Sunteți pe pagina 1din 275

Floarea-soarelui

Floarea-soarelui

Prof. univ. dr. Viorel ION


Șef lucr. univ. dr. Adrian Gheorghe BĂȘA

USAMV Bucureşti
Facultatea de Agricultură
Departamentul de Științele Plantelor
Cuprins:
1. Importanţa culturii
2. Suprafeţe, producţii şi comerţ
3. Scurt istoric
4. Compoziţia chimică a bobului şi factorii de influenţă
5. Sistematica florii-soarelui
6. Hibrizi de floarea-soarelui
7. Cerinţe faţă de climă şi sol
8. Zone de cultură
9. Tehnologia de cultivare

29-Jan-18
2
1. IMPORTANŢA CULTURII

29-Jan-18
3
Utilizări:
• Alimentaţia omului;
• Furajarea animalelor;
• Utilizări industriale;
• Utilizări energetice;
• Utilizări specifice.

Tipuri de floarea-soarelui:
• Floarea-soarelui pentru ulei (floarea-soarelui oleică);
• Floarea-soarelui pentru semințe de spart (floarea-soarelui
non-oleică sau confectionary);
• Floarea-soarelui ornamentală;
• Floarea-soarelui furajeră;
• Floarea-soarelui pentru biomasă energetică.
29-Jan-18
Floarea-soarelui cultivată pentru ulei

• Valoarea economică a culturii (Fernández-Martinez și colab., 2016):


– peste 80% - uleiul extras din semințe;
– diferența până la 100% - șroturilor proteice rămase de la extragerea
uleiului.

• Uleiul de floarea-soarelui:
– se extrage uşor prin presare;
– randamentul normal de extracţie fiind de cca. 45%;
– se conservă bine pe o perioadă îndelungată.

• Utilizări ale uleiului de floarea-soarelui (Jodić și colab., 2015):


– circa 90% din producția mondială este utilizată în alimentația omului;
– restul de cca. 10% este utilizată pentru destinații industriale sau
pentru obținerea de biodiesel.

29-Jan-18
 Utilizări în alimentaţia omului
 Ulei alimentar de bună calitate:
 calități organoleptice (culoare, gust şi miros) plăcute;
 conţinut ridicat de acizi graşi nesaturaţi (acid linoleic şi acid oleic):
 88-92% din compoziţia acizilor graşi;

 continut scăzut în grăsimi saturate;


 conţinutul ridicat în vitamine: E, B5, B3, B1, K, A, D;
 lipsa substanţelor anti-nutriţionale sau toxice.

 Utilizări ale uleiului în alimentație:


 Utilizat “la rece”:
 Salate;
 Maioneze etc.
 Ulei de gătit:
 Prăjit cartofi, peşte, pui, şniţele, chiftele etc.
 Sortiment larg de mâncăruri şi produse alimentare.
 Ulei utilizat în industria alimentară:
 Industria conservelor:
29-Jan-18  Industria margarinei.
6
 Seminţele “de ronţăit” (semințe de ”spart”)
 Au un conținut ridicat în:
 Glucide;
 Aminoacizi esenţiali (triptofan, izoleucină, lizină);
 Săruri minerale;
 Vitamine.
 Asigură în jur de 550 calorii/100 g seminţe consumate.

 Făina din seminţele de floarea-soarelui:


 8-15% în amestec cu făina de grâu:
 sporeşte densitatea aluatului şi reduce volumul acestuia.
 Conţinut ridicat de proteină, cu o digestibilitate ridicată (90%):
 poate fi folosită cu succes în alimentaţia copiilor.

 Concentratele proteice (70% proteină):


 pot fi utilizate în industria mezelurilor:
 incluse în carne în proporţie de până la 25%.
29-Jan-18
7
 Seminţele decojite:
 Intră în compoziţia
sortimentului de produse
pentru micul dejun.

 Se folosesc în panificaţie şi
patiserie.

 Se folosesc în simigerie.

29-Jan-18
• Halva
8
• Fosfatidele rezultate în timpul extragerii uleiului:
– folosite la fabricarea lecitinei, care este utilizată în
industria alimentară:
• în panificaţie;
• la prepararea ciocolatei;
• la prepararea prăjiturilor;
• la prepararea mezelurilor.

29-Jan-18
9
 Utilizări în furajarea animalelor
 Turtele şi şroturile rămase după extragerea uleiului:
 Conţinut ridicat de proteină:
 27-29% în cazul şroturilor provenite din seminţe nedecorticate;
 34-44% în cazul şroturilor provenite din seminţe decorticate:
 34-36% în cazul semințelor parțial decorticate;
 40-44% în cazul celor complet decorticate.

 Conţinut ridicat în vitamine din complexul B;


 Un bun echilibru fosfo-calcic.

• Semințele
– Utilizate în hrana păsărilor.

29-Jan-18
10
• Cojile care rezultă în urma operaţiei de decojore:
– Măcinate, pot fi folosite ca ingredient în raţiile rumegătoarelor:
• dau un gust plăcut furajelor concentrate;
• conţin cel putin 1% lipide;
• conţin 1-3% lipide adiţionale:
– absorbite din miez în timpul decorticării seminţelor;
– din fragmentele de miez (spărturi) şi din seminţele mici.
– Pot fi folosite pentru producerea de drojdie furajeră:
• 1 t de coji = 150 kg de drojdie furajeră.
– Drojdia furajeră conţine 14-23% proteine.

29-Jan-18
11
• Calatidiile de floarea-soarelui

– Sunt similare unui fân de calitate mijlocie:


• conţin 7 % proteine;
• conţin până la 57 % glucide.

– Pot fi folosite ca furaj:


• întregi
• sub formă de făină:
– mai ales pentru oi;
– pentru bovine;
– în hrana păsărilor.

Plantele de floarea-soarelui pot fi utilizate în furajarea animalelor:


 Siloz.

29-Jan-18
12
 Utilizări industriale
 Industria oleochimică pentru obţinerea de:
 Acizii graşi
 Folosiţi în mod deosebit la fabricarea săpunurilor şi a
vopselurilor:
 Acidul oleic:
 Industria săpunurilor;
 Industria detergenţilor;
 Industria vopselelor;
 Industria cosmeticelor;
 Industria articolelor de toaletă;
 Industria preparatelor farmaceutice;
 Industria chimicalelor folosite în industria textilelor;
 Folosit ca adjuvant în fabricarea pesticidelor.
 Glicerolul
 Industria cosmetică;
 Industria farmaceutică;
 Industria tutunului;
29-Jan-18  Fabricarea esterilor, rezinelor şi polimerilor.
13
 Tulpinile de floarea-soarelui :
 pot fi utilizate la fabricarea de plăci uşoare, cu o structură poroasă şi
cu o bună capacitate de absorbţie a sunetelor.

 Cojile de floarea-soarelui :
 obținerea de furfurol, produs care este utilizat la:
 fabricarea fibrelor artificiale;
 fabricarea materialelor plastice;
 solvent selectiv la rafinarea uleiurilor minerale şi vegetale.

 Utilizări energetice
 Biodiesel.

29-Jan-18
14
Floarea-soarelui ornamentală

29-Jan-18
15
Floarea-soarelui
- Plantă de inspiraţie în industria parfumului -

Floarea-soarelui
- Plantă de inspiraţie în industria cosmetică-

29-Jan-18
16
Floarea-soarelui
- Plantă de inspiraţie artistică -

Vincent Van Gogh Vincent Van Gogh Vincent Van Gogh


Floarea-soarelui Vas cu 12 flori de floarea-soarelui Vas cu 15 flori de floarea-soarelui
Pictură în ulei Pictură în ulei Pictură în ulei

29-Jan-18
17
Floarea-soarelui
- Plantă de inspiraţie fotografică -

29-Jan-18
18
Floarea-soarelui
- Plantă meliferă -

Producţie potenţială de miere


la floarea-soarelui este de
6 - 83,5 kg/ha

29-Jan-18
19
Floarea-soarelui
- Plantă medicinală -
 Florile ligulate:
 Conţin quercetrină, antocianină, colină, betaină, xantofilă:
 sunt folosite pentru obţinerea unui extract alcoolic folosit în malarie;
 tinctura este folosită în afecţiuni pulmonare.

 Achenele:
 Conţin fitină, lecitină, colesterină:
 se utilizează la prepararea unor produse indicate în profilaxia
dezinteriei, febrei tifoide şi pentru vindecarea rănilor care supurează.

 Uleiul:
 Utilizare în medicina populară:
 se foloseşte pentru macerarea unor plante utilizate în tratarea
rănilor şi arsurilor.

29-Jan-18
20
Alte utilizări
 Tulpinile de floarea-soarelui:
 încă folosite în unele gospodării din zonele rurale din ţara noastră ca
sursă de căldură obținută prin ardere pentru diferite destinaţii (încălzit
apă, gătit etc.).

 Cenuşa rezultată din arderea tulpinilor de floarea-soarelui:


 conţinut ridicat de potasiu (33-40% K2O);
 pot fi utilizate sub formă de îngrăşământ cu potasiu.

 Plantele de floarea-soarelui:
 au capacitatea de a acumula în tulpină și rădăcină metale grele (plumb,
cadmiu, crom, cupru, zinc, cobalt);
 Metalele grele se acumulează puțin în semințe:
 floarea-soarelui prezintă interes pentru a fi cultivată pe terenurile contaminate cu
metale grele:
29-Jan-18  cu utilizare energetică a uleiului sau a biomasei epigee.
21
Importață fitotehnică a culturii
Avantajele culturii:
 floarea-soarelui găseşte condiţii favorabile de cultură în ţara
noastră;
 comparativ cu porumbul, floarea-soarelui valorifică mai bine
solurile cu fertilitate medie şi suportă mai bine stresul hidric;
 eliberează terenul relativ devreme (august-septembrie), fiind o
plantă bună premergătoare pentru grâul de toamnă;
 are cerinţe moderate faţă de fertilizare;
 tehnologia de cultivare este mecanizabilă în întregime şi nu pune
probleme deosebite cultivatorului;
 calendarul lucrărilor agricole nu se suprapune peste cel al
celorlalte culturi agricole importante de la noi din ţară;
 nu necesită cheltuieli foarte mari, fiind o plantă de cultură
profitabilă atât la nivelul fermelor mari cât și al celor mici.
29-Jan-18
22
 Dezvantajele culturii:
 sensibilitate la boli:
 rotaţie de cel puţin 4-5 ani;
 excluderea monoculturii;

 amplasarea după multe plante de cultură este problematică:


 datorită bolilor şi dăunătorilor comuni;

 lasă solul destul de sărac în apă şi cu un conţinut relativ scăzut în


elemente nutritive

29-Jan-18
23
2. SUPRAFEŢE, PRODUCŢII ŞI COMERŢ

29-Jan-18
24
Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui
• 25 milioane ha în medie pe plan mondial pentru perioada 2010-2014 (după FAO):
• 23,1 milioane ha în 2010;
• 26,2 milioane ha în 2013;
• 25,2 milioane ha în 2014. Floarea-soarelui - Suprafața cultivată pe plan mondial
30000000
Ha
26181345

25000000 25203554

20000000

15000000

10000000

5000000

0
29-Jan-18 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015
25
• Cele mai mari ţări cultivatoare de floarea-soarelui (FAO, 2014):
1. Federaţia Rusă – 6,44 milioane ha;
2. Ucraina – 5,21 milioane ha;
3. Republica Unită Tanzania – 1,72 milioane ha;
4. Argentina – 1,26 milioane ha;
5. România – 0,998 milioane ha;
6. China – 0,93 milioane ha.

29-Jan-18
26
Zonele de cultivare a florii-soarelui pe plan mondial
• Suprafețe cultivate cu floarea-soarelui în UE (FAO, 2014):
1. România – 998 mii ha;
2. Bulgaria – 844 mii ha;
3. Spania – 783 mii ha;
4. Franța – 657 mii ha;
5. Ungaria – 593 mii ha.

29-Jan-18
27
• Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui în România:
– 1,013 milioane ha în 2015;
– 1,016 milioane ha în 2016;
– cca. 1 milion ha in 2017.
Suprafața cultivată cu floarea-soarelui în România
1200000
1153341
Ha
1100000

1000000
998043

900000

800000

700000

600000

500000

400000

300000

200000

100000

672
0
29-Jan-18 1910 1915 1920 1925 1930 1935 1940 1945 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015
28
Producția medie la floarea-soarelui
• 1,55 t/ha pe plan mondial (FAO, medie 2010-2014):
• 1,64 t/ha în 2014.

29-Jan-18
29
• Producţia medie la floarea-soarelui în România:
– 2,13 t/ha – 2014;
– 1,75 t/ha – 2015;
– 1,92 t/ha – 2016.
Evoluția producției la floarea-soarelui în România
kg/ha
2,400
2,300
2,200
2,100
2,000
1,900
1,800
1,700
1,600
1,500
1,400
1,300
1,200
1,100
1,000
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0

29-Jan-18 Anul
30
Producția totală la floarea-soarelui
Producția pe plan mondial (după FAO)
• 44,3 milioane tone în 2013;
• 41,4 milioane tone în 2014.

29-Jan-18
31
 Ţările cele mai mari producătoare de seminţe de floarea-soarelui
(2010-2014, după FAO):
1. Ucraina - 9,0 milioane tone;
2. Federaţia Rusă - 8,3 milioane tone;
3. Argentina - 2,9 milioane tone;
4. China - 2,3 milioane tone;
5. România - 1,75 milioane tone
 2,18 milioane t în 2014;
 1,78 milioane t în 2015;
 1,95 milioane t în 2016.

29-Jan-18
32
Comerţ
• 4,5 milioane tone seminţe export mondial (2010-2013):
– România este cel mai mare exportator mondial de semințe:
• 0,953 milione tone seminţe export.
• 1,18 milione tone semințe exportate în 2016.
• Cei mai mari importatori mondiali de semințe:
– Turcia, Olanda, Germania, Spania, Franța, Portugalia.
• 14 milioane tone ulei producţie mondială (2010-2014):
– România este pe locul 8 la nivel mondial:
• 339 mii tone ulei producţie.
• 7,5 milioane tone ulei export mondial (2010-2013):
– România este pe locul 8 la nivel mondial:
• 168 mii tone ulei export.
• 6,5 milioane tone şrot export mondial (2010-2013):
– România este pe locul 5 la nivel mondial:
• 203 mii tone şrot export.
• 1,42 kg ulei/locuitor/an consum mondial (2010-2013):
– România este pe locul 5 la nivel mondial:
29-Jan-18
• 11 kg ulei/locuitor/an (10,75 în anul 2013).
33
3. SCURT ISTORIC

29-Jan-18
34
Începuturile cultivării florii-soarelui

29-Jan-18
35
Coajă și sămânță de floarea-soarelui cu o
vechime de 3.300 de ani, găsită la
Newt Kash Shelter Kentucky (Smith Bruce, 2014)

29-Jan-18
>>> “Călătoria” florii-soarelui din America în Europa

1510

29-Jan-18
37
>>> “Călătoria” florii-soarelui în Europa

1716 - patent englez nr. 408,


acordat lui Arthur Bunyan pentru
extragerea uleiului de floarea-
soarelui pentru scopuri industriale

1697 - Țarul Petru cel Mare

Sec. XVII

Sec. XVI

29-Jan-18
38
Floarea-soarelui în Rusia

1830-1840

• Sec. XIX
– 1829:
• Floarea-soarelui începe să se
răspândească ca plantă
oleaginoasă :
– Ţăranul rus Daniel Bokarev din
satul Alexeeva, gubernia
Voronej, a construit prima
presă manuală de extragere a
uleiului din seminţele de
29-Jan-18
floarea-soarelui.
39
<<< Călătoria florii-soarelui în Europa

Sf sec. XVI
Înc. Sec. XX

29-Jan-18
40
Floarea-soarelui în Rusia în sec. XX

• La Kruglik (Krasnodar), în 1912, Pustovoit Vasilii Stepanovich (1886-1972)


dezvoltă programul de ameliorare a florii-soarelui:
• obține rezultate deosebite în creșterea conținului de ulei în același timp cu creșterea
nivelului producției;
• Pusovoit este considerat fondatorul Școlii Sovietice de ameliorare a florii-soarelui:
• conținutul de ulei a crescut de la 30-33%, în cazul formelor locale cultivate în 1913,
29-Jan-18 la peste 50% odată cu lansarea soiului Peredovik în anul 1958.
41
A doua jumătate a sec. XX-lea
Floarea-soarelui a devenit o cultură de importanță mondială (cultură majoră).

• Instituții dedicate exclusiv florii-soarelui:


• 1964 - International Sunflower Association – ISA;
29-Jan-18
• 1980 - United States National Sunflower Association – U.S. NSA;
42 • 1996 - National Sunflower Association of Canada – NSA of Canada.
29-Jan-18 2017 - Prima secvențiere a genomului florii-soarelui
43
Istoricul florii-soarelui în România
• Floarea-soarelui era semnalată în Transilvania la sfârșitul secolului al XVIII-
lea (1794).
• La mijlocul sec. XIX-lea este introdusă în cultură ca plantă oleaginoasă în
Moldova:
– 1842 - cea mai veche mărturie în acest sens:
• Pictura “Iaşul în 1842” a lui Ludovic Stavski, aflată la Muzeul de Artă din Iaşi.
– În pictură, se văd câteva plante de floarea-soarelui cu un singur calatidiu.

29-Jan-18
44
• 1865
– Ion Ionescu de la Brad găseşte floarea-soarelui la mânăstirea
Mogoşeşti, fostul judeţ Dorohoi.

• 1871
– La mânăstirea Putna se află un steag datând din anul 1871:
• Steagul a fost trimis de “Urbea Vaslui în memoria marelui erou al Racovei din
anul 1475 – Ştefan cel Mare”;
• Pe steag este imprimată, ca o emblemă a oraşului, o plantă de floarea-
soarelui.

• 1880
– Primele culturi de floarea-soarelui în Moldova:
• În apropiere de Vaslui a fost construită prima uleiniţă de floarea-soarelui
(presă specială pentru extragerea uleiului) (Velican V., 1959, citat de
Muntean L.S., 1997).

• 1910
– Primele date oficiale privind floarea-soarelui în România:
• 672 ha în cultură, localizate în mod deosebit în:
– Suceava:
– Neamţ;
– Bacău.
29-Jan-18
45
4. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A BOBULUI
ŞI FACTORII DE INFLUENŢĂ

29-Jan-18
46
Conţinutul de ulei
 Limitele de variaţie sunt cuprinse între:
 40 – 54%
 hibrizi pentru ulei;
 50% la hibrizii actuali de floarea-soarelui;
 60-65% limita bilogică.
 21 – 27% (sub 30%):
 hibrizi pentru halva;
 hibrizi pentru seminţe de ronţăit.

 Uleiul de floarea-soarelui este un ulei semisicativ.


 Indicele de iod = 125-140 (valoare medie de 132).

29-Jan-18
47
• Factori care influențează conţinutul de ulei:
1. Factori de mediu:
 Factori favorabili:
 temperaturile moderate;
 buna aprovizonare cu apă;
 solurile argiloase şi aluvionare profunde.
 Factori nefavorabili:
 temperaturile ridicate asociate cu secetă în faza de formare şi
umplere a bobului;
 solurile nisipoase şi cele argilo-calcaroase.

2. Factori biologici (hibridul cultivat):


 Hibrizii timpurii au un conţinut mai scăzut de ulei comparativ
cu cei semitimpurii şi semitârzii.
3. Tehnologia de cultivare:
 Fertilizarea:
 Raportul de nutriţie echilibrat, cu aporturi reduse de azot la
semănat şi cu fertilizări în vegetaţie.
29-Jan-18
48
 Conţinutul uleiului în acizi graşi la floarea-soarelui
convențională:
 Acizi graşi saturaţi
 8-12%, cei mai importanţi fiind:
 acidul palmitic C16H32O2 - 5-8%
 acidul stearic C18H36O2 - 2-4%
 Acizi graşi nesaturaţi
 88-92%, cei mai importanţi fiind:
 acidul oleic C18H34O2 - 14-40%
 acidul linoleic C18H32O2 - 48-74%
 acidul linolenic C18H30O2 - urme
 acid arahic - până la 0,5%;
 acid behenic - până la 1,5%;
 acid lignoceric - până la 0,5%.
 În mod obișnuit, floarea-soarelui convențională conține:
 20-30% acid oleic;
29-Jan-18  55-65% acid linoleic.
49
 După conţinutul în acid oleic, hibrizii de floarea-soarelui se
împart astfel:
 Hibrizi convenţionali - 14-40% acid oleic;
 Hibrizi mid-oleici - 55-75% acid oleic;
 Floarea-soarelui MO este cunoscută în SUA sub numele de NuSun.
 Hibrizi high-oleici - peste 80% acid oleic:
 90-92% la hibrizii high-oleici actuali.

 Au fost create și forme de floarea-soarelui:


 high-palmitice - high-oleice – HPHO:
 cca. 30% acid palmitici și cca. 50% acid oleic;
 high-stearice - high-oleice – HSHO:
 cca. 25% acid stearic și 55-60% acid oleic;
 Floarea-soarelui HSHO este cunoscută în America de Nord (SUA și
Canada) sub numele de Nutrisun.
 forme high-oleice cu un conținut scăzut (sub 3%) de acizi grași
saturați (acid palmitic și/sau stearic).
29-Jan-18
50
• Factorii care influențează conţinutul de acizi graşi
 Temperatura

%
acizi graşi
Acid oleic

După Hera C., Sin Acid linoleic


Gh., Toncea I. (1989) După Merrien A.,
Milan Marie-Joëlle (1992)

 Polenizarea.
 Amplasarea culturilor high-oleice faţă de culturile convenţionale:
 la cel puţin 200 m la culturile comerciale;
29-Jan-18  la cel puţin 500 m la loturile de hibridare,
51
Conţinutul în proteine
Conţinutul seminţelor în aminoacizi (g/100 g s.u.)
 15 - 22% din substanţa uscată: (OECD, 2007, no. 16, Series on the Safety of Novel Foods and Feeds)
Nr. Sursa
 61-68% helianthinină (11S), care Aminoacizii
crt. ST&PA* (1997) Kepler (1982)
este o globulină;
1 Lizină 0,68 0,71
 21-24% albumina 2S (SFAs); 2 Histidină 0,49 0,46
3 Arginină 1,57 1,79
 2-8% oleosina.
4 Acid aspartic - 1,63
5 Treonină 0,71 0,68-0,71
6 Serină - 0,84
7 Acid glutamic - 4,35
8 Alanină - 0,53
9 Prolină - 0,93
10 Glicină - 0,98
11 Metionină 0,44 0,33
12 Izoleucină 0,79 0,75
13 Cistină 0,34 0,34
14 Leucină 1,23 1,23
15 Fenilalanină 0,89 -
16 Valină 0,95 -
29-Jan-18 17 Triptofan 0,23 -
52 *ST&PA = Sunflower Technology and Production Agronomy
• Factorii care influențează conţinutul de proteină
– Factori de mediu:
• Într-un climat mai cald şi secetos, conţinutul seminţelor în substanţe
proteice este mai mare decât într-un climat mai umed şi răcoros.

– Factorul biologic (hibridul cultivat):


• Hibrizii timpurii au un conţinut de proteine mai ridicat decât cei
semitimpurii şi semitârzii.

– Tehnologia de cultivare:
• Fertilizarea cu azot influenţează în mod pozitiv conţinutul de
proteine.

29-Jan-18
53
Conținutul de săruri minerale:
Potasiu; Calciu; Fosfor; Magneziu.

Conținutul de vitamine În cantitate mai mică:


 vitamina C;
 B5 (acid pantotenic);  vitaminele B6, B2 și B9;
 B3 (vitamina PP sau acid nicotinic);  vitamina K;
 B1 (tiamină).  vitamina A.

Conţinutul în tocoferoli
 Uleiul de floarea-soarelui convențională are un conținut mediu
de cca. 700 mg/kg ulei:
 cca. 90% alfa-tocoferolul (α-tocoferol);
 cca. 10%:
 beta-tocoferol (β-tocoferol);
 gama-tocoferol (γ-tocoferol);
29-Jan-18  delta-tocoferol (δ-tocoferol).
54
Conţinutul în fitosterolii
 Conținutul total de fitosteroli:
 125 - 765 mg/100 g ulei.
 cca. 60% β-sitosterolul;
 cca. 40%:
 Stigmasterol;
 Campesterol;
 Avenasterol.
 Rol important în reducerea conținutului total de colesterol și a LDL.

29-Jan-18
55
Conţinutul în alte substanţe

 Substanţe extractive neazotate


 14,5 - 15%.

 Celuloză
 3 - 3,5%.

 Ceruri
 Conţinut mai mic de 1%:
 cca. 83% sunt localizate în tegumentul seminței;
 cca. 17% sunt localizate în în tegumentul seminal.

 Pigmenţi caretenoizi
 0,12 - 0,16%.
29-Jan-18
 Xantofilă și β-caroten
56
– Fosfolipide
• 0,03 - 0,6%:
– Lecitină;
– Cefalină;
– Inositol.
– Polifenoli
• Acid vanilic - 6,9 µg/100 g ulei;
• Acid cafeic - 4,9 µg/100 g ulei;
• Acid clorogenic.
– Rol antioxidant și proprietăți neuroprotectoare.
– Componenți minori care reduc valoarea nutritivă a
semințelor:
• Acidul fitic - 2,5% în semințe și 4,5% în șroturi:
– este un agent puternic de chelatizare, reducând disponibilitatea
calciului, magneziului, fierului și zincului.
– formează complexe cu aminoacizii, reducând valoarea șroturilor
pentru animalele nerumegătoare.
29-Jan-18
57
5. SISTEMATICA FLORII-SOARELUI

29-Jan-18
58
 Floarea-soarelui:
Ordinul Asterales (Compositales)
 Familia Asteraceae (Compositae)
 Subfamilia Asteroideae
 Tribul Heliantheae
 Subtribul Helianthinae
 Genul Helianthus L.

 Specia Helianthus annuus L.

 Helianthus:
 Limba greacă:
 Helios = Soare
29-Jan-18  Anthos = floare
59
 Genul Helianthus
 51 de specii, din care unele diploide, tetraploide și
unele hexaploide:
 14 specii anuale:
 Helianthus annuus L.
 Floarea-soarelui cultivată
 Specie diploidă: 2n = 34

 37 specii perene:
 Helianthus tuberosus L.
 Topinamburul
 Specie hexaploidă: 2n = 102

29-Jan-18
60
 Helianthus annuus L. var. macrocarpus (DC) Ckll. (n=17)
se caracterizează prin:
 Forme anuale, monocefalice (cu o
singură inflorescenţă);
 Foliole involucrate mai late de 8,5 mm;
 Flori radiale ligulate de culoare galben-
portocaliu;
 Calatidii și achene mari.

29-Jan-18
61
6. HIBRIZI DE FLOAREA-SOARELUI

29-Jan-18
62
Începutul ameliorării florii-soarelui
• Ameliorarea florii-soarelui pe baze științifice a început în
Rusia, la începutul sec. XX:
– 1910 - Stațiunea de Cercetare Kharkiv;
– 1912 - Stațiunea de Cercetare Kruglik în Krasnodar;
– 1913 - Stațiunea de Cercetare Saratov.

Pustovoit Vasilii Stepanovich


– Fondatorul Școlii Sovietice de ameliorare a florii-
soarelui.
– A început cercetările în anul 1912 în regiunea
Kuban.

29-Jan-18
63
Crearea hibrizilor de floarea-soarelui
• Ameliorarea florii-soarelui prin consangvinizare
– a fost iniţiată în Rusia în anul 1915, la Staţiunea Experimentală din Saratov.

Plachek Evgeniya Mihaylovna

• A studiat pentru prima încrucișarea


la floarea-soarelui și capacitatea
liniilor consangvinizate de a se
combina.

29-Jan-18 (1878–1955)
64
• 1947
– Manifestarea heterozisului pentru principalele caracteristici a fost
implementat de Morozov.

• 1950
– Primii hibrizi comerciali de floarea-soarelui creați în Canada (primul
hibrid Advance, apoi au urmat Advent și Admiral):
• formă mamă cu grad ridicat de auto-incompatibilitate semănată în apropierea
unei forme tată, care asigura polenizarea.

• 1966
– Leclercq găsește relația între gena producătoare de androsterilitate și
cea care determină pigmentația antocianică a hipocotilului:
• Creare primilor hibrizi comerciali în Franța și România, considerate primele ţări
din lume care au cultivat hibrizi de floarea-soarelui obţinuţi pe bază de
androsterilitate nucleară marcată genetic:
– Primul hibrid omologat în Franța în anul 1969 a fost INRA 6501:
» creat la INRA Clermont-Ferrand și cultivat începând cu anul 1970.
– Primii hibrizi creaţi în România, la ICCPA Fundulea:
» experimentaţi în reţeaua oficială a Comisiei de Stat pentru
Încercarea şi Omologarea Soiurilor începând cu anul 1968;
» înregistraţi în 1970 în Lista Oficială sub denumirile:
» Romsun 52 (denumit în 1973 Fundulea 52);
» Romsun 53 (denumit în 1973 Fundulea 53).
29-Jan-18
65
» Cultivați începând cu anul 1971.
• 1969:
– Leclercq obține prima sursă stabilă de androsterilitate
citoplasmatică - CMS (cytoplasmic male sterility).
• 1970-1971:
– Descoperirea genelor restauratoare de fertilitate Rf la
speciile sălbatice de floarea-soarelui:
• Kinman - la USDA în SUA, în anul 1970;
• Enns și colab. - în Canada, în anul 1970;
• Leclercq - la INRA în Franța, în anul 1971;
• Vrânceanu și Stoenescu - la ICCPT Fundulea în România, în anul
1971.

• 1972-1974:
– Primii hibrizi comerciali produși pe bază de
androsterilitatea citoplasmatică și restaurare a fertilității:
• 1972, în SUA;
• 1974 în Franța.
29-Jan-18
66
Crearea florii-soarelui high-oleică

Soldatov Karm Ivanovich

• Student al lui V.S. Pustovoit;


• A creat primul soi din lume high-oleic –
Pervenec:
– în anul 1976, la Vniimk, Krasnodar;
– prin inducerea unei mutații a soiului Vniimk
8931.

29-Jan-18
67
Materialul biologic folosit în România în secolul XX
• În secolul XX, materialul biologic folosit în cultura florii-soarelui a trecut
prin 4 etape importante (Vrânceanu, 2000):
 Etapa 1
• Etapa cultivării populaţiilor locale:
– Achene cu coajă groasă;
– Conţinut redus în ulei (20-28%);
 Etapa 2
• Etapa cultivării soiurilor ameliorate (între cele două războaie mondiale):
– Conţinut mediu în ulei (30-35%).
– În perioada 1934-1938 s-au cultivat soiurile Măslinica şi Uleioasa.
 Etapa 3
• Etapa cultivării soiurilor cu un conţinut ridicat de ulei în achene (45-55%):
– A început după cel de-al doilea război mondial;
– În perioada 1956-1969 s-au cultivat soiurile Jdanov 8281 şi Vniimk.
– În perioada 1966-1970, pe 75-90% din suprafaţa cultivată cu floarea-
soarelui s-a cultivat soiul Record.
 Etapa 4
• Etapa florii-soarelui hibride după 1970:
– Hibrizii de floarea-soarelui au înlocuit soiurile cu polenizare liberă.
29-Jan-18
68
Ameliorarea florii-soarelui în România
• Primele încercări de consangvinizare la floarea-soarelui:
• 1932-1938 – Staţiunea Experimentală Agricolă Târgu-Frumos.

• Cercetările cu caracter organizat au început:


• 1956 – Staţiunile Experimentale Agricole din Câmpia Turzii și
Mărculesti.
• 1957 – ICAR Bucureşti.
• 1962 – ICCPT Fundulea, s-a iniţiat Programul de Ameliorare a Plantelor
Oleaginoase.

• Din anul 1966, la ICCPT Fundulea:


• Au fost sistate complet lucrările de ameliorare pentru crearea de soiuri
cu polenizare liberă.
• Întreaga activitate a fost concentrată pentru crearea de hibrizi prin
încrucişarea liniilor consangvinizate.
29-Jan-18
69
Grupe de hibrizi de floarea-soarelui
• Clasificarea hibrizilor în funcție de destinație:
– hibrizi oleici, care în funcție de conținutul în acizi grași pot fi:
• hibrizi convenționali (sau linoleici);
• hibrizi mid-oleici;
• hibrizi high-oleici;
– hibrizi non-oleici (așa-numiții hibrizi confection), care pot fi:
• hibrizi pentru semințe de spart (de ronțăit) sau pentru obținerea de semințe decojite
(semințe pentru micul dejun, pentru utilizări în panificație etc.);
• hibrizi pentru producerea de halva;
• hibrizi pentru semințe pentru păsări.

• Clasificarea hibrizilor după precocitate:


– hibrizi timpurii (precoci);
– hibrizi semitimpurii;
– hibrizi semitardivi;
– hibrizi tardivi.

• Clasificarea hibrizilor după rezistenţa la anumite produse erbicide:


– Hibrizi convenționali;
– Hibrizi (Clearfield - cu rezistenţă la imidazoline):
• CL;
29-Jan-18
• CL Plus.
70 – Hibrizi rezistenți la erbicidele sulfonil-ureice (tribenuron metil).
Obiective în ameliorarea florii-soarelui şi crearea de
hibrizi
 Creşterea capacităţii de producţie (peste 5 t/ha, potențialul biologic fiind
estimat la cca. 6 t/ha);

 Creşterea conţinutului de ulei în seminţe (peste 50%);

 Obținerea de hibrizi cu diferite calități ale uleiului (conținut diferiți de acizi


grași și tocoferol), în funcție de destinația uleiului;

 Obținerea de hibrizi cu rezistență la diferite produse erbicide (imidazolinone


și sulfonil-ureice);

 Reducerea procentului de coji;

 Creşterea rezistenţei la principalele boli (mană, putregaiul alb, pătarea


brună şi frângerea tulpinilor ș.a.), fiind acceptat faptul că nu poate fi
obținută o rezitență la toate bolile;

 Creşterea rezistenţei la lupoaie;

 Creşterea rezistenţei la secetă;

29-Jan-18  Creşterea rezistenţei la cădere şi pretabilitatea la recoltarea mecanizată.


71
7. CERINŢE FAŢĂ DE CLIMĂ
ŞI SOL

29-Jan-18
72
Cerinţe faţă de căldură
 Suma temperaturilor biologic active (TBA), cu pragul biologic de 7oC, pe perioada
semănat-maturitate:
 1.450 şi 1.600°C la majoritatea hibrizilor.

 Temperatura minimă de germinaţie:


 4-5oC;
 7-8°C – germinația se desfășoară normal.

 Începutul răsăririi (10% plante răsărite):


 ∑TBA = 74-88°C, cu pragul biologic de 6oC.

 Răsărirea în masă (75% plante răsărite):


 ∑TBA = 100-175°C, cu pragul biologic de 6oC.

29-Jan-18
73
 Plantele în faza de cotiledoane:
 rezistă la temperaturi de -5oC.

 După apariția primelor frunze


adevărate:
 temperaturile negative determină
apariția de necroze și chiar
distrugerea plantei.

29-Jan-18
74
 Temperaturile scăzute:
 sunt cu atât mai dăunătoare cu cât intervin în fazele mai avansate
de vegetaţie.

Efectul temperaturilor scăzute la inițierea florală

29-Jan-18
75
 Brumele târzii:
 când plantele de floarea-soarelui
şi-au diferenţiat inflorescenţa:
 nu duc la distrugerea
plantei;
 distrug vârful de creştere:
 ramificarea tulpinii în
partea superioară;
 mai multe calatidii mici,
cu seminţe mici.

29-Jan-18
76
• Până la inițierea florală:
‒ Plantele de floarea-soarelui cresc şi se dezvoltă bine la temperaturi de
15-17°C.

• Iniţierea florilor are loc cel mai bine la temperaturi de:


‒ 18oC ziua;
‒ 8-9oC noaptea.

29-Jan-18
77
• În perioada înfloritului:
‒ Floarea-soarelui are cerinţe moderate faţă de temperatură.
‒ Sunt favorabile temperaturile de 16-20°C.

‒ Temperaturile mai mari de 30oC sunt dăunătoare:


– determină pierderea viabilităţii polenului > creşterea procentului de seminţe seci.

‒ Temperaturile ridicate sunt cu atât mai dăunătoare cu cât acestea sunt


asociate cu:
– vânturi uscate;
– umiditate relativă
a aerului redusă.

‒ Temperaturi > 38oC:


‒ brunificarea bracteelor
florale și a florilor
tubuloase;
‒ dacă intervin înainte de
înflorit:
‒ mugurii florali nu
se mai deschid.
29-Jan-18
78
• Efectul temperaturilor ridicate

• În faza de formare şi umplere a


bobului:
‒ Temperatura medie zilnică optimă
este cuprinsă între 20 şi 22°C.

29-Jan-18
79
Cerinţe faţă de umiditate
 Floarea-soarelui are un consum ridicat de apă, dar şi o rezistentă mare la
secetă, care se datorează:
 Sistemului radicular bine dezvoltat;
 Perozităţii plantei;
 Frunzelor care suportă deshidratarea temporară provocată de secetă;
 Sistemului medular (măduva tulpinii), care înmagazinează apa.

 Coeficientul de transpiraţie:
 Variază în limite largi, între 209 şi 765.
 Dezvoltarea plantelor de floarea-soarelui:
 Dezvoltare bună atunci când solul conţine 60-90% apă din capacitatea de câmp;
 Dezvoltare bună în zonele în care cad anual 450-600 mm precipitaţii;
 Se poate dezvolta în zonele în care cad anual peste 350 mm precipitaţii.
 Dezvoltare în condiții optime:
 plantele de floarea-soarelui necesită un consum de apă de cca.:
 160 mm până la înflorit;
 70 mm în timpul înfloritului;
29-Jan-18
 190 mm după înflorit.
80
 Perioada critică la aprovizionarea cu apă:
 Începând cu stadiul de buton floral de 3 cm diametru.
 Durează cca. 44-60 de zile:
o 20 de zile înainte de înflorit - 15-20 de zile după înflorit.
 Calendaristic:
o 25-30 mai - 20-30 iulie.

25-30 mai iunie 20-30 iulie


29-Jan-18
81
 Faza cea mai critică pentru apă:
 Prima decadă după ofilirea petalelor.
 Seceta influenţează negativ:
o producţia de seminţe;
o conţinutul în ulei.

 Un moment critic pentru factorul apă:


 La 4-5 săptămâni de la răsărire:
o în perioada formării primordiilor florale.

 Stresul hidric:
 De la începutul formării calatidiului până la înflorire:
 afectează producţia de seminţe;
 De la înflorire până la umplerea seminţelor:
 afectează producţia de seminţe şi procentul de ulei.

29-Jan-18
82
 Stresul hidric la floarea-soarelui afectează:

 În primul rând, caracteristicile morfologice ale plantei:


o Reducerea taliei plantei (fenomen de piticire);
o Diminuarea biomasei epigee;
o Reducerea suprafaţei foliare.

 În al doilea rând, caracteristicile productive:


o Numărul de boabe/calatidiu;
o Masa boabelor/calatidiu;
o MMB.

29-Jan-18
83
 Excesul de umiditate:
 Favorizează creşterea vegetativă în dauna fructificării.
 Asociat cu temperaturile scăzute reduce rezistenţa plantelor la boli.
 În faza de înflorire (ploile) impiedică zborul insectelor polenizatoare.

29-Jan-18
84
 Plantele de floarea-soarelui inundate :
 pe o perioadă de timp mai mare de 3
zile:
 nu-și mai revin.

 Vântul puternic și furtunile:


 căderea plantelor;
 ruperea tulpinilor;
 defolierea parțială sau chiar totală a
plantelor.
Brunificare produsă de vânt

 Grindina

29-Jan-18
85
Cerinţe faţă de lumină
 Floarea-soarelui are pretenţii mari faţă de lumină:
 Fenomenul de heliotropism.
 Planta este sensibilă la intensitatea
luminii de la iniţierea primordiilor
inflorescenţei până după formarea
inflorescenţei:
 La lumină slabă şi în condiţii de
umbrire:
 tulpinile se alungesc,
 suprafaţa foliară se reduce:
 ceea ce duce la obţinerea de calatidii
mici;
 producţia se reduce.

 Insuficienţa luminii în perioada de


acumulare a lipidelor:
 Determină un conţinut scăzut de ulei în
seminţe.
 Reacţiei la fotoperioadă:
 Există forme neutre, forme de zi scurtă
şi forme de zi lungă.
 Totuşi, floarea-soarelui este considerată
29-Jan-18 o plantă neutră.
86
Cerinţe faţă de sol
 Soluri favorabile:
 Fertilitate ridicată;
 Textura mijlocie (lutoase sau luto-nisipoase);
 Capacitate mare de reţinere a apei;
 Profunde.

 Este de dorit ca amplasarea florii-soarelui să se facă pe solurile:


 > 130 ppm K2O;
 > 15 ppm P2O5.

 Cerinţe faţă de pH:


 Plantele se dezvoltă normal la un pH cuprins între 6,5 şi 7,5.
 Floarea-soarelui este moderat tolerantă la salinitate.

 Soluri nepotrivite:
 nisipoase;
 pietroase;
 compacte;
 grele şi reci;
 acide;
29-Jan-18
87
 calcaroase.
8. ZONE DE CULTURĂ

29-Jan-18
88
Zonele de cultură a florii-soarelui în România

29-Jan-18
89
Județele mari cultivatoare de florii-soarelui în România
> 50.000 ha

29-Jan-18
90
9. Tehnologia de cultivare
9.1. Rotația
9.2. Fertilizarea
9.3. Lucrările solului
9.4. Sămânța și semănatul
9.5. Lucrări de îngrijire
9.6. Recoltatul
9.1. ROTAȚIA
Floarea-soarelui este o plantă pretenţioasă faţă de rotaţie.

• Nu suportă monocultura, datorită:


– Intensificării atacului de boli;
– Creșterii riscului atacului de dăunători;
– Atacului de lupoaie (Orobanche cumana);
– Înmulțirii buruienilor specifice;
– Epuizării solului în apă.

• Nu trebuie cultivată după:


– Plante atacate de putregai alb:
• Soia, fasolea, năut, sfeclă, specii din familia Brassicaceae (rapiţă, muştar
ş.a.).
– Plantele atacate de putregai cenuşiu:
• Cartof, in.
– Plante mari consumatoare de apă:
• Sorg, iarbă de Sudan, lucernă, sfeclă.
• Cele mai bune plante premergătoare sunt:
– Porumbul;
– Cerealele păioase;
– Mazărea.

• Porumbul este considerat o plantă premergătoare mai bună decât


grâul de toamnă:
– floarea-soarelui valorifică bine efectul remanent al dozelor mari de
îngrăşăminte azotate şi fosfatice aplicate la porumb.

• Sfecla de zahăr nu este o plantă bună premergătoare pentru


floarea-soarelui:
– Sfecla de zahăr este o mare consumatoare de apă şi elemente
nutritive, în special de potasiu, ceea ce determină la floarea-soarelui:
• diminuarea producţiei:
• reducerea procentului de ulei în seminţele.
Durata rotaţiei

• Floarea-soarelui trebuie să revină pe acelaşi teren după cel


puţin 4-5 ani.
• Pe terenurile infectate cu lupoaie este de dorit să revină după
cel puţin 6 ani.
• Reducerea rotaţiei la 3 - 4 ani poate fi făcută prin;
– cultivarea de hibrizi cu rezistenţă la mană şi lupoaie;
– utilizarea tehnologiei Clearfield pe terenurile infestate cu
lupoaie.
Culturile vecine
• Trebuie evitată amplasarea culturilor de floarea-soarelui
lângă culturi la care se aplică erbicide la care floarea-soarelui
este sensibilă.
Floarea-soarelui ca plantă premergătoare

• Floarea-soarelui este o bună plantă premergătoare pentru:


• culturile de primăvară.
• grâul de toamnă.

• Comparativ cu porumbul, floarea-soarelui ca plantă


premergătoare pentru grâul de toamnă:
– eliberează terenul mai devreme;
– lasă o cantitate mai mică de resturi vegetale pe sol;
– lasă terenul mai curat de buruieni;
– lasă terenul mai uscat;
– semănatul în teren nearat se face în condiţii mai bune decât
după porumb.
GAEC 6 - Menţinerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv
interdicţia de a incendia miriştile arabile

Cerinţe obligatorii pentru fermieri:


1. Floarea-soarelui nu se cultivă pe acelaşi amplasament mai mult de 2 ani
consecutiv. ?
– Obiectivul acestui standard este menţinerea conţinutului de materie organică în sol printr-o
rotaţie corectă a culturilor în cadrul asolamentului.
– Floarea soarelui nu trebuie cultivată pe acelaşi amplasament (parcelă, subparcelă) mai mult
de 2 ani consecutiv, deoarece:
• extrage din sol cantităţi mari de substanţe nutritive;

• favorizează proliferarea unor buruieni, boli şi dăunători specifici.

• În situaţia transferului total sau parţial al exploataţiei, fermierul care a preluat


exploataţia are obligaţia ca la data depunerii cererii de sprijin:
– să solicite informaţii de la APIA privind declaraţiile de suprafaţă depuse în ultimii doi ani
de fermierul de la care a preluat exploataţia, sau culturile găsite la controlul pe teren, dacă
ferma a fost supusă controlului în ultimii 2 ani;
– să ţină seama de avertizările pe care le oferă aplicaţia IPA Online la digitizarea parcelelor
privind amplasarea culturii de floarea-soarelui.
9.2. FERTILIZAREA
• Floarea-soarelui valorifică mai slab îngrăşămintele decât alte
plante de cultură:
– sistem radicular cu o capacitate ridicată de extragere a elementelor
nutritive din combinaţiile mai greu solubile.

• Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea unei


tone de boabe, plus biomasa epigee corespunzătoare (cf. Codului
de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării
cu nitrați din surse agricole):
– 36,5 kg N;
– 17,5 kg P2O5;
– 50 kg K2O.
• Primele faze de vegetaţie reprezintă o perioadă critică pentru
nutriţia cu N, P şi K:
– Influenţa negativă a insuficienţei acestora nu mai poate fi
corectată ulterior:
• chiar dacă se asigură cele mai bune condiţii de nutriţie.
– Asigurarea unei bune aprovizionări a plantelor cu toate
elementele nutritive încă de la răsărire:
• constituie o condiţie esenţială pentru obţinerea unor producţii mari.
Azotul Carență de azot

• Insuficienţa azotului:
• Plantele:
• au talie mică;
• sunt subţiri.

• Frunzele:
• sunt de culoare verde-deschis;
• frunzele de la baza plantei:
– sunt inițial verzi-palide;
– devin apoi verzi-gălbui;
– încep să apară cloroze pe margini care acoperă întregul
limb foliar;
– marginile se necrozează;
– în final frunzele se usucă și rămân atârnând pe tulpină.

• Inflorescenţele:
• sunt mici;
• au un procent ridicat de seminţe seci.

• Seminţele: Photo by Dr Prakash Kumar.

• au un conţinut redus de ulei.


• Condiții în care se manifestă
carența de azot:
– Soluri cu un conținut scăzut de
materie organică;
– Soluri cu textură ușoară pe
care azotul a fost levigate de
ploi abundente sau prin irigat;
– Soluri epuizate prin tehnologii
intensive;
– Soluri cu exces de umiditate;
– Soluri acide, cu pH mai mic de
6;
– Soluri alcaline, cu un pH mai
mare de 8.

Carență de azot

Photo by Dr Prakash Kumar.


• Excesul de azot:
• În primele 4-5 săptămâni de vegetaţie:
– îngălbenirea şi piticirea plantelor.

• După primele 4-5 săptămâni de vegetaţie:


– creştere luxuriantă a plantelor:
• în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului de ulei;
– prelungirea perioadei de vegetaţie;
– creşterea sensibilităţii plantelor la secetă, boli şi cădere;
– reducerea procentul de ulei din seminţe.

• Acumularea azotului:
• 56% în semințe:
• azot exportat odată cu recolta.
• 44% organele vegetative:
• restituit restituit solului odată cu resturile vegetale.
Fosforul
•Rol important în dezvoltarea plantelor de floarea-soarelui:
– Component principal al:
– acizilor nucleici;
– fosfolipidelor;
– fosfoproteinelor;
– multe enzime implicate în sinteza glucidelor şi în metabolismul lipidelor.
– În raport optim cu azotul, fosforul stimulează:
• fructificarea şi producţie de seminţe;
• măreşte procentul de ulei în seminţe;
• măreşte rezistenţa plantei la boli şi secetă.
• Insuficienţa fosforului:
– creştere redusă a plantelor;
– se întârzie maturarea;
– seminţele:
– rămân mici;
– au un procent mare de coji;
– au un procent redus de ulei.

• Deficitul accentuat de fosfor:


– pe frunze apar pete necrotice, dispuse între nervuri sub formă de
cercuri concentrice, mai ales către vârful frunzelor;
– simptomele sunt asemănătoare cu atacul de alternarioză şi
septorioză.
• Excesul de fosfor:
– nu produce dereglări în creşterea şi dezvoltarea plantelor de floarea-
soarelui.

• 60-70% din necesarul de fosfor este absorbit în perioada de


la apariţia butonului floral şi până la înflorirea maximă.

• Acumularea fosforului:
• 70% în semințe:
• fosfor exportat odată cu recolta.
• 30% organele vegetative:
• fosfor restituit solului odată cu resturile vegetale.
Potasiul
• Este important pentru:
– sinteza proteinelor, glucidelor şi a lipidelor;
– măreşte rezistenţa plantelor la secetă, rezistenţa la cădere, rezistenţa
la boli;
– influenţează pozitiv creşterea conţinutului de ulei în seminţe.

• Acumularea potasiului:
• 7% în semințe:
• potasiu exportat odată cu recolta.
• 93% organele vegetative:
• în cantitate cea mai mare în tulpini;
• în cantitate mai mică în frunze;
• potasiu restituit solului odată cu resturile vegetale.

• Excesul de potasiu:
– nu produce dereglări în creşterea şi dezvoltarea plantelor de floarea-
soarelui.
Carență de potasiu
• Insuficienţa de potasiu:
– Floarea-soarelui este foarte sensibilă la deficitul de
potasiu.
– Plantele:
– internoduri scurte (mult mai scurte decât la insuficienţa de
azot sau fosfor):
– plante au formă de „tufe”.

– Frunzele:
– insuficiența potasiului se manifestă pe frunzele bazale, care
se curbează în jos până când vârful limbului foliar este
îndreptat înspre sol;
– vârful și marginile limbului foliar se clorozează;
– clorozele avansează spre baza limbului foliar, în zona dintre
nervuri, ajungând să cuprindă întregul limb foliar;
– vârful și marginile limbului foliar se necrozează;
– necrozele avansează în zona dintre nervuri.

Photo by Dr Prakash Kumar.


• Condiții în care se manifestă
carența de potasiu:
– Soluri cu un conținut scăzut de
potasiu;
– Soluri nisipoase, în condițile în care
acestea sunt spălate de ploi
abundente sau irigări excesive;
– Soluri cu un conținut redus de
materie organică;
– Soluri cu raporturi mari de Na:K,
Mg:K sau Ca:K;
– Conținut ridicat de bicarbonați în
apa de irigație;
– Soluri acide, cu pH mai mic de 6.

Photo by Dr Prakash Kumar. Carență de potasiu


Calciul
Carență de calciu
• Insuficienţa de calciu:
– Calciul este imobil în plantă:
• Carența de calciu apare pe fruzele tinere, din partea
superioară a plantei.

– Fruzele:
• Funzele din partea superioară a plantei se zbârcesc și se
deformează;
– Nervurile nu sunt afectate și continuă să crească,
ceea ce determină apariția de malformații.
• Limbul foliar se rupe pe margini și chiar poate prezenta
găuri în interior;
• Noile frunze care apar rămân mici.

– Dacă deficitul devine sever:


• Pe internodurile superioare și pe pețiolul frunzelor
superioare apar pete necrotice negre sau brune;
• Mugurele floral se necrozează și se usucă.
Photo by Dr Prakash Kumar.
• Condiții în care se manifestă
carența de calciu:
– Soluri cu un conținut scăzut de
calciu;
– Soluri nisipoase, în condițile în care
acestea sunt spălate de ploi
abundente sau irigări excesive;
– Soluri pe care s-au aplicat cantități
mari de îngrășăminte cu azot sub
formă de uree;
– Soluri cu un conținut ridicat de
aluminiu schimbabil și scăzut în
calciu schimbabil;
– Soluri acide, cu pH mai mic de 6,5;
– Soluri alcaline cu un conținut ridicat
de sodiu schimbabil;
– Soluri alcaline, cu pH mai mare de 9.

Carență de calciu Photo by Dr Prakash Kumar.


Magneziul Carență de magneziu

• Insuficienţa de magneziu:
– Magneziu este mobil în plantă și poate fi transferat:
• Deficitul de magneziu apare pe frunzele bazale ale plantei.
• Dacă deficitul persistă, simptomele carenței apar și pe
frunzele superioare.

– Plantele:
• Tulpini scurte și subțiri.

– Frunzele:
• Frunzele bazale se decolorează în zona dintre nervuri:
– nervurile rămânând verzi;
• Zona dintre nervuri se clorozează, cu aspect albicios:
– nervurile rămân verzi:
– frunzele au aspect marmorat.
• În condiții de deficit acut, apar mici pete necrotoce brune pe
marginea frunzelor afectate.

Photo by Dr Prakash Kumar.


• Condiții în care se manifestă carența de magneziu:
– Soluri cu un conținut scăzut de magneziu;
– Soluri nisipoase, în condițile în care acestea sunt spălate de ploi
abundente sau irigări excesive;
– Soluri pe care s-au aplicat doze mari de îngrășăminte cu K sau Ca;
– Soluri acide, cu pH mai mic de 6,5;
– Soluri alcaline, cu pH mai mare de 8,5.
Sulful
Carență de sulf
• Insuficienţa de sulf:
– Sulful este imobil în plantă și nu poate fi transferat:
• Deficitul de sulf apare pe frunzele tinere, superioare ale plantei.
– Deficitul de sulf nu produce simptome de tip necroze:
• Deficitul de sulf se manifestă numai prin schimbarea culorii
frunzelor.
– Plantele în primele faze de vegetație:
• Devin verde-dechis – verde-palid;
• Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale deficitului de azot:
– Diferența constă în faptul că frunzele bazale sunt mai închise la
culoare decât cele din partea superioară (la azot este invers).

– Frunzele:
• Frunzele superioare devin gălbui, uniform, inclusiv nervurile;
• Simtomele sunt asemănătoate cu cele ale deficitului de fier:
– Diferența constă în faptul că și nervurile sunt gălbui, ca și limbul foliar,
în timp ce la deficitul de fier nervurile rămân verzi.

– La deficit sever:
• Frunzele devin mai gălbui;
• Plantele își reduc vigoarea;
• Dimensiunile calatidiului se reduc. Photo by Dr Prakash Kumar.
• Condiții în care se manifestă
carența de sulf:
– Soluri cu un conținut scăzut în
sulf;
– Soluri cu un conținut redus de
materie organică;
– Soluri nisipoase, în condițile în
care acestea sunt spălate de ploi
abundente sau irigări excesive;
– Soluri epuizate prin tehnologii
intensive;
– Soluri acide, cu pH mai mic de 6.

Carență de sulf
Photo by Dr Prakash Kumar.
Borul
• Borul are rol în:
– translocarea zaharurilor şi altor produși metabolici în procesele
respiratorii;
– stimulează germinarea polenului şi creşterea tubului polinic;
• favorizează procesul de fecundare.

• Insuficienţa borului influenţează negativ metabolismul


fosforului:
– consecinţe negative asupra producţiei şi a conţinutului de ulei în
seminţe.
• Insuficienţa de bor: Carență de bor

– Floarea-soarelui este foarte sensibilă la deficitul de bor:


• Este considerată una dintre cele mai bune plante
indicatoare pentru deficitul de bor.

– Deficitul de bor devine vizibil în partea superioară a


plantei:
• Frunzele mature de la baza plantei sunt normale.

– Plantele:
• Internodurile superioare nu se mai alungesc (rămân
scurte): >>> frunzele sunt apropiate >>> aspect de rozetă.

– Frunzele:
• Frunzele din partea superioară a plantei își opresc
creșterea și se încrețesc.
– Insuficiență severă
• Frunzele din zona vârfului de creștere (a mugurelui floral)
devin brun-deschis, după care devin gri necrotice în
partea bazală, vârful rămânând verde;
• Vârful de creștere/mugurele floral se necrozează și se
usucă. Photo by Dr Prakash Kumar.
• Insuficienţa de bor cu puţin înainte de înflorire:
– Apar pete brune pe frunzele mediane:
– cu timpul petele se unesc şi formează o arsură
în dreptul peţiolului.

• Insuficienţa de bor în timpul


înfloritului:
– Fecundarea este incompletă

Carență de bor
• Insuficienţa de bor în faza de formare
și umplere a boabelor:
– Tulpina se despică sub calatidiu şi
devine sfărâmicioasă:
– determină şiştăvirea seminţelor;
– uneori, calatidiul cade.
– Calatidiul se deformează.

Carență de bor
• Condiții în care se manifestă carența de bor:
– Soluri cu un conținut scăzut de bor;
– Soluri cu un conținut scăzut de materie organică;
– Soluri nisipoase, în condițile în care acestea sunt spălate de ploi
abundente sau irigări excesive;
– Soluri acide, cu pH mai mic de 5;
– Soluri alcaline, cu pH mai mare de 8.

– în condiții de rotații scurte (2-3 ani);


– în condiții de stres hidric și temperaturi ridicate;
– atunci când plantele nu-și dezvoltă bine sistemul radicular:
• urmarea a unor lucrări ale solului necorespunzătoare.
• Excesul de bor:
– floarea-soarelui suportă concentrații mare ale borului în sol, fără să fie
afectat procesul de creștere
• Atunci când există riscul carenței de bor:
– produse foliare cu bor care să asigure o doză de 300-500 g/ha;
– aplicare din faza de 10 frunze până la talia plantelor de 55-60 cm;
– nu se așteaptă manifestarea carenței de bor:
• aplicarea borului atunci când se manifestă deja carența de bor este deja prea târzie:
– efectele carenței sunt iremediabile.
Carență de fier
Fierul

• Insuficienţa de fier:
– Floarea-soarelui este foarte
sensibilă la deficitul de fier.
– Fierul este imobil în plantă:
• Deficitul de fier apare pe frunzele tinere, superioare ale
plantei.

– Frunzele:
• Pe frunzele superioare apar cloroze în zona dintre nervuri;
– Nevurile rămân verzi.

– La deficit sever:
• Frunzele devin albicioase;
• În porțiunile albicioase dintre nervuri apar leziuni necrotice;
• Frunzele se usucă.

Photo by Dr Prakash Kumar.


• Condiții în care se manifestă
carența de fier:
– Soluri cu un conținut scăzut în fier;
– Soluri nisipoase, sărace în fier;
– Soluri calcaroase, unde mobilitatea
fierului este foarte scăzută;
– Soluri turboase, unde mobilitatea
fierului este foarte scăzută;
– Soluri acide, care deși se
caracterizează printr-o mare
mobilitate a fierului, au un conținut
ridicat în zinc, mangan, cupru, nichel,
care blochează obsorția fierului de
către plante;
– Soluri cu exces de umiditate;
– Soluri alcaline, cu pH mai mic de 7,5.

Carență de fier
Molibdenul
• Insuficienţa de molibden:
– îngălbenire generalizată a tinerelor
Carență de molibden
plăntuțe;

– frunzele inferioare prezintă cloroze


între nervuri, dar nervurile rămân
verzi;

– frunzele superioare prezintă marginile


ridicate în sus, în formă de lingură.
Doza de azot
• 60-100 kg/ha pentru condiţiile din ţara noastră.
– Dozele mai mari sunt ineficiente şi au ca efect diminuarea
conţinutului de ulei din seminţe.

Doza de fosfor
• 60-125 kg P2O5/ha pentru condiţiile din ţara noastră.

Doza de potasiu
• 30 - 80 kg K2O/ha.
• Cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot
(minerale + organice) pentru fermele care nu întocmesc planurile de fertilizare pe
baza studiului agrochimic (Ghidul fermierului privind Ecocondiţionalitatea)

 Pentru terenurile cu pante până la 12%:

 Pentru terenurile cu pante peste 12%:

• Doza de azot nu trebuie să depăşească 170 kg N/ha provenit din aplicarea


îngrăşămintelor pe terenul agricol în decursul unui an.
 Floarea-soarelui reacţionează pozitiv la fertilizarea cu fosfor:
 pe toate solurile din ţara noastră;
 atât prin producţia de seminţe cât şi prin conţinutul seminţelor în ulei.

 Cerinţele florii-soarelui faţă de fosfor:


 sunt apropiate de cele ale grâului de toamnă;
 sunt mai mari decât cerinţele porumbului şi ale fasolei.

 Un sol care asigură o bună nutriţie a plantelor de floarea-soarelui


are un conţinut de fosfor de:
 11-12 mg P2O5/100 g sol (48-52 ppm P).
• Potasiul este necesar pe solurile:
– cu mai puţin de 18 mg K2O/100 g sol (sub 150 ppm K);
– bogate în calciu:
• o concentrație mare de calciu împiedică absorția potasiului.

• Floarea-soarelui este bine aprovizionată cu potasiu pe solurile:


– cu un conţinut de peste 20 mg K2O/100 g sol (peste 166 ppm K).

• Floarea-soarelui extrage din sol cantităţi mari de potasiu:


– totuși, reacţia la îngrăşămintele cu potasiu este în general
nesemnificativă, mai ales pe solurile bine aprovizionate cu potasiu;
– pentru valorificarea potenţialului genetic al hibrizilor cultivaţi:
• la fertilizare trebuie luate în considerare şi îngrăşămintele cu potasiu,
• mai ales în cazul solurilor slab aprovizionate cu potasiu.
Administrarea îngrășămintelor minerale

•Doza de azot se fracţionează astfel:


– Jumătate:
• La pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul:
– Îngrășăminte simple cu azot;
– Îngrăşăminte complexe;
– Îngrăşăminte lichide.
• Concomitent cu semănatul:
– Îngrăşăminte complexe.

– Jumătate:
• În vegetație, concomitent cu praşila 1 sau 2:
– între faza de 6 frunze și 14 frunze:
» azotat de amoniu.
• Hera şi Toncea (1986) au stabilit, cu ajutorul metodelor izotopice,
faptul că următoarele îngrășăminte:
– sulfatul de amoniu, dar mai ales ureea:
» influenţează negativ producţia de seminţe.
• Îngrășămintele cu fosfor se pot aplica:
– Înainte de efectuarea lucrării de arat sub formă de
îngrăşăminte simple:
• superfosfat simplu – 16 - 22% P2O5 + 19-20% Ca + 11-13% S;
• superfosfat concentrat – 38 - 50% P2O5 + 14% Ca.
– Înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu
semănatul:
• îngrăşăminte complexe.

• Îngrășămintele cu potasiul se pot aplica:


– Înainte de efectuarea arăturii:
• sarea potasică – 40% K2O;
• clorura de potasiu – 60% K2O.
– Înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu
semănatul:
• îngrăşăminte complexe.
Stabilirea dozei și aplicarea azotului
(după Terres Inovia – Franța)
• Aplicarea azotului în vegetaţie:
• Duce la o mai bună valorificare a azotului de către plante
comparativ cu aplicarea la semănat:
– Aplicarea azotului este mai bine sincronizată cu perioada de
consum maxim la nivelul culturii.

• Aplicarea azotului în vegetaţie fără riscuri:


– Trebuie utilizate forme solide de azot (azotat de amoniu).
– Administrarea trebuie făcută până în stadiul de 14 frunze.

• Metode:
– Metoda estimării necesarului de azot, în funcţie de:
• azotul din sol și obiectivul de producţie (metoda bilanţului).
– Medota Héliotest.
 Metoda estimării necesarului de azot în funcţie de azotul
din sol şi obiectivul de producţie (metoda bilanţului)

Doza de azot care trebuie administrată (kg/ha)


Obiectivul de producţie

2500 kg/ha 3500 kg/ha


(sol superficial, (sol profund,
nisipos) lutos, luto-argilos)

Scăzut (30 kg/ha) 40 – 80 Mai mult de 80

Azotul mineral Mediu (60 kg/ha) Până la 40 40 – 80


din sol la
semănat
Ridicat (90 kg/ha) 0 Până la 40
 Medota Héliotest (metoda bandei azotate)
 Se aplică 60-80 kg azot/ha pe o fâşie (bandă) la semănat.
 Se observă banda azotată de la stadiul de 6 până la 14 frunze.
 Dacă apar diferenţe faţă de restul parcelei (diferenţe de culoare, talie
a plantelor, dezvoltare):
 trebuie aplicată imediat doza de azot necesară în vegetaţie.
 Dacă nu apar diferenţe faţă de restul parcelei:
 solul asigură suficient azot pentru plantele de floarea-soarelui.

Stabilirea dozei de azot


Numărul de frunze la Obiectivul de producţie (q/ha)
apariţia diferenţelor vizuale 20 25 30 35 40
7-8 frunze 0 30 40 70 100

9-10 frunze 0 0 30 50 80
11-12 frunze 0 0 0 30 60
13-14 frunze 0 0 0 30 40
Îngrăşămintele complexe
 Se pot aplica:
 Înainte de pregătirea patului germinativ;
 Concomitent cu semănatul (fertilizare starter):
 Se administrează cca. 100-200 kg de îngrăşământ
complex, ca produs comercial;
 Se încorporează concomitent cu lucrarea de semănat:
 la cca. 5 cm lateral faţă de rândul de seminţe;
 la cca. 5 cm sub nivelul seminţelor.
 Se asigură elementele nutritive în zona rădăcinilor
plantelor de floarea-soarelui.
 Îngrăşămintele complexe care se administrează înainte de
pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul:
 Trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal:
 Îngrăşăminte complexe ce conțin azot şi fosfor (îngrăşăminte
binare), de tipul:
 18:46:0
 16:48:0
 12:52:0
 10:30:0
 8:30:0
 20:20:0
 21:21:0
 22:22:0
 Îngrăşăminte complexe care conţin, azot, fosfor și potasiu
(îngrăşăminte ternare), de tipul:
 13:26:13
 10:25:10
 15:15:15
 16:16:16
• Îngrăşăminte complexe care pe lângă
macroelemente conţin şi microelemente, de tipul:
– YaraMila 8 - 24 - 24 + 2 MgO + 5 SO3 + Me
– YaraMila 7 - 20 - 28 + 2 MgO + 7,5 SO3 + Me
– YaraMila 7 - 12 - 25 + 2 MgO + 6,5 SO3 + Me
– YaraMila 13 - 13 - 21 + 5 SO3 + Me.
• Îngrăşăminte special formulate pentru a fi
administrate odată cu semănatul:
– Seed Power H5 (10 - 40 - 0 + 0,5 Cu + 0,8 Zn + 5 acid humic):
• 25-30 kg/ha.
– Sumistart SR (10 - 40 - 0 + 11 SO3 + 2 Zn):
• 20 kg/ha.
– Turbostar NP (8 - 41 - 0 + 0,5 Cu + 0,8 Zn + 5 acid humic):
• 25 - 50 kg/ha.
– Turbostar GOO NP (10 - 40 - 0 + 0,5 Cu + 0,8 Zn + 0,5 Fe +
2,5 Inhibitor de nitrificare):
• 25 - 50 kg/ha.
Îngrășăminte foliare

• Floarea-soarelui reacţionează bine la îngrăşămintele foliare.


• Se aplică două tratamente:
– prima aplicare când plantele de floarea-soarelui au 30-50 cm;
– a doua aplicare la începutul apariţiei inflorescențelor.

• Fertilizarea foliară trebuie asociată cu:


– combaterea chimică a buruienilor;
– eventualele tratamente de combatere a bolilor.

• Trebuie subliniat faptul că fertilizarea foliară:


– nu înlocuieşte fertilizarea de bază;
– completează fertilizarea de bază, atât cu macroelemente (N, P, K)
cât mai ales cu microelemente.
• Îngrăşămintele foliare recomantate:
– Agrofeed 19 - 19 - 19 + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);
– Agrofeed 23 - 7 - 23 + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);
– Agroleaf Power Total 20 - 20 - 20 + Me + Biostimulator (3,0 kg/ha);
– Azuro 31 - 11 - 11 (5,0 kg/ha);
– Azuro 12 - 7 - 36 (5,0 - 8,0 l/ha);
– CropMax (1,0 l/ha);
– Elite 20 - 20 - 20 + 2,2 MgO + 4,5 SO3 (2,5 - 3,0 kg/ha);
– FoliMax Blue 20 - 20 - 20 + Me (0,2 - 0,5 %);
– FoliMax Gold 27 - 0 - 0 + 1,5% Mg + 1,5% Mn + Me (3 - 5 l/ha);
– FoliMax Orange 15 - 45 - 10 + Me (0,2 - 0,5 %);
– FoliMax Oleo 12 - 04 - 24 + 2MgO+36%SO3+Me (0,2 - 0,5 %);
– FoliMax Lichid Aminopower 05-08-10 +Me / 10-04-07 + Me (2 - 3 l/ha);
– FoliMax Mn 13% EDTA 13% Mn EDTA (0,6 - 1,2 kg/ha);
– Microfert U 9 - 3 - 3 + Me (2,5 - 5,0 l/ha);
– Microfert Zinc 9 - 3 - 2 + Me (0,2 - 0,5 %);
– Kristalon 18 - 18 - 18 (2,5 - 4,0 kg/ha);
– Kristalon 13 - 40 - 13 (2,5 - 4,0 kg/ha);
– NutriLeaf 20 - 20 - 20 + Me (2,5 kg/ha);
– Plantfert-I sau U (5,0 - 6,0 l/ha);
– Polyfeed 19 - 19 - 19 + 1 Mg + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);
– Sulfomax Sum (3,0 l/ha);
– Topcrop (0,5 - 1,0 l/ha);
– YaraVita Brassitrel 4,6 - 0 - 0 + 8,7 MgO + 4,9 Ca + Me (2,0 - 4,0 l/ha).
• Prevenirea şi tratarea carenţei de bor
– Se pot utiliza produse care se administrează în faza de
alungire a internodurilor și la primele simptome de
carenţă, precum:
• Agrobor 11L (11% B):
– 2,0 - 3,0 kg/ha.
• Folicare B (17 - 9 - 33 + Me):
– 3,0 - 5,0 kg/ha.
• FoliMax BorON 150 (150 g/l B):
– 3,0 - 5,0 l/ha.
• FoliMax BorON Plus (7-3-0+8MgO+7,7B+1,5Mn+18,6SO3+Me):
– 2,0 - 4,0 kg/ha.
• YaraVita Bortrac 6,5 - 0 - 0 + 10,9B:
– 2,0 l/ha.
– Se efectuează 2-3 intervenţii la 8-10 zile.
• Îngrăşăminte foliare numai cu azot
– Last N
• 10-15 l/ha.
• Se aplică în faza de 4-6 frunze;
• Tratamentul se repetă după 10-14 zile.
• Îngrăşăminte organice
– Comparativ cu alte plante de cultură, floarea-soarelui
reacţionează mai slab la îngrăşămintele organice.

– Sporurile de producţie sunt mari (de 700-800 kg/ha) pe solurile


carbonatate şi pe cele podzolite.

– Doza de gunoi de grajd nu se justifică a fi mai mare de 20 t/ha.

– Floarea-soarelui valorifică bine efectul remanent al gunoiului de


grajd aplicat la planta premergătoare.
• Atunci când floarea-soarelui urmează după porumb, este de
preferat ca gunoiul de grajd să fie administrat la porumb.

– Îngrăşămintele verzi au un efect asemănător gunoiului de grajd,


floarea-soarelui reacționând favorabil la acestea.

– Culturi verzi;
– mazărea, măzărichea, rapiţa, muştarul, lupinul sau sulfina;
– Măsura 10 – Agro-mediu și climă / Pachetul 4 – Culturi verzi
» 128 Euro/ha/an
9.3. LUCRĂRILE SOLULUI
• Lucrările solului se efectuează în mod diferit,
în funcţie de:
– planta premergătoare:
• momentul când eliberează terenul;
• cantitatea de resturi vegetale;
– umiditatea solului în momentul când este lucrat;
– gradul de compactare a solului.
• Lucrarea de dezmiriştit:
• Grapă cu discuri;
• Cultivator.
• Lucrarea de dezmiriştit:
• După culturi cu recoltare târzie
• Lucrarea de arat:
• se efectuează cât mai repede cu putinţă;
• adâncimea de 20-25 cm;
• plugul în agregat cu o grapă (de ex., grapă inelară).
• Lucrările de întreţinere a arăturii:
– Până în toamnă, prin lucrări superficiale ale solului se urmăreşte:
• menţinerea terenului curat de buruieni;
• menţinerea terenului afânat.

– Cel mai adesea arătura se


întreţine cu:
• grapa cu discuri;
• grapa rotativă;
• cultivatorul.

– Lucrările de întreţinere a arăturii se


efectuează:
• de obicei după ploi.
• perpendicular sau oblig pe direcţia arăturii,
pentru o bună nivelare a terenului.
Lucrările solului în primăvară
1. La desprimăvărare terenul se prezintă nivelat,
neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă:
– Solul rămâne nelucrat până în preziua sau ziua semănatului.
– Patul germinativ se pregăteşte cu:
• Combinator;
• Grapă cu discuri;
• Grapă rotativă;
• Cultivator.

2. La desprimăvărare terenul este denivelat şi îmburuienat:


– Imediat după zvântare se execută o lucrare cu:
• Grapa cu discuri;
• Grapa rotativă;
• Cultivatorul.
– Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului:
• Combinator.
• Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ:
– se recomandă a fi efectuată perpendicular pe direcţia de
semănat.

• În primăvară:
– numărul de lucrări ale solului trebuie să fie cât mai redus:
• trebuie evitată pierderea apei din sol prin procesul de
evaporație.
• Patul germinativ trebuie să fie:
– Mărunţit;
– Afânat pe adâncimea de semănat;
– „Aşezat" în profunzime:
• pentru a se favoriza ascensiunea apei către bobul de floarea-soarelui.
Lucrările de afânare adâncă (scarificare)
• Lucrarea de scarificare:
– Se impune ca urmarea a faptului că floarea-soarelui este sensibilă la
compactarea solului:
• ceea ce determină sporirea rezistenţei la penetrare a rădăcinilor.
– Este necesară pe solurile:
• Grele;
• Compacte;
• Cu exces temporar de umiditate.
– Are ca scop îmbunătăţirea regimului aero-hidric al solului.

• Lucrarea de scarificare la 60 cm aduce sporuri de producţie de


până la 28% (Croitoru M., citat de Bârnaure V., 1991).
• Din datele obţinute de Sin Gh. şi colab. la Fundulea (citat de
Ştefan V., 2008), tasarea solului a determinat:
• reducerea producţiei de seminţe cu până la 500 kg/ha;
• reducerea conţinutul de ulei al seminţelor cu până la 2,9%.
Lucrările minime
• Lucrările minime (minimum tillage) la floarea-soarelui
presupun lucrarea solului cu:
– grapa cu discuri;
– cizelul sau paraplow-ul urmată de lucrarea cu grapa cu discuri;
– diferite tipuri de cultivatoare.

• Prin sistemul de lucrări minime ale solului:


– Se reduce numărul de treceri cu utilajele:
• Se evită tasarea şi distrugerea structurii solului;
• Se reduc cheltuielile ocazionate de lucrările solului.
– Se reduce gradul de eroziune, pe solurile expuse acestui proces.
• Înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri la 10 - 12
cm:
– timp de 1 - 2 ani, nu influenţează nivelul producţiei;
– apoi, în fiecare an determină scăderea producţiei în mod
semnificativ, ca urmare:
• a compactării solului ;
• a infestării accentuate cu buruieni perene.

• Înlocuirea arăturii printr-o lucrare superficială a solului cu


grapa cu discuri la adâncimea de 10 - 15 cm:
– Este recomandată atunci când terenul a rămas nearat până în
primăvară.
– Este de preferat ca la planta premergătoare arătura să fi fost
efectuată la cel puţin 20 cm adâncime.
• Sistemul de lucrat în benzi (strip-till):
– distanța dintre benzi este determinată de distanța dintre rânduri;
– semănatul se efectuează pe benzile lucrate.
• Semănatul direct (no tillage)
– Presupune semănatul florii-soarelui direct în miriştea plantei
premergătoare, în teren nelucrat.

• Pe terenurile mai grele


– Se recomandă ca la 3 - 4 ani să se efectueze lucrarea de arat.
9.4. SĂMÂNŢA ŞI SEMĂNATUL
• Seminţele de floarea-soarelui trebuie:
– să aparţină unui hibrid recomandat pentru zona de cultură;
– să fie certificate:
• puritatea fizică (P) de peste 98 %;
• germinaţia (G) de peste 85 %.
– fără spărturi şi fisuri;
– cât mai uniforme;
– tratate:
• împotriva bolilor;
• împotriva dăunătorilor;
• împotriva bolilor și a dăunătorilor.
• Tratarea seminţelor de floarea-soarelui împotriva bolilor:
– Mană (Plasmopara helianthi), mai ales în cazul hibrizilor sensibili la
atacul de mană:
• Apron XL 350 FS (metalaxinil-M (mefenoxam) 350 g/l) – 3,0 l/t.
– Mană (Plasmopara helianthi), putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi
putregai cenuşiu (Botrytis cinerea):
• Maxim XL 035 FS (fludioxonil 25 g/l + metalaxinil-M (mefenoxam) 10
g/l) – 5,0 l/t.
– Putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi putregai cenuşiu (Botrytis
cinerea):
• Magnate 50 ECNA (imazalil 500 g/l) – 1,0 l/t;
• Semnal 500 FS (tiram 500 g/l) – 2,5 l/t;
• Vitavax Neutral (tiram 200 g/l + carboxină 200 g/l) – 3,0 l/t.
– Putregai cenuşiu (Botrytis cinerea) și alternarioză (Alternaria spp.):
• Royal Flo 42 S (tiram 480 g/l) – 2,5 l/t.
– Putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum), putregai cenuşiu (Botrytis
cinerea) și phoma (Phoma macdonaldi):
• Royal Flo 42 S (tiram 480 g/l) – 4,0 l/t.
– Putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum), putregai cenuşiu (Botrytis
cinerea) și pătarea brună și frângerea tulpinii (Phomopsis helianthi):
• Topsin 500 SC (tiofanat metil 500 g/l ) – 2,0 l/t.
• Tratarea seminţelor de floarea-soarelui împotriva
dăunătorilor
• Prevenirea atacului gărgăriţei frunzelor de porumb (Tanymecus
dilaticollis) și a atacului de viermi sârmă (Agriotes sp.), mai ales
atunci când cultura de floarea-soarelui urmează după porumb:
– Cruiser 350 FS (tiametoxam 350 g/l) – 10,0 l/t;
– Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10,0 l/t;
– Poncho 600 FS (clotianidin 600 g/l) – 9,0 l/t;
– Seedoprid 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10,0 l/t.
• Prevenirea atacului de viermi sârmă (Agriotes sp.):
– Force 20 CS (200 g/l teflutrin) – 2,5 l/t;
– Signal 300 ES (cipermetrin 300 g/l) – 2,0 l/t.
Insecticidele neonicotinoide
•Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 al Comisiei din 24 mai 2013 de
modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011:
– în ceea ce priveşte condiţiile de autorizare a substanţelor active clotianidin, tiametoxam şi
imidacloprid,
– şi de interzicere a utilizării şi a vânzării seminţelor tratate cu produse de protecţie a plantelor care
conţin aceste substanţe active
•Folosirea insecticidelor neonicotinoide este permisă de către UE în două cazuri:
– După înflorire – plantele nu mai prezită interes pentru albine;
– În cultura de cereale păioase toamna.
•România a primit din partea Comisiei Europene o autorizaţie temporară pentru 105 zile pentru
produsele:
– Cruiser 350 FS (Tiametoxam, produs de Syngenta),
– Nuprid AL 600 FS (Imidacloprid, Alchimex şi Nufarm),
– Poncho 600 FS (Clotianidin, Bayer CropScience),
– Seedoprid 600 FS (Imidacloprid, Adama Agricultural Solutions).
•Produsele pot fi utilizate la tratarea seminţelor pentru:
– combaterea dăunătorilor Tanymecus dilaticollis (răţişoara) şi Agriotes spp. (viermele sârmă),
– la culturile de porumb şi floarea-soarelui însămânţate în primăvara 2017.
•Derogarea expiră pe 16 mai 2017, dată după care este interzisă şi stocarea seminţelor tratate.
•ATENŢIE!
– Fermierii au obligaţia să marcheze, cu plăcuţe de avertizare, solele pe care au înfiinţat culturi cu
seminţe tratate cu neonicotnoide.
• Odată cu tratarea seminţelor cu produse fungicide, insecticide,
insecticide + fungicide:
– Tratarea seminţelor cu produse care stimulează germinaţia,
creşterea şi dezvoltarea plantelor în primele faze de vegetaţie
(efect de fortificare şi de „start-up”) :
– Teprosyn (146 g/l N + 243 g/l P2O5 + 291 g/l Zn) în doză de 8,0 l/t.
• Epoca de semănat
– Semănatul florii-soarelui se poate începe atunci când la
adâncimea de semănat şi la ora 7oo dimineaţa se
realizează temperatura de 7oC, iar vremea este în curs de
încălzire.
– Calendaristic, epoca optimă de semănat a florii-soarelui
se încadrează:
• între 25 martie şi 15 aprilie;
• în zonele mai răcoroase, semănatul se întârzie cu 7-10 zile.

– În primăverile mai secetoase, semănatul trebuie efectuat


la începutul epocii optime.
– În primăverile mai umede şi reci semănatul se poate face
mai târziu în cadrul epocii optime.
7C
o 7 cm

7 cm

7 7 7
• Semănatul prea timpuriu:
– NU este indicat deoarece:
• duce la prelungirea perioadei semănat-răsărire (chiar până la 20
de zile);
• terenul se poate îmburuiena;
• seminţele de floarea-soarelui mucegăiesc în sol;
• în final se realizează:
– un răsărit neuniform;
– o densitate mică;
– plantele răsărite au o sensibilitate ridicată la boli, ca urmare a:
» debilitării acestora din cauza duratei mari a perioadei de
răsărire;
» parcurgerii în ritm lent a primelor faze de vegetaţie.
– Semănatul prea devreme prezintă riscuri mai ridicate în zonele
cu regim termic deficitar.
• Întârzierea semănatului:
– creşte procentul de coji;
– creşte conţinutul de proteine;
– se reduce conţinutul de ulei în seminţe.

• Întârzierea semănatului prezintă riscuri mai ridicate în zona de sud a


ţării:
– sămânţa se încorporează de regulă în sol uscat, ceea ce duce la:
– întârzierea răsăritului;
– răsărit neuniform;
– reducerea densității plantelor.

• Sunt ani în care producţia de seminţe este ridicată şi la epocile târzii de


semănat:
– atunci când în sol este umiditate optimă pentru germinarea seminţelor
şi răsărirea plantelor;
– când în perioada de vegetaţie este asigurat factorul apă pentru o bună
vegetaţie a plantelor.
• Floarea-soarelui se caracterizează prin:
– durată mai mare a perioadei în care se poate efectua
semănatul fără modificarea producţiei, din următoarele motive:
• pe măsură ce creşte temperatura se scurtează durata de răsărire:
– condiţia este de asigurare a umidităţii optime pentru
germinarea şi răsărirea plantelor;
• planta este neutră la fotoperioadă;
• planta reacţionează pozitiv la o durată mai mare de strălucire a
soarelui;
• floarea-soarelui are cerinţe mari faţă de temperatură
(asemănătoare cu cerinţele porumbului).
• Semănatul culturilor succesive de floarea-soarelui:
– Epoca de semănat:
• Iunie;
• Cel târziu la începutul lunii iulie.

– Semănatul după culturi cu recoltare timpurie:


• Orz;
• Borceag;
• Grâu.

– Folosirea de hibrizi timpurii.


 Densitatea de semănat
 45 - 65 mii plante recoltabile/ha.
 Limita superioară a densităţii:
 hibrizii cu talia mai redusă;
 condiţii bune de aprovizionare cu apă (condiţii de irigat).
 Pentru realizarea densităţii la recoltare:
 densitarea la semănat este mai mare cu cca. 10%;
 trebuie luate măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor;
 lucrările mecanice de întreţinere (praşilele) trebuie efectuate corect.

 Creşterea densităţii peste limitele menţionate:


 duce la scăderea producţiei ca urmare a:
 micşorări calatidiului:
 >>> reducerea numărului de seminţe pe calatidiu;
 reducerea masei a 1000 de boabe (MMB);
 >>> reducerea masei boabelor pe calatidiu.
 căderea plantelor:
 consecinţă a reducerii grosimii tulpinii şi a creşterii taliei
plantelor.
 O importanţă deosebită o are:
 distribuţia uniformă a
seminţelor pe rând pentru:
 obţinerea unor rânduri de
plante fără goluri;
 valorificarea eficientă a radiaţiei
solare şi a fertilităţii solului.
 Norma de semănat
 Norma de semănat variază, de obicei, între 3 şi 5 kg/ha.

D x MMB
C
P x G x 100

 În prezent, se extinde comercializarea seminţei de


floarea-soarelui destinată semănatului în saci cu:
 80.000 boabe;
 150.000 boabe.
 Distanţa dintre rânduri
 Distanţa între rânduri este de 70 cm.

 50 cm între rânduri

 Semănatul în benzi
 Adâncimea de semănat
 4-6 cm, în funcţie de textură şi umiditatea solului:
 4-5 cm pe solurile mai grele şi umede;
 5-6 cm pe solurile mai uşoare şi mai uscate.

 Semănatul la o adâncime mai mică (4 cm):


 duce la obţinerea unei răsăriri rapide şi uniforme a plantelor;
 dar necesită o bună pregătire a patului germinativ, ceea ce
asigură:
 uniformitatea adâncimii de semănat;
 o răsărire rapidă şi uniformă a plantelor.
 Semănatul la floarea-soarelui se efectuează:
 cu ajutorul semănătorilor de precizie;
 la viteza de semănat de 5-6 km/h.
9.5. LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE
9.5.1. Combaterea buruienilor
 Floarea-soarelui are un ritm mai lent de creştere a tulpinii
până în faza de apariţie a butonului floral:
 timp de 30-40 zile de la răsărit:
 perioadă în care există pericolul îmburuienării culturii.

 Când plantele de floarea-soarelui au înălțimea de 80-100 cm:


 pericolul de îmburuienare dispare:
 plantele acoperă (umbresc) foarte bine solul, împiedicând
răsărirea buruienilor.

 Buruienile produc pagube de producţie la floarea-soarelui


cuprinse între 15 şi 55% (Şarpe, 1976).
 Combaterea buruienilor la floarea-soarelui se poate
realiza:
 Prin utilizarea erbicidelor;
 Prin efectuarea de praşile;
 Combinat:
o Prin folosirea erbicidelor şi efectuarea de praşile
mecanice.
Combaterea buruienilor prin utilizarea erbicidelor

 Erbicidele se pot aplica:


 Înainte de pregătirea patului germinativ (ppi);
 Preemergent, după semănat;
 Postemergent timpuriu;
 Postemergent.

 Erbicidele se pot aplica pentru combaterea:


o buruienilor monocotiledonate şi a unor buruieni dicotiledonate anuale;
o buruienilor dicotiledonate şi a unor buruieni monocotiledonate anuale;
o buruienilor dicotiledonate anuale;
o buruienilor dicotiledonate;
o buruienilor monocotiledonate;
o buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate.
I. Erbicide aplicate înainte de pregătirea patului
germinativ sau preemergent, imediat după semănat

• Buruieni monocotiledonate şi unele buruieni dicotiledonate anuale:


– Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1,0 – 1,5 l/ha
– Tender (S-metolaclor 960 g/l) – 1,0 – 1,5 l/ha
– Frontier Forte (dimetenamid-P 720 g/l) – 0,8 – 1,4 l/ha
– Stomp 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 5,0 l/ha

• Buruieni dicotiledonate anuale:


– Afalon 50 SC (linuron 450 g/l) – 2,0 – 4,0 l/ha
II. Erbicide aplicate preemergent, după semănat
• Buruieni monocotiledonate şi unele buruieni dicotiledonate anuale:
– Gardoprim Plus Gold 500 SC (S-metolaclor 312,5 g/l + terbutilazin 187,5 g/l) – 3,5 – 4,0 l/ha
• nu combate Xanthium spp., Solanum spp., Sinapis spp.
– Silba (S-metolaclor 312,5 g/l + terbutilazin 187,5 g/l) – 3,5 – 4,0 l/ha
• nu combate Xanthium spp., Solanum spp., Sinapis spp.
– Pendigan 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 5,0 l/ha
– Stomp Aqua (pendimetalin 455 g/l) – 2,0 – 4,0 l/ha
– Wing P (pendimetalin 250 g/l + dimetenamid-P 212,5 g/l) – 3,5 – 4,0 l/ha

• Buruieni dicotiledonate şi unele buruieni monocotiledonate anuale:


– Linurex 50 SC (linuron 500 g/l) – 2,0 – 4,0 l/ha
– Modown 4 F (bifenox 480 g/l) – 1,5 – 2,0 l/ha

• Buruieni dicotiledonate anuale:


– Galigan 240 EC (oxifluorfen 240 g/l) – 1,0 l/ha
• Combate și buruienile dicotiledonate perene.
– Goal 4 F (oxifluorfen 480 g/l) – 0,5 l/ha
• Nu combate Xanthium.
– Pelican 500 SC (diflufenican 500 g/l) – 0,25 l/ha
– Pledge 50 WP (flumioxazin 50 %) – 90 – 120 g/ha
– Racer 25 EC (fluorocloridon 250 g/l) – 2,0 – 3,0 l/ha
III. Erbicide aplicate postemergent timpuriu

• Buruieni dicotiledonate anuale:


– Modown 4 F (bifenox 480 g/l) – 1,0 – 1,5 l/ha
– Pledge 50 WP (flumioxazin 50 %) – 80 g/ha
IV. Erbicide aplicate postemergent
• Buruieni dicotiledonate:
– Express 50 SC (tribenuron metil 50 %) – 30 g/ha + 250 ml/ha Trend 90
» Erbicidul Expres se aplică numai la hibrizi de floarea-soarelui rezistenţi:
 P64LE19;
 P64LE20;
 P64LE25;
 P64LE99;
 P64HE39;
 P64HE118.
» Erbicidul Expres se aplică atunci când:
 Plantele de floarea-soarelui au 4 - 8 frunze;
 Buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2 - 4 frunze;
 Buruienile dicotiledonate perene sunt în faza de rozetă.
– Erbicidul Express:
 Combate inclusiv speciile:
• Xanthium sp.; • RIVAL STAR 75 GD (tribenuron-metil 75%) – 15-20 g/ha.
• Abutilon sp.;
• Cirsium sp.; • Helmstar 75 WG (tribenurom metil 75 %) – 15 - 20 g/ha.
• Datura sp. • Trimmer (tribenuron metil 750 g/kg) – 15 - 20 g/ha0
 Nu combate speciile:
 Convolvulus arvensis (volbura);
 Fumaria officinalis (fumăriţa)
• Buruieni monocotiledonate, inclusiv Sorghum halepense din rizomi:
MA MP
– Targa Super 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 0,7 l/ha / 1,5 l/ha
– Pilot 10 EC (quizalofop-p-etil 100 g/l) – 0,4 l/ha / 0,75 - 0,9 l/ha
– Elegant 05 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 0,75 l/ha / 1,5 - 1,75 l/ha
– Leopard 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 0,75 l/ha / 1,5 - 1,75 l/ha
– Prosper (quizalofop-p-etil 100 g/l) – 0,4 l/ha / 0,75 - 0,9 l/ha
– Pantera 40 EC (quizalofop-p-tefuril 40 g/l) – 0,75 l/ha / 1,5 - 1,75 l/ha
– Rango (quizalofop-p-tefuril 40 g/l) – 0,75 l/ha / 1,5 - 1,75 l/ha
– Fusilade Forte 150 EC (fluazifop-p-butil 150 g/l) – 0,8 l/ha / 1,0 - 1,3 l/ha
– Agil 100 EC (propaquizafop 100 g/l) – 0,8 l/ha / 1,0 - 1,5 l/ha
– Centurion Plus (cletodim 120 g/l) – 0,6-1,0 l/ha / 1,5 - 2,0 l/ha
– Select Super (cletodim 120 g/l) – 0,6 - 1,0 l/ha / 1,5 - 2,0 l/ha
– Stratos Ultra (cicloxidim 100 g/l) – 2,0 l/ha+2 l/ha adjuvant Dash

– Aplicare erbicidelor pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se face atunci când:


» Plantele de floarea-soarelui au 4 - 6 frunze;
» Buruienile monocotiledonate anuale sunt până la înfrăţire;
» Buruienile monocotiledonate perene au 15 - 25 cm înălţime.
• Buruieni monocotiledonate şi dicotiledonate:
– Tehnologia Clearfield:
» Semănatul de hibrizi de floarea-soarelui Clearfield
» Aplicarea erbicidelor de tip imidazolinonic:
 Pulsar 40 (imazamox 40 g/l) – 1,2 l/ha
 Listego (imazamox 40 g/l) – 1,2 l/ha
» Erbicidele se aplică:
 Numai la hibrizi de floarea-soarelui Clearfield (CL).
 Atunci când plantele de floarea-soarelui au 4 - 6 frunze.

– Tehnologia Clearfield Plus:


» Semănatul de hibrizi de floarea-soarelui Clearfield Plus (CLP).
» Aplicarea erbicidului de tip imidazolinonic:
 Pulsar 40 (imazamox 40 g/l) + Dash HC – 1,2 + 1,2 l/ha
 Pulsar Pllus (imazamox 25 g/l) – 1,2 – 2,0 l/ha
Utilizarea erbicidelor cu acţiune totală
• Erbicidele totale se utilizează:
– pentru combaterea buruienilor şi a samulastrei, apărute după lucrarea de dezmiriştit sau
lucrarea de arat:
• se înlocuiesc lucrările mecanice de combatere a buruienilor;
• se utilizează în cazul practicării sistemelor de lucrări minime ale solului sau semănatul direct.
– pentru combaterea buruienilor apărute înainte de răsărirea florii-soarelui:
• trebuie acordată o atenţie deosebită plăntuţelor de floarea-soarelui care nu trebuie să ajungă la suprafaţa solului
şi să vină în contact cu erbicidul.

• Se folosesc produse erbicide, precum:


– Basta 14 SL (glufosinat de amoniu 150 g/l) – 4,0 - 5,0 l/ha;
– Chikara (flazasulfuron 25%) – 0,2 kg/ha;
– Chikara Duo (flazasulfuron 6,7 g/kg + glifosat 288 g/kg) – 3 kg/ha;
– Cosmic (glifosat acid 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha;
– Sanglypho (glifosat acid 360 g/l) – 5,0 l/ha;
– Touchdown System 4 (glifosat acid 360 g/l) – 3,0 - 4,0 l/ha;
– Roundup Energy (glifosat ca sare de potasiu 551 g/l) – 2,4 - 3,2 l/ha;
– Kyleo (2,4D 160 g/l + glifosat 240 g/l) – 3,0 - 5,0 l/ha;
– Glifotim 360 SL (360 g/l glifosat acid sub formă de sare de izopropil amină)- 3,0 - 4,0 l/ha.
• Produsele de protecția plantelor pe bază de glifosat care conțin coformulantul:
• poli oxietilen amina ( CAS nr. 61791-26-2):
– se retrag din data de 22 august 2016.
Combaterea buruienilor prin efectuarea de praşile
• Obiectivele lucrării de prăşit:
– Combaterea buruienilor;
– Îmbunătăţirea:
o permeabilității solului;
o aerisirii;
o regimului termic al solului.
Momentul efectuării praşilelor mecanice
• Prima praşilă mecanică:
– Se execută devreme, atunci când se văd bine rândurile cu plante
(plantele au prima pereche de frunze apărute).
– Întârzierea duce la:
• încetinirea ritmului de creştere al plantelor de floarea-soarelui
afectate de îmburuienare;
• plantele de floarea-soarelui capătă culoarea verde-gălbuie;
• plantele de floarea-soarelui se refac greu şi numai parţial după
prăşit, înregistrându-se pierderi de producţie.

• A doua praşilă mecanică:


– se efectuează la 8-12 zile de la prima praşilă, imediat ce apar
buruienile.

• A treia praşilă mecanică:


– se efectuează la cca. 15 zile de la praşila a doua;
– se efectuează la înălţimea plantelor de floarea-soarelui de maximum
70 cm.
• Elemente ce trebuie avute în vedere la efectuarea praşilelor
mecanice:
– Adâncimea de efectuare a praşilelor:
• Trebuie să asigure distrugerea buruienilor;
• Nu trebuie să mobilizare prea adânc solul:
– se pierde apa din sol;
– se taie rădăcinile plantei de floarea-soarelui.
• De obicei, adâncimea praşilelor este de 4-6 cm.
– Zona de protecţie a plantelor (de o parte şi alta a rândurilor):
• 8-10 cm la prima praşilă;
• 14-15 cm la praşilele următoare.
– Viteza de deplasare a agregatului de prăşit:
• 3-5 km/h la prima praşilă:
– viteză mică pentru evitarea acoperirii plăntuţelor cu sol sau
vătămarea lor;
• Până la 7-8 km/h la celelalte praşile.

• La cultura florii-soarelui trebuie efectuate:


– 2-3 praşile mecanice;
– 1-2 praşile manuale pe rândul de plante.
• Praşilele manuale:
– se execută după prima şi a doua praşilă mecanică;
– se execută cu atenţie pentru a nu se tăia sau vătăma plantele.
9.5.2. Combaterea bolilor
• Principalele boli care afectează cultura de floarea-soarelui
sunt:
1. Mana (Plasmopara helianthi – sin. Plasmopara halstedii);
2. Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum);
3. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea);
4. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor (Phomopsis helianthi –
sin. Diaporthe helianthi);
5. Pătarea neagră a tulpinilor sau fomoza (Phoma macdonaldi –
sin. Phoma helianthi);
6. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor sau putregaiul cărbunos
(Macrophomina phaseolina);
7. Pătarea brună-neagră sau alternarioza (Alternaria helianthi);
8. Pătarea cenuşie sau septorioza frunzelor (Septoria helianthi);
9. Făinarea florii-soarelui (Erysiphe cicoracearum);
10. Rugina florii-soarelui sau rugina neagră (Puccinia helianthi).
Mana
Plasmopara helianthi
sin. Plasmopara halstedii
• Mana:
• Este răspândită în toate zonele de cultură a florii-soarelui din
ţara noastră:
– mai ales în zonele de cultură din sud şi sud-est.
• Este periculoasă mai ales în anii ploioşi.
• Atacă în toate fazele de vegetaţie:
– cel mai periculos este atacul timpuriu.

• Transmiterea de la un an la altul se face:


– Prin resturile vegetale infectate rămase în sol;
– Prin sămânţa infectată.

• Măsurile preventive constau în:


– utilizarea de hibrizi rezistenţi;
– tratarea seminţelor (obligatorie în cazul hibrizilor sensibili);
– respectarea rotaţiei.
Putregaiul alb
Sclerotinia sclerotiorum
• Putregaiul alb:
• Este considerat unul dintre principalii factori limitativi ai producţiei la
floarea-soarelui.
• Atacă toate organele plantei, dar atacul cel mai păgubitor este:
– cel de la baza plantei;
– cel de pe inflorescenţă.

• Transmiterea de la un an la altul se face:


– prin intermediul scleroţilor din sol sau din masa de seminţe destinată
semănatului;
– prin fragmentele miceliene care se găsesc pe resturile vegetale din sol.

• Măsurile preventive constau în:


– respectarea rotaţiei culturilor şi evitarea cu stricteţe a plantelor
premergătoare atacate de putregaiul alb;
– evitarea terenurilor argiloase umede;
– fertilizare echilibrată, fără doze mari de azot;
– aplicarea îngrăşămintelor organice la planta premergătoare;
– tratarea seminţelor;
– cultivarea de hibrizi rezistenți;
– evitarea densităților mari
– evitarea irigării la înflorire.
Putregaiul cenuşiu
Botrytis cinerea
• Putregaiul cenuşiu:
• este o boală frecvenţă în condiţii de umiditate.
• atacă toate organele plantei.

• Transmiterea de la un an la altul se face prin:


– resturile vegetale infectate rămase în sol;
– sămânţa infectată.

• Măsurile preventive constau în:


– respectarea verigilor tehnologice;
– tratarea seminţelor.
Pătarea brună şi
frângerea tulpinilor
Phomopsis helianthi
sin. Diaporthe helianthi
• Pătarea brună şi frângerea tulpinilor:
• Atacă:
– Tulpina;
– Frunzele;
– Peţiolul frunzelor,
• începând cu faza formării butonului floral.

• Transmiterea de la un an la altul:
– prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol.

• Măsurile preventive constau în:


– încorporarea adâncă a resturilor vegetale infectate;
– respectarea rotaţiei culturilor.
Pătarea neagră a tulpinilor
sau fomoza
Phoma macdonaldi
sin. Phoma helianthi
• Pătarea neagră a tulpinilor:
• Atacă toate organele aeriene ale plantei de floarea-soarelui.

• Transmiterea de la un an la altul se face:


– prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol.

• Măsurile preventive constau în:


– încorporarea adâncă a resturilor vegetale infectate;
– respectarea rotaţiei culturilor.
Pătarea brună-neagră sau
alternarioza
Alternaria helianthi
• Pătarea brună-neagră sau alternarioza:
• este favorizată de alternanţa perioadelor calde şi umede cu
perioade uscate.

• Transmiterea de la un an la altul se face:


– prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol.

• Măsurile preventive constau în:


– fertilizare echilibrată;
– fără exces de azot;
– semănatul la densitatea optimă;
– folosirea de hibrizi rezistenţi;
– tratarea seminţelor.
Pătarea cenuşie sau septorioza
frunzelor
Septoria helianthi
• Pătarea cenuşie sau septorioza frunzelor
– atacă numai frunzele.

• Transmiterea de la un an la altul se face:


– prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol.

• Măsurile preventive constau în:


– respectarea rotaţiei;
– tratarea seminţelor.
Făinarea florii-soarelui
Erysiphe cicoracearum
• Făinarea florii-soarelui:
– este favorizată de umiditatea crescută.

• Transmiterea de la un an la altul se face:


– prin organele de fructificare ale ciupercii din sol.

• Măsurile preventive constau în:


– respectarea rotaţiei.
Rugina florii-soarelui sau rugina
neagră
Puccinia helianthi
• Rugina florii-soarelui:
– se manifestă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie.

• Transmiterea de la un an la altul se face:


– prin intermediul solului;
– prin sămânţa infectată.

• Măsurile preventive constau în:


– respectarea verigilor tehnologice;
– tratarea seminţelor.
Combaterea
Putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum)
Putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea)
Pătării brune şi frângerii tulpinilor (Phomopsis helianthi)
Alternariozei (Alternaria helianthi)
• Se efectuează 1-2 tratamente în vegetaţie.
– Primul tratament:
• Se efectuează atunci când plantele de floarea-soarelui sunt
în faza de 6-10 frunze:
– atunci când începe formarea butonului inflorescenţei.

– Al doilea tratament:
• Se efectuează înainte de înflorit.

• În cazul atacului de putregai alb şi putregai cenuşiu:


– Se impune şi un tratament la 10-15 zile după sfârşitul
înfloritului.
• Produse fungicide care se pot utiliza:
– Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0,6 l/ha;
– Priori XTRA 280 EC (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0,75 l/ha;
– Amistar Extra 280 SC (azoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0,75 l/ha;
– Sfera 535 SC (trifloxistrobin 375 g/l + ciproconazol 160 g/l) – 0,4 l/ha;
– Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0,5 l/ha;
– Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1,0 l/ha;
– Bumper Super 490 EC (procloraz 400 g/l + propiconazol 90 g/l) – 0,8 l/ha;
– Zamir 40 EW (procloraz 267 g/l + tebuconazol 133 g/l) – 1 l/ha.
– Prosaro 250 EC (protioconazol 125 g/l + tebuconazol 125 g/l) – 1,0 l/ha (combate
putregaiul alb şi putregaiul cenuşiu);
– Impact 125 SC (flutriafol 125 g/l) – 1,5 l/ha (combate pătarea brună şi frângerea
tulpinilor);
– Pyrus 400 SC (pyrimethanil 400 g/l) – 1,5 l/ha (combate putregaiul cenuşiu);
– Rovral 500 SC (iprodion 500 g/l) – 1,0 l/ha;
– Tanos 50 WG (famoxadon 25 % + cimoxanil 25 %) – 0,4 kg/ha;
– Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1,4 l/ha;
– Topsin 70 WDG (tiofanat-metil 70 %) – 1,0 kg/ha;
9.5.3. Combaterea dăunătorilor
• Principalii dăunători care atacă cultura de floarea-
soarelui sunt :
– Gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis);
– Viermii sârmă (Agriotes spp.);
– Viermii albi:
• Cărăbuşii de mai – Melolontha spp.;
• Cărăbuşul de stepă – Anoxia villosa;

– Buha semănăturilor (Agrostis segetum);


– Molia florii-soarelui (Homoeosoma nebulella);
– Păduchele mic al prunului (Brachycaudus helichrysi).
Gărgăriţa frunzelor de porumb
Tanymecus dilaticollis
• Atacul de gărgăriţa frunzelor de porumb este mai accentuat:
– atunci când floarea-soarelui urmează după porumb;
– în primăverile calde şi secetoase.

• Prevenire:
– Rotaţia;
– Tratamente efectuate la seminţe.

• Combatere:
• Combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb în primele faze de
vegetaţie:
• la depăşirea PED-ului de 5 dăunători/m2, se pot folosi insecticide
precum:
• Actara 25 WG (thiametoxam 25%) – 100 g/ha;
• Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l ) – 150 ml/ha.
Viermii sârmă
Agriotes spp.
• Atacul de viermi sârmă este mai accentuat:
– atunci când floarea-soarelui urmează după cereale păioase;
– în primăverile umede şi răcoroase.

• Combatere:
• Produs insecticid care se încorporeayă odată cu semănatul:
• Belem 0,8 MG (cipermetrin 8 g/kg) – 12 kg/ha.
Molia florii-soarelui
Homoeosoma nebulella
Secţiune prin pericarpul fructului de floarea-soarelui
1- pericarp cu strat carbonogen; 2- pericarp fără strat carbonogen;
a- epicarp; b- ţesut cu suber; c- strat carbonogen; d- ţesut sclerenchimatic
(după Canţăr F., 1965)
• Molia florii-soarelui este mai frecventă în culturile de
floarea-soarelui din:
– Câmpia Română;
– Moldova.

• Controlul dăunătorului se poate face prin:


– combaterea buruienilor din familia Asteraceae pe care se
înmulţeşte dăunătorul:
– efectuarea de arături mai adânci prin care sunt distruge larvele
şi pupele din sol;
– cultivarea de hibrizi rezistenţi, care au un strat carbonogen
dens şi tare în structura pericarpului.

• PED:
– este realizat atunci când 0,1% dintre achene sunt parazitate de
larve.
Păduchele mic al prunului
Brachycaudus helichrysi
• Păduchele mic al prunului este prezent:
– în toate zonele de cultură a florii-soarelui;
– mai ales în zonele unde există plantaţii de prun şi piersic;
• mai frecvent în Moldova.

• Prevenire:
– Semănatul timpuriu al florii-soarelui:
– face ca faza de butonizare, care este cea mai sensibilă, să se realizeze
înainte de apariţia zborului maxim al dăunătorului.

• Dacă apare necesară combaterea păduchelui mic al prunului,


tratamentele se efectuează:
– în faza de butonizare;
– la începutul înfloritului;
– după înflorit:
• Se folosesc insecticide precum:
– Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha;
– Mavrik 2 F (tau – fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha:
» Sigur pentru albine şi alte insecte benefice
Atacul de păsări
Atacul de iepuri sau caprioare
9.5.4. Combaterea lupoaiei
Orobanche cumana
• Există 8 rase de lupoaie:
• A
• B
• C
• D
• E
• F
• G
• H

• Prevenirea atacului:
• Respectarea rotaţiei;
• Cultivarea de hibrizi
rezistenţi;
• Evitarea ca
premergătoare a
speciilor care sunt
atacate de lupoaie:
• Tutun;
• Cânepă;
• Castraveţi;
• Tomate ş.a.
• Strategia de combatere se bazează pe semănatul de hibrizi de floarea-
soarelui Clearfield (CL și CLP) şi aplicarea erbicidelor:
• Pulsar 40 (imazamox 40 g/l);
• Listego (imazamox 40 g/l);
• 1,2 l/ha, când plantele de floarea-soarelui sunt în faza de 6 - 8 frunze.
9.5.5. Irigarea
• Irigarea florii-soarelui contribuie la creşterea producţiei şi
a calităţii recoltei:

• Se consideră că irigarea cu 100 mm apă asigură:


• 5-10 q/ha spor de producție,
• în funcție de sol și de condițiile climatice (Champolivier și
colab., 2011).

• În condiții de secetă și sol cu o rezervă de apă limitată,


irigarea cu 100 mm apă asigură (Terres Inovia, 2017):
• 8-12 q/ha spor de producție;
• 2-4% creștere a conținutului de ulei.
 Perioada critică la aprovizionarea cu apă:
 Începând cu stadiul de buton floral de 3 cm diametru.
 Durează cca. 44-60 de zile:
o 20 de zile înainte de înflorit - 15-20 de zile după înflorit.
 Calendaristic:
o 25-30 mai - 20-30 iulie.

25-30 mai iunie 20-30 iulie


10 zile

10 zile

Strategia de irigare în funcție de indicele suprafeței foliare (ISF) și apa disponibilă în perioada
răsărit – început de înflorire
(1 = răsărit; 2 = buton floral de 2 cm; 3 = început de înflorit; 4 = sfârșit de înflorit; 5 = maturitatea fiziologică ;
N = neirigat; I = irigat) (Merrien și Grandin, 1990)

– 1-4 udări
– Norma de udare de 400-500 m3/ha
– 1 udare de răsărire, dacă este nevoie
– Norma de udare de 200-250 m3/ha
9.5.6. Polenizarea suplimentară
 Sporul de producţie obţinut prin aportul insectelor la
polenizare:
 până la 900 kg/ha, în funcţie de:
 condiţiile climatice ale anului de cultură;
 hibridul cultivat, respectiv procentul de autofertilitate:
 variază de la 18 la 98% (Ion V. şi colab., 2009).
 Dintre insectele polenizatoare, rolul cel mai
important îl au:
 albinele melifere (Apis mellifica):
 au o pondere medie de 82% în rândul insectelor care vizitează
calatidiile de floarea-soarelui.
100
Media
90
82 %
80

70

60

50
%

40

30

20 18 %

10

Hibrizi de floarea-soarelui

Albine melifere Entomofaună spontană


 Pentru fiecare hectar de floarea-soarelui trebuie avută în vedere aducerea
în apropierea lanului a câte 2 familii de albine, în momentul în care apar
primele flori în cultură.
9.6. RECOLTATUL
• Momentul optim de recoltare:
– Momentul optim de recoltare este la umiditatea
seminţelor de 9-11%.

• Recoltatul se poate începe la:


– Umiditatea seminţelor de 13-14% (chiar la 15%).

• Recoltatul la floarea-soarelui se efectuează în condiţiile


din ţara noastră în:
– Ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie,
cu diferenţe în funcţie de:
• Zonă;
• Condiţiile climatice;
• Precocitatea hibridului cultivat.
Umiditatea seminţelor
în intervalul 11 - 15%

U = 15%

U = 13%

U = 12%
U = 11%

U = 10-11%

U = 9%
Umiditatea seminţelor <9%

U = <9%

U = 7%

U = 6%
• Recoltarea timpurie a florii-soarelui:
– determină obţinerea unei mase de seminţe cu o umiditate ridicată;
– determină impurităţi în masa de seminţe (resturile de tulpini şi
calatidii) care au o umiditate superioară seminţelor.

• Imediat după recoltare


trebuie luate măsuri de:
– curăţirea masei de
seminţe;
– uscare.
• Recoltarea trebuie să se încheie la umiditatea seminţelor de 9%.

• Recoltarea la umidităţi mai mici există pericolul de:


– Scuturare;
– Căderea plantelor (prin uscare, plantele devin slab rezistente la
frângere);
– Decojirea seminţelor în timpul recoltării;
– Instalarea de boli pe plantă (putregaiuri);
– Atacul de păsări.

 Întârzierea recoltării determină:


 Pierderi însemnate de producţie;
 Diminuarea calităţii recoltei.
Desicarea culturii
• Recoltarea poate fi efectuată mai timpuriu:
– prin aplicarea de desicanţi (defolianţi), precum:
• Bromotril 40 EC (bromoxinil 400 g/l) – 2,0;
• Reglone Forte (diquat 150 g/l) – 3,0-4,0 l/ha.

• Aplicarea desicanţilor:
– Se face când floarea-soarelui a ajuns la maturitatea fiziologică:
• umiditatea seminţelor este de 30%;
• 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare;
– Recoltarea urmează să se facă în 8-10 zile.

• Prin aplicarea de desicanţi se realizează:


– o recoltare mai timpurie cu 1-2 săptămâni.
Recoltarea florii-soarelui prin montarea echipamentului pentru
recoltat floarea-soarelui în locul hederelui de cereale păioase
Recoltarea florii-soarelui prin folosirea hederului de cereale păioase, la care se
montează talere speciale prin scoaterea degetelor de la aparatul de tăiere.
Viteza optimă de lucru, la care se înregistrează pierderile minime
prin scuturare, este de 5-8 km/h.

• Înălţimea de tăiere:
– 50-100 cm, în funcţie de:
• înălţimea plantelor;
• gradul de cădere.
– La un procent de peste 15% plante culcate:
• înălţimea de tăiere se reduce la 20-30 cm;
• intrarea combinei în lan se face în sens invers înclinării plantelor.
• Turaţia bătătorului:
– Este redusă, pentru a nu se decortica seminţele;
• 450-600 rotaţii/minut.

• Distanţa dintre bătător şi contrabătător:


– 25-30 mm la intrare;
– 12-18 mm la ieşire.

• Contrabătătorul:
– Trebuie să fie pentru seminţe mari;
– Spaţii duble între vergele.

• Postbătătorul:
– Trebuie să aibă palete din cauciuc;
– Sau se păstrează paletele metalice, dar se demontează jumătate dintre ele.

• Sitele:
– Trebuie alese şi reglate corespunzător mărimiii seminţelor.

• Curentul de aer al ventilatorului:


– Trebuie atent reglat astfel încât:
• să fie eliminate seminţele seci şi resturile de inflorescenţă şi frunze;
• fără să fie antrenate în pleavă şi seminţele pline.
– Curentul de aer trebuie să fie dirijat în partea din faţă a sitelor.

• Reglajele combinei:
– Se modifică zilnic;
– Se modifică chiar și în cadrul zilei: dimineaţa, la prânz şi seara.
• Pentru transportul recoltei, mijloacele de transport utilizate (remorci, camioane)
trebuie:
– curăţite în prealabil;
– etanşeizate.

• Pentru a se evita pierderile de seminţe prin spulberare în timpul transportului:


– se circulă cu o viteză mai mică;
– se acoperă remorcile cu prelate.

• Normele de comercializare a recoltei de floarea-soarelui în țara


noastră sunt:
– 9% umiditate,
– 2% conținutul de impurități și
– 40 kg masa hectolitrică.