Procesul de normalizare presupune trei scopuri fundamentale: obtinerea de catre puterea

publica a unei informari omogene, valorificarea informatiei contabile de catre utilizatorii externi,
contributia la o alocare mai buna a resurselor financiare. Deci, normalizarea reprezinta actiunea de
stabilire a regulilor ce stau la baza organizarii instrumentelor si tehnicilor contabile in mod unitar si
simplificat.

În funcţie de sfera de întindere vizată, normalizarea contabilităţii îmbracă mai multe forme, şi
anume: normalizare internaţională, normalizare continentală/regională, normalizare naţională,
normalizare la nivelul întreprinderii.

Pe plan regional/continental, amintim normalizarea contabilităţii la nivelul Uniunii Europene,

prin emiterea de Directive contabile europene, ce trebuie aplicate de către statele membre U.E.

In plan international, se cunosc patru tipuri de normalizare:

- normalizarea de tip public, in care predomina interventia statului prin intermediul institutiilor
publice;
- normalizarea de tip pragmatic, in care cadrul conceptual se elaboreaza de catre asociatiile
profesionale liberalizate;
- normalizare de tip mixt, in care se imbina precedentele;
- normalizarea de tip largit, in care sindicatele, organizatiile profesionale si asociatiile patronale
participa la elaborarea normelor.

Obiectivele normalizarii contabilitatii sunt:

- determinarea unei terminologii si a principiilor contabile generale;

- definirea informatiilor continute in situatiile financiare;

- stabilirea modului de prezentare (forma) a acestor situatii financiare;

- elaborarea unui plan de conturi si a unei scheme de contabilizare a diferitelor operatii.

Normalizarea contabilitatii urmareste doua scopuri:

1. Obtinerea, de catre puterea politica, a unei informari omogene referitoare la intreprinderi;

2. Folosirea informatiilor contabile din situatiile financiare de catre utilizatorii externi, in special in
ceea ce priveste comparatiile in timp (intre exercitiile economico-financiare) si in spatiu (intre
intreprinderi)

Normalizarea contabilitatii contribuie la ameliorarea si armonizarea tehnologiilor contabile de culegere,

inregistrare, grupare si prezentare a informatiilor contabile.

In ultimii ani, pe plan international sunt lansate numeroase actiuni, in vederea armonizarii
sistemelor de contabilitate.

Armonizarea contabilă presupune perfecţionarea regulilor, normelor, metodelor şi a terminologiei

contabile naţionale astfel încât să devină compatibile şi comparabile pentru a se da aceeaşi
interpretare evenimentelor şi tranzacţiilor.

Armonizarea contabila internationala este importanta atat pentru utilizatorii informatiilor

contabile cat si pentru normalizatorii contabili.

Cele mai importante actiuni de armonizare a contabilitatii au fost cele initiate de:

1. Grupul tarilor occidentale cele mai industrializate (O.C.D.E.);

2. Grupul interguvernamental de experti O.N.U., constituit in anul 1982;

3. Grupul tarilor din Comunitatea Economica Europeana.

Normalizarea si armonizarea contabilitatii in tarile vest-europene este puternic influentata de o Comisie

a Comunitatii Europene si de organismul international "Comitetul pentru Standarde Internationale de
Contabilitate".

Se apreciaza ca viitorul armonizarii internationale a contabilitatii se va desfasura intr-un raport de forte,

intre organizatiile profesionale, organizatiile politice internationale, marile firme multinationale si
statele natiunilor puternic industrializate.

In acest joc la scara planetara nu se pot neglija nici rolul si influenta marilor cabinete de audit
internationale, de origine anglo-americana, car isi vehiculeaza modelul si reusesc adesea sa si-l impuna
in ceea ce, pe drept cuvant, am putea numi o competitie internationala.