- ş i suflece mânecilc. Veţi avea nevoie de
mai muitc găleiele cu apă ş i un prosop la îndemână, pentru curăţire. Acoperiţi
mesele o ri s paţi u l de lucru cu o folie de plastic. Plasaţi culori in faţa fiecărui
copil, pe masă ori pe podea, în locul unde pictează. E l îşi va amesteca culorile
singur, cu degetele, mâinile sau orice altceva preferă; un copil care se teme să
incerce pictura cu degetele poate incepe prin folosirea unui beţişor sau a unui
burete.
Copilul poate lucra timp indelungat la un singur tablou, schimbind de mai
multe ori tema, deoarece el se bucură in primul rând de senzaţia pe care i-o dă
activitatea. Aşa cum am mai văzut şi in alte activităţi, in acest stadiu copilul este
mai interesat în a învăţa cum să facă ceva - adică in desfăşurarea procesului,
decât în produsul final. Acesta este motivul pentru care el "distruge" cu plăcere
lucrările, iar şi iar, nemulţumind pe educatoare care nu vede nici un rezultat, ci
doar o foaie "murdărită''. În fapt, copilul se găseşte intr-o perioadă de
experimentare.

Pictura murală. O pictură murală - o pictură foarte mare pe perete, este o


sarcină de grup. Fiecare copil contribuie la întreaga lucrare.
Pentru a face o pictură murală, aveţi n evo ie de o hârtie l;.mgă şi largă ori
pânză de sac sau orice altceva care se poate folosi în acelaşi scop. Lipind mai

••
muite ziare iaolaită, \·eţi obţine dimer.siunea pe care o doriţi. Puteţi aşterne
t:ârtia pe podea ori o pute�i pune pe perete. În oricecaz, spaiiul va fi protejat de
ziare sau de plastic.
Modul in care veţi utiiiza hâ1tia line numai de durnn eavoa..�tră 01i de decizia
copiilor. Ei pot picLa ori ştampila ci.irect pe hârtie, sau pot decupa figuri pe care
le lipesc. Sunt de asemenea posibile combinaţii aie acestor modalităţi. De
exemplu. dacă pictura va reprezenta un peis<-�j, copiii pot lipi iarbă adevărată,
vată pentru nori, surcele pentru copaci; apoi desenează şi pictează restuL
Pictura poate reflecta o temă de studiu din programa şcolară, o excursie
recentă, o poveste favorită a copiilor ori ceva original, imaginat de copii .
Pem1iteţi copiilor să-şi exprime ideile proprii î n mod liber, dar sprijini)i-i î n
tir.1pul activităţii ofe1ind.u-le materiale şi sfiit uindu-i când consideraţi necesar
ori atunci când ei solicită un ajutor.

Modelajul

Materialul pentru modelare poate fi plastilina, argila, papier machC-ul.


Fiecare material are avantajele sale. Argila ar fi preferabilă, întrucât este un
material natural şi oferă multiple posibilităţi de utilizare. Dacă este păstrată cu
grijă, ea poate fi utilizată ori reutilizată pentru o perioadă lungă de timp. Aceasta
o face să fie şi un material relativ ieftin.
Daţi fiecărui copil o bucată mare de argilă. La inceput copiii vor fi ocupaţi
cu cunoaşterea materialului - cum se numeşte ea, cum se simte la pipăit şi ce se
poate tace cu el. Îl vor ciupi şi ciocăni, îl vor rostogoli şi aplatiza. După ce vor
fi suficient de familiarizali cu argila, atunci vor incepe să facă numeroase figuri,
pe cele mai muite distrugându-le imediat, făcându-le bile ori o masă unifomtă.
Copilul mai mare va fi preocupat de păstrarea modelului pc care l·a făcut.
Când a sosit timpul de strâns, arătaţi-le copiilor cun1 să facă din toate
bucăţile lor de lut o singură minge mare, rotundă, care va fi pusă la loc. Pentru
a păstra argila umedă, faceţi cu degetul o gaură in vârful mingii şi vărsaţi
înăuntru puţină apă. Argila trebuie pistra.tă. intr-un sac de plastic, ori într-un vas
cum ar fi o oală de pământ. Adăugaţi o cantitate mică de apă in vas, ori puneţi
·
o cârpă umedă peste argilă, înainte de a-1 inchide.
Argila uscată rămasă pe masă poate fi relativ uşor curăţată cu latura ascuţită
a unui beţişor plat
Plastilina este o alternativă la argil!. Accesorii ca beţişoare, scobitori, beţe
de chibrituri vor stimula ideile copiilor. Plastilina poate fi cumpirată ori făcută.
Iată o reţetă de fabricare a plastilinei:
Ingrediente:
- 3 ceşti cu făină;
- 1 ceaşcă cu sare;
- 1 ceaşcă cu apă;
- 112 ceaşcă cu ulei vegetal sau câteva picAturi de detergent lichid;

47
- coiorant (opţional).
Indicaţi i : Amestecaţi !"lina şi sarea. Treptat, adăugaţi apa şi uleiul.
Adăugaţi, in cazul când doriţi, colonmtu!. Friimântaţi bine.
Plastilina, pusă intr-o cutie închisă ori intr-un sac de plastic, poate li păstrată
in frigider sau ir:: tr-un loc rece.

Activitiiţi c:u lemmol

Lucrul cu lemnul este o activitate destinată atât fetelor cât şi băieţilor. El


oferă tuturor copiilor prilejuri plăcute pentru a-şi dezvolta deprinderi le motrice
şi implică, de asemenea, majoritatea simţurilor. Copilul pipăie suprafata
lemnului. Îi simte aroma specifică şi vede cum bucăţelele şi praful zboară din
lemn atunci când îl taie cu ferăstrăul. Aude loviturile ciocanului când bate cuiuL
Pentru copilul mic, lucrul în lemn este o aciiune plăcută de mişcare şi sunet.
Se ridică totuşi o problemă: ar trebui si!. li se pem1itii copiilor mici să lucreze
cu unelte de tâmplărie?
Răspunsul evident este: Da! Este posibil dacă mai întâi invăiaţi copiii cum
să utilizeze cu atenţie uneltele.
Limitaţi numărul de copii care lucrează in lemr:: intr-un anumit moment.
Astfel, vă va fi mai uşor să-i supravegheaţi. De asemenea, fiecare copil trebuie
să aibă un spaţiu de lucru destul de mare in care să se mişte fără a exista
pericolul de a lovi din întâmplare alţi copii.
Dacă unul dintre copii şi-a lovit din greşeală degetul cu ciocanul, vorbiţi cu
el despre ceea ce s-a întâmplat, de ce şi cum ar trebui să evite pe viitor
a:o.emenea accidente. Uneori, acest lucru este o problemă de învăţare a unei
deprinderi şi de dezvoltare a coordonă.rii. Alteori este vorba doar de neatenţie.
Copiii doresc să vorbca,.că între ei, să discute despre ceea ce fac in timp ce
lucrează. Acest !UC!ll poate fi pe1mis in timpul activităţii cu lemnul atâta vreme
cât sunt în acelaşi timp atenţi la ceea ce fac. Le puteţi sugera chiar un cântecel,
mai ales cântcce bazate pe ritmul mişcărilor din timpul lucrului.
Oferiţi copiilor prilejuri concrete şi pllcute, unelte bune, sfaturi utile dar şi
supraveghere. Veţi fi răsplătită văzând cât de serioşi şi plini de responsabilitate
lucrează ei.
Sfătuiţi şi încurajaţi copiii si lucreze ceva ce este important pentru ei. Doul
făşii înguste de lemn, unite in cruce cu ajutorul unui cui, pot servi drept aeroplan
in jocul dramatic. O cutie, chiar dacă nu este perfectă, poate servi drept casă
pentru vreunul dintre micile animale ale grădiniţei.
Copiii mai mici - in jw- de 3 ani - sunt fericiţi să bată cu ciocănelul pioneze
ori cuişoare de lemn în plăci de plastic găurite ori in carton. Copiii mai mari (de
6 ani o1i mai mult) pot fi învăţaţi să utilizeze ferăstrăul, şurubelniţa, cleştele.
în·văţaţi copiii să aibă respect pentru unelte. Fiecare unealtă are propriul său
loc de păstrare, unde trebuie pusă după ce a fost folosită. UneltPle pot fi agăţ...e
pe o scândurică lată. Cuiele pot fi păstrate într-o cutie de conserve ori o cutie de

48
p!a:;tic sau ca11on cu capac. Dacă es te posi b i l , plasaJi alături un magnet pentru
s
a atrage e\ entuaiele c ui e r i ip ite.
În ceea ce p ri \ eş tc materia pri m ă, cred că mulţi tâmplari ,.ă vor da, fară
piată, bucăţele de lemn răm ase de ia lucrul lor, dacă le explicaJi că vă trebuie
p e n t ru cei mici. AiegeJi u n i em n mo ale , in care cuiele in tră mai uşor.
Pot li folosite ş i alte m ij lo ace pentru a obţine lemnul necesar acti vită ţi i . Un
bli;.l�:au :.uliU ori l.in ciol de copG.C bine înfipt în pământ se pot dovedi ioat1e
p otr iv ite pentru baterea cuielor. Lăzi vechi, jaluzele rupte, ramuri de copac
găsite pe jos, o coadă de mătură, mosoare de lemn · toate po t fi utilizate pentru
act i v i tăţi le in lemn. Adesea copi i i combină o varietate de itemi şi tehnici pentru
a fom1a diferite consttuclii, multe din ele foarte ingenioase.

St,.ucturi mobile

Structurile mobile (ori mai pe scu11, mobile) pot decora in mod plăcut clasa.
Pentru a face un mobil, copilul trebuie să taie diferite forme din hârtie colorată
pe care le leagă apoi una de alta intr·o structură de sânnă. Poate utiliza de
asemenea scoici, pene şi orice altceva crede că se potriveşte. Obiectele trebuie
aranjate in aşa fel încât să fie mobile, să se mişte. Copiii se vor amuza mult
privindu·lc cum se deplasează atunci când suOă vânt ul .

Muzică şi mişcare

Copiii au o înclinaţie naturală către muzică. Deseori pot fi auzi ţ i cum îşi
cântă lor înşile atunci când lucrează ori se joacă. Când sar coarda, bat mingea,
ori in aite jocuri in cerc, ei utilizează rime şi scandări de cuvinte. Le place mult
să asculte chiar sunetele cel mai greu audib i le • foşnetul frunzelor în vânt,
murmurul apei ce curge, ţârâitul greierului. Experientele muzicale trebuie să fie
plăcute in grădi n i ta dumneavoastră, iar copiii vă vor ajuta să le faceţi astfel.
Unele educatoare n u se simt in largul lor predând muzica, deoarece
considerd că nu au voce frumoasă ori sunt împiedicate de faptul că nu cântă la
nici un instrument. Este adevărat că aceste talente sunt utile, totuşi, nu ele sunt
factorii d.etenninanJi în succesul experimentelor muzicale. Cei mai multi copii
nici măcar nu vor băga de seamă cum cântaţi. Ceea ce vor observa cu siguranţă,
şi acesta este lucrul important, este entuaziasmul dumneavoastră.
Planificaţi în fiecare zi o activitate muzicală. Dacă nu este suficient spaţiu
în clasă, faceti activitatea pe ·hol, ori chiar in curte. dacă \-Temea o permite.
Oferiţi copiilor o varietate largă de experienţe muzicale. Este important pentru
ei să înveţe şi să împărtăşească muzica şi dansul popotului din care fac parte.
Este de asemenea important să se lărgea."ică cunoştinţele prin predarea de noi
cântece, dansuri şi jocuri muzicale.
Daţi copiilor şansa de a se mişca pe muzică in felul lor personal. Unii dintre
ei sunt însă ruşino şi ori se tem să participe la activităţile muzicale de grup. Nu

49
forţa;i niciodată copilul să panicipe. Invitaţi-I să vi se ală.ture� dar dacă refuză,
nu-i obligaţi. Când se \f i!. simţi in siguranţă şi pregătit, va dori el însuşi să ia
parte. Ei poate de fapt să fie deja implicat foarte mult in activitatea muzicală,
dar in calitate de ascultător.
Poate că in clasa dwnnea,·oastră sunt copii ai căror părinti sau rude cântă la
instrumente muzicale. Invitaţi-i intr-o zi la grădiniţă să cânte pentru copii şi să
le cxp�ice cum funcţionează instrumentul, cum este acordat, pe unde iese
sunetui, cât de uşor sau de greu este de a cânta la acel instrument.
Stabiliţi dinainte cu oaspeţii ce anume vor cânta: celor mici le plac melodiile
simple şi familiare, pe care le pol însoţi îngânându-le ori bltând din palme.
Dacă aveţi un pick-up, casetofon, alegeţi numai discurile, casetele ce le plac
copiilor. Lor le place să audă muzică bine rinnată, muzică ce ii stimulează să se
mişte cadenţat, dansind, sărind, bătând din palme, mergând, galopând etc. Îi
puteţi ajuta să înveţe titmurile bătând dintr-o tobă ori din două beţe, două cuburi
sau două pietre. Muzica poate constitui, de asemenea, fondul pentru alte
activităţi; melodiiie vioaie sunt plăcute atunci când vine vremea ca lucrurile să
fie strânse şi puse in ordine; pentru perioada de odihnă sunt indicate melodiile
line, blânde.
Există câteva elemente importante ce trebuie cunoscute de către copii in
cadrul activitătilor muzicale; ascultaţi melodia şi întreba)i-vă o dată cu copiii
despre:
"' inălţime: sunt sunetele inalte sau joase? Copiii pot incerca să emită sunete
înalte, apoi joase, pentru a auzi şi simţi diferenţa.
* tempo: este viteza melodiei. Melodia pe care o ascultăm este o melodie
iute ori una lentă?
• intemitate: întrebaţi copiii cum se aude muzica: tarc, puternic ori mai
slab'! Puteţi începe cu un sunet slab pe care si-1 faceţi să crease! din ce in ce
mai tare şi mai puternic? Dar puteţi face şi invers? - acestea sunt întrebări pe
care le puteti pune copiilor ori înainte, ori după ce le-aţi arătat cwn să procede­
ze, utilizându-vă vocea ori un instrument muzical oarecare.
• dispozi/ie: cwn vă face muzica să vă simţiţi'! Fericiţi? Trişti'! Liniştiţi? ­
este un bun prilej pentru copii de a-şi cunoaşte propriile stări sufleteşti.
"' ritm: este structura melodiei, repetarea bătăilor. Unele bitii sunt puternice
şi altele slabe. Imaginaţi şi repetati împreună cu copiii structuri ritmice simple.
• armonie: este o combinaţie plăcută, din toate sunetele împreună.
Cântecele trebuie cintate zilnic, fie că aveţi sau nu în orar activităţi
muzicale. Ele trebuie cântate de către educatoare şi de copil pentru plăcerea,
bucuria ce o produc. De exemplu, dacă ştiţi un cântec despre spălatul pe mâini,
cântaţi-1 in timp ce copiii se spală pe mâini. Daci o pasăre zboară peste capetele
dumneavoastră şi ştiţi un cântecel despre o pasăre nu pierdeţi prilejul, cântaţi-!
atunci. Spontaneitatea este o calitate extrem de plăcută în muzică.
De asemenea, cântecele pot fi puse în concordanţl cu programa şcolară, cu
conţinuturile de învăţat. Există cântece-nwnăratoare pentru a învăţa numiratul

50
şi numerele. Există cântece despre animale, locuri, călătorii şi multe diferite
evenimente. Utilizaţi-le atunci când credeţi că se potrivesc cu conţinutul
activităţilor dumneavoastră.
lncurajaJi copiii in eforturile lor muzicale. Niciodată să nu-i spuneţi unui
copil că nu cântă bine ori că nu ştie să cânte.
În general, copiii mici nu au deprinderea de a cânta în grup. Ei scot tot felul
de sunete ori chicoteli, in nici un caz legate de ideea unui cor bine organizat. În
această fază nu e foarte important dacă se păstrea7.ă sau nu ritmul. Esenţial este
faptul că preşcolarul se bucură de muzică şi învaţă si o aprecieze.
Începeţi activitatea muzicală cu un cântec pe care copiii il ştiu deja. Când
predaţi un cântec nou, alegeţi unul mai simplu pentru cei foarte mici şi unul
ceva mai complicat pentru cei mai mari. Cântecele ce includ repetiţii de acţiuni,
sunete şi cuvinte sunt totdeauna bine primite. Desigur dumneavoastră trebuie
să cunoaşteţi bine cântecul, astfel încât intreaga atenţie să vă fie concentrată
asupra copiilor. Va trebui să aşezaţi pe fiecare în aşa fel încât să fiţi văzută din
orice unghi cum dirijaJi.
in timpul activităţii libere de joc, cântaţi ca din întâmplare noul cântec, pen­
tru a pennite copiilor să se familiarizeze cu el înainte de a veni momentul să-1
predaţi, în timpul activităţii muzicale propriu-zise. Cântecul poate necesita o
scurtă introducere. De exemplu: "Vă mai amintiţi când am găsit o pisic! dor­
mind în clasa noastră'! Acesta este un cântec despre o pisic!. Ce sunete scoate
pisica? Dacă ascultaţi cu atenţie, veţi auzi că în acest cântec ea face "Miau"."
Copiii vor învăţa aşadar mult mai repede un cântec dacă acesta este legat de o
temă sau activitate pe care ei o cunosc deja, ori o învaţă chiar în acea perioadă.
Cântaţi singură. cântecul in intregime, cel puţin o dată, astfel încât copiii il
pot auzi şi chiar "simţ i " . Explicaţi-le că trebuie mai întâi să asculte cu atenţie.
După ce aţi cântat, invitaţi-i să vi se alăture şi să cântaţi împreună. Puteţi chiar
să "desenaţi" în aer linia melodică, penlru a arăta când melodia este înaltă sau
joasă. Când cuvintele indici mişcări de membre ori ale corpului, copiii vor
incerca o mare satisfacţie să le execute atunci când le cântă. Dacă se cântă în
limba maternă, explicaţi fiecare cuvânt nou. Dacă textul este intr-o limbă
străină, explicaţi semnificaţia generală a cintecului.
Nu este bine să repetati de prea muulte ori cântecul. După ce l-aţi cintat a
treia oară, treceti la un altul, binecunoscut, şi intoarceti-vă la cântecul nou pre­
dat intr-o alti zi. Astfel veţi evita plictiseala şi neatenţia copiilor.
Întrebaţi copiii ce cântece le plac. Ei au cântecele lor preferate ş i se vor simţi
mai implicaţi şi motivaţi dacă li se pennite să aleagă.
Scrieţi cuvintele cântecelor noi pe o foaie de hârtie şi puneti-o la gazeta
părinţilor, care ar putea astfel să fie îndemnaţi să le copieze şi să le cânte acasă
cu copii i .
Încercaţi să aflaţi cântece d i n cât m a i multe surse posibile. De câte ori aflaţi
unul nou, scrieţi-1 intr-un carnet. Treptat, veţi alcătui o colecţie ce vă va fi la
îndemâni ori de câte ori veţi avea nevoie.

51
Ritmică si mişcare. Răspunsul natur.l.! al unui copii ia muzică este mi�carea,
iar mişcarea necesită �paţiu. in multe cazuri, acest lucru poate ridica probieme,
clasele tiind ori supraaglomerate, ori foarte mici ca intindere. Încercaţi să
obţineţi cât Tll!!. i mult :.-paliu posibil mut.ând mob il e ie către perete, ast1Cl î ncâ t un
nur.1ăr cât mai mare de copii să poată participa la activitate în ace laş i timp.
O metodă bună de a incepe lecţia este cea constituită din exerciiii!e ritmice
de ir:că!zire · băiâ.nd d ir. palme sau din picioare pe diferite ritmuri.
Puteţi constirui ritmuti simple scandând numeie copiilor şi bătând s i mu ltan
din p a lm e, ori bate'i din picioare o cadenţă s im p l ă ; utilizaţi un cântec simplu şi
fam i liar copiilor pentru a bate ritmul prin mişcări ale trupului, mâinilor,
picioarelor. Pentru a ajuta copiii să păstreze ritmul, utilizaţi bătăile unei tobe.
D is cut aii cu co p ii i despre ritm, făcându·i să conştientizeze succesiunea
sunetelor.
De l!.semenea, fiecare copii poate imagina şi executa ritmuti diferite pe care
toli ceilalţi, inclusiv educatoarea, au obligaţia să le repete; astfel, se pot utiliza
bătăile din palme, dar se pot bate genunchii, umerii, gleznele," nasul etc. Ritmul
poate fi executat şi cu pocnituri din degete ori plescăituri de limbă. Dacă le daţ i
şansa, copiii vă vor surprinde cu multe stiluri originale, personale. În p lus,
aceasta poate fi o bună metodă pen tru co pii de a invăla denumirile diferitelor
părti ale corpului şi de a le conştientiza locul şi funcţia.
Aţi putea introduce un joc · "De·a ecoul" · cu mişcare şi sunete. Produceţi
un ritm pe care copiii il repetă ca un "ecou'', exact aşa cum l·aţi executat,
impreWiă cu sunetul respectiv. Lăsaţi ca fiecare dintre copii să fie pe rând "con·
ducătorul jocului". Acest tip de joc de-a ecoul poate fi extins pentru a combina
în mod diferit SWietul, ritmul şi mişcarea - săritwi, mişcări din cap, rotiri • orice
fel de acJiuni la care copiii se pot gândi.
Ritmwiie pentru lecţiile de inceput includ de obicei mersul, marşul, păşirea
pe vârfuri, alergarea, galopul, târârea, mersul in patru labe, săritura, legănatul
în cadente variate.
Aceste activităţi vor câştiga in vioiciune şi culoare dacă l i se vor adăuga
anume semnificaţii. De exemplu, in loc de a comanda pur şi simplu mersul de
marş, putem juca jocul "pălăriilor care umblă". Foarte uşor se pot confecţiona
pălării din ziare, paie, hârtie colorată, organizându·se o paradă. Pentru muzica
lentă pot fi utilizate baloane şi eşarfe care să fie fluuaate, ridicate, împinse.
Cercurile pot fi utilizate, de asemenea, intr·O varietate de feluri · pentru a sări
cu un picior ori cu amândoUă., înăuntrul şi in afara lor; ori de a le rostogoli pe
pământ de la un copil la altul; totul, respectându·se ritmul unei anume melodii.
Mingile vor stimula, de asemenea, o mulţime de idei şi de acţiuni.
Amintiţi· le mereu copiilor să asculte cu atenţie muzica, astfel încât să ştie
cum să se mişte · repede, lent etc. Adaptaţi ritmul la capacitatea lor.
Puteţi afla multe lucruri despre un copil observând felul in care se mişcă.
Când copilul este mai mare ori mai dezvoltat din punct de vedere motric, el va
fi capabil să respecte ritmuri mai complicate, dar şi să execute mişcări mai

52
complexe, ca de exemplu să sară intr-un picior, să se târască, să se im·ânească,
să meargă cu spateie.
Este înţelept ca toli copiii să se mişte in aceeaşi direcţje, in special dacă
spaţiul este limitat.
Mişcarea poate ti indicată de educatoare prin anumite instrucţiuni: de
� � � �
xemplu, pu eţi pun� : " ând auziţi r:1uzica, începeţi să merge�i in galop, când
:;e opreşte. vă a�ezaţt . . . . .
Trebuie să ie dati de asemenea copiilor prilejul pentru o exprimare liberă in
mişcare: "Cum vă face să vă simţiţi muzica? Arătaţi asta prin mişcare pe
muzică, in orice fel doriţi". Penniteţ.i copiilor să-şi scoată pantofii; se vor simţi
astfei mult mai bine.
O altă activitate de mişcare favorită este cea intitulată "Să zicem că ... " De
exemplu: "Să zicem că este o floare crescând dintr-o sămânţă"; Să zicem că duci
o găleată cu apă şi este grea; ... că tropăi intr-o băltoacă împrăştiind apa; . . . că
nisleşti o barcă; ... legeni un copilaş. Acestea sunt doar câteva exemple de
utilizare a metodei pentru mişcări cu sens.
O altă variantă le cere copiilor să-şi închipuie că sunt păpuşi ori marionete;
legarea de panglici ori aţe de mâini şi de picioare le va mări amuzamentul.
Copiilor le place, de asemenea, să imite animale. Dacă fiecare copil din
clasă "se va preface într-o maimuţică", veţi fi uimite cât de multe soiuri de
maimuţcle vor apărea. Cele mai imitate animale sunt câinii, pisicile, broaştele,
eiefan�ii, leii, ;;oarecii, iepurii, broaştele ţestoase, păsările. Dacă simţiţi că cei
mai mici au nevoie de sprijin, puteţi întreba: "Cum se mişcă un leu? Ce fel de
sunete scoate el"?"
Alte idei pentru mişcare pot fi sugerate de tablouri, sculpturi sau fotografii.
in activitatea de ritmică şi mişcare veţi avea nevoie de un semnal oarecare,
cum ar fi bătaia din palme ori sunetul clopoţelului, pentru a arăta când este
timpul pentru copii de a trece de la o mişcare la alta, ori să .se oprească. Alegeţi­
vă un instrument plăcut, dar şi uşor de auzit.
La sfârşitul activităţii, o relaxare este absolut necesară.. Puneţi copiii să se
întindă pe podea şi dali-le instructajul de a nu se mişca timp de un minut.
(Semnalul dW1Ul.eavoastră va marca trecerea minutului.) Spuneţi-le să-şi imagi­
neze că sunt nişte păpuşele de cârpă şi să se întindă pe jos chiar ca ele. A învăţa
să te relaxezi este unul din cele mai importante lucruri în viaţă.
Instrumente muzicale. în grădiniţă, instrumentele muzicaie le permit copiilor
experienţa minunată a efortului de cooperare în grup, numit "orchestri''. De
fapt, multe grădiniţe au foarte puţine instrumente şi în nici un caz potrivite
pentru orchestra pe care aţi dori-o. Puteţi forma, cu toate acestea. un grup numit
"orchestră" din câteva instrwnente de percuţie. Ar fi foarte bine să vă procuraţi
instrumente suficiente pentru cel puţin jumătate din copiii din clasă.
Unele instrum�te pot fi construite fie de dumneavoastră, fie chiar de către
copii.
Instrumente de scuturat - pot fi confecţionate prin umplerea unor cutii mari

53
de chibrituri, cutii metalice de conserve ori alte tipuri de containere, cu orez,
pietriccle, boabe de fasole, nisip, boabe d� porumb, bile mici de sticlă sau de
metal, nasturi etc. Fiecare dintre aceste materiale produce u.n zgomot diferit.
Betisoare pentru ritm - pot fi utilizate linguri, cuburi ori pietre, precum şi
beţişoare mici ori cozi de mătură din lemn (tăiaţi coada in bucăţi de aproximativ
35 cm) .
Tal!zere - pot fi confecţionate din coji goale d e nuci d e cocos o ri capace de
oale sau crătiţi.
Talgere mici pentru degete: faceţi o gaură in centrul a două capace de borcan
de mărime egală şi potriviţi prin găuri câte un elastic. Copilul îşi trece degetul
mare şi pe cel arătător plin elastice şi poate lovi astfel cele două capace
apropiind cele două degete unul de celălalt.
Zurgălăi - cu ajutorul cuielor, bateţi într-o bucată de lemn o pereche de
capace metalice ori de sticlă. Lăsaţi spaţiu pentru ca aceste capace să se poată
mişca şi aluneca de-a lungul cuielor. Când scutW"aţi lemnul, capacele se vor lovi
Wlele de altele zomăind.
Triangluri. gonguri clopote - agăţaţi de un biţ, orizontal, ţevi de metal de
diferite lungimi, cuie, potcoave ori alte obiecte din metaL Loviţi-le cu o baghetă
metalică pentru a provoca diferite feluri de clinchete.
Corul sticlelor - pe o masă de lemn plasaţi pahare ori sticle umplute cu apă
in cantităţi diferite. Aranjaţi-le in ordine, de la cea aproape goală la cea aproape
plină. Pot fi cântate cântece simple, lovind paharele cu Wl beţişor sau o lingură.
Hârtia - multe sunete pot fi obţinute cu ajutorul hirtiei foşnind-o,
mototolind-o, rupând-o.
Foşnetul mai poate fi obţinut frecând diferite pungi de plastic.
Când le predaţi copiilor despre instrumentele muzicale, prezentaţi-le câte
unul într-o activitate. Discutaţi pe larg despre fiecare instrument: cum se
numeşte, ce sunete scoate, cum se cântă la el. Copiii au nevoie de timp să
exploreze şi si se familiarizeze cu instrumentul respectiv. Lăsaţi-l la indemâna
copiilor in timpul activităţilor libere. Explicaţi-le insă clar cum trebuie să
utilizeze instrumentele şi în ce condiţii; nu trebuie să fie lăsaţi si rităcească prin
încăpere cu ele. în.vă.Jaţi-i să aibi griji de instrumente fie că sunt cumpărate de
la magazin, ori sunt confecţionate cu mijloace proprii. Dacă observaţi că un
instrument este stricat, scoateţi-! din set până ce este reparat. Încercaţi si
implicaţi copiii in reparaţii ori chiar în confecţionarea instrumentelor muzicale.
Când copilul mic se află. în prezenţa unui instrument, când il ţine în mânl,
ii este aproape imposibil si se abţină să cânte la el. Nu aşteptaţi deci
imposibilul. Când instrumentele sunt scoase din dulap ori cutie, este foarte
dificil pentru copii, mai ales intr-o clasă nwneroasi, să stea liniştiţi pâni când
fiecare a ales instrumentul la care vrea să cânte.
Iată citeva sugestii pentru a evita dezordinea care se poate crea. O soluţie
ar fi să cereţi copiilor să nu ţină instrumentele in mână in timp ce aşteaptă ca şi
ceilalţi si le capete pe ale lor, ci sl le plaseze pe masă ori pe podea, in faţa lor.

••
Numai la semnalul educatouei copiii îşi vor putea lua instrumentele. Comenzile
vor introduce secvenţe succesive, de exempiu: "Toţi cei ce cântă la beţişoareie
ritmice să-$i ia instrumentele $i să ne arate cum sună ! " ; "Acum, numai
zurgălăii ! " incepeti cu instrumenteie care au sunetul cel mai cald, mai liniştit,
apoi, in mod gradat, adăugaţi-le pe celel2.ite. Dacă, de exemplu, aţi incepe cu
tabele, foarte puţine instrumente ar putea fi auzite.
O altă modalitate de a distribui insuumenteie este de a incepe să cântaţi un
cântec. Alegeţi un cântec cu un ritm regulat, a.�tfel ca cei mici să poată uşor să
bată ritmul din palme. În timp ce toţi cântă şi bat din p2.lme, copiii vin, unul câte
unul, îşi aleg instrumentul şi trec la loc; din acest moment, el va utiliza
instrumentul pentru a executa ritmul respectiv, in locul bătăii din palme. În acest
fel, nimeni nu aşteaptă şi fiecare participă.
Puţine gri.diniJe au suficiente instrumente pentru a li se pellll ite tuturor co­
piilor să cânte in acelaşi timp. V2. fi nevoie să le împartă intre ei învăţând să-şi
aştepte rindul. Dar fiecare poate participa la orchestră bătând ritmul cu mâinile
şi picioarele.
O altă soluţie este aceea de a împărţi rolwi: cei cu instrumente vor follll.a
orchestra, restul vor follll.a corul. Pentru că şi corul este important, membrii lui
vor sta in picioare. Atât corul, cât şi orchestra trebuie si fie atenţi la dirijor (care
va fi fie educatoarea, fie unul dintre copii). Membrii orchestrei trebuie să-şi ţină.
instrumentele pe podea până ce dirijorul dă semnalul.
Puteţi organiza activităţile în care copiii înşişi discută şi hotărăsc asupra
instrumentelor ce scot sunetele cele mai potrivite pentru a acompania un cântec
anume ales. De exemplu, dacă grupul de copii vrea să cinte un cântec despre un
căluţ, ei pot alege cuburile, cu care bat ritmic pe o masă - imitând sunetul
copitelor calului.
Instrumentele muzicale pot fi utilizate in multe şi diferite alte felwi.
Utilizaţi-le în combinaţie cu mişcarea, şi asta pentru a le oferi copiilor o
experienţă mai largă şi mai bogată.

Limbajul
Pentru un părinte, una dintre perioadele cu cele mai mari bucwii este aceea
in care copilul incepe să meargă şi să vorbească. Acestea s\Ult, într-adevăr, două
realizări extrem de importante. Este straniu deci să vezi cum se str!.duiesc
părinţii, in primii doi ani de viaţă ai copiilor lor, să-i incurajeze să se mişte şi să
vorbească, iar in wmătorii doi ani, cum aceiaşi părinţi depun eforturi ca să-i
facă să stea liniştiţi şi si nu mai vorbească atit.
Dar dacă copilul nu exersează continuu, nu îşi practică achiziţiile în acest
domeniu, progresul slu încetineşte şi chiar se poate opri. Exact aşa cwn trebuie
să aibă experienţă în mers inainte de a incepe si sară şi să alerge, copilul trebuie
să câştige experienţă in vorbire, inainte de a se angaja in forme de limbaj mai
complicate, cum sunt cititul şi scrisul. Cei mici au nevoie de cât mai multe

55
experienfe p osibi l e . Este de datoria dumnea,·oastră, in cai i mte de educatoare, să
le oferiji pril ej uri le de excrsare.
limbajul include ascultarea, vorbirea, citirea ş i scrierea. PenlrU a vorbi bine,
o persoană u-ebuie mai întâi să audă cum sună cuvintele. Pentru ca cititul să aibă
sens, persoana trebuie să cunoască conceptele expr i mate de cuvintele pc ca e ie r
c i teş te . Ca si!. scrie independent şi nu să co p i eze , persoana trebuie să ştie să
utiii.t:(.':.t:e (.;li\ inte:e in mod im:ieper.Cent in vortirc. Ficcc:.re pa." se bazează şi este
dependent de pa su l precedent .
Diferenţe tn capacităţile lingvi"tice

Este necesar mai întâi să cunoaşteţi n i veiul c o p i i l or care vă intră în clasă.


Vorbi li cu ei - nu doar către e i, dar mai ales cu e i . Conversatia este un proces
b i direc ţi on aL Ea implică vorb i rea, dar şi a"'cuitarea. Daţi cop ii lor cât mai multe
ţ
p r ilej uri de a vorbi. A scul ta i-i ; aritaţi interes pentru ceea ce au ei de spus.
J.i
Des igur, copiii trebuie de asemenea să înveţe să asculte. Pute ajuta dezvoltarea
c apacitătilor de ascultare prin diferite activităţi sau jocuri . De exemplu, puneţi
copiii să identifice sunetele diferitelor instrumente muzicale ori să recunoască
( fără să - 1 priveas că) vocea unui cop i l din ciasă.
Pe m ăsură ce vă cunoaşteţi mai bine co p ii i , ve ţ i observa foarte m ari
f ţ
d i ere n e în capaci tăţ i le lor lingvistice. Vârsta este unul din factorii ce
influenţează conţinutul limbajului copilului, conceptele pe care le inţelege şi
corectitudinea în utilizarea lor. Copilul foarte mic experimentează încă limbaj ul,
schimbând expresi i le, cuvintele, structurile, în funcţie de nevoile sale. P e
măsură c e el s e maturizează, începe să găsească plăcere in sunetele cuvintelor.
t nu
El repetă con i u cuvintele ori sunetele favorite, cântând număritori,
poezioare, propoziţii şi chiar numele persoanelor. Pe la şase-şapte ani copilul
stăpâneşte pe deplin limba maternă.
Limbajul se dezvoltă şi progresează ca un continuum şi doi copii nu
seamănă între ei în ce priveşte ritmul creşterii şi dezvoltării. Acest lucru se
observă foarte bine chiar la copiii ce provin din aceeaşi familie - cu atât mai
mult deci la copiii atât de diferiţi din clasa dumneavoastră. Aceste diferenţe sunt
lucrul cel mai nonnal.

Greşeli de pronuntie

Este bine cunoscut că multe sunete sunt dificil de pronunţat de către copilul
mic; r, c, s sunt de obicei achizitii mai târzii.
Nu faceţi prea mare caz de aceste greşeli de pronunţie. De obicei acestea
sunt doar o problemă de timp şi de maturizare, astfel că ele vor dispărea pe
măsură ce copilul creşte.
Nu puneţi niciodată copilul in situaţii nepilcute, insistind să repete după
dumneavoastră sunete şi cuvinte pe care ştiti foarte bine că n u le poate pronunţa

56
şi in r:ici un caz nu râdeţi de ei. Ceea ce puteţi însă face este ca, fără a-l corecta
cu tot dinadinsu� să repeta;i cuvintele in mod corect, Cupă ce copilul le-a
pro n n u la t aşa cum a putut. Apoi continuaţi cu o ahll propoziţie scurtă, astfel
încât cu,·inteie dumneavoastr-J. nt: vor apărea atât de evident ca o corectare.
Un all tip de comportament prin care puteii face copilul conştient de
pronunţia corectă, evitând in ace!aşi timp să-l inhibaţi, es.te de a utili7.a cuvintele
pronunţate de copil intr-o propoziţie uşor diferită de cea pe care el tocmai a

spus-o. De exemplu, dacă copilul zice: 11lepulele sale şi fuge lepede în pădule'',
puteţi spune: "Adevărat, iepurele sare şi fuge repede in pădure. Hai să vedem
dacă-l putem face sll vină inapoi ! " Sau, alt copii exclamă: "Plouă, plouă! Dacă
noiii se duc, poate că o să vedem culcubeul ! " Replica educatoarei poate suna
astfel: "Aşa e, plouă. Dacă soarele iese dintre nori, poate vom vedea un
curcubeu ! "
Repetând corect cuvintele pronunţate incorect d e copil, î i veţi d a o şansă să
audă cum sună cuvintele fără a-i atrage atenţia asupra greşelilor, ca ceva de care

Lrcbuie să-i fie ruşine. Puteţi aborda in acelaşi fel şi greşelile gramaticale, care
sunt destul de frecvente la preşcolari.
Căutaţi să ofetiţi un model de exprimare pentru copii, vorbind clar şi corect.
Exersaţi in a vă menţine o calitate vocală plăcută şi relaxantă. Dacă aveti in
clasă personal auxiliar, rearnintiţi-le importanţa felului in care vorbesc, explică
şi discută cu cei mici.
De obicei este uşor de stimulat copilul care este in mod natural un vorbăreţ.
Fiţi atente totuşi, să nu neglijaţi pe copilul tăcut, ruşinos. El poate fi exact cel
care are mai multă nevoie de sprijinul dumneavoastră.
Foarte adesea, pe măsură ce copiii învaţă să vorbească, ei ajung la un
anumit nivel care apoi pare întrucâtva să coboare. Acest fenomen apare în
general in jurul vârstei de trei ani. Un copil care a vorbit mai degrabă fluent,
poate începe brusc să se bâlbâie. Unii părinţi se tem că abilitatea lingvistică a
copilului lor este pierdută. Dar nu este aşa. Mai degrabă el îşi stabilizează
achiziţiile. După o scurtă perioadă de ajustare, fluenta limbajului va reveni.
Dacă se arată însă mult prea vizibil ingrijorati in fata copilului in ceea ce
priveşte retardul său temporar, părinJii sau educatoarea pot provoca in cele din
urmă o bâlbâială reală.
Un alt factor care poate influenţa capacităţile lingvistice ale copilului este
mediul familial. Există muite familii in care adulţii petrec foarte puţin timp, ori
chiar deloc, in conversaţie cu copiii. Poate îi laudă şi îi apreciază, ori le vorbesc
autoritar, dar nu ii ascultă. Nu discută cu ei. Doar le vorbesc. Copiii proveniţi
din asemenea familii învaţă foarte repede că trebuie să rămână tăcuţi.
Alţi copii vin din medii in care exprimarea verbală este încurajată; sunt
lăudaţi chiar, dacă pun întrebări interesante. Părinţii îi iau la plimbare şi discută
cu ei despre ceea ce văd; li se citesc şi li se povestesc basme. Un copil ce
provine dintr·O casă in care sunt citite ziare şi cărţi va dori să citească el însuşi.
Dacă adultii ii spWl ori ii citesc poveşti, el îşi va construi iute un bagaj bogat de

57
cuvinte şi expresii.

Limbajul tn clasă

i ndiferent de mediul lingvistic de provenien).ă şi de capacităţile verbale ale


copiilor din clasa dumneavoastră, există multe lucruri pe care le puteţi face
pentru a-i călăuzi spre achiziţii lingvistice de nivel mai inalt. Amintiţi-vă
întotdeauna el cei mici învaţă prin simţuri şi prin participare activă; există o
relaţie directă intre experienţa concretă şi înţelegerea ideilor abstracte.
Există persoane care îşi imaginează că atunci când un copil incepe să meargă
la grădiniţă, chiar dacă are numai trei sau patru ani, ar trebui ca imediat să
înceapă. să citească. Drumul până acolo însă nu este deloc uşor. Pentru ca actul
citirii să capete semnificaţie pentru copil, trebuie ca el să se familiarizeze cu
conceptele exprimate de cuvinteie pe care le va citi. Abia atunci poveştile,
poeziile ori alte activităţi legate de limbaj pot căpăta semnificaţie pentru copil,
pot avea Wl sens. Sunetele cuvintelor oti configuraţia scrisă a literelor nu sunt,
la urma urmei, lucruri de sine stătătoare, ci repre7.entări simbolice. Daci, de
exemplu, rostiţi ori scrieţi cuvinte-nume de fructe, ele nu vor rămâne pentru
copil nimic altceva decât sunete ori litere, atâta vreme cât el nu are nici o
experienţă cu aceste fructe, nu le-a văzut, gustat ori pipăit şi nici nu are măcar
reprezentarea a ceea ce semnifică aceste cuvinte prin intermediul imaginilor,
desenelor, fotografiilor.
După ce copilul a câştigat experienţă şi s-a familiarizat cu obiectele şi are
reprezentarea lor, el este pregătit să identifice imaginile obiectelor. Următoarea
etapă este legată de abordarea literelor şi mai departe, de ceea ce va forma scris­
cititul.
Se vede deci cum calea către limbajul scris este construită din multe şi
variate experienţe.
Dar ce fel de experienţe lingvistice ar trebui să ofere grădiniţa.?
Mai întâi este important pentru copii să cunoască şi să utilizeze numele
persoanelor şi lucrurilor; pentru aceasta nu este nevoie de predare formală.
Dacă, de exemplu, un copil spune: "El nu vrea să-mi dea jucăria! " , n puteţi
intreba: "Cine nu vrea?" şi "Ce jucărie'? Sigur are un nume ! ' ' . PermiJându-le
copiilor să vorbească despre experienţele lor, să pună intrebAri şi să primească
rlspuns la aceste intreblri, veţi contribui la mlrirea volumului de cunoştinţe şi
a vocabularului pe care ei n au deja.
Frecventarea grădiniţei in sine este o experienţă. nouă pentru cei mai multi
dintre copii. Există multi oameni noi pe care îi întâlnesc şi noi reguli de
comportament de învăţat. Probabil există materiale şi echipamente pe care copiii
nu le-au văzut niciodată mai inainte. Familiarizaţi-i cu toate acestea chiar de la
inceput.
Apoi vine momentul ca orizontul să fie lărgit. Ieşiti cu grupa la plimbare.
Plecati in vizită pentru a cunoaşte comunitatea. Unii copii poate au animale de

58
casă ori animaie de curte. Aranjaţi ca grupul de copii să vadă aceste animale.
Apoi discutaţi despre ele. Ce mănâncă? Unde locuiesc? Sunt nume speciale
pentru casele diferitelor animale'? Ce nume pun copiii acestor animale, cum ii
botează.'?
Predati copiilor noţiuni despre fructele şi iegumele care cresc, ori care pot
fi cumpărate in mediul respectiv. Fructele arată toate la fel? Puneţi copiii să le
clasifice - mai întâi in funcţie de culoare şi mă.r:ime; sugeraţi apoi şi alte criterii
de clasificare. De unde vin fructele? Toate fructele cresc in pomi? Toate
legumele cresc in pământ'? Cum le mănâncă oamenii? Ce gust au'? (Copiii pot
compara gusturile mâncând efectiv din diferite fructe). Ce fel de coajă au
diferitele fructe şi legume'? Ce fel de seminţe'? Seminţele pot fi mâncate'? Cine
le mănâncă - oamenii, păsările'? Pot fi semănate aceste seminţe'?
Îmbrăcămintea poate fi un alt subiect. Învăţaţi copiii numele diferitelor
tipuri de îmbrăcăminte, caracteristice diferitelor anotimpwi Cum influenţează
vremea ceea ce poartă omul? Predaţi-le despre vreme, anotimpuri, nori, insecte
şi tot ceea ce vă înconjoară.
Este mult de predat - şi mult de învăţat. Orice alegeţi pentru a fi predat,
asiguraţi-vă că o veţi face oferind copiilor o multitudine de experiente concrete
legate de tema respecti..,."!. Un copil nu este pregătit să citească şi să scrie nwnele
lucrurilor decât după ce el are toate aceste experienţe, după ce el poate si
recunoască imaginile obiectelor, pe unele să le deseneze, pe rnă.sura capacită.ţilor
sale. în acest fel copilului i se dă o bază concretă pentru achiziţiile sale abstracte
de mai târziu.

Jurnalul (harta evenimentelor)

"Jurnalul" este modalitatea prin care o experienţă comună a clasei de capii


devine mult mai motivantă decât este prin ea insişi. Un jurnal sau hartă a
evenimentului este o poveste pe care copiii o compun împreuni, bazată pe o
experienţă comună a grupului. Ea poate servi ca un fel de reamintire ori sumar
al acestei experienţe.
Educatoarea alcătuieşte un asemenea jurnal scriind cuvintele pe măsură ce
copiii le dictează. Cel mai indicat este de a scrie litere mari, clare cu o carioca
ori clrbunelcretă colorată sau un creion negru cu mină groasă pe o foaie mare
de hârtie. Înainte de a incepe să scrieţi, ataşaţi hirtia sau cartanul intr-un loc
unde fiecare din clasă o poate şi vă poate vedea scriind.
P e măsură· ce copiii vă vid cum le transcrieţi cuvintele şi gindurile, ei
înţeleg treptat că literele reprezintă sunetele pronunţate, că o anumită corn·
binaţie de sunete/litere formează cuvinte şi că aceste cuvinte au un inteles
anume, fie că sunt vorbite ori scrise.
Adesea, câte un copil va "testa" vizitatorii adulti aritând către jurnal şi
cerindu-le să i-1 citească. Copilul va avea o plăcută confirmare a faptului că
povestea dăinuie atunci cind este pusă pe hârtie şi că oricine o poate afla

59
uitându-se pe jurnal. Va fi încă <l contirmare a importanţei cu\·ântului scris, dar
şi un impuis pentru copil de a crea noi "jurnale".
Alcătuirea p1imului j umai se va dmedi sigur diticilă; va trebui să aj utaţi mai
mult copiii construind un cadru pentru po'" este, asiguni.ndu-,·ă că filptele vor
curge intr-o succesiune logică �i reală. Diferitele aspecte ale aceluiaşi eveniment
au pondere diferită pentru diferiti copii. La început impresiile vor curge din
toale pă!1ite in mod dezordonat şi fiecare copil va dori cu orice chip să-$i vadă
scrise cu,·inteie pe care el le-a spus; va [i nevoie din partea dumnea\"oastră de
un efort mai mare pentru a coordona toate răspunsurile într-o poveste coerentă,
in care fiecare copil trebuie să-şi recunoască contribuţia.
O modalitate eficientă pentru a indruma copiii in ceea ce au ei de spus este
aceea de a pune întrebări. Ordinea întrebărilor şi a răspunsurilor va conduce
povestea de la un început explicativ la un stărşit logic.
Iată câteva exemple de întrebări simple ce-i pot ghida pe copi i :
Unde a m mers n o i ieri?
Cum am ajuns acolo'?
A mai venit cineva cu noi'?
Ce am făcut noi acolo'?
Ali observat ceva special, care v-a interesat în mod deosebit'!
(Către un anumit cop i l : ) Ce ili aminteşti despre vizita noastră la (de ex.)
brutărie'!
Mai poate cineva să adauge ceva? Am uitat ceva să scriem'!
Cum v-aţi simţit acolo'?
lată o hartă a evenimentului (un jurnal) pe care au compus-o copiii dintr-o
grădiniţă urbană după ce au vizitat acvariu! din oraş:
Noi am mers să vizităm un acvariu.
Am mers acolo cu autobuzul.
Mama lui Dănuţ şi mama Mariei au venit cu noi.
Mama Sarei a venit şi ea.

Erau mulţi peşti in acvariu.


Noi am mers de jur-imprejur şi am privit la toti peştii.
Ei erau frumos coloraţi.

Peştii înotau în acvarii mici.


Ei ştiu să inoate foarte bine.
Ana a văzut o broască ţestoasă mare.
Şi Luci a văzut una.
Era un schelet mare de balenă atâmând din tavan. Îli era frică de el.

Afară, intr-un bazin mare cu apă, erau foci.


Pălăria lui Mihai a căzut in apă şi facile s-au jucat cu ea. Un om de la
acvariu a pescuit pălăria din Pă cu un băţ lung cu o plasă mare. Apoi ne-am
!

60
intors li!. grădini�ă.

Aşa cum se roate vedea, am dat in acelaşi exemplu de j umai mai multe
tipuri de fornu:iări care se pot aplica diferit la di!Critc gn.:puri de copii, in
li.:.ncţie de vâNa, capacitatea ling\ istică şi expcricn',a lor cu aceste hărfÎ ale
e\·enimer.telor. i n funqie de diferilii factori pe care nur.1ai dumneavoastră ii
puteţi lua in consideraţie, veţi utiliza in scris propoziţii simple, scurte, aproape
şabion sau propozitii elaborate ori fraze mai complexe.

Câ11tece/e, rime, poezii


Cântecelele ,,·i poe:!ioarele sunt adesea tr2.nsmise de la o generaţie la alta, de
la părinţi la copii, de la profesori la elevi. Uneie sunt scandate atunci când se
sare coarda ori se bate mingea. Adesea ele nu prea au sens, dar au un ritm
regulat, ca de exemplu de numărători le, atât de folosite la începereaj O curiior.
Dacă anumite rime fac parte din tradiţ i i le comunităţii dumneavoastră, nu
lipsiţi clasa de invătarea ior pe motiv că nu mai sunt "moderne" ori nu sunt
potri vite. Adecvarea lor provine din aceea că apaqin individualităţii şi
farmecuiui culturii respective. i nvăţarea a astfci de ritmuri populare contribuie
ia formarea la copil a sentimentului de identitate cu grupul său precum şi al
celui de apartcncnlă la acest grup.

Jocuri cu degetele. Există versuri scurte care atunci când sunt recitate sunt
acompaniate de �1işcări ale degetelor şi ale mâini i . Aceasta adaugă un element
de acţiune şi participare. Jocurile cu degetele pot fi utili7.ate ca un fel de păstrare
trează a atenţiei în perioadele de trecere de la o activitate la alta, ori pur şi
simplu pentru veselia pc care o provoacă. lncurajaţi copiii să vi se alăture atât
în cuvinte, căt şi în acţiuni. Multe jocuri cu degetele se referă la numărat. Altele,
la animale ori la bunele maniere. Unele sunt pur şi simplu scurte povestioare.
Iată două exemple de jocuri de acest fel:

Cinci şoricei
Cinci şoricei la joacă au ieşit (inainte de a incepe, puneţi ambele mâini la
spate.)
Strângând frimituri pe drum. (Aduceţi înfaţă o mână, mişcând degetele.)
Pisica tiptil ş i ea a ieşit, (Aduceţi in faţă cealaltă mână,
Pândind şonceii în drum. '"strecurând-o" ca o pisică.)
Un şoricel iute 1-a prins e
Şi fuga cu el s-a ascuns ! " r;�i��f'!.��;f):J���-:·:. ��;��fd��ft�f �:�ă-1
"ascundeţi ", şi repede puneţi din nou
ambele mâini la spate.)
(Continuaţi cu aceleaşi cuvinte şi aceleaşi mişcări până nu mai rămâ11e nici un
"'şoricel".) ·

61
Mâinile
Deschide-le, închide-le (Se deschid larg palmele, apoi se strâng
Deschide-le, inchide-le pumnii.)
AP.laudă o dată (Se bate din palme o dată.)
Deschide-le, inchide-le (Se de.rchid şi se inchid pumnii.)
Deschide-le, inchide-le

Pune-le în poală (Ambele mâi11i se pun i11 linişte in poală.)


Se repetă textul cu diferite instrucţiuni: fie vor aplauda de două ori, de trei
ori etc., fi e vor atinge nasul, gura, vârfui picioarelor ori orice altă mişcare
inventaţi dumneavoa.�tră sau copiii. Poezioara poate fi utilizată doar ca relaxare,
ori la inceputul sau srarşitul unei activităţi, de exemplu: inaintea activităţii de
scris, putem introduce variante ca: apucă creionul, apucă guma, ridici· foaia etc.

Poezii.
Poeziile fac multă plăcere copiilor; evident, poeziile special destinate
lor. O poezie trebuie să fie potrivită atât intelectual, cât şi emoţional şi confonnă
cu nivelul de dezvoltare a copilului.
Pentru a da un simplu exemplu: ştim că cei mici găsesc destul de dificilă
obligaţia de a sta liniştiţi perioade mai lungi de timp, plicându-le în schimb
acţiunea şi mişcarea. Pentru a împăca atunci şi una şi alta, poezia destinată lor
trebuie să conţină schimbări de imagini destul de rapide - nu rânduri înşirate
descriptiv, ci acţiune.
Copilul trebuie să "vadă" acţiunea in poezie. Fiecare vers pe care il citiţi cu
voce tare trebuie să picteze o imagine cu cuvinte pe care un copil le poate
"vedea" în minte. Dacă poezia are calităţi muzicale, astfel încât copiii pot cânta
ori bate din palme, este şi mai bine. Versurile cu rimă sunt de asemenea de dorit
in poeziile pentru copii. Deoarece cuvintele rimatc sunt cele care apar mai
evident într-o poezie, ele ar trebui sa fie semnificative şi pentru conţinut,
înlesnind perceperea de către copil a înţelesului. Poeziile trebuie să fie scurte,
cu idei simple, să se refere la experienţe concrete, obiecte, animale sau oameni
cu care copiii sunt familiarizati şi faţă de care ei manifestă atitudini afective
pozitive. Desigur, mai important ca orice, poezia pentru copii trebuie să fie o
poezie bună, ea trebuie să îndeplinească aceleaşi standarde de perfecţiune care
sunt aşteptate de la poezia pentru adulţi.
Unii copii pot dori să compWlă şi ci poezii. Încurajaţi-i prin toate mijloacele.
Găsiţi timp să scrieţi cuvintele copilului pe măsură ce vă dictează poezia pe care
o compune. Poate că doreşte să facă desene care să-i întovărăşească cuvintele.
Dacă mai mulţi copii fac acelaşi lucru, le puteţi strânge poez.;ile şi să faceţi o
cărticică. Puneţi-o in colţul bibliotecii din sala de clasă, alături de cărţile

02
'adevărate', pentru ca fiecare să se bucure de ea. Copiii vor fi mândri de
produc1iile lor. MemoraJi mai muite poeme care vă plac dumneavoa:i.tră insevă.
Puteţi efectiv să vă construiţi propria colecţie, care apoi poate fi împărtăşită in
mod spontan cu copiii, in momente adecvate. Copiii vor simţi spiritul poeziei
prin enlUziasmul dumneavoastră.

Pa veştile

Există mai multe modalităţi de a prezenta o poveste copiilor. Metoda cea


mai veche şi mai bine cunoscută este pur şi simplu aceea de a spune povestea.
Alte modalităţi de prezentare sunt: a citi copiilor dintr-o carte - mai probabil
dintr-o carte cu imagini; a spune povestea utili7.ând tabla de fetru, desene
succesive sau păpuşi; a crea o poveste cu figuri mici infipte intr-o tăviţă cu
nisip, pc care dumneavoastră, educatoarea (sau copiii), le deplasaţi pe măsură
ce povestea se desfilşoară; a desena povestea pe hârtie, ori cu creta pe tablă, pe
măsură ce o naraţi; a cânta o poveste - o baladă. Indiferent de modalitatea pe
care o alegeţi, asiguraţi-vă că ştiJi povestea foarte bine, aşa încât să vl puteţi
concentra numai asupra copiilor şi nu asupra succesiunii secvenţelor din firul
acţiunii.
inainte de a incepe povestea, verificaţi dacă toţi copiii sunt aşezaţi
confortabil, dacă toţi pot vedea şi auzi, dacă nu sunt prea înghesuiţi. Puteţi
aranja copiii in cerc, in semicerc sau in oricare altă dispunere.
Mărimea grupului spectator va avea efect asupra modului in care copiii
receptea?.ă povestirile. Evident, cu cât grupul este mai mic, cu atât mai intimă
şi caldă devine ambianta. Cu cât sunt mai mici copi ii, cu atât mai mic ar trebui
să fie grupuJ.
Locul obişnuit pentru poveşti este colţul bibliotecii ori un alt loc special des­
tinat poveştilor. Desigur că este posibil să modificaţi această obişnuinţă. Într-o
zi caldă puteţi sta cu tot grupul de copii la umbra unui copac.
Există mai multe tehnici pentru a citi o carte cu imagini. Una dintre ele este
de a ţine cartea sus, astfel că imaginile se găsesc în faţa copiilor pe tot parcursul
poveştii. Această pozitie le permite să privească desflşurarea poveştii şi de
asemenea să se oprească asupra imaginilor individuale. Va fi ceva mai dificil
pentru dumneavoastră, pentru că veţi fi nevoită să priviţi pagina de citit dintr-o
laturi!.
Dacă simţiţi că prea mulţi stimuli vizuali împiedică pe copil să-şi utilizeze
propria imaginaţie, atunci ţineţi cartea în poală, dar ridicaţi-o ca să fie văzută de
copii de câte ori apare o imagine. Arătaţi desenele mişcând cartea încet de la un
capăt al cercului de copii la celălalt, astfel că fiecare, indiferent de locul unde
şade, va avea posibilitatea de a privi fiecare poză.
În timp ce citiţi, folositi gesturi cât mai expresive, precum şi o mimică
adecvată, care vă vor ajuta să daJi viaţă poveştii. Indiferent de metoda pe care

o alegeţi pentru a prezenta povestea, încercaJi să menţineJi contactul vizual c u

••
copi i i . O b s er v aţ i - l e reacţi ile: ascultă atenr1 ori se ră�ucesc intr-o p art e �i alta,
dcnmjăndu-i pe ceilalţi? î n cerc aţ i să fi li atente şi la comentariile lo r .
O po'" e s te trebuie să se potri,·ească 'ârstei şi intereselor copii l or . Pentru cei
lbarte mici, de apro x i mati \· 3 ani, po v eşti le pe care le spuneţi trebuie să fie scu r­
te, simple şi concrete, reJlectând \·i aia ziinică a unor copii asemănători cu ei.
Pe măs urd ce copi i i cresc ori se m atu r i zează , ei vor fi cap abi l i să stea aşezaţi
pe perioade mai lungi de t i mp. Le piRce in:'ă :'ă audă de:'rre ai ţi copii şi despre
evenimentele de zi cu zi, dar interesele lor se dezvoltă. Ei sunt gata să ascu l te
pov estiri despre aiţi oameni, despre luc ruri , animale şi evenimente. Devin
căutători de infomtaţii, cercetători de fapte reale. l.e place să audă poveşli
despre cum se întâmplă lucrurile - seminţele din care se dezvoltă piantele,
mormolocii transformându-se in broaşte etc. Ei apreciază şi povestirile
umoristice, neobişnuite . Uneori, câte o poveste are Wl siarşit trist sau expune
situaţii tensionate ori nefericite . Ascullând-o, copiii îşi manifestă neliniştile şi
temerile astfei că a."'emenea poveşti pot servi şi ca instrument pentru a-i ajuta să
inţeleagă şi să dep ăşească a..;em enea sentimente. Discutaţi despre poveste şi fiţi
pregă tită să purtaţi convorbiri cu copii i despre aspecte mai puţin obişnuite .
Puteţi desch ide discuţi a cu un comentariu ca de e xemplu : "Acesta a fost un
lucru trist care s -a întâmplat. Aţi simţit şi voi vreodată la rei'?"
Foarte importantă este şi structura pov eştii pe care o alegeţi: are povestea o
intrigă simplă, clar desfilşurată'? Conduce ea, in mod logic, la un punct
culminant convingător'?
De asemenea, ideile exprimate în poveste trebuie sl fie uşor de înţeles
pentru copii şi să se incadreze in experienţa lor.
Alte calităli ce sporesc succesul poveştilor sunt conversaţia directă, sunetele
interesante ale cuvintelor, propoziţii ce se repetă, rime şi repetiţii. Imaginile
clare şi atractive ale căllii îmbogăţesc de asemenea povestea.
Când selecţionaţi o poveste pentru a le-o spune copiilor, alegeţi una care vă
place. Dacă nu ştiţi nici o poveste su fi cient de bună pentru a o povesti,
compuneţi singură una, fie că povestea este despre copiii înşişi, despre
dunmeavoastră ori despre o întâmplare obişnuit!. Dacă cunoaşteţi oameni care
sunt buni povestitori, invitaţi-i în grădiniţă; sunt bWlici, mai ales in sate, care
ştiu poveşti minWlate bazate pe tradiţie.
Dacă alegeţi o poveste dintr-o carte, mai întâi citiţi povestea pentru
duiiUleavoastrl. Citiţi-o şi recititi-o până simţiţi că o ştiţi destul de bine pentru
a o spWle fără a utiliza cartea. Apoi pWieţi cartea de-o parte şi exersaţi spunând
povestea cu voce tare. Vorbiţi rar şi clar. Folosiţi accentul în locurile potrivite.
Propriul dwimeavoastră entuziasm va radia prin cuvinte.
Copiilor le place să-şi audă poveştile favorite iar şi iar, şi de fiecare dată
când le spuneţi povestea, dacă le înregistraţi cu atenţie comportamentul, veţi
observa noi reacţii şi noi atitudini; nararea Wlei poveşti este deci şi Wl alt mod
de a vă cWtoaşte mai bine copiii.

64
CărJi şi alte mijloace vizuale

Există multe �i diferite feluri de cărţi pentru copiii mici. Unele ţintesc
indeosebi la dezvoltarea limbajului - căr}:i pentru alfabet ori dicţionare în
imagin i . Altele furnizează informaţii - căqi cu imagini înfăţişând fapte legate
de oameni, animale, \'Teme, maşini, profesi i . Exislă încă �i alte cărţi, numai
pentru distracţie şi relaxare. Uneori, educatoarele creează propriile lor povcşti,
le scriu pe pagini albe din care confccţionea7.ă "căr;i", utilizându-le apoi ca pe
nişte cărţi adevarate. Uneori, chiar copiii fac poveşti dictându-şi ideile
educaloarei.
Puteţi confec�ona uşor cărţi fie desenând imagini, fie decupându-le din ziare
şi reviste, lipindu-le apoi pe hârtie. Unele dintre aceste cărticele constau doar
din imagini. Altele au şi cuvinte. Puteţi scrie cuvintele cu un creion sau carioca.
Imaginile pe care le desenaţi sau le alegeţi pentru a ilustra cartea de poveşti
trebuie desigur .să fie atractive şi clare, cu detalii adecvate şi interesante. Totuşi,
prea multe elemente pot distrage de la firul principal al naraţiunii.
Desenaţi şi coloraţi o copertă drăguţă, care să fie la fel cu una pentru o carte
adevărată. Legaţi foile capsându-le, lipindu-le ori utilizând un şnur; folosiţi
orice metodă care vă pare convenabilă.
Conţinutul poveştii poate determina mărimea cărţii. De exemplu, cartea
conţinând o poveste despre un elefant poate avea un format mare şi imagini
mari, cea povcstind despre un şoricel - un fonnat mai redus, cu desene, evident
mai mici (dar suficient de clare).
Creaţi in clasă un colţ al bibliotecii. Nu este neapJrată nevoie să fie ceva
deosebit; poate fi pur şi simplu un colţ al camerei. hnportant este să existe un
spaţiu pentru cărţi. Ele pot fi puse pe un raft, pe masă, ori în buzunare aplicate
pe pânză. Coaseţi câteva perne pe care să şadă copiii atunci când vor să
răsfoiască o carte. învăţaţi-i cwn să întoarcă paginile cu grijă; nu se vor atinge
de ele decât dacă au mâinile curate. Dacă aveţi destule cărţi, copiii le pot
imprumuta; dar dacă le iau acasă, ei trebuie să le păstreze cu grijă, intr-un loc
sigur, în care să nu fie atinse de căţel sau pisică şi nici de mânuţele frăţiorilor
mai mici.
Aşa cum am amintit, splUlerea poveştilor se poate face "tradiţional", prin
nararea ori prin citirea din carte, dar ş i cu ajutorul altor mjloace cum ar .fi de
exemplu tabla de fetru - pe care se pun personaje desenate ori decupate, pe
măsură ce se derulează povestea.
O altă modalitate este prezentarea poveştii in mişcare, utilizând ruloul. Este
un mijloc de învăţământ ceva mai complicat, dar care atrage mult copiii.
Desenaţi povestea pe Wl sul lung de hârtie (care poate fi făcut din mai multe foi
de hârtie lipite astfel încât să formeze un rulou lung). Ataşaţi fiecare capăt al
solului de câte un băţ cilindric, astfel încât hârtia să se ruleze de pe unul pe
celălalt. Pe măsură ce derulaţi imaginile, povestiţi acţiunea. Puteţi aranja sulul
in interiorul unei cutii de carton, astfel încât imaginile vor apărea ca pe un ecran

65
de cinematograf sau de tele\·izor.
Dintre toate modalităţile de povestire, nararea prin intermediul păpuşilor
este una dintre cele mai iubite de copii. Exi:;tii diferite căi de a confeciiona
plpuşi simple şi multe fe luri de a le prezenta.
O varietate de păpuş.i pc mână sau deget pot ti confecţionate din materiale
uzate ori care sunt aruncate, de exemplu nişte şosete u:tate. Păpuşile pot căpăta
corpuri ciin cârpă şi capete din papier mache sau din cartofi, mir:gi găurite ori
linguri de lemn. Păpuşile pe deget pot fi făcute din petice textile, cusute astfel
ca să se potrivească pe deget, ori făcute din carton sau hârtie.
Păpuşilc pe băţ, aşa cum le arată şi numele, sunt figuri decupate, ataşate ·de
un beţiş.or. Probabil cunoaşteţi şi alte multe tipuri de păpuşi, specifice ţării ori
culturii dumneavoastră.
Copiilor trebuie să li se permită să mânuiască păpuşile, deşi marionetele,
care sunt fowte distractiv de privit, sunt de obicei prea complicat de manipulat
de către preşcolari. Prin intermediul păpuşii, copiii învaţă să spună poveşti
create de ei şi să-şi dezvolte imaginaţia. Adesea, prin intermediul păpuşilor,
copilul va spune lucruri pe care nu le-ar fi dezvăluit in alte situaţii. Dacă sunteţi
atente ia ce spun copiii şi observaţi jocul Lor cu păpuşi, puteţi afla multe lucruri
despre felul in care gândesc şi simt ei.
În ce loc ar trebui să se desfăşoare teatrul de păpuşi? Puteţi construi o scenă
din carton tare ori o cutie mai mare. Ori doar acoperiţi o masă cu o cârpă lungă -
iar copiii stau in spatele ei, in genunchi, ţinând păpuşile sus, în aer, pentru ca
spectatorii să le poată vedea. Ori puteţi utiliza pragul uşii deschise, în care
trageţi pe un şnur o perdea; aceasta va fonna cortina, în spatele căreia se găsesc
copiii-păpuşari. Evident, puteţi imagina şi alte modalităţi prin care puteţi
construi o scenă pentru teatrul de păpuşi.
Foarte adesea, in mod spontan, copiii, după ce ajung să cunoască bine o
poveste, doresc să devină actorii ei. Haine şi echipamente speciale pentru aceste
dramatizări pol fi create din orice material vă este la îndemână, din lucruri deja
depozitate în colţul căsuţei ori din orice altceva poate fi procurat sau imaginat
(ca de exemplu, un simplu beţişor infăşurat în folie de staniol, cu rolul unui
sceptru "adevărat").

Calea către citit

Pe parcursul anului, copiii devin treptat conştienţi de cuvintele scrise şi de


semnificaţia lor. Diferitele intâlniri cu limbajul şi semnificaţiile lui pe care
copilul le are prin intennediul dumneavoastră in sala de clasl, in timpul
activităţilor, il ghidează spre o dorinţă naturală de a citi şi scrie.
Copiii devin pregătiţi să citească în perioade de timp diferite, in funcţie de
nivelul de maturitate şi de experienţa de limbaj pe care o are fiecare. Nu este
înţelept să obligaţi un copil să achiziţioneze anumite deprinderi de scris şi citit,
dacă nu este suficient de matur ori experienla sa de limbaj este redusă; vârsta

••
cronologică nu este un criteriu suficient penttu o decizie in !'.ceastă privinlă.
În cazul când observaţi că trebUie să mai aşteptaţi in ceea ce priveşte
limbajul scris, concenlra�i-vă îndeosebi asupra diferilelor deprinderi de pregătire
a scrisului şi în acelaşi timp, asupra dezvoltării capacităţi lor de limbaj.
Una din deprinderile cheie este coordonarea ochi-mână.
Există multe activităţi in grădiniţă care vizează această deprindere:
d�upaju! şi !ipitu!; jcccri cu piese mici, care trebuie manipulate (cuburi mici,
pioni, basme in bucăţele).
Veţi stimula curiozitatea copiilor despre cuvinte confeCJionând tabele ori
semne cu semnificaţie pentru ei.
Tabelele care implică pe copii in completarea lor le vor incw·aja dorinţa de
a invăţa să decodifice simbolurile literelor - adică de a citi.
lată câteva exemple de tabele penuu stimularea interesului şi a dorinţei de
a citi.
Tabetul responsabilităţilor. În el vor fi notaţi copiii care vor fi răspunzători
pentru anumite activităţi cum ar fi udarea plantelor, hrănirea animalelor din
clasă, distribuirea materialelor ori servirea mesei. Copiii vor învăţa, după
semnele alăturate cuvintelor scrise, să-şi descifreze numele şi sarcinile.
Calendarul. Pe calendar se vor insemna zileie deosebite - fie pentru
comunitate (sărbătorile), fie pentru grădiniţă, precum şi zilele de naştere. Se vor
purta discuţii pe marginea acestor evenimente; la inceput educatoarea, apoi
copiii vor fi aceia care vor insemna zilele importante pe calendar.
Tabelul meteorologic. Pe el se vor afla nu numai imaginile reprezentând
fenomenele meteorologice ale zilei, dar se vor scrie (ori se vor ataşa cartonaşe)
cu numele acestor fenomene. Discutaţi cu copiii: cum aţi descrie vremea de
astăzi"! Însorită'! Noroasă"? Ploioasă? Frumoasă? Simultan cu găsirea numelui
potrivil pentru a descrie vremea, arătaţi şi cartonaşul pe care este scris acest
nume ori scrieţi-1 pe loc.
Etichetele. Etichetele contribuie la plstrarea ordinii în cameră. Fiecare copil
îşi păstrează lucrurile înlr-un dulăpior, sertar, raft, un loc oarecare unde se află
scris şi numele său.
Fiecare material are de asemenea locul său. Copilul pune la loc foarfecele
intr-un raft/sertar pe care stă scris "foarfece". Creioanele merg într-o cutie pe
care stă scris "creioane". (Etichetele pot fi întovărăşite de imagini ale
obiectelor.) Diferitele piese de mobilă. din cameră (masa, scaunul, raftul etc.) pot
purta de asemenea etichete cu numele lor, astfel încât copiii vor asocia cuvântul
scris cu obiectul respectiv. Şi in curtea grădiniţei pot fi puse etichete (banc!,
leagăn, nisip etc.).
Când plecaţi la plimbare cu copiii arătaţi-le diferitele "etichete" pe care le
vedeţi pe stradă: semne de circulaţie, firme de magazine etc.
Alte două activităţi semnificative ale activităţii pregătiloare pentru citit-scris
sunt:

67
Scrisorile. Scrieţi şi trimiteţi scrisori responsabili lor comunităJii in care se
allă grădiniia despre diferitele probleme ale copiilor. De exemPlu, este necesară
pentru securitatea copiilor construirea unui gard în jurul grăd iniţei . Copiii pot
dicta cuvintele in acelaşi mod in care o fac pentru povestirile din "Jurnal", iar
dunmeavoastră le scrieţi. Conducătorii comunităţii ar putea fi plăcut impre­
sionaţi şi sensibilizaţi faţă de dificultăJile dumneavoastră.
Invitatiile. ParticipaiCa părinţilor la activităţile din grădiniţă trebuie mereu
incurajată, şi cu cât sunt mai mult implicaţi, cu atât mai bine. Dacă plănuiţi o
petrecere ori vreun eveniment special cu copiii, invitaţi părinţii şi bunicii.
Confecţionarea invitaţiilor este o activitate de stimulare a limbajului, care le
place mult copiilor; asemenea invitaţii pot strânge relaţiile dintre dunmeavoastră
şi familiile copiilor pe care-i aveţi în clasă.

Ştii nţă

De unde vine ploaia? De ce cad frunzele din copaci? Cum se nasc puişorii
de găină? Şi vacile? Şi broaştele? Ce se întâmplă cu omida? Cum sunt agăţate
stelele de cer? Oare cum se face un curcubeu?
Copiii sunt curioşi prin firea lor. Ei vor să ştie tot felul de lucruri. Ei ascultă,
observă, pipăie şi miros. Îşi folosesc toate simţurile pentru a învăţa, iar această
experienţă este de neînlocuit. Felul in care copiii mici investighează este, în
esenţă, cu adevărat o activitate ştiinţifică.

A preda ştiinţa
Unele cducatoare ezită când e vorba de a preda ştiinţa, pentru că se gândesc
că nu ştiu suficient de multe lucruri despre această activitate. Nu vă faceţi grij i !
Nu se aşteaptă nimeni ca să cunoaşteţi totul; totuşi. ceea ce ştiţi este deja d e
ajuns pentru a începe u n program d e activitate ştiinţifică i n clasa d e grădiniţă.
Vă puteţi îmbogăţi apoi cunoştinţele pe măsură ce lucraţi cu copiii.
fn unele zone, educatoarclor li se oferă un curriculum obligatoriu care le va
ghida. Cel mai bine este dacă un asemenea curriculum este utilizat numai ca un
ghid ori ca sugestie pentru diferite activităţi. Veţi fi astfel libere să vă alegeţi
subiectele care vi se par mai interesant de explorat şi să strângeţi informaţii din
toate sursele la care puteţi avea acces: cărţi şi oameni.
!vtare parte din activitatea ştiinţifică din clasa dumneavoastră trebuie să se
nască din întrebările pe care le pun copiii. Un cadru didactic intelept este cel
care îi ascultă pe copii şi răspunde în primul rând întrebărilor lor. Dacă nu ştiţi
răspunsul Ia o întrebare, este intotdeauna corect să spuneţi "Nu ştiu. Dar hai să
încercăm să aflăm . . . " Chiar dacă ştiţi răspunsul. nu-l oferiti prea repede. Lăsaţi
copilul mai întâi să încerce să descopere singur soluţia.
fi puteţi ajuta pe copii să analizeze lucrurile şi să găsească răspunsurile
ghidându-i cu întrebări călăuzitoare. De exemplu, când se face observarea unui

••
obi ect, le puteţi pune întrebări de felul: ··cum arată? Cum se simte la pipăit?
Produce zgomote? Ce face? Cum miroase? Este bine sii.-1 gustăm?"
Ori puteţi călăuzi copiii înu-ebând astfel: '"Aţi observat vreodată că . . . ?" sau
"Dt: ce credeţi ciL.?" sau "Cum putem să aflăm . . . ?"
Când pun Întrebări, copiii nu numai că îşi dc:zvoltă intelectul, dar îşi
exersează şi vocabularul.
La această vârstă este important pentru ei si vorbeascA şi in acelaşi timp să
acţioneze efectiv. În timpul observării unui fenomen, încurajaţi-i să vorbească
despre acesta şi să-I descrie in detalii.
Puteţi să scrieţi ceea ce spun ei şi să le citiţi copiilor mai târziu descrierile
proprii.
Ajutaţi-i să caute relaţii: comparări, asemăniri şi deosebiri, cauze şi efecte.
Pe măsură ce ajung să inţeleagă aceste lucruri, ei vor fi capabili să clasifice, să
aşeze lucrurile intr-o ordine inteligibilă atât mental, cât şi verbal.
Este interesant să predai ştiinţa, iar copiii sunt dornici si înveţe. Totuşi
această ştiinţă este predată preşcolarilor; aşadar, dacă vrem ca ei să înveţe,
lucrurile trebuie expuse in felul în care ei pot înţelege. !n plus, cei mici au
nevoie să-şi utilizeze toate simţurile pentru a învăţa şi, de asemenea, ei au
nevoie să achiziţioneze, să participe in mod activ la experimente, să manipuleze
materiale, să încerce să producă un eveniment şi să vorbească despre ceea ce se
întâmplă, pe măsuri ce faptele se desfăşoară.
A vorbi făr.l a acţiona efectiv este aproape de neînţeles pentru un copil mic.

Construind un co� al ştiinţei


Deşi activitatea ştiinţifică se poate desfăşura şi de fapt ea are Joc aproape
oriunde, în clasă la fel de bine ca şi in curte, este bine totuşi să aveţi un loc
anume care să fie Sectorul ştiinţei - un loc unde dumneavoastră şi copiii puteţi
experimenta, observa, afla lucruri noi.
Acest colţ poate fi mobilat cu unnătoarele lucruri:
Un set scund de rafturi ori o masă. Dacă nu aveţi o masă disponibilă (ori
rafturi), marcaţi un colţ în cameră desenând cu creta o linie pe podea. Ca şi in
cazul altor "colţuri", esenţial aici este să existe un Joc anume pentru a expune
descoperirile din cadrul activităţii de ştiinţă, şi nu de a avea neapărat un
mobilier specific.
Un avizier. Acesta poate fi confecţionat uşor dintr-un carton mai gros, pictat
sau acoperit cu o pânză.
Un cântar. O explicaţie despre cum se poate construi un cântar simplu veţi
găsi ceva mai departe, tn acest capitol.
Lupă. Dacă desfăşuraţi activitatea afară, aveţi griji ca atât timp cât nu
folosiţi lupa să o păstraţi în cutia sa ori acoperită cu un material, deoarece, in
soarele foarte puternic, o rază focalizată pe sticlă poate provoca un mic foc.
Dacă activitatea se desfăşoară înăuntru, este de dorit să legaţi lupa cu o sfoară

..
de masă ori de raft, pentru a nu se pierde atunci când copiii lucrează.
Acvariu. Un borcan mare de sticlă poate fi un inceput şi este destul de
confortabil pentru peştişorii foarte mici mi melci.
Terarium. Acesta seamănă cu un acvwiu şi este utilizat pentru animale mici,
ca hamsterul, de exemplu.
Tăvife. Lucrurile pot fi puse la expoziţie in tăvi mici. Dacă nu le aveţi, puteţi
utiliza cu aceiaşi =-ucce..; nişte cartoane. O altA idee ar fi ca lucrurile expu.;e d
fie agăţate, in loc de a fi aşezate pe o suprafaţă orizontală.
Dacă ştiţi care vă sunt scopurile, ştiţi cum să acţionaţi pentru atingerea lor
ş i puteţi confecţiona sau cumpăra treptat echipamentul necesar. Daci, pe de altă
parte, aveţi norocul de a poseda o varietate mare de unelte şi instrumente, nu
prezentaţi copiilor prea multe dintr-o ciată, pentru a nu fi supuşi unei stimulări
excesive.
Concentraţi-vă pe subiectele şi activităţile care contribuie la predarea unor
concepte specifice. Sugestiile incluse în acest capitol pentru activităţile
ştiinţifice cu copiii mici nu sunt prezentate intr-o ordine anume a importanţei,
deoarece subiectele pe care le alegeţi vor depinde adesea de locul unde se află
grădiniţa dumneavoastră, de specificul, cultura populaţiei locale, meseriile
părinţilor şi evident, de suma de bani pe care o aveţi la dispoziţie. Cel mai
important factor, totuşi, in activitatea ştiinţifică a copiilor este entuziasmul
dumneavoastră şi sprijinul pe care li-1 oferiţi.

Plantele

Este foarte interesant să priveşti cum încolţeşte o sămânţă şi cum creşte


tulpiniţa. Este adevărat că unele seminţe încolţesc după mai mult timp de la
seminare, iar copiii îşi pot pierde interesul pentru ele. Totuşi, este important ca
ei să vadă şi să urmărească procesul creşterii Wlei plante chiar de la inceput.
Există mai multe modalităţi de a creşte plante in clasă. N-aveţi nevoie de Wl
echipament sofisticat: seminţele pot fi plantate intr-o coajă de ou ori intr-Wl
cartofscobit.
lată câteva sugestii:
Burete şi sticlă. Puneţi un burete în interiorul unui borcan de sticlă ori pahar.
Asiguraţi-vă că buretele presează pereţii paharului. Plasaţi seminţele in interior,
pe margini, între burete şi peretele de �ticlii.. Turnaţi o cantitate mică de apă în
zona dintre sticlă şi burete şi plasaţi borcanuVpaharul intr-un loc luminat. După
aproximativ o săptămână, in fWlcţie de tipul de sămânţă,
· incep să apari
rădăcinile.
Ziar sau burete umed. PWleţi un burete ori o pagini de ziar, impăturită de
mai multe ori, într-o farfurie adâncă. Umeziţi bine şi imprăştiaţi deasupra
seminţele. Plasaţi farfuria intr-un loc insorit şi aveţi grijă să păstraţi. hârtia ori
buretele umede.
Cutie de plastic # pământ. Faceţi câteva găuri mici pe fundul unei cutii de
70
pla.-.tic (de exempiu, o cutie de m11.rgarină) şi umpleţi cu pământ aproximativ o
treime din ea. Puneţi seminţele şi acoperiţi-le cu un strat de pământ, cam de o
jumătate de centimetru grosime. Udaţi pământul .şi aşteptaţi să încolţească
seminţele.
Sunt multe lucruri pe c11.re copiii le pot învăţa despre plante: părţile
componente şi denumirea lor: faptul că toate plantele au nevoie de apă, aer şi
substanţe hrănitoare; că unele plante au nevoie de soare şi altele de umbră.
Demonstraţi copiilor modul în care este purtată apa spre fnmzele plantelor,
punând o tulpină de ţelină sau o garoafă albă într-un borcan cu apă ce conţine
un colorant alimentar.
Alte informaţii se referă ia faptul că plantele ne dau o mare varietate de
lucruri bWle de mâncat. La diferitele plante această hrani este depozitatl în
diferite părJi. Arătaţi-le copiilor cum Wleori ei mănâncă seminţele Wlei plante
(nuci, mazăre, fasole), alteori tulpina (ţelinl, ceapă verde) şi altă dată rădăcinile
plantelor (morcovi, ridichi). Copiii pot hotărî - prin observaţii şi cercetare
proprie, dacă ceapa şi cartofii sunt rădicini ori tulpini. Arătaţi-le că roşiiie, la
fel ca piersicile şi merele, SWlt fructe ale plantelor.
Luaţi copiii la o plimbare în natură şi examinaţi plantele şi copacii din
vecinătatea grădiniţei. Discutaţi ciclul vieţii Wlui copac şi cum anume ne ajută
copacii (umbră, fructe, hârtie etc.). AdWlaţi frunze din copaci diferiţi şi
comparaţi-le din punctul de vedere al culorii, formei, mărimii, senzaţiei
provocate la atingere.
Există anumite flori care au o semnificaţie specială in cultura dumneavoastră
(ca rododendronul in Nepal sau lotusul in budism)'? Ştiţi vreo legendă despre
ele?
Cereţi copiilor să strângă (dacă este posibil) eşantioane de flori in funcţie de
diferite criterii - culoare, mlrime, miros.
Dacă există Wl teren nefolosit lângă grădiniţă, îl puteţi utiliza pentru a
amenaja o grădină.

Pietrele

Există un anumit tip de grădini care este uşor de creat in interiorul


grădiniţei: o gr!dină minerală, constituită din roci paroase, mangal şi/sau bucăţi
de burete. Pentru a face o grădină minerală, pictaţi pietrele, mangalul şi buretele
in diferite culori, folosind acuarele sau colorant alimentar. Aranjaţi obiectele
intr-un bol (farfurie) de sticlă adânc şi twnaţi peste ele Wl amestec constând din
6 linguri de apă, 3 linguri de sare, 6 linguri albastru de rufe ş i 3 linguri de
amoniac. După aceea presăraţi inel 3 linguri de sare peste intreg aranjam.entul.
După ce apa se eva.poră, vor rămâne cristalele de sare. tn
câteva ore, o
substanţă seminând cu coralul va incepe si se formeze pe mangal, piatră ori
burete. Daci. plasaţi un beţişor in aranjament, cristalele se vor forma pe beţişor.
Grădina dumneavoastră va rezista mai multe zile, după care o puteţi improspita

71
ad.ăugând o lingwi. de amoniac.
Pietrele pot fi utilizate şi in alt mod. Puneţi copiii să strângi diverse feluri
de pietre şi să le pună in colţul ştiinţei; ei ie pot clasifica in funcţie de diferite
criterii. În zonele unde acest lucru este posibil, că�;laţi fosile pe pietre.

Animalele

Foarte multe lucruri pot inviţa copiii mici despre şi de la animale. La


început, concentraţi-vă asupra animalelor din mediul dumneavoastră fie că sunt
animale de fermă ori de casă. Pe măsură ce copiii învaţă cum să le mânuiască,
cum să le hrănească, si le cw-eţe coliviile, ei vor ajunge, spontan ori prin
intermediul dumneavoastră, să cunoască. multe lucruri despre animale şi cum să
fie buni cu ele. Îngrijirea animalelor ii va ajuta de asemenea pe copii să inveJe
cum să-şi asume responsabilitatea faJă. de ceva. Copiii preşcolari nu sunt
suficient de maturi pentru a avea o răspundere deplină in ceea ce priveşte
ingrijirea animalelor de fermă ori de casă, dar în mod sigur pot fi de un real
ajutor. Dumneavoastră, desigur, veţi fi principalul îngrijitor. Animalele
obişnuite in grădiniţă sunt broasca ţestoasă, peştişorii, hamsterii şi iepurii.
Asiguraţi-vă, inainte de a pomi un asemenea proiect, că aveţi posibilitatea
şi dorinţa necesare de a avea animale in grădiniţă.
Ce pot învăţa copiii despre animale? Foarte multe lucruri. Există diferite ani­
male. Unele sunt animale de zi, altele sunt animale de noapte. Toate animalele
au nevoie de hrană, apă şi adăpost. Unele animale înoată, altele se târăsc, merg
ori sar, iar altele zboară. Caracteristicile fizice ale unui animal ne oferă puncte
de sprijin despre felul cum se mişcă: are aripi? înotătoare'? gheare'? picioare?
Diferitele animale au o "îmbrăcăminte" diferită. Unele au haină de blană; al­
tele au lână, piele, pene sau o scoică. Haina unui animal poate fi şi casa acestuia;
o broască ţestoasă, de exemplu, trăieşte in carapacca ei; la fel o stridie, in scoi­
că. Animalele au diferite felwi de case (cuib, vizuină, o gauri in pământ, stup).
Ce mănâncă animalele"] Cum îşi găsesc hrana? Cwn se apără: înţeapă?
muşcă? se camuflează? îşi folosesc ghearele, coarnele ori emit un miros
specific?
Unele animale se schimbă cu totul pe măsuri ce cresc: de exemplu, un
mormoloc iese din ou, apoi se transformă in broasc!; o omidă devine fluture.
Totuşi, fiecare animal produce un animal asemenea lui. Puiul unui fluture va fi
totdeauna W1 fluture. Nici un animal nu va da naştere unei specii diferite (unui
animal de alt fel).
Este interesant pentru copii să înveţe despre animale şi despre puii lor,
inclusiv despre felul in care se nasc aceştia. Un alt aspect al vieţii animalelor -
iar unii dintre copii trebuie să-i facă faţă - este moartea.
Dacă nu există deloc animale împrejurul grădiniţei şi nici o posibilitate de
a avea animale mici de casă, luaţi copiii in excursie, ca să vadă animale vii:
ferma, grădina zoologică, crescătoria de peşti, un loc in care sunt crescuţi

72
viennii de mătase ori chiar un magazin cu animale - toate acestea sunt contacte
necesare cu fiinţele reale.
Construind o căsuţă pentru vrăbii şi un jgbeab pentru hrană, veţi avea
intotdeauna "material didactic" atunci când veţi preda despre păsări şi viaţa lor.
Furnicile harnice pot oferi un material de viaţă interesant de urmărit. Dacă
veţi hotărî să construiţi o fermă de furnici, aveţi grijă să colectaţi furnicile din
aceeaşi colonie. Locuitorii din diferite colonii nu se împacă bine unii cu ceilalţi
şi se bat. Făcând o fermă de furnici, veţi pennite copiilor să vadă ce fac furnicile
sub pământ. Ca să o construiţi, puneţi un borcan cu gura in jos in centrul unui
borcan mai mare. Umpleţi complet spaţiul dintre borcane cu pământ nisipos.
Adunali nu mai mult de douăzeci de furnici şi puneţi-le in borcanul cel mare;
acoperi�-1 cu un capac ori cu un plastic legat. Furnicile vor primi suficient aer
atunci când veţi fi ridicat capacul pentru a le hrăni, ceea ce se va întâmpla o dată
pe săptămână - cu câteva boabe de seminţe pentru păsări ori seminţe de iarbă şi
câteva picătwi de apl îndulcitl cu zahăr. Aşezaţi borcanul intr-un loc aflat
departe de razele directe ale soarelui, precum şi de extremele de cald şi rece.
După o zi sau două, furnicile vor incepe să-şi construiască casele, tunelele şi
cămările, iar copiii vor putea să le urmirească direct activitatea prin sticlA.
Pentru a studia râmele, plasaţi câteva pietricele într-un borcan de sticlă şi
urnpleli-1 cu pământ. Puneţi câteva râme şi acoperiţi borcanul. Faceţi găuri în
capac pentru a permite pătrunderea aerului. Înfăşuraţi o hand! largă de hârtie
neagră in jurul borcanului. Deoarece râmele preferă intunericul, ele îşi vor
construi casele aproape de pereţii acoperiţi cu negru. Dupl o săptămână ori
două, scoateţi hârtia neagri; copiii vor putea vedea ce au construit râmele.
Nu uitati că "materialul didactic" sunt fiinţe vii. După ce vă realizaţi
activităţile, duceţi inapoi in grădină sau in parc furnicile şi râmele şi ajutaţi-le
să se integreze în mediul lor natural. Dacă puteţi realiza acest lucru împreună
cu copiii, cu atât mai bine. Le veţi oferi modelul viu a ceea ce înseamnă
respectul faţă de natură şi dreptul la vială al tuturor fiinţelor.

Apa

Activităţile ştiinţifice legate intr-un fel sau altul de apă se pot desfăşura fie
în curte, fie în clasă. Dacă. sunt in curte, nu vă veţi mai face griji in legătură cu
împrăştierea apei. Dacă sunt în clasă, este înţelept să acoperiţi spaţiul cu un
plastic şi să păstraţi în apropiere un burete ori cârpă pentru a şterge apa vlrsatl.
Cel mai bine este ca înainte de -a experimenta cu copiii să încercaţi singură să
executaţi fiecare activitate. Astfel vă veţi putea da seama care sunt secvenţele
cele mai dificil de înţeles, ori cele in care pericolul dezordinii este mai mare.

O activitate potrivită pentru grădiniţă este de a învăţa ce obiecte plutesc şi


obiecte care se scufundă. Copiii pot testa o mulţime de obiecte: pietre, beţişoare,
capace de borcan, monede, cuie, beţe de chibrituri utilizate, dopuri de plută, coji
de nuci, cutii din plastic ori cutii de conserve. Copiii plasează câte un obiect în

73
ap! şi observă ce se întâmplă: obiectul pluteşte ori se scufundă imediat. Există
diferenţe mari intre obiectele care plutesc şi cele care se scufundă. Este
importantă mărimea'! Ori greutatea'! Vă puteţi gândi la diferite alte întrebări pe
care să le puneţi copiilor.
Evaporarea. Spuneţi copiilor să privească băltoacele rămase după ploaie.
Folosind un beţişor, cretă sau creion (in funcţie de locul Wlde s�a strâns apa),
trageţi o linie in jurul băltoacelor. Priviţi din nou la acestea in ziua următoare.
Unde s-a dus apa?
Alte probleme similare: când oamenii îşi spală rufele şi le agaţă pe frânghie,
la uscat, unde Se duce apa'? Ce se întâmplă cu apa din riuri, lacuri, atunci când
soarele incălze�te tare? (soarele inc!lze�te apa, transformind-o in vapori de apă
- picăruri invizibile ce urcă in aer; acesta este procesul de evaporare. Mai târziu
apa se va intoarce in fonnă de ploaie. Aceasta se întâmplă când apa din aer se
răceşte).
Stările apei. Iarna, puneţi câţiva copii să umple cu zăpadă o cutie de conserve
ori un vas şi aşezaţi-o in cameră. Ce se întâmplă cu zăpada'? Se topeşte şi se
transformă in apă.
Trageţi o linie in exteriorul cutiei/vasului la nivelul apei şi spUneţi altor copii
să o duci din nou afară. Lăsaţi-o peste noapte acolo. Amintiţi clasei să se uite
a doua zi la ea. De ce s-a n·ansformat in gheaţă'? Puneţi copiii să compare nivelul
apei ingheţate cu linia pe care aJi tras-o. Există vreo diferenţă? Ce se întâmplă
cu apa din râuri şi din lacuri când este foarte rece afară?
Ce se întâmpli cu apa când este pusi la fiert? Fierbeţi apl intr-o cratiţă astfel
încât copiii să poată vedea vaporii ridicându-se. Este de asemenea important
pentru copii să înveţe vocabularul adecvat: vaporii care ies nu sunt fum; ei se
numesc aburi.

Inregistrarea descoperirilor
Pe măsw-ă ce copiii experimenteazi, veţi dori să inregistrati intr-un fel
observaţiile ştiinţifice. Si luăm ca model experimentul plutire-scufundare.
Există. diferite modW'i de a nota descoperirile.
Unul dintre cele mai simple, chiar pentru copiii care nu ştiu si citeasci, este
wmătorul: trageţi o linie verticală pe mijlocul Wlui carton mare. în partea de sus
a unei secţiuni scrieţi: Obiecte care plutesc; in cealaltă secţhme, Obiecte care
se scufundă.
În cazul că cei mici vor uita ce înseamnă aceste cuvinte, o ilustraţie simplă
sub fiecare din aceste titluri va arăta copiilor înţelesul lor. Nu neglijaţi să scrieţi
cuvintele totuşi. Chiar dacă copiii nu citesc inci, este important pentru ei să
vadă că literele fonneazi cuvinte, iar cuvintele au un anumit inteles care nu se
schimbi.
După ce copiii au testat obiectele şi au obseiVat rezultatele, puneti-i să le
şteargi cu o cârpă şi sl le lipeasci pe carton in secţiunea potrivită. Agiţaţi

74
cartanul in coiţul ştiinţei, pentru ca să fie studiat de copii. Mai târziu puteţi
inlocui obiectele cu imaginea lor. Scrieţi alături şi numele fiecărui obiect.
O discuţie cu tot grupul despre această experienţă ori despre orice altă
activitate ştiinţifică poate ajuta copiii să-şi reamintească ce au învăţat. Alături
de sporirea cantităţii de informaţie, va avea loc o dezvoltare a gândirii şi a
limbajului, întrucât copiii vor învăţa nume noi de lucruri, evenimente, procese,
relaţii, impreur.ă cu realitatea pe care o reprezintă.

Mecanism�t simple

Iată câteva mecanisme simple care pot fi utilizate de copiii mici pentru a
ilustra felul în care maşinile sunt de ajutor oamenilor.
Pdrghia. DemonstraU că este mai uşor să ridici un obiect cu o pârghie decât cu
mâinile. Puneţi o scândură lungă peste o piatră mare sau un buştean. Puneţi un
obiect foarte greu pe unul din capetele scândurii şi apăsaţi la celălalt capăt a
scândurii pentru a ridica obiectul.
Rampa (planul inclinat). Pentru a o construi, plasaţi capătul unei scânduri pe un
bloc de piatră sau un buştean de lemn. Puneţi să alunece ori să se rostogolească
un obiect in jos pe rampă, pentru a demonstra ci este mai uşor să faci un obiect
să alunece ori să se rostogolească decât să îl cari dintr-un loc în altul. O
demonstraţie foarte simplă este de a face un dop de plută ori din plastic si
alunece printr-o ţeavi din hârtie. Un alt exemplu este toboganul de pe un teren
dejoaci.
Roţi. Demonstraţi copiilor că este mai uşor să se transporte o greutate cu
ajutorul roţilor decât să fie cărat!. Puneţi copiii si care mai întâi o legătură de
lemnişoare, apoi puneţi-i să aşeze lemnele într-un cărucior sau roabă şi să
meargă cu ele.
Copiii pot construi maşinuţe cu roti din coceni de porumb, masoare de aţă,
carton, sârmă.
Cdntar. Înfigeţi un băt într-o scândurică de lemn plată şi echilibrată. Luaţi o a
care o prindeţi la mijloc de capltul de sus al primeia, cu ajutorul
doua tijă, pe
wuU cui sau şurub, astfel incăt si aibă o oarecare libertate de mişcare. La cele
două capete ale tijei orizontale legaţi, cu ajutorul unei sârme sau frânghii, două
cutii de mărime egală. Cântarul este gata acwn. Greutăţile pot fi confectionate
din obiecte diverse, de exemplu cuburi mici.
Alte maşinării. Păstraţi ceasuri vechi, piese de nefolosit etc. pentru ca cei mici
să le poată desface şi să le cerceteze.
MagneţL Noi ştim că magneţii atrag fierul, dar lăsaţi copiii să descopere ei inşişi
această proprietate. Plasaţi pe o tăviţă căteva obiecte, unele din fier, altele din
alte materii. Copiii vor testa fiecare din aceste obiecte pentru a vedea pe care

dintre ele le atrage magnetul şi pe care nu. Ei vor putea încerca. şi pe obiecte din
clasă • clanţe, yale etc. Apoi, ei vor clasifica obiectele in două categorii: cele
care pot fi atrase de magnet şi cele care nu pot fi atrase. Desenaţi cu creta ori

75
faceţi cu ajutorul unui şnur două cercuri. intr·un cerc puneţi obiectele pe care
le atrag magneţii, iar în celălalt obiectele care nu sunt atrase de magnet.

Simturile
Oamenii, şi mai ales copiii, cunosc şi învaţă prin intermediul simţurilor
(pipăit, gust, văz, auz, miros). Activit!ţile sugerate aici sunt rnodalitlţi de
predare prin care copiii nu numai că îşi utilizează, dar îşi şi dezvolti simţurile.
Pipăitul. Confecţionaţi o ''cutie de pipăit", tiind o gaură intr·o cutie de carton.
Un săculeţ poate servi aceluiaşi scop. Plasaţi mai multe obiecte făcute din
materiale diferite in cutie ori siculeţ. Puneţi copilul să bage mâna in cutie, să
apuce un obiect şi fără să..l priveascA, să·l descrie. Le puteţi da voie copiilor să
se uite la toate obiectele înainte de a fi puse in cutie.
GU"J·tul. Plasaţi pe o farfurie sau o tavă diferite alimente dintre cele mai obişnuite
şi familiare copiilor. PWleţi copiii să închidă ochii. Daţi fiecăruia si guste o
bucă.Jică dintr·unul din alimente. Poate ghici el ce gustă? Dar dacă inchide ochii
şi îşi strânge o clipă şi nasul? Variaţi alimentele astfel încât să includă lucruri
dulci, acre, amare, sărate, picante.
Vă:w/. Pe o tavă sau o pânză aşezaţi lucruri care dau aceeaşi senzaţie la pipăit,
dar arată oarecum altfel (de ex. creioane cerate de diferite culori, ceşti cu şi f'
ară
model desenat). Puneţi un copil să le privească bine apoi să închidă. ochii şi să
ia un obiect de pe tavi. Îl poate descrie'? Dacă e necesar, ghidaţi·l cu întrebări:
este mare sau mic'? moale sau tare'! are vreun desen ori nu este nimic pe el?
După ce copilul îşi tennină descrierea, deschide ochii şi priveşte iar obiectul.
Discuta1i cu toţii despre câte lucruri pot fi spuse despre Wl obiect şi care nu se
pot afla decât folosindu·ţi ochii şi vederea.
Auzul. Creaţi diferite sunete şi zgomote utilizind mijloace simple, de exemplu
un creion căzând pe podea, o lingură intr·Wl pahar, deschiderea şi inchiderea
uşii, fluieratul. Copiii, cu ochii închişi, trebuie să ghicească ce sunet a fost, ce
anume l-a provocat.
O altă activitate, care dezvoltă discriminarea sunetelor, este următoarea:
umpleţi câteva cutii mici (din metal sau plastic) cu diferite feluri de boabe,
seminţe ori sare şi închideţi-le. Copiii vor scutura cutiile şi vor asculta atent; le
pot aranja intr-o anumită ordine, in fWicţie de diferite criterii · de exemplu, de
la cel mai tare la cel mai slab sunet, ori invers.
Mirosul. Puneţi diferite lucruri il'! câte o cutie de medicamente ori borcănaş
opac. Faceţi găuri in capace. Acoperiţi exteriorul cutiei sau borcanului pentru
a fi sigure el nu se zăreşte nimic din ce este înăuntru (ex.: ceapă, rumeguş,
usturoi, cafea, coajă de portocale etc.). Copiii vor încerca să ghicească după
miros ce este in interiorul fiecărei cutii.
Uniţi experimentele asupra gustului cu cele asupra mirosului; alimentele se
recunosc mult mai greu, sau chiar deloc, atunci când ne astupăm nlrile şi
încercăm sl utilizăm umai gustul.

,.
VREMEA ŞI CERUL

Copiii pot învăţa multe lucruri despre vreme şi fenomenele meteorologice


şi astronomice, pur şi simplu prin intermediul observaţiei directe. Utilizind
simţUrile, ei pOt observa cum soarele răsare dimineaţa şi apune seara, că luna şi
stelele apar noaptea, că ploaia este udă şi tunetul se aude foarte tare. Pentru
preşcolar est� foarte importantA verbaiizarea acestor fenomene observate.
Cale11darul. Calendarul, exprimind cicluri de evenimente legate de cer, poate
fi prilej de multe întrebări: Care sunt caracteristicile zilei şi nopţii'? Câte zile
sunt intr-o săptămână şi care sunt numele lor? Câte luni sunt intr-un an? Cum
se numesc ele?
Pentru a uşura înJelegerea de către copii a unei noţiuni atât d.e abstracte
precum timpul şi calendarul, utilizaţi piese de puzzle confecţionate de
dumneavoastră, ori tabele, grafice cu care copiii vor lucra pe măsură ce invaJă.
Unul dintre cele mai simple tabele pentru învăţarea şi memorarea zilelor
săptămânii ori lunilor anului este următorul: o foaie de hârtie groasl ori de
carton subţire, cu tlieturi verticale prin care se introduce o făşie de hârtie; pe
această tăşie se scrie numele zilei sau lunii. Pentru fiecare schimbare de dată,
hârtia poate fi uşor înlocuită. cu alta, chiar de către copiii înşişi.
in unele ţări fiecare zi a săptămânii este reprezentată printr-o culoare anwne,
ori printr-un număr.
Pentru copiii mai mici, calendarul cu numele zilei este suficient. Copiii mai
mari, care au acces la num� mai mari şi au mai mare capacitate de
abstractizare, pot lucra cu un calendar mai complex - pagina unei luni intregi,
de exemplu.
Experimente legate de vreme: O hartă a vremii poate fi făcută dintr-o bucată
de carton pc care sunt lipite ori desenate imagini reprezentând soarele, vântul,
norii, ploaia şi zăpada; in centrul hărţii ataşaţi un indicator pe care copiii n pot
mişca pentru a indica desenul ce reprezintă vremea din acea zi.
În multe zone, oamenii coleclează apa de ploaie, pentru diferite scopuri.
Puteţi face <.:u copiii un studiu ştiinţific pentru a determina, în anotimpul ploios,
cât de multă ploaie cade in fiecare zi a săptămânii. Luati şapte borcane sau sticle
de mărime egală şi puneţi-le câte o etichetă cu nwnele fiedrei zile a săptimânii.
Puneţi sticlele in curte, plasate intr-un loc sigur. Puteţi săpa, de pildă, şapte
gropi în pământ, in care veţi pune sticlele. Lunea lăsaţi descoperit numai
borcanul pe care scrie "luni" . Celelalte rămân acoperite. În unn ltoarea
dimineaţă, copiii pot privi in borcan să vadă cât de multi apă de ploaie este, in
cazul in care, evident, a plouat în ziua de luni. Se acoperl borcanul "luni" şi se
descoperă borcanul "marţi". Continuaţi această activitate in timpul săptămânii.
În ultima zi, copiii aliniază borcanele şi compari cantitatea de ploaie care a
·
căzut in fiecare zi.
Di:;cutaţi cu copiii despre schimbările de ternperaturl din timpul zilei. Care
este perioada cea mai caldă a zilei? Când este soarele chiar deasupra capului?

71
Care este temperatura când soarele apune'? Aici, e.ctivitatea se poate transfera
spre alte subiecte ale curriculumului. Ce fel de haine poartă oamenii când
vremea este caidă'? Dar când este rece'? Dacă aveţi un tcnnometru de perete,
demonstraJi cum arată el temperatura.
Pentru cei mici, puteţi construi un "termometru" cu ajutorul unui fermoar.
Ataşaţi fermoand de un carton sau pânză. Când vremea este caldă, copiii inchid
fermoarul până sus (temperatura urcă), pe vreme rece, n deschid (temperatura
coboară). De-a lungul ferrnoarului se pot desena gradaţii cu cifre corespondente.
Este distractiv pentru copil să se simtă ca un "expert" şi să prevadă vremea
uitându-se la nori. Puteţi invă).a copiii să recunoa:;că diferilele tipuri de nori pe
care le pot vedea pe cer, in special diferenţa dintre norii întunecaţi, de ploaie,
şi nori albi , pufoşi, care reprezintă vremea senină.
Aerul este împrejurul nostru, peste tot; dar pentru că este invizibil, este un
concept dificil de înţeles de către copil. Încercaţi câteva experimente simple,
care să arate copiilor existenţa aerului: iniţiaţi un joc cu baloane colorate
obişnuite; suflali baloane de săpun care sunt umplute cu aer şi plutesc în aer.
Demonstraţi utilizarea unei pompe de aer (pompă de bicicletă).
Puteţi arăta că aerul are putere şi că apasă asupra pământului, ficând un
barometru care măsoară presiunea aerului. Luaţi un borcan cw-at, cu gura largă,
peste care întindeţi o bucată mare dintr-un balon. Fixaţi-o cu un elastic. Luaţi
un pai pe care il tăiaţi la ambele capete; unul din capete este ascuţit. Aşezaţi un
capăt al pai ului pe centrul suprafeţei de balon şi fixaţi-! cu o bandă adezivi.
Faceţi un desen şi puneţi-! in picioare, in apropierea borcanului. În partea de sus
a paginii desenaţi un soare, iar în partea de jos, nori cu ploaie. Capătul liber al
paiului va servi ca indicator, mişcarea sa va indica schimbările de presiune,
după cum arată partea de sus ori de jos a desenului.

Baromctrul

78
Matematică

Atunci când se predă matematica, copilului i se cere să se angajeze in


demersurile unei gândiri abstracte. I se cerc să vadă relaţiile dintre obiecte şi
evenimente. Să pună obiectele şi evenimentele intr-o secvenţă ordonată; să
compare cantităţi; să potrivească, să grupeze, să sorteze, să clasifice.
Deşi aceste operaţii sunt intr-adevăr abstracte, ele se fundamentează in
experienţa concretă. Astfel, copilul de trei ani, care a incercat de mai multe ori
să treacă printr-un spaUu ingust cu un obiect mare - tricicleta, căruţul păpuşii,
o cutie mare, un scaun - va putea inţelege ce vreţi să spuneţi atunci când ziceţi
că uşa nu este suficient de largă, ori că spaţiul de trecere este prea .rtrâmt,
pentru că a experimentat el însuşi. Multe asemenea experienţe fonnează baza
înţelegerii de mai târziu a geometriei.

Timp şi spaţiu

Secvenţa este un aspect important în matematică. Orice secvenţă de acţiuni


care se repetă rrecvent şi care ajută copilul să achiziţioneze sensul unei progresii
ordonate in timp al evenimentelor (de ex: discuţia despre zilele săptlmânii,
anotimpurile anului, evenimentele din cursul unei zile) ajută să se pună bazele
pentru înţelegerea conceptelor matematice de mai târziu.
Copiii mici prezintă confuzii când este vorba de timp.
Vă puteţi întâlni cu situaţii ca acestea: băieţelul care îşi întreabă mama când
va fi "curând"; băieţelul de trei ani care spune: "Dacă mergem acasă, înseamnă
că este "astăzi"; ori copilul de patru ani care doreşte să îşi facă bagajele "azi",
ca să plece "ieri". Cel mai bine este deci să vă referiţi la evenimentele zilnice
familiare de "aici şi acum", aşteptând copilul să se maturizeze suficient pentru
a inţelege intâmplările din trecutul şi viitorul mai îndepărtat.
Relaţiile .rpaţiale constituie un alt aspect abordat in matematică. Am putea
afirma că, târându-se pe sub masă ori printr-o ţeavă groasă, sărind peste
obstacole, căţărăndu-se in copaci, preşcolarilor li se predă de fapt matematica
dacă profesorul utilizeazA cu aceste prilejuri prepoziţii sau adverbe exprimând
relaţii spaţiale. Astfel, aproape şi departe; sus şi jos, pe şi sub; lângă; in faţă;
in spate sunt mai mult decât cuvinte. Ele constituie experienţe senzori-motrice.
Ele sunt drwnuri pe care copilul a că�orit de multe ori şi care, treptat, au fost
traduse într-un limbaj inteligibil.
ProprietăţileflZice ale obiectelor implică matematica. Tot aşa cum copilul
are multe experienţe in timp şi spaţiu, el achiziţioneazi o cunoaştere a lumii
fizice a obiectelor din jurul său. O piatră, un buştean, o bucată de lemn, o pană
sau o jucărie pot fi grele sau uşoare; încearcă să le ridice, dar nu poate pentru
că sunt prea grele; ori sunt prea uşoare şi sunt suflate de vânt. in timpul jocului

79
copilul învaJă. despre proprietăţile fizice ale obiectelor - pătrate, rotunde, plate,
dure, moi, uşoare, grele, găurite, goale pe dinăuntru, solide, astfel că, in
perioada in care va incepe să înveţe despre greutăţi şi măsuri, ori despre
geometrie, el va fi câştigat probabil o ba:lă solidă pentru înţelegerea acestora,
prin experimentare concretă.
Sortarea in funcţie de diferite criterii şi comparaţia ce i se asociază
marchează începutt1l măsurării. Acum, copilul are de-a face cu concepte ca mai
mare, mai mic, cel mai lung, cel mai scurt, cel mai inalt, lafel ca, mai mult, mai
puJin.

Numărul
Pentru copii, una dintre cele mai importante proprietăţi ale obiectelor este
că acestea pot fi numărate. Putem discuta despre număr din momentul in care
copilul mic poate distinge între unul şi mulli. Când i se oferă ceva bun de
mâncat şi el cere "mai mult", putem spune că el a avut prima sa lecţie de
matematică. Număratul va incepe cu "unul, doi, multe"; apoi va progresa către
o structură non-secvenţială şi, în siarşit, pe la cinci ori şase ani, copilul va fi
capabil să vă spună câte obiecte există intr-o colec�ie, numărându-le dacă vor
fi intre cinci şi zece obiecte.
Vor exista, ca şi în cazul dezvoltării limbajului, diferenţe mari în ce priveşte
capacitatea diferiţilor copii de a inţelege concepte legate de spaţiu, timp şi
nwnăr. Totuşi, nu va fi nevoie, probabil, de un program individual pentru
fiecare. Cel mai bine este să încercaţi să folosiţi experimentele, evenimentele
zilnice, obişnuite, pentru a le utiliza in dezvoltarea acestor concepte, în cazul
unuia sau altuia dintre copii. Aceasta înseamnă că trebuie să fiţi conştiente de
componentele matematice ale evenimentelor obişnuite, comune vieţii de zi cu
zi şi de necesitatea de a le traduce in limbajul copilului. De exemplu, dacă un·
copil doreşte ceva care este pe un raft, spuneţi-i "Este sus pe raft". Când trei
copiii se ceartă pentru o jucărie, spuneţi-le: "Mai întâi este rândul lui Kori,.a
doua va fi Bela şi Linda este a treia". Dacă un copil îşi termină lucrarea: "0, ai
ficut-o repede! " Un copil vă aduce o pietricică frumoasă, pe care a găsit-o pe
drwn , comentaţi: "0, piatra asta este grea (u1oară)". Apropiindu-vă de doi copii
aflaţi la o Înasă şi colorând desenele, puteţi întreba: "Cine · are mai multe
creioane, tu sau Rina'?"
Lista diferitelor împrejurări ce pot fi valorificate din acest punct de vedere
este fără sfirşit.
Copiii pot utiliza cuvintele fără a fi achiziţionat in mod necesar şi ideile
exprimate de acestea. Ei pot vorbi destul de bine despre mai mult sau mai puJin,
sus şi jos, şi cu toate acestea si nu aibă nici o idee care număr înseamnă "mai
mult", ori care drum merge "in jos". Este bine aşadar să observaţi felul cum îşi
annonizează copiii acţiunile cu cuvintele şi invers. Daţi anwnite comenzi !:1-i
unnăriţi felul în care le vor indeplini; urmiriţi dacă utilizează expresia corectă.
Spune el "am mai multe acwn", când, de fapt, are mai putine? Ori se uită în jos,

80
:.-;au in spate, atunci când i se �pune că mingea este su� pc raf!"!

Xumărarect. Copilui de şa.-.e ani numără fluent până la zece, ia douăzeci, ori
până la o sută. Rugaţi-! să vă dea opt moncde dintr-o grămăjoară. Vă dă el un
număr corecr? Dacă nu, insear.mă că numără mecanic, pe de rost. Unnăriţi-1
cum numără şi cum ia moncdele din grămadă, pentru a \"ă da cantitatea cerută.
E posibil să ob�erv<qi di ac1iunea şi număratui nu sunt coordonate.
Corespondenţa dintre numeral şi obiect (imaginea lui) in acţiunea de
numărare denotă existenla unei numărări raţionale. Numărarea raiională
in�eamnă capacitatea de a număra corect cantitatea de itemi dintr-o colecţie,
înseamnă corespondenta dintre cantitate şi număr. Copiii vor avea nevoie de
destul de multă practică pentru a stăpâni această achizilic.
Pentru inceput, mărimea colecţiei va fi limilată la cinci ori cel mult şase
obiecte. Împărţind pionii într-un joc, ori colecţiile de jucării miniaturale in
timpul activităţilor de joacă, ori oprindu-vă din citirea unei poveşti pentru a
număra florile şi copiii dintr-o imagine utilizaţi de fapt modalităţi excelente
pentru a exersa această deprindere.
Totuşi este nonnal ca cei mici să înveţe mai întâi să numere pc de rost. Dacă
ii învăţaţi cântecele şi poezii simple, ale căror versuri conţin secven1e de
numere, acesta va fi un mod plăcut şi pentru copii şi pentru dumneavoastră de
a efectua activităţile matematice. Deşi este natural ca, înainte de a stăpâni
numeraţia naturală, copiii să ştie să numere pe de rost, totuşi puteţi combina cele
j
două modalităli, lucrând in etape. Dacă un cop l poate număra până la cinci pe
dinafară, puteţi lucra pentru o numeraţie raţională până la trei, până la patru ori
chiar până la cinci - dacă este suficient de matur -, chiar dacă nu a învăţat să
numere pe dinafară până la zece.
Corespondenţa unu-la-unu este o altă deprindere pre-matematică ce poate fi
inglobată în activităţile zilnice din grădiniţă: pot fi utilizate situaţiile de
împărţire a materialelor, ori a guslării (un biscuit - un copil), ori de aranjare a
perechilor (un băiat şi o fată). Se pot ivi situaţii când sunt mai mulţi copii decât
scăunele de la masa de prânz, ori prea multe linguri. Este atunci foarte natural
să intrebati: "Câte scaune ne mai trebuie?" ori "Câte linguri dăm inapoi"?"
Multe prilejuri asemănătoare se pot ivi în decursul unei zile, pe care copiii
le pot rezolva prin corespondenţa unu la unu.
Pentru acei copii care par a avea nevoie de mai multe exerciţii, utilizaţi jocul
didactic - de exemplu, pe o tablă de fetru cu imagini decupate cereti copiilor să
pună un ou in fiecare păhăruJ, o minge in · fiecare cutie, să facă o pereche de
triunghiuri şi cercuri etc. Povestea Albei ca Zăpada oferă un prilej plăcut de a
exersa acest tip de corespondenţă: fiecare pitic are un scăunel, un pătuţ, o
stră.chinuJă etc.
Recuno�·terea simbolurilor nwnerelor. Î n j ur de 5 ani, copilul este apt să înveţe
cifrele şi să le recunoască. Mai întâi, va învăţa să recunoască cifrele de la l la
5. Un ceasornic, numerele de telefon, numărul maşinii, al autobuzului, banii,

81
timbrele, toate sunt elemente utile in învăţare, citi·ele apărând intr-un context
famiiiar.
Nu to�i copiii au acelaşi 1itm de invăt.are. Este posibil ca la sîarşitul unui an
de grădiniJă, unii dintre ci să nu ştie încă să citească şiisau să scrie cifrele.
Câţiva nu se vor descurca in conceptele aritmetice până la şase, ori chiar şapte
ani. Depinde de dumneavoastră să le oferi ţi copiilor informatii multe şi diferite
prin intem1ediui acli " i lăliiur u� juc, ptmiru a clarifica acc::.ic conc�ple.
Alte e�ctivităli utile. Multe dintre echipamentele utilizate in diferite alte activităţi
pot fi folosite şi in activitatea matematică. Cărţile de poveşti se pot transforma
intr-o "lecţie de matematică" - nurnărând obiectele dintr-o imagine, găsind
perechi lucn:.rilor, discutând care grup de obiecte din imagine este mai mare.
* Cutia cu nisip şi ligheanul cu apă pot fi utilizate şi ele in activităţile
matematice; procuraţi-vă mai multe cutii de diferite forme şi mărimi, sticluţe
mici de medicamente, căni de mărimi diverse. Tumându-se nisip ori apă, se
oferă prilejul unor măsurări spontane, copiii găsind expresia practică ce
corespunde lui ''prea mult", "mai muh", "prea mic", "mai puţin" etc.
* Cuburile oferă experienţe legate de formă, mărime şi greutate.
Construind cu ajutorul cuburilor, copilul inţelege ideea de înălţime şi incepe
să o perceapă pe cea de simenie. Alegerea cuburilor după mărime, culoare etc.
este o bună pregătire pentru clasificare. De asemenea, vor apărea multe prilejuri
de numărat atunci când copiii îşi impart cuburile.
"' Gititul este o altă activitate populari printre preşcolari; ea implică multe
activităti matematice: copiii (Ilăsoari şi numiri pe măsură ce adaugă
ingredientele.
* Undeva, in cameră, este bine si se găsească un ceas, de preferinţă unul
real, astfel încât să li se poati arăta copiilor, atunci când un eveniment are loc
la o anumită oră. A spune celor mici că la ora 9 vor ieşi la plimbare ori vor lua
gu.o;tarea nu are nici o semnificaţie pentru ei. Dar altfel vor incepe să stea
lucrurile dacă li se arată ceasul şi li se sp\Ule: "Când limba mică va fi aici, la ora
9, şi limba mare va sta drept in sus (ora 1 2), noi vom ... " Dacă este dificil să
obţineţi un ceas adevărat, folosiţi unul snicat ori confecţionaţi un ecran de ceas
din carton. Fie că este real ori confecţionat, ceasul trebuie plasat la nivelul
ochilor copiilor, pentru a le fi uşor si citească cifrele.
* Pe \U1 raft sau pe o măsuţă păstraţi \U1 şir de cutii, pe fiecare fiind o etichetă
cu o cifră de la l la l O. Copiilor li se poate cere si scoată din ele atâtea
elemente/obiecte cât arată numărul de pe cutie. Înăuntru puteţi avea seminţe,
scoici, pietricele, nasturi.
"' Inceputul activităţilor de măsurare poate fi făcut cu ajutorul unei colecţii
de panglici, şnwuri, beţişoare, precum şi al unui centimetru. Li se poate cere
copiilor - individual sau in grupw-i - să afle câte bucăţi de panglici de mărime
egală sunt necesare pentru a fi întinse pe lwtgimea mesei, de exemplu.

Predarea matematicii in grădiniţă poate fi intr-adevăr o aventură atât pentru

82
eâucatoare cât şi pentru copii. L'n principiu că\ăuzitor pentru Jumneavoastră ar
putea fi următorul: "Hai să văd câte diferite modalităli pot găsi pentru a pregăti
copiii penlJU matematică, fără ca aceştia să fie conştienţi şi stresaţi că eu le
predau iar ei trebuie neapărat să răspundă bine." Practic, limita în unnărirea
acestui principiu este indicată doar de limitele imaginaţiei dumneavoa-.n·ă.

Social izare

Activităţile de sociali7.are din grădinită se sprijină pe cunoaşterea, in


continuă expansiune, a copiiului despre sine însuşi, despre ceilalţi şi despre
lumea din jurul său. Rolul cducatoarei este de a clarifica această cunoaştere şi
de a o lărgi. Programul de activitate pe care-I alcătuieşte trebuie să pornească
de la copil spre înafară şi se referă la copil, familie şi apoi la diferitele aspecte
ale mediului in care se află copilul: vecinătate sau comunitate. În interiorul
acestei structuri, activitălile pot avea loc atât în grădiniţă cât şi in afara acesteia.

Copilul

Copilul preşcolar judecă lucrurile in funcţie de propria sa persoană şi acest


fapt apare evident în multe împrejurări. Dar cum şi ce anume gândeşte despre
sine însuşi este mai puJin evident şi diferă de la copil la copil. Pot fi iniţiate mai
multe activităţi pentru a cunoaşte aceste aspecte puţin vizibile. De exemplu,
cereţi-le copiilor să-şi deser.eze propriul portret. Cum se reprezintă fiecare copil
pe sine însuşi? Apare puternic? Mic'? Zâmbeşte'?
Aceste desene vă pot sluji in clarificarea multor lucruri, dat fiind că
autopot1retul are o deosebită semnificaţie pentru copii.
O activitate similară poate fi proiectată astfel: luaţi câteva coli mari de
hârtie, fiecare coală fiind cel puţin la fel de lungă pe cât este de inalt copilul. Se
pot utiliza mai multe foi de ziar lipite astfel încât să formeze o coală mare.
Activitatea necesită cooperarea dintre doi copii. Unul şade întins pe bârtia aflată
pe podea, cu braţele uşor depărtate şi cu degetele mâinii răsfirate. Cu ajutorul
unui creion cerat ori cretă, cel de-al doilea copil trasează" conturul corpului
primului copil. Apoi rolurile se schimbă, cel de-al doilea copil culcându-se pe
podea, pe o altă coală de hârtie. Cele două. contururi fiind trasate, fiecare copil
ri ia pe al său şi ri colorează după cum este îmbrăcat e l însuşi. Ajutaţi copiii să-şi
decupeze contururile şi să le pună "în picioare", pe perete. Scrieţi pe fiecare
desen numele respectivului copil, astfel ca e l să arate mândru către "sine" şi
numele său.
Desenarea contw-ului corpului prezintă. un bun prilej de a discuta c u copiii
dest?re părţile corpului. Cum le numim? Ce putem face cu ajutorul lor?
Incepeţi cu faţa. Majoritatea copiilor preşcolari ştiu că au doi ochi, două
urechi, un nas şi o gură. Mai puţine lucruri, insi, ştiu ei despre alte părţi ale
corpului şi adesea nu cunosc cuvintele pentru a desemna genele, sprâncenele,

83
obr&jii şi bărbia. Îi puteţi stimula ::;ă le înveţe prin cântecele, poezii, jocuri de
casă, jocuri cu degetele.
Arătaţi-ie aspoctele emoţionale ale feţei. Ce exprimă chipurile? Fiecare indi­
vid are propria lui expresie şi o arată diferit pe chipul sălL Întrebaţi copiii: "Cum
ard.taţi voi când sunteţi bucw·oşi'! SW"prinşi? Trişti'? Gânditori? Puteţi să-mi ară­
taii cum sunteţi când sunteţi supăraţi?"
Pu.nc;i copiii să confecţioneze măşti cu toate elementele componente ale
unei feţe. Au uitat ei cumva părul?
Toate aceste activităţi il fac pe copil mai conştient de sine însuşi şi de ceea
ce face din el un individ diferit de ceilalţi. Al cui păr este cârlionJat şi al cui este
drept'! Sunt copii care poartă ochelari? Care copil este mai inalt'? Cine este
scund'? Cine are mâinile mai mari? Este cineva căn1ia îi lipseşte un dinle'!
Discutând despre deosebirile dintre copii îi facem pe aceştia să accepte
diferenţele dintre ei.
Învăţarea diferitelor păr\.i ale corpului este un prilej şi pentru a familiariza
pe copii cu unele cunoştinţe de bază despre sănătate şi deprinderile de igienă.
Discutaţi despre curăţenia personală. Arătaţi-le modul corect de a peria dinţii.
Verificaţi dacă ştiu la ce oră se duc seara la culcare. Uneori educatoarea poate
avea mai multă influenţă decât părinţii in a convinge copilul să se bage in pat
la ora potrivită. Învăţaţi copiii despre valoarea unei hrane bune şi sănătoase şi
chiar pregătiţi cu ei câteva feluri simple de mâncare - cu cât mai concrete sunt
activităţile, cu atât mai multe vor învăţa copiii.

Familia

O temă de continuu interes pentru copii se referă la membrii familiei şi la


rolurile lor. Discutaţi cu copiii care sunt relaţiile de rudenie dintre membrii
familiei. Puteţi intreba, de exemplu: "Ce este mama pentru tatăl tău?" (soţie);
"Ce eşti tu pentru părinţii tăi?" (copil, fiu, fiică); "Cum o numeşti tu pe mama
mamei tale'?"
Discuţii ulterioare pot face referire la activităţile mamei, tatălui, la ce anume
fac ei pentru copil şi familie in casă şi in afara casei.
Puneţi copiii să-şi deseneze fiecare familia şi apoi să vi explice desenul. Pe
măsură ce copilul vorbeşte, scrieţi numele fiecărui membru al familiei lângă
personajul care il reprezintă. Lipseşte cineva din familie? (friţiorul nou-născut,
poate'?). Se include copilul in desen'? Cum se reprezintă pe sine însuşi: mare şi
în centrul familiei ori mic şi in afara ei'? E posibil să-i deseneze pe unii" membri
ai familiei mai mari, dominând pe alţii; de obicei, cu cât figura este mai mare,
cu atât semnificaţia pentru copil este mai mare.
Când un copil îşi desenează familia, el îşi împărtăşeşte, de fapt, multe din
gândurile şi sentimentele despre familie şi despre el însuşi; gânduri şi
sentimente pe care nu poate ori nu vrea să le exprime verbal. Unde locuiesc
familiile'! Nu toate familiile au acelaşi tip de casă. întrebaţi copiii: "Cum arată

84
casa voa.-.tră'? . . . Este o clădire mare, ori o casă mică'? . . . Există curte'? . . . Cultivaţi
ceva in grădină'? . . . "
lată deci o altă temă de abordat cu copiii în ideea extinderii studiului
domeniului social.
Faceţi compllralii intre locurile in care trăiesc copiii din cias!, ori intre
acestea şi cele in care trăiesc alţi copii (camere, apartamente, case; locuinţe la
sat şi ia oraş; iocuinJe in diverse părţi ale lumi i). Veţi putea să-i faceţi pe copii
să inţeleagă ce înseamnă "acasă", atât in tennenii unei structuri fizice - legată
de clădire, dar şi în ceea ce priveşte conţinutul emoţional.
Punându-le întrebări de tipul: "Câţi oameni locuiesc acasă la tine'? ... Câte
camere sunt? ... Unde donni tu'? ... " ii conduceţi pe copii spre conversaţii despre
tipuri de case, camere, mobilă.
Oferiti copiilor materialele necesare pentru a-şi reprezenta casa prin desen,
pictură ori colaje.

Vetinii (comunitatea)

Extindeţi subiectul casei spre subiectul vecinătăţii imediate. Cel mai bun
mod de a învăţa despre aceasta este de a acţiona. Luaţi copiii la plimbare
împrejurul grădiniţei. Ce lucruri semnificative observă ei? Se construieşte ceva
pe aproape? Există vreo cireadă de vite cu care să li se încrucişează drumul? Ce
fel de clădiri văd ei? Nu uitaţi să vorbiţi şi despre clădirea grădiniţei.
După ce aţi explorat vecinătatea, faceţi împreună cu copiii W1 desen care s-o
reprezinti:. Puteţi desena cu cretă pe podea ori cu un băţ in nisip ori pe pământ.
Copiii ar putea, de asemenea, să construiască un model mare, din cuburi. Ajutaţi
copiii să-I facă suficient de mare pentru a merge efectiv înăuntrul clădirii din
cuburi. După ce s-au jucat cu modelul mare, copiii vor fi pregătiţi pentru detalii;
ei vor confecţiona modele în miniatură utilizând deşeuri din diferite materiale,
cutii mici, ori alte diferite containcre care, de obicei, se aruncă într-o gos­
podărie.
Dacă grădiniţa dumneavoastră este una locală - adică toţi copiii care o
frecventează locuiesc in apropiere, p).lteţi incepe cu desenarea unei hărţi. P e o
bucată mare de carton faceţi o schiţă pe care indicaţi locul casei fiecărui copil;
lăngă fiecare desen de casă scrieti clar numele copilului. O variantă este ca
fiecare copil să-şi deseneze casa, pecare apoi să o decupeze şi să o lipească pe
hartă, in locul corect.
Harta o puteţi agăţa pe perete, astfel ca toţi copiii să o studieze, dar şi mai
bine este atunci când copiii pot manipula efectiv harta: aşe?.aţi harta pe podea
ori pe o masă joasă; puneţi pe ea câteva figurine găsite in comerţ ori
confecţionate de dumneavoastră - maşinuţe, păpuşele etc. Se poate dezvolta de
aici un joc dramatic, pe măsură ce copiii învaţă denumirile din împrejwimi (de
ex. : "Ca să ajung la casa lui Nicu, trebuie să merg drept înainte, apoi la stânga,
pe lângă copacul cel mare.").

85
Făcând desenul hărţii, ori construind chiar un model al împrejurimilor. copiii
devin mai conştienţi de serviciile şi li:l�ilităţile existente pentru ci şi pentru
18miliiie lor. Poate că există o piaţă cu tot felul de al imente, bunuri ori servi c i i :
o r i poate că e :. t e un coafOr, o fri7.crie, un chioşc o r i un maga?.in pentru hrana
animalelor mici de casă. Ori in apropiere există un oficiu poştal, un dispensar
ori o biserică, ori locuri interesante pentru copii, cum ar fi statui ori parcuri.
După ce copi i i se fa m i l iari7Cară cu d i feritele servicii din comunitate,
discutaţi despre cei care oferă aceste servicii - vânzătorul, tâmplarul, poliţistul,
fi:izend, medicul ori asistenta medicală. profesorul, fermierul, croitorul, preotul
etc. Toţi sunt persoane care sunt de folos comunităţii. Este posibil, desigur, să
utili:t.aţi povestioarc ori imagini pentru descrierea diferitelor persoane din
comunitate. Totuşi, cu cât copiii se pot apropia mai mult de persoana reală şi de
activitatea sa, cu atât mai mult ci vor putea învăţa în mod efectiv.
Invitaţi în grădiniţă membri ai comunităţii pentru a le vorbi copiilor. Cnor
copii le este teamă de poliţişti. O vizită amicală a unuia dintre aceştia poate
ajuta in a le risipi anxietatea, în special dacă le explicaţi că sarcina sa C..'ite de a-i
proteja şi a-i ajuta să ajungă acasă în cazul cii vreodată se pierd. Altor copii le
e teamă să meargă la. doctor. Un vizitator aparţinând personalului medical, şi
care le permite să asculte la stetoscop, le poate schimba atitudinea.
O idee bună este să mergeţi cu copiii să vizitati aceste persoane la locul lor
de muncă. Echipamentele speciale, maşinăriile, ii vor fascina pe copii.

Excursille

A-i duce pe prcşcolari în excursie implică responsabilităţi mari. Trebuie să


vă asiguraU mai inainte că locul este potrivit pentru a fi vizitat de cei mici. Apoi
trebuie să faceli aranjamentele necesare cu persoanele ce asigură buna
desfăşurare a excursiei.
Primele excursii ale copiilor este hine să fie foarte scurte şi c u un obiectiv
uşor de atins; la întoarcere ei trebuie să fie stimulaţi şi activi, nu extenuaţi. Este
înlelept să invitaţi câţiva părinţi să vi se alăture, pentru a avea ajutoare. Oricum,
aveţi nevoie de încă cel puţin u n adult.
Pregătiţi copiii pentru excursie cu câteva zile înainte de plecare. Asiguraţi-vă
că au în(.eles unde pleacă şi de ce. Dacă vor avea nev9ie de haine speciale, ori
de bani sau de mâncare l a pachet, inştiinţaţi-i pe părinţi de toate acestea, dar
discutaţi, de asemenea, şi cu copiii despre ele. Dându-li-se aceste informaţii, ei
se vor simţi mai responsabili şi mai siguri pe ei. Nu uitaţi trusa de prim ajutor.
După excursie, organizat.i activităţi plastice, de povestire, joc dramatic, prin
care copiii să exprime ce au văzut, au simţit şi au gândit în timpul excursiei.
Imediat după vizitA, scrieţi o scrisoare de mulţumire gazdelor dumnea­
voastră din excursie. Copiii pot contJ.ibui şi ei desenând câte ceva, ori scriindu-şi
numele în josul scrisorii.

••
Transportul

Studiul mijloacelor de transport este un subiect potrivit de învăţare pentru


copiii prcşcolari. Cum călătoresc ei pentru a ajunge la grădiniţă, pentru a-şi
vizita prietenii ori rudele? Merg pe jos, cu maşina, ori călăresc un animal'!
ConfccJionali vehicule şi animale din materiale ce nu mai sunt folosite: cutii de
chibrituri, ccccni de porumb etc.

Mijloace d e comunica'ţi.e

EJe constituie un alt subiect interesant. Cum îşi comunică oamenii ideile? C u
aj utorul ziarelor? Al radiouiui? Al televizorului? Există vreun loc special de
adunare în care oamenii îşi exprimă părerile?
Un studiu al comunicării include modalităţile în care o persoană vorbeşte cu
alta: telefoane, scrisori, conversa�ii. Încurajaţi copiii să util izeze aceste
modalităţi în jocul lor. Manierele, deprindcrile, formulele de politeţe trebuie
explicate şi ele copiilor in acest context.
Ce anume au învăţat se va vedea in jocul lor, pc măsură ce ei exprimă în
acesta diferitele forme de comunicare.

Jocuri d idactice

Există multe metode prin care copiii pot fi ajutaţi să invete şi să exerseze
conceptele şi deprinderile învăţate. Jocurile didactice însă oferă cea mai bună
motivaţie de a învăţa; ele pot fi confecţionate uşor şi, ceea ce este mai
important, ele oferă posibilităţi multiple de ilustrare a conţinuturilor programei
şcolare.
Sugestiile din această secţiune sunt gândite pentru copiii preşcolari. Deşi
jocurile sunt împărţite pe categorii în funcţie de deprindcrile cerute de
manipularea lor, deprinderile necesare pentru cele mai multe dintre jocuri se
suprapun de fapt. Clasificarea sub care prezentăm jocurile este relativă; acelaşi
joc didactic poate servi mai multor scopuri; un joc poate fi considerat în acelaşi
timp ca fiind de manipulare, dar şi cognitiv - de exemplu jocurile de tip puzzle.

Jocuri de manipulare

Oricare item din echipamentul grădiniţei poate fi utilizat ca jucărie ori joc.
Când copilul n manevrează în funcţie de dorinţele sale, el n foloseşte ca jucărie.
Dacă, pe de altă parte, el i1 utilizează conform anumitor reguli, el devine joc.
Acest lucru este în principal adevArat pentru jocurile de manipulare care, aşa
cum arată numele, sunt acelea tn care copilul mânuieşte obiecte. Scopul acestor
jocuri este de a oferi copiilor posibilitatea de a exersa diferitele deprinderi,
utilizind şi coordonând muşchii fini ai mâinii ş i ochilor.

87
Coordonare. Muile jocuri de manipulare ţintej;C doar ia exersarea deprinderi lor:
a Coase pc carton, de exemplu: copilul trebuie să înnoade lire ori să treacă un
şnur prin găurile llcute intr-o bucală de ca11on şiastfci să alcătuiască o imagine
sau un desen geometric.
Alt exemplu de joc de coordonare: pe un cadru de lemn se intinde o bucată
de pânză în fonna unei bluze ori jachete, care se închide in diferite feluri (fer­
moar, nasturi, şnururi, cap:.e). Scopul confeciionării acestor struct.u.ri-cadru c:;tc
de a-i stimula pe copii in a câştiga dep1inderea şi încrederea de a se îmbrăca
singuri.
c..:o nstrucţie. Activitătile in care copilul trebuie să clădea,.că ceva potrivind
diferite piese sunt numite activităti de construcţie. În unele jocuri de construcţie
se utilizea:�.ă cuburi; in altele se cere folosirea ciocanului de jucărie şi intro­
ducerea unor cuişoare sau pionc-/.e in scândurele de lemn ori plastic şi pentru a
alcătui o imagine sau o figură geometrică.
O variantă a acestui joc este intinderea unui elastic pe cuişoare pentru a
alcătui diferite forme geometrice.
Reconstruire. Cel mai bun exemplu este jocul de tip pUZ7.le, in care piese
separate trebuie potrivite una cu alta pentru a completa un intreg. În unele jocuri
elementul important este obtinerea unei imagini, în alteie o formă ori o serie (de
ex.: o secvenţă numerică). Puteţi confecţiona o varietate de puzzle care să di fere
in dificultate, de la cele mai simple (trei-patru piese) până la cele mai complexe.

Jocuri cognitive

Jocurile cognitive au ca scop dezvoltarea gândirii. Unele cer copilului să


sorteze ori să clasifice obiectele. In altele, el trebuie să aranjeze elementele in
anumite secvenţe ori într-o anumită ordine.
Privind la felul in care copilul execută aceste sarcini puteţi vedea in ce
mlslU'ă el a înţeles sau nu conceptul respectiv.
Clasificare. Clasificarea include sortare, grupare sau punere in corespondenţă.
Copiii trebuie să recunoasc! lucruri care seam!nă prin unele trăsături şi diferă
prin altele. Obiectele pot fi clasificate in funcţie de culoare, mărime sau scop.

Loto. O formă specifică de joc de clasificare este cel de tip Iota. Educatoarea
pregăteşte mai multe cartoane pe care le împarte in patru ori şase părţi egale, în
fiecare dintre aceste spaţii plasind câte o imagine. Obiectivul este legat de
aceste imagini. Activitatea concretă a copilului depinde de tipul de joc loto.
Loto-ul cel mai simplu este următorul: copilul posedă o serie de mici jetoane
cu imagini pe care trebuie să le aşeze peste imaginile identice de pe cartonaşul
mare.
Un alt fel de Iota este cel de tipul "lucruri care se potrivesc". Aici copilul fa­
ce o legătură intre insuşirile unor lucruri care nu sunt identice dar sunt legate
intre ele intr-un fel sau altul; de exemplu, imaginea unei plsări cu imaginea unui

88
cuib: umbrela cu plowa; cheia cu broasca uşiL
Pot fi construite, de asemenea, "loto-ul opuselor" (contrariilor), "Iota cu
rime", ''Iota ABC". _Primul, aşa cum arată şi numele, are ca obiectiv gă.sir�a
lucrurilor opuse. In "Iota cu rime", imaginea jctonului şi imaginea
corespondentă. de pe planşetă au amăndouă denumiri care rimează (cas.ă şi plasă,
sfoară şi moară etc.). "Lata ABC" combină imaginea cu prima literă a numelui
a juca c
său. Pentr..: a e st tip de loto, copiii trebuie să fie familiari7.aţi cu iiterele
şi sunetele corespondente. Ei aşază, de exemplu, litera a pc imaginea unui arici,
litera b pe imaginea unei bărci, sau invers.
Un alt tip de iota este "potriveşte ce iipseşte". Planşa nu e.�te divi7.ată; există
o singură imagine reprezentând o scenă complexă: tărani care ară, femeie
pregătind măncarea, joaca în curte etc. Din imaginea respectivă lipsesc
elemente: piciorul unui scaun, copitele vacii etc. Copilul studiază desenul, vede
care sunt elementele lipsă şi le caută printre jetoanele pc care le are la îndemână.
Pe jeton nu se gAsesc doar fragmentele care lipsesc, ci întreaga imagine a
elementului din care lipseşte ceva; de exemplu, dacă din desenul mare lipseşte
piciorul unui scaun, copilul are la îndemână mai multe jetoane relativ
asemănătoare, printre care şi un scaun complet; pe acesta din urmă il va pune
peste scaunul fără picior din imaginea de pe planşă.
Domino. Dominourile sunt bucăţele mici, dreptunghiulare, din carton sau lemn,
împărţite in j wnătate printr-o linie. De fiecare parte a liniei se găseşte un număr,
un aranjament de puncte sau o imagine. Cele două părli pot fi identice sau
diferite. Unele piese de domino au una sau ambele jumătăţi goale.
Jocul presupune potrivirea jumătăţilor similare ale pieselor de domino - o
imagine a unui copac cu imaginea altui copac, numărul 2 cu numărul 2, trei
puncte cu trei puncte.
Acesta este jocul de domino tradiţionaL
Puteţi, deci, confecţiona pe acest principiu seturi de domino abordând
oricare concept doriţi să predaţi: culori, numere, animale, fructe etc.
Matricea. Într-un joc matrice copilul trebuie să combine şi să coordone7.e două
sau mai multe variabile (de exemplu: rotund şi roşu, mare, rotund şi roşu etc.).
Planşa matricei este împărţită în 16 pătrate egale. Jetoane mici, fiecare de
mărimea unui pătrăţel de pe planşă, intovirăşesc jocul. Jctoane-ghid sunt plasate
în partea de sus a planşei şi/sau pe laturi ori in partea de jos.
Dacă educatoarea plaseazl in partea de sus un jeton roşu şi un jeton cu un
cerc pe una din laturi, copilul trebuie să caute printre jetoane un cerc roşu. Dacă
jetoanele-ghid sunt culoarea galbenă şi imaginea unei fetiţe, copilul trebuie si
gisească jetonul cu imaginea unei fetiţe îmbrăcate în rochie galbeni. Apoi el
plasează cartonaşul gAsit pe planşă, în pătrăţelul unde se intersectează liniile
imaginare pornite de la cele douăjetoane·ghid. (Ilustraţia explicativă la p . 93.)

Jocuri de inseriere, construire de secvenţe. Un alt tip de deprindere cognitivă


este aceea de a construi structuri. În jocurile de structuri copilul trebuie să

89
cor.struiasc.i!. după model secvcn�c de elemente intre care există anumite rela�ii.
Această activitate se poate desfăşura cu materiale diverse: mărgele, cuburi de
diferite culori şi fonne, jetoane ori chiar scobi[Ori colorate.
Începe�i cu o structură simplă - altemând numai două elemente, cel mai
indicat culori, ca de exemplu alb şi negru. Treptat treceţi la structuri mai
dificile, dar tot pc bază de două elemente (de ex. negtu-negru-alb: alb-alb-negru.
Ori rotund-pătrat-pătrat; păt:-at-rctund-rctund). Dându-i-se primele două.
secvenţe, copilul trebuie să continue structura.
Apoi jocurile devin mai dificile. Copilului i se poate cere, de exemplu, să-şi
amintească ordinea unei povestiri ori eveniment. Ori i se cere să plaseze nişte
imagini într-o secvenţă corectă, de exemplu: ou - mormoloc - broască sau un
băiat cumpără un balon - băiatul merge cu balonul - balonul zboară.
Acelaşi tip de joc poate fi jucat cu sunete. Copilul îşi acoperă ochii şi ascultă
o serie de sunete. El trebuie apoi să spWJă exact sunetele în ordinea in care le-a
auzit: "Mai întâi am au:ât un fluier, apoi am auzit cum curgea apa ... ".

Jocuri de mişcare şi de imitare gestuală. Jocurile de mişcare trebuie să cuprindă


mai mult decât exerciţiile de rutină. Pentru copiii mici, regulile jocului trebuie
să fie simple. În fiecare J,ară există versiuni ale acc:Hor jocuri. lată câteva
exemple:
în "Fă ca mine!", copiii observă cu atenţie pe unul dintre ei, desemnat drept
conducător, şi execută exact aceleaşi acţiuni pe care acesta le face. Se mişcă
atunci când se mişcă el, merg acolo unde merge el.
Un joc similar, în care copiii trebuie să exCcute anumite comenzi, este numit
"Simon spWJe:". Conducătorul jocului ordonl anumite lucruri, spunând "Simon
spune ! " unnând apoi de exemplu: " Simon spune: ridici mâinile! ''; "Simon
spune: coboarl măinile"; "Simon spune: uiti-te in spate! " . De fiecare dată,
copiii execută ordinul dat. Când conducătorul uită si zică "Simon spune", copiii
sunt obligaţi si 11u execute ordinul. (Desigur, numele utilizat - Simon - sau
oricare altul, depinde de ţara sau regiunea in care locuiţi.)
Jocul acesta poate fi utilizat pentru a observa daci WJ copil deosebeşte
dreapta de stânga (ex. "Simon spune: ridică piciorul stâng! "). Daci ordinul este
greşit executat, copilul părăseşte jocul.
În alte jocuri este solicitată foarte mult atenţia. Două dintre aceste jocuri sunt
"Coşul rupt" şi "Raţă, raţă, gâscă" .
in "Coşul rupt", copiii stau pe scăunelele aranjate in cerc. Conducătorul
jocului stă in mijloc. Fiecare copil îşi alege numele unui fruct pe care-I anunţă
grupului. Conducătorul, mişcându-se in cerc, trece prin faţa scaunelor şi spune,
de exemplu: "Mă duc la piaţă să cumpăr şi să pun în coş o piersică". Copilul
care a ales să fie piersică se ridică şi porneşte după conducător, care-şi unnează
pennanent mersul în cerc. Conducătorul spune iar: "Mă duc la piaJ! si cumpăr
şi să pun in coş un măr". Copilul care este "măr" se ridică şi se aşază in spatele
"piersicii". Jocul continuă astfel, până când conducătorul exclamă brusc: "S-a

90
rupt coşul ! " . La aceasta, fiecare, inclusiv L:onducătorul jocului, se repede să
ocupe un scaun. Dar pentru că in cerc există un scaun mai puţin şi iniţial toate
scaunele erau ocupate de "fructe", nefi ind nici un loc liber pentru copilul din
mijloc, desigur că un copil va rămâne in picioare. El va deveni noul conducător
al jocului. În acest fel, copilul de cinci ani va invăla şi îşi va aminti numele mai
muitor fructe.
Pute�i inlocui, in funcţie c!c obiectivele dumneavoastră, nwuclc de fructe cu
nume de legume, jucării, plante etc.
Jocul "Ra\ă, raţă, gâscă" cerc şi el multă atenţie din partea copiilor. Este un
joc uşor, pc care-I pot înţelege şi de care se pot bucura chiar şi copiii de trei ani .
Copiii stau j o s , p e podea ori pc scaun, toţi fi i n d răJUşte. U n u l dintre copii,
conducătorul jocului, merge încet în jurul copiilor, in afara cercului. Î n timp ce
merge, atinge pe fiecare copi l pc umăr, spunând: "Raţă ... raţă ... raţă ... ". Brusc,
atinge următorul copil şi exclamă: "Gâscă ! " şi o rupe la fugă in jurul cercului.
"Gâsca" sare iute şi încearcă să-1 prindă. Dacă conducătorul ajunge la locul pe
care "gâsca" l-a lăsat gol şi se aşază, atunci acesta devine conducător. În Ca.7.Ul
în care "gâsca" îl prinde pe conducător, acesta o porneşte din nou în jurul
cercului, atingând copiii pe umăr şi alegând o nouă "gâscă".
În unelejocuri, copiii fug toţi in toate părţile de cel care încearcă. să-i prindă.
Un asemenea joc este "Lupul pe cărare". Se joacă a.�tfel: În faţa casei (un tufiş,
un cerc desenat cu creta, o cărămidă etc.) stă mama-oaie. În faţa ei, dar mai
departe, stau mieii. lntrc casl şi copiii-mieluşci stă lupul.
Mama-oaie îşi strigă mieluşeii: "Copii, veniţi acasă ! " Mieii răspund: "Nu
putem ! " . Din nou mama ii cheamă, iar mieii refuză iar, spunind: "Ne e.�te
frică! " . Mama întreabă.: "De ce?", iar mieii răspund: "Este un lup pc cărare ! " În
cele din urmă, mama ii cheamA iar: "Copii, copii, veniţi acasă!" De data aceasta,
toli mieluşeii aleargă către casă. Pândind acest moment, lupul încearcă. să-i
prindă. Cel pe care el va reuşi să-I prindă devine "lup" pentru noul joc.
Un joc de acest tip, oricât de amuzant ar fi el, poate nelinişti ori chiar
înspăimânta pe copiii foarte mici. Este deci, mai potrivit pentru copiii de
aproximativ şase ani.
Coarda de sărit şi mingile sunt parte integrantă din multejocuri de mişcare.
In altele, alte obiecte, ca de exemplu o batistă sau un pantof, SWlt trecute
imprejwul cercului de copii. Cele mai multe jocuri de acest fel includ rime sau
cântece, ceea ce reprezinti şi o modalitate interesantă de a preda structuri
verbale.

Jocuri de limbaj

Jocurile de limbaj nu cer nici Wl fel de echipament, numai imaginaţie şi


cuvinte. Unele jocuri se referă la exersarea memoriei, altele la deprinderi de
ascultare şi altele pot fi jocuri-ghicitori care ţintesc la dezvoltarea atât a
limbajului, cât şi a gândirii.

91
Memorie. L:n copil incepe o pove ste spunând, de exemplu: "Am plecat în
cxcun;.ie şi mi-am lwn peri uţa de din li". U1mătorul copil repetă ce a spus primul
şi mai adaugă ceva , de exempiu: "Am plecat in excursie şi mi-am luat per iula
de di nţ i şi o cămaşă". in mod firesc, copi i i cărora le vine rândul mai târziu au
tot mai multe lucruri s ă- ş i am intea s că ş i să repete.
Per.tru a evita o listă prea lungă de lu c ruri şi un probabil eşec, împărţiţi
copiii in grup w- i mai mici ina inte de a incepe jocul. Pot fi inventate o multime
de variante ale acestui joc.
Ascultarea. Pot fi im agi nate diferite jocuri cu sunete şi cuvinte; puteţi face rime,
ori să potrivi li sWJetui final al unui cuvânt cu sunetul iniţial al altuia (de ex.: car
- repede - elefant). Inventali situaţii amu7.ante utilizind sunetele cât mai liber
(de ex.: "Hai să folosim cuvântul «pe": vaca pe lună, luna pe soare, soarele pe
casă, casa pe căţel etc.).
Ghicitori. Jocurile-ghicitori pot fi iniţiate chiar de către copii; fiecare copil are
un bagaj de ghicitori auzite de la prieteni, de la rude etc. Puteţi complica jocul
cerând ca obiectul desemnat in ghicitoare să aibă un nume începând cu o
anumită literă (de ex. pentru "c", ghicitoarea curcubeului).

Jocuri de eărfi (jetoane)

Jocurile de cărţi pot constitui instrumente foarte utile pentru exersarea


recunoaşterii asemănărilor şi diferenţelor, pentru memorie ori pentru practicarea
altor diferite deprinderi.
Jocul il veţi alege in funcţie de obiective şi de copiii pe care ii aveţi în cla:să.
Un joc simplu, pe care il pot juca şi copii mici, este cel numit "Poe-Toc".
Setul de cărli cuprinde câte două jetoane din fiecare imagine. Copiii joacă câte
do i, fiecare având câte un teanc de căfl,i, aşezate cu faţa in jos. Simultan, cei doi
copii iau câte o carte din propriul teanc şi o plasează pe masă, cu faţa in sus. De
fiecare dată când pun câte o carte pe masă, ei spun: "Toc ! " . Dacă, din
întâmplare, cele două călli cu faţa în sus sunt identice, copiii trebuie să spună
tare: "Poe ! " . Cel care spune primul ia toate căt1ile puse până atunci cu fata in
sus pe masă. Jocul continuă până când unul dintre copii, invinsul, rămâne flră
nici o carte.
"Concentrare" este un alt joc de c:ărti; şi aici cărţile sunt identice două câte
două. În acest joc toatejetoanele sunt plasate cu faţa în jos, astfel încât nimeni
nu poate să vadă numerele sau imaginile. Căt1ilc sunt aranjate in mai multe
şiruri, mai lungi sau mai scurte;în funcţie de numUul şi poziţia copiilor aflaţi
in jurul măsuţei; astfel, pot juca doi sau mai mulţi copii. Unul dintre copii ridică
o carte, se uită la ea şi anunJă ceea ce a văzut (de ex.: "Un elefant"). El pune la
loc cartea exact unde a fost şi ridică o a doua carte, anunţând cifra sau imaginea
(de ex.: "O cămilă"). Apoi pWle şi această carte la loc. Urmează W1 alt copil,
care ridică şi el succesiv două cărţi, anunJând imaginile (de ex.: "0 cimilă" şi
"Un ţap'') şi le pune iar c u faţa în jos. Regula jocului este de a alcătui perechi.

92
Al treilea copi l , ai cărui rând eslc, va încerca să-şi amir.lea.-•că in ce locuri erau
ce le două imagini-cămilă. Dacă le gă�eşte, le ia, făcând o pereche, şi ie pune in
faţa lui. Jocul ia �fârşil când se te1miml l0ate căqilc: in"ingător este copilul care
arc cele mai muhc perechi.

Matrice

93
5. PLANIFICARE ŞI EVALUARE

PLA:>IIFICAREA ACTIVITĂŢILOR

Predarea nece�ită planificare. Fără aceasta, lecţiil e dumneavoastră ar fi


lipsite de o anumită direcJionare şi, deci, vor avea o eficienţă mai scăzută. Când
planilicaţi, luaţi in considerare nevoile copiilor - nevoile lor emoţionale, sociale,
fizice, capacităţile lor intelectuale. Una din metodele de planificare a
activităţilor este de a construi un orar de bal'.ă, sprijinit pe rutine zilnice.

Rutinele

Rutincle sunt un element necesar in programul fiecărei grădinile, fie că


acesta se intinde pe o jumătate de zi, dacă este un program prelungit ori
săptămânal. Spălatul, imbrăcatul, curăţarea clasei şi punerea in ordine a
lucrurilor, odihna, orele de :rosire şi de plecare - toate sunt elemente ale rutinei
zilnice. Dacă fiecare dintre aceste evenimente are loc la aproximativ aceeaşi oră
in fiecare zi, aceasta va ajuta la stabilirea structurii de bază a zilei. în unele
grădinile există şi un anumit timp acordat controlului sanitar şi curăţeniei, in
fiecare dimineaţă. Alte grădiniţe, legate de instituţii religioase, acordă
importanţă participării copiilor la ritualul religios de dimineaţă.
Oricare ar fi caracleristicile grădiniţei dumneavoastră, rutinele zilnice sunt
esenţiale pentru stabilirea unei atmosfere sccurizante pentru copi i .
Pentru mulţi copii mici, indeplinirea rutinelor intr-un l o c nou, altul decât cel
al casei, poate necesita un oarecare timp de acomodare şi invitare. Daţi-le
suficient timp si îndeplinească aceste rutine in mod confortabil pentru ei. Este
neplăcut şi supărător să fi i gonit permanent de la o actiyitate la alta.

Timpul

Timpul este o problemă delicată in anii preşcolarităţii. Copiii au nevoie să


li se ofere timpul necesar pentru a-şi indeplini cu succes îndatoririle. A-ţi lega
şireturi le necesită timp şi concentrare atunci când ai cinci ani. Spălatul şi ştersul
mâinilor durează. mai mult la un copil decât la un adult. Uneori adulţii uită acei
ani de experienţă care au făcut din aceste activităţi de rutină o a doua natură
pentru ei.
Copilul mic nu are nici multă experienţă şi nici multă răbdare; pentru el
aceeaşi secvenţă de timp poate fi când prea mare, când prea mică.
Perioadele de timp in care copiii trebuie să stea aşezaţi pentru a asculta
poveşti ori să discute pe anumite teme trebuie să fie impărJite in segmente mici:
cincisprezece sau douăzeci de minute este suficient pentru un grup de copii de

94
ratru ani: copiii mai mici pot sta confortabil încă şi mai pulin timp, iar copi i i
m a i mari - ceva r..1ai mult.
Trebuie deci s! organizaţi orarul grupei astfel încât să fie o alternare · a
perioadetor de acti\·itate cu ceie de linişte.
De exempiu, deoarece copiii au fost acti\"i prin însuşi actul venirii lor la
şcoală, puteli începe ziua de grădiniţă cu o activilate caimă, liniştită - o
conver$aţie despre vremea din acea zi, ori dc.:>prc cum şi-au petrecut timpul
acasă, sau ce vor face in sâmbăta şi duminica UllJ1ătoare. Când copi i i s-au
instalat confortabil in atmosfera grădiniţei, ii puteţi separa de grup, dându-le
câte o activitate individuală.
Deoarece copiii învaţă prin ac1iune, timpul de lucru în grădiniţă trebuie să
fie plin de activităţi. Numai dumneavoastră puteţi însă determina perioada de
timp in care ei vor lucr.i la fiecare sarcină. După o sesiune in care cop i i i sunt
activi, ei vor trebui să intre intr-o perioadă iiniştită. Poveştile sau muzica pot fi
activităţi de relaxare.
În mod gradat, vă veţi dezvolta un simţ corect al timpului şi o intuire a
nevoilor copilului . Acest lucru este de cea mai mare importan).ă, de vreme ce
copiii nu-şi pot fixa singuri ritmul. Le puteţi oferi un echilibru emoJional
esenJial pentru ei. Şi astfel, ziua se desfăşoară cu momente active şi cu altele
pasi ve, uneori invigorante, alteori calmante, relaxante.

Curriculumul

Curriculumul, programul activităţilor care au loc in grădiniţă, este influenţat


de anotimpuri, vacanţe, evenimente speciale, precum şi de nevoile individuale
ale copiilor din clasa dwnneavoastră. In unele locuri, există un curriculum deja
alcătuit pentru grădiniţe.
În cele mai multe cazuri, totuşi, va trebui să-I alcătuiţi in mare măsură
singure. Încercaţi să construiţi un program echilibrat pentru copii - care să fie
stimulant, dar şi adecvat nivelului vârstei şi capacităţilor lor.

Orarul

Orarul pe care il alcătuiţi va trebui să includă rutina zilnică. de bază şi


conştientizarea ritmului in care integraţi variatele aspecte ale programului, in
structura timpului.
lată câteva exemple de posibil orar:
ORAR PE:VTRli PROGRA.If REDCS (JIJMĂTA TE DE ZI) - variantă

8 : 00 Sosirea copiilor

8:15 Discuţie generală c u tot grupul (noutăţi, cântcce, rugăciuni).

8:30 Acti\·ităţi libere (activităţi creative, construcţii cu cuburi etc.)

9 : 25 Strângerea materialelor (copiii ajută la strângcrca şi aranjarea


jucăriilor, diferitelor obiecte).

9:40 Activitate de predare in grup.

10:1 O Spăiare şi toaletă.

10:20 Gustare.

1 0:40 Curătenie după gustare.

1 0:45 Activităţi de joacă în aer liber.

1 1 :3 0 Toaletă, spălare, punere în ordine a haineior.

I l :40 Activitate de grup pentru povestire sau muzică.

12:10 Jocuri de masă şi activităţi liniştite (puzzle, jucării mici, jocuri


cognitive, lecţii pentru grupuri mici).

1 2 :40 Strângerca materialelor (punerea la loc a materialelor şi jocurilor).

1 2:45 Conversaţie finală cu tot grupul pentru a sumariza activităţile


zilei.

1 2 :55 Pregătirea pentru plecarea acasă.

1 3 :00 Plecarea co i i lor.


ORAR PE.VTR L" PROGRA.\1 PRELL\"GIT !TOA TĂ ZIL'AJ - vat·iantă

8:00 Sosirea copiilor (p 1i mirea şi controlul sanitar)

8:30 Adunarea întregului grup ( 1ugăciun i , poe:zi i , cântece, dansuri).

8 : 45 Perioadă de activitate (act ivităţi creati\·e ş i activitat e de predare in


grupuri mici ) .

9:45 Curăţ2.rea şi aranjarea c l a sei .

1 0 :00 Spălare şi toaletă.

10:10 O gustare uşoară.

1 0 :30 Activi tăţ i de joacă in aer liber.

I l:15 Activitate de grup pentru conversatie şi poveşti.

I l :45 Toaletă şi spălare.

1 2 :00 Prânzul.

1 2:30 Strângerca mesei.

1 2 :45 Odihnă sau somn.

1 4:30 Toaletă )iÎ spălare.

1 4 :45 Activităţi lini ştite Gucării mici, uşor de manevrat, jocuri de masă,
jocuri cognitive).

1 5 :30 Strângerca materialelor (punerea la loc a jocurilor ş i j ucăriilor).

1 5 :40 Spălarea mâinilor.

1 5 :50 Gustare.

16:1O Activităţi în aer liber.

1 7:00 Toaletă şi spălare.

17:1O Activitate cu tot grupul pentru conversalie, poveste, flanelograf

1 7:40 Pregătirea pentru plecarea acasă.

1 8 :00 Plecarea copiilor.

97
ORAR PEi\'TRU PROGRAM PRELUNGIT ITOA TĂ ZIUA) - val'iantii

l 0 :00 Primirea copiilor ;-i activităti de joc liber în curte.

1 0 :20 Toaletă şi spălare.

10:30 Activitate cu intreg grupul pentru conversalic generală şi


demonstrarea unei "noi" tehnici de lucru in pictură.

1 0 :40 Activitate de joc liber.

1 1 :30 Aranjarea clasei.

1 1 :40 Activităli de muzică şi ritmică.

I l :50 Activitate de joc organizat (jocuri iniţiate de educatoare).

1 2:30 Activitate de grup pentru conversaţie, poveşti, cântecc, jocuri.

13:10 Activită�i libere de joc in curte.

1 3 :25 Toaletă şi spălare.

13:35 Prinzul.

1 4 :00 Strângcrea mesei.

14: 1 5 Activitate de povestire �i citit-scris.

1 4 :40 Activităţi de joacă în aer l i ber.

14:55 Activităţi de ştiintă.

1 5: 1 5 Jocuri de interior şi jocuri cognitive.

1 5 :50 Pregătirea pentru plecarea acasă.

1 6 :00 Plecarea co i ilor.

Orarul săptămânal

Pc lângă orarul zilnic, de bază, va trebui să alcătuiţi un orar pentru intreaga


săptămână. In unele regiuni, copiii merg la grădiniţă şase zile pe săptămână, în
a l t e l e cinci zile ori mai puţin. Prezentăm un exemplu d e orar de cinci zile.
Observaţi că rutinele şi structura orarului zilnic rămân în esenţă aceleaşi,
activilă�ile însă, in interiorul d i feritelor perioade de timp, fiind totuşi d i ferite.

98
ORAR SĂPTĂMÂNAL

Luna: .
Data: (de la). . . . . . . . . . . . (până la) . . . . .
Educatoare: . . .

Timpul 1 Luni Marri Miercuri 1 Joi 1 Vineri Obs.

' '
8:00 - - - SOSIREA COPIILOR - - -

8:15 - ACTIVITATE D E GRUP PEI'<TRt: COlWERSAŢIE -

DiscuJie PregAtire
cum se peni:Tu
face vizită (a
pâinea brutărie

8:30 - ACTIVITATE LIBERĂ DE JOC IN GRUPuRI Y.ICI -

Lucru cu Argilă, Lipiri, lucru Se face Vizită la


plastilinA. pictură, în lemn, pâine, brutărie
pictură, colaj, dclien cu creioane
cuburi, cuburi, creioane eera te,
co!Jul coljul eera te, pictură,

-
păpuşii păpuşii cuburi cuburi,
colţul
păpuşii

9:25 CURĂŢAREA ŞJ ARANJAREA CLA.<iEI -

9:40 - ACTIVITATE N GRljP -

Se arată Se Se Discuţie
imagini compară plantea7.ă şi jocuri
cu tipuri şi se boabe de legate
de pâine, clasifică grâu; de cu-
disculie diferite cântece vintele
şi gustare tipuri de despre noi; tnu-

cereale recoltare şi zică şi


(boabe) pâine cântece

10:10 - TOALETĂ ŞI SPĂLAT P E MÂINI -


10:20 - GUSTARE - Gustare
la
bru(ărie

10:30 - CURĂŢENIE Dl.JPĂ GUSTARE -

••
i i :JO · TOALETĂ, SPĂLAT, CURĂŢE!\IE

'

Întoarce­
re ia
grădinijă

1 1 :40

PO\·estea
pâini i
-ACTIVITĂŢI ÎN GRUP

Mişcare
şi
muzică
)l()\"este pe
tabia de
!Ctru
Teat
de
-

ru Se
discută
păpuşi vizita: se
face
jl.!!"n alul
YÎZiteÎ

12:10 - JOCURI DE MASĂ Ş I ACTIVITĂŢI LINIŞTITE ·


(puZ7.le, jucării mici, manevrabile, ](lUO, domin(}, matrice).

1 2:40 -STRÂ!\GEREA MATERIALELOR -

1 2:45 ADUNAREA GRUPULUI PE�TRU CONCLUZIA Z I LEI


Guslaţi
pâinea şi
m pa
chetati
bucăţi
din felu­
rile de
pâin�
pentru a
fi luate
acasă

12:55 · PREGĂTIREA PE�'TRU PLECAREA ACASĂ ·

1 3 :00 - PLECAREA C O P I I LOR ·

100
Temele princ(n(l/e

O dată ce aveti orarul zilnic �i un orar pc toată săptămâna, suntt:li pregătite


să vă concentraţi asupa subiectelor pe care doriţi să le înveţe copiii. Faceţi o
listă cu aceste subiecte. Cum se repa11izea7.ă ele pe intregul an �colar'? Veţi avea
timp pentru fiecare temă?
Vă va !:.�a cam o săptămână sau două pentn1 a epui?a o temă. Copiii mici vor
avea nevoie să fie hrăniţi cu informaţie in doze mai mici, uşor digerabile.
Plani fica(i-vă, deci, lecţiile şi timpul acordat acestora in funcpe de vârsta
copiilor din grupă.
Atunci când hotărâţi să pn.--da ţi anumite concepte ori teme, alegeţi un subiect
care este relevant pentru situatia specifică a grupei dumneavoastră - nu numai
vârsta şi nivelul de dezvoltare, dar şi mediul socio-cultural din care provin;
mediul urban sau rural în care se află grădiniţa.
fn griidiniţă se predau două tipuri de subiecte. Unul dintre ele se referd Ia
subiecte stabile, fixate pentru tot timpul anului; de exemplu: anotimpurile,
fenomenele naturii, plante, animale, tradiţii. Aceste teme se repetă an de an cu
o stabilitate predictibilă.
Al doi lea tip de subiect central este dinamic, el se schimbă relativ des; de
exemp l u : construirea unei case in apropierea grădiniţei, vizita făcută unei
persoane importante, un spectacol de circ, naşterea unei surioare sau a unui
frăţior. Aceste evenimente, deoarece nu se petrec foarte des, trezesc puternic
atenţia ş i interesul copiilor ş i de aceea merită să li se acorde timp pentru
explicare şi conversaţii in care se pot preda elemente legate de aceste
evenimente.

Pregătirea unui subiect principal

Pentru a preda o anumită temă, trebuie să aveţi, pe cât posibil, cât mai multă
i n formaţie despre ea. În planificare, primul pas este deci de a strânge cât mai
multă informaţie şi a vă defini principalele concepte legate de subiectul
respectiv.
Apoi, va trebui să motivaţi copiii şi să le treziţi interesul pentru tema
respectivă. Acest lucru se poate face prin planificarea unei varietăţi de activităţi.
Dacă in orar v-aţi pus dimineaţa activităţi creative, continuaţi să le desfii şuraţi,
dar legaţi-le de subiectul principal. Dacă pe parcursul zilei aveţi activităţi de
dans şi muzică, incercati să găsiţi cântece ori să creaţi dansuri care să se refere
la acest subiect.
Discuţiile cu tot grupul e bine să se concentreze asupra temei principale. În
acest mod, veţi integra o temă anumită, ori un subiect special în programul
zilnic, obişnuit, al copilului.
Pregătiţi - fie că le gă.'iiţi in magazin ori le construiţi dumneavoastră - jocuri
didactice care si exerseze conceptele temei pe care aţi ales-o.

101
e. menea, să institu i ţi un buieti n (gazetă) de perete pentru părinţi,
Puteţi, de se
i i
care :>1 con�ni!. anumite nfomtaţ i despre subiectul pe care il preda� în perioada
s l, părinţii vor fi informaJi şi moti vaţi să discute cu copiii lor
respectivă. A t fe
despre subiectele învăţate la grădiniţă.

EXEMPLIJ DE DIFORMAŢIE PENTRU BULElTh"UL P Ă R INŢILOR

Tema studiată: P Â �EA

Cunoştinţe de învăţat:
1 . Pâinca este făcută din grâu sau alte cereale.
2. Drojdia face aluatul să crească.
3. Există diferite feluri de pâine ş i diferite fomte.

Activităţi :
Activităţi artistice; poveste pe flanelograf; plantarea seminţelor de
grâu, orz şi ovăz; coacerea pâinii; gustarca diferitelor feluri de pâine.

Limbaj (cuvinte sau propoziţii noi):


Felie; chiflă; coajă; gogoaşă; făină; a amesteca; a cerne; a frământa; a
coace.

Cântece:
(se trece textul cântecului)

Excursie:
Vizită la o brutărie.

Planuri de lecţie

Fiecare lecţie are nevoie de pregătire şi planificare.


Faptul că faceţi un plan de lecţie vă ajută să vă structuraţi ideile şi să fiţi mai
eficiente în prezentarea informaţiilor in faţa copiilor.
Iată o schemă de bază pentrU Wl plan de lecţie:

102
Scop: (care este scopul lecliei)

Materiale: (ce materiale, unelte, vă vor fi necesare în predarea unei


lectii)

Pregătire: (ce trebuie să faceţi cu aceste mateliale pentru a le putea


utiii:�.a - afişare, {.:onfeciionare etc.)

Metodă: (foarte exact, cum anume veţi pre:�.enta lecţia)


Pasul I -
Pasul II -
Pasul III -
etc.

Conciuzje: (terminaţi lecţia cu o sumarizarc, repetând pe scurt ce aţi


discutat pe parcursul activităţii)

Autocvaiuare: (după ce aţi completat lecţia, dumneavoastră singuri vă


veţi fi juded.torul. Ce simţiţi despre lecţie, ca intreg?
Despre felul in care au reacţionat copiii? Este ceva care ar
trebui făcut in mod diferit data viitoare? De ce? Ce
aspecte ale lecţiei v-au plăcut în mod deosebit'?)

Alte activităţi: (ce alte lecţii sau activităţi aţi mai putea face pentru a.
întări şi exersa ceea ce copiii au învăţat in această lecţie)

EVALUARE

Evaluarea copiilor preşcolari este diferită de cea a copiilor din ciclul primar.
În grădiniţă copiii sunt apreciaţi mai ales prin intermediul observaţiei. Aceasta
necesită notarea evenimentelor referitoare la fiecare copil p e care il aveţi în
grupă.
Este bine să aveţi dosare individuale pentru ei. Informaţia strânsă în aceste
dosare va vorbi de la sine; ea vă va pennite dumneavoastră sau părintelui să
măsoare progresul copilului, dintr:o privire.

!NSEMNĂRI F APTI CE

Un tip de notare este cel care constă într-o serie de inregistrări de


evenimente ori comentarii despre evenimente care apar pe parcursul unei zile
in grădiniţă, referitoare la copii. Va trebui să păstraţi la indemână hârtie şi

1 03
creion. De câte ori vedeţi sau auziţi ceva ce vi se parc semnificativ, notaţi pc
�curt. Când veţi avea ceva mai mull timp, puneti informalia in dosarul copilului
care a li.l�t eroul intâmplării re�pective. De obicei. după ce copiii au plecat
acasă, există un timp disponibil pentru a descrie in întregime intâmplarca
respectivii.. Dataţi nota şi, dacă este semni ficativ, pune{i şi ora când a avut loc
evenimentul. Când se strâng mai multe intâmplări de acest fel, ele vor oferi o
imagine mai completă a comportamentului copilului.
iată câteva exemple de comentarii scu11e care pot apărea in dosarul cu
însemnări: .
Ilcathcr, 4 ani. 3 noiembrie. l leather a adus un dovleac mitite l . 1 Era fericită şi
1-a arătat tutu �or prietenilor ei. Toţi I-au admirat. Dar când Michael a spuS că
dovleacul ei va muri, ca a inceput să plângă, spunând că nu-i adevărat. �ichacl
a insistat : " O să trăiască citeva zile şi apoi o sii înceapă să se strice. Aşa se
întâmplă cu dovlccii dacii nu îi mănânci . " Fetiţei i se rupea inima, dându-şi
seama că ceea ce-i spunea Michael ar putea fi adevărat. Şi-a ţinut dovleacul
lângă ea tot timpul zilei şi nu 1-a lăsat pe Michacl să se apropie.
Saul, 5 ani, 4 aprilie. Bunicul lui, care este tâmplar, a venit de la ţară, in vizită.
Saul a fost extrem de încântat pentru cii bunicul ii face tot felul de jucării din
lcnut. Saul mi-a spus: "Ştiaţi că bunicul meu ştie absolut totul?"
Robert, 4 ani, /6 ianuarie. In timpul activităţii libere de joc, Robert a aruncat
cu rumeguş in Gerald. Mai târziu s-a certat cu mai mulţi copii.

GRAFIC DE NOTARE A PARTICIPĂRII LA ACTIVITATE

Când sunteţi ocupată cu predarea şi toţi copiii sunt angajaţi in diferite


activităti, este uneori dificil să vă amintiţi cine, ce face şi când. Poate apărea o
situaţie ca aceasta: un copil îşi petrece intreaga perioadă de activitate de joc
liber, in fiecare zi, manipulând cuburile; nu pictează niciodată, niciodată nu re­
zolvă jocuri puzzle. nu se uită niciodată printr-o carte. Acest lucru, chiar dacă-!
observaţi, este posibil să-I uitaţi când sunteţi ocupată să supraveghcaţi toţi copiii
care furnică prin clasă, având cele mai diferite preocupări.
Cum poate atunci educatoarea să păstreze in minte asemenea situaţii? Un
simplu grafic poate fi de mare ajutor. Luaţi o foaie de hârtie şi scrieţi in partea
de sus numele tuturor activităţilor care există în orarul săptămânal. In partea
stângă, pe verticală, scrieţi numele tuturor copiilor.
Agăţaţi tabelul sus pe perete ori in cabinet, dacă aveţi wtul, astfel fncât
numai adulţii să-I poată vedea. Din când in când, în timpul zilei, priviţi şi
observati cine lucrează şi cu ce materiale. Notaţi acest lucru pe tabel cu o
cruciuliţă sau oricare alt semn. La sfârşitul săptămânii, observaţi lista. Vedeţi:
există copii care s-au jucat, de exemplu, numai in colţul păpuşilor? Care dintre

1 Sărbătoarea Halloween, de la sfârşitul lunii octombrie, acordă un loc central

dovlecilor (n.tr.)

104
copii au desfăşurat acti vi t ă t i in diferite spaţii tematice·? Dacă găsi ţi ceva
semnificativ despre un copil, scrieţi acest lucru in do!>arul cu însemnări faptice
(exemplu: "Maura. 5 ani . 22 i a nua rie: Maura a lucrat in fiecare zi a acestei
săptămâni cu cuburile mari. Maiţi a experimentat magneţi in colţul ştiinţei. iar
luni şi vineri a pictat. Se parc totuşi că cea mai mare parte a timpului şi-a
petrecut-o cu cuburi le"). Pentru unii dintre aceşti copii va trebui probabil să
creaţi s i tuaţii şi sA ofe1iţi motivaţii care să-i încurajcze să încerce mai multe
activităţi, cât mai d i ferite.
La pagina următoare este reda! un model de grafic al participării, respectiv
un model de grafic a l progresului (n. tr.)

�OTAREA PROGRESULUI COPILULUI

Acelaşi tip de grafic poate fi utilizat pentru a inregistra progresul copiilor.


f n acest caz, in partea de sus a tabel ului se vor inscrie achiziţiile/deprinderile ori
comportamentele dorite.
Pot fi alcătuite tabele de acest tip pentru a se urmări dezvoltarea socială,
emoţională, fizică şi intelectuală. Puteţi nota, de exemplu, dacă copi lul este un
ascultător atent, dacă oboseşte repede, dacă mănâncă bine. Se inţelege bine cu
ceilalţi copii? Este un copil vesel ori anxios? Acest tip de informaţie poate fi
înregistrat in forma tabelului, ori ca un scurt sumar individual.
Pe tot parcursul anului, păstraţi exemplare ale diferitelor lucrări ale copiilor
- picturi, desene, colaje etc. Puneţi-le în dosarul copilului. Scriind data pe
fiecare dintre acestea, veţi putea să priviţi înapoi şi să vedeţi d i feritele etape ale
progresului, pe măsură ce copilul se dezvoltă.

105
1
J
-'d-
· 'd_
'"
�-t
' -+-+-
r- +--1 1

i 2
8 ::; 5 2 �
dU



�i�l��=:�t4--t_,--t-i-11
� ��-��)���5�14--t_,--t-i-11
! HU
z

·�
b u l e tin d e pere te

ş�!!E
•• C'&/cvrur/ u{loc&r/ /till;t/te)

r----- ---l
1�1 -
acfivilclf i artistiCe
pefltru piCtura·

lu ct·u1 "' .. ..,.o", 1


1 1
1 spa t. /u pentru ac tiv/tă- 1 ie sti·e spre
1 file� cu i'ntreg grupul toj,le tă, spălare
etc.
1
1 colţul Cil�suţei
� 1--- - - -

0 !®\ o

muzica

D ur fl !J �,
·�' 3 �
<l

·Ro o cvbvr!E;o
jocur/ o
de mNtJipuLare 11 cut.c.us uri 7

O sug es tie pe11trv orgill7fzarea clasei


6. PĂRINŢII

Când copilul vine pentru prima dată la grădiniţă, apar multe necunoscute
atât pentru el, cât şi pentru părinţii săi. Dacă, mai ales, nu au avut mai inainte
un alt copil la grădini\ă, părinţii pot avea multe întrebări de pus. Nu rineţi
piirin�ii d�:pa11.e de ac t i v i tă ţ il e grădiniţei. Copiii pc care-i pregătiţi sunt, la urma
unnei, copiii lor. Părinţii au dreptul de a lua parte la viaţa copiilor lor şi au, de
asemenea, responsabilităţi în privinţa aceasta. incurajaţi-i să viziteze grădiniţa
şi faccţi-i să se simtă binevcniU. Sentimentele părinţilor influenţează
sentimentele copiilor. Dacă un copil îşi vede· părinlii bucuroşi că merge la
grădiniţă, el va fi bucuros să l1 frecventeze. fn cele din urmă, cel care va
beneficia cel mai mult de pc unna unei relaţii strănse inb-e părinte şi profesor
este copilul.
t:nii copii sunt temători la inceput, văzându-se părăsiţi in grădiniţă, cu
cineva pe care nu-l cunosc. Dacă vi se pare că ei trebuie sustinuţi de o figură
familiară, încurajaţi părinţii sau bunicii să stea împreună cu el in grădiniţă, in
primele zile, până ce copilul se adaptează.
Observali dacă intr-adevăr copilul este cel care arc probleme cu separarea
de părinte sau nu cumva părintelui ii este greu să-şi lase copilul.

IMPLICAREA PĂRII\'ŢILOR

Părinţii se vor simţi mult mai implicaţi dacă sunt făcuţi să inţeleagă
programul grădiniţci, modul şi raţiunile după care el este alcătuit, dacă ii veţi
face sH se simtă par1e impor1antă în activităţile ce au loc.
Programaţi întâlniri cu părin(ii. Poate ş i alte rude vor dori să ia parte.
Este bine să organizati la aceste intâlniri un mic program - filme,
diapozitive, ori chiar jocuri de rol; părinţii îşi pot asuma in aceste jocuri chiar
rolul de părinte, încercând in mod indirect să gă.scască soluţii la problemele
reale cu care eventual se confruntă in familie. Discuţiile pot avea o mare
eficienţă., părinţii învăţând unul de la altu l ; ei simt că nu sunt singuri într-o
situaţie dificilă. Pe măsură ce părinţii îşi împărtăşesc ideile şi sentimentele, veţi
putea să aflaţi mai multe de l a ei şi despre ci. Activitatea durrmeavoastră cu
copiii va fi mult mai rodnică dacă veţi şti mai multe despre modul lor de viaţă
acasă.
Organizaţi pentru părinţi Jectorate despre nutriţie, dezvoltarea copilului,
probleme speciale ale copilăriei (suptul degetului, enure7is etc.); o dată ce
înţeleg problemele ş i cum pot contribui l a rezolvarea lor, părinţii pot oferi un
sprijin substanţial.
Un ceai, o cafea ş i câteva gustări simple pot relaxa atmosfera, intrunirile
devenind prieteneşti, cu un caracter mai puţin formal. Intrebati din timp părinţii
dacă doresc să contribuie c u ceva la construirea acestei atmosfere.

1 09
Ce rol . ioacă tatăl în relatia cu copiii şi cu grădiniţa?
În une le culturi, tatăl stă complet deoparte, considerind că acestea sunt
"treaba femeilor'': in alte culturi, cel care apare întotdeauna este tatăl, mama
mişcându-se doar intre zidurile casei .
Proiectaţi o întâlnire numai "pentru taţi" şi o alta numai ''pentru mame".
Aceste intâlniri pot lua forme diverse. Poate doriţi să puneţi părinţii să facă
acelaşi tip de activităţi pe care copi ii ior ie âesfăşoară in timpul unei zile de
gridiniţă; ori exersaţi cu ei citirea poveştilor. Biblioteca grădiniţei pe care o veţi
crea treptat le va oferi cărţile potrivite. Dacă părinţii îşi vor petrece mai mult
timp citind copiilor, ori jucând cu ei tot felul de jocuri, acest lucru va îmbunătăţi
nu numai relaţiile părinte�copil, dar şi întreaga activitate a grădiniţei.

!NTÂLl<lRILE INDIVIDUALE C U PĂRINŢII

Nu toate contactele cu părinţii trebuie să aibă loc în contextul întâlnirilor de


grup. Puteţi aranja o discuţie privată cu unul sau cu ambii părinţi. Va fi un bun
prilej de a afla mai multe amănunte despre ceea ce cred şi vor părinţii în
legături cu copilul lor. Oare ambii părinţi au aceleaşi opinii privind dezvoltarea
şi comportamentul copilului lor?
A,jutaţi-i pe cât puteţi! Nu este uşor să fii părinte. Dacă părinţii sunt suficient
de deschişi pentru a vă împărtăşi probleme personale, ascultaţi-i cu înţelegere
ş i respect; dar întotdeauna păstraţi informaţia pentru dumneavoastri. Ca
profesionist, nu puteţi discuta aceste infonnaţii cu cineva care nu lucrează în
domeniu ori fn instituţia respectivă.
Menţineţi contactul cu părinţii pc tot parcursul anului. Este preferabil să
aveţi mai multe întâlniri scurte decât o dată pe an, o adunare lungii şi
plicti�itoare. Puteti de asemenea menţine contactul cu părin�ii prin scrisori ori
telefoane. Câteva cuvinte schimbate cu părintele dimineata, când îşi aduce
copilul la grădinitii, pot fi uneori şi suficiente, şi eficiente. Poate familia are un
oaspete deosebit, ori poate cineva este bolnav. Veţi înţelege mai bine astfel
comportamentul copiilor.
Buletinul pentru părinţi agăţat la intrarea în grădiniţă contribuie mult la
menţinerea contactului cu părinţii.
Puteţi lua iniţiativa de a vizita acasă familia. Găsiţi tema şi ziua potrivită.
Se pot ivi şi situaţii speciale - copilul este bolnav, ori a apărut un nou-născut.
Fie că părinţii vă vizitează, fie că îi vizitaţi dumneavoastră, ţineţi un carnet cu
însemnări asupra acestor evenimente, in care să vă notaţi impresii, recomandări
ori un scurt rezumat asupra întâlnirii.
O idee ar fi să alcătuiţi �mumite foi de observaţie pe care pirinţii să le
completeze.
Iată câteva sugestii de întrebări la care părinţii pot răspunde în scris ori or11J:
Copilul dumneavoastră arc prieteni? ln vecini? La grădiniţă? Cum se poartă cu
ei? Cu cine doreşte să se joace? Ce activitate credeţi că fi place cel mai mult la

110
gridiniW? Ce îi place să facă mai mult acasă? Cât timp poate sta ocupat cu
ceva'? IniliaY.ă activităli ori ascultă de sugestiile altora? Ascultă pe ceilalli copii
şi cooperează cu ci? Care swtl relaţiile sah: cu adulţii? Cum reaclionea7..ă in faţa
interdicţiil(1!''? Cum îşi stăpâneşte sentimentele? Ce pare a crede despre el însuşi?
Părinţ.ii pot da o mână de ajutor eH..-ctiv in grădinită. Unii ar putea să lucreze
ca voluntari in clasă: să spună poveşti copiilor, să-i înveţe cântece; le pot descrie
ori arăta animale neobişnuite; să le cânte la un instrume1lt muzical. Câţiva
părinţi pot pregăti mâncare pentru copii ori pot organiza o întâlnire generală cu
părinli şi copii.
f ncurajaţ.i-i cât puteţi mai mult în aceste activităţi. Respectaţi deosebirile
culturale şi etnice. Dacă sunteţi deschise şi prietenoase, părinţii vor fi bucuroşi
să vă împărtăşească câteva din obiceiurile şi traditiile lor.
f ntelegerea şi participarea dumneavoastră afectivă va face ca munca
dumneavoastră să beneficieze in urma acestor relatii şi va dărui, de asemenea,
copiilor, un an şcolar cald ş i plăcut.
Consilier eflitorial: Prof. Univ. Dr. :\-lanuela Cernat
Redact o r - şef: Ana O. Ionescu
Tehnoredat."tor: Aurel Dohrinescn
RedeS<!nări: Mircea Caţofană

Tipărit la Tipografia Editurii Crater,


Bucureşti, 1998